Decizia Nr. 1133 din 27 noiembrie 2007

Autorul sesizarii: Avocatul Poporului, in temeiul art.146 lit.d) din Constitutie

Obiectul sesizarii: Dispozitiile art.12-art.22 din cap. III al Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, art.23 si art.24 din aceeasi lege, precum si ale art.I si art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala

Motivarea sesizarii: O lege privind responsabilitatea ministeriala poate reglementa numai cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului, potrivit art.109 alin.(3) din Constitutie. Ca atare, instituirea unor reguli de procedura privind urmarirea penala si judecarea membrilor Guvernului contravine acestor dipozitii constitutionale. Ordonanta de urgenta s-a emis fara a fi justificata de o situatie extradordinara a carei reglementare nu putea fi amanata. Art.I din OUG nr.95/2007 afecteaza regimul institutiilor fundamentale ale statului si anume autonomia Camerelor Parlamentului, atributiile exclusive ale Presedintelui Romaniei, precum si atributiile si statutul constitutional al CSM. Comisia speciala instituita prin OUG apare ca o autoritate jurisdictionala, astfel incat membrii Guvernului sunt supusi unor reguli distincte celor consacrate in Constitutie. Judecatorii ce ar compune aceasta comisie ar incalca prevederile art.125 alin.(3) care mentioneaza incompatibilitatea dintre functia de judecator si orice alta functie publica sau privata. Art.II din OUG nr.95/2007 adauga atributii noi Consiliului Superior al Magistraturii, atributii ce depasesc competenta CSM de a fi garant al independentei justitiei.

Motivarea Curtii: Articolele 12-24 din Legea nr.115/1999 reglementeaza procedura de urmarire penala si de judecare a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Art.I din OUG nr.95/2007 modifica procedura de urmat in cazul in care Presedintele Romaniei isi exercita dreptul de a cere urmarirea penala a unui membru al Guvernului. Art.II din aceeasi ordonanta reglementeaza procedura numirii de catre Presedintele Romaniei, la propunerea CSM, a unei comisii special instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la savarsirea unei infractiuni in exercitiul functiei de catre un membru al Guvernului. Curtea constata ca legea fundamentala nu contine nicio dispozitie care sa interzica reglementarea, prin legea responsabilitatii ministeriale, a unei proceduri de urmarire penala si de judecare a faptelor penale comise in exercitiul functiei de catre un membru al Guvernului. Pe de alta parte, textul Constitutiei instituie neconditionat dreptul Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Ceea ce inseamna ca, atat cele doua Camere ale Parlamentului cat si Presedintele Romaniei, au libertate totala in stabilirea modului de exercitare a acestui drept. Ca atare, nu li se poate impune acestor autoritati obligatia de a efectua cercetari proprii sau de a incredinta unor structuri extrajudiciare verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate de Ministerul Public, de alte organe ale statului sau de cetateni. Analizand art.16 al Legii nr.115/1999, rezulta din alin.(1) ca Presedintele nu-si poate exercita dreptul prevazut de art.109 alin.(2) din Constitutie decat la propunerea comisiei speciale si dupa ce adreseaza ministerului justitiei o cerere in acest scop. Alin.(2) al aceluiasi articol conditioneaza posibilitatea Presedintelui de a-si exercita acest drept de o sesizare prealabila facuta de catre primul-ministru, de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ sau de procurorul sef al DNA. Iar alin.(3) prevede ca acei cetateni care au cunostinta de savarsirea unor fapte penale de catre membrii guvernului in exercitiul functiei lor nu se pot adresa direct Presedintelui, ci primului-ministru, procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ sau procurorului sef al DNA, solicitandu-le acestora sesizarea Presedintelui Romaniei. Toate aceste conditii impuse de legea nr.115/1999 determina o restrangere abuziva a dreptului constitutional al Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor guvernului pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, exercitarea acestuia devenind astfel dependenta de actiunea si de decizia autoritatilor prevazute in textul legii.

In ceea ce priveste ordonanta de urgenta, aceasta inlatura posibilitatea ca Presedintele Romaniei sa fie sesizat si de procurorul sef al DNA, iar in cazul in care sesizarea este facuta de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, acesta trebuie sa il informeze concomitent si pe primul-ministru. Totodata, prin aceasta ordonanta se reorganizeaza comisia speciala, care ar urma sa fie alcatuita din 5 judecatori, si pentru activitatea careia se instituie o procedura

jurisdictionala. Raportul comisiei speciale se intocmeste cu respectarea unei serii de conditii procedurale si se comunica mijloacelor de informare in masa. Toate cele mentionate mai sus reprezinta conditii fara indeplinirea carora Presedintele Romaniei nu-si poate exercita dreptul de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Ordonanta de urgenta contravine si dispozitiilor constitutionale care prevad ca ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului. De asemenea, prin numirea celor 5 judecatori in comisia specialta, prevederile ordonantei sunt contrare principiilor impartialitatii justitiei si independentei judecatorilor.