de Mircea Eliade de Mircea Eliade Simbolurile nuveleiSimbolurile nuvelei

Prof: Trincă IleanaProf: Trincă IleanaColegiul Naţional “Elena Cuza” CraiovaColegiul Naţional “Elena Cuza” Craiova

simbolurile

În interiorul textului, simbolul acţionează “ca o carceră” paradigmatică: “Simbolul este un limbaj (sau face parte dintr-un limbaj) care prezintă anumite caracteristici distinctive: simultaneitate a semnificaţiilor care urmăresc solidarizarea omului cu societatea şi, prin aceasta, cu cosmosul” (Ioan Petru Culianu – Mircea Eliade)

Tramvaiul, simbol al lumii reale, al timpului linear, trece pe lângă grădina tigăncilor, despre care oamenii discută într-un mod misterios, cu toate că nimeni nu ştie nimic sigur.Tramvaiul şi birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tãrâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în carefie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptã plata transgresãrii sau a transcenderii.

Imagistica bordeiului din La ţigãnci aminteşte de templul

Sibilei din Eneida pe care erau pictate „dragosteaspurcatã a Pasiphaei cu un taur cu care s-a

împreunat cuvicleşug; apoi Minotaurul, corciturã, jumãtate om,jumãtate taur, rodul unei patimi neîngãduite” (En.

VI,traducerea lui Eugen Lovinescu,Editura

Tineretului,1964). Este portalul trecerii, transgresãrii în lumeasubteranã, o lume labirinticã, plinã de probe

iniţiatice, o lume a obstacolelor din care prea puţini pot ieşi

(En. VI).

Accesul lui Gavrilescu se face prin grãdinã,grãdina sau livada Corei-Persephonei, locul

rãpiriiei de Pluto, locul trecerii ei în Lumea de

jos. Nucii,umbra, rãcoarea, toate opuse cãldurii şi

arşiţeiapropierii Iadului sunt capcana,sunt ispita cunoaşerii, a revenirii, a reîntregirii cu

iubitaHildegard-Euridice.

NuculNucul• În În Dicţionarul de simboluriDicţionarul de simboluri, al lui J Chevalier şi A , al lui J Chevalier şi A

Gheerbrand, nucul e asociat demonismului erotic Gheerbrand, nucul e asociat demonismului erotic din complexul Dionysos – Artemis Caryatis, din complexul Dionysos – Artemis Caryatis, aceasta din urmă fiind iubită de Zeus şi aceasta din urmă fiind iubită de Zeus şi transformată în nuc datorită darului clarviziunii transformată în nuc datorită darului clarviziunii magice. magice.

• Romulus Vulcănescu – în Romulus Vulcănescu – în Mitologia româneascăMitologia românească – –vorbeşte de creanga de nuc în contextul magiei vorbeşte de creanga de nuc în contextul magiei erotice: în cadrul invocărilor şi farmecelor de erotice: în cadrul invocărilor şi farmecelor de dragoste. dragoste.

• Sensurile sunt complementaSensurile sunt complementatte prin simbolistica e prin simbolistica hermafrodită a miezului de nucă, dual, gemelar, hermafrodită a miezului de nucă, dual, gemelar, la care se ajunge spărgându-se (aluzie la la care se ajunge spărgându-se (aluzie la intruziunea erotică)intruziunea erotică)

• Nu întâmplător, Gavrilescu, înainte Nu întâmplător, Gavrilescu, înainte de a ajunge la grădina ţigăncilor, “se de a ajunge la grădina ţigăncilor, “se simte istovit, obosit şi se lasă să simte istovit, obosit şi se lasă să cadă pe bancă”. Îşi aminteşte cadă pe bancă”. Îşi aminteşte episodul când o părăseşte pe episodul când o părăseşte pe Hildegard pentru Elsa. Nu e deloc Hildegard pentru Elsa. Nu e deloc întâmplător, în ordinea simbolurilor, întâmplător, în ordinea simbolurilor, că amintirea cu iz erotic apare că amintirea cu iz erotic apare tocmai sub parfumul nucilor.tocmai sub parfumul nucilor.

Cea de-a doua grãdinã

neîngrijitã, plinã de buruieni

„bãlãrii”, este semnul sudorii şi

veninului Cerberului, este o

aluzie la legenda ieşirii, rãpirii

Cerberului de cãtre Hercule şi

a apariţiei plantelor veninoase

ca urmare.

