Test nr. 1

I. Izvoarele deontologiei juridice naţionale şi internaţionale

1. Identificaţi izvoarelor deontologiei juridice naţionale şi principiile profesiei juridice. 3p. Principiile deontologiei juridice reprezintă idei fundamentale, cerinţe înaintate faţă de activitatea profesională a juristului şi însoţesc funcţia de orientare a comportamentului său în diverse situaţii.Astfel avem:1) Principiul umanismului — presupune o atitudine omenească faţă de o persoană concretă, luînd în considerare trăsăturile individuale ale acesteia, prin încercarea de a lua locul clientului şi de a privi situaţia de pe poziţia lui, de a-1 compătimi, a-i asculta necazul şi a-i acorda ajutor. Uneori implicarea activă a juristului în soarta clientului, dictată de lege, traumatizează. Umanismul în activitatea juristului se exprimă prin bunătate, sensibilitate, curaj. Acest principiu, după unii autori, protejează juristul de a lua hotărîri pripite şi nechibzuite, cere de la el o responsabilitate personală pentru soarta clientului, plasează în primul rînd interesul clientului în defavoarea propriului interes .2) Principiul justiţiei, echităţii — presupune corespunderea activităţii practice a juristului cu statutul social al lui, meritelor lui cu recunoaşterea socială, muncii cu recompensa, scopului cu mijloacele de atingere a lui, drepturilor cu obligaţiile, infracţiunilor cu pedepsele.Necorespunderea acestor relaţii va fi socotită injustiţie. Termenul justiţie provine din latinescul jurisdictio, compus din jus (drept) şi ducere (a spune, a pronunţa), ceea ce înseamnă a pronunţa dreptul . Astfel în însuşi termenul este stabilită cerinţa de a face dreptate.Dreptul are rolul de a asigura garanţii sociale, de a preveni încălcările în căutarea dreptăţii, el nu permite ca o persoană să înveţe, iar alta nu, precum nu poate să judece un nevinovat şi să elibereze un vinovat.3) Principiul legalităţii - constă în aceea că, la formarea propriilor reguli de comportament, juristul trebuie să se conducă de prescripţiile legislaţiei în vigoare, adică să cunoască legea şi să acţioneze în strictă conformitate cu ea. Pentru o eficienţă mai mare principiul legalităţii şi echităţii trebuie cumulate pentru excluderea mituirii, protecţionismului şi a altor fenomene negative.4) Principiul adevărului - presupune stabilirea în fiecare cauză juridică a unui adevăr absolut. în căutarea adevărului, juristul trebuie să fie cinstit, în primul rînd cu sine însuşi, să gîndească şi să cîntărească orice acţiune profesională, să aleagă metodele juridice adecvate, încălcarea adevărului în orice etapă de examinare a cauzei juridice duce la un final deplorabil. Cu atît mai mult cu cît concluziile trebuie să fie şi ele adevărate. In activitatea juridică trebuie excluse duplicitatea şi incertitudinea în vorbire şi concluzii.5) Principiul pluralismilui — este susţinut doar de unii autori şi se manifestă prin tolerarea poziţiei ideologice a clienţilor, a convingerilor politice sau religioase, a apartenenţei de partid, a poziţiei sociale a lor. Acest principiu se bazează pe principiul general al jurisprudenţei - prioritatea valorilor general umane în faţa unor reprezentări cu caracter social, politico-ideologic, religios.Constituţia Republicii Moldova în art.5 prevede: "Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul. Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului."6) Principiul activismului profesionist-juridic — prevede o activitate cu scop bine conturat a juristului profesionist în realizarea competenţei sale în limitele normei juridice.Muncind în colectiv, fără a ignora interesele colegilor, juristul trebuie să manifeste iniţiativă, independenţă, responsabilitate, capacitate de a lua repede şi negreşit o hotărîre motivată, corectă şi concretă. Realizarea acestui principiu este posibilă doar în prezenţa unor cunoştinţe fundamentale şi a unei măiestrii şi experienţe, acumulate în practica de zi cu zi. Conform opiniei unor autori , deontologia juridică cuprinde şi unele principii speciale, specifice doar domeniului juridic, principiul slujirii dreptului şi oamenilor, mai ales în situaţia cînd dreptatea este de partea clientului, iar legea este nedesăvîrşită ori juristul face abuz de putere. în ceea ce priveşte oamenii, este necesară crearea unei legături indisolubile între jurist şi societate, mai ales că avem un şir de persoane cărora li se refuză absolut orice ajutor. Autoritatea juristului va creşte prin acordarea

asistenţei anume acestor persoane, şi în acest sens deontologia vine să stabilească baza morală a activităţii juridice. Izvoarele nationale: Codul deontologic al procurorilor, aprobat prin Hotărîrea Colegiului Procuraturii Generale nr.2 din 7.04.2000; Codul deontologic al Avocaţilor, adoptat la Congresul avocaţilor din 20 decembrie 2002; Codul de etică al Judecătorului, adoptat la Conferinţa judecătorilor din 4 februarie 2000; Codul deontologic al notarilor din Republica Moldova, adoptat la Adunarea generală a notarilor din 24-25 septembrie 1999; Codului deontologic al colaboratorului politiei al Republicii Moldova. In 2002 a avut loc Conferinta ştiinţifico-practică „Standardele naţionale şi practica internaţională de pregătire a cadrelor jurudice". Drept cosecinţă, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 1385 din 30 octombrie 2002, aprobă „Concepţia politicii de cadre juridice" care cere societăţii modeme ca serviciile juridice să fie prestate de jurişti competenţi in plan profesional şi cu o bună reputaţie.

2. Determinaţi normele deontologice juridice internaţionale.5p.- Principii de bază ce se referă la independenţa instanţelor judecătoreşti, adoptate la Congresul al Vll-lea al ONU „Pentru preîntîmpinarea criminalităţii şi atitudinea faţă de infractori", din 26 august - 6 septembrie 1985, Milano .- Pincipii generale ale eticii poliţieneşti, adoptate de Consiliul Europei la 9 mai 1979, Rezoluţia nr.690 .- Principii de baza ale rolului juristilor in preintimpinarea criminalitatii si reeducarea infractorilor adoptate la Congresul ONU in 1990.- Standardele independenţei profesiei juridice ale asociaţiei internaţionale a juriştilor, adoptat la Conferinţa AIJ în luna septembrie 1990 la New York .

3. Argumentaţi necesitatea reglementărilor principiilor deontologiei juridice naţionale şi internaţionale.7p.

II. Principiile deontologiei profesionaleII.1. Explicați noțiunea de integritate ca particularitate a calitatii profesionale. 3.p Integritatea este însuşirea de a fi integru, cinste,  corectitudine, incoruptibilitate. Integritate profesională – capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi profesionale în mod onest, ireproşabil, dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public, supremaţia Constituţiei Republicii Moldova şi a legii. De asemenea, integritatea individuală presupune ca atât acţiunile, cât şi gândurile unei persoane, să fie unitare, iar acestea ar trebui să reflecte un set de virtuţi etice, pe care acea persoană le-a îmbrăţişat în mod liber şi sincer.

II.2. Deosebiti integritatea de independenta ca calitati indispensabile statutului de judecator.5.p Judecătorul trebuie să fie independent în exercitarea funcţiilor sale, conform principiilor de drept garantate de Constituţie, de alte legi şi norme naţionale, de acte internaţionale la care Republica Moldova este parte. Judecătorul are îndatorirea să promoveze supremaţia legii şi statul de drept, să apere drepturile şi libertăţile fundamentale, interesele legitime ale tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, origine etnică, rasă, naţionalitate, cultură, ideologie, religie, limbă, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială, asigurînd în toate cazurile calitatea şi caracterul echitabil al actului de justiţie. Judecătorul este obligat să respecte egalitatea persoanelor în faţa legii, asigurîndu-le un tratament cuviincios prin apărarea demnităţii şi onoarei lor, precum şi integritatea fizică şi morală a tuturor participanţilor la procedurile judiciare. Atitudinea corectă, imparţială faţă de om ca valoare supremă, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în conformitate cu normele de drept naţionale şi internaţionale şi cu principiile morale general-recunoscute sînt cerinţe obligatorii faţă de judecător. În toate cazurile, judecătorul va acţiona independent, fără orice influenţe, îndrumări sau control şi nu-şi va permite comportament necuviincios, inadecvat sau ilegal, care poate genera conflicte de interese şi periclita încrederea în independenţa sa.

Judecătorul trebuie să informeze imediat Consiliul Superior al Magistraturii despre orice faptă, acţiune, eveniment de natură să-i afecteze independenţa, imparţialitatea, obiectivitatea judiciară, sau despre oricare încălcare a standardelor de etică prevăzute în prezentul Cod. Integritatea, la rîndul său, reprezintă capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi profesionale în mod onest, ireproşabil, dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public, supremaţia Constituţiei Republicii Moldova şi a legii. Judecătorul nu va solicita sau accepta, direct sau indirect, plăţi, cadouri, servicii sau alte beneficii, în numele său, ai membrilor familiei sale sau prietenilor, ca preţuire pentru exercitarea sau abţinerea de la îndeplinirea obligaţiilor sale în legătură cu o cauză care urmează a fi examinată de către acesta. Încălcările prezentei reglementări sînt supuse urmăririi penale, pe lîngă aplicarea sancţiunilor conform legislaţiei în vigoare. Judecătorului i se interzice obţinerea ilegală de bunuri materiale, servicii, privilegii sau alte avantaje, inclusiv acceptarea sau achiziţionarea de bunuri (servicii) la un preţ (tarif) mai mic decît valoarea lor reală.

