DEPRESIA ŞI CANCERUL

DEPRESIA ŞI CANCERUL

Un rezumat ce are la bază volumul Asociaţiei Psihiatrice Mondiale “Depresia şi Cancerul”

(Kissane D, Maj M, Sartorius N, eds. – Chichester: Wiley, 2010)

Epidemiologia depresiei la pacienţii cu neoplasm

• De-a lungul anilor multe grupuri de cercetători au evaluat depresia la pacienţii neoplazici, prevalenţa variind pe un domeniu larg (depresia majoră 3 până la 38%; sindroame din spectrul depresiv 1.5 până la 52%).

• Tipurile de neoplasm cel mai frecvent asociate cu depresia sunt cele cu localizare la: sistemul nervos central (41-93%), pancreas (până la 50%), cap şi gât (până la 42%), glande mamare (4.5-37%), aparat genital (23%) şi plămân (11%).

Din Massie MJ et al. The prevalence of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Probleme metodologice ale studiilor epidemiologice despre depresia la pacienţii neoplazici

• Gama largă a ratelor prevalenţei reflectă diferenţele dintre studii (diferite definiţii ale depresiei, utilizarea chestionarelor de autoevaluare sau a interviurilor psihiatrice, stadiul sau tipul neoplasmului, tratamentele aplicate).

• Depresia poate fi dificil de evaluat la pacienţii neoplazici, deoarece simptomele depresive apar pe un continuu pornind de la sentimente de tristeţe normale şi putând ajunge la o tulburare afectivă majoră.

• Diagnosticarea depresiei majore la pacienţii cu neoplasm poate constitui o provocare, deoarece criteriile de diagnostic DSM-IV includ câteva simptome ce se suprapun peste simptomele cancerului sau efectele secundare ale tratamentelor (apetit alimentar scăzut, pierdere ponderală, tulburări hipnice, oboseală, diminuarea energiei, dificultăţi în concentrare, lentoare psihomotorie).

Din Passik SD, Lowery AE. Recognition and screening of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Depresia şi demoralizarea

Depresia pacienţilor neoplazici trebuie diferenţiată de

demoralizare. Persoana deprimată şi-a pierdut abilitatea de a

experimenta plăcerea în mod general, în timp ce o persoană

demoralizată se poate bucura de momentul prezent, dacă i se

distrage atenţia de la gândurile demoralizatoare. Persoana

descurajată prezintă o inhibiţie în a acţiona, deoarece nu ştie ce

să facă, se simte fără ajutor şi incompetentă. Persoana

deprimată şi-a pierdut motivaţia şi energia, entuziasmul; ea nu

poate acţiona chiar şi atunci când o direcţie potrivită de acţiune

îi este cunoscută.

Din Massie MJ et al. The prevalence of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Obstacole în recunoaşterea depresiei la pacienţii neoplazici

• Consulturile oncologice tind sa se centreze în primul rând pe tratamentul fizic şi gestionarea efectelor secundare ale acestuia, iar în al doilea rând pe durere şi administrarea simptomului. Simptomele emoţionale pot fi scăpate din vedere sau chiar privite cu neîncredere, minimalizate, ca fiind consecinţe de aşteptat ale faptului de a avea cancer.

• Pacienţii pot fi reticenţi în a vizita medicul pentru o acuză emoţională, datorită fricii de a distrage atenţia doctorului de la demersurile curative, sau deoarece le este teamă de atitudinile culturale negative în legătură cu depresia.


Evaluarea instrumentelor de screening pentru depresia la pacienţii neoplazici

Instrument de măsură

Întreba-rea nr.

