1

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

DEPARTAMENTUL SITUAŢII EXCEPŢIONALE

Centrul Republican de Instruire

E L A B O R A R EE L A B O R A R E M E T O D I C ĂM E T O D I C Ă

SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE. CLASIFICAREA ŞI CARACTERISTICA LOR.

Chişinău 2006

Centrul Republican de Instruire al Departamentului Situaţii Excepţionale

APROB COORDONAT

Şef Centrul Republican de Instruire __________________________al Departamentului Situaţii Excepţionale ___________________________

lt. colonel M. PARASCA ___________________________

“____” _______________________ 2005

ELABORARE METODICĂ

SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE.

CARACTERISTICA ŞI CLASIFICAREA LOR.

Chişinău 2006

2

Obiectivul general al lecţiei:

de a transmite ascultătorilor cunoştinţe generale despre SE şi clasificarea lor; de a oferi ascultătorilor caracteristica generală şi succintă a SE cu caracter natural, tehnogen,

bilogico-social posibile pe teritoriul Republicii Moldova; de a aduce la cunoştinţa auditoriului principalele măsuri pentru preîntîmpiarea unor SE şi de a

forma un stereotip dinamic de acţiune şi protecţie în caz de asemenea situaţii.

Tipul lecţiei: Prelegere

Timpul rezervat: 90 minute.

Materiale didactice:

Harta “Zonele activizării seismice în Republica Moldova”; Harta “Zona seismică a munţilor Carpaţi”; Schema “Clasificarea Situaţiilor Excepţionale”; Harta “Evaluări pronosticale a activizării alunecărilor de teren pe teritoriul R. Moldova”; Material video “Secvenţe ale calamităţilor naturale”.

PLANUL LECŢIEI

№ Probleme de studiu Timpul rezervatIntroducere. 5 min.

1 Situaţii excepţionale cu caracter natural. 45 min.2 Situaţii excepţionale cu caracter tehnogen şi biologico-social. 35 min.

Concluzii. 5 min.

3

Introducere.

În evoluţia sa, societatea a fost deseori afectată de efectele dezastruoase ale unor fenomene naturale care, apărute prin surprindere, au creat un volum mare de victime omeneşti şi de distrugeri de bunuri şi valori materiale.

În prezent, pe lângă riscurile apariţiei acestor fenomene naturale, societatea contemporană este confruntată şi cu riscurile determinate de unele activităţi umane, ce devin periculoase dacă sunt scăpate de sub control.

Atât calamităţile naturale cât şi catastrofele care se abat la anumite intervale de timp sau accidental asupra unor zone diferite de pe glob şi care pot cuprinde mari colectivităţi umane cu urmări dezastruoase, sunt considerate situaţii excepţionale (dezastre).

Evoluţia ştiinţei de-a lungul timpului a permis oamenilor de-a prognoza aproximativ majoritatea calamităţilor naturale şi a dat de înţeles că omul trebuie să fie gata să le înfrunte odată cu declanşarea lor, prin crearea de resurse necesare pentru o acţionarea mai eficientă în SE şi, nu în ultimul rând, prin instruirea permanentă a populaţiei privind protecţia ei în situaţii de acest gen.

În acest context Republica Moldova nu este ocolită de o serie de catastrofe şi calamităţi naturale ce duc la apariţia unor situaţii excepţionale. Prin urmare este necesar de-a efectua sistematic instruirea teoretică şi practică a populaţiei cu privire la protecţia sa şi lichidarea urmărilor unei situaţii excepţionale.

Situaţie excepţională - întreruperea condiţiilor normale de viaţă şi activitate a populaţiei la un obiect sau pe un anumit teritoriu în urma unei avarii, catastrofe, calamităţi cu caracter natural sau biologico-social, care conduc sau pot conduce la pierderi umane şi materiale;

În concepţia protecţiei civile pentru determinarea sensului noţiunii de „situaţie excepţională” se utilizează termenii de:

Avarie - eveniment care prezintă pericol pentru viaţa oamenilor, duce la distrugerea, deteriorarea obiectelor economice, utilajului, altor mijloace de producţie cît şi a producţiei în general.

Catastrofă - în traducere din grecescul “catastrophos” – transformare, distrugere, înfrângere militară. La etapa dată este privită ca o avarie de mari proporţii provocată de factori naturali, tehnogeni, epidemici, conflictuali şi care e urmată de mai pierderi materiale şi umane.Calamitate naturală - fenomen distructiv natural sau antropo-natural la producerea căruia este iminent pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru obiectele economiei naţionale şi pentru mediul ambiant.

Situaţiile excepţionale pot fi clasificate în mai multe grupuri în dependenţă de unele principii.

La general situaţiile excepţionale se clasifică în două compartimente mari : conflictuale – războaie, crize economice, revoluţii, corupţie, terorism; neconflictuale – naturale, tehnogene, etc.

Situaţiile Excepţionale neconflictuale la rândul lor pot fi clasificate în dependenţă de mai multe criterii. Astfel conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 347 din 25 martie 2003 “Cu privire la modul de acumulare şi schimb de informaţii în domeniul protecţiei populaţiei şi a teritoriului în condiţii de situaţii excepţionale” sunt stabilite:

în dependenţă de mărimea teritoriului răspândirii lor, numărul sinistraţilor care au avut de suferit, prejudiciul material cauzat, gravitatea consecinţelor: de obiect - situaţii în urma cărora au avut de suferit pînă la 10 persoane sau au fost afectate condiţiile de activitate vitală a mai puţin de 100 persoane, ori prejudiciul material cauzat constituie cel mult 18 mii lei la ziua producerii situaţiei excepţionale şi nu depăşeşte raza teritoriului obiectivului industrial sau de menire socială;

4

cu caracter local - situaţii în urma cărora au avut de suferit mai mult de 10, dar cel mult 50 persoane, ori au fost afectate condiţiile activităţii vitale a circa 100, dar cel mult 300 persoane, ori prejudiciul material cauzat constituie mai mult de 18 mii lei, dar nu mai mult de 90 mii lei la ziua producerii situaţiei excepţionale, iar zona situaţiei excepţionale nu depăşeşte limita hotarelor localităţii, oraşului, municipiului; situaţii excepţionale teritoriale - situaţii în urma cărora au avut de suferit mai mult de 50, dar cel mult 100 persoane, ori au fost dereglate condiţiile de activitate vitală a mai mult de 300, dar cel mult 500 persoane, ori prejudiciul material cauzat constituie mai mult de 90 mii lei, dar cel mult 360 mii lei la ziua producerii situaţiei excepţionale, iar zona situaţiei excepţionale nu depăşeşte limita hotarelor judeţului (raionului); situaţii excepţionale de proporţie naţională - situaţii în urma cărora au avut de suferit mai mult de 100 persoane, ori au fost afectate condiţiile de activitate vitală la cel mult 500 persoane, ori prejudiciul material cauzat constituie mai mult de 360 mii lei, iar zona situaţiei excepţionale depăşeşte limita hotarelor a două şi mai multe judeţe (raioane); situaţii excepţionale de proporţii transfrontaliere - situaţii în care factorii de afecţiune depăşesc hotarele ţării sau situaţia excepţională s-a produs peste hotarele Republicii Moldova şi afectează teritoriile acesteia.

Continuând discuţia în această direcţie menţionăm faptul că pe lîngă mărimea teritoriului pe care se răspândesc, SE mai sunt caracterizate de viteza răspândirii lor, factor ce ne permite o clasificare a lor după următorul model:1. Se pe neaşteptate – explozii, avarii auto, cutremure, etc.2. Se cu tempo rapid de răspândire – incendii, aruncări de SPT, etc.3. SE cu tempo moderat de răspândire – aruncări de substanţe radioactive, avarii ale sistemelor

comunale, activitatea vulcanilor.4. SE cu tempo lent de răspândire – secete, epidemii, alunecări de teren, etc.

5

Făcînd trimitere la Hotărîrea Guvernului nr. 347 din 25 martie 2006 menţionată mai sus situaţiile excepţionale se clasifică în funcţie de factorii provocatori în felul următor:

SITUAŢII EXCEPŢIONALE

Accidente de transport. Fenomene periculoase geofizice. Boli contagioase ale oamenilor.

Incendii, explozii. Fenomene periculoase geologice. Intoxicaţia oamenilor.Accidente cu degajarea substanţelor chimice.

Fenomene meteorologice şi agrometeorologice periculoase

Boli contagioase ale animalelor agricole.

Depăşirea concentraţiei maxim admisibile a substanţelor periculoase în mediul ambiant.

Fenomene hidrologice periculoase. Intoxicarea în masă a animalelor agricole.

Accidente cu degajarea substanţelor radioactive.

Fenomene hidrogeologice periculoase.

