Dima Vlad – AMG III B

DEMENTA

Multe persoane in varsta au o usoara pierdere de memorie care nu le afecteaza viata de zi cu zi. Dar o pierdere a memoriei care se inrautateste poate fi un semn de instalare a dementei. Dementa este o pierdere a aptitunilor mentale care afecteaza viata cotidiana a persoanei in cauza. Ea poate provoca probleme ale memoriei si ale gandirii si capacitatii de abstractizare. De regula dementa se inrautateste cu timpul. Durata accentuarii simptomelor difera de la o persoana la alta. Unii oameni raman mult timp intr-o stare stationara. Altii au un ritm rapid de pierdere a abilitatilor.

Toate persoanele incep sa uite diverse lucruri pe masura ce inainteaza in varsta. Multe persoane in varsta au o usoara pierdere de memorie care nu le afecteaza viata de zi cu zi. Dar o pierdere a memoriei care se inrautateste poate fi un semn de instalare a dementei. Dementa este o pierdere a aptitunilor mentale care afecteaza viata cotidiana a persoanei in cauza. Ea poate provoca probleme ale memoriei si ale gandirii si capacitatii de abstractizare. De regula dementa se inrautateste cu timpul. Durata accentuarii simptomelor difera de la o persoana la alta. Unii oameni raman mult timp intr-o periaoda stationara. Altii au un ritm rapid de pierdere a abilitatilor. Probabilitatea de aparitie a dementei creste odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru nu inseamna ca toti oamenii fac dementa. Multe persoane varstnice nu vor face niciodata dementa. In jurul varstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au dementa. Aceasta inseamna ca 65 din 100 de persoane cu aceasta varsta nu au aceasta afectiune. In cazul in care partenerul de viata sau cineva apropiat prezinta pierdere de memorie care se inrautateste, se recomanda consultarea unui doctor. Poate sa nu fie nimic ingrijorator. Daca este insa dementa, tratamentul poate fi de ajutor.

CAUZE

Dupa boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza de dementa este dementa multi-infarct. Aceasta afectiune, care mai este denumita si dementa vasculara, se dezvolta in cazul unui accident vascular cerebral in care se blocheaza fluxul sanguin inspre anumite zone ale creierului. Pierderea functiilor mentale in cazul unei demente multi-infarct nu poate fi redobandita, in schimb se poate preveni o noua afectare in viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare.

Alte cauze frecvente de dementa care nu poate fi recuperata sunt: - boala Parkinson, o tulburare a miscarii; dementa apare la pana la 30 % din persoanele cu aceasta afectiune - dementa cu corpi Lewy, care consta in formarea de depozite cu proteine (corpii Lewy) in neuroni. Aceasta afectiune are unele simptome asemanatoare celor din boala Alzheimer sau celor din boala Parkinson, dar are si unele simptome diferite, cum ar fi halucinatiile vizuale

1

- dementa fronto-temporala, in care simptomele principale ar putea fi modificari ale personalitatii sau ale comportamentului - traumatisme severe la nivelul craniului, cu pierdere a cunostintei. Cauze mai putin frecvente de dementa care nu poate fi recuperata cuprind: - boala Huntington, care este o afectiune rara, mostenita - leucoencefalopatiile, care sunt afectiuni ale tesuturilor profunde ale substantei albe a creierului - boala Binswanger, un tip de dementa vasculara care poate aparea la persoanele care au avut o perioada indelungata o tensiune arteriala crescuta sau la persoanele cu rigidizare severa a arterelor (ateroscleroza) - boala Creutzfeldt-Jakob, o afectiune rara si fatala care distruge tesuturile creierului - traumatisme cerebrale datorate accidentelor sau boxului - unele cazuri de scleroza multipla (SM) sau de scleroza laterala amiotrofica (SLA) - atrofia multi-sistemica, un grup de afectiuni degenerative ale creierului care afecteaza vorbirea, miscarile si functiile autonome - infectii cum ar fi boala vacilor nebune sau sifilisul intr-un stadiu avansat. Antibioticele pot trata in mod eficient sifilisul in orice stadiu, dar vatamarea cerebrala care a avut deja loc nu mai poate fi recuperata.

Medicii specialisti pot trata anumite cauze de dementa, restabilind functia mentala. Acestea sunt: - hipoactivitatea glandei tiroide (hipotiroidism) - deficitul de vitamina B12 sau de acid folic - intoxicatia cu metale grele, cum ar fi cea cu plumb - efecte adverse ale unor medicamente sau interactiuni medicamentoase - unele tumori cerebrale - hidrocefalia cu presiune normala, care apare atunci cand lichidul din creier se formeaza in cantitate prea mare, creand o presiune asupra tesuturilor cerbrale - unele cazuri de alcoolism cronic - unele cazuri de encefalita, o infectie a creierului - infectia HIV/SIDA.