Nr. studii Nr. participanţi Generalizabilitate Siguranţă Validitate Judecată

Termometrul de distres

1 15 4,088 Da Moderată Moderată Corectă

PHQ-9 9 2 390 Incă nu Mare - Neclară

BSI-18 18 4 10,749 Da Mare Înaltă Bună

CES-D 20 4 1,002 Da Mare Înaltă Excelentă

EPDS 10 4 470 Îngrijire paliativă Mare Moderată Bună

HADS 14 41 10,203 Da Mare Moderată Bună

ZSDS 20 6 1,459 Da Mare Moderată Greşită

BDI 21 4 398 Da Mare Înaltă Excelentă

GHQ-28 28 2 170 Da Mare Înaltă Excelentă

Date bazate pe meta-analiza lui Vodermaier et al. (J. Natl. Cancer Inst. 2009;101:1464-1488).PHQ-9, Patient Health Questionnaire-9; BSI-18, Brief Symptom Inventory-18; CES-D, Center for Epidemiological Studies - Depression Scale; EPDS, Edinburgh Postnatal Depression Scale; HADS, Hospital Anxiety and Depression Scale; ZSDS, Zung Self-Rating Depression Scale; BDI, Beck Depression Inventory; GHQ-28, General Health Questionnaire-28.


Factori care influenţează răspunsul emoţional în cancer

Răspunsul emoţional al persoanei cu cancer este

determinat de trei factori:a)punctul de vedere asupra

diagnosticului (ca o provocare sau ca o ameninţare);b)

percepţia asupra controlului (un oarecare control sau nici

unul) şi c)părerea despre prognostic (favorabil sau

nefavorabil).

Din Clarke DM. Psychological adaptation, demoralization and depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Părerea

despre boală Controlul Prognosticul

Spirit luptător Provocare Oarecare control Bun

Evitare sau Ameninţare

negare minimă Nesemnificativ Bun

Fatalism Ameninţare Nici un control Nesigur - acceptatminimă cu resemnare

Lipsă de spe- Ameninţare majoră Inevitabilranţă,neajutorare sau pierdere Nici un control negativ

Preocupare Ameninţare Control Nesiguranxioasă majoră schimbător

Tipuri de adaptare la cancer

Conform Moorey şi Grey (Psychological therapy for patients with cancer: a new approach. Washington: American Psychiatric Press, 1989).

Din Clarke DM. Psychological adaptation, demoralization and depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Citokinele şi simptomele neurocomportamentale la pacienţii neoplazici

• Citokinele pro-inflamatorii (TNF-alpha, IL-1 şi IL-6) pot induce un sindrom al unui comportament de boală, care are câteva trăsături comune cu depresia majoră.

• Sindromul include anhedonie, disfuncţie cognitivă, anxietate/iritabilitate, lentoare psihomotorie, fatigabilitate, anorexie, modificări ale somnului şi sensibilitate crescută la durere.

• Citokinele pro-inflamatorii sunt crescute la pacienţii neoplazici cu depresie, iar nivelele lor se corelează cu simptome ale comportamentului de boală.

Din Musselman DL et al. Biology of depression and cytokines in cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Prezenţa depresiei influenţează supravieţuirea la pacienţii neoplazici

• Un studiu realizat asupra pacientelor cu neoplasm mamar a evidenţiat că după 5 ani de urmărire, femeile cu o depresie de intensitate mai mare au o probabilitate de supravieţuire semnificativ redusă (Watson et al., 1999).

• Într-un studiu populaţional cu peste 10000 participanţi, pacienţii neoplazici cu depresie au avut un risc de deces semnificativ mai mare pe o perioadă de urmărire de 8 ani, comparativ cu cei care nu erau depresivi (Onitilo et al., 2006).

• Un mediator al relaţiei dintre depresie şi supravieţuirea în cancer este neaderenţa la tratament, care este mai mare când pacienţii sunt depresivi (DiMatteo et al., 2000).

Din DiMatteo RM, Haskard-Zolnierek KB. Impact of depression on treatment adherence and survival from cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Modalităţile prin care depresia influenţează aderenţa la antineoplazice

• Inabilitatea de a integra diagnosticul de cancer şi informaţia legată de tratament

• Motivaţie scăzută pentru autoîngrijire; dificultate de a planifica

• Credinţe negative legate de sănătate şi pesimism vis-a-vis de tratament

• Evitarea comportamentelor de promovare a sănătăţii

• Izolare socială şi retragere

• Utilizare redusă a resurselor comunităţii

• Dificultate mai mare în a tolera efectele secundare ale tratamentului

Din DiMatteo RM, Haskard-Zolnierek KB. Impact of depression on treatment adherence and survival from cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Prezenţa depresiei creşte riscul suicidar la pacienţii neoplazici

• Pacienţii neoplazici comit suicidul de două ori mai frecvent decât populaţia generală (Rockett et al., 2007).