Pieirea în masă a animalelor sălbatice

Prăbuşirea bruscă a edificiilor, construcţiilor. Incendii în natură. Atacarea plantelor agricole de

boli şi dăunătoriAccidente ale sistemelor electroenergetice.

Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării pământului.

Avarii ale sistemelor comunale de asigurare vitală.

Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea componenţei proprietăţilor atmosferei.

Avarii ale sistemelor de legătură şi comunicaţii

Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării hidrosferei.

Avarii ale sistemelor de purificare industriale

Situaţii excepţionale cauzate de schimbarea stării biosferei.

Avarii hidrodinamice.

situaţie excepţională cu caracter tehnogen - situaţie cauzată de avarii industriale, accidente în transport, incendii, explozii, accidente cu degajarea (cu pericol de degajare) substanţelor toxice, radioactive, ruperea digurilor, prăbuşirea edificiilor etc., pe un anumit teritoriu, cînd sînt afectate condiţiile normale de viaţă şi de activitate a populaţiei şi sînt provocate daune materiale;

situaţie excepţională cu caracter natural - situaţie provocată de calamităţi naturale (cutremure de pămînt, inundaţii, alunecări de teren, întroieniri, furtuni, uragane, grindină etc.);

situaţie excepţională cu caracter biologico-social - situaţie în care, drept rezultat al apariţiei sursei de contaminare pe un anumit teritoriu, sînt afectate condiţiile de viaţă şi de activitate ale oamenilor, este pusă în primejdie existenţa animalelor şi plantelor, apare pericolul de răspîndire în masă a maladiilor contagioase, este periclitată viaţa şi sănătatea oamenilor;

În continuare ne vom referi, în măsura posibilităţilor, asupra acestor categorii de situaţii excepţionale, examinând cu preponderenţă natura apariţii şi declanşării lor, urmările nefaste ce le provoacă şi nemijlocit vom face referire la măsurile pe care trebuie să le cunoască şi să le întreprindă populaţia în caz de una sau alta din aceste Situaţii Excepţionale.

Vom începe, după părerea mea, cu SE care practic nu pot fi controlate de om şi, de cele mai multe ori, ca întindere, viteză de răspândire, urmări, sunt cele mai mari.

6

Cu caracter TEHNOGEN

Cu caracterNATURAL

Cu caracter BIOLOGICO-SOCIAL

CUTREMURUL – este un fenomen natural ce se caracterizează prin o distrugere rapidă sau o mişcare în rupere a rocilor sub acţiunea deformaţiilor distructive, generate de degajarea energiei acestor roci şi care se manifestă prin lovituri subterane şi vibraţii a suprafeţei pământului, ce duc la deformarea scoarţei terestre şi alte fenomene şi care la rîndul lor pot avea ca urmare mari pierderi umane şi materiale.

Noţiunea de cutremur, seism provine de la grecescul “seismos” – zguduire, fenomen ce a fost alături de evoluţia Omenirii din cele mai vechi timpuri şi reprezintă în sine cel mai cumplit fenomen natural, neprognozat şi care are o frecvenţă destul de deasă pînă în prezent (10 000 seisme / an).

Seismologii clasifică seismele după următoarele tipuri: de surpare - când mase mari de roci se prăbuşesc în golurile formate dintre

rocile în măcinare din scoarţa terestră; vulcanice - cele provocate de erupţia vulcanilor; tectonice – ce au loc la adâncimi mari, fiind provocate de unele fracturi din scoarţa pământului

(folii), şi suprafaţa de rupere a rocilor poate fi de sute sau mii de km2.Caracteristica cutremurelor de pământ, în special determinarea energiei lor, se execută cu ajutorul a

două tipuri de scări: Scara de magnitudini (M sau Richter) – scară care oferă posibilitatea de a calcula energia absolută degajată de hipocentrul cutremurului. Această scară este echivalentă cu cea a temperaturilor şi nu este limitată ci poate creşte în proporţie geometrică. Cutremurele cele mai puternice care au avut loc pe Terra au fost calificate cu magnitudinea maxim de 8,5 – 9 grade.

O a doua scară este Scara de intensităţi (I) sau scara MSK (Mercalli) – ce este mai relativă decât precedenta şi clasifică şi compară seismele în limita de 1-12 baluri, în dependenţă de manifestarea seismului la suprafaţa pământului şi nemijlocit de schimbările şi distrugerile pe care le provoacă.

Relaţia dintre Scara de intensităţi şi Scara de magnitudini

Mărimea magnitudinii după scara Richter 1,0-3,0 3,0-3,9 4,0-4,9 5,0-5,9 6,0-6,9 7,0 şi mai

mareMărimea intensităţii seismului la suprafaţa pământului I II-III IV-V VI-VII VIII-IX X şi mai

mult

După adâncimea focarului (hipocentrului) cutremurele de pământ pot fi clasificate în următoarele tipuri: - superficiale (cu o adâncime de până la 70 km); - intermediare (adâncimea de 70-300 km); - adânci (până la 700 km). Cele mai distrugătoare sunt cutremurele ce au loc la adâncimea de până la 70 km. De obicei cutremurele sunt însoţite atât anterior cât şi ulterior de mici seisme – premergătoare – forşocuri şi cele ulterioare – afterşocuri.

Republica Moldova la fel se află într-o zonă seismică activă şi anume în zona munţilor Carpaţi, munţi tineri în permanentă creştere şi care se includ în şirul regiunilor cu seismicitate mare. Fenomenele seismice în această regiune sunt destul de frecvente. Prima informaţie scrisă despre un cutremur în această regiune ţine de secolul al XI-lea, iar deja cu secolele XVII-XVIII poate fi alcătuită chiar şi o hartă a frecvenţei seismelor. Prima informaţie scrisă Privitor la secolul XX pentru regiunea dată putem menţiona următoarele seisme ce au avut o anumită putere de distrugere:

a) mai 1912 (5-6 baluri);b) noiembrie 1940 (6-8 baluri);c) martie 1977 (6-8 baluri) – unul din cele mai puternice cutremure din Europa, care s-a făcut

resimţit în mai multe state europene şi în urma căruia s-au înregistrat în jurul de 2000 de decedaţi. Cele mai mari pierderi le-a înregistrat România (90% din pierderile umane şi 70% din pierderile materiale). RSSM a înregistrat pierderi de aproximativ 100 mln ruble.

d) august 1986 (6-8 baluri) – un seism cu o durată de 56 de secunde, a atins în or. Chişinău o intensitate de 7-8 grade, iar în raioanele din sud – 8 grade. În urma acestui cataclism în RSSM s-au înregistrat 2 persoane decedate şi peste 200 de persoane traumate. Pierderile economice ale republicii au fost estimate la peste 500 mln. ruble;

7

e) mai 1990 (4-6 baluri).f) octombrie 2004 – magnitudinea în epicentru de 5,8 grade Richter, paguba materială în R.

Moldova fiind de 158,1 mii lei;Pentru a fi pregătiţi de a ne confrunta cu un cutremur de pămînt trebuie să ţinem minte în primul

rînd cauzele ce pot duce la apariţia accidentelor: prăbuşirea blocurilor, căderea cărămizilor şi pietrelor, căderea sticlei şi a geamurilor, căderea firelor electrice, căderea mobilei din casă, incendii, intoxicarea cu substanţe nocive şi nu în ultimul rînd panica – manifestată prin acţiuni nechibzuite ale oamenilor.Pentru a preveni urmările grave persoanele din timp trebuie să-şi calculeze acţiunile sale, ţinând cont de locul unde se poate afla în caz de un cutremur.

La serviciu de cunoscut obligaţiile fiecărui membru al colectivului; de a nu se crea blocaje pe coridoare; sistemul de evacuare să fie funcţionabil; mobila grea să fie întărită, etc.

La domiciliu persoanele să posede cunoştinţe generale despre acest fenomen; din timp să se efectueze pregătirea psihică a copiilor; trecerile să nu fie blocate; existenţa unei truse medicale în casă, cunoştinţe generale despre medicină; de a nu păstra în casă substanţe nocive şi uşor inflamabile; locurile de dormit să fie amplasate departe de geam; întărirea mobilei grele şi neamplasarea ei deasupra paturilor de dormit; documentele, actele să fie păstrate într-un loc anumit de unde pot fi uşor luate; e de dorit de a avea o rezervă de alimente pentru o perioadă de 5-8 zile.

