Demolari.pdf

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI 2013

1

Metode de demolare a constructiilor

1. Introducere. Tipuri de demolari

2. Metoda exploziei controlate

2.1. Avantaje. Dezavantaje. Costuri

2.2. Efectul toxic

3. Demontarea cladirilor - un termen nou pentru un proces comun

3.1. Costuri reduse

3.2. Reutilizarea materialului

4. Demolarea structurilor metalice cu incarcaturi explozive cumulative

4.1. Metoda demolarii cu ajutorul incarcaturilor explozive cumulative

4.2. Substanta exploziva

4.3. Sistemul de initiere electric

4.4. Demolarea prin impuscare – cea mai competitiva

5. Exemplu de constructie demolata prin explozie controlata

6. Protectia muncii. Protectia mediului

6.1. Protectia muncii

6.2. Protectia mediului


2

Metode de demolare a constructiilor

1. Introducere. Tipuri de demolari

Remodelarea urbană este un proces permanent în viaţa unui oraş. Marturie a avantajelor

ce rezulta din acest proces sta arhitectura moderna a multor metropole ale lumii. Acestea au

cunoscut atat o eficientizare, cât si o dezvoltare modernă prin eliminarea structurilor inutile sau

invechite.

În România şi mai ales în oraşele Româmiei există un potenţial în acest domeniu ce a

început să fie utilizat. Pâna de curând demolarile masive s-au facut în zonele industriale, în afara

oraselor mari. În ultimii 2, 3 ani accentul se pune tot mai mult pe demolarea cladirilor industriale

din interiorul oraselor, în scopul refolosirii terenurilor, pentru noi constructii

Cladirile care si-au depasit vârsta de utilitate sunt atât cladiri destinate activitatilor

economice cât si cladiri pentru locuinte. Unul din unghiurile din care pot fi privite aceste

construcţii este cel al pericolului social. Daca cele destinate activitatilor economice nu reprezinta

un pericol foarte mare deoarece în viitorul apropiat vor disparea, pentru cele din a doua categorie

demolarea nu este înca o optiune si ele reprezinta un pericol pentru societatea civila.

Dezvoltarea economică, materialele şi tipurile constructive ale construcţiilor au impus

de-a lungul timpului şi metoda de demolare.

În momentul actual există în principal patru tipuri de demolări.

1. Demolarea prin explozii controlate – unde construcţia este demolată fără

intervenţia utilajelor.

2. Demolarea mecanică – unde se folosesc doar utilaje pentru demolare.

3.Demolarea mixtă – la care se foloseşte în proporţie foarte mică, punctual,

explozivul, restul făcându-se mecanic

4. Demolarea manuală – unde nu se pot folosi utilaje mari şi nici explozivi, iar

demolarea se face cu mijloace de mică mecanizare.


3

2. Metoda exploziei controlate

2.1.Avantaje. Dezavantaje. Costuri

Metoda demolării clădirilor prin explozie controlată este des folosită, datorită

avantajelor evidente pe care le prezintă. În ţara noastră, folosirea ei a început să ia amploare

doar în ultimii ani, datorită legislaţiei care a devenit mai liberă, permiţând unor firme civile să

abordeze şi acest domeniu.

Dintre avantajele majore ale demolării clădirilor cu ajutorul explozivilor putem enumera:

1. consumul redus de timp,

2. consumul redus de forţă de muncă,

3. cheltuieli reduse (aproximativ 5% din costul altor metode),

4. valorificarea mai bună a materialelor rezultate din demolare,

5. grad ridicat de securitate.

Exista însa şi dezavantaje.

Unele dintre acestea pot fi rezolvate cum ar fi:

1. protejarea seismică a clădirilor învecinate,

2. continuitatea traficului imediat după împuşcare,

3. menţinere în funcţiune a procesului de producţie pe timpul demolării.

Altele, cum ar fi afectarea factorilor de mediu şi a biodiversităţii, daune aduse ecosistemelor

sunt de cele mai multe ori ireversibile.

Pe plan mondial sunt consacrate două metode de demolare a clădirilor prin

explozie controlată: metoda blocurilor mari şi metoda blocurilor mici.

1. Metoda blocurilor mari este folosită cu predilecţie în SUA şi presupune distrugerea

capacităţii portante a clădirii, fără a face o împărţire în trepte a acesteia.

2. Metoda blocurilor mici, folosită îndeosebi în Franţa (unde coeficientul care ia în

considerare natura solului este mai mare comparativ cu SUA) presupune, spre deosebire

de celelalte metode, folosirea unor trepte de întârziere.


4

Costul demolarii unei cladiri prin explozie controlata, este semnificativ mai redus decât

cel al unei demolari mecanice. Ar fi bine ca înaintea începerii activităţilor specifice să se

stabilească responsabilităţile şi penalităţile.

Conceptia generala ce sta la baza demolarii prin explozii controlate se stabileste in urma

analizei factorilor legati de pretul de cost, asigurarea protectiei cladirilor invecinate, timp redus

de lucru si realizarea unei fragmentari impuse. Metoda aleasa trebuie sa fie compatibila cu

amplasamentul cladirii, natura solului, forma exterioara si interioara a cladirii, capacitatea

portanta si materialele explozive ce se folosesc.

Practica a demonstrat ca explozivii militari pot fi folositi cu succes la demolarea prin

explozie controlata a cladirilor. In cazul aplicarii acestei metode de demolare apar si unele

probleme, care pot fi rezolvate, legate de protejarea seismica a cladirilor invecinate,

continuitatea traficului imediat dupa impuscare si de mentinere in functiune a procesului de

productie pe timpul demolarii.

2.2.Efectul toxic

In cazul exploziilor controlate, problemele care apar sunt legate si de efectul toxic al

gazelor degajate pe timpul exploziei. Gazele degajate prin contactul cu precipitatiile din

atmosfera produc modificari asupra compozitiei apei si a solului, crescand capacitatea toxica a

acestora.

Demolarea standard implica insa fragmentarea materialului de constructii in bucati

manevrabile ce sunt duse direct la casare, utilizarea lor nemaifiind posibila. Rare sunt cazurile

cand demolarea traditionala are loc dupa ce se iau usile, aplicatiile, ferestrele, parchetul etc.

Chiar si atunci, acestea merg direct la casare sau sunt vandute ca fier vechi. in momentul

demolarii, tone de material se amesteca cu pamant, rezultand o risipa de materiale de

constructii.


5

3.Demontarea cladirilor - un termen nou pentru un proces comun

Exista acum insa o alta metoda de demolare a cladirilor neutilizabile in vederea curatirii

terenurilor ocupate de acestea. Acest procedeu poate reduce costurile cu pana la 30-50% .

Cunoscut sub numele de „demontarea cladirilor“, aceasta tehnica castiga din ce in ce mai mult

teren in defavoarea metodei demolarii propriu-zise. .

Demontarea este un nou termen pentru a descrie un proces comun: extragerea

selectiva a materialelor de constructie din cladire inainte de a fi distruse.

Demontarea salveaza nu numai componentele cele mai la indemana, dar, de asemenea,

se extrag materiale aditionale cum ar fi: parchetul, scarile de lemn, balustradele, stalpii de

sustinere, cablurile, caramizile etc.

Metoda este una relativ simpla si implica spargerea peretilor, dar nu si distrugerea lor.

Astfel, se salveaza in jur de 30% din totalul materialului utilizat iar posibiliatea reutilizarii

acestuia este o realitate.

3.1.Costuri reduse

Procesul de demontare implica cunoasterea procesului de asamblare a cladirii:

cantitatea de material utilizat, tipul materialului, mana de lucru necesara demontarii.

Desi mana de lucru este mai scumpa datorita efortului depus de angajati, costurile se

reduc la jumatate. Astfel, sunt necesari mai putini bani in achizitionarea echipamentului,

deoarece nu mai este nevoie de unul sofisticat, ci de un echipament de baza, de multe ori

intrebuintabil (foarte atent) doar manual.

3.2.Reutilizarea materialului

Odata demontate, materialele au o alta valoare deoarece conditia lor este mult mai

buna. Pretul lor creste, luand un pret bun pe piata fierului vechi in timp ce pretul procesului de

casare scade vizibil.

De asemenea, dat fiind faptul ca unele componente au fost demontate cu grija, acestea

pot fi reutilizate in procesul de constructie al unei alte constructii.


6

Mana de lucru, desi scumpa, este de gasit mult mai rapid pentru ca nu necesita

cunostinte avansate in manevrarea unor aparate performante si nici experienta precedenta.

Procesul de demontare poate fi de multe ori inlcus in procesul de demolare. Nu trebuie

luate ca doua procese distincte, demontarea avand loc inainte de demolarea propriu-zisa.

4.Demolarea structurilor metalice cu incarcaturi explozive cumulative

Constructiile pe structuri metalice au o pondere din ce in ce mai mare in randul

constructiilor ce se realizeaza in zilele noastre, de la pasarele si poduri, turnuri pentru antene

radio si tv, pana la hale industriale si cladiri de birouri sau blocuri de locuit.


7

Faptul ca aceste constructii, la un anumit moment si din diverse motive, vor trebui

demolate impune dezvoltarea unor tehnologii specifice care sa aiba un pret de cost cat mai mic

si, totodata, o perioada cat mai scurta de demolare.

Pentru demolarea si dezafectarea structurilor metalice se pot utiliza diverse metode,

cum ar fi taierea cu discuri abrazive, cu lance termica sau cu foarfece hidraulic, insa toate aceste

tehnici presupun o cantitate mare de timp pentru efectuarea lucrarilor.

Figura 1: Metoda de demolare cu echipament de foarfece

De asemenea, metoda de demolare cu echipament de foarfece (fig. 1) presupune

detinerea unui excavator cu astfel de echipament sau inchirierea unuia, ceea ce implica un

anumit pret de cost destul de ridicat, precum si o perioada de timp pentru realizarea lucrarii

mai mare decat la metoda cu exploziv, deoarece demolarea se realizeaza bucata cu bucata.

La metoda cu decupare cu lance termica (fig. 2), pe langa dezavantajele mentionate la

metoda cu echipament cu foarfece, personalul trebuie sa fie specializat atat pentru lucrul cu


8

lancea, cat si pentru transportul buteliilor de gaz. Si la aceasta metoda timpul de lucru este mult

mai mare decat la metoda cu explozivi, atat prin faptul ca decuparea se realizeaza bucata cu

bucata, cat si prin faptul ca echipamentul trebuie mutat la locul unde se realizeaza decuparea,

ceea ce reprezinta si un inconvenient suplimentar.

Figura 2: Metoda cu decupare cu lance termica

Pentru demolarea si dezafectarea structurilor metalice se pot utiliza diverse metode,

cum ar fi taierea cu discuri abrazive, cu foarfece hidraulice sau cu lance termica, insa toate

aceste metode presupun o cantitate mare de timp pentru efectuarea lucrarilor. Alternativa mai

eficienta consta in realizarea demolarii cu ajutorul incarcaturilor explozive cumulative.


9

4.1.Metoda demolarii cu ajutorul incarcaturilor explozive cumulative

O alternativa la aceste metode este realizarea demolarii cu ajutorul incarcaturilor

explozive cumulative. Aceasta tehnica presupune amplasarea unor batoane de exploziv (fig. 3)

pe elementele de rezistenta ale structurii metalice si detonarea incarcaturilor cu ajutorul unor

sisteme de initiere electrice. Batonul de incarcatura exploziva este alcatuit dintr-un cornier de

cupru sau plumb, imbracat in material exploziv. Cand explozivul se detoneaza, topeste cornierul

si realizeaza un jet de cupru sub presiune care taie metalul. (fig. 4)

Figura 3: Batoane de exploziv

Figura 4: Detonarea explozivului


10

Metoda demolarii prin incarcaturi explozive cumulative consta in amplasarea de

material exploziv pe elemetele de rezistenta ale structurii metalice si detonarea incarcaturilor

cu ajutorul unor sisteme de initiere electrice. Cand explozivul se detoneaza, acesta topeste

cornierul de cupru sau de plumb din batonul de incarcatura exploziva si astfel se realizeaza un

jet de cupru sub presiune care taie metalul.

Asa cum indica si denumirea, aceste incarcaturi pentru taiere se bazeaza pe efectul

cumulativ. Acest efect consta in concentrarea si proiectarea gazelor rezultate in urma exploziei

in lungul axei de simetrie a cavitatii cumulative. Intrucat geometria cavitatii cumulative este

astfel construita incat gazele rezultate sa fie dirijate spre focarul virtual al cavitatii, acestea

formeaza un jet cu grosimea de ordinul milimetrilor, a carui viteza variaza intre 4.000 si 10.000

de m/s. Factorii care influenteaza viteza jetului cumulativ sunt geometria cavitatii si viteza de

detonatie a explozivului utilizat.

Jetul cumulativ are o putere de penetrare foarte mare care depinde de pozitia initiala a

incarcaturii fata de obiectivul vizat.

In cazul in care cavitatea cumulativa este captusita cu o imbracaminte metalica cu

grosimea de 1-3 mm, aceasta imbracaminte este propulsata de produsii de explozie, jetul

cumulativ fiind de aceasta data metalic. Jetul cumulativ format din produsii de explozie

actioneaza la distante relativ mici fata de incarcatura (L < 10 mm), insa cel metalic, fiind mai

stabil, actioneaza la distante sensibil mai mari (L > 60 mm). De asemenea, jetul metalic are

grosimea mai mare, rezultand de aici ca puterea de penetrare este mai mica.

Experimentele au aratat ca metalul din care este confectionata camasa cumulativa

influenteaza in mod deosebit stabilitatea si puterea de penetrare a jetului. Astfel, cele mai bune

rezultate au fost obtinute in cazul utilizarii camasii cumulative din metal moale, cum ar fi Cu sau

Pb. Jetul cumulativ mai este influentat de modul de obtinere a camasii cumulative (sa nu apara

tensiuni in metal) si de puritatea metalului, rezultate optime fiind obtinute cu camasi din Cu

sinterizat.


11

4.2.Substanta exploziva

Este utilizata, de obicei, cu un amestec pe baza de pentrita sau hexogen, deoarece acesti

explozivi au viteza de detonatie ridicata si genereaza un volum mare de produsi de explozie.

Cantitatea de exploziv pe unitatea de lungime este in functie de grosimea elementului taiat,

influentand si distanta de amplasare a incarcaturii fata de element. La incarcaturile existente,

cantitatea de exploziv pe unitatea de lungime variaza intre 15 g/ml si 250 g/ml. Incarcaturile

cumulative pentru taiere pot fi rigide sau flexibile. Cele rigide sunt liniare, sub forma unor

segmente sau arce de cerc, ceea ce permite configurarea din bucati a unei forme ce urmeaza a

fi decupate.

Batoanele de exploziv se debiteaza cu ajutorul ferastraielor manuale, pentru a nu exista

pericolul detonarii explozivului din cauza caldurii degajate la frecarea de la turatiile mari date

de echipamentele portabile actionate de diverse motoare.Taietura se realizeaza pe o adancime

egala cu inaltimea batonului de incarcatura. Aceasta incarcatura este invelita de o manta de

spuma cu densitate mica care reprezinta, pe langa suport si protectie, distanta necesara

formarii jetului taietor de cupru (fig. 5). Daca insa distanta este prea mica, nu este loc suficient

pentru realizarea jetului, iar daca distanta este prea mare, atunci o parte din jet se pierde, iar

taietura va fi mai mica, nerealizand demolarea structurii.

Figura 5: Incarcartura

La structurile mari se realizeaza o dezafectare si o subrezire prin taierea metalului in

puncte cheie pentru a putea mentine structura destul de solida incat sa ramana in picioare, dar


12

destul de slabita pentru a se putea prabusi la detonarea incarcaturii. Incarcatura trebuie plasata

pe elementele de structura astfel incat, dupa detonare, sa se formeze o pana in forma de V (fig.

6) pentru ruperea structurii si pentru iesirea centrului de greutate din planul structurii, ceea ce

va duce la prabusirea controlata a structurii (fig. 7).

Figura 6: Pana in forma de V

Figura 7: Prabusirea controlata a structurii


13

4.3.Sistemul de initiere electric

Consta in transformarea unui curent electric, aplicat la comanda, in detonatie, prin

intermediul unei punti de incandescenta si a unei incarcaturi sensibile la impuls caloric. Se

construieste astfel un sistem de initiere electric care se compune dintr-o retea de cabluri

principale si secundare, conectate la capsele detonante electrice (acestea contin puntea de

incandescenta si incarcatura sensibila la impuls caloric) care sunt introduse la randul lor in

incarcaturile ce trebuie initiate si cuplate la o sursa de curent. Prin comutarea intrerupatorului

sursei de curent pe pozitia de alimentare se stabileste in circuit un curent electric care

alimenteaza capsele. Acest fapt conduce la initierea acestora si implicit a incarcaturilor de

exploziv.

Nivelul de praf si de materiale proiectate in timpul detonarii este diminuat datorita

imbracamintilor de geotextil (fig. 8) cu care se invelesc elementele structurii ce urmeaza a fi

detonate.

Figura 8: Imbracaminte cu geotextil


14

4.4.Demolarea prin impuscare – cea mai competitiva

Datorita consumului redus de timp si de forta de munca, precum si cheltuielilor reduse,

demolarea prin lucrari de impuscare a devenit cea mai competitiva, asigurand in acelasi timp si

un grad ridicat de securitate.

Teste complete au demonstrat ca incarcatura cumulativa este sigura si potrivita pentru

depozitare, transport si folosire intr-o gama larga de conditii de mediu ambiant.

Pentru a reduce cantitatea de schije rezultate in urma exploziei, unele firme producatoare au

reusit sa elimine materialul metalic suplimentar, captusind incarcaturile cu un burete special.

Cei cu posibilitati tehnologice reduse pot captusi incarcaturile cu lemn, folosind metal numai la

camasa cumulativa.

Procedeele de taiere cu ajutorul incarcaturilor cumulative sunt metode de taiere ieftine

ce pot fi folosite atat la suprafata solului, cat si sub apa.

Introducerea tehnicii impuscarii in acest domeniu a devenit in ultimul timp tot mai des

aplicata si totodata mai complicata. Desimea constructiilor, mentinerea in functiune a

procesului de productie, mentinerea deschisa a circulatiei imediat dupa impuscare, protejarea

seismica a obiectivelor invecinate sunt doar cateva exemple de probleme si situatii ce se pun in

domeniul impuscarilor de demolare.

Avantajele metodei impuscarilor de demolare:

• timp de demolare redus la cateva secunde;

• costuri reduse cu 50% fata de metodele clasice de demolare;

• reducerea pericolului accidentelor;

• economie de forta de munca si de utilaje.

Pentru efectuarea fiecarei impuscari se intocmeste un proiect de impuscare; acesta, pe

langa solutia propriu-zisa, va cuprinde si masurile de siguranta si, in special, de protejare a

mediului inconjurator. Fiecare constructie creeaza un caz aparte, calculul parametrilor de

impuscare adaptandu-se fiecarei situatii. Datorita faptului ca in majoritatea cazurilor se lucreaza


15

in zone locuite, trebuie acordata o atentie deosebita prevenirii accidentelor din randurile

populatiei civile.

Folosind metoda impuscarilor, timpul de demolare se reduce la cateva secunde,

indiferent de marimea cladirii, iar costurile reprezinta cel mult 50% din costurile demolarilor

efectuate prin metode clasice. Totodata, prin utilizarea metodei impuscarilor se reduce

pericolul accidentelor (lucratorii sunt prezenti numai in faza de pregatire; la demolarea efectiva

ei sunt adapostiti), pericol iminent la demolarile clasice, si se realizeaza o insemnata economie

de forta de munca, eliberandu-se o serie de utilaje mai deficitare.

Caracteristicile încărcăturilor liniare de tăiere

Masa

încărcăturii

(g/m)

Adâncimea de tăiere

(mm)

250 20

300 25

500 35

650 40

1200 60

2000 90

2700 100


16

5.Exemplu de constructie demolata prin explozie controlata

Fabrica de paine Titan – noiembrie 2006

Până la sfârşitul anului 2006 întreaga suprafaţă de 70000 m2 trebuia să fie curăţată. În

locul fabricii se vor construi 14 blocuri de locuinţe.

Construcţia pe care o prezentăm este cea de a 15a clădire ce urmează să fie demolată din

rândul celor 17 existente pe terenul fabricii de pâine. Are o suprafaţă de aproximativ 100 m2 şi o

înălţime de 35 de metri.

Metoda aleasă pentru demolare a fost implozia. Operaţia a eşuat, urmând ca specialiştii

să apeleze la alte soluţii pentru demolare. Implozia a distrus numai baza construcţiei. În

continuare s-a recurs la demolarea mecanică, folosindu-se excavatoare. Directorul firmei de

construcţii care se ocupa de demolare, a declarat că implozia nu a reuşit deoarece

clădirea care trebuia demolată era între altele două, la distanţă foarte mică şi că forma

ei pătrată a contribuit şi ea la insuccesul operaţiei.

În literatura de specialitate, sunt puţine studiile privind comportarea structurilor în

ansamblu la acţiuni distructive. Totuşi din studii rezultă că cercetătorii au simulat chiar o

situaţie asemanătoare celei de la fabrica de pâine.


17

6. Protectia muncii. Protectia mediului

6.1. Protectia muncii.

Principalele activităţi de protecţia muncii sunt:

1. Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de

muncă;

2. Elaborarea şi actualizarea planului de prevenire a accidentelor şi protecţia muncii;

3. Elaborarea de instruţiuni proprii pentru completarea şi aplicarea reglementărilor de

sănătate, securitate şi protecia muncii, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale

unităţii precum şi ale locurilor de muncă;

4. Întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a

lucrătorilor în domeniul sănătăţii, securităţii şi protecţia muncii;

5. Elaborarea programului de instruire – testare la nivelul întreprinderii şi / sau unităţii.

Evaluarea riscurilor şi documentaţia pentru sănătatea, securitatea şi protecţia muncii este

obligatoriu să fie realizate şi să se afle în posesia angajatorului (conform Art. 12 Legea

319/2006).

Materialele de protecţie, care se folosesc pentru sporirea gradului de securitate faţă de

acţiunea bucăţilor şi schijelor, sunt de două tipuri:

1. material greu – utilizat pentru evitarea proiectării fragmentelor mari de rocă, de tipul

ecranelor de cauciuc, ecrane cu inel din fier sau reţea de lanţuri grele:

2. material uşor – utilizat pentru evitarea proiectării fragmentelor cu masă mică şi viteză

mare sau care provin din zonele sistemului de aprindere care pot fi:

– ecrane din pâslă industrială;

– împletitură din sârmă;

– ecrane din pânză.

Cele două tipuri de materiale se utilizează frecvent împreună.


18

6.2.Protectia mediului.

Daunele aduse ecosistemelor sunt de cele mai multe ori ireversibile. Din acest punct de vedere

se ridică mai multe probleme:

1. Una din probleme este legată de efectul toxic al gazelor degajate pe timpul exploziei. Gazele

degajate, prin contactul cu precipitaţiile din atmosferă, produc modificări asupra compoziţiei

apei şi a solului, crescând capacitatea toxică a acestora.

2. O altă problemă este procesul de descompunere. Acesta este o reacţie chimică în urma

căreia explozivii, ca substanţe constituite din molecule cu structură complexă, trec în mai

multe substanţe cu structură mai simplă. Descompunerea substanţelor explozive în

elemente mai simple este influenţată de o serie de parametri cum ar fi:

- natura şi intensitatea impulsului iniţial;

- căldura degajată şi temperatura produşilor;

- durata reacţiei şi respectiv viteza de descompunere;

- spaţiul în care au loc descompunerea precum şi presiunea produşilor rezultaţi;

- cantitatea de substanţă supusă procesului de descompunere.

Ţinând seama de durata şi respectiv viteza reacţiei chimice, substanţele explozive

pot fi transformate în principiu, după una din următoarele forme de descompunere: detonaţie,

explozie, deflagraţie, ardere (combustie) şi descompunere termică. Experimental s-a

demonstrat că procesul de descompunere a substanţelor explozive, odată început, poate trece

de la o formă la alta. Aceasta este una din principalele proprietăţi ale explozivilor sau

compoziţiilor pirotehnice, care a stat şi stă la baza tehnicilor utilizate în pirotehnie.

3. Aportul poluării atmosferei la modificarea fizico-chimică a apei are loc prin depunerea

umedă şi uscată:

- Prin depuneri umede (precipitaţii), poluanţii prezenţi în atmosferă sunt depuşi la suprafaţa

apei. Consecinţa este creşterea pH-ului, a conductibilităţii, încărcarea cu sulfaţi, nitraţi, cloruri,

metale grele. Efectul se resimte mai ales în apele de suprafaţă, afectând totodată şi flora şi

fauna. Pulberile contribuie la creşterea opacităţii apei şi încărcarea acesteia cu substanţe toxice.

- Prin depunerea uscată sau umedă a substanţelor toxice pe sol au loc următoarele modificări:


19

- creşte aciditatea solului;

- procesele de regenerare ale solului şi compoziţia acestuia sunt

modificate.

4. În cazul vegetaţiei, efectele sunt vizibile şi invizibile:

- Efectele vizibile se manifestă prin necroze, cloroze, reducerea creşterii plantelor şi a

rezistenţei la atacul bolii.

- Dintre efectele invizibile amintim: reducerea/inhibarea fotosintezei, degradarea clorofilei,

schimbări în metabolismul proteinelor, în activitatea enzimatică şi în bilanţul lipidelor şi al apei.

Mărimea daunelor suferite de plante este în funcţie de concentraţia poluantului, timpul

de expunere, vârsta plantei, lumină şi umezeală.

Legislaţia în vigoare defineşte noţiunea de „deşeuri din construcţii şi demolări” ca fiind

deşeuri rezultate în urma reabilitării infrastructuri existente, în urma demolării şi construirii de

clădiri noi, respectiv în urma reconstruirii şi extinderii reţelei de transporturi.

Demolari.pdf

Documents

Transcript of Demolari.pdf