II.3. Soluţionaţi speţa.7.p

Judecătorul Rotaru a mers la o nuntă într-un satdinraionulunde se aflăjudecătoriaîn care activează. Mirele este verişor de al doileade aljudecătorului. Mirelefuseseanteriorcondamnatşifăcuseani de puşcăriepentruescrochiereînproporţiideosebit de mari. La nuntă, judecătorul a dansat, s-a veselit, a spuscîtevatoasturilungi, şi a înmînattinerilorînsurăţei $500 încalitate de cadou. Oaspeţi la nuntă au fostşicîtevapersoanecuantecedentepenale, prieteni de ai mirelui. 1. Caracterizaţi comportamentul judecătorului Rotaru la nuntă.2. Poate judecătorul să participe la nunţi şi alte evenimente sociale de acest gen? 3. Ar fi fost vreo diferenţă dacă mirele nu ar fi avut antecedente penale?4. Credeţi că judecătorul Rotaru urmează a fi sancţionat pentru comportamentul de la nunta respectivă?

Judecătorul îşi va organiza toate activităţile extrajudiciare astfel încît să menţină autoritatea şi demnitatea funcţiei sale, precum şi imparţialitatea şi independenţa sistemului judecătoresc. (3) Judecătorul se poate implica în orice activităţi sociale în măsura în care acestea nu prejudiciază autoritatea puterii judecătoreşti, prestigiul profesiei sau executarea obligaţiilor profesionale. (4) Activităţile extrajudiciare ale judecătorului nu vor provoca îndoieli cu privire la imparţialitatea, obiectivitatea sau integritatea sa

Test nr. 2

I. Conştiinţa şi cultura juridică1.1. Determinaţi coraportul dintre cultura juridică şi conştiinţa juridică.3p. Un element forte al culturii juridice este conştiinţa juridică, ce exprimă gradul de intensitate al cunoştinţelor de drept şi posibilitatea de a percepe şi a aplica dreptul, conştientizarea de a respecta legile cu sentimentul dezvoltat de legalitate, echitate, justiţie. Analiza culturii juridice impune ca valoare aparte fenomenul conştiinţei juridice. Prin aceasta se percepe dreptul, idealurile unei societăţi drepte şi echitabile în care apărarea drepturilor omului la o înaltă calitate este în centrul tuturor începuturilor în perfectarea, adoptarea şi aplicarea legilor, ca etalon al societăţii avansate. Despre conştiinţa juridică ce derivă din cultura juridică vorbim ca despre o valoare a finţei umane capabilă să însuşească categoriile dreptului, drepturile şi libertăţile sale. În primul rînd, trebuie însuşite procedurile existente de soluţionare a litigiilor, delictelor, precum şi atitudinea acesteia faţă de lege, justiţie şi alte organe care aplică legile, mijloacele de apărare, care este atitudinea finţei umane faţă de respectarea sau nerespectarea prevederilor legii etc. Altfel spus, conştiinţa juridică poate fi exprimată printr-o stare spirituală ce conţine viziuni sociale, economice, politice combinate cu cele de drept, adecvate nivelului de dezvoltare a societăţii umane privind dezvoltarea dreptului, perfectarea şi adoptarea actelor juridice, dezvoltarea umană, protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din diferite grupuri sociale, nivelul de garantare a acestora de către stat şi societatea civilă. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. În calitate de categorie juridică ea este mai largă, deoarece înglobează nu numai elementele social-psihologice, ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman, nivelul înalt al elaborării dreptului şi perfecţionării legislaţiei, legalităţii şi eficacităţii practicii judiciare, claritatea şi precizia dispoziţiilor lui etc.

1.2.Analizaţi ideea-,,formarea profesională continuă »-factor important al conştiinţei juridice.5p.

1. 3. Expuneţi-vă asupra modului de formare a conştiinţei juridice în procesul profesional.7p. Conştiinţa juridică poate fi exprimată printr-o stare spirituală ce conţine viziuni sociale, economice, politice combinate cu cele de drept, adecvate nivelului de dezvoltare a societăţii umane privind dezvoltarea dreptului, perfectarea şi adoptarea actelor juridice, dezvoltarea umană, protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din diferite grupuri sociale, nivelul de garantare a acestora de către stat şi societatea civilă.  Nivelul profesional al conştiinţei juridice moderne face ca conduita juridică să fie mai convingătore, mai accesibilă şi clară la aprecierea şi aplicarea legilor  pentru toţi utilizatorii.

II.Principiile deontologiei profesionale2.1.Identificați și caracterizați conținutul independenței profesionale ca principiu al eticii profesionale a juristului.3.p

2.2. Deosebiţi integritatea de independenţa ca calitati indispensabile statutului de funcționar public. 5.p Independența funcționarului public se manifestă prin faptul că în exercitarea funcţiei publice, funcţionarului public îi este interzis:     a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice şi a altor organizaţii social-politice;    b) să folosească resursele administrative pentru susţinerea concurenţilor electorali;    c) să afişeze, în incinta autorităţilor publice, însemne sau obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora;    d) să facă propagandă în favoarea oricărui partid;     e) să creeze sau să contribuie la crearea  unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul autorităţilor publice. Apartenenţa politică a funcţionarului public nu trebuie să influenţeze comportamentul şi deciziile acestuia, precum şi politicile, deciziile şi acţiunile autorităţilor publice. Integritatea, la rîndul său, reprezintă capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi profesionale în mod onest, ireproşabil, dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public, supremaţia Constituţiei Republicii Moldova şi a legii. Astfel, funcţionarului public îi este interzis să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale. Interdicţia specificată nu se aplică în privinţa cadourilor simbolice, celor oferite din politeţe sau primite cu prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de Guvern.

2.3. Soluţionaţispeţa.7.pSergiu Orhei, fiind functionar public, care este si masterand la o institutie de invatamint superior, a utilizat calculatorul si imprimanta in vederea multiplcarii lucrarilor anuale pe care trebuia sa le prezinte atit pentru sine cit si pentru colegii sai. Acelasi functionar public, in timpul orelor de program, s-a ocupat de elaborarea si redactarea lucrarilor anuale. Ce prevederi legale si deontologice a incalcat Sergiu Orhei?

În conformitate cu Codul de conduită a funcționarului public, Articolul 9. Utilizarea resurselor publice    (1) Funcţionarul public este obligat să asigure protecţia proprietăţii publice şi să evite  orice prejudiciere a  acesteia.     (2) Funcţionarul public este obligat să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinînd autorităţii publice, numai în scopul desfăşurării activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.     (3) Funcţionarul public trebuie să asigure, potrivit atribuţiilor ce îi revin, folosirea eficientă şi conform destinaţiei a banilor publici.    (4) Funcţionarului public îi este interzis să utilizeze bunurile autorităţii publice pentru a desfăşura activităţi publicistice, didactice, de cercetare sau alte activităţi neinterzise de lege în interes personal.

Test nr. 3

I.Cultura juridică în activitatea profesională a juristului

1.1.Determinaţi conceptul şi structura culturii juridice .3p. Cultura juridică este parte integrantă a culturii umane care defneşte totalitatea cunoştinţelor juridice, a proceselor, normelor şi posibilităţilor de a folosi legislaţia şi de a le respecta în practica cotidiană social-juridică de către membrii unei societăţi. Aspectele care infuenţează nivelul culturii juridice sînt:1) instruirea juridică;2) agitaţia juridică;3) practica judiciară;4) autoeducaţia. Cultura juridică este imposibilă fără un anumit nivel de cunoştinţe juridice. Urmează să diferenţiem cunoştinţele profesionalede cele obişnuite. Uneori nici juriştii nu cunosc toată materia normativă, cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni. Însă nici nu este necesar să o cunoască. Este suficient ca indivizii să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei pentru a se putea orienta în relaţiile sociale diverse şi un comportament conform cu prevederile legii. Agitaţia juridică se realizează prin diferite mijloace. În fiecare zi la radio, televiziune, în presă şi alte surse mass-media cetăţenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectate în societate. Se face misiuni privind cele mai stringente teme, probleme, cum ar fi: problema privatizării, problemele locative şi funciare, problema criminalităţii minorilor, bazele constituţionale ale statului etc. Se organizează întîlniri atît la locul de trai, cît şi la locul de muncă al cetăţenilor cu specialişti teoreticieni şi practicieni în diverse probleme. Cel mai des se urmăreşte scopul de a explica cetăţenilor esenţa noilor reglementări juridice. Practica judiciară are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor competente ale statului. În cazul violării normelor juridice, faţă de persoanele care le-au încălcat sînt aplicate sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu numai pedepsirea persoanelor, ci şi corectarea, reeducarea lor în spiritul respectăriilegilor. Tot aici putem menţiona că în orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie, ţinîndu-se cont de particularităţile, obiceiurile, tradiţiile ţării respective, inclusiv de practica şi legislaţia internaţională Autoeducaţia reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului, necesare în orice domeniu de activitate, în formarea culturii generale a individului.

1.2.Analizaţi cultura juridică în activitatea profesională a juristului.5p. Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică (fenomenul juridic). Prin aceasta cultura juridică include doar ceea ce este progresiv, valoros şi preţios în fenomenele juridice şi esteî nţeleasă ca un model de gîndire şi un standard de comportament.