La şcoală informarea din timp a elevilor despre acest fenomen şi despre măsurile de protecţie; primele două etaje pot fi evacuate rapid în timpul cutremurului; să fie ordine pe coridoare şi la ieşirile de rezervă; în clădirile cu mai mult de două etaje elevii trebuie să rămână în clase şi să ocupe locurile

nepericuloase (sub bănci).Toate acţiunile trebuie îndeplinite cu CALM.În timpul cutremurului:1. nu intraţi în panică, fiţi calmi, de a nu dezorganiza lumea din jur;2. rămîneţi pe loc dacă sunteţi în clădire;3. nu săriţi pe geam;4. nu folosiţi ascensorul, scările;5. nu staţi în mijlocul camerei, lîngă geamuri, dulapuri, sobe, pe balcoane, sub plafoane;6. poziţionaţi-vă lîngă pereţii de rezistenţă;7. după zguduiri părăsiţi clădirea;8. închideţi gazul şi lumina;9. ajutaţi pe bătrâni şi copii;10. mergeţi la o distanţă de 10-15 metri de clădire;11. ocoliţi firele de electricitate rupte.După cutremur:

- nu dezinformaţi populaţia, nu încălcaţi ordinea publică;- acordaţi primul ajutor medical persoanelor traumate;- încercaţi scoaterea de sub ruine a sinistraţilor, anunţaţi serviciul 911;- feriţi-vă de casele deteriorate, de firele electrice rupte.

ALUNECĂRI DE TEREN – un fenomen natural ce cuprinde în sine mişcarea maselor de sol în jos, pe povârniş, sub influenţa forţei de greutate.

Ele sunt caracteristice sectoarelor de povârniş sau pante şi au ca cauză principală deteriorarea echilibrului solului în urma următoarelor efecte:- gradul de înclinare sporit al pantei, cauzat de spălările de apă;

8

- slăbirea tăriei solului prin umezirea excesivă a lui de precipitaţii (ape subterane);- influenţa zguduirilor seismice (cutremure, explozii);- activitatea economică a omului, fără a ţine cont de condiţiile geologice a teritoriului.

În Republica Moldova există peste 15 000 de porţiuni de teren supuse alunecărilor, dintre care 60 sunt în oraşul Chişinău. Toate ele se deosebesc după formă, volum, adâncime, mecanismul de deplasare al rocilor. Astfel alunecările de teren sunt de mai multe tipuri: alunecări de scurgere vâscos-plastică alunecări complexe cele mai des întâlnite alunecări de glisare alunecări de refulare cele mai rar întâlnite

Efectuând o caracteristică generală a acestui fenomen putem menţiona că pe teritoriul Republicii Moldova există diverse şi un număr mare de alunecări de teren, necătînd la teritoriul mic al republicii. Toate ele în ansamblu au mai multe cauze de apariţie.1. Particularităţile litologice şi structurale ale rocilor – preponderent pe teritoriul republicii se

întâlnesc roci argilo-nisipoase, care reprezintă o premisă esenţială la dezvoltarea alunecărilor de teren;

2. Condiţiile hidrologice – pe teritoriul republicii Moldova (mai ales în zona văilor, vâlcelelor) sunt foarte răspândite apele subterane, grosimea acestor orizonturi acvifere variază de la centimetri până la câţiva metri, ei fiind de obicei alimentaţi de precipitaţiile atmosferice. Activitatea economică a omului îşi aduce aportul la transferarea unei părţi de apă superficiale în cele subterane. Printre aceste activităţi, cu iz dăunător pot fi menţionate – terasarea versanţilor, desfundarea solului, irigaţia, chiar şi aratul de toamnă. Deluviile de alunecare la fel fiind suprasaturate cu umezeală contribuie la reactivarea alunecărilor de teren, iar în aria teritoriului cu deluvii sunt concentrate 80-90% din alunecări. Astfel, apelor subterane şi structurii geologice a rocilor le revine rolul primordial în declanşarea alunecărilor de teren de curgere plastică.

3. Relieful fragmentat – teritoriul Republicii Moldova este destul de neuniform după formele de relief, fiind intens fragmentat de văi şi vâlcele, areale ce au valori de fragmentare de:

2-3 km2 – Podişul Moldovei Centrale, Podişul Nistrean; sub 2 km2 – Platoul Moldovei de Nord;

deşi sunt şi areale ce ating valorile de 5 km2. Această fragmentare intensă şi contribuie mult la alcătuirea suprafeţelor de versant, iar prezenţa versanţilor este una din premisele necesare ce duce la declanşarea alunecărilor. Totodată alunecările depind şi de adâncimea fragmentărilor, care contribuie prin mărimea lor la nivelul înclinării versanţilor. Periculoase sunt adâncimile de 200-250-300 metri. Printre altele adâncimea este probabil şi unul din principalii indici pentru evaluarea predispoziţiei unui teritoriu spre alunecări.

4. Activitatea seismică a regiunii – are şi a un anumit rol (cei drept mai neînsemnat) la activizarea procesului de alunecări. Deşi între aceste 2 fenomene nu există o legătură directă, seismele (dese mai ales sau puternice) pot crea condiţii pentru alunecări prin crearea de fisuri ale solului şi prin micşorarea capacităţii fizico-mecanice a rocilor.

5. Precipitaţiile atmosferice – au probabil cea mai nefastă şi importantă acţiune asupra declanşării alunecărilor, atît în mod indirect cît şi direct. Direct - precipitaţiile atmosferice sporesc presiunea hidrostatică şi hidrodinamică a apelor freatice (mai ales toamna-primăvara) prin caracterul lent şi lung al ploilor, evaporare redusă, etc., astfel încât pericolul de alunecări apare dacă cantitatea de precipitaţii depăşeşte 20-50% media lunară. Indirect – infiltraţia apei slăbeşte legăturile dintre parcelele rocilor argiloase ale versanţilor, ploile torenţiale activează eroziunea rocilor şi duce la un nivel sporit de fragmentare a reliefului.

6. Activităţile umane – includ şi ele un şir de fapte necugetate sau nerespectarea normelor impuse, ce în consecinţă sporesc verosimilitatea alunecărilor. Printre acestea putem menţiona următoarele:

- valorificarea terenurilor în alunecare;- extragerea argilei, nisipului, pietrişului din partea inferioară a versanţilor;- amenajarea terenurilor de construcţie pe partea superioară a versantului, ce scad din stabilitatea lui;

9

- tăierea (de multe ori nejustificată) a arborilor, arbuştilor de pe versanţi, lucru ce modifică regimul hidrogeologic, înlătură acea acţiune cu caracter de armătură a sistemului de rădăcini a plantelor, etc.

- terasarea, desfundarea, nivelarea versanţilor sporeşte nivelul umedităţii versantului.Actualmente în Republica Moldova suprafeţele ce pot fi afectate de alunecările de teren constituie

aproximativ 80 000 ha, fiind afectate astfel 64 % (1040) localităţi. Plus la aceasta se mai adaugă teritorii importante (670 000 ha) ce au un pericol sporit de alunecări, pe care omul din deficitul de resurse funciare din republică, le foloseşte activ în domeniul economic al statului.

În perioada 1973-1981 – au fost afectate de la 9,5 mii la 14,8 mii ha de teren, iar în anul 1987 deja terenurile nefolosibile de pe urma alunecărilor constituiau 40,3 mii ha. Cu timpul omul a însuşit parţial unele metode de combatere a alunecărilor, ţinînd cont totodată de unele criterii:A. selectarea atentă şi întemeiată a terenurilor de versant pentru valorificare, orientîndu-se cu

preponderenţă spre versanţii ce au o înclinare mai mică de 5-60 (cele cu 6-120 sunt periculoase);B. valorificarea acelor terenuri combaterea a căror alunecări nu vor fi costisitoare – evacuarea apei,

structură simplă d.p.v geologic, etc.C. crearea de fîşii forestiere cu rădăcini adânci, zone de scurgere a apei, împădurirea abruptului de

desprindere şi a părţii superioare, nivelarea şi împădurirea abruptului de desprindere şi a părţii superioare a alunecărilor.Totodată ar fi bine de limitat activitatea economică a omului în cadrul teritoriilor cu pericol de

alunecare măsură ce ar include aşa acţiuni ca evitarea tăierii arborilor şi arbuştilor, interzicerea de construcţii economice şi civile, hidrotehnice, ramblee de drumuri. Vegetaţia forestiere joacă un rol important în combaterea alunecărilor de teren, contribuind în primul rînd la coborârea nivelului apei freatice până la 10 m adâncime. De aceea împădurirea se prezintă ca una din cele mai eficiente metode de combatere a alunecărilor de teren şi de valorificare a acestor terenuri puţin productive. În primul rând această metodă trebuie extinsă asupra terenurilor ce sunt extrem de active d.p.v. al alunecărilor de teren. Executând aceste lucrări trebuie de ţinut cont de selectarea corectă a speciilor de plante:

pentru zonele de versant – stejarul şi însoţitorii lui; pentru zonele cu exces de umiditate – salcia, plopul, arinul pentru zonele cu umiditate redusă - salcâmul alb, măslinul sălbatic; pentru zonele prevăzute ca păşune – este necesar de plasat o fâşie forestieră de protecţie,

amplasată mai sus de abruptul de rupere şi în partea superioară şi de margine a alunecării. Lăţimea acestei fîşii depinde de înălţimea şi poziţia abruptului de alunecare.