Cafeaua este rodia Corei-Cafeaua este rodia Corei-Persephonei Persephonei şşi semnificã necesitateai semnificã necesitatea revenirii, reîntoarcerii în tãrîmul de revenirii, reîntoarcerii în tãrîmul de jos, în tãrîmuljos, în tãrîmul sacruluisacrului latent.latent.

În În La tigănciLa tigănci, , simbolisticsimbolisticaa culorilor este evidentă. culorilor este evidentă. Astfel, cele trei femei asociate fiecare unui element Astfel, cele trei femei asociate fiecare unui element primordial din filosofia presocraticăprimordial din filosofia presocratică ( (Stefan Stefan Borbely, Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnosticComplexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003, p. , Biblioteca Apostrof, 2003, p. 134-135134-135) ) sunt caracterizate printr-o anumită sunt caracterizate printr-o anumită culoare: grecoaica apartine pământului, fiind culoare: grecoaica apartine pământului, fiind ““foarte neagră, cu părufoarte neagră, cu părull si ochii negri si ochii negri””, ovreica, , ovreica, asociată apei, asociată apei, este acoperită cu este acoperită cu ““un verde-palun verde-pal si si areare un trup nefiresc de alb, ca sideful un trup nefiresc de alb, ca sideful””, iar în , iar în picioare purta picioare purta ““papuci auriipapuci aurii””, asociere de verde , asociere de verde (culoare de apă, feminină) si galben (culoare (culoare de apă, feminină) si galben (culoare masculină), posibilă refacere a mitului masculină), posibilă refacere a mitului androginului; androginului; ţţiganca este asociată focului, având o iganca este asociată focului, având o fustă fustă ““de catifea vide catifea vişşinie si păr roinie si păr roşşu aprinsu aprins””..

Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, ţţiganca iganca şşii nemnemţţoaica,oaica,susuntnt

MMenadele, care în urma neghicirii,nedescifrãrii probeienadele, care în urma neghicirii,nedescifrãrii probei iniiniţţiaticeiaticeaparentaparent eeşşuate, dãnuate, dãnţţuiesc într-ouiesc într-o horã amehorã ameţţitoare.itoare. Acest dans Acest dans şşiiîncercarea eîncercarea eşşuatãuatã de a-i îndepãrtade a-i îndepãrta ggâândul de landul de la marea iubire,marea iubire,Hildegard-Euridice, reprezintãHildegard-Euridice, reprezintã sfsfâşiâşierea,erea, sfsfâârtecarea Menadelor, rtecarea Menadelor,

aaBacantelor luiBacantelor lui Orfeu, mijlocul de aOrfeu, mijlocul de a s see reîntregi, de a reveni lareîntregi, de a reveni laîntregulîntregul Iubirii esenIubirii esenţţiale. Priniale. Prin dans, Gavrilescudans, Gavrilescu--Orfeu moare, esteOrfeu moare, estedefiindefiinţţat,at, se des-se des-ffiiniinţţeazã,eazã, devine; un semn al acesteidevine; un semn al acestei d devenirieveniri

esteestesomnul, somnul, HypnosHypnos-ul-ul ce îl cuprinde ce îl cuprinde şişi transformarea transformarea îmbrãcãminteiîmbrãcãminteisale, adicã osale, adicã o devenire în formã, o devenire îndevenire în formã, o devenire în aparenaparenţţã, oã, o

adaptareadaptarellaa tãrtãrââmul exotic mul exotic şşi la sacrul latent.i la sacrul latent. Prin muzicã, MenadelePrin muzicã, Menadele dispar, se îmbldispar, se îmblâânzesc, devin controlabile,dar tãrnzesc, devin controlabile,dar tãrââmul lui Dismul lui Dis devine ceeadevine ceea ce Vergilius spuneace Vergilius spunea „o pe„o peşşterã mare cu o sutã deterã mare cu o sutã deuuşşi, spre care duc o sutãi, spre care duc o sutã de drumuride drumuri largi largi şşi de unde sei de unde se

rostogolescrostogolesctot attot atââtea glasuri, rãspunsuriletea glasuri, rãspunsurile Sibilei” (Sibilei” (EnEn.VI);.VI); o lume ao lume aobstacolelor, a piedicilor, aobstacolelor, a piedicilor, a obiectelorobiectelor nedeterminate,nedeterminate, de de

nedefinit,nedefinit,transformabile, otransformabile, o lume a Umbrelor, a palume a Umbrelor, a paşşilor,ilor, a a şşierãturilor, aierãturilor, aluptei luptei şşi ai a întunericului.întunericului.

Personajele care apar în acest spaţiu misterios “trag după ele umbre mitologice” (E.Simion”). Cele trei fete, ţiganca, grecoaica şi ovreica pot semnifica nu numai ispite ale erosului, ci şi înţelesuri mai grave. Graţiile – charitele – în calitate de zeiţe ale frumuseţii, personificau splendoarea – Aglae , farmecul şi armonia – Thalia, bucuria şi plăcerea de a trăi – Euphrosyne. Ele încarnau atributele seducţiei feminine, nelipsind de la ospeţele din Olimp, pe care le însufleţeau cu prezenţa lor.

Parcele – Moirele – erau, în schimb, divinităţile infernale care decideau, la naştere, durata vieţii şi destinul fiecăruia:

• Clotho – ţinea mâna pe fusul sorţii şi urzea firul existenţei,

• Lachesis îl torcea hotărându-i lungimea;

• Atropos îl tăia.

Ele pot acoperi realitatea esenţială a celor trei gune despre care vorbeşte Bhagavad-gitta:

• Tamas – tendinţa descensională care înlănţuie prin necunoaştere şi somn,

• Rajas – tendinţa expansională, a cărei esenţă este pasiunea şi fapta ,

• Sattwa – tendinţa ascensională care leagă prin fericire, cunoaştere şi lumină.

• Dincolo de gune nu se mai află nimic decât spiritul suprem din care se nasc toate fiinţele.

În folclorul românesc, fetele corespund ielelor – Mărgălina, Rujalina şi Savatina – fetele lui Ler Împărat, al căror dans e dansul morţii.

• Erotismul ideal face parte din reţeaua de intrstiţii simbolice a nuvelei: rolul ţigăncilor este acela de a-l reuni cu Hildegard, iubita părăsită. Ele mijlocesc hirofanii thanatice: nunţi sacre, “din cer”, menite să corecteze nunţile terne, banale de pe pământ.

• Simbolic, prima fată aparţine pământului, cea de-a doua apei şi cea de-a treia focului. Din cele patru elemente presocratice lipseşte aerul. Simbolic, aeastă carenţă face ca “ţigăncile” să-l conducă înspre a patra ipostază feminină, Hildegard, fiinţa spectrală a aerului, decorporalizată.

Habitatul eterat al lui Hildegard (“casa cea mare” “strălucindHabitatul eterat al lui Hildegard (“casa cea mare” “strălucindargintie sub lună”), simbolismul numeric prin care este “codificată”argintie sub lună”), simbolismul numeric prin care este “codificată”(numerele sacre 7 şi 3) arată că (numerele sacre 7 şi 3) arată că HildegardHildegard este de fapt este de fapt

autoritateaautoritateaspirituală a locului, spirituală a locului, superioară fetelor-gune, stăpâne ale superioară fetelor-gune, stăpâne ale

bordeiuluibordeiuluiiniţiatic. Surprinzător, iniţiatic. Surprinzător, Hildegard este peste totHildegard este peste tot. Ea este . Ea este caleacalea,,căutându-l ea însăşi pe călător spre a-l conduce în călătoria finalăcăutându-l ea însăşi pe călător spre a-l conduce în călătoria finalăa cărei ţintă este a cărei ţintă este pădureapădurea – – ParadisulParadisul însuşi. Cu ochii îndreptaţi însuşi. Cu ochii îndreptaţispre cer, ţinându-i mîna stângă între mâinile ei, (ca într-ospre cer, ţinându-i mîna stângă între mâinile ei, (ca într-orugăciune), ea îl învaţă pe Gavrilescu: “Toţi visăm,spuse. Aşarugăciune), ea îl învaţă pe Gavrilescu: “Toţi visăm,spuse. Aşaîncepe. Ca într-un vis.”Hildegard este un simbol ascensional şiîncepe. Ca într-un vis.”Hildegard este un simbol ascensional şiluminos. Este o altă ipostază a Beatricei lui Dante (călăuză aluminos. Este o altă ipostază a Beatricei lui Dante (călăuză aspiritului spre înalt) şi a eternului feminin care – după spusele luispiritului spre înalt) şi a eternului feminin care – după spusele luiGoethe – ne înalţă în tