Despre management cultural. Ca la carte

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din

Europa) selectaţi să participe la ediţia din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul

„Momentum”, Programul Delegaţilor Internaţionali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.

Un articol de Adina Scorţescu|14 Septembrie 2015

Oana este fondatoarea Headsome Communication și cofondator al Festivalului Internațional

de Literatură de la București (FILB), care a avut până acum șapte ediții. Următoarea ediție

va avea loc în perioada 2-4 decembrie, la Clubul Țăranului din cadrul MȚR.

În august ai participat, la Edinburgh, la cel mai mare festival cultural din lume. Prin ce

e atmosfera de acolo diferită față de cea de la un festival important, autohton (să zicem

Festivalul Enescu sau Festivalul de Teatru de la Sibiu)?

„Festivalurile din Edinburgh” înseamnă, de fapt, un soi de occupy Edinburgh: 5 festivaluri

care au loc în același timp, în luna august – Edinburgh Art Festival, Edinburgh Festival

Fringe, Edinburgh International Festival, Royal Edinburgh Military Tatoo și Edinburgh

International Book Festival.

Pentru mine, e formula ideală de a pune în mișcare publicurile unui oraș, de la cei mai

sofisticați, interesați de eseurile despre artă ale lui Julian Barnes, la publicul mai puțin

complicat, mulțumit să ia parte, în stradă, la un performance în cadrul Fringe.

„Festivalurile din Edinburgh” reprezintă și un excelent exemplu de colaborare între zona

culturală și turism: nu turismul acela care se întâmplă de capul lui, de te miri la finalul

proiectului cultural de rezultate, ci turismul cultural instrumentat ca la carte, după un plan

clar, cu obiective și rezultate concrete. Nu întâmplător, Ediburgh este unul dintre pionierii

ideii de oraș creativ.

Spuneai că Festivalul de la Edinburgh este un „training necesar” pentru un manager

cultural. Mai concret, în ce a constat el?

La Ediburgh, am fost invitată în cadrul unui program care se numește „Momentum”, dedicat

delegaților străini, anume directorilor de festivaluri de literatură din întreaga lume. Anul

acesta am fost admiși în program 11 tineri. Eu am fost singurul manager cultural din Europa

(British Council România a aplicat cu CV-ul meu, le mulțumesc încă o dată pentru încredere).

Fellowship-ul a constat într-o săptămână de traininguri, workshopuri și participări la

evenimente la care nici n-am visat vreodată (cum ar fi întâlnirea cu Julian Barnes).

Una dintre colegele mele era din Bali – coordonatoarea unui festival de literatură & gătit, alt

coleg venea din Columbia – inițiatorul unui festival de bandă desenată… A am avut colegi din

India, Palestina, Malaezia sau Statele Unite – New York, mai exact… da, directorul

Festivalului de la New York a fost colegul nostru – el ne-a explicat cum arată, de exemplu, o

ședință în care se stabilește parteneriatul media cu The New York Times…

Ai prezentat FILB unor organizatori de festivaluri din întreaga lume. Care au fost

reacțiile, ce sugestii utile ai primit?

Le-am povestit colegilor mei despre FILB, proiect de nișă și un bun exemplu pentru ceea ce

înseamnă încăpățânare și dragoste pentru literatură (nu mi-am propus să sune măreț, dar chiar

acesta este motivul pentru care ținem fiecare ediție…).

Însă, fiind singurul manager cultural din Europa din cadrul acestui fellowship, a trebuit să-i

așez pe colegii mei într-un context mai larg, al zonei Europei Centrale și de Sud-Est, așa că

m-am trezit lăudând toate festivalurile pe care le mai știu: KROKODIL din Serbia, Short

Story in Zagreb din Croația ș.a., nu doar FILB.

Alături de ceilalți fellows ai programului „Momentum” și de membrii Creative Scotland

Cum este interacțiunea cu publicul? Scoțienii par mai „versați” în întâlniri culturale?

S-ar părea că pur și simplu scoțienii își doresc mai mult victoria, ca să preiau un clișeu din

sport. Succesul proiectului Edinburgh International Book Festival nu se datorează doar unei

bune relații public-privat în zona finanțării sau programului excelent, ci el ilustrează exemplul

acela perfect de colaborare din manualele recente de management cultural: public-privat-

societate civilă – e realmente o mândrie pentru locuitorii Edinburghului să știe că locuiesc în

orașul care reușește să aducă la bugetul de stat mai mulți bani din cultură decât din rugby și se

comportă ca atare.

Care a fost cel mai emoționant moment din timpul șederii la Edinburgh?

Nu știu cât mai rezistam să nu răspund la această întrebare! De departe, cel mai emoționant

moment a fost întâlnirea cu Julian Barnes și mărturisirea pe care mi-a făcut-o în cadrul

întâlnirii private pe care a avut-o cu noi, cei 11 manageri culturali invitați la Edinburgh: aceea

că și-a cerut prima logodnică de soție fix la București! Mi-a spus și anul, firește, dar cine și-l

mai aduce aminte?

Ce autori ai decoperit la Edinburgh?

Fiind invitată la Edinburgh în calitate de manager cultural, asta mi-a permis nu doar să

descopăr noi autori interesanți (asta putea să facă orice participant la Edinburgh International

Book Festival), ci și tipuri noi de proiecte, noi formule prin care poți să aduci cu succes un

autor în fața publicului. Am învățat management cultural atât din poveștile colegilor mei, cât

și din trainingurile ținute de cei de la Creative Scotland, instituția-gazdă. De exemplu, astăzi

știu ce înseamnă „Neu! Reekie!”. (râde)

Cum va arăta următoarea ediție a FILB?

Următoarea ediție a FILB va avea loc peste trei luni, în perioada 2-4 decembrie, iar scriptul

arată destul de intereresant: în ultima zi a festivalului, îndrăznim să aducem la București un

proiect inedit, născut la Los Angeles, dar care se ține, pentru prima dată în Europa Centrală și

de Sud-Est, la București, la noi, la FILB!