Specialiştii din domeniu au pronosticat posibile alunecări de teren în anii 2010-2011, iar intensitatea lor va depinde în mare măsură de cantitatea de precipitaţii ce vor cădea toamna-iarna-primăvara acestor ani.Alunecările de teren au dovedit de mai multe ori că pot aduce pagube mari economice şi materiale, prin crearea în rezultatul lor a situaţiilor de avarie, distrugerea de edificii de tot felul, scoaterea din uz a reţelelor comunale şi energetice, distrugerea terenurilor agricole. Deşi mai rar au de suferit oamenii, pierderile materiale sunt enorme.

Alunecările de teren şi pagubele aduse de ele.Anul Nr. alunecărilor Pierderi umane Pierderi materiale

1996 17 - 75 000 lei1997 64 - 964 000 lei1998 90 - 44 320 000 lei1999 197 - 44 065 000 lei2000 2 - 150 000 lei2001 1 - 3 247 200 lei2002 2 -2003 4 - 270 000 lei2004 6 - 2 822,1 000 lei2005, 10 luni 2 - 399 000 lei

10

În prezent practic s-a constat că majoritatea alunecărilor pot fi stabilizate. Existenţa acestui fenomen este o realitate obiectivă, creată pe parcursul a mai multor ani de factori naturali, iar în prezent mai este şi impulsionat de activitatea omului. Stoparea lor definitivă practic nu poate fi realizată, dar prin respectarea măsurilor de profilaxie şi de protecţie daunele cauzate de le pot fi substanţial reduse. Sarcina principală este de a depista la timp fenomenul de alunecări – crăpături în pământ, asfalt, pereţii caselor, înclinarea copacilor, gardurilor, ruperea cablurilor subterane, etc.

INUNDAŢIILE – pot fi denumite ca fenomen de sporire extremă a apei din râuri, bazine acvatice din cauza ploilor torenţiale, topirii zăpezilor şi gheţii.

Principalul fenomen natural ce poate duce la inundaţii în Republica Moldova îl constituie ploile torenţiale, ce se manifestă cu preponderenţă în perioada lunilor mai-august – iunie – 36 %, iulie – 40 %, august – 15 % .

Din toate precipitaţiile doar 5% au un volum de 50 mm în focarul lor, ce tot pot aduce unele daune (spălarea solului, inundarea văilor). Cele mai mari prejudiciu le aduc ploile ce depăşesc 70 mm sau cele ce trec de 100 mm în 24 de ore. Cu toate acestea s-au înregistrat şi precipitaţii ce au depăşit nivelul de 150-200 mm în perioada anilor 1946-1997.

În ultimii ani cele mai mari precipitaţii au avut loc la: 26-27.08.1994 – ploi cu intensitatea de 40 mm/h şi vânt puternic au contribuit la inundarea a o

serie de localităţi din regiunile Hînceşti, Străşeni, Orhei, Teleneşti, Cimişlia. Cel mai mult a avut de suferit s. Călmăţui de pe urma unei viituri cu o înălţime de 3,5-4 m. Datele au arătat că în această regiune în decurs de 10 ore au căzut precipitaţii cu un volum de 270 mm (27 mm/h), debitul rîuleţului Călmăţui atingînd 450 m3/sec.Inundaţiile au fost accentuate de rezistenţa slabă a barajelor. Suprafaţa pe care o poate afecta

asemenea ploi puternice (mai mult de 100 mm) variază între 10-1000 km2, cele mai multe din ele având loc vara. Suprafaţa totală a Republicii Moldova care este supusă periodic inundaţiilor este cifrată la peste 600 000 ha (20 %), terenuri care au fost predestinate atât culturilor agricole cît şi construcţiilor de case, deci se află într-o zonă de risc.

Pentru diminuarea pagubelor ce pot fi provocate de inundaţii ar trebui întreprinse mai multe măsuri organizatorice:a) construirea zăplazurilor, canalelor de scurgere, diguri, păstrarea lor în condiţii optime de

funcţionare, cu scopul diminuării puterii undei de viitură;b) întărirea drumurilor şi podurilor, pomparea apelor din sectoarele inundate;c) crearea rezervelor materialelor de construcţie în caz de situaţie excepţională;d) crearea şi funcţionarea sistemului de înştiinţare şi telecomunicaţii;e) asigurarea cu tehnica de excavare;f) planificarea strămutării şi evacuării populaţiei, animalelor, mijloacelor materiale.

Totodată fenomenul de inundaţii poate fi provocat prin ridicarea nivelului apei din rîuri în urma topirii zăpezilor şi a gheţarilor, care practic, pe parcursul istoriei, odată la 10 ani afectau numaidecât teritoriul dintre Prut şi Nistru. Acest fenomen oamenii se străduie să-l stopeze prin construcţia de mari rezervoare de apă.1954 – barajul de la Dubăsari (pe Nistru) – de 485 mln m3 apă;1973 – barajul Novo-Dnestrovsk (pe Nistru) – de 3 km3 apă;1976 – barajul rezervor Costeşti-Stînca (pe Prut) – de 1085 mln m3 apă, lucru ce permite scurgerea prin ele a apelor în timpul celor mai mari viituri.

Inundaţiile pot fi provocate şi de acumulările sau aglomerările de gheaţă. Pe rîurile Prut şi Nistru primăvara cînd se topeşte gheaţa creşte nivelul apei din cauza aglomerărilor de gheaţă. Formarea de aglomerări de gheaţă (ce au loc de obicei pe parcursul de mijloc şi inferioare ale râurilor) sunt cauzate de viiturile din zonele carpatice ale râului, provenite din topirea rapidă a zăpezilor sau a ploilor torenţiale, în timp ce râul în mare parte este încă acoperit de gheaţă.

În prezent pentru diminuarea efectelor nefaste ale acestui fenomen se aplică unele metode de combatere cum ar fi:

dirijarea procesului de zăporîre şi îmbunătăţirea mişcării sloiurilor de gheaţă; măsuri ce ar forma aceste aglomerări pe teritorii cu pierderi minime; controlul asupra procesului de spargere a gheţii.

11

Persoanele ce locuiesc în zone cu risc sporit trebuie să ţină cont de unele măsuri ce ar trebui întreprinse.1. să aibă pregătită valiza cu cele mai necesare obiecte, mijloace de salvare, trusă medicală:2. în timpul inundaţiilor este necesar deconectarea gazului, apei luminii, transferarea obiectelor de

preţ la nivelurile mai ridicate, evacuarea din zona afectată;3. în caz de inundaţie neaşteptată păstraţi calmul, ajutaţi sinistraţii, copiii, bătrînii, urcaţi-vă pe

locurile înalte, deplasaţi-vă cu luntrea, nu beţi apă din fîntînile inundate.

Anul Inundaţii Pierderi umane

Pagube, lei Ploi cu grindină

Pierderi umane

Pagube, lei

1996 11 - 70,2 mln 6 - 3,46 mln1997 6 9 205,13 mln 8 - 354,7 mln1998 2 - 2,38 mln 20 6 134,88 mln1999 5 - 5,717 mln - - -2000 - - - 3 5 91 mln2001 - - - 8 84,919 mln2002 7 17 -2003 6 20,7 mln 12 - 8,902 mln2004 - - - 7 19,809 mln200510 luni 1 - 623,6 mii lei 10 - 18353,6 mii

SECETA – este un fenomen periculos al naturii ce presupune prevalarea evaporării apei asupra depunerilor de precipitaţii, temperaturi înalte şi uscate.

Cea mai nefastă influenţă a secetei este asupra culturilor agricole şi chiar asupra unor resurse naturale (iazuri, sol, păduri).cercetătorii climatologi prin cercetările lor au deosebit 5 tipuri de secetă:1. seceta de primăvară devreme – durează pînă în iunie şi se manifestă prin temperaturi înalte şi

vînt uscat. Este destul de periculoasă. Solul de suprafaţă se usucă repede, plantele răsar neuniform şi rar, scad culturile de toamnă;

2. seceta de primăvară-vară – apare în perioada mai-iunie şi duce şi ea la mari pierderi a culturilor agricole, atît a celor de toamnă cît şi a celor de primăvară;

3. seceta de vară – toamnă – se manifestă pe perioada iulie-septembrie, atacă culturile tîrzii de primăvară şi este o piedică pentru însămînţarea culturilor de toamnă;

4. seceta multiplă – apare în diferite perioade de vegetaţie şi alternează cu perioade umede, ce permit revenirea plantelor la normal;

5. seceta stabilă – este de durată îndelungată şi se începe primăvara devreme şi pînă la sfîrşitul verei şi toamnei.

Pe lîngă faptul că este un fenomen natural totuşi efectele ei sunt accentuate de activitatea nechibzuită a omului – exploatarea neraţională a resurselor naturale (a solului, pădurilor, bazinelor acvatice). Specialiştii au calculat că dacă pînă nu de mult seceta afecta o dată la 4-5 ani, atunci acum ea afectează o dată la 2 ani. Seceta de rând cu cutremurul şi inundaţiile sunt considerate cele mai periculoase fenomene naturale în Republica Moldova.

Pentru combaterea secetei este necesar de aplicat o serie de măsuri. Principala măsură ar fi – reducerea nivelului dezechilibrului ecologic prin împădurirea teritoriului, pentru ca valoarea echilibrului ecologic să constituie minimum 20-30 % de ecosisteme naturale din suprafaţa unui regiuni anume. Acest lucru presupune majorarea suprafeţelor împădurite, amenajarea de lacuri, iazuri, înierbarea pantelor, mai ales în regiunile cu cel mai mic nivel de echilibru ecologic – Edineţ, Dubăsari, Rîbniţa, Grigoriopol, Căuşeni, Ştefan-Vodă, Slobozia, regiuni unde suprafaţa ecosistemelor naturale est de doar 6 %.

GRINDINA – este un fenomen natural, o varietate a precipitaţiilor atmosferice ce cuprinde particule de gheaţă, cu formă sferică sau neregulată, cu o mărime de la 0 mm – 10-12 cm.

Cercetările meteorologice făcute atestă prezenţa grindinii la 0,6 zile pe lună. În Moldova se atestă 3-5 cazuri de grindină puternică pe an, ce poate cauza daune considerabile la mii de hectare agricole.

12

Formarea grindinii puternice are loc în urma îngheţării unui număr mare de picături de apă. Metoda principală anti-grindină, folosită şi astăzi, este bazată pe formarea artificială a embrionilor de grindină capabili să concureze în procesul creşterii cu embrionii ce se formează natural, astfel încît cei din urmă sunt lipsiţi de posibilitatea de a creşte şi la cădere se topesc. Pentru acest lucru se aplică introducerea unui reagent în nori, de obicei fiind folosită Iodura de argint de 2 % (AgI), care nu este dăunătoare mediului înconjurător. Transportarea acestui reagent se efectuează cu ajutorul rachetelor anti-grindină de tipul “Alazani” şi “Cristal”. Reagentul poate provoca intensificarea de 2-8 oi a ploii aduse de nori purtători de ploaie cu intensitate minimă, iar norii puternici sunt diminuaţi de 1,5 ori.

Totodată această metodă este şi stopată în aplicarea ei de legislaţia ţării:- interzisă lansarea rachetelor în direcţia României şi Ucrainei;- interzisă lansarea rachetelor spre localităţile mari, spre depozitele cu combustibil, spre obiectele

economice cu pericol chimic.În ultimii ani pierderile de pe urma ploilor torenţiale cu grindină măşcată au fost destul de

importante:Anul 2000 – peste 100 mln lei;Anul 2001 – dauna a fost 3 mln 490 mii lei.Anul 2005 – dauna 18 mln 353,6 mii lei;

ÎNZĂPEZIRI – fenomen natural, caracterizat prin căderi mari abundente de zăpadă, cu durata de cîteva ore pînă la câteva zile. Înzăpezirile duc la apariţia situaţiilor de avarie, paralizînd activitatea transportului, serviciilor comunale, serviciilor energetice, telecomunicaţiilor, obiectelor agricole. Fenomenul dat este însoţit de formarea gheţuşului, lapoviţei.

Înzăpezirile de regulă, au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest gen de calamităţi cu rare excepţii, se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua unele măsuri, astfel încît mare parte din efectele acestora să fie reduse.

În asemenea cazuri e necesar de a întreprinde următoarele măsuri: limitarea deplasărilor, crearea de rezerve de alimente, apă; ermetizarea încăperilor de trai, ce permite păstrarea căldurii; în timpul viscolelor de nu ieşit din casă; dacă sunteţi surprinşi în afara locuinţei, în călătorii, în mijloace de transport, etc., trebuie să vă

păstraţi calmul şi să luaţi măsuri contra frigului, cei aflaţi în mijloacele de transport să nu părăsească locul pentru că este pericol de rătăcire. Daţi alarma cu claxoane, aprindeţi focuri şi aşteptaţi ajutoare.

Pentru conducerea intervenţiei în caz de înzăpeziri se desfăşoară următoarele acţiuni: recunoaşterea locului şi estimarea urmărilor, organizarea dispozitivului de acţiune şi repartizarea forţelor şi mijloacelor pe puncte de lucru; stabilirea căilor de acces şi asigurarea legăturilor între diferite forţe şi puncte de lucru; organizarea concretă a lucrărilor de salvare şi evacuare a acestora.URGAN – mişcare intensivă a aerului (vântului), ce are o viteză de peste 35 m/sec. (122 km/h).

Asemenea fenomen poate afecta considerabil acoperişurile caselor, copacii, liniile de telecomunicaţii şi energie electrică, pot apărea incendii.

În anul 2003 în rezultatul furtunilor puternice au decedat 2 persoane, în anul 2004 – 4 persoane decedate.

PROBLEMELE ECOLOGICEAcest tip de situaţii excepţionale nu este mai puţin important ca cele enumerate mai sus, iar prin

manifestarea lor tot mai accentuată şi cu urmări nefaste merită şi este necesar de a i se acorda o atenţie prioritară. Asemenea situaţii excepţionale se manifestă deja şi în Republica Moldova, iar nesoluţionarea acestor probleme poate duce în final la unele catastrofe ecologice. În acest context de idei amintim şi ne vom referi în continuare la următoarele situaţii ecologice caracteristice teritoriului republicii noastre.FENOMENE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII PĂMÎNTULUI.

Activitatea economică a omului de-a lungul timpului a influenţat mult starea solului, care pînă la urmă a dus la o serie de catastrofe – surpări, alunecări, prăbuşiri.

13

O cauză principală este contaminarea solului cu metale grele – Zinc, mercur, Plumb, etc. care nimerind în sol contribui la nimicirea şi distrugerea organismelor vii.Erozia solului – este pierderea treptată a calităţii solului sub influenţa unor factori – natural şi activitatea omului. Acest fenomen poate apărea în urma:

a. aplicarea incorectă a îngrăşămintelor chimice;b. erozia în urma tăierii pădurilor;c. incendiile din pădure.În final acest fenomen duce la pustiirea terenului – fenomen ce se caracterizează prin micşorarea

sau dispariţia potenţialului biologic de pe o anumită suprafaţă, legat în principal de dispariţia resurselor de apă. Ca factori ai pustiirii menţionăm:

degradarea acoperirii ierboase a teritoriului; folosirea neraţională a teritoriului; dezechilibrul între agricultură şi păstorit; distrugeri în urma construcţiilor industriale.O latură aparte a acestei probleme o constituie epuizarea resurselor minerale. Se cunoaşte că

resursele minerale se împart în reversibile şi ireversibile. Resursele reversibile – pădurile, vegetaţia, fauna, etc. – se pot restabili chiar şi fără intervenţia omului. Resursele ireversibile, însă, - petrolul, cărbunele, gazul natural, etc. - nu au proprietatea de a se restabili în tempourile de dezvoltare a Omenirii. Epuizarea totală a lor poate provoca o criză economică mondială, de aceea ele trebuie folosite raţional.FENOMENE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII ATMOSFEREI.

Prin activitatea sa economică colectivitatea umană influenţează permanent asupra naturii înconjurătoare şi de cele mai multe ori inconştient contribuie la schimbarea caracterului ei. De rînd cu litosfera omul contribuie la deteriorarea calităţilor atmosferei şi în I rând la schimbarea balansului termic.

Astfel, majoritatea activităţilor agraro-industriale ale oamenilor influenţează direct sau indirect la schimbul de gaze, de umiditate şi căldură dintre atmosferă şi litosferă, contribuind astfel la modificarea climei pe Terra.

Contaminarea atmosferei – constă în aruncarea în aer a diverselor substanţe (aerozoli, gaze, particule ale metalelor grele) în cantităţi şi concentraţii ce pot modifica componenţa şi calitatea maselor de aer şi care au o influenţă negativă asupra organismelor vii. Acest proces are ca cauze: - praful cosmic; - activitatea vulcanilor;

- erozia solului;- activitatea umană (oxizi ai N, C, etc.)

fapt ce mai mult se atestă în zonele puternic industrializate, de obicei în marele metropole ale lumii. Asupra acestor zone de obicei se formează un nor de aer impurificat compus din 3 straturi:stratul de jos – situat printre case – format din gazele automobilelor şi praf;stratul de mijloc – fumul de la sistemele de încălzire, 20-30 m. de la suprafaţa solului;stratul de sus – 50-100 m. – aruncări ale întreprinderilor industriale.

Acumularea de gaze (în special a oxizilor de carbon) provoacă încălzirea planetei. Stratul de gaze permite trecerea căldurii solare, dar nu permite “evacuarea” căldurii pămîntului în cosmos.

Această problemă mai este însoţită şi de emanarea tot mai puţină a O2 de către plante, mai ales în zonele puternic industrializate. Procesul dat mai are şi ca cauză insuficienţa zonelor verzi în aceste regiuni. Toate acestea provoacă oamenilor boli, legate în primul rînd de sistemul cardiovascular.

Transparenţa – atmosferei într-o anumită măsură depinde de % de aerozoli ce-l conţine (praf, fum, ceaţă).

Mărirea conţinutului de aerozoli în atmosferă micşorează cantitatea energiei solare ce vine spre pământ – lucru ce poate provoca răcirea Terrei, adică o nouă perioadă glaciară. Totodată înrăutăţirea transparenţei atmosferei poate cauza grave accidente de transport, mai ales aeriene.

Zgomotul – pare a fi o problemă ce se accentuează tot mai mult şi provoacă dezechilibrări a organismelor vii. El este mai accentuat în zonele puternic industrializate, marile urbe şi tot aici sunt afectaţi şi cea mai mare parte a oamenilor. Probabil că în viitorul apropiat problemele cauzate de zgomot la oameni vor necesita o tratare tot atît de importantă ca şi alte boli sau ca stresul. Cel mai înalt

14

nivel de producere a zgomotului îi revine transportului – 60 – 80 %, iar restul zgomotului de cartier, blocuri, case, etc.

Ploile toxice – sunt rezultatul contaminării aerului cu reziduri industriale. Cea mai mare parte a acestei contaminări îi revine oxizilor de Carbon şi Azot – rezultaţi în urma arderii diverselor tipuri de combustibil. Asemenea ploi toxice sunt nefaste pentru floră şi pentru sănătatea omului.

Distrugerea stratului de Ozon – strat ce este învelişul de protecţiei al planetei. Principala lui funcţie este de a micşora puterea razelor ultraviolete ce vin spre pămînt şi astfel asigurând protecţia organismelor vii de puterea distrugătoare a acestor raze.Distrugerea acestui strat este provocată de aruncarea în atmosferă a substanţelor ce conţin Hidrogen, Azot, Carbon, Clor, etc.

Praful – este unul din cei mai răspîndiţi poluanţi ai atmosferei şi cuprinde: praful cosmic – 1 % din totalul ce este în atmosferă; praful maritim – provocat din separarea sării din apă; praful vulcanic – principalul poluant al atmosferei; praful industrial – provocat de activitatea industrială, transport.

FENOMENE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII HIDROSFERII.Aceste situaţii la fel sunt cauzate cel mai mult de activitatea omului, care a dus la apariţia şi

conturarea câtorva probleme ce ţin de acest aspect:A. micşorarea resurselor de apă potabilă – desecarea mlaştinilor, tăierea pădurilor, prelucrarea masivă

a pămîntului, secarea râuleţelor, mlaştinilor, etc.B. creşterea necesităţilor de apă – care sporesc tot mai mult. Cercetările făcute au demonstrat că

industriei îi revin 6-8 % din totalul apei folosite, iar pentru necesităţile cotidiene a omului sunt necesare 200 l / zi de apă potabilă. La acestea se mai adaugă şi apă folosită în domeniul Agriculturii.

C. Contaminarea apelor – aruncarea în apă a diverselor substanţe ce distrug calităţile apei şi o fac nefolosibilă. Acest proces poate fi atît pe cale “naturală” (ploi toxice, substanţe spălate din sol de ploi), dar şi provocate nemijlocit sau direct de activitatea omului (aruncarea rezidurilor din domeniul industriei, agriculturii şi alte activităţi umane).Contaminarea apelor de pe continent nemijlocit provoacă şi impurificarea Oceanului planetar. O

cauză majoră a contaminării Oceanului o are activitatea umană la fundul lui – în special cercetările şi extragerea petrolului, metanului, cît şi transportul naval, experimentele nucleare, etc. Adevărate catastrofe ecologice sunt considerate avariile tankerilor de transportare a petrolului sau pe platformele maritime de extragere a acestui ţiţei, ce provoacă distrugerea faunei şi florei din zona afectată.FENOMENE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII BIOSFEREI.

Biosfera este acea zonă a structurii Terrei unde sunt amplasate organismele vii. Omul prin activitatea sa a influenţat şi structura şi evoluţia ei. În genere organismele superioare au capacitatea de a se autoregla, însă, activitatea omului a ajuns la aşa nivel că prin intensitatea sa ea are o influenţă negativă asupra naturii. Principala problemă este dispariţia unor specii de plante şi animale şi totodată stoparea tempourilor de creare a noilor specii.

După unele date, anul dispare câte o specie sau subspecie de animale, iar peste 1000 de specii de păsări şi animale sunt pe cale de dispariţie. Dispariţia unei specii provoacă o reacţie în lanţ ce poate duce la dispariţia alto specii sau la micşorarea substanţială a lor.

Pentru floră un pericol mare îl constituie diversele gaze emise în atmosferă, uniunile cu ftor, clor, diverşi oxizi şi sulfaţi, care nimerind în sol împreună cu precipitaţiile contribuie la stoparea dezvoltării plantelor şi chiar moartea lor.Îmbucurător pare faptul că în anul 2000 cercetările făcute de NASA au concluzionat că "…planeta Pămînt arată un pic mai verde decât cu 10 ani în urmă…", dar acest lucru nu trebui să ne bucure prea mult.

15

Pe lîngă situaţiile excepţionale ce poartă un caracter natural, mai există şi o serie de situaţii excepţionale ce sunt legate nemijlocit de activitatea şi acţiunile umane şi au un caracter tehnogen, multe din ele pot avea urmări negative asupra oamenilor.

Din aceste situaţii excepţionale fac parte o serie de catastrofe, dintre care cele mai mari pierderi umane sunt înregistrate de :

a. accidente auto – 75 %;b. incendii – 20 %;c. altele – 5 %.

ACCIDENTE RUTIERE – atât economia cît şi viaţa cotidiană a oamenilor este strâns legată de diverse tipuri de transport, mai ales de cel auto. În ultimii ani transportul auto a evoluat foarte mult, fapt ce a contribuit la o “explozie rutieră” în întreaga lume.

Totuşi pe lîngă părţile sale pozitive circulaţia rutieră are şi unele fenomene negative: blocări de circulaţie, mai ales în marile oraşe; limitare mare de viteză – 5-10 km / h; creşterea bruscă a nivelului de poluare a mediului; conducerea cu viteze mari odată scăpat din blocaje.

Anul Nr. de accidente Nr. decedaţi Inclusiv

copiii Nr. de răniţi Inclusiv copiii

1996 3 208 554 74 3 717 7192000 - - - - -

2001 19659 luni 318 ? 2452 392

2002 2899 412 ? 3509 ?2003 2670 424 3 3215 -2004 2447 405 ? 2888 ?2005 2289 391 ? 2770 ?

Principalele cauze datorită cărora au loc accidentele rutiere sunt: depăşirea vitezei; conducerea în stare de ebrietate; nerespectarea regulilor circulaţiei rutiere; nerespectarea semnalelor de reglementare rutieră.

N.B! – Cercetătorii au ajuns la concluzia că, în condiţiile traficului urban într-un minut asupra conducătorului auto acţionează 62 de stimuli externi şi că în acest timp un şofer este obligat să ia 34-47 de decizii diferite, pentru a evita un accident rutier.

Multe accidente rutiere au loc şi din cauza pietonilor, care de multe ori nu respectă regulile circulaţiei rutiere. Cerinţele faţă de şoferi:

- apt din punct de vedre a stării psihofiziologice;- posedare a deprinderilor de conducere;- cunoaşterea regulilor de circulaţie;- evitarea conducerii automobilului în stare de ebrietate;- viteze reduse în timpul conducerii,- organizarea funcţionării normale a automobilului.

INCENDIILE – prezintă o ardere ce se dezvoltă fără control, în timp şi spaţiu, care provoacă distrugeri materiale şi prezintă pericol pentru viaţa oamenilor.

16

Odată cu descoperirea focului omul l-a privit ca pe un partener de folos în activitatea sa, iar focul transformat în incendiu devenea un fenomen distructiv cu urmări grave. Stoparea unui incendiu i-a impus pe oameni să găsească şi să folosească metode, mijloace şi substanţe de stingere a lui. Un incendiu, odată dezlănţuit, poate provoca şi alte fenomene mai particulare – explozii, distrugeri ale aparatajului tehnologic, victime omeneşti sau stări de stres pentru oameni. Factorii periculoşi ai incendiului ce acţionează asupra omului sunt: focul, scînteile, temperaturi înalte a mediului, fumul, produsele de ardere toxice, explozii, prăbuşirea construcţiilor.

Arderea – este o reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în prezenţa O2 cu degajare de căldură, emisie de flăcări, incandescenţă, fum. Astfel, arderea poate rezulta în condiţiile existenţei a trei factori (triunghiul de foc).1. prezenţa combustibilului – materie ce poate trece în stare de combustie în prezenţa focului sau a

temperaturilor înalte (lemn, hîrtie, gaz inflamabil, etc.);2. prezenţa oxidantului – substanţă ce întreţine arderea (oxigenul);3. prezenţa sursei de căldură – care amorsează reacţia (scînteia, flacăra, alt mijloc de aprindere).

Odată cu încetarea activităţii unui factor incendiul se stopează. De aceea pentru evitarea unui incendiu trebuie de separat aceşti factori, iar pentru stingerea lui e necesar de înlăturat măcar unul din aceşti factori. Acest principiu a fost pus la baza elaborării mijloacelor şi tehnologiilor folosite în prevenirea şi stingerea incendiilor. spaţiul în care se declanşează un incendiu poate fi împărţit în 3 zone:A. zona de ardere – spaţiul cuprins de flăcări, unde decurg procesele de descompunere termică sau

de evaporare a substanţei combustibile;B. zona de influenţă termică – se mărgineşte cu zona de ardere şi în cadrul ei decurge procesul

schimbului de căldură;C. zona de inundare cu fum – spaţiu mărginit cu zona de ardere, în care e imposibilă prezenţa

omului fără o protecţie a organelor respiratorii.

Apărarea împotriva incendiilor constituie o problemă de interes naţional, ce are ca scop principal apărarea vieţii oamenilor. Serviciul de pompieri şi salvatori în Republica Moldova numără peste 2000 de persoane, iar în municipiul Chişinău există 5 unităţi autonome de pompieri. Cele mai multe incendii au loc în fondurile locative, terenurile de depozitare cu precădere în lunile noiembrie-martie.

Recomandări şi măsuri de protecţie şi de evitare a incendiilor:

nefolosirea instalaţiilor electrice defecte, improvizate, vechi; Anunţaţi serviciul 901. Calm indicaţi strada, numărul blocului, scara, etajul (în acest caz ajutorul

vine mai repede). Nu faceţi panică ! Întrerupeţi alimentaţia cu electricitate şi gaze. Ajutaţi persoanele în vîrstă şi copiii să părăsească zona periculoasă. REŢINEŢI ! Copiii mici de spaimă se ascund în cele mai dosite locuri (în dulap, sub pat, în

colţuri). Prin toate mijloacele disponibile încercaţi să stingeţi focul, mobilizând vecinii. ATENŢIE ! Televizorul şi aparatele electrice arzând e nu se sting cu apă – se poate produce o

explozie. Păziţi-vă de temperaturi înalte, de fum dens, explozii ale aparatelor, utilajului, de surparea

clădirilor. Fumatul este foarte periculos la etajele superioare şi în subsoluri. Nu deschideţi geamurile şi uşile. Curentul de aer poate provoca răspândirea focului.

17

C

B

A

În clădirea arzînd mişcaţi-vă târâş (jos la podea temperatura este mai mică, mai puţin fum) protejând căile respiratorii cu o pînză umedă.

Se interzice de a folosi ascensorul (în blocurile înalte). Dacă a luat foc haina nu alergaţi, scoateţi haina sau lipiţi-vă de perete, rostogoliţi-vă pe pămînt să

stingeţi flacăra. Persoanele afectate trebuie scoase din focar, de acordat primul ajutor medical, pe arsuri aplicaţi un

pansament steril. Solicitaţi serviciul 903.

ACCIDENTE CU DEGAJARE DE SUBSTANŢE RADIOACTIVEDescoperirea energiei nucleare a creat multe facilităţi pentru activitatea omului în diferite domenii

ale ştiinţei. Cu toate acestea energia nucleară are şi aspectele sale negative. Folosirea ei în crearea unor arme de distrugere în masă sau chiar şi în scopuri paşnice poate fi destul de periculoasă pentru sănătatea şi viaţa oamenilor.

Pe teritoriul Republicii Moldova, din fericire, nu sunt dislocate instalaţii de arme nucleare, iar în economia ţării nu se foloseşte energia produsă de SAE. În schimb în apropierea hotarelor ţării noastre există o serie de SAE, la care accidentele ce pot avea loc vor afecta şi teritoriul Republicii Moldova. În plus în ţară există peste 150 de întreprinderi şi organizaţii ce folosesc în activitatea lor radiaţia ionizantă.

Astfel, pericolul unei contaminări radioactive a teritoriului nostru este ceva real, fapt dovedit de avaria de la SAE Cernobîl din 26.04.1986, când au fost aruncate în atmosferă aproximativ 50 tone de combustibil nuclear sub formă de mici particule a radionuclizilor I-131, Pl-239, Cs-137, Str-90.Condiţiile meteorologice au contribuit la contaminarea teritoriului Scandinavei, Poloniei, Germaniei, Austriei, Italiei, Rusiei, Ţărilor Baltice, Ucrainei, Bielorusei, Moldovei, României. Contaminarea s-a produs sub formă de pete. Nivelul cel mai ridicat al depunerilor radioactive s-a înregistrat în zonele joase (văi, lunci, vâlcele).

Măsuri de protecţie în caz de contaminare radioactivă

La recepţionarea semnalului despre pericolul contaminării radiative (semnalizarea sirenelor, “Atenţie tuturor”) includeţi mijloacele de informare în masă (TV, radio), ascultaţi informaţiA organelor PC.

Nu faceţi panică ! Timpul de deplasare a norului radiativ este suficient de a întreprinde măsuri de protecţie.

Anunţaţi vecinii despre pericol. Îmbrăcaţi mijloacele de protecţie individuală (confecţionaţi măştile de tifon-vată). Dacă în apropiere nu este nici un edificiu antiradiv, ermetizaţi localul (camera, casa) unde vă

aflaţi. Protejaţi produsele alimentare în pachete de polietilenă, vase, lăzi, frigidere, dulapuri. Faceţi

rezervă de apă în vase , sticle care se includ ermetic. Acoperiţi fântânile cu capace sau peliculă, în jur se presară lut

Pregătiţi preparate de iod. Folosiţi în primele 10 zile câte 0,125 gr de kaliu iodat sau 5-8 picături de iod de 5 % de 3 ori pe zi cu lapte, sucuri.

Limitaţi la maximum aflarea pe teritoriu deschis, la ieşirea din încăperi folosiţi mijloacele de protecţie a căilor respiratorii şi a pielii (trenciuri, haine închise, cizme, mănuşi, glugă pe cap).

La intrarea în local hainele de protecţie se scot şi se lasă în antreu, se şterg cu o cârpă umedă. Nu părăsiţi localurile de adăpostire de cît la recomandarea organelor PC. Ţineţi radiodifuzoarele deschise. În acest fel puteţi recepţiona comunicatele PC (astfel puteţi evita

informaţia neîntemeiată şi zvonurile false). REŢINEŢI ! Radiaţia este fără miros, fără culoare, poate fi depistată numai de aparate speciale şi

specialişti competenţi. Contaminarea terenului cu substanţe radioactive se caracterizează în dependenţă de puterea dozei

de iradiere, măsurată în Roentgen / oră. Fonul de radiaţie permis în Republica Moldova nu trebuie să depăşească 25 R/h.

18

ACCIDENTE CU CONTAMINARE CHIMICĂ - sunt acele accidente ce se pot produce în cadrul unei întreprinderi unde se fabrică, se utilizează, depozitează, se transportă substanţe toxice ce constituie un pericol grav pentru mediul ambiant şi pentru populaţiei.

În cadrul acestui grup depistăm următoarele tipuri de accidente: accidente cu scurgerea de substanţe toxice în procesul de producţie, prelucrare, păstrare; accidente cu scurgerea de substanţe toxice în procesul transportării lor; formarea şi răspândirea substanţelor toxice în procesul reacţiilor chimice declanşate de accidente; accidente cu obuzele chimice.

În Republica Moldova există mai multe întreprinderi industriale ce folosesc SPT şi sunt plasate ca obiecte periculoase chimic (OPC) cum ar fi:

a. întreprinderi industriale chimice;b. întreprinderi cu frigidere ce folosesc amoniac (ind. alimentară);c. staţiile de iepurare a apei (clor);d. staţiile de cale ferată unde staţionează eşaloane cu SPT;e. depozitele şi bazele cu rezerve de chimicale toxice.

Astfel, pe teritoriul Republicii Moldova există întreprinderi industriale ce folosesc aşa substanţe toxice cum ar fi – amoniac, clor, clorură de H, brommetan, sulfură de H, etc. substanţele puternic toxice sunt destul de periculoase în primul rînd prin capacitatea lor de a pătrunde în organismul uman prin căile respiratorii, ţesuturile pielei, prin intermediul hranei şi apei potabile, provocînd astfel intoxicări ale organismului.

În prezent în Republica Moldova există peste 200 de întreprinderi chimic periculoase unde sunt păstrate peste 2 300 tone de SPT, iar teritoriul republicii anual este tranzitat anual de substanţe toxice. Folosirea diverselor substanţe toxice de-a lungul timpului a dus la o serie de accidente, care s-au soldat cu pierderi umane şi materiale.

Accidentele de ordin chimic contribuie la formarea zonelor poluate chimic. Aceste accidente de cele mai multe ori sunt legate de situaţiile excepţionale cu caracter natural şi de alte accidente tehnogene. În rezultatul unei avarii chimice SPT se răspândesc pe teren, iar o altă parte din ele formează un nor toxic ce este deplasat pe o anumită direcţie în dependenţă de direcţia curenţilor de aer şi are un efect destul de negativ asupra vieţii oamenilor.

Această zonă a norului toxic poate cuprinde o regiune mai mică sau mai mare şi necesită aplicarea unor măsuri urgente de salvare a oamenilor.Obiectele economiei naţionale după gradul de pericol chimic sunt divizate în 4 criterii:Criteriul I – când în zona contaminată nimeresc mai mult de 75 000 de persoane;Criteriul II – pericolul intoxicării este cuprins între 40-75 000 de persoane;Criteriul III – când în zona contaminată nimeresc mai puţin de 40 000 de oameni;Criteriul IV – când contaminarea nu depăşeşte teritoriul de protecţie sanitară.

Protecţia Civilă are menirea de a planifica, organiza şi supraveghea realizarea unor măsuri de protecţia antichimică a populaţiei şi mediului, de a lichida consecinţele unor asemenea avarii. În urma unui accident chimic se realizează evacuarea populaţiei, măsuri pentru împiedicarea răspândirii norului toxic, degazarea locului de scurgere a substanţelor toxice cu sodă caustică, var stins, etc.

Recomandări pentru populaţie în caz de contaminare chimică. Semnalul de alarmare la accident chimic (contaminare chimică) este un sunet de sirenă. Când aţi recepţionat acest semnal includeţi radio difuzoarele, ascultaţi informaţia Departamentului

SE. Nu faceţi panică ! Acţionaţi conform indicaţiilor organelor PC. Înştiinţaţi despre pericol vecinii. Ţineţi radio difuzoarele deschise, Rămîneţi în localurile unde vă

aflaţi. Ermetizaţi încăperea. Nu aprindeţi focul (concentraţia de substanţe poate provoca explozie) Aplicaţi măsurile de protecţie individuală (măşti antigaz, mască de tifon-vată, prosoape). Dacă mirosul se păstrează sau este mai puternic ieşiţi din zona contaminată (la indicaţiile organelor

PC) perpendicular direcţiei vântului, în mijloace de protecţie individuală. REŢINEŢI ! Norul toxic se extinde pe o distanţă mare, reţinându-se în spaţii închise, scuare,

vâlcele, răpi, subterane.19

Ieşind din zona contaminată este necesar de petrecut curăţirea îmbrăcămintei (de scuturat atent hainele, de şters încălţămintea).

Dacă pe piele sunt picături de substanţe nocive, tamponaţi cu o cârpă, hârtie picăturile (se interzice de şters ,astfel se măreşte suprafaţa afectată) apoi spălaţi locul cu apă.

Cele mai răspîndite substanţe toxice sunt:Clorul – gaz galben, mai greu ca aerul, se acumulează în locurile joase. Evacuarea se face perpendicular direcţiei vântului, la etajele de sus, pe un loc ridicat. Căile respiratorii sunt protejate cu o pânză umedă cu apă şi oţet.Amoniacul – gaz fără culoare, mai uşor ca aerul. Evacuarea se face în locurile mai joase, adăposturi, beciuri. Căile respiratorii sunt protejate cu o pânză umedă cu o soluţie de 2 % de carbonat de sodiu. Respectaţi regulile de comportare şi aplicaţi corect măsurile de protecţie în această situaţie.

Situaţiile excepţionale cu caracter biologico-social în mare parte pot rezulta în urma factorilor distructivi apăruţi în rezultatul calamităţilor naturale sau catastrofelor tehnogene.

Aceste situaţii presupun aparţia de cazuri de îmbolnăvire a oamenilor cu boli exotice şi contagioase deosebit de periculoase, izbucnirea epidemică a bolilor contagioase periculoase, epidemiile, pandemiile şi boli contagioase ale oamenilor cu o etiologie nestabilită.

Mai dese pot fi cazurile de intoxicare a oamenilor, în special în urma utilizării produselor alimentare, a apei sau cu substanţe toxice.

Tot în această categorie sunt incluse şi bolile contagioase ale animalelor agricole (enzootii, epizootii, panzootii, boli contagioase cu etiologie nedepistată), cât şi intoxicarea animalelor agricole şi chiar celor sălbatice.

O subcategorie aparte a reprezintă atacarea plantelor agricole de boli şi dăunători (panfitotie, epifitotie progresată, îmbolnăvirea plantelor agricole cu etiologie nedepistată, răspândirea în masă a dăunătorilor agricoli).

C O N C L U Z I I.

Ideea generală care se desprinde din cele expuse mai sus este, că, multe din situaţiile excepţionale sunt create sau ca premise de declanşare activitatea, de multe ori dăunătoare, a omului asupra mediului înconjurător.

Este clar că pentru a stopa sau pentru a micşora daunele aduse de diverse SE, omul trebuie să-şi analizeze atent acţiunile sale, să prevadă urmările unor acţiuni pînă a le întreprinde, să folosească raţional resursele naturale, să protejeze mediul înconjurător, să ţină cont de faptul că declanşarea unei situaţii excepţionale poate provoca declanşarea altor asemenea situaţii şi că el trebuie să fie gata în orice moment să le prevadă, să le stopeze sau să le facă faţă.

Abrevieri:

SE – situaţie excepţională;CNAC – calamităţi naturale, avarii şi catastrofe;CN – calamităţi naturale;RM – Republica Moldova;PC – protecţia civilă.

20

BIBLIOGRAFIE

1. Legea cu privire la Protecţia Civilă // Monitorul oficial, nr. 20, din 29 decembrie 1994;2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 347 din 25.03.2003 „Cu privire la modul de

acumulare şi schimb de informaţii în domeniul protecţiei populaţiei şi a teritoriului în condiţii de situaţii excepţionale”;

3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 952 din 15 octombrie 1999 “Cu privire la protecţia localităţilor Republicii Moldova de la procesele geologice periculoase”;

4. Agenda populaţiei pentru acţiuni în situaţii excepţionale, Chişinău 1998;5. Acţiunile conducătorilor Protecţiei Civile în caz de calamităţi şi catastrofe, Chişinău 1996;6. Cociug, T.Grama, A. Triboi, A. Gavriliţă “Calamităţile în Moldova şi combaterea lor”, Chшжштхг

1997;7. Cunoştinţe generale de protecţie a populaţiei în caz de dezastre şi în situaţii speciale, Bucureşti

1996;8. Ş. Derlogea, Manual de supraveţuire, Bucureşti 2003;9. „Fenomene ale naturii”, enciclopedie LA ROUSSE, Bucureşti 2003;10. Ghid practic pentru instruirea cadrelor didactice... în vederea protecţiei în caz de curtemur;11. P. Ostrovari, A. Boicu “Protecţia omului în situaţii excepţionale”, Chişinău 1997;12. Manual tehnic de apărare civilă, Bucureşti 1983;13. Аварии и катастрофы, стихийные бедствия, Кишинев 1991;14. Р. Нежиховский, Наводнение на реках и озерах», Ленинград 1988;15. Чрезвычайные ситуации и развитие, сост. Р. Стефенсон, Москва 1996;16. И. П. Шатский, Чрезвычайные ситуации в промышленности, Москва 2004;17. Уроки и выводы ликвидации последствий разрушительных землетрясений, Москва 1989;18. 100 Великих Катастроф 20 века, Москва 2000;

Elaborarea metodică a fost alcătuită de V. MÎRZA,discutată şi aprobată la Şedinţa Consiliului profesoraldin „_____”_________________ 200___,proces verbal Nr. _______

21