COD DEONTOLOGIC

Deontologia în cea mai simplă definiţie este ştiinţa datoriei. Vorbind de deontologie evocăm totdeauna obligaţiile impuse profesioniştilor în exerciţiul profesiilor lor. Deontologia este insă ceva mai mult decât atât, este un ansamblu de principii care îşi au sursa în fundamentele morale ale persoanei şi care influenţează pozitiv întreaga activitate profesională a acesteia. Evident, deontologia diferă de la o profesie la asta datorită specificului activităţii desfăşurate dar are pretutindeni aceeaşi bază: ideea de onestitate şi corectitudine în relaţiile cu persoana care utilizează serviciile profesionistului. De-a lungul timpului deontologia a fost asociată mai mult cu profesiile liberale, ale căror îndatoriri erau mai puţin strict codificate şi care s-au constituit ulterior ca elemente ale unui drept disciplinar. Respectarea normelor deontologice era verificată de asociaţiile profesionale, independent de exercitarea împotriva celor verificaţi a unei acţiuni civile sau penale de cei care ar fi putut fi victimă a incorectitudinii acestora. Normele Codului deontologic au menirea de a oferi fiecărui magistrat repere precise ale comportamentului pe care trebuie să-l adopte în diferite situaţii, fiind totodată utile şi în activitatea complexă de evaluare socio-profesională a carierei judecătorilor şi procurorilor. Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor în vigoare a fost aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 8 septembrie 2005. Structurat ca un cod de conduită cu dispoziţii normative, a căror încălcare poate atrage răspunderea disciplinară, acesta cuprinde principalele reguli de conduită în profesie, în relaţie cu alte autorităţi şi cu publicul. Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor stabileşte standardele de conduită a acestora, conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei (ART. 1). Respectarea normelor cuprinse în prezentul cod deontologic constituie un criteriu pentru evaluarea eficienţei calităţii activităţii şi integrităţii judecătorilor şi procurorilor (ART. 2). Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să apere independenţa justiţiei. Judecătorii şi procurorii trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor şi influenţelor de orice natură (ART. 3). În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu judecătorii şi procurorii nu trebuie să fie influenţaţi de doctrine politice (ART. 4). Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare. Judecătorii şi procurorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor (ART. 8).    Codul de etică şi deontologie profesională reprezintă un cadru de formalizare a unor reguli consensuale între membrii comunităţii academice, privitoare la modul de a acţiona în acelaşi spaţiu social, pentru a conferi un spor de autoritate acestuia în ansamblul societăţii. Parte integrantă a mecanismelor de asigurare a calităţii instituţionale, Codul de etică şi deontologie profesională are menirea de a contribui la îmbunătăţirea continuă a procesului de formare profesională, morală şi civică, la punerea în act a unor atitudini şi comportamente cât mai aproape de exemplaritate, în temeiul integrităţii academice. Furnizând un model de conduită, Codul este un contract moral între membrii comunităţii universitare, a

cărei coeziune o menţine prin angajarea adeziunii şi devotamentului, a aprecierii, a imparţialităţii şi a comunicării profesionale. La interferenţa dintre morală şi drept, Codul de etică şi deontologie profesională este un instrument de orientare, de intervenţie ameliorativă, de evaluare a moralităţii acţiunilor membrilor comunităţii universitare, pe baza unor standarde generale „bune pentru fiecare, dar şi pentru societate”, conciliind: concurenţa şi cooperarea, individualismul şi solidaritatea, asumarea regulilor generale şi liberul-arbitru, în scopul de a proteja atât libertatea şi demnitatea persoanei, cât şi binele public. Expresie a poziţiilor etice definitorii pentru ceea ce este permis sau nu, Codul desfăşoară un ansamblu de drepturi şi obligaţii ce decurg din valori şi principii civice fundamentale, aplicabile cu flexibilitate în situaţii concrete, în ideea afirmării unei interacţiuni sociale armonioase – cadru de realizare justă şi eficientă a potenţialului intelectual şi uman al tuturor membrilor comunităţii universitare.