1.3.Expuneţi-va asupra ideii cultura juridică ca valoare a deontologiei juridice.7. Cultura juridică contribuie la:- cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale, fixate în sarcinile statului; - convingerea profundă în corectitudinea politicii de stat, în valorile sociale ale dreptului şi în importanţa socială a profesiei de jurist;- slujirea legii drept una din valorile supreme juridice, intoleranţă faţă de orice abatere de la lege;- însuşirea calităţilor profesionale;- necesitatea internă şi pregătirea permanentă de a servi intereselor poporului şi triumfului legalităţii;- simţul responsabilităţii pentru urmările (consecinţele) activităţii sale, pentru comportamentul personal.

II.Principiile deontologiei profesionale2.1.Identificati si caracterizati pricipalele principii caracteristice eticii profesionale a juristului.3.p2.2.Comparati principiile specifice eticii profesionale a avocatului cu cele ale judecatorului, stabilind asemanări și deosebiri.5.p2.3.Soluţionaţi speţa.7.pJudecătorul Cujbă şi soţia sa au divorţat în 1996. După aceasta, judecătorul îi trimitea fostei soţii scrisori şi mesaje în care o numea cu nume urîte, o ameninţa că va intenta acţiuni în judecată împotriva ei, a acuzat-o de furt. De cîte ori o vedea în public, făcea gesturi obscene în adresa ei. Alteori, stătea cu maşina perioade

îndelungate în faţa casei ei, o urmărea, iar în timpul şedinţelor de judecată conduse de el făcea declaraţii despre relaţia sa cu fosta soţie, caracterizînd-o foarte urît.

1. Constituie comportamentul extrajudiciar, de după divorţ, al Judecătorului Cujbă o încălcare a valorilor etice? Dar al normelor de etică a judecătorului? Care norme anume?2. Ce restricţii sunt impuse unui judecătorului în cadrul disputelor familiale?3. Ce sancţiune i-aţi aplica judecătorului, dacă este cazul?

Test nr. 4

I.Valori etice fundamentale1.1.Determinaţi valorile fundamentale şi valorile deontologiei juridice. 3p. Din categoria valorilor fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice putem menționa următoarele: idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate. Termenul ideal are m m acceptiuni. În primul rind ideal si idealitatea sunt ceea ce este distinct sau opus față de material și materialitate. În al doilea rînd, idealul are o semnificație axiologică și etică. În sens filozofic idealitatea se definește prin raportare la materialitatea iar idealul moral este definit prin raportare la scop, realitate și valoare. Noțiunile de bine și rău s-au cristalizat odată cu procesul devinirii moralei. Binele și răul reprezintă niște valori deosebite ce caracterizează sau evaluiază acțiunile omului, acțiuni raportate la idealul. Observăm că binele și răul depind de experiența spirituală a omului și se reflectă prin această experiență. Ambele noțiuni există într-o strînsă legătură astfel în cît nu putem stabili un hotar cert între ele. Ele corelează de parcă între ele ar fi un semn de egalitate. Astfel, omul cunoaște ce este bine deoarece a simțit ceea ce este rau și invers. Prin urmare existența răului condiționează existența binelui. Datoria reprezintă conceperea de către om a necesității îndeplinirii a ceea ce indică idealul moral sau a ceea ce reiese din idealul moral. Datoria omului se exprimă prin faptul că trebuie de făcut bine altor oameni, evident reieșind din posibilitățile reale, precum și de a urma calea virtuții. Datoria omului se rezumă la conducerea după principiile justiției în acțiunile sale, egalității și carității ceea ce înseamnă de a nu lua din binele comun mai mult decît partea care ni se cuvine potrivit meritelor noastre. Conștiința morală reprezintă o formă a rațiunii. Conștiința exprimă ceva subiectiv și intern de aceea ea nu poate fi evaluată sau verificată. Conștiința este capacitatea omului de a-și evalua acțiunile realizate. În acesată ordine de idei trebuie să evidențiem încă o valoare supremă și anume responsabilitatea. Astfel, responsabilitatea reprezintă simț de răspundere pentru consecințele acțiunilor realizate, atitudine responsabilă față de obligațiile proprii.

1.2.Analizaţi valorile juridice în sistemul de drept al Republicii Moldova. 5p. Valorile juridice se instituie în sfera prescripţiilor emise de autorităţile  statului şi ale societăţii civile. Juridicul impune membrilor societăţii o serie de obligaţii – întărite de sancţiuni materiale – şî le acordă o serie de drepturi şi libertăţi, menite să asigure securitatea, coerenţa şi armonia organismului social. În sistemul general al valorilor, valorile juridice ocupă un loc distinct. Termenii de legalitate, dreptate, justiţie etc. exprimă aprecierea pe care societatea şi oamenii o dau actelor şi raporturilor juridice, respectiv modului de realizare efectivă a dreptului. Într- adevăr, raporturile dintre persoane reglementate prin norme de drept sînt legale, tocmai datorită consacrării lor prin aceste reglementări. Valorile juridice au un sporit caracter de generalitate. Astfel de valori precum: dreptatea, legalitatea, justiţia, vizînd scopuri şi imperative ce urmează a fi realizate, se exprimă prin intermediul normelor juridice. Problema valorilor în domeniul dreptului este prezentă atît în activitatea de creare a dreptului, de elaborare a normei de drept, cît și transpunera acestora în viața de zi cu zi. Valorile juridice (dreptatea, justiţia, legalitatea, constituţionalitatea, independenţa, egalitatea în drepturi, conştiinţa civică, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţeneşti etc.) reglementează relaţia individului cu ordinea de drept, cu instituţiile juridice. Ele reflectă respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, drepturile şi libertăţile omului, precum şi obligaţiile individului într-un stat de drept. Caracteristic pentru sistemul de drept al RM sunt așa valori juridice cum ar fi : supremația legii, democrația, statul de drept, egalitatea tuturor în fața legii, asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Supremația legii înseamnă că nimeni nu este mai presus de lege, care trebuie aplicată în mod egal și corect față de orice persoană. Orice persoană, indiferent de poziția sa în societate, este obligată să respecte legea.

Această obligație se bazează pe legitimitatea normelor juridice adoptate de reprezentanții poporului. Supremația legii asigură reguli clare și previzibile pentru toți locuitorii statului și, respectiv, posibilitatea de a conviețui împreună și de a cere sau a pedepsi, după caz, pentru nerespectarea regulilor respective. Democrația este forma de guvernare a unui stat, atunci când cetățenii participă la procesul de conducere a țării. Această participare se bazează pe principiul suveranității poporului unui stat, adică pe ideea că voința și puterea aparțin exclusiv poporului. Democrația nu înseamnă doar obligații ale autorităților statului, dar și responsabilități și implicare activă a populației în viața publică. Constituția RM prevede că toți oamenii trebuie tratați în mod egal și fără discriminare, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, sex, apartenență politică, orientare sexuală, avere sau origine socială. Astfel, egalitatea în drepturi constituie o garanţie referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute în cuprinsul Constituţiei, dar şi a oricăror alte drepturi şi îndatoriri subiective reglementate în cuprinsul altor acte normative. Ea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul garantat la exercitarea libertăţilor legale în scopul realizării intereselor sale legitime. La fel, oamenii sunt egali și în fața legii, fară a fi admise sau justificate care va discriminări. În zilele noastre majoritatea specialiştilor consideră că nucleul statului de drept trebuie să-l constituie promovarea şi asigurarea respectării drepturilor omului. Acesta este criteriul fundamental de distincţie dintre ţările în care există stat de drept şi ţările în care nu există un astfel de stat. În procesul de edificare al statului de drept, promovarea şi protejarea drepturilor omului este un principiu democratic fundamental, şi un reper important pentru RM. Prin urmare, respectarea drepturilor omului este una dintre caracteristicile principale ale unui stat democratic. 1.3.Argumentaţi necesitatea integrării valorilor etice în activitatea profesională juridică.7p. Valorile etice, menționate mai sus, prezintă o importanță majoră pentru întreaga societate dar mai cu seamă pentru colabiratorii organelor de drept. Valorile fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice,cum ar fi idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate necesită a fi integrate în activitatea profesională juridică.

Datoria morală a lucrătorilor din domeniul organelor de ocrotire a normelor de drept are atît latura sa obiectivă, cît şi cea subiectivă. Latura obiectivă este determinată de necesitatea de a apăra securitatea statului şi societăţii, de asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Latura subiectivă o reprezintă sarcinile formulate în mod cert de către stat care sînt destinate organelor de ocrotire a normelor de drept: conştiinciozitatea şi responsabilitatea lucrătorilor în procesul executării sarcinilor de serviciu. Îndatorirea profesională reprezintă o unitate a laturilor juridice şi morale, deoarece cerinţele morale coincid cu voinţa statală.

II.Reglementarea deontologică a activității judecătorești2.1.Identificați și caracterizați conținutul principalelo rreglementări deontologice a profesiei de judecator.3p.2.2.Comparați prevederile normelor interne cu prevederile normelor internaționale la capitolul reglementării deontologice a activități ijudecatoresti, identificînd asemănări și deosebiri. 5p2.3.Soluţionaţispeţa.7pFiica judecătorului Moşan de la Curtea de Apel Cahul a fost exmatriculată de la Universitatea Privată din Cahul pentru absenţe nemotivate. Examinînd un dosar în care parte în litigiu era Universitatea Privată, judecătorul Moşan, prin diverse argumente, a convins membrii completului de judecată de la Curtea de Apel Cahul să ia o hotărîre împotriva Universităţii Private, astfel dorind să se răzbune pentru exmatricularea fiicei. Judecătorii din complet nu cunoşteau despre faptul exmatriculării fiicei lui Moşan.1. Comentaţi acţiunile judecătorului.2. Ce principii deontologice a încălcat judecătorul.

