Dezincriminare Faptelor Prevăzute În Art. 8 Din Legea Nr

29.09.2015 JURIDICE.ro » Au fost dezincriminate faptele prevăzute în art. 8 din Legea nr. 39/2003?

data:text/html;charset=utf8,%3Cp%20style%3D%22color%3A%20rgb(34%2C%2034%2C%2034)%3B%20fontfamily%3A%20Georgia%2C%20'Open%20Sa… 1/7

Prin Legea nr. 187/2012 (art. 126) a fost modificată Legea nr. 39/2003 privind prevenireași combaterea criminalității organizate, în sensul că a fost redefinit grupul infracționalorganizat, definiția fiind cea redată în art. 367 alin. 6 C.p. și a fost modificat conținutulnoțiunii de ”infracțiune gravă”. Legea prevede expres că art. 710 și 13 se abrogă.

După intrarea în vigoare a noului Cod Penal sa pus problema dacă faptele prevăzute în art.8 din Legea nr. 39/2003 au fost dezincriminate sau dacă ele continuă să fie sancționateconform dispozițiilor art. 367 din Noul Cod Penal.

A existat și înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod penal o dispută în doctrină și înpractica judiciară cu privire la conținutul articolului 8 din Legea nr. 39/2003. În practicajudiciară se întâmpla deseori să fie schimbată încadrarea juridică din art. 7 în art. 8 dinLegea nr. 39/2003, cu motivarea că grupul organizat nu era suficient de structurat, nu aveao dezvoltare pe verticală, ci pe orizontală, etc., fără a fi identificate însă criterii sigure dedistincție între cele două texte de lege.

În doctrină, unii autori considerau art. 8 din Legea nr. 39/2003 drept o normă detrimitere, alții o incriminare de sine stătătoare.

Dacă ar fi să privim retrospectiv, am constata că în partea specială a Codului din 1969, cade altfel și în legislațiile anterioare, legiuitorul a înțeles să sancționeze pluralitateaconstituită.

Pentru a înțelege însă ce categorie de fapte penale erau sancționate de cele două textetrebuie avută în vedere diferența între:– pluralitatea naturală– pluralitatea constituită– pluralitatea ocazională.

Pentru tema în discuție, de interes este distincția între pluralitatea constituită (legală) șicea ocazională (participația).

Dacă pluralitatea ocazională reprezenta, așa cum îi spune și titlul, o asociere momentană învederea săvârșirii de infracțiuni, urmând ca în funcție de contribuția fiecărui participant,acesta să primească și o anumită calitate (autor, complice, instigator), această calitate fiindindispensabil legată însă de fapta săvârșită, pluralității constituite legiuitorul îi trasa unconținut de sine stătător, independent de existența concretă a faptei pe care asocierea de



persoane șio propusese drept scop.

Pluralitatea constituită, concretizată întro incriminare, era în realitate un artificiu allegiuitorului, care sancționa astfel o faptă, fără ca ea să vatăme în concret vreo valoaresocială. Printro asemenea infracțiune se sancționa asocierea mai multor persoane înscopul de a săvârși fapte penale, indiferent dacă acestea ajungeau să fie comise sau nu. Caatare, un asemenea text, avea un rol preventiv, permițând sancționarea unor acte depregătire în vederea săvârșirii unei alte infracțiuni. Dacă faptelescop erau comise sereținea un concurs între infracțiunea de asociere și infracțiuneascop.

Existența unei asociații sau grupări în vederea comiterii de infracțiuni era sancționată prinintermediul a două texte[1]:– infracțiunea de complot, prevăzută de art. 167 C.pen., prin care se sancționa asocierea învederea săvârșirii unor infracțiuni contra siguranței statului[2],– infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (art. 323 C.pen)[3].

Între cele două texte nu exista o deosebire de substanță, ci doar de natură a infracțiunilorscop, articolul 323 fiind aplicabil atunci când se viza săvârșirea oricăror infracțiuni, maipuțin cele privind siguranța statului, când aplicabil devenea textul de la art. 167 C.pen.

Acest echilibru a fost bulversat de apariția Legii nr. 39/2003 care introducea două texteprin care sancționa inițierea, constituirea ori aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional(art. 7 și 8 din lege).

Art. 7 sancționa ”inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderareasau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”, prevăzând că dacă aceste fapte erauurmate de infracțiuni grave se va reține un concurs de infracțiuni[4].

Termenul de grup infracțional organizat era definit în art. 2 lit. a): ”grupul structurat,format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în modcoordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obținedirect sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grupinfracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau maimultor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluriprestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.

În art. 2 lit. b) erau enumerate infracțiunile grave, intrând în această categorie omorul,



omorul calificat, omorul deosebit de grav, lipsirea de libertate în mod ilegal, sclavia,șantajul, infracțiunile contra patrimoniului, care au produs consecințe deosebit de grave,infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind combaterea traficului de persoane șiLegea nr. 243/2002 privind combaterea traficului de migranți, bancruta frauduloasă,contrabanda, divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectareadispozițiilor privind operații de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectareadispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri, infracțiunile privind nerespectarearegimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altormaterii radioactive, infracțiunile privitoare la falsificarea de monede sau de alte valori,infracțiunea de proxenetism și cele privind jocurile de noroc; infracțiunile de corupție șicele asimilate acestora, precum și infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile decorupție, infracțiunea de spălare a banilor, infracțiunile privind traficul de droguri sauprecursori, infracțiunile săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice saude comunicații, infracțiunile privind traficul de țesuturi sau organe umane. Era, deasemenea, considerată gravă orice altă infracțiune pentru care legea prevedea pedeapsaînchisorii, al cărei minim special era de cel puțin 5 ani.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003[5] preciza că inițierea, constituirea ori aderarea la un grup învederea săvârșirii de infracțiuni se pedepsea conform art. 167 sau 323 C.pen.

Ca atare art. 8 vorbea despre grup, (și nu despre grupul infracțional organizat), iarasocierea trebuia făcută în scopul săvârșirii de infracțiuni (nu de infracțiuni grave, ca încazul art. 7).

Faptul că art. 2 lit. a) cuprindea și o definiție negativă, arătând că ”nu constituie grupinfracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau maimultor infracțiuni și care nu are continuitate sau structură determinată ori roluriprestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului” a condus la ideea că aceasta estedefiniția dată de legiuitor ”grupului” și că o astfel de asociere este cea care comiteinfracțiunea reglementată la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În practica judiciară sau desprins diverse concluzii în legătură cu art. 8 din Legea nr.39/2003, prin raportare la conținutul infracțiunii prevăzute de art. 7 din aceeași lege:– un text care sancționa asocierea întrun grup mai puțin structurat decât grupulinfracțional organizat– un text ce sancționa asocierea și atunci când finalitatea infracțiunilor scop nu era cea a



obținerii unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material– un text care sancționa asocierea în vederea săvârșirii altor infracțiuni decât a celor grave,ce făceau obiectul articolului 7.

Dificultăți au apărut și în ceea ce privește distincția între infracțiunea prevăzută de art. 7din Legea nr. 39/2003 și cea prevăzută de art. 323 C.pen. Se susținea că deosebirea întrecele două infracțiuni este dată de:– numărul subiecților activi (cel puțin doi în cazul infr. prev. de art. 323 și cel puțin trei încazul infr. prev. de art. 7), dar de regulă în cauzele penale erau trimiși în judecată cel puțintrei inculpați, astfel încât acest criteriu de distincție nu era unul util,– sfera infracțiunilorscop – considerânduse că art. 323 poate fi aplicată doar atunci cândasocierea vizează o altă infracțiune decât cele grave, prevăzute în Legea nr. 39/2003– durata în timp (continuitatea), organizarea mai bună și rolurile prestabilite alemembrilor grupării care erau obligatorii în cazul grupului prev. de art. 7.

În final care era raportul între art. 7, art. 8 din nr. Legea 39/2003, art. 323C.pen și art. 167 C.pen.?

Consider că textul prevăzut de art. 323 C.pen. putea fi considerat norma generală, atât înraport cu art. 167 C.pen., cât și în raport cu art. 7 din Legea nr. 39/2003 ce reprezentaunorme speciale.

Între art. 323 și art. 167 C.pen nu au existat confuzii, de aceea nu voi insista cu privire ladeosebirea dintre ele, aceasta fiind precizată mai sus.

Când existau dubii cu privire la aplicarea art. 323 C.pen. sau a art. 7 din Legea nr. 39/2003consider că trebuia verificată îndeplinirea cumulativă a tuturor criteriilor impuse de legepentru a verifica dacă putea fi reținută infracțiunea prevăzută de norma specială și înmăsura în care acestea nu erau îndeplinite se putea verifica incidența art. 323 C.pen.

Pentru reținerea art. 7 trebuiau îndeplinite cumulativ următoarele condiții:– să se fi urmărit sâvârșirea unei infracțiuni grave în înțelesul legii speciale (dacă nu eraîndeplinită această condiție se putea reține art. 323 C.pen.)– grupul să fi urmărit un avantaj material (dacă nu era îndeplinită această condiție seputea reține eventual art. 323 C.pen.)– grupul să fi fost structurat (dacă nu era îndeplinită această condiție se reținea doarparticipația penală). Natura grupului (structurat sau nu) nu introducea în realitate o



deosebire între art. 7 și art. 8 sau între art. 7 și art. 323 C.pen, ci oferea doar indicii dacăpluralitatea era una constituită sau ocazională. Și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 323membrii grupului aveau roluri bine determinate, ca atare grupul trebuia să aibă o anumităstructură și o anumită durată în timp, pentru că altfel asocierea nu era decât unaocazională.

Ca atare, pentru a distinge între art. 7 și art. 323 C.pen. criteriile erau acelea dacă grupul aavut un scop material și dacă infracțiunea scop era o infracțiunea gravă în accepțiuneaLegii nr. 39/2003. Dacă cele două criterii nu erau îndeplinite cumulativ trebuia reținutăinfr. prev. de art. 323 și nu cea prev. de art. 7.

De exemplu, dacă trei făptuitori îsi propuneau să ucidă pe rând membrii unei familii cucare erau în conflict, împărținduși rolurile, trebuia reținut art. 323 C.pen și nu art. 7 dinLegea nr. 39/2003, deși infracțiuneascop era una gravă.

Dacă cei trei făptuitori își propuneau însă să ucidă membrii grupului rival, care făcea traficde persoane, pentru ași mări influența în zonă, trebuia reținut art. 7 din Legea nr.39/2003.

Așa cum am precizat deja, dacă gruparea avea doar doi membri existența unui scopmaterial sau intenția săvârșirii unei infracțiuni grave nu mai erau relevante, incidența art. 7nefiind posibilă, din cauza condiției legale privind numărul membrilor grupului.

Ce rămânea în sfera de acoperire a art. 8 din Legea nr. 39/2003?

Cred că textul o spunea foarte clar, tot ce nu reprezenta art. 7 (grupul nu era organizat,adică putea avea și mai puțin de trei persoane, nu avea obiective materiale sau nu viza oinfracțiune gravă) reprezenta infracțiunea prev. la art. 323 C.pen. (sau după cazinfracțiunea de complot).

Ca atare, art. 8 reprezenta doar o precizare care atesta coexistența acestor incriminări, eradoar o normă de trimitere, fără a fi o infracțiune de sine stătătoare. Articolul 8 nu putea ficonceput ca o infracțiune intermediară, între cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003și cea prevăzută de art. 323 C.pen, sau ca o asociere ,,mai puțin organizată” decât ceaprevăzută în cele două texte de lege, dar sancționată cu pedeapsa prevăzută în art.323C.pen.

