Ministerul Educaţiiei al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat “Alecu Russo”

Referat la filosofie

La tema: “Determinismul social. Obiectivul şi subiectivul în existenţa

şi dezvoltarea socială ”

Elaborat de: Vidraşcu CiprianVerificat de: Jacota-Dragan O.

Bălţi 2012

Cuprins

1. Introducere.2. Determinismul.Noţiuni de bază.3. Determinismul social.4. Obiectivul şi subiectivul în existenţa şi dezvoltarea socială.5. Încheiere.6. Bibliografie.

1. Introducere

Dacă este sa privim viaţa ca pe un indefinit lanţ de legaturi reciproce, o

modificare ce nici pe departe nu e finită, atunci apare o întrebare elocventă,

care pune accentul pe ceea ce face ca lumea sa interacţioneze.

Conform unor surse “Determinismul susține că orice fenomen este cauzat

de un lanț de fenomene anterioare; nimic nu se întâmplă în mod miraculos

sau inexplicabil”.

Ceea ce de altfel vrea sa scoată în lumină tema sus numita, e felul în care

fiecare fenomen, fiecare legatură, fiecare mişcare produsă în una din felurile

existenţei noastre, fie că e vorba de existenţa naturală sau socială e

determinata de ceva anume.

Determinismul se încadrează ca parte integrantă a ontologiei.Prin esenţa sa

existenţa unor relaţii de dependenţă şi de condiţionare obiectivă a

fenomenelor şi evenimentelor explică o serie de fenomene. Anume aici este

recunoscut faptul că universul nu e creat dintr-un haos total, dar există o

anumită ordine faţă de anumite legături.

Explicaţiile oferite de determinism îl fac pe acesta real, observabil,

predictibil chiar fiind şi testabil pînă la un anumit punct, ceea ce si urmează

a fi abordat mai jos.

2. Determinismul.Noţiuni de bază

Determinismul este o noţiune filosofică care enunţă că orice eveniment, fenomen, chiar şi cogniţia şi acţiunea umană sunt determinate dintr-o anumită cauză de un neîntrerupt lanţ de evenimente petrecute anterior. Potrivit acestuia, nimic din aceasta lume nu e considerat ca o întîmplare, nu există noţiunea de miracol misterios sau evenimente petrecute pur întîmplător, orice are o explicaţie contextuala la nivelul intîmplărilor anterioare.Determinismul ca teorie filosofica si stiintifica are doua functii :

Ø       Functia teoretico-explicativa asupra lumii

Ø       Functia metodologica

Orice teorie stiintifica cuprinde doua feluri de enunturi :

Ø       Descriptive

Ø       Explicative

Prin urmare, conform acestei teorii orice pe acest pămînt e privit ca fiind determinat de ceva, de o mulţime de legături, însă în egală măsura şi acesta e un activ participant la “acest proces universal al determinărilor reciproce.”

În plan istoric aşa numitul “sistem determinist” apare în religie, filosofie şi literatură atît în occident cît şi orient. Printre primii care au anticipat determinismul au fost Leucip şi Democrat cu teoriile privitor la faptul că “toate procesele lumii au loc datorită interacţiunii mecanice a atomilor” însă teoria data nu sa bucurat de un real success în acea vreme. În occident determinismul e asociat cu fizica newtoniană, care îşi propune să descrie materia fizică a Universului după un set de legi care afirmau că “odată ce au fost stabilite condiţiile existenţei Universului, restul istoriei Universului urmează în mod inevitabil”, precum şi că ” Dacă ar putea să avem cunoștințe complete despre materia fizică și despre toate legile care guvernează acea materie la orice moment dat, atunci ar fi teoretic posibil să calculăm timpul și spațiul al oricărui eveniment care va avea loc vreodată”Conform teoriilor newtoniene de explicare a determinismului prin mecanică totalitatea actiunilor determinate purtau un character cauzat, fiind cauzate, dar în cazul apariţiei unor factori nederminabili. La scară umană aceste teorii aduc cu sine atît succese cît şi insuccese.

Exista însă şi anumite concluzii critice care afirmau ca determinismul vine ca concept total opus liberului arbitru. Deci oamenii nu mai pot fi capabili de a folosi libera alegere de a acţiona în anumite situaţii, fapt care poate determina anumite schimbari în plan social, daca liberul arbitru este exclus din mediul social, nu poate exista nici moralitatea, iar de aici unele aspecte de jurisprudenţă şi legislaţie penală se spulberă devenind ineficiente. „Cum poate fi cineva pedepsit pentru fapta involuntară făcută?” anume din această cauză determinismul a fost negat.

3. Determinismul socialDeterminismul din punct de vedere social este teoria care aduce la

cunoştinţă că interacţiunile sociale şi construcţia societăţii stabileste comportamentul individual a fiecăruia (spre deosebire de factorii biologici sau cei obiectivi),aici poate fi luat în considerare anumite comportamente umane marcate de determinismul social, ca orientarea sexuală, factori determinatorii care duc la producerea crimelor s.a.Deci, societatea în mare măsură e privită ca un determinant pentru elementele principale ale acesteia-indivizii, totodată fiind direct determinată de acţiunile acestora,producîndu-se astfel un circuit între social şi individ. Determinismul priveste fenomenele sociale, ca obiceiurile şi aşteptările, educaţia şi interacţiunile interpersonale ca metode precoce de modelare a personalităţii individului, manifestările acestuia fiind expuse tot în societate. Factorii sociali dar si cei biologici se intercalează, bagajul genetic pe de o parte şi mediul fizic pe de altă parte construiesc şi determină schimbările sociale din interiorul individului, acesta fiind privit ca determinant al societăţii. Dupa Drăghicescu determinismul este conditionat de libertatea umana, coeziunea stărilor în care individul se găseşte întrun anumit moment determină anumite acţiuni pe care acesta le ordonează în decursul vieţii sale. Fiind capabil de libertate în alegeri specia umană împarte rezultatul activităţilor în succese şi insuccese.

Astfel apare o formulare destul de simplistă a teoriilor deterministe, acesta încearcă a explica caracterul cauzal a lucrurilor şi proceselor sociale, care ca şi în viaţa naturală au loc, se condiţionează şi se determină reciproc, şi iarăşi apare acelaş fenomen ciclic menţionat mai sus. Anume acest principiu şi devine valabil pentru explicarea fenomenelor sociale, dacă e să nu privim departe ca sărăcia, crizele sau chiar războiele de care umanitatea se bucură din nefericire, fiecare din elementele socialului în care trăim determină apariţia de noi şi noi condiţii, fie că sunt cu caracter pozitiv fie ca vin ca factor distructibil. Chiar şi dacă e sa vorbim despre trecutul istoric

acesta a fost pe deplin afectat de factorii determinatorii al proceselor sociale consecinţele acestora fiind vizibile un timp îndelungat. Deferenţele calitative între domeniile realului, determinările obiective din cadrul societăţii sunt nu doar distincte, ci şi sunt complexe în raport cu alte manifestări din alte domenii. În felul în care mişcarea socială nu se identifică şi nu se poate reduce la alte forme ale mişcării, la fel şi determinismul social nu se poate identifica şi nici într-un fel nu se poate reduce la formele determinării fizice sau biologice. Apărînd, natura umană trece de la natural, de împărtăşirea naturală a lucrurilor la istorie, de aici provine o microteorie a determinismului: ”istoria umană nu ar putea exista în afara istoriei naturii şi independent de ea. Existenţa socială nu e o existenţă abstractă, haotică care porneşte de nicăieri ci reprezintă o existenţă care provine din şi prin oameni, ea putîndu-se realiza doar cu ajutorul existenţei umane care are în înzestrare conştiinţa, principala

formă de maifestare a umanului în social. Anume şi de aici rezultă existenţa socială şi specificul acesteia faţă de alte tipuri de existenţă, determinismul social capătă deci o manifestare specifică, “necesitatea, legea, cauzalitatea acţionează în mod obiectiv în viaţa socială” obiectivul deci capată un rol determinant în cadrul existenţei umane şi a tratării deterministe a acestuia. Cu toate acestea cele mai sus specificate (necesitatea, legea, cauzaliatatea) acţionează întrun mod specific, întrucît în cadrul societăţii acestea se manifestă doar datorită activităţilor umane, a oamenilor care sunt înzestraţi cu conştiinţă şi voinţă. Determinismul social nu poate fi înţeles dacă nu se tine seama de faptul că viaţa socială este lipsită de bariere de neîntrecut între extrema dintre obiectiv şi subiectiv. Frontierele dintre obiectiv şi subiectiv sunt relative la un annumit nivel, aceste două laturi trecînd de la continuu una în alta, modificîndu-şi conţinutul istoric. Dacă se doreşte a fi cunoscut, determinismul solicită a fi înţelese raporturile de legătură reciprocă dintre obiectiv şi subiectiv, spontan şi conştient în cadrul vieţii sociale.

Determinismul social a condus la dezvoltarea a două direcţii de interpretare a acestuia dea lungul parcursului istoric. Şi anume1. Interpretările naturaliste, determinist-mecaniciste, care vedeau istoria ca

pe un rezultat exclusive a existenţei şi acţiunii unor legi obiective, rolul acţiunii umane, a conştiinţei şi voinţei indivizilor fiind în aceasta măsură nul.

2. Interpretările relativist-subiectiviste, care venind în opoziţie atribuie subiectului uman o putere de modelare a procesului istoric şi chiar şi a celui social.

Ambele din teroriile enunţate mai sus accentuează rolul ounei laturi s-au a alteia din cadrul vieţii sociale, ignorînd contradictoriul dintre subiectiv şi obiectiv. Deasemenea pentru descifrarea determinismului social e necesară evidenţieirea noţiunilor de scop şi libertate, ultimele două exprimîn caracteristici ale existenţei umane, deoarece întodeauna activitatea umană este orientate de un scop, ghidată de libertatea de alegerea a acţiunilor şi nu numai.

4. Obiectivul şi subiectivul în existenţa şi dezvoltarea socială.

Conform concepţiilor filosofice obiectivul şi subiectivul sunt reprezentate de două sensuri existenţiale. Pe de o parte este privită latura obiectivistă-caracterizată prin şirul de evenimente, fenomene, miscări fie că e vorba de cele naturale, biologice sau sociale care au loc şi petrec indiferent şi paralel cu existenta şi conştiinţa noastră. Pe de altă parte e prezentă şi latura subiectivistă care aduce cu sine o serie de modificări şi acţiuni care nemijlocit se petrec dependent de existenţa şi conştiinţa noastră.Plecînd de la cele sus enunţate şi făcînd o legătură între obiectivism, subiectivism şi determinism putem afirma ca cele trei se gasesc în cadrul mediului social ca factori determinatori pentru activitatea şi existenţa umană. Individul în cadrul mişcărilor sale sociale e determinat de anumite laturi obiective care concomitent cu existenţa sa se petrec, dar şi de anumite laturi subiective, fiind întrun final determinat de a acţiona întrun fel sau altul.

Scopul în cadrul existenţei umane joacă un rol determinativ, motivational, graţie acestui fapt “Legile dezvoltării existenţei sociale, fără a-şi pierde caracterul obiectiv, se manifestă diferit, capătă un caracter specific, ireductibil”. Fenomenele cauzale întodeauna sunt determinate de un scop uman, Aristotel şi Hegel remarcau că “nu există muncă fără ca aceasta să fie orientată conştient către un scop”, exemplul său prezintă procesul de zidire a unei case, alcătuită din piatră, lemn, pămînt, casa devenind la fel de obiectivă ca şi material din care este construită, apărînd ca un obiect material nou după ce a fost concepută de mintea umană care determinat de acel scop numit a stabilit legături noi, inexistente între între însuşirile material ale elementelor care intră în construcţia unei case, tot aceesta atribuindule formă. Practic întreaga civilizaţie făurită de om este este rezultatul muncii acestuia, munca fiind conştientă, îndreptată către un scop, a unei activităţi

teleologice. De aici se poate trage o concluzia că primordialitatea conştiinţei vine în raport cu natura, cu material cu tot ce există în afara ei. Gîndirea umană nu poate în nici un fel anula legităţile obiective ale lumii, cu atît mai mult, gindirea umană nu le poate nici însuşi. Numai în măsura în care legile şi însuşirile reale, obiective ale lucrurilor sunt reflectate adecvat, aici apare o posibilitate pentru uman, ca pe baza acestor cunoştinţe, legităţile lumii pot fi modificate de către om şi anume acesta schimbîndu-le destinaţia funcţională. Posibilitatea transformării naturii nu poate fi identificată cu anularea primatului ei asupra gîndirii. Gîndirea nu ascultă de natură, ea nu are nici o putere asupra obiectivului, natura adică obiectivul e rezistent în faţa gîndirii, vine din afara acesteia şi încearcă să i se impună în mod subiectiv. În altă dimensiune, pentruca omul să acţioneze cu success asupra luumii înconjurătoare, acesta e necesar ca să îşi fixeze scopuri realiste, pe măsura mijloacelor de care dispune şi pe care le poate dobîndi, în orice alt caz, orice scop rămîne ca fiind o abordare abstractă, o simplă dorinţă, pînă la găsirea mijloacelor care să permit transformarea posibilităţilor abstracte în posibilităţi concrete.

5. Încheiere

Făcînd aici o paralelă cu determinismul social, trebuie de menţionat că viaţa socială înseamnă prezenţa umanului, a conştiinţei umane şi acţiunii umane. Oamenii sunt cei ce făuresc istoria dar nu o pot modifica după dorinţa lor, aceştia se supun obiectiv împrejurărilor istorice în care apar, în care există şi activează.Raporturile existente între oameni şi natură, la fel ca şi raporturile ce există între fenomenele sociale, ca şi modelel culturale construite de înaintaşii nostril, specia umană se confruntă cu ele în mod obiectiv. “Toate acestea enumerate mai sus sunt independente de conştiinţa celor care le percep, sunt împrejurări obiective care prescriu condiţiile determinate de acţiune şi stabilesc tendenţial rezultatele acţiunii umane, confrunţîndu-se însă cu acestea oamenii nu li se subordonează totalmente, aceştia pot să intervină, să participe activ, prin practica socială, la transformarea acestor împrejurări.” În aşa împrejurări oamenii devin chiar ei făuritorii de istorie.

.

Bibliografie

1. Capcelea, Valeriu., Filozofie: manual pentru şcoala superioară, Editura ARC,Chişinău, 2001.

2. Sursa: http://www.preferatele.com/docs/filozofie/3/determinismul-17.php3. Sursa:

http://www.scritube.com/sociologie/filozofie/Determinismul71299.php4. Sursa: http://mihaibala.wordpress.com/2012/01/14/determinismul-spulbera-

mitul-liberului-arbitru/5. Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Social_determinism6. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Determinism7. Sursa:http://www.referat.ro/referate/

Conceptia_determinista_a_lui_Vasile_Conta_1327.html