Unele afectiuni care provoaca dementa pot fi mostenite in familie. Adeseori doctorii suspecteaza o cauza mostenita in cazul in care apar simptome de dementa la o persoana cu varsta mai mica de 50 de ani. Este important de stiut ca pierderea memoriei poate fi provocata si de alte cauze in afara de dementa, cum ar fi depresia sau convulsiile si ca aceste afectiuni pot fi tratate. De asemenea, prezenta de tulburari ocazionale ale memoriei (cum ar fi uitarea numelui cuiva pentru o scurta perioada de timp) poate fi o parte normala a procesului de imbatranire. Totusi, daca aceste pierderi de memorie sunt ingrijoratoare, sau se agraveaza, este necesara consultarea unui medic specialist.

Simptome

2

Simptomele de dementa variaza in functie de cauza ei si de localizarea zonei cerebrale afectate. Pierderea memoriei este de obicei simptomul cel mai precoce si cel mai usor de remarcat.

Alte simptome cheie ale dementei sunt: - dificultate in rememorarea evenimentelor recente - nerecunoasterea persoanelor si a locurilor familiare - dificultate in gasirea cuvintelor adecvate in exprimarea gandurilor sau in denumirea obiectelor - dificultate in efectuarea calculelor matematice - probleme in planificarea si in indeplinirea sarcinilor, cum ar fi efectuarea instructiunilor unei retete, scrierea unei scrisori sau tinerea evidentei unui carnet de cecuri - dificultati in gandirea rapida, cum ar fi reactionarea adecvata in cazul unei situatii de urgenta - dificultati in controlul dispozitiilor sau a comportamentelor proprii; depresia este frecventa, si pot aparea agitatia si agresivitatea - negligarea auto-ingriirii, cum ar fi toaleta sau dusurile. Unele tipuri de dementa au simptome caracteristice: - persoanele cu dementa cu corpi Lewy au adeseori halucinatii vizuale foarte elaborate, detaliate; ei pot cadea frecvent - primele simptome ale dementei fronto-temporale pot fi modificarile de personalitate sau comportamentul neobisnuit. Persoanele cu aceasta afectiune pot sa nu mai aiba empatie fata de altii (capacitatea de a-i intelege) sau pot spune lucruri nepoliticoase sau rautacioase, sa aiba momente de exhibitionism sau sa faca comentarii sexuale. Simptomele de dementa care debuteaza brusc sugereaza o posibila dementa vasculara sau un posibil delirium , confuzie de scurta durata, datorata unei afectiuni noi sau unei afectiuni mai vechi care se agraveaza.

TRATAMENT

Unele cazuri de dementa sunt cauzate de afectiuni medicale care pot fi tratate, obtinandu-se o restabilire partiala sau totala a functiei mentale. In cazul in care dementa nu poate fi recuperata, obiectivul tratamentului este obtinerea unei cat mai bune calitati a vietii, atat pentru persoana afectata cat si pentru persoanele de ingrijire.

Tratament initial

Atunci cand cauza dementei poate fi tratata, doctorul va prescrie anumite metode de tratament. De exemplu, persoana respectiva ar putea: - sa ia vitamine in cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina - sa ia hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism - sa urmeze un tratament chirurgical pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru reducerea presiunii intracraniene - oprirea sau schimbarea medicatiei care a provocat pierderea memoriei sau confuzia - sa ia medicamente pentru tratarea unei infectii, cum ar fi encefalita, care a provocat modificarile statusului mental

3

- sa ia medicamente pentru tratarea depresiei - sa ia medicamente pentru tratarea unor afectiuni reversibile cauzate de SIDA.

Dupa administrarea tratamentului pentru afectiunile reversibile, persoana in cauza trebuie sa fie consultata in continuare de doctor pentru a se asigura ca simptomele nu au reaparut.

In cazul persoanelor cu dementa vasculara, doctorii pot prescrie medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum ar fi Enalapril, Enap sau Captopril, sau un diuretic) si medicamente care scad nivelul colesterolului (statine). Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar pot preveni aparitia unor noi accidente vasculare cerebrale in viitor si bolile de inima care pot duce la noi vatamari ale creierului.