De altfel, în tot conținutul Legii 39/2003 nu se vorbea decât de infracțiunea prev. de art. 7,



nu și de cea de la art. 8.

Cu toate acestea, unele instanțe făceau încadrarea juridică a unor fapte în art. 8 din Legeanr. 39/2003, fără raportare la art. 323 C.pen.

Ce se întâmplă după intrarea în vigoare a Noului Cod penal în cauzele în care inculpații aufost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și nuexistă o hotărâre definitivă de condamnare, pot fi considerate aceste fapte dezincriminate?

Conform unor opinii exprimate deja în practică, modul de definire a grupului infracționalorganizat în singura infracțiune prin intermediul căreia se sancționează asocierea pentrusăvârșirea de infracțiuni – Art. 367 – Constituirea unui grup infracțional organizat, dinNoul Cod penal[6] impune constatarea că faptele ce intrau anterior sub incidența art. 8 dinLegea nr. 39/2003 și poate chiar cele care erau sancționate prin intermediul art. 323 dinvechiul Cod penal sunt dezincriminate. Au fost însă exprimate și opinii contrare.

Consider că textul din Noul Cod penal nu a făcut altceva decât să creeze un cadru unitarpentru sancționarea asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, ca atare toate faptele ceintrau anterior sub incidența art. 167 C.pen., art. 323 C.pen, art. 7 din Legea nr. 39/2003(am precizat deja că art. 8 nu reprezenta o infracțiune de sinestătătoare) continuă să fieincriminate, cu precizarea că grupul trebuie să fi fost constituit din trei persoane sau maimulte. Ca atare, unica situație în care sar putea vorbi de dezincriminare ar fi cea în carefaptele au fost comise înainte de 1 februarie de un grup format din două persoane, fapte ceîndeplineau elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 C.pen., deoareceinfracțiunea prevăzută în noul cod impune ca grupul să fie alcătuit din trei sau mai multepersoane.

Apreciez că și expunerea de motive a Noului Cod penal confirmă această ipoteză: ”înprivința grupărilor infracționale, proiectul propune renunțarea la paralelismul existentastăzi în textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracțional organizat, asociereîn vederea săvârșirii de infracțiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii uneiincriminări cadru – constituirea unui grup infracțional organizat – cu posibilitateamenținerii ca incriminare distinctă a asociației teroriste, dat fiind specificul acesteia”.

[1] Se poate vorbi și de alte texte prin intermediul cărora se sancționa pluralitatea constituită, cum ar fi ceaprev. de art. 357 alin. 3 ,,Înțelegerea în vederea săvârșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoareade la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi” , dar aceasta reprezenta doar o variantă atenuată a



infracțiunii de genocid, și nu o infracțiune propriuzisă.[2] Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvârșirii vreuneia dintre infracțiunileprevăzute în art. 155163, 165 și 166/1 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații saugrupări se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unordrepturi.[3] Art. 323 prevedea: „Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneiasau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă aunei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzutăde lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.[4] ”Initierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă aunui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.”[5] ”Initierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vedereasăvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește,după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal.”[6] (1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, aunui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsadetențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani șiinterzicerea exercitării unor drepturi.(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulileprivind concursul de infracțiuni.(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și (2), dacă denunță autoritățilorgrupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintreinfracțiunile care intră în scopul grupului.(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) – (3) înlesnește, în cursul urmăririipenale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grupinfracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane,constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneiasau mai multor infracțiuni.

Conf. univ. dr. Cristina ROTARUJudecător, Înalta Curte de Casație și Justiție

Dezincriminare Faptelor Prevăzute În Art. 8 Din Legea Nr

Documents

Transcript of Dezincriminare Faptelor Prevăzute În Art. 8 Din Legea Nr