CURS 11.NOŢIUNI GENERALE

Desenul tehnic este o disciplină care se ocupă cu reprezentarea grafică plană a unor idei sau concepţii după anumite norme şi reguli stabilite riguros. Este un limbaj internaţional atât pentru proiectantul, executantul cât şi utilizatorul unui produs, piesă, ansamblu, dispozitiv, agregat, maşină etc.

STANDARDE• Deoarece desenul tehnic are un limbaj unic de exprimare, regulile

de întocmire au fost sistematizate şi unificate în standarde. • Adresa de web, unde puteţi consulta site-ul asociatiei ASRO, este:

www.asro.ro• standard =document stabilit prin consens şi aprobat de un

organism recunoscut, care stabileşte, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.

• În România există trei tipuri de standarde:a) standarde române simbolizate prin SR sau STAS: STAS 6224-82

Desene tehnice. Produse finite din lemn. Clasificarea desenelor şi reprezentări convenţionale

b) standarde internaţionale adoptate ca standarde române: SR 74:1994 Desene tehnice. Împăturire

c) standarde europene adoptate ca standarde române: SR EN ISO 5455: 1997 – Desene tehnice.Scări.

Terminologie conformă SR 10000-1

• organism de standardizare exemplu: în ROMÂNIA este ASRO

• organism cu activitate de standardizare, recunoscut la nivel national, regional sau international, care are ca principala functie, în conformitate cu statutul lui, elaborarea si aprobarea sau adoptarea de standarde care sunt puse la dispozitie publicului

• organism naţional de standardizare • organism de standardizare la nivel national, care este

împuternicit să devină membru naţional în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare corespunzătoare

Terminologie conformă SR 10000-1 • program de standardizare • plan de lucru al unui organism cu activitate de

standardizare, conţinând lista de teme care fac obiectul lucrărilor sale de standardizare

• proiect de standard • standard propus, în general disponibil pentru

observaţii, vot sau aprobare • reglementare tehnică • reglementare care prevede condiţii tehnice fie în

mod direct, fie prin referire la un standard, la o specificaţie tehnică, la un cod de bună practică sau care preia integral conţinutul acestora

Terminologie conformă SR 10000-1 • standardizare • activitate specifică prin care sunt stabilite, pentru probleme

reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat

• standardizare naţională • standardizare care se desfăşoară la nivelul unei anumite ţări • standard • document stabilit prin consens şi aprobat de un organism

recunoscut, care stabileşte, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.

Terminologie conformă SR 10000-1

• standard naţional • standard care este adoptat de un organism national de

standardizare şi care este pus la dispoziţia publicului • standard internaţional • standard care este adoptat de către o organizaţie

internaţională cu activitate de standardizare şi care este pus la dispoziţie publicului

• standard european • standard care este adoptat de către o organizaţie

europeană cu activitate de standardizare şi care este pus la dispoziţie publicului

În prezent în România se folosesc trei tipuri de standarde:

• Fiecare standard este însoţit de două grupe de cifre:

• - primul grup de cifre reprezintă nr. de înregistrare al standardului, iar,

• - al doilea grup reprezintă anul când a fost elaborat.

a) standarde române simbolizate prin SR sau STAS:

• Exemple: • - STAS 6224-82

Desene tehnice. Produse finite din lemn. Clasificarea desenelor şi reprezentări convenţionale

• - STAS 1434-83Desene tehnice de construcţii. Linii, cotare, reprezentări convenţionale, indicator

b) standarde internaţionale adoptate ca standarde române:

• Exemple: • • - SR 74:1994 Desene tehnice. Împăturire• - SR 6134:2008

Desene tehnice. Desene de ansamblu în desenul industrial

c) standarde europene adoptate ca standarde române:

• Exemple: • - SR EN ISO 5455: 1997 – Desene tehnice.Scări.• - SR EN ISO 6433:2002

Desene tehnice. Poziţionarea elementelor componente

• - SR EN ISO 128-20:2002 Desene tehnice. Principii generale de reprezentare. Partea 20: Convenţii de bază pentru linii

DISPUNEREA PROIECŢIILOR• Reprezentarea fundamentală folosită în desenul tehnic este reprezentarea

în proiecţie ortogonală.• A proiecta ortogonal un obiect pe un plan, înseamnă a duce prin diferite

puncte ale obiectului, proiectante paralele între ele şi perpendiculare pe planul de proiecţie, care la intersecţia cu acesta determină imaginea obiectului.

• Ca plane de proiecţie se folosesc feţele unui cub. • Proiecţiile ortogonale ale piesei pe cele şase feţe ale cubului se numesc

VEDERI.• DISPUNEREA PROIECŢIILOR reprezintă modul de amplasare a proiecţiilor

unui obiect pe desenele tehnice utilizând proiecţia ortogonală. Şi este reglementată prin următoarele standarde:

• SR EN ISO 5456-1:2002 Desene tehnice. Metode de proiecţie. Partea 1: Rezumat

• SR EN ISO 5456-2:2002 Desene tehnice. Metode de proiecţie. Partea 2: Reprezentări ortogonale

METODELE de dispunere a proiecţiilor 1. Metoda primului triedru denumită

metoda „E” (europeană)

Simbolizare pe desen –

în indicator – căsuţa i

Planul de proiecţie se află în spatele obiectului.

E

2. Metoda celui de-al treilea triedru denumită metoda „A” (americană)

Simbolizare pe desen –

în indicator – căsuţa i

Planul de proiecţie se află în faţa obiectului

A

1.DISPUNEREA PROIECŢIILOR dupăMETODA PRIMULUI TRIEDRU -

Metoda europeană

Se consideră piesa închisă într-un cub (Fig. 3). Fiecare faţă a piesei se va proiecta pe una din feţele cubului (Fig. 4), obţinându-se cele şase proiecţii ale piesei (Fig. 5).

Fig.3. Imaginea obiectului închis în cub

Fig. 4. Modul de desfăşurare a cubului

5

4 3

2

61

3

1 5

4

2 6

Fig. 5. Cele şase proiecţii varianta europeană

5

4 6

2

315

3 4

62

1

Vedere frontală - principală

vedere de sus, amplasată jos

vedere din stânga, amplasată în dreapta

vedere din dreapta amplasată înstânga

vedere de jos, amplasată sus

vedere din spate (poate fi amplasată fie în dreapta vederii din stânga, fie în stânga vederii din dreapta). Se menţionează pe desen poziţia de amplasare.

2.DISPUNEREA PROIECŢIILOR dupăMETODA CELUI DE-AL TREILEA

TRIEDRU - METODA AMERICANĂ• Se consideră piesa închisă într-un cub (Fig. 6)

şi fiecare faţă a piesei se va proiecta pe una din feţele cubului (Fig. 7), obţinându-se cele şase proiecţii ale piesei (Fig. 8).

Fig. 6. Imaginea obiectului închis în cub

Fig. 7. Modul de desfăşurare a cubului –metoda americană

13 46

2

5

5

3 64

2

1

Fig. 8. Cele şase proiecţii – varianta americană

5

3 4

62

1

vedere de jos, amplasată jos

vedere de sus, amplasată sus

vedere din dreapta, amplasată în dreapta

vedere din stanga amplasată în stanga

vedere din spate (poate fi amplasată fie în dreapta vederii din stânga, fie în stânga vederii din dreapta). Se menţionează pe desen poziţia de amplasare.

Vedere frontală - principală

SĂ NE REAMINTIM!DIFERENŢA ÎNTRE CELE

DOUĂ METODE

5

4 3

2

61

E

13 46

2

5 A

DE REŢINUT!• Alegerea proiecţiei principale se face în aşa fel încât:

– piesa să apară în poziţia de funcţionare, iar pe această proiecţie

– să apară cele mai multe detalii de formă. • Piesele care pot fi folosite în orice poziţie (axe,

arbori, şuruburi, piuliţe etc.) se reprezintă de obicei – în poziţia de prelucrare.

• La stabilirea numărului de proiecţii trebuie să se ţină seama de faptul că:– piesa trebuie să fie complet reprezentată şi– să se poată înscrie pe desen toate dimensiunile care

definesc formele geometrice componente ale piesei.

EXEMPLU – Dispunerea proiecţiilor în cazul

reprezentării unei piese în numai 3 proiecţii principale

● vedere din faţă (pe planul vertical [V])● vedere de sus (dispusă pe planul orizontal [H])● vedere laterală (dispusă pe planul lateral [L])Cele trei plane pe care sunt amplasate vederea

din faţă, de sus şi laterală sunt asimilate cu planele din geometria descriptivă: vertical (V), orizontal (H) şi lateral (L).

Fig. 9. Cele trei proiecţii principale

H

LV

H

V

L

a’

a

a”