SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM- IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA ŞI EUROPA

REGIMURI DEMOCRATICE-CARACTERISTICI

® Prezentaţi două principii democratice din secolul XX a. Principii democratice: separarea puterilor în stat- legislativă(adunarea legislativă, sau parlamentul cu rolul de a elabora legile)are un rol foarte important prin participarea cetăţenilor la desemnarea acestor reprezentanţi(deputaţi, senatori, reprezentanţi,Exemple: Camera Comunelor în Anglia, Camera deputaţilor în Italia, Bundestagul în Germania,Adunarea Naţională în Franţa) executivă(regele-preşedintele,depinde de regimul politic monarhie sau republică şi guvernul, care au rolul de a pune în practică (să execute legile)Guvernul are legitimitatea oferită de majoritatea din parlament rezultată după alegeri, iar guvernul este responsabil în faţa adunării legislative, judecătorească(instanţele de judecată, tribunalele pun în aplicare hotărârile legilor, Înalta Curte sau Curtea Supremă ). Acest principiu se manifestă sub forma apariţiei regimurilor parlamentare.

pluralism politic- sistem bazat pe funcţionarea unor mai multe partide politice. Partidele politice au rolul de a organiza opinia publică. Partidele au rolul de a duce o luptă de idei pentru preluarea puterii politice într-un anumit stat, doar prin confruntări desfăşurate în cadrul alegerilor. Ele sunt cele care propun diverse soluţii pentru rezolvarea problemelor societăţii. Cel mai vechi stat unde funcţionează pluralismul politic este Marea Britanie (Partidul Conservator, Partidul liberal şi de la începutul secolului XX s-a format şi Partidul Laburist).Pot fi oferite şi alte exemple din alte ţări, România spre exemplu, în secolul XIX, perioada interbelică şi chiar de astăzi.suveranitatea poporului( dreptul poporului de a decide asupra soartei sale şi de a stabili linia politică a statului) constituţionalism(constituţia reprezintă un contract social între popor şi putere şi pune bazele unui regim reprezentativ şi pe separarea puterilor în stat), alegeri libere- permit cetăţenilor dreptul de a-şi alege conducătorii

b. economia liberă sau economie de piaţă, în cadrul căreia statul nu are dreptul să intervină în relaţiile economice, piaţa liberă fiind cea care le autoreglează prin nivelul de cerere şi ofertă.

Tipuri de regimuri politice democratice:Monarhii: Marea Britania Olanda Danemarca Suedia Spania NorvegiaRepublici parlamentare: Germ, Italia Austria-rolul preşedintelui este decorativ, nu e ales prin vot directRepublici semiprezidenţiale : Franţa, România

PRACTICI POLITICE DEMOCRATICE ÎN SECOLUL XXPractica politică se referă la modul în care sunt aplicate principiile democratice, în cazuri concrete la nivelul statelor democratice. Dacă ideologia se referă la elemente comune mai multor regimuri politice, practica se mărgineşte la fiecare stat în parte, la modul cum acesta îşi aplică propria legislaţie la nivel naţional.® Prezentaţi două practici democratice din secolul XX

Se prezintă Marea Britanie Franta sau Romnai din Cosntitutia din 1923 separare puteri, pluripartitism, guverne, cu exemple

Marea Britanie-Este monarhie constituţională sau parlamentară conform principiul regele conduce, dar nu guvernează, -Parlamentul e bicameral: Camera Lorzilor(prin moştenire se transmite titlul şi Camera Comunelor – prin alegeri)-prim-ministrul- şeful majorităţii parlamentare, rol însemnat, el desemnează miniştrii având puteri executive extinse. -Principalele partide politice din secolul XX: P.Conservator şi P.Laburist, care înlocuieşte ca importanţă P.Liberal- Personalităţi importante: Winston Churchill, prim-ministru, Partidul Conservator, (1940-1945; 1951-1955), mari reforme interne şi rol în câştigarea războiului

-După Război, Margaret Thatcher, prim-ministru, Partidul Conservator consolidează economia aflată în criză privatizând anumite întreprinderi şi servicii de stat, dar are şi acţiuni de politică externă (1982-Războiul din Malvine cu Argentina)

Franţa• 1918 şi 1940 are regim democratic republican, pluralist, caracterizat prin instabilitate guvernamentală (are 42 de guverne). Principalele forţe politice aveau orientare de dreapta (Blocul Naţional, Uniunea Naţională), dar prin Frontul popular(coalizarea forţelor de stânga),în anul 1936 apare primul guvern de stânga condus de socialişti care au luat măsuri populiste-primul concediu plătit din istorie pentru muncitori• După al Doilea Război Mondial, a fost adoptată o nouă Constituţie, care instituia un regim parlamentar clasic. Charles de Gaulle, preşedinte al ţării din anul 1959, a susţinut ideea consolidării puterii şefului statului acesta având dreptul să se pronunţe asupra liniilor generale ale politicii interne şi externe a ţării.• Reforma constituţională din anul 1962, a stabilit ca preşedintele Franţei să fie ales de cetăţeni prin vot universal, nu de un colegiu electoral, ca până atunci. Are şi un rol extern important, prin susţinerea independenţei Algeriei în 1962 • Georges Pompidou, a fost continuată politica lui de Gaulle, Franţa înregistrând progrese economice importante, cu accent pe industrie, dar problemele sociale s-au menţinut . El a susţinut integrarea Marii Britanii în C.E.• François Mitterand(P.Socialist). Cu el apare fenomenul de coabitarea la putere a unui preşedinte şi a unui prim-ministru de orientări diferite. În 1986, Mitterand era preşedinte socialist, prim-ministrul Jacques Chirac, de dreapta.

Germania• După Primul Război Mondial, Germania a fost organizată prin Constituţia de la Weimar(1919)ca o ţară cu un regim politic democratic, condusă de un preşedinte. Situaţia s-a schimbat însă în 1933, puterea e preluată de Hitler.• În a doua jumătate a secolului al XX-lea, germanii au fost nevoiţi să trăiască în două state separate(1949). În zona de ocupaţie militară a aliaţilor occidentali, s-a constituit un stat democratic, având ca formă de guvernământ republica federală, care a devenit apoi membru NATO şi al Comunităţii Economice Europene (Republica Federală Germană), iar în est a funcţionat Republica Democrată Germană. Un rol însemnat în istoria germană l-a avut cancelarul creştin-democrat Helmuth Kohl, în timpul căruia s-a realizat reunificarea Germaniei (1990).

RomâniaLa România sunt valabile regimurile democratice instituite de Constituţia din 1866 şi 1923. Orice practică democratică a cărei bază o reprezintă una din cele două constituţii este valabilă pentru acest subiect(de exemplu rotativa guvernamentală după 1866 cu cele două partide liberal şi conservator, respectiv, după 1923, legile adoptate după 1923, cum ar fi legea primei electorale din 1924, etc). La subiectele cu principii democratice în Europa şi un stat în care acestea au fost puse în practică se pot folosi exemplele celor două constituţii şi la descrierea elementelor de acolo, cu separarea puterilor în stat, principii, etc şi cu menţionarea României ca statul în care aceste principii sunt puse în practică.

® Demonstraţi că democraţia este un regim politic ce caracterizează secolul XX

Deşi în secolul XX au avut loc două războaie mondiale şi în acest context au apărut şi regimuri politice autoritare sau totalitare, caracterizate prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, cenzură sau măsuri represive, toptuşi, democraţia a rămas cel mai important şi mai răspândit sistem politic la nivel european în secolul XX.În continuare se enumeră 2 principii demcratice sşi o practică(din Marea Britanie sau România)

IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE TOTALITARE

Diferenţe ideologice între politica de stânga şi de dreaptaIdeologia-o sumă de idei și principii care stabilesc o anume formă de guvernământ (democratică, autoritară, totalitară)Dictatura- un singur conducător(persoană, grup) care deţine puterea fără nicio piedică şi o exercită fără restricţii

Conceptele politice de stânga şi dreapta îşi au originea la Revoluţia franceză(sf. sec XVIII), când pentru a simplifica procesul de numărare a voturilor, cei care-l susţineau pe rege s-au aşezat în dreapta, iar adversarii acestora în stânga

Stânga Dreapta-face apel la modernizare şi progres prin reforme-se inspiră din concepţia iluministă privind perfectibilitatea omului-doreşte dreptate socială, egalitate în cadrul societăţii-reprezetanţi politici: socialiştii (şi liberalii în secolul al XIX lea)

-facea apel la tradiţie, moraliatate şi ordine-are o atitudine mai rezervată asupra naturii umane-pune accent pe credinţă, familie şi inegalitatea în societate-reprezentanţi politici -conservatorii

Diferenţele între un regim politic autoritar şi unul totalitarRegim autoritar Regim totalitar-nu e o ideologie ci o mentalitate(de ordine, disciplină, religie)

-1 partid, dar mobilizaea politică nu e generală(nu eşti obligat)-pluralism politic limitat(biserica, organizaţii profesionale)-dictatură(nu totală, cultura, viaţa socială nu depind de dictator)

-lipsa monopolului asupra mijloacelor militare-lipsa monopolului asupra economiei-lipsa exterminării unor categorii sociale sau etnice

-are ideologie oficială bine structurată în totate aspectelevieţii, la care cetăţenii sunt obligaţi că adere-1 partid, 1 lider care monopolizează toate acţiunile politice-lipsa pluralismului politic-control total (de tip terorist-supraveghere, tortură,ameninţări) asupra întregii societăţi-monopol asupra mijloacelor militare-monopol asupra economiei prin centralizare-exterminarea de populaţii (Hitler –evreii, Stalin-tătarii etc.)

Din aceste cauză se consideră că doar două regimuri au întrunit toate elementele pentru a fi încadrate ca regimuri de tip totalitar: Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. Regimul fascist din Italia, deşi e considerat de unii autori drept totalitar, nu

întruneşte toate elementele pentru a se încadra în această categorie.

®Demonstraţi că în secolul XX există practici totalitareSe prezintă contextul european de mai jos şi se prezintă o practică totalitară, spre exemplu punerea în practică a ideilor antisemite din Germania Nazistă

Context europeanDupă Primul Război Mondial, atât în statele învinse, cât şi în anumite state învingătoare au apărut nemulţumiri din

cauza aşteptărilor pe care aceste state le aveau după încheierea conflictului. Învinşii erau nemulţumiţi de pierderile teritoriale, de umilinţe politice, de plata unor despăgubiri de război, iar în cazul unora dintre învingători, precum Italia, existau nemulţumiri referitoare la teritoriul considerat prea mic pe care Italia l-a primit după război de la fosta monahrhie Austro-Ungară. La aceste probleme su-a adăugat: criza economică ce s-a declanşat la nivelul continentului european şi reintegrarea foştilor combatanţi(soldaţi) în viaţa civilă.

Apariţia regimurilor autoritare şi totalitare s-a produs în acest context tulbure, când principiile democratice erau puse la îndoială în multe din statele europene. După Revoluţia bolşevică din 1917 şi state din Europa Centrală şi de Vest au fost supuse presiunii comuniste (Ungaria, Germania, imediat după război). Ca o contrapondere la asaltul comunist au apărut mişcări de extrema dreaptă care au acaparat puterea în unele state europene: (1920-Ungaria, 1922 Italia, 1923-Bulgaria)® Prezentaţi două caracteristici totalitare din secolul XX

CARACTERISTICI ALE REGIMURILOR TOTALITARELiderul(conducătorul)- are puteri depline, el fiind cel care conduce întreaga mişcare politică, fiind chiar considerat un fel de divinitate pe pământ. Cuvintele şi scrierile liderului au valoare inefabilă( nu pot fi puse la îndoială)În cinstea sa există aşa numitul cult al personalităţii, prin care se exacerbează trăsăturile liderului şi se venerează excesiv un conducător aflat în viaţă, prin manifestări pe stadioane, în pieţe publice, etc.

Partidul unic- acesta are o birocraţie excesivă(un aparat întins la nivel naţional cu ramificaţii în toate domeniile) -existenţa de conflicte la vârful său rezolvate pe cale violent(arestări, execuţii, asasinate politice) -discurs de tip dogmatic(aşa zisul limbaj de lemn, limbajul oficial folosit în orice ocazie)

Poliţia politică- scopul său principal a fost acela de a urmări şi de a vâna orice potenţial adversar politic(real sau închipuit). De multe ori, aceşti adversari reprezentau categorii sociale sau etnice suspecte(chiaburii şi agenţii imperialişti –în Rusia societică sau în URSS, sau evreii în Germania Nazistă). Poliţia politică(CEKA, NKVD,KGB în regimul sovietic, GESTAPO- în Gemania Nazistă) este dublată de apariţia închisorilor politice, dar şi a lagărelor de muncă sau de exterminare în care erau închişi toţi potenţialii adversari ai regimului respectiv

Propaganda- Ideologia statului totalitar se consideră datoare de a impune direcţiile în domeniul cultural-artistic, dar chiar şi în domeniul ştiinţific. Astfel, mass- media este controlată total(ziare, radio, teelviziune, reviste, etc), şcoala serveşte scopurilor regimului, prin înregimentarea tinerilor în organizaţii (pionierii, tinerii lui Hitler, etc.). Deasemenea, sportul este folosit ca un mijloc de propagandă al regimului pentru a controla viaţa socială a cetăţenilor.Nu există loc de discuţii la adresa ideologiei oficiale(sau aceasta este aspru pedepsită), iar oamenii sunt încurajaţi să devină complici ai sistemului (turnători ai vecinului, colegului de muncă, ect.). Regimul politic respectiv reprezintă binele suprem în confruntare cu răul suprem reprezentat de diverse categorii sociale sau etnice. Există şi elemente de natură mitologică (eroul salvator, omul superior, supraomul care au rolul de a mobiliza populaţia prin raportarea acesteia la anumite valori din trecut )

PRACTICI TOTALITARE ÎN SECOLUL XX

Regimul fascist din ItaliaNu e considerat un regim totalitar,deoarece nu întruneşte toate elementele necesare, dar anumite practici politice desfăşurate în cadrul acestuia pot fi încadrate în această categorie.Acesta apare în Italia ca urmare directă a crizei sociale, politice şi economice de după Primul Război Mondial. Italienii erau nemulţumiţi de prevederile tratatelor de pace de după război , care nu le acordaseră teritoriile la care ei sperau din cadrul fostei monarhii austro-ungare: cele din sudul Austriei sau din Dalmaţia(Croaţia de azi). În 1922, are loc marşul asupra Romei, prin care fasciştii îl silesc prin presiune pe regele Victor Emanuel să îi acorde puterea lui de Benito Mussolini. Partidul.Naţional Fascist preia puterea deplină în anul 1924, regele Italiei devenind un element de decor.

Caracteristicile regimului fascistNaţionalism- reînvierea gloriei Romei Antice (fascia era simbolul justiţiei în Roma antică, manifestări imperiale)Corporatism- sunt înlocuite sindicatele cu corporaţiile (un sistem economic bazat pe fuziunea capitalismului , păstrând ierarhia socială, dar permiţând muncitorilor să negocieze pe baze egale cu proprietarii afacerilor în problemele salariilor, programului sau condiţiilor de muncă)Poliţie politică (OVRA) şi organizaţii paramilitare (cămăşile negre) ca sprijin principal al regimuluiLichidarea opoziţiei (de la asasinate politice- 1924 socialistul Matteotti, până la ameninţări, cenzură, desfiinţarea partidelor politice sau a sindicatelor)Cultul personalităţii- Mussolini era denumit IL DUCE, manifestaţii etc.Concordatul cu papalitatea- 1929 Acordul de la Laterano, prin care Mussolini recunoştea suveranitatea statului papal, chiar dacă pe un teritoriu minuscul în jurul Catedralei San PietroTendinţe imperialiste în politica externă- dorinţa de a domina Marea Mediteraneană prin acţiuni în Dalmaţia, Grecia şi Albania (reînviind ideea Romei antice de MARE NOSTRUM), dar şi aceea de a-şi crea un imperiu colonial în Africa(încercări de a extinde posesiunile din Libia şi atacul din 1935 asupra Etiopia)

Regimul nazist din GermaniaEste un regim politic totalitar de extrema dreaptă, reprezentat de Partidul Nazist (Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Gemania- NSDAP- Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, pe scurt, Partidul Nazist). Acesta a apărut în Germania pe fondul nemulţumirilor ce au urmat adoptării Tratatului de la Versailles, prin care Germania pierdea teritorii şi era umilită la plata unor despăgubiri de război uriaşe. În timpul Republicii de la Weimar, din cauza crizei economice din anii 1929-1933, rolul Partidului Nazist a crescut, fiind posibilă câştigarea alegerilor din 1932-Ideologia partidului este expusă în lucrarea MEIN KAMPF (1926. Adolf Hitler)-Liderul –Adolf Hitler numit CANCELAR(prim ministru) pe 30 ianuarie 1933, iar în 1934 după moartea preşedintelui Hindenburg, numit FÜHRER (conducător)-1934 Acapararea întregii puteri în stat prin intermediul Batalionului de protecție (Schutzstaffel -SS), o organizație nazistă paramilitară de elită, şi de către GESTAPO, poliţia secretă a regimului, prin NOAPTEA CUŢITELOR LUNGI (30 iunie 1934 după îndepărtarea şi lichidarea organizaţiei paramilitare Batalioanele de Asalt (SA Sturmabteilung sau Cămăşile brune) condusă de Ernst Röhm, care reprezenta o ameninţare la ascensiunea lui Hitler,dar nemulţumeau prin acţiunile lor distructive şi liderii armatei, pe care Hitler îi dorea de partea sa), desfiinţarea partidelor politice şi a sindicatelor, cenzura mass-media, controlul asupra bisericii.

-Câştigarea încrederii populaţiei- creşterea economică puternică şi a standardului de viaţă i-au determinat pe germani să nu conteste măsurile lui Hitler, care a continuat răfuielile politice arestând comunişti, socialişti, acuzându-i de trădare, mulţi fiind executaţi, iar zeci de mii de persoane dispărute

Caracteristicile regimului nazist1.Antisemitismul - 1935 Legile de la Nürnberg- legi rasiale prin care le erau interzise evreilor dreptul de a a avea cetăţenie germană sau de a se căsători cu cetăţeni germani şi de a avea funcţii în stat(lucru de care au profitat şomerii)

-1938 Noaptea de cristal (9-10 noiembrie) –pogrom (atac masiv, spontan sau organizat, contra unui grup minoritar), împotriva evreilor, prin disturgerea magazinelor şi a caselor acestora, ca urmare până la declanşarea războiului, 200 000 de evrei au fugit din Germania, bunurile lor fiind confiscate. - 1942 Soluţia finală (exterminarea evreilor în camere de gazare în lagărele de la Auschwitz-Birkenau, Belzec, Sobibor, Treblinka, Chelmno, Majdanek , după ce se dorise o deportare a acestora în Madagascar, eşuată din cauza dificultăţilor războiului)Au existat şi alte programe de exterminare a membrilor slabi sau handicapaţi, prin care yeci de mii de persoane de origine gemană au fost eutanasiate, iar persoanele considerate defecte din punct de vedere genetic au fost sterilizate(alcoolicii, cei cu boli mintale)

2. Spaţiul vital (lebensraum)- ideea că pentru a se dezvolta, popoarele au nevoie de un spațiu vital ia r întreaga istorie a omenirii este o luptă a statelor şi naţiunilor pentru a cuceri sau menţine spațiul de care au nevoie. El reprezenta dorinţa Germaniei de a-şi mări teritoriul la est (în dauna Polonie şi URSS)

3. Rasismul şi xenofobia (ura faţă de străini) –rasa germană era considerată pură, ariană, Germanii erau consideraţi rasa superioară, având obligaţia de a menţine puritatea rasială prin subordonarea raselor inferioare: evreii, țiganii, slavii și negrii.

4. Cultul personalităţii- mari manifestări organizate de ministrul pentru propagandă, Joseph Goebbels în favoarea regimului şi a conducătorului (numit FÜHRER) mai ales în oraşul Nürnberg; înregimentarea tinerilor în organizaţii precum Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend); propagandă agresivă prin mass-media, sport (Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 au reprezentat o ocazie pentru proslăvirea regimului nazist ), spectacole, afişe, filme,etc. Deasemnea, lozincile folosite pentru a ridica moralul oamenilor şi a demonstra măreţia regimuli : Ein Volk, ein Reich, ein Führer!(Un popor, o naţiune, un conducător!), folosirea semnului solar arian al zvasticii şi a acvilei, şi ideea unui Imperiu de 1000 de ani, ca simboluri ale regimului.

®Demonstraţi că în a doua jumătatea a secolul XX există practici totalitare (sau în epoca postbelică)

Se prezintă acelaşi context de dinainte, cu precizarea că după al Doilea Război Mondial regimurile totalitare de dreapta au dispărut, dar a continuat să existe regimul totalitar de stânga, în speţă regimul comunist. Acest regim a fost exportat în Europa de Est de sovietici care s-au folosit de Armata Roşie, învingătoare în război pentru a-şi impune propriul regim politic în această parte a continentului.Apoi se dă un exemplu de practică totalitară de la comunismul din România: de exemplu : confiscarea propreităţii private cu cele două aspecte: naţionalizarea industriei (1948) şi colectivizarea agriculturii(1948-1962)

®Prezentaţi două practici totalitatere în secolul XX:1. punerea în practică a ideilor antisemite din Germania Nazistă2. cultul personalităţii la URSS- Lenin şi Stalin

Regimul comunist din Uniunea Sovietică

Prin revoluţia bolşevică din octombrie 1917, comuniştii conduşi de Lenin au preluat puterea în Rusia, profitând de nemulţumirile legate de război, l-au arestat şi ulterior executat pe ţarul Nicolae al II-lea. Comuniştii au pus bazele unei -Ideologii totalitare de extrema stângă- descrisă de Lenin în documentul numit Tezele din aprilie, prin care prelua ideile din secolul XIX lansate de Marx şi Engels, privind lupta de clasă (muncitori contra burghezie) şi desfiinţarea proprietăţii private.

El propunea controlul muncitoresc al statului prin sistemul sovietelor (unitatea de organizare de bază a societăţii, formată din consilii locale ale muncitorilor). Ideea revoluţiei mondiale prin care să se impună dictatura proletariatului(a oamenilor muncii) în faţa aşa numitei dictaturi a burgheziei.Liderul- Lenin, după moartea sa în 1924, Stalin (abia din 1929 cu puteri depline, până în 1953)Partidul: Partidul Comunist al Uniunii Sovietice(PCUS), la începul Partidul Bolşevic(roşu)

-Consolidarea puterii comunisteîn timpul lui Lenin -NEP-ul(Lenin dorea înlocuirea proprietăţii private cu cea de stat, colectivă, prin naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii, însă conştient că nu poate păstra puterea dacă nu se aproprie de ţărani a amânat acest pas, lansând, în anul 1921, pe fondul războiului civil din Rusia, aşa numitul NEP-noul politica economica, împărţea pământ ţăranilor şi îi lăsa să-şi vândă surplusul de produse, aceeaşi măsură fiind luată şi în cazul micilor întreprizători-desfiinţarea oricărei forme de opoziţie şi câştigarea războiului civil(cu ajutorul poliţiei politice CEKA), -formarea URSS (1922) Rusia, Ucraina, Belarus şi Republicile transcaucaziene

-Caracteristici ale regimului comunist în timpul lui Stalin (stalinismul)-centralism economic(statul subordona total economia)-planificare anuală şi cincinală (din 1928-1933 primul cincinal)- prin stabilirea de obiective economice reprezentând cât trebuie să producă ţara în acel interval-naţionalizarea industriei (toate fabricile şi întreprinderile treceau în posesia statului)-colectivizarea agriculturii-prin lichidarea unei întregi categorii sociale cea a chiaburilor sau kulacilor , cei mai harnici şi gospodari oameni ai satelor, de fapt (ca urmare a acestui proces în anii 1931-1932, 6 milioane de ucrainieni au fost ucişi prin înfometare, acuzaţi că nu predau grânele autorităţilor)-industrializare forţată (fără a ţine cont de distribuţia resurselor naturale ale ţării) pe baza industriei grle, metalurgică, energetică, constructoare de maşini. Se constuiesc noi oraşe în Siberia: Novosibirsk, sau în alte zone nedezvoltate.Rezultatul este creşterea producţiei industirale de câteva ori, dar cu costuri umane imense.-Marea teroare(1936-1939)-milioane de oameni sunt deporaţi, trimişi în lagăre de muncă, arestaţi, asasinaţi. Adversarii erau elemente considerate antisovietice din rândul intelectualilor, a celor mai înstăriţi ţărani – chiaburii (kulacii), dar şi din industrie şi transporturi sau armată. Stalin îşi elimină toţi adversarii politici (Kirov, Troţki etc), foloseşte poliţia politică NKVD, apoi KGB, în acest scop, trimite în Siberia în lagăre de exterminare numite GULAG întregi categorii de oameni. Regimul nu iartă nici eroii armatei, nici oameni de ştiinţă. Oamenii trăiesc zilnic cu spaima pierderii libertăţii sau chiar a vieţii-lichidarea unor populaţii întregi(şapte popoare din URSS sunt exterminate, dintre care cei mai importanţi sunt tătarii din Crimeea)-cultul personalităţii (numeroase oraşe sau alte locuri primesc numele lui Stalin- Stalingrad de exemplu, Leningrad, numele lui Lenin, se construiesc statui imense cu liderii sovietici, mai cu seamă cei doi, sportul, cultura devin obiecte de propagandă ale regimului,. În timpul celui de-al doilea război mondial, Stalin este considerat salvatorul ţării, i se închină cântece, poezii, tablouri, manifestaţii.

1956- Hruşciov denunţă regimul lui Stalin, cultul personalităţii şi abuzurile sale1985 Gorbaciov începe politica de PERESTROIKA(reconstrucţie) şi GLASNOST (transparenţă)1991-URSS se desfiinţează, comunismul e înlăturat