• Depresia este un factor cunoscut la jumătate din totalul cazurilor de suicid, iar indivizii suferinzi de depresie au un risc de suicid de 25 ori mai mare (Breitbart et al., 2006).

• Factori de risc adiţionali pentru suicid la persoanele cu cancer includ: sentimentul de a fi o povară pentru ceilalţi, pierderea autonomiei, dorinţa de a avea control asupra propriei morţi, simptome fizice, lipsa de speranţă, grijile existenţiale, lipsa suportului social şi teama de viitor (Hudson et al., 2006).

Din Breitbart W et al. Suicide and desire for hastened death in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Fii atent la propriile tale răspunsuri

• Fii conştient despre modul cum răspunsurile tale influenţează discuţiile• Monitorizează-ţi atitudinea şi răspunsurile• Demonstrează consideraţie pozitivă pentru pacient• Caută supraveghere

Fii deschis pentru a asculta griji, preocupări

• Întreabă cu blândeţe despre preocupările emoţionale• Fii atent la indicatorii verbali şi non-verbali ai distresului• Încurajează exprimarea emoţiilor• Ascultă activ fără a întrerupe• Discută despre dorinţa de a muri folosind cuvintele pacientului• Permite tristeţea, tăcerea şi lacrimile• Exprimă empatie verbal şi non-verbal• Recunoaşte diferenţele dintre răspunsurile faţă de boală

Evaluează factorii care contribuie la riscul suicidar

• Antecedente personale patologice psihiatrice• Tentative de suicid în antecedente• Istoric de abuz de alcool sau altă substanţă psihoactivă• Lipsa suportului social• Sentimente de împovărare• Conflicte intrafamiliale• Nevoia de asistenţă suplimentară• Depresie şi anxietate• Preocupări existenţiale, pierderea sensului vieţii şi a demnităţii• Deteriorare cognitivă• Simptome fizice, în mod special durerea severă

Îndrumări pentru evaluarea riscului de suicid la pacienţii neoplazici-I

Datele prezentate provin din Ghidurile de practică clinică ale Centrului Naţional al Cancerului de Sân şi Iniţiativei Naţionale pentru Controlul Cancerului (2003), precum şi Hudson et al. (Palliat. Med. 2006;200:703-710).


Răspunde la probleme specifice

• Recunoaşte temerile şi îngrijorările pacientului sau familiei• Ia în discuţie factorii ce contribuie la riscul suicidar şi pot fi

modificaţi• Recomandă intervenţii• Dezvoltă un plan pentru a administra problemele mai complicate

Extrage concluzii din discuţie

• Rezumă şi revizuieşte punctele importante• Clarifică percepţiile pacientului• Oferă şansa de a fi adresate întrebări• Acordă ajutor pentru a uşura discuţiile cu alţii• Furnizează trimiteri potrivite

După discuţie• Consemnează şi documentează discuţia în registrele medicale• Comunică cu membrii echipei terapeutice

Îndrumări pentru evaluarea riscului de suicid la pacienţii neoplazici -II

Datele prezentate provin din Ghidurile de practică clinică ale Centrului Naţional al Cancerului de Sân şi Iniţiativei Naţionale pentru Controlul Cancerului (2003), precum şi Hudson et al. (Palliat. Med. 2006;200:703-710).


Din Kissane DW et al. Psychotherapy for depression in cancer and palliative care. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Natura distorsiunii cognitive Răspuns realist după reformulare

Gândire catastrofică: “Cancerul sigur o să revină. Situaţia mea este fără speranţă. Pot să mă declar pierdut.”

“Oncologii îmi dau un prognostic bun. Sunt norocos că boala mea neoplazică este vindecabilă.”

Augmentare: “Această durere de spate înseamnă că mi-a reapărut cancerul. Am dat de necaz.”

“Am fost la grădinărit. Durerea de spate o să treacă mai mult ca sigur până mâine. O să-i spun doctorului dacă persistă săptămâna viitoare.”

Gândire dihotomică tip “totul sau nimic”: “Dacă nu pot fi vindecat, nu are rost să mai fac ceva.”

“Deşi boala mea este incurabilă, poate fi stăpânită cu tratament pentru câţiva ani.”

Atenţie selectivă: “Mi-e teamă că efectele secundare ale chimioterapiei o să mă facă să mă simt mizerabil.”

“Chimioterapia reduce în mod considerabil riscul recurenţei. Merită povara efectelor secundare pentru a obţine acest beneficiu.”

Pesimism, prezicerea viitorului: “Sunt sigură că o să-mi cadă părul şi apoi partenerul meu mă va părăsi.”

“Faptul că arăt bine şi mă simt bine cu o perucă îmi dă încredere să o port mai departe. O să mă distrez cu soţul meu experimentând stiluri noi.”

Terapia cognitivă în depresia pacienţilor neoplazici - I


Natura distorsiunii cognitive Răspuns realist după reformulare

Folosirea expresiilor de tipul “ar trebui/sunt obligat” şi “sunt dator să”: “Ar trebui să fiu capabil să fac tot ceea ce făceam înainte de a avea cancer. Sunt dator să fac faţă mai bine decât atât.”

“Chimioterapia produce o anemie uşoară ce duce la oboseală. Exerciţiile fizice uşoare o să prevină slăbiciunea musculară.”

Etichetarea: “Sunt patetic. Nu am coloană vertebrală.” “De fapt, aceste radiaţii produc inflamaţie. Are sens să folosesc antialgicele prescrise.”

Personalizarea: “Nu este surprinzător că am cancer. Trebuie să fie vina mea.”

“Modificările întâmplătoare de la nivelul ADN-ului declanşează cancerul. Afectează orice familie. Este un vechi mit că stresul contribuie la declanşarea cancerului.”

Gândire ilogică: “Dacă în curând nu o să mă simt mai fericit, înseamnă că nu o să mai scap niciodată de cancer.”

“Antidepresivele îşi fac efectul în câteva zile. Este nevoie de răbdare pentru ca medicaţia să producă efectul benefic.”

Raţionament afectiv: “Pentru că mă simt neadecvat, cred că am o eficienţă slabă la serviciu în timpul chimioterapiei.”

“Mă străduiesc să-mi ridic moralul, stima de sine. În orice caz, nu este influenţată de cum mă văd alţii. Colegii de la serviciu sunt suportivi.”

Terapia cognitivă în depresia pacienţilor neoplazici - II

Terapia CALM pentru depresia pacienţilor cu stadiu avansat al bolii neoplazice - I

Modul Scop Activitatea terapeutului Rezultate

Gestionarea simptomului şi comunicarea cu furnizorii de servicii medicale

A cerceta experimentarea simptomelor şi a sprijini implicarea activă în programul terapeutic şi gestionarea bolii, precum şi promovarea relaţiilor de colaborare cu furnizorii de servicii medicale

Terapeuţii lucrează pentru a menţine o perspectivă echilibrată pentru pacient şi acţionează ca un susţinător între pacient şi alţi îngrijitori

Îmbunătăţirea aderenţei la regimurile de administrare a simptomului; eficientizarea muncii în echipă; o mai bună coordonare a serviciilor oferite; un consens mai clar despre scopurile îngrijirii

Schimbările la nivelul eu-lui şi relaţiile cu persoanele apropiate

A aborda orice lezare a sensului de sine şi deteriorarea relaţiilor sociale şi intime care se datorează bolii avansate

Furnizează şedinţe de cuplu sau familiale pentru a explora dinamica relaţională, oferă ajutor în cazul dezbinărilor şi perturbării echilibrului relaţional şi pregăteşte pacientul pentru provocările şi sarcinile care vor urma

O înţelegere mai bună şi un consens asupra scopurilor îngrijirii; comunicare îmbunătăţită, coeziune şi suport reciproc


Terapia CALM pentru depresia pacienţilor cu stadiu avansat al bolii neoplazice - II

Modul Scop Activitatea terapeutului Rezultate

Spiritualitate sau a avea un sens, un scop

A explora credinţele spirituale ale pacientului sau/şi sensul şi scopul în viaţă, atunci când este confruntat cu o astfel de suferinţă într-un stadiu avansat de boală

Terapeuţii pot facilita şi sprijini procesul de construire a unui sens ca o strategie adaptativă pentru a administra o situaţie, care, în alte privinţe, este adesea trăită ca fiind dincolo de controlul personal al unui individ.

Validarea sau/şi reevaluarea priorităţilor şi a scopurilor; facilitarea unei abordări active pentru sfârşitul experienţei de viaţă

Gândind despre viitor, speranţă şi imortalitate

A explora teama anticipatorie şi anxietatea, a furniza un forum pentru discutarea apropierii morţii şi a activităţilor de pregătire a morţii.

Normalizarea anxietăţilor în legătură cu moartea şi cu faptul de a muri; sprijinirea unei comunicări deschise despre viitor şi despre planificări

Acceptarea scopurilor îngrijirii asupra cărora s-a căzut de acord. O balanţă între sarcinile de supravieţuire şi cele de moarte.


Pentru pacientul cu risc suicidar mare

• Necesită observaţie constantă şi evaluare în dinamică • Obiecte periculoase precum arme sau droguri trebuie îndepărtate

din cameră sau din casă • Riscul pentru un comportament suicidar trebuie comunicat

membrilor familiei

Pentru pacientul care este stabil din punct de vedere medical şi nu prezintă risc suicidar acut

• Pacientul ar trebui să fie de acord să telefoneze când se simte depăşit de situaţie, să facă un contract cu doctorul prin care să se angajeze că în viitor o să discute despre posibilele gânduri suicidare, în loc să dea curs unor astfel de acte.

Pentru pacienţii spitalizaţi

• Camera trebuie verificată astfel încât să nu existe la îndemâna pacientului mijloace cu ajutorul cărora să dea curs comportamentului autodistructiv

• Pacientul trebuie să fie sub observaţie continua din momentul în care exprimă idei suicidare

Pentru pacienţii externaţi din spital care prezintă un risc suicidar mare, ideaţia autolitică nefiind legată de condiţia medicală sau de medicaţie

• Se justifică internarea într-un serviciu de psihiatrie, prin acordarea consimţământului pacientului sau prin procedură nevoluntară

• Un psihiatru poate ajuta la efectuarea acestor proceduri. Acţiunea medicală luată în situaţia de criză trebuie consemnată şi justificată în documentele medicale

Intervenţii pentru pacienţii suicidari

Adaptare după Holland et al. (eds). Quick reference for oncology clinicians. Charlottsville: IPOS Press, 2006.


Medicamentele antidepresive şi utilizarea lor la pacienţii neoplazici - I

Clasă Acţiune Efecte secundarePosibile dezavantaje

Efecte secundarePosibile avantaje

Utilizare la pacienţii neoplazici

Antidepresive triciclice (amitriptilină, imipramină, desipramină, clomipramină)

Inhibă recaptarea 5-HT şi NA

Antimuscarinică

Antihistaminică

Blocantă alpha-1

Constipaţie, gură uscată, retenţie urinară, disfuncţie mnezică

Somnolenţă

Hipotensiune ortostatică, ameţeală, tahicardie reflexă

Hipotensiune

Acţionează pe durere

Efect sedativ

În general nu se folosesc datorită efectelor secundare antimuscarinice, care implică un anumit risc. Dacă sunt necesare se folosesc cu precauţie

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (fluoxetină, fluvoxamină, paroxetină, sertralină, citalopram, escitalopram)

Inhibă recaptarea 5-HT Disfuncţie sexuală (5-HT2A)

Efecte gastrointestinale (greaţă, vărsături, diaree) (5HT3)

Mai sedativi decât alte antidepresive

Folosiţi în mod regulat cu excepţia fluvoxaminei (interacţionează cu CYP). S-a raportat că paroxetina interferă cu tamoxifenul

Din Grassi L et al. Pharmacotherapy of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

Medicamentele antidepresive şi utilizarea lor la pacienţii neoplazici - II

Clasă AcţiuneEfecte secundare

Posibile dezavantajeEfecte secundarePosibile avantaje


Inhibitorii selectivi ai recaptării noradrenalinei (e.g., reboxetina)

Inhibă recaptarea noradrenalinei Slabă acţiune antimuscarinică

Hipotensiune arterială, ameţeală

Posibil gură uscată, retenţie urinară

Îmbunătăţirea abilităţilor cognitive şi de şofat

Nu se folosesc de rutină

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (e.g., venlafaxină, desvenlafaxină, duloxetină, milnacipram)

Inhibă recaptarea 5-HT şi NA

Posibil risc de hipertensiune

Acţionează pe durere Se folosesc mai des

Inhibitorii selectivi ai recaptării dopaminei şi noradrenalinei (e.g., bupropion)

Inhibă recaptarea dopaminei şi noradrenalinei

Anxietate

Agitaţie psihomotorie

Cresc atenţia şi concentrarea

Posibil diminuarea fatigabilităţii

Câteva date la pacienţii cu fatigabilitate sau în stadiu avansat al bolii. Atenţie la riscul de convulsii


Medicamentele antidepresive şi utilizarea lor la pacienţii neoplazici - III

Clasă AcţiuneEfecte secundare

Posibile dezavantajeEfecte secundarePosibile avantaje


Antidepresive noradrenergice şi specific serotoninergice (e.g., mirtazapină)

Cresc activitatea 5-HT şi NA Antihistaminică

Somnolenţă

Apetit alimentar crescut şi creştere ponderală Somnolenţă (de ajutor în caz de insomnie)

Folosite mai des. Atenţie rar produc neutropenie

Inhibitori ai recaptării serotoninei cu acţiune antagonistă serotoninergică (trazodonă, nefazodonă)

Cresc activitatea 5-HT Efect sedativ

S-au raportat efecte antialgice

S-au folosit în trecut. Nefazodona poate produce disfuncţie hepatică

Psihostimulante (dextro-amfetamină, metilfenidat, dexmetilfenidat, modafinil)

Cresc activitatea dopaminică

Nelinişte, agitaţie, insomnie, coşmaruri, psihoză, anorexie, aritmii, tahicardie, hipertensiune arterială Toleranţă, dependenţă Crize convulsive

Efect rapid

Acţiune pe durere

Se folosesc îndeosebi la pacienţii terminali


Îndrumări pentru folosirea antidepresivelor la pacienţii neoplazici

• Se începe tratamentul cu doze mici, apoi se titrează dozele pentru o perioadă de timp până se obţine un răspuns individual optim (dozele mici sunt utile pentru a evita efectele secundare iniţiale, în special la pacienţii cu o condiţie fizică precară).

• Pacienţii sunt informaţi şi asiguraţi în legătură cu perioadă de latenţă şi posibilele efecte secundare, pentru a evita întreruperea prematură a medicaţiei, mai ales dacă pacienţii primesc şi alte medicamente.

• Tratamentul este menţinut 4-6 luni pentru a preveni recăderile sau alte episoade depresive după obţinerea remisiunii.

• Se monitorizează în mod regulat parametrii fizici ai pacientului şi medicaţia concomitentă antineoplazică (steroizi, antiemetice, antibiotice, antiestrogeni şi agenţi chimioterapici).

• Întreruperea medicamentelor antidepresive se face prin scăderea treptată a dozei cu 50% pe o perioada de 2 săptămâni pentru a reduce riscul apariţiei simptomelor de sevraj, care pot fi neplăcute şi pot fi greşit interpretate ca simptome ale bolii canceroase sau ca o recădere a depresiei.

• Asigurarea şi educarea pacienţilor este extrem de importantă în secţiile de oncologie.


Acest rezumat reprezintă o parte a programului iniţiat de WPA, care şi-a

propus să crească conştientizarea prevalenţei şi implicaţiilor depresiei la

persoanele cu afecţiuni somatice. Confirmăm cu recunoştinţă sprijinul

acordat programului de către Fundaţia Lugli, Societatea Italiană de

Psihiatrie Biologică, Eli-Lilly şi Bristol-Myers Squibb. Asociaţia

Psihiatrică Mondială este recunoscătoare Dr. Andrea Fiorillo, Naples,

Italia, pentru ajutorul acordat în pregătirea acestui rezumat. Adaptare în

limba română realizată de Laura Ghebaur.

Mulţumiri

DEPRESIA ŞI CANCERUL

Documents

Transcript of DEPRESIA ŞI CANCERUL