Atunci cand cauza dementei nu poate fi tratata, doctorul impreuna cu persoana afectata si cu persoanele de ingrijire vor colabora pentru a alcatui un plan pentru ca viata sa fie mai usoara si mai confortabila. Planurile de ingrijire pot include sfaturi pentru a ajuta persoana in cauza sa fie independenta si sa faca fata activitatilor zilnice cat mai mult timp posibil si medicamente pentru ameliorarea dispozitiei si a problemelor comportamentale. Educarea membrilor familiei si a altor persoane de ingriire este de importanta critica pentru a putea avea grija de o persoana cu dementa. Persoanele din jur trebuie sa incerce sa cunoasca cat mai bine aceasta afectiune si sa stie ce expectatii pot avea si cum pot face fata problemelor cu care se pot confrunta, pe masura ce acestea apar.

Medicamentele nu pot vindeca dementa, dar ele pot ajuta la imbunatatirea functiei mentale, dispozitiei sau comportamentului. Astfel, medicamentele pe care doctorul le poate prescrie sunt: - inhibitorii de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamin (Reminyl), sau rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot mentine functia mentala. Aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar ele pot fi incercate si in alte forme de dementa cu scopul mentinerii sau imbunatatirii functiei mentale. Studiile recente arata ca medicamentele din aceasta clasa pot fi folosite si pentru tratarea persoanelor cu dementa vasculara. S-a demonstrat ca atat donepezil cat si galantamina pot imbunatati functia mentala, cu putine efecte adverse. De asemenea, Rivastigmina poate fi utilizata la persoanele cu dementa cu corpi Lewy, dar efectele adverse precum greturile, varsaturile si scaderea in greutate sunt frecvente. In prezent, medicamentele existente pot incetini dar nu pot opri progresia dementei - memantine (Ebixa). Acest medicament, nou aparut, poate incetini evolutia in stadiile avansate ale bolii Alzheimer. De asemenea este eficient in dementa vasculara usoara pana la moderata. Mai multe studii sunt in prezent in desfasurare - antidepresive pentru tratarea depresiei. Acestea trebuie administrate cu grija intrucat pot provoca delirium la persoanele cu dementa. Antidepresivele care au cele mei putine efecte adverse la persoanele cu dementa sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi ai recaptarii

4

serotoninei), precum fluoxetina (Prozac, de exemplu), paroxetina (Seroxat), sertralina (Zoloft) si citalopram (Celexa) - medicamente tranchilizate pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor. Aceste simptome se pot agrava pe masura ce dementa progreseaza. Totusi, s-a afirmat ca unele din aceste medicamente - denumite antisihotice atipice, cum ar fi Zyprexa si Rispolept - pot creste riscul de deces la persoanele cu dementa. De aceea, inainte de inceperea tratamentului cu aceste medicamente, este indicat sa se discute cu doctorul pentru a se stabili daca exista acest risc la persoana respectiva.

Tratament de intretinere

Obiectivele tratamentului de intretinere al dementei sunt: - mentinerea in siguranta a persoanei afectate la domiciliu, cat mai mult timp posibil - asigurarea unui suport si a unei indrumari a persoanelor de ingrijire. Medicii si alte persoane din domeniul medical trebuie sa colaboreze cu persoana respectiva si cu membrii familiei sau cu persoanele de ingrijire pentru a se imbunatati functia mentala cat mai mult posibil. Adaptarile din ambianta familiala pot ajuta la cresterea calitatii vietii si a sigurantei persoanei cu dementa. Se pot instala balustrade la cabina de dus si se pot inlatura carpele de pe jos pentru a creste siguranta. Calendarele si listele pot ajuta memoria; se pot plasa hartii cu lipici sau semne cu desene pe ele in toata casa pentru a veni in ajutorul persoanei, ca sa-si aminteasca locurile in care sunt diferitele obiecte si pentru a o ghida inspre baie sau bucatarie. Persoana poate lua de asemenea si medicamente, cum ar fi: - inhibitori de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamina (Reminyl) sau rivastigmine (Exelon) - mamantina (Ebixa) - antidepresive - medicamente pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor. Sunt necesare consultatii regulate la medicul curant - la fiecare 3-6 luni - pentru a se monitoriza efectele tratamentului si nivelul de functionare a persoanei afectate. In cazul in care starea persoanei in cauza se agraveaza este necesar sa se ia decizii atat timp cat el sau ea este inca capabila sa participe la luarea acestor decizii. Acestea includ si formularea unor documente cum ar fi testamentul si imputernicirea unui avocat pentru luarea deciziilor. Aceste documente cuprind in scris dorintele persoanei in legatura cu ingrijirea medicala, in special vizavi de tratamentul de mentinere a vietii.

Tratament in cazul agravarii bolii

Pe masura ce dementa avanseaza, apare declinul memoriei, gandirii, rationamentului si a capacitatii de a face si de a duce la indeplinire planuri (functia executiva). In functie de tipul de dementa, comportamentul persoanei poate scapa de sub control; persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata sau combativa. Ea poate incepe sa hoinareasca si sa se rataceasca. Aceste probleme pot face dificila asigurarea la domiciliu a ingrijirii persoanei cu dementa, de catre membrii familiei sau de catre altii. De aceea membrii familiei pot fi nevoiti sa opteze pentru internarea persoanei intr-un centru specializat in tratarea dementei. Chiar si cu cel mai bun tratament, persoanele cu dementa au tendinta de a avea o durata de viata mai scurta decat

5

celelate persoane de aceeasi varsta. Evolutia depinde de afectiunea care a cauzat dementa si daca exista si alte afectiuni comorbide cum ar fi diabetul zaharat sau boli cardiace.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu dementa este necesara o munca de echipa, in care sa se implice profesionisti din domeniul medical si persoanele de ingrijire, care trebuie sa creeze un mediu sigur si confortabil si sa faca astfel incat activitatile vietii cotidiene sa fie cat mai usoare cu putinta. Punerea unui diagnostic de dementa poate duce la aparitia unor trairi de manie, de teama sau de anxietate. O persoana aflata intr-un stadiu timpuriu al afectiunii ar trebui sa caute un suport emotional din partea membrilor familiei, a prietenilor si a unei persoane cu experienta in consilierea si tratarea oamenilor cu dementa. Consilierea profesionala poate ajuta persoana respectiva sa accepte diagnosticul si sa construiasca strategii de a face fata situatiei. In cazul in care afectiunea este diagnosticata devreme, persoanele cu o forma usoara de dementa pot fi implicate, alaturi de doctorul curant si de persoanele de ingrijire, la elaborarea unor planuri de viitor si in organizarea activitatilor domestice si a celor din viata de zi cu zi.

Dementa are un ritm de progresie care difera de la o persoana la alta, astfel ca functionarea persoanei in cauza poate fi stabila mai multe luni si chiar mai multi ani. Persoanele cu dementa pot fi capabile sa ramana active din punct de vedere mental si fizic o perioada de mai multi ani.

Persoanele cu dementa si persoanele de ingrijire pot fi nevoite sa faca fata mai multor dileme, cum ar fi: - daca poate continua sa conduca un automobil. Luarea dreptului de a conduce poate scadea sentimentul de independenta si poate creste dependenta persoanei. Dar este extrem de important ca acea persoana sa nu conduca in cazul in care acest lucru poate ameninta siguranta proprie sau a altora. Persoanele aflate intr-un stadiu foarte timpuriu de dementa trebuie evaluate si verificate pentru a se vedea daca pot conduce in siguranta. Doctorul curant trebuie sa reevalueze nivelul lor de functionare la fiecare 6 luni - ce planuri financiare si legale vor fi necesare. Cat mai curand posibil dupa punerea diagnosticului de dementa, persoana afectata trebuie sa intocmeasca un testament si un document prin care imputerniceste un avocat pentru luarea deciziilor privitoare la ingrijirile medicale. Aceste documente vor da asigurarea ca dorintele persoanei referitoare la ingrijirile medicale, in special cele legate de tratamentul de mentinere a vietii, vor fi indeplinite. De asemenea, membrii familiei trebuie sa se asigure ca toate documentele necesare pentru reglemantarea afacerilor financiare si legale sunt in ordine. Acestea pot include impozitele, politele de asigurare de sanatate si de viata, pensia, actiunile comerciale, creditele ipotecare, conturile bancare, informatiile legate de investitii etc.

Alte probleme ale persoanelor de ingrijire

6

Multe persoane cu dementa sunt ingrijite la domiciliu de partenerii de viata sau de alti membri ai familiei si de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu dementa poate fi epuizanta din punct de vedere fizic si emotional, dar urmarea unor sfaturi si alte ajutoare pot sa faca totul mai usor. - se recomanda sa se asigure un mediu familial sigur. Camerele trebuie sa fie ordonate, cu cai libere. Cutitele, solutiile de curatat si alte substante periculoase trebuie tinute incuiate sub cheie. Carpetele de pe jos trebuiesc aruncate si in locul lor trebuie puse covoare mai mari pentru a se preveni alunecarea. Este bine sa se instaleze balustrade in cabina de dus, chenare in jurul cazii de baie si alte dispozitive ajutatoare in camera de baie. Este bine sa se asigure o buna luminozitate, sa se puna luminite in dormitoare, in camerele de baie si pe holuri, care sa fie aprinse noaptea - se recomanda mentinerea unei bune stari de nutritie. Este indicat sa i se ofere mai des mancare, inclusiv gustari sanatoase la ora 11 si dupa-amiaza. Daca persoana respectiva nu poate folosi cum trebuie o lingura sau o furculita, este bine sa i se dea mancarea preparata astfel incat sa poata fi servita cu degetele. Trebuie ca felurile de mancare sa i se dea pe rand; faptul de a alege poate provoca confuzie. In cazul in care persoana respectiva pierde in greutate, se pot lua in considerare alimentele nutritive sub forma lichida - mangementul tulburarilor de somn. Este indicat ca persoana cu dementa sa fie tinuta treaza si activa in cursul zilei. Trebuie descurajata atipirea, cu exceptia cazului in care acest lucru ar cauza si mai multe probleme. Poate fi de folos oferirea unui pahar de lapte cald sau a unui ceai de plante, care sa nu contina substante excitante, seara, inainte de a merge la culcare.

O baie fierbinte cu putin inainte de ora de somn poate fi utila in obtinerea relaxarii - managementul problemelor de control sfincterian (incontinenta urinara si fecala). Se recomanda incurajarea persoanei sa mearga la toaleta la ore regulate, cum ar fi la fiecare 2 ore.

Este bine sa se marcheze clar baia si toaleta cu semne; se pot folosi desene atunci cand persoana respectiva nu mai poate intelege cuvintele. Se pot folosi si pampers pentru adulti sau captuseli sau lenjerie intima absorbante. In cazul in care incontinenta este o problema nou aparuta, este bine sa se vada daca aceasta nu este cauzata de o alta afectiune, cum ar fi infectia de tract urinar. Persoanele de ingrijire trebuie sa nu uite sa solicite suportul din partea altor membri ai familiei sau a prietenilor. Apelarea la consiliere si la centrele de ingrijire temporara poate fi de ajutor in depasirea momentelor de suprasolicitare sau a perioadelor stresante.

Serviciile de nursing (ingrijire) la domiciliu

Chiar in ciuda celui mai bun tratament, o persoana cu dementa progresiva va avea un declin, poate pana in punctul in care persoana de ingrijire nu mai poate fi capabila din punct de vedere fizic, emotional sau financiar sa asigure asistarea ei. Persoana cu dementa poate incepe sa dezvolte probleme de comportament incontrolabile sau poate prezenta alte conditii medicale sau alte nevoi terapeutice carora o persoana de ingrijire nu le poate face fata. Sunt disponibile anumite tipuri de modalitati de ajutorare, desi multe din persoanele cu dementa necesita o ingrijire permanenta (24 de ore din 24) incepand de la un anumit moment. Luarea deciziei in ceea ce priveste apelarea la un serviciu de nursing la domiciliu este adeseori foarte

7

dificila; fiecare familie trebuie sa ia in considerare situatia financiara, capacitatea emotionala si alte variabile.

Tratament medicamentos

Doctorii folosesc medicamente pentru tratarea dementei in urmatoarele scopuri: - corectarea unei conditii subiacente care cauzeaza dementa, ca de exemplu administrarea de hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism, de vitamine in caz de deficit de vitamina B12 sau antibiotice pentru infectii - mentinerea functiei mentale cat mai mult timp posibil in cazul in care dementa nu poate fi recuperata - prevenirea agravarii dementei vasculare prin accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, la persoanele cu tensiune arteriala crescuta si nivel crescut de colesterol - managementul depresiei, insomniei, halucinatiilor, agitatiei si agresivitatii. Medicii pot prescrie urmatoarele medicamente care sa ajute la mentinerea functiei mentale (vezi mai sus): - inhibitori de colinesteraza - memantine. Doctorul poate prescrie medicamente pentru tensiunea arteriala crescuta si pentru nivelul crescut de colesterol, atunci cand aceste conditii sunt prezente, fiind factori de risc pentru dementa vasculara. Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar ele pot preveni aparitia in viitor de noi accidente vasculare cerebrale si de boli cardiace care pot provoca o noua vatamare a creierului. - medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale includ inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei sau diuretice - medicamente pentru scaderea colesterolului, numite statine. Medicamente prescrise pentru controlarea problemelor de comportament sau ale tulburarilor de dispozitie sunt: - antidepresive pentru tratarea depresiei, care este frecvente in dementa - medicamente precum risperidona (Rispolept) sau olanzapina (Zyprexa). Acestea pot fi utile in tratamentul anumitor simptome, precum anxietatea, starile de agitatie, tulburarilor de somn, convingerilor false sustinute cu tarie (iluzii) si halucinatiilor.

Tratament chirurgical

In cazuri rare, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru tratarea unei hidrocefalii cu presiune normala, ambele conditii medicale putand cauza dementa. Alte cauze de dementa nu pot fi tratate pe cale chirurgicala.

Profilaxie

Dementa este dificil de prevenit deoarece cauza majoritatii afectiunilor care o provoaca nu este cunoscuta. Totusi, se pot preveni declinurile ulterioare datorate dementei multi-infarct prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Acest risc poate fi scazut prin:

8

- tratarea sau prevenirea cresterii tensiunii arteriale - abandonarea sau evitarea fumatului - mentinerea unei greutati corporale adecvate, fapt care reduce riscul de diabet zaharat si de tensiune arteriala crescuta, ambele fiind factori de risc pentru dementa - mentinerea nivelului de colesterol in limitele normale - efectuarea regulata de exercitii fizice. La persoanele care au avut deja un accident vascular cerebral, tratarea tensiunii arteriale crescute reduce riscul de aparitie a unui alt accident vascular cerebral cu 20%. Administrarea de aspirina pentru prevenirea formarii de cheaguri de sange scade riscul unui nou accident vascular cerebral cu 17%. Unele persoane varstnice pot dezvolta simptome care par a fi datorate dementei, dar care de fapt sunt rezultatul actiunii unor medicamente care nu interactioneaza bine unele cu altele. Se poate evita aceasta problema discutand cu doctorul si informandu-l pe acesta de toate medicamentele pe care le ia persoana respectiva - atat cele prescrise de un alt medic cat si cele luate fara prescriptie medicala - precum si de vitaminele, preparatele din plante si suplimentele nutritive administrate concomitent.

Un studiu de cercetare a demonstrat ca persoanele varstnice care au participat cu regularitate la activitatile din timpul liber care au solicitat un efort mental au redus riscul de dementa. Cititul, jocul de sah sau de table, cantatul la un instrumet muzical si dansul, toate pot fi utile, dar cel mai probabil poate fi benefic orice hobby care mentine creierul in activitate. Unele studii sugereaza ca un consum scazut sau moderat de alcool (adica 1 pana la 6 pahare pe saptamana) poate reduce riscul de dementa la persoanele in varsta. Deoarece consumul excesiv de alcool poate cauza dementa, acest subiect este inca intens dezbatut de catre cercetatori. Un studiu mai vechi a demonstrat ca persoanele de 50 de ani sau mai in varsta care au urmat un tratament cu statine pentru scaderea nivelului sanguin al colesterolului a scazut riscul de dezvoltare a dementei. Mai multe studii mai recente nu au sustinut aceasta ipoteza, ca statinele ar reduce riscul de dementa. Totusi, aceste studii s-au facut pe persoane de 65 ani sau mai in varsta. Nu sunt date care sa arate daca inceperea administrarii de statine la o varsta mai tanara ar putea preveni aparitia dementei.

PLAN DE INGRIJIRI

1. Ce se întâmplă dacă un părinte bolnav trebuie preluat de familia fiului/fiicei sale pentru a fi îngrijit?

Trebuie stabilită o anumită rutină;

Trebuie permis un anumit grad de independenţă; Trebuie evitate conflictele pe cât posibil; Demnitatea trebuie păstrată; Menţineţi sarcini simple – pe care le poate executa; Menţineţi-vă simţul umorului; Fiţi sigur că locuinţa este cât se poate de sigură (apă, aragaz, gaze, curent, prize, etc.); Încurajaţi părintele să facă exerciţii (rebus, câte o strofă dintr-o poezie, ziarul de

dimineaţă, etc.);

9

Ajutaţi-l să-şi menţină cât mai mult şi cât mai eficient abilitaţile încă existente; Nu uitaţi că problemele sunt cauzate de boala, nu de persoană; Flexibilitatea se impune: nu uitaţi că dementa este o afecţiune progresivă şi va trebui

să vă adaptaţi la modificările care apar pe măsură ce timpul trece.

2. Dacă apar probleme cu îmbrăcatul, ce trebuie făcut?

Să fie încurajat să se îmbrace singur cât mai mult timp pentru a menţine sentimentul de independenţă şi stimă de sine.

Să facilităm să aibă suficient timp (mai ales dacă există confort termic). Hainele este bine să fie aşezate în ordinea în care vor fi îmbrăcate. În stadiile

avansate, va trebui probabil să îi daţi câte o haină, plus instrucţiuni cum să o îmbrace. Sfat util: folosiţi haine uşor de îmbrăcat, mai ales dacă pacientul le acceptă.  Ideal: să-l încurajăm să-şi aleagă vestimentaţia în fiecare zi.

3. O problemă dificilă este desigur igiena personală. Ce trebuie făcut?

Apar probleme „ciudate”, de tipul refuzului spălarii feţei, mâinilor sau dimpotrivă exagerării – se spală de nenumerate ori, cu riscul inundării băii.

Cea mai frecventă şi dificilă problemă este baia generală pe care cei mai mulţi pacienţi o refuză. Soluţii:

1. tact şi diplomaţie; 2. evităm critica; 3. nu îl facem de „ruşine” în faţa altora; 4. facem în aşa fel încât baia să devină o rutină legată de câte un eveniment

pozitiv; 5. îl felicităm atunci când este proaspăt îmbăiat.

În caz de agitaţie psihomotorie sau agresivitate, se renunţă pentru moment, se cheamă ajutoare sau se apelează la instituţia de tip centru de zi pe care o frecventează.

4. Ce facem când se instalează incontinenţa?     În primul rând, căutăm cauzele:

Poate exista incontinenţă predominant urinară ocazională a cărei cauză este confuzia. Este bine de consultat un medic, cauza ar putea fi tratabilă.

Dacă urina apare brusc, are un miros neplăcut sau este colorată (roşie sau maro închis), poate fi semn de infecţie urinară. Aici medicul urolog va stabili diagnosticul + tratamentul adecvat.

10

Alte cauze tratabile ale incontinenţei pot fi adenomul de prostată la barbaţi şi constipaţia severă, ambele interferând cu fluxul normal al urinei.

Tranchilizantele, sedativele pot scade senzaţia de necesitate şi încetinesc instinctul de a folosi toaleta; de asemenea,  diureticele folosite pentru afecţiuni pot agrava incontinenţa prin creşterea producţiei de urină.

4.1. Dar incontinenţa cauzată de boală?

Se instalează de obicei în stadiile medii-avansate şi începe prin udarea patului în timpul nopţii. Se datorează confuziei.

4.2. Ce e de făcut?

Evităm să-i administrăm lichide în cantităţi mari seara;

Nu-i mai dăm lichide de tip cafea, ceai, din cauza potenţialului lor diuretic; Încurajăm pacientul să utilizeze toaleta înainte de culcare; Poate fi util să îl trezim de 1-2 ori pe noapte pentru a urina; Toaleta trebuie să fie cât mai aproape de dormitor; Toaleta trebuie să fie identificată de pacient; Saltele adaptate situaţiei (care nu reţin lichidul); Pampers: capitol dificil!!! De discutat cazurile personalizat, pentru că apare refuzul,

tendinţa de îndepărtare a lui, etc.

4.3. Ce facem în cazul în care incontinenţa apare în stadiile medii, în care bolnavul este încă activ, se deplasează în afara spaţiului casei?

Cea  mai bună atitudine este de a verifica în primul rând dacă cumva incontinenţa are o cauză tratabilă. Dacă se exclude o asemenea cauză, există câteva trepte utile de urmat:

Amintim pacientului să utilizeze toaleta dimineaţa la trezire, apoi din 2 în 2 ore şi înainte de a merge la culcare , astfel scădem riscul de accidente.

Observăm semne care sugerează că ar dori să meargă la toaletă , ne asigurăm să ajungem într-o zonă unde aceasta există.

Utilizăm materialele sanitare tip absorbante care se potrivesc pierderilor de cantităti mici de urină şi dau încrederea de a părăsi locuinţa.

Din cauza incontinenţei, pielea poate suferi, aşa încât e necesar să ne asigurăm de o igienă corespunzătoare în timpul zilei. În cazul în care pielea îşi modifică aspectul (roseaţă, iritaţii) este bine de a apela la un medic pentru tratamentul unei eventuale infecţii (de obieci, micoze).

11

SFAT: oricât de problematică ar fi incontinenţa, şi oricât de înţeles ar fi un comportament negativ – supărare, nemulţumire – el este contraindicat: nu împărtăşiti cunoştiinţelor problemele dvs. pot fi subiective; APELAŢ I LA SPECIALIŞTI!!

4.4. Ce alte probleme crează incontinenţa?

Persoanele suferind de dementa Alzheimer uită deseori care este rolul hârtiei igienice sau cum se trage apa la toaletă sau mai ales, de ce anume ar trebui făcute toate acestea. Cea mai bună atitudine este să urmărim discret ce se întâmplă şi să ajutăm la momentul oportun (asta ne fereşte de situaţii nefericite).  

5. Ce facem în cazul refuzului alimentar? Refuzul alimentar apare deseori în stadii avansate ale bolii. Are mai multe cauze:

Nu simte foame, nefăcând mişcare;

Nu mai recunoaşte senzaţia de foame; Posibil să aibă probleme la mestecare sau înghiţire;

SOLUŢII: alimentaţia să facă parte dintr-o rutină relaxantă. ÎNCURAJAREA ŞI LAUDELE SUNT FOARTE EFICIENTE;

Dăm o lingură în loc de furculiţă/cuţit;

Îi dăm voie să mănânce cu mâna;

Nu criticăm greşelile;

Dacă problemele sunt legate de mestecare/înghiţire, le oferim alimente lichide (paste, pireuri, supă);

Dacă uită să mănânce, îi reamintim blând fiecare etapă;

În final, cel mai important este să aibă aport lichidian suficient , circa 8 ceşti de lichid pe zi pentru a preveni deshidratarea şi constipaţia.

6. Ce facem când pacientul se alimentează bine, dar slăbeşte? Ar trebui să folosim suplimente alimentare?

În urma unor situaţii, s-a demonstrat de ce pacienţii cu dementa slăbesc mai mult decât bolnavii suferind de alte boli, în condiţiile standard de alimentare. Suplimentele nutritive ar fi de folos, dar nu există garanţii.

12

7. Ce facem când pacientul mănâncă şi apoi solicită o  nouă masă?

Se întâmplă foarte des, predominant din cauza confuziei, uită că a mâncat sau din cauza faptului că boala a afectat centrul saţietăţii din creier.SOLUŢIE: temporizarea meselor – „păcălim” acea-zisă foame cu suplimente necalorizate până la următoarea masă (exemplu: morcov sau ţelină).

8. Ce facem în cazul abuzului de alcool la o persoană care a băut controlat până a se îmbolnăvi?

Fiind vorba de un stil de viată, nu are rost să punem restricţii decât dacă medicaţia pe care o ia ar putea să dea reacţii adverse la alcool – aici apare importanţa rolului medicului sau farmacistului. Cel mai frecvent motiv este cel că deja a uitat că a băut şi vrea să bea din nou (idem ca la alimentaţie) – acest comportament cere foarte multă imaginaţie – umplem barul cu sticle cu apă, îi limităm bugetul sau discutăm cu vânzătorii din magazin să nu îi vândă alcool. Rezonabil este să îl lăsăm să bea alcool la mese şi să nu uităm că dorinţa de a bea poate veni şi din plictiseală.

9. Ce facem atunci când bolnavul are prescripţie   medicamentoasă dar uită să şi-o administreze?

Rolul îngrijitorului este esential!!! Probleme serioase apar şi în cazul în care prescripţia medicamentoasă cuprinde un număr prea mare de tablete, mai ales cu dimensiuni mari.Ce apare?       Refuzul de a le înghiţi (mai ales că simptomul cel mai comun este negarea bolii şi de aici, întrebarea: De ce pastile?).Aici un rol foarte important îl are medicul, care poate alege între pastile, cele care sunt mai importante. 

Când apar probleme la înghiţire: e de preferat medicaţia sub formă lichidă. Soluţia cea mai bine validată: medicaţia este esenţială pentru   bunul mers al lucrurilor. TREBUIE administrată aproape cu orice preţ!!

10. Ce facem în cazul insomniei? Ca alternativă la insomnie:

activitatea susţinută în timpul zilei;

împiedicarea somnului furat ziua; fără ceai/cafea;

13

serile trebuie să fie liniştite; evitarea cinelor târzii; ne asigurăm de confort în dormitor;

Dacă nimic nu funcţionează, soluţia de a administra somnifere este de preferat , măcar pentru a nu epuiza resursele  îngrijitorului , cu riscul de a accentua confuzia pacientului.

11. Cum facem faţă situaţiei în care pacientul doarme ziua şi noaptea veghează?Cauza: confuzia – nu mai recunoaşte diferenţa zi – noapte.SOLUŢIA:

Stabilirea unor activităţi de rutină de-a lungul zilei pentru a menţine bolnavul ocupat şi activ.

Nu îl lăsăm să „somnoleze” , mai bine ieşiţi la plimbare împreună! Dormitorul trebuie să fie foarte bine adaptat condiţiilor ideale de somn , nici prea

cald, nici prea frig, perdele foarte bine trase, să nu intre deloc lumina. Dacă refuză să intre în pat, putem să îl lăsăm confortabil intr-un fotoliu larg sau pe o

canapea. Înainte să meargă la culcare, trebuie să ne asigurăm că a folosit toaleta. În caz de treziri nocturne, trebuie să găsim blândeţea necesară pentru a-i aminti că

este încă noapte pentru că el nu ştie!

SOLUŢIE: fermitate şi reasigurare – sentimentul de securitate face aproape toată treaba!

14