BALTAGUL

Baltagul De Mihail Sadoveanu

~ demonstratie roman ~

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori ai literaturii romane care a abordat o diversitate de specii literare, schita, povestire, roman.

Romanul este opera epica in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa si complicata, ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice si cu numeroase personaje, oferind o imagine ampla si profunda a vietii.

O asemenea creatie ce se incadreaza in aceasta specie este Baltagul, care are ca tema centrala cautarea si cunoasterea adevarului.

Este o opera epica, deoarece autorul isi exprima indirect sentimentele de admiratie fata de insusirile alese ale Vitoriei prin intermediul actiunii ce cuprinde o serie de intamplari prin care eroina este pusa in relatie cu alte personaje. Ca in orice opera epica, principalul mod de expunere este naratiunea cu cele trei elemente specifice: narator, actiune, personaje care se imbina armonios cu descrierea, monologul interior si dialogul prin care scriitorul pune in lumina trasaturile personajelor, framantarile sufletesti si relatiile dintre ele.

Ca in orice opera epica, naratorul este omniprezent si omniscient, relateaza obiectiv la persoana a III-a, insa Vitoria devine narator al momentului in care se povesteste pas cu pas uciderea sotului, iar tensiunea dramatica creste si se realizeaza suspansul.

Opera are actiunea plasata in timp si spatiu. Actiunea cunoaste o mare mobilitate, se deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna sa cumpere oi, redat prin numele unor sarbatori: Sf. Andrei, Boboteaza, sarbatorile de iarna, Sf.Mucenici pana in primavara cand Vitoria descopera osemintele sotului. Spatiul intamplarilor este si el vast si cuprinde tinuturi de munte incepand cu Magura Tarcaului, zona Bicaz, Bistrita, zona Dornelor, Brosteni, Borca, Suha si Sabasa.

Fiind un roman, creatia are o actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative. Exista un plan al trecutului, retrospectiv, in care rememoreaza intamplari din viata ei de familie, povestea spusa de Nechifor care fixeaza trasaturile specifice muntenilor si un plan al actiunilor la care participa Vitoria ci celelalte personaje prin care Vitoria impreuna cu fiul ei reuseste sa afle adevarul.

Plasarea actiunii pe mai multe planuri, duce la o interpretare pe mai multe niveluri. In Baltagulse poate descoperi un roman monografic al spatiului muntesc - , un roman de formare al unei personalitati Gheorghita - , dar si un roman mitic mitul transhumantei.

Actiunea romanului se intinde pe parcursul celor 16 capitole in care sunt narate in primul rand actiunile Vitoriei si se constituie in momentele subiectului.

Expozitiunea surprinde nelinistea Vitoriei cauzata de absenta indelungata a sotului plecat la Dorna si care nu s-a mai intors, si certitudinea ei datorita unor semne ca sotului i s-a intamplat ceva rau.

Hotararea Vitoriei de a pleca in cautarea sotului impreuna cu Gheorghita constituie intriga.

In desfasurarea actiunii este prezentat drumul anevoios, asemenea unui labirint pe care-l parcurg cei doi pentru aflarea adevarului. Vitoria intreaba oamenii, pune cap la cap informatiile culese si deduce ca Lipan insotit de alti doi oieri carora le vanduse 100 de oi a disparut intre Suha si Sabasa, descoperind in final osemintele sotului.

Actiunea atinge punctul culminant la praznicul de dupa inmormantare cand in fata autoritatilor, Vitoria reconstituie intamplarile care au dus la crima si-i demasca pe cei doi vinovati Calistrat Bogza si Ilie Cutui ce-si primesc pedeapsa.

In deznodamant sunt prezentate planurile de viitor ale Vitoriei care vrea s-o aduca pe Minodora la mormantul sotului, sa-si recupereze turma si sa-si urmeze viata cu sufletul impacat ca dreptatea s-a facut.

Ca in orice roman, si aceasta creatie are un numar mare de personaje. Exista personajul principal, Vitoria, personaje secundare: Nechifor Lipan, Gheorghita, Minodora, parintele Daniel, negustorul David, Calistrat Bogza, Ilie Cutui, sau episodice: baba Maranda, functionarii de la Piatra, de la Dorna etc., dar toate cu o importanta deosebita in desfasurarea evenimentelor. Se remarca personajul principal Vitoria Lipan, sotia lui Nechifor, care este personaj reprezentativ al lumii arhaice de la munte. Ea cucereste prin frumusetea ochilor care devin oglinda sufletului atat pe prefect, cat si pe celelalte personaje. Frumusetea morala a eroinei este realizata indirect prin relatia cu celelalte personaje si prin dragostea nestearsa pentru sotul ei. Inteligenta, tenacitatea, darzenia, setea de adevar sunt trasaturile care o caracterizeaza. Alege un moment psihologic bine regizat, praznicul de dupa inmormantare pentru a dezvalui modul cum a fost ucis sotul. Bazandu-se pe cunoasterea firii deschise a sotului ei, prin studierea singuratatii locului unde a fost omorat si pe studierea craniului lovit de baltag, eroina pedepseste in fata colectivitatii dupa legea crestineasca pe vinovati. In conturarea eroinei, naratorul apeleaza la o multitudine de procedee. Caracterizarea directa se realizeaza prin descriere si replici ale altor personaje, iar cea indirecta rezulta din fapte, atitudine, modul de a vorbi, relatiile cu celelalte personaje.

Gheorghita, personaj secundar, este fiul Vitoriei Lipan, un adolescent de 17 ani, care parcurge alaturi de mama lui, un drum al initierii. Capata acum experienta de viata, devenind in final un demn urmas al tatalui sau.

Conflictele sunt puternice. Exista un conflict social, doi oieri il omoara pe al treilea pentru a-i lua oile. Conflicte psihologice sunt in constiinta lui Calistrat Bogza intre sentimentul de vinovatie si siguranta ca nu are cum sa fie prins, si in constiinta Vitoriei care oscileaza intre sentimentul ca Nechifor n-a patit nimic si certitudinea ca a murit.

Se dezvaluie imaginea ampla si profunda a vietii. Se surprinde astfel modul de viata arhaic al oamenilor de la munte unde datinile sunt pastrate cu sfintenie in sufletul oamenilor, unde momentele esentiale (nunta, botez, inmormantare) sunt traite dupa legi nescrise, dar obligatorii, dar si viata oamenilor de jos cu randuiala lor de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Avand aceste trasaturi putem afirma ca Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman.

Valoarea romanului este sporita de concizia actiunii, dar si de modul in care este redat stravechiul obicei al transhumantei si sunt conturate ritmurile si mentalitatea unei lumi stravechi. Toate aceste trasaturi fac din aceasta opera un model al speciei roman.