Test nr. 5

I. Conceptul deontologiei juridice

1.1.Determinaţi obiectul de studiu al deontologiei juridice şi determinaţi metodele de studiere. 3p.Aşadar, obiectul ştiinţei deontologia juridica îl formează; teoria juridică, practica juridică şi sistemul de cerinţe morale înaintate faţă de jurist, care formează eticheta activităţii profesionale a lui. În realizarea

acestuia se folosesc şi cunoştinţe din alte domenii - pedagogie, sociologie, iar uneori, la elaborarea unor recomandări practice pentru sistemul de pregătire a cadrelor, reorganizarea învăţămîntului juridic ori a sistemului de educare juridică, se pot folosi şi elaborări din dreptul constituţional, filozofie şi teoria dreptului.În primul rînd, în centrul cercetărilor deontologice se află omul, cu bagajul său de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi, abilităţi, precum şi activitatea lui, ce are loc în sfera dreptului. Omul şi calităţile sale sunt studiate şi în cadrul altor ştiinţe, însă în limitele deontologiei juridice obiectul de cercetare se îngustează.În al doilea rînd, ştiinţa deontologiei juridice studiază sistemul de cunoştinţe juridice în rezolvarea problemelor de zi cu zi. În această ordine de idei, se dezvăluie probleme ale practicii juridice; se formulează noţiunea, conţinutul, tipurile şi formele de desfăşurare a activităţii juridice; se studiază specialităţi juridice separate, precum şi calităţile profesionale corespunzătoare ale colaboratorilor sferei juridice. În acest caz atenţia se concentreză asupra calităţilor personale ale juristului, asupra etichetei lui, ce presupune un şir de reguli; cum să comunice cu colaboratorii, colegii, participanţii la proces, de care norme să se călăuzească la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în baza căror idealuri şi principii să desfăşoare întregea activitate.În al treilea rînd, un bloc separat îl formează problemele legate de învăţămîntul juridic - pregătirea şi perfecţionarea cadrelor, ridicarea calificării, răspîndirea practicii reuşite de lucru*. Problema esenţială este nu doar pregătirea unui jurist-specialist, ci a unui lucrător de nivel înalt, calificat, profesionist în munca ce o prestează. Profesionistul este un specialist bine pregătit într-o activitate concretă, de aceea sistemul de pregătire trebuie să reflecte specificul problemelor practice, care trebuie soluţionate în activitatea zilnică. Societatea are nevoie nu doar de jurişti educaţi, dar şi de specialişti într-un domeniu concret - procurori, ofiţeri de urmărire penală, judecători, legiuitori.

1.2.Stabiliţi scopul şi analizaţi sarcinile deontologiei juridice.5p Scopul deontologiei juridice ca disciplină de studiu este de a da viitorului jurist cunoştinţe modeme despre esenţa reală şi conţinutul profesiei alese. Scopul deontologiei juridice se realizeză prin următoarele sarcini:— în conformitate cu cerinţa progresului social, se va determina rolul şi necesitatea activităţii juridice în contextul activităţii sociale. Aceasta se explică prin faptul că alături de alte necesităţi sociale, omul are nevoie de asistenţa juridică care să-i satisfacă cerinţele de ordin juridic.— înţelegerea corectă a datoriei profesionale, dezvăluirea esenţei moral-psihologice şi profesional juridice a ei. Categoria datoriei trebuie înţeleasă corect de către jurist, deoarece anume datoria îl impune să acţioneze într-un fel sau altul, să fie responsabil şi să fie considerat o persoană cu morală.— Umanizarea activităţii juridice prin excluderea formalismului în acordarea serviciilor profesional-juridice. Autorul A. P. Ocusov menţionează că „juristul trebuie să aleagă din totalitatea „dreptăţilor" dictate de morala personală, etica profesională şi morala generală anume acea dreptate care într-o măsură mai mare corespunde necesităţilor vitale ale unui individ concret" .S-ar părea că însăşi norma juridică stipulează umanismul, formulat de legiuitor, însă nu este chiar aşa. Ştim că orice normă de drept este abstractă, deoarece este prevăzută pentru un număr nelimitat de cazuri. Rolul juristului este de a o adapta cît se poate de adecvat, luînd ca bază atît criterii general umane, cît şi profesional etice.— Lupta cu deformarea profesională în practica juridică prin formarea unor astfel de predispoziţii etice, estetice, culturale şi generale, încît juristul care toată viaţa contactează cu infractorii, să nu preia modul lor de viaţă, deprinderile, reprezentările. Chiar dacă lupta se duce de pe poziţii opuse, bariera poate fi trecută cu uşurinţă, cu atît mai mult cu cît în societatea noastră există toate condiţiile sociale, economice, juridice pentru realizarea acestui fapt.— Evidenţierea rolului social al juriştilor într-o grupă profesională specială, subliniind rolul lor pentru etapa actuală în construirea statului de drept, stabilizară vieţii politice, prevenirea fenomenelor social negative.— Odată cu ridicarea rolului juriştilor, va spori şi autoritatea dreptului, formînd o atitudine corespunzătoare a tuturor membrilor societăţii faţă de drept, acest fapt fiind o condiţie esenţială pentru efectuarea unei activităţi juridice eficiente.— în baza cercetărilor ştiinţei deontologiei juridice se vor prognoza tendinţele de dezvoltare ale acesteia, modificările în sistemul cerinţelor de calificare în cadrul unor specialităţi juridice concrete.— Caracterizarea multilaterală a personalităţii juristului ca model teoretic de profesionist prin determinarea sistemului de calităţi profesionale şi personale, formulate în norme cu caracter normativ juridic sau de origine morală.

— Pregătirea psihologică a viitorilor apărători ai legii pentru o activitate încordată şi responsabilă îndreptată spre binele societăţii şi statului.

1.3.Argumentaţi necesitatea studierii disciplinei deontologiei juridice. 7p.Deontologia juridică, ca disciplină de studiu, prezintă o importantă funcţie formativă, asigurînd un minimum de cunoştinţe fundamentale, absolut necesare, cu caracter benefic şi util pentru dezvoltarea personalităţii juristului, pentru realizarea şi integrarea armonioasă în mediul natural şi social, îl ajută pe viitorul jurist să se lumineze asupra propriei alegeri prin interiorizarea unor valori şi principii, a idealului de muncă şi de viaţă.Studierea deontologiei juridice are rolul de a ascuţi simţul moral în judecarea cu obiectivitate, în aflarea unor soluţii de optimizare a stării de fapt, prin aplicarea acestei moralităţi cînd eşti pus în faţa aprecierii fenomenelor morale, psihologice, juridice, ecologice.În plan profesional deontologia juridică contribuie decisiv la formarea personalităţii viitorului jurist, care îşi asumă responsabilităţi ştiind că regula dintîi este îndeplinirea datoriei, realizarea misiunii pe care o are.În această privinţă posibilităţile deontologiei juridice, ca teorie ştiinţifică a datoriei profesionale a juristului, sînt impunătoare şi se manifestă prin următoarele:1) normativitatea activităţii juridice nu se dispersează de factorii social psihologici. Acordînd servicii juridice (consultaţii, apărare, luări de cuvînt în instituţii juridice şi altele), juristul efectuează o muncă profilactică în societate, o „lecuieşte" într-un anumit fel, anihilează neajunsurile, ajută oamenilor în rezolvarea problemelor de viaţă.2) normativele deontologice ale culturii juristului orienteză conştiinţa profesională a lui la implicarea în soarta altor oameni, la lupta cu faptele ilegale, la instaurarea legalităţii şi a ordinii de drept în societate.Ca disciplină umanitară, deontologia juridică dezvăluie importanţa unor sau altor acţiuni, fapte, motive, calităţi specifice ale juriştilor, ajută la formarea unor calităţi moral-psihologice necesare acestei profesii; previne devierile psihice, posibile în urma îndeplinirii îndelungate a atribuţiilor profesionale specifice.In fine, menţionăm că deontologia juridică este chemată să instruiască studenţii cum să comunice cu clienţii, colegii, să conducă oamenii, să chibzuiască şi să analizeze situaţii complicate de lucru, de sine stătător să adopte hotărîri, să tragă învăţăminte din experienţa colegilor, să purceadă la o permanentă apreciere obiectivă atît a acţiunilor sale cît şi a celor din jur.

II. Principiile etico-profesionale ale avocatilor2.1.Identificati si caracterizatiprincipaleleprincipiietico-profesionale ce caracterizezaactivitateadindomeniul avocaturii.3p.2.2.Comparatiprincipiileimpusesprerespectareavocatilor cu principiileimpusesprerespectareexecutorilor judecătorești.5.p2.3.Soluţionaţispeţa.7p

Judecătorul Beşleaga a prezidat în peste 32 de procese, dintre care 21 penale şi 11 civile. În fiecare caz, una din părţi a fost reprezentată de un avocat, cu care înainte de a fi numit judecător, Beşleaga a fost coproprietar al unui birou asociat de avocaţi şi continua să fie coproprietar al clădirii în care se afla biroul. Judecătorul Beşleaga nu a informat părţile despre relaţiile financiare cu acel avocat, si nici nu s-a autorecuzat în aceste procese.

1. Cum ar fi trebuit să procedeze judecătorul, cînd anume şi în ce mod?2. Ce prevedere legală şi etică a fost încălcată de către judecătorul respectiv?3. Urmează oare hotărîrile emise de judecător casate şi dosarele reexaminate de un alt judecător?

Test nr. 6

Deontologia juridică: istorie şi actualitate.1. Relataţi evoluţia deontologiei juridice în Republica Moldova. 3p.

Termenul deontologie este de provenienюг greacг: deon- datorie, obligaюie, trebuie, ceva ce trebuie, ce se cade, necesitate єi logos- studiu, єtiinюг єi оnseamnг teoria datoriei sau, conform definiюiei Dicюionarului enciclopedic, „Deontologia este teoria оndatoririlor, a obligaюiilor conєtientizate, interiorizate, asumate оn temeiul cгrora omul are a se manifesta." Uneori prin deontologie se desemneazг o diviziune a eticii care studiazг drepturile, оndatoririle єi etaloanele de activitate, apreciere єi comportare оntr-un domeniu al vieюii social-utile. Pentru prima datг termenul „deontologie" a fost utilizat de cгtre filozoful englez Jeremy Bentham (1749-1832) оn lucrarea sa "Deontologia sau stiinta moralitгюii".Astfel, dicţionarul de filozofie defineşte deontologia drept doctrină privind normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesiuni, teorie a datoriei, a obligaţiilor morale.Preocupările deontologice, cu reflexia centrată pe conştientizare şi responsabilitate, s-au impus, mai ales, în societatea modernă, cînd a început să se acorde o mai mare atenţie problemei privind adaptarea omului la realitatea cu multitudinea sistemelor de valori şi de concepţii asupra lumii, însoţite de paradoxurile ca, de exemplu, cel al emancipării: pe de o parte, tehnologiile avansate eliberează şi facilitează obţinerea bunurilor materiale, iar pe de altă parte, acestea pot deveni un obstacol în dezvoltarea armonioasă a personalităţii astfel, pe lîngă multe avantaje, prezenţa dominantă a calculatorului în viaţa omului contemporan atrage şi riscul limitării în dezvoltarea capacităţilor naturale, riscul unei deprofesionalizări, omul devenind în mare măsură un manipulator, un operator al calculatorului). Din acest considerent se impune o sensibilitate sporită în planul vieţii morale şi a unei griji pentru reglementarea acesteia, orientînd cercetările către dimensiunea dentologică.Pînă nu demult, în sens retrîns, prin deontologie se înţelegea etica profesională a medicilor, ca sistem de norme etice urmate de colaboratorii medicali la îndeplinirea obligaţiilor profesionale.În ceea ce priveşte dezvoltarea deontologiei juridice în Republica Moldova, putem menţiona că pentru noi acesta este deocamdată un domeniu nou, a cărui dezvoltare a început odată cu trecerea la un nou tip de organizare relaţiilor sociale, care au reclamat apariţia şi statornicirea unor cerinţe deontologice. Acestea au luat forma codurilor deontologice: Codul deontologic al procurorilor, aprobat prin Hotărîrea Colegiului Procuraturii Generale nr.2 din 7.04.2000; Codul deontologic al Avocaţilor, adoptat la Congresul avocaţilor din 20 decembrie 2002; Codul de etică al Judecătorului, adoptat la Conferinţa judecătorilor din 4 februarie 2000; Codul deontologic al notarilor din Republica Moldova, adoptat la Adunarea generală a notarilor din 24-25 septembrie 1999; Codului deontologic al colaboratorului politiei al Republicii Moldova. In 2002 a avut loc Conferinta ştiinţifico-practică „Standardele naţionale şi practica internaţională de pregătire a cadrelor jurudice". Drept cosecinţă, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 1385 din 30 octombrie 2002, aprobă „Concepţia politicii de cadre juridice" care cere societăţii modeme ca serviciile juridice să fie prestate de jurişti competenţi in plan profesional şi cu o bună reputaţie.

2. Stabiliţi coraportul dintre etică-morală-deontologie-drept-lege.5p.Pentru a defini corect deontologia juridică, trebuie mai întîi să precizăm unele noţiuni. Mai întîi trebuie să ştim că:— etica este o ramură a filozofiei, care are ca obiect de cercetare morala, relaţiile morale ca formă specifică a conştiinţei morale şi activităţii omului; — morala este o formă a conştiinţei sociale şi realizarea ei în practică, confirmînd un anumit tip de comportament social al oamenilor şi utilizată ca bază generală socială de reglementare;— moralitatea presupune realizarea în practică a idealurilor şi scopurilor morale, sub diferite forme ale activităţii sociale prin cultura comportamentului oamenilor şi a relaţiilor dintre ei. Deontologia se prezintă ca o ştiinţă despre normele de conduită profesională a persoanei, care, în virtutea rolului ei social, este învestită cu atribuţii publice şi este chemată să le realizeze în interesul societăţii şi al cetăţenilor, în limitele prescripţiilor normative şi ale cerinţelor eticii profesionale. Sistemul de cunoştinţe despre comportamentul deontologic al reprezentantului unei profesii anumite lasă o amprentă sigură asupra caracterului normelor ce reglementează procesul de activitate a acestuia.

Astfel, practica mondială a demonstrat că necesitatea respectării normelor deontologice în privinţa sa omul o simte cînd îşi încredinţează soarta, viaţa sau sănătatea celui în stare să-i acorde un ajutor calificat, să-i facă dreptate, să-i corecteze faptele, să-i apere cinstea şi demnitatea. Dar pentru om este important şi aspectul asigurării drepturilor, înfăptuirii justiţiei, acordării asistenţei juridice, fapt ce a impus dezvoltarea deontologiei juristului. Acestuia omul îi încredinţează destinul său, conştientizînd dependenţa bunăstării sale de acest specialist, aşteptînd de la el o conduită deontologică. In consecinţă, deontologia juridică s-a format ca rezultat al unei datorii, responsabilităţi deosebite a juristului faţă de oameni. In continuare menţionăm că deontologia juridică mai are ca izvor de formare etica dreptului. Aceste două noţiuni se intersectează, dar nu coincid, deoarece cu toate că deontologia juridică este un pilon pentru etica dreptului, ea este mult mai largă după conţinut, deoarece alături de cultura etico-morală include şi alte tipuri de cultură a juristului ca personalitate. Astfel, deontologia juridică parţial are tangenţă cu etica dreptului, prima avînd totuşi propriul obiect de studiu, metode, surse de apariţie, devenind atît o ştiinţă, cit şi o disciplină de studiu.

3. Argumentaţi importanţa deontologiei juridice în condiţiile statului de drept.7p.Deontologia juridică, ca disciplină de studiu, prezintă o importantă funcţie formativă, asigurînd un minimum de cunoştinţe fundamentale, absolut necesare, cu caracter benefic şi util pentru dezvoltarea personalităţii juristului, pentru realizarea şi integrarea armonioasă în mediul natural şi social, îl ajută pe viitorul jurist să se lumineze asupra propriei alegeri prin interiorizarea unor valori şi principii, a idealului de muncă şi de viaţă.Studierea deontologiei juridice are rolul de a ascuţi simţul moral în judecarea cu obiectivitate, în aflarea unor soluţii de optimizare a stării de fapt, prin aplicarea acestei moralităţi cînd eşti pus în faţa aprecierii fenomenelor morale, psihologice, juridice, ecologice.În plan profesional deontologia juridică contribuie decisiv la formarea personalităţii viitorului jurist, care îşi asumă responsabilităţi ştiind că regula dintîi este îndeplinirea datoriei, realizarea misiunii pe care o are.Ca disciplină umanitară, deontologia juridică dezvăluie importanţa unor sau altor acţiuni, fapte, motive, calităţi specifice ale juriştilor, ajută la formarea unor calităţi moral-psihologice necesare acestei profesii; previne devierile psihice, posibile în urma îndeplinirii îndelungate a atribuţiilor profesionale specifice.In fine, menţionăm că deontologia juridică este chemată să instruiască studenţii cum să comunice cu clienţii, colegii, să conducă oamenii, să chibzuiască şi să analizeze situaţii complicate de lucru, de sine stătător să adopte hotărîri, să tragă învăţăminte din experienţa colegilor, să purceadă la o permanentă apreciere obiectivă atît a acţiunilor sale cît şi a celor din jur.

Responsabilitatea juristului2.1. Relatațidespreresponsabilitatedinpunct de vedere al eticii profesionale.3p. Termenul „responsabilitate” include două cuvinte latine: verbul „spondeo”, care înseamnă a promite solemn, a garanta, a răspunde pentru cineva şi substantivul „res”, care înseamnă lucru motiv, cauza, realitate, afacere, chestiune, interes,avantaj. Responsabilitatea, reprezentând o modalitate activă de raportare a individului şi colectivităţii la o anumită cauză, implică asumarea unor răspunderi şi riscuri, acţionînd uneori dincolo de sistemul de norme care le generează drepturile şi obligaţiile. Responsabilitatea se referă deci la autoangajarea liber consimţită, obligaţia izvorîtă din sistemul de norme devenind o datorie pe care şi-o impune individul sau colectivitatea prin autoconstrîngere.

2.2. Găsițiasemănărișideosebiriîntreresponsabilitateși răspundere.5p a) Răspundere şi responsabilitate – un raport de independenţă Această perspectivă susţine că „responsabilitatea nu îşi are fundamentul în norma juridică şi nu presupune aplicarea constrângerilor statale”, pentru că „responsabilitatea este una din coordonatele existenţei sociale a omului şi îşi are fundamentul în liberul său arbitru” . Astfel responsabilitatea este liberă de orice condiţionare a normelor juridice fiind prezentă în orice tip de răspundere din conglomeratul răspunderii sociale. Potrivit acestei viziunii responsabilitatea este mult mai legată de natura umană decât de norma juridică. Cu toate acestea datorită degradării naturii umane de-

a lungul vremurilor afectându-i până şi libertatea se ridică legitima întrebare în ce măsură se mai poate exercita un grad ridicat de responsabilitate?  b) Răspundere şi responsabilitate – un raport de interdependenţă Răspunderea reprezentă nu doar o consecinţă negativă a unui comportament ilicit, ci şi o atitudine conştientă faţă de reglementările legale, o responsabilitate sporită faţă de comportamentul propriu al individului, faţă de societate şi valorile sale, atitudine care serveşte drept premisă pentru excluderea încălcării literei legii. Răspunderea derivă din responsabilitate, răspunderea juridică este consecinţa săvârşirii responsabile a unei fapte juridice, tragerea la răspundere juridică este urmarea săvârşirii cu răspundere a unei fapte ilicite, adică a încălcării unei dispoziţii legale actuale printr-un comportament acţional concret, în cunoştinţă de cauză.Adepţii responsabilităţii juridice (răspunderii pozitive) se bazează pe faptul că dreptul are rolul de stimulator al poziţiei active a subiectului de drept şi contribuie la aceea ca statul, în cele din urmă, să fie transformat într-o societate cu autocontrol, fundamentată pe reglementări de natură morală. Răspunderea reprezintă un mecanism nu doar de a anihila încălcarea normelor juridice, dar şi unul de stimulare a comportamentului activ pozitiv al subiectului, mecanism de educare juridică ce ar avea drept temelie reglementatori interni de natură morală în calitate de garanţi ai unei societăţi exemplare. Responsabilitatea juridică nu apare din neant. Ea trebuie să fie reglementată de norma juridică, determinată de ea. Din acest motiv, nici răspunderea juridică nu există fără o obligaţie prescrisă de lege. Existenţa obligaţiilor concrete stipulate de norma juridică reprezintă statica responsabilităţii juridice, pe cînd realizarea acestora reprezintă dinamica ei. Comportamentul legal şi raportul juridic nu se pot ivi fără modelul de comportament prevăzut de lege. În evoluţia sa, responsabilitatea parcurge cîteva etape: încorporarea regulii în norma juridică, existenţa obligaţiilor corespunzătoare, determinarea statutului juridic; conştientizarea obligaţiilor cu luarea unei atitudini psihice faţă de ele şi găsirea motivaţiei comportamentului; comportamentul legal. Răspunderea şi responsabilitatea juridică sînt două categorii distincte, dar care au multe trăsături comune, interacţionînd şi determinîndu-se reciproc, deoarece nu poate să existe răspundere decît numai între persoane responsabile şi libere să-şi aleagă un anumit tip de comportament conformat sau neconformat legii.Răspunderea şi responsabilitatea nu coincid, deoarece se întemeiază pe factori externi diferiţi, precum diverse sînt şi obiectivele la care se raportează. Noţiunile nu coincid nici în ce priveşte natura lor: răspunderea este mai mult de ordin normativ, în timp ce responsabilitatea, preponderent şi direct este mai mult de ordin valoric.

2.3. Soluţionaţispeţa.7p

Preşedintele judecătoriei Tulcea judecătorul Chistruga, fiind în relaţii amoroase cu grefiera sa Svetlana Toma, a examinat cererea de divorţ a acesteia, acordîndu-i custodie asupra celor doi copii ai săi şi obligîndu-l pe dl Toma să plătească pensie alimentară lunară. Judecătorul Chistruga ştia că unul din copii acestora este de fapt copilul său biologic.

1. Comentaţi comporatmentul judecătorului Chistruga.2. Ce prevedere legală şi etică a fost încălcată de către judecătorul respectiv?3. Cum trebuie să procedeze Consiliul Superior al Magistraturii în acest caz?4. Credeţi că urmează să fie anulată hotărîrea judiciară respectivă şi cauza transmisă spre reexaminare?

Test nr. 7

I. „Etica”, „morală » „deontologie”, ,,deontologie juridică »-delimitări conceptuale: istorie-contemporanietate

1.1.Definiţi conceptul de etica, morală, deontologie, deontologie juridică.3p.Etica este o ramură a filozofiei, care are ca obiect de cercetare morala, relaţiile morale ca formă specifică a conştiinţei morale şi activităţii omului; Morala este o formă a conştiinţei sociale şi realizarea ei în practică, confirmînd un anumit tip de comportament social al oamenilor şi utilizată ca bază generală socială de reglementare;

Deontologia se prezintă ca o ştiinţă despre normele de conduită profesională a persoanei, care, în virtutea rolului ei social, este învestită cu atribuţii publice şi este chemată să le realizeze în interesul societăţii şi al cetăţenilor, în limitele prescripţiilor normative şi ale cerinţelor eticii profesionale.Deontologia juridică drept un sistem de cunoştinţe generale despre ştiinţa juridică şi practica juridică, cerinţe înaintate faţă de calităţile personale şi profesionale al juristului, despre sistemul de formare a acestor calităţi ;

1.2.Determinaţi şi analizaţi domeniile eticii juridice.5p.

1.3.Argumentaţi ideea: ,,are nevoie societatatea de etică juridică?. 7p.Astfel, ştiinţei deontologiei juridice putem atribui următoarele trăsături specifice:— este o ştiinţă care împreună cu alte ştiinţe formează sistemul cunoştinţelor umanitare;— dezvăluie conţinutul şi interlegătura dintre aşa fenomene sociale ca ştiinţa juridică şi practica juridică, determinînd funcţiile lor;— formulează sistemul de cerinţe de ordin personal şi profesional, oglindeşte partea etică a activităţii juristului, luînd în considerare specializarea profesiei juridice;— studiază sistema, formele, metodele şi mijloacele de pregătire a unor jurişti profesionişti înalt calificaţi;— este o ştiinţă destul de tînără, se află în etapa de dezvoltare, dar care puţin cîte puţin ocupă locul binemeritat în sistemul cunoştinţelor juridice.

II.Principiile deontologiei profesionale2.1.Explicați noțiunea de integritate ca particularitate a calitatii profesionale. 3.p2.2.Deosebiti integritatea de independenta ca calitatiindispensabilestatutului de judecator.5.p2.2.Soluţionaţispeţa.7.pProcurorul unei Procuraturi din Chişinău a plecat în deplasare, cu şoferul procuraturei şi maşina de serviciu, la nordul Moldovei. La întoarcere, s-a oprit în satul său de baştină din raionul Drochia, unde şi-a vizitat părinţii timp de 3 ore. De acolo, si-a încărcat maşina cu produse alimentare pentru propriile necesităţi şi s-a întors la Chişinău.

1. A încălcat oare procurorul vreo normă etică, comentați răspunsul.

Test nr. 8

I. Probleme generale ale deontologiei juridiceI.1. Identificaţi problemele etice şi deontologice ale profesiei juridice în Republica Moldova. 3.p

I.2. Analizaţi problemele actuale etico-deontologice evidenţiate în activitatea organelor de drept ale Republicii Moldova. 5p. Din categoria problemelor generale ale deontologiei juridice fac parte următoarele: pedeapsa cu moartea, eutanasia, violența, non-violența și argumentarea juridică a acestora. Astfel, vorbind despre violență, această noțiune are un sens evident negativ emoţional şi moral. Totuși, conştiinţa socială şi etica admit situaţii în care violenţa este din punct de vedere moral justificată. In acest caz nu este vorba de a argumenta violenţa şi a o considera un bun, ci despre posibilitatea justificării morale a violenţei ca o excepţie în limitele atitudinii generale şi principiale a moralei spre violentă. Violenţa este una din metodele comportamentului în situaţiile de conflict cînd părţile implicate în conflict sînt în divergentă de păreri despre ceea ce este bine si rău: ceea ce este pentru unii bine pentru alţii este rău, şi viceversa. Fâră a împărţi oamenii în buni şi răi, ar fi absolut imposibil să argumentăm din punct de vedere etic violenţa. Problema referitoare la justeţea violenței se reduce la întrebarea dacă este just de a împărţi oamenii în buni si răi. La această chestiune trebuie să dăm un răspuns negativ. O atare împărţire înseamnă că o voinţă este recunoscută în exclusivitate bună, iar alta în mod exclusiv rea. Insă ambele sînt imposibile. Noţiunile de voinţă absolut bună şi absolut rea pot să existe în practica socială doar ca nişte construcţii ideale, nişte puncte de evaluare, dar nu ca nişte caracteristici ale voinţelor reale. După definiţia sa, violenţa se află în afara moralei. Ea poate fi numită dreptul forţei. Violenţa înseamnă o cădere din civilizaţie în sălbăticie, în asa-numîta stare naturală, cînd fiecare individ sau totalitatea lor naturală

(turma) poartă în sine criteriul propriei dreptăţi. Despre morală în această situaţie este posibil de vorbit numai sub aspectul depăşirii acestei situaţii, deoarece morala începe acolo unde iasfirşit violenţa. Pot fi eiufcidăte două mofriente cruciale care au determinat limitarea violenţei și au dat posibilitate societăţii să supravieţuiască. Prima etapă este legată de limitarea duşmăniei între turmele umane în bâza tălonului, iar a doua, de apariţia statului. Nonviolenţa se deosebeşte de violenţă înainte de toate prin felu în care este distribuit binele şi râul printre oameni. Ea rezultă din legătura reciprocă a tuturor oamenilor în ceea ce priveşte binele şi răul. Principiile comportamentului nonviolent; a) renunţarea la monopolul asupra adevărului, pregătirea de schimbări, dialog, compromis; b) critica propriului comportament cu scopul de a scoate la iveală ceea ce în el poate să alimenteze şi să provoace o poziţie duşmănoasă a oponentului; c) analiza situaţiei prin prisma viziu-nilor oponentului cu scopul de a-l înţelege şi de a găsi o soluţie care i-ar permite să-şi păstreze conştiinţa curată, a ieşi din conflict în mod onorabil; d) lupta împotriva răului, dar şi iubirea faţă de oamenii ce stau în spatele lui; e) un comportament absolut deschis, excluderea din atitudinea faţă de un oponent a minciunii, a intenţiilor ascunse, a vicleşugurilor de ordin tactic etc. Următoarea problemă care este destul de actuală în ziua de azi este eutanasia, și anume argumente etice și juridice contra sau în favoarea acesteia. Cine ar trebui să aibă dreptul de a decide când este timpul să se pună capăt unei vieţi: bolnavul, medicul, o rudă sau poate ar trebui lăsat totul în mâinile Domnului? Există multe opinii contradictorii legate de problema eutanasiei, unele valide, în timp ce altele par nerezonabile. Termenul „eutanasie” înseamnă moarte fericită. Deşi termenul sună nepotrivit (cum poate fi o moarte fericită?), cei care sprijină eutanasia susţin că o asemenea oportunitate poate ajuta să se pună capăt unei suferinţe de nesuportat.  Astfel, eutanasia este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in stadiu terminal si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o “moarte buna” este descrisa ca trecerea in nefiinta intr-un mediu placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai adormi. Cicero spunea ca o “moarte buna” este modalitatea ideala de a respecta legea naturii, parasind lumea in liniste si demnitate. Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul al XVIII-lea, filozoful scotian David Hume sustinea in eseul sau “Despre sinucidere” ca, intr-o societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga modul in care vor sa moara. Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat prin obligatia de a nu face rau altei persoane. Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari diferente intre modurile in care fiecare vede conceptul de “a trai si a muri in demnitate”. Cele mai comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o povara pentru ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene, petrecerea ultimei perioade a vietii intr-un spital sau camin, Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad apropiatii asteptand o moarte lenta si dureroasa; S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili; Necătînd la ecestea, eutanasia legalizată poate fi văzută ca acordarea medicilor dreptul de a-şi ucide pacienţii. S-ar putea demonstra că nu ar fi nevoie pentru aceasta dacă ar exista îngrijiri medicale adecvate. Ar trebui să fie posibil ca şi celui mai grav bolnav pacient să i se dea dreptul să înfrunte moartea cu demnitate. Aceasta ar trebui realizat fără dureri, cu ajutorul îngrijirii medicale şi cel mai important – în mod natural. O problemă majoră se poate ridica în ceea ce priveşte eutanasia involuntară şi bolnavii într-o stare vegetativă permanentă. Decizia de a încheia viaţa unei persoane n-ar trebui să fie lăsată obligatoriu în mâinile rudelor. Această formă de eutanasie este considerată lipsită de etică, deoarece nu se ştie dacă bolnavul ar vrea să fie eutanasiat, dacă ar putea hotărî. Totuşi, dacă o formă de eutanasie este legalizată, este posibil să se facă abuzuri, conducând la moartea ilegală a unor pacienţi mai puţin bolnavi. Nu se ştie unde să se tragă linie în cazul eutanasiei. În ţările unde eutanasia este legală, există condiţii stricte pentru a fi realizată, ce includ durere fizică, suferinţă şi stres psihologic. Dar este posibil să se întocmească o listă de boli sau afecţiuni în care ar putea fi efectuată eutanasia? Cel mai probabil nu este posibil, deoarece fiecare persoană simte durerea diferit şi poate suporta niveluri diferite de durere. Este posibil ca eutanasia, dacă este legalizată, să fie folosită greşit. Cum ne putem asigura că eutanasia non-voluntară nu va fi folosită de rude pentru a scăpa de „povara inutilă” a rudelor mai în vârstă sau de medicii incompetenţi pentru a-şi ascunde greşelile? Singurul mod de a evita acest lucru este oprirea legalizării eutanasiei. Nu în ultimul rînd trebuie să menționăm și o altă problemă generală a deontologiei juridice și anume pedeapsa cu moartea. Cu toate că au mai rămas foarte puține state care mențin această categorie de pedeapsă, pedeapsa cu moartea își menține actualitatea. Pedeapsa cu moartea este prima pedeapsă pe care a cunoscut-o

omenirea, poate din acest motiv este considerată a fi învechită, barbară şi neconformă cu vremurile moderne în care trăim. De asemenea, se consideră că ar contrazice normele democraţiei. Din acest motiv, statele democratice au renunţat sau sunt pe cale să renunţe la ea. Soluția care ar trebui să existe în societățile actuale ar fi una de compromis, în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului să fie apărate, să nu fie îngrădite în vreun fel, iar în cazul în care un individ le ignoră, să nu se mai bucure de același statut pe care l-ar fi avut dacă nu ar fi comis o crimă. Consider că atatele ar trebui să aibă în vedere un număr limitat de situații legate exclusiv de crimă, cărora să le aplice pedeapsa cu moartea în vederea oferirii de protecție și siguranță celorlalți membri ai societății care nu au încălcat dreptul la viață al celor din jur. Prin urmare, consider că pedeapsa cu moartea are drept la existență datorită următoarelor argumente: de natura economică (este mai puţin costisitor decît să ţii criminalul în închisoare toată viaţă), de natură psihologică şi preventivă (pedeapsa capitală descurajează potenţialii criminali şi de asemenea reduce mult şi aproape elimină riscul evadării unor criminali periculoşi) şi de natură filosofică (pedeapsa cu moartea este o dovadă că statul preţuieşte cu adevărat viaţa propriilor cetăţeni). De asemenea, un argument important este dat instituţia închisorii, care uneori are efecte opuse celor pentru care a fost creată asupra vieţii şi mentalităţii celor închişi. Astfel, deşi aceştia teoretic sunt acolo pentru a fi reabilitaţi, ei acolo sunt veşnic etichetaţi drept infractori şi de asemenea pot învăţă lucruri negative unii de la alţii. Pedeapsa cu moartea deseori este discutată şi evaluată ca atare, ca fiind o întrebare aparte fără vreo legătură cu alte chestiuni sau cu contextul său social. Această idee este înşelătoare. O alegere între abolirea sau menţinerea pedepsei cu moartea este, de asemenea, o alegere între tipul de societate în care dorim să vieţuim şi valorile pe care ea le apără.

I.3. Expuneți-vă asupra funcţionalităţii codurilor deontologice a profesiei juridice din Republica Moldova.7. Codul de etică al judecătorului- un sistem judiciar independent şi onorabil este indispensabil justiţiei. Justiţia ocupă un loc deosebit în afirmarea statului de drept, iar conduita, moralitatea şi cultura judiciarului au o importanţă majoră în procesul de înfăptuire a ei. În actualele condiţii, faţă de judecători, ca exponenţi ai puterii judecătoreşti, sînt înaintate un şir de cerinţe morale şi de conduită specifice, o parte dintre ele fiind incluse în acte normative, altele urmînd a fi însuşite şi respectate ca deziderate ale eticii profesionale. Judecătorul trebuie să participe activ la stabilirea, menţinerea, aplicarea normelor de conduită, pe care le va respecta personal, astfel încît să fie asigurată integritatea şi independenţa sistemului judecătoresc. Scopul reglementării derivă di faptul că administrarea justiţiei este un atribut inerent sistemului judecătoresc şi, în special, judecătorilor. Codul de etică al judecătorului stabileşte standardele de conduită ale acestuia, conforme cu responsabilităţile, onoarea şi demnitatea profesiei sale şi care sînt obligatorii pentru a fi respectate de către toţi judecătorii din Republica Moldova. Respectarea normelor cuprinse în prezentul Cod constituie un criteriu pentru evaluarea eficacităţii, calităţii şi integrităţii profesionale a judecătorului. Evaluarea respectării standardelor de conduită prescrise în prezentul Cod este efectuată de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii.

II. Normele deontologice ale procurorului.2.1.Determinaţi normele deontologice internaţionale şi naţionale (scrise şi nescrise) privind deontologia şi etica procurorului.3p.2.2.Analizaţi importanţa respectării standardelor deontologiei şi eticii procurorului în activitatea de procuror.5p2.3.Soluţionaţi speţa.7.pMarin Sirbu, functionar public, participa la o emisiunetelevizata, avind ca tema de discutii “Salarizareafunctionarilorpublici”. Fiindnemultumitatit de functiape care o ocupa si de activitatilepe care trebuie sa le desfasoare, cit si de salariulpe care-l are, acestaincepesa-siimpartaseascanemultumirile si frustrarile, plingindu-se de multi colegi care nu muncesc, dar care sunt mai bine remunerati, intrucitacestiadetinfunctiiimprtante de conducere in diverse partidepolitice. Ce norme deontologice a incalcat Marin Sirbu?

Test nr. 9

I. Conştiinţaşi cultura juridică1.1. Determinaţicoraportuldintreculturajuridicăşiconştiinţa juridică.3p.1.2.Analizaţiideea-,,formareaprofesionalăcontinuă »-factor important al conştiinţei juridice.5p.1. 3. Expuneţi-văasupramodului de formare a conştiinţeijuridiceînprocesul profesional.7p.

II.Etica şi deontologia avocatului2.1.Identificaţi principiile de etică profesională a avocatului, numiţi standardele internaţionale şi naţionale privind deontologia şi etica avocatului.3p.

2.2.Expunei-vă asupra structurii şi conţinutuluicoduluideontologic al avocatului.5p.2.3.Soluţionaţi speţa.7.pJudecătoarea Olga Roibu a condamnat un inculpat la pedeapsă cu închisoare, iar apoi l-a eliberat condiţionat de pedeapsă. Ulterior, după eliberarea acestuia, judecătoarea Roibu s-a implicat într-o relaţie intimă cu el.

1. Caracterizaţi comportamentul dnei Roibu.2. Credeţi că judecătoarea a încălcat careva principii ale deontologiei judiciare?3. Credeţi că un astfel de comportament influenţează imaginea justiţiei în ochii justiţiabililor? Cum anume?

Test nr. 10

I.Valori etice fundamentale1.1.Determinaţi valorile fundamentale şi valorile deontologiei juridice. 3p. Din categoria valorilor fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice putem menționa următoarele: idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate. Termenul ideal are m m acceptiuni. În primul rind ideal si idealitatea sunt ceea ce este distinct sau opus față de material și materialitate. În al doilea rînd, idealul are o semnificație axiologică și etică. În sens filozofic idealitatea se definește prin raportare la materialitatea iar idealul moral este definit prin raportare la scop, realitate și valoare. Noțiunile de bine și rău s-au cristalizat odată cu procesul devinirii moralei. Binele și răul reprezintă niște valori deosebite ce caracterizează sau evaluiază acțiunile omului, acțiuni raportate la idealul. Observăm că binele și răul depind de experiența spirituală a omului și se reflectă prin această experiență. Ambele noțiuni există într-o strînsă legătură astfel în cît nu putem stabili un hotar cert între ele. Ele corelează de parcă între ele ar fi un semn de egalitate. Astfel, omul cunoaște ce este bine deoarece a simțit ceea ce este rau și invers. Prin urmare existența răului condiționează existența binelui. Datoria reprezintă conceperea de către om a necesității îndeplinirii a ceea ce indică idealul moral sau a ceea ce reiese din idealul moral. Datoria omului se exprimă prin faptul că trebuie de făcut bine altor oameni, evident reieșind din posibilitățile reale, precum și de a urma calea virtuții. Datoria omului se rezumă la conducerea după principiile justiției în acțiunile sale, egalității și carității ceea ce înseamnă de a nu lua din binele comun mai mult decît partea care ni se cuvine potrivit meritelor noastre. Conștiința morală reprezintă o formă a rațiunii. Conștiința exprimă ceva subiectiv și intern de aceea ea nu poate fi evaluată sau verificată. Conștiința este capacitatea omului de a-și evalua acțiunile realizate. În acesată ordine de idei trebuie să evidențiem încă o valoare supremă și anume responsabilitatea. Astfel, responsabilitatea reprezintă simț de răspundere pentru consecințele acțiunilor realizate, atitudine responsabilă față de obligațiile proprii.

1.2.Analizaţi valorile juridice în sistemul de drept al Republicii Moldova. 5p. Valorile juridice se instituie în sfera prescripţiilor emise de autorităţile  statului şi ale societăţii civile. Juridicul impune membrilor societăţii o serie de obligaţii – întărite de sancţiuni materiale – şî le acordă o serie de drepturi şi libertăţi, menite să asigure securitatea, coerenţa şi armonia organismului social. În sistemul general al valorilor, valorile juridice ocupă un loc distinct. Termenii de legalitate, dreptate, justiţie etc. exprimă aprecierea pe care societatea şi oamenii o dau actelor şi raporturilor juridice, respectiv modului de realizare efectivă a dreptului. Într- adevăr, raporturile dintre persoane reglementate prin norme de drept sînt legale, tocmai datorită consacrării lor prin aceste reglementări. Valorile juridice au un sporit caracter de generalitate. Astfel de valori precum: dreptatea, legalitatea, justiţia, vizînd scopuri şi imperative ce urmează a fi realizate, se exprimă prin intermediul normelor juridice. Problema

valorilor în domeniul dreptului este prezentă atît în activitatea de creare a dreptului, de elaborare a normei de drept, cît și transpunera acestora în viața de zi cu zi. Valorile juridice (dreptatea, justiţia, legalitatea, constituţionalitatea, independenţa, egalitatea în drepturi, conştiinţa civică, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţeneşti etc.) reglementează relaţia individului cu ordinea de drept, cu instituţiile juridice. Ele reflectă respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, drepturile şi libertăţile omului, precum şi obligaţiile individului într-un stat de drept. Caracteristic pentru sistemul de drept al RM sunt așa valori juridice cum ar fi : supremația legii, democrația, statul de drept, egalitatea tuturor în fața legii, asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Supremația legii înseamnă că nimeni nu este mai presus de lege, care trebuie aplicată în mod egal și corect față de orice persoană. Orice persoană, indiferent de poziția sa în societate, este obligată să respecte legea. Această obligație se bazează pe legitimitatea normelor juridice adoptate de reprezentanții poporului. Supremația legii asigură reguli clare și previzibile pentru toți locuitorii statului și, respectiv, posibilitatea de a conviețui împreună și de a cere sau a pedepsi, după caz, pentru nerespectarea regulilor respective. Democrația este forma de guvernare a unui stat, atunci când cetățenii participă la procesul de conducere a țării. Această participare se bazează pe principiul suveranității poporului unui stat, adică pe ideea că voința și puterea aparțin exclusiv poporului. Democrația nu înseamnă doar obligații ale autorităților statului, dar și responsabilități și implicare activă a populației în viața publică. Constituția RM prevede că toți oamenii trebuie tratați în mod egal și fără discriminare, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, sex, apartenență politică, orientare sexuală, avere sau origine socială. Astfel, egalitatea în drepturi constituie o garanţie referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute în cuprinsul Constituţiei, dar şi a oricăror alte drepturi şi îndatoriri subiective reglementate în cuprinsul altor acte normative. Ea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul garantat la exercitarea libertăţilor legale în scopul realizării intereselor sale legitime. La fel, oamenii sunt egali și în fața legii, fară a fi admise sau justificate care va discriminări. În zilele noastre majoritatea specialiştilor consideră că nucleul statului de drept trebuie să-l constituie promovarea şi asigurarea respectării drepturilor omului. Acesta este criteriul fundamental de distincţie dintre ţările în care există stat de drept şi ţările în care nu există un astfel de stat. În procesul de edificare al statului de drept, promovarea şi protejarea drepturilor omului este un principiu democratic fundamental, şi un reper important pentru RM. Prin urmare, respectarea drepturilor omului este una dintre caracteristicile principale ale unui stat democratic. 1.3.Argumentaţi necesitatea integrării valorilor etice în activitatea profesională juridică.7p. Valorile etice, menționate mai sus, prezintă o importanță majoră pentru întreaga societate dar mai cu seamă pentru colabiratorii organelor de drept. Valorile fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice,cum ar fi idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate necesită a fi integrate în activitatea profesională juridică.

Datoria morală a lucrătorilor din domeniul organelor de ocrotire a normelor de drept are atît latura sa obiectivă, cît şi cea subiectivă. Latura obiectivă este determinată de necesitatea de a apăra securitatea statului şi societăţii, de asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Latura subiectivă o reprezintă sarcinile formulate în mod cert de către stat care sînt destinate organelor de ocrotire a normelor de drept: conştiinciozitatea şi responsabilitatea lucrătorilor în procesul executării sarcinilor de serviciu. Îndatorirea profesională reprezintă o unitate a laturilor juridice şi morale, deoarece cerinţele morale coincid cu voinţa statală.

II.Codul deontologic al colaboratorului poliţiei şi Centrului Naţional AnticorupţieII.1. Relataţi principiile de etica profesională şi deontologicăjuridică ale colaboratorului de poliţiei şi colaboratorului CNA, indicînd şi reglementările în acest domeniu.3p.II.2. Expuneţi-vă asupra structurii şi conţinutuluicoduluideontologic al colaboratorului de poliţiei şi colaboratoruluiCentrului Naţional Anticorupţie.5p.II.3. Soluţionaţispeţa.7.p Judecătorul Tricolici a fost invitat la un bal mascat de revelion într-un restaurant public din centrul Chişinăului. Judecătorul s-a îmbrăcat în costum de ţigan, şi-a vopsit faţa în negru şi şi-a pus cătuşe.

1. A încălcat oare judecătorul vreo valoare morală? Dar vreun principiu al deontologiei judiciare?2. Este participarea la o petrecere mascată o încălcare a Codului de Etică?3. Este participarea la o petrecere mascată într-un costum ca cel al Judecătorului Tricolici o încălcare a Codului de Etică?4. Ce fel de comportament este acesta?5. Ar fi fost vreo diferenţă dacă petrecerea era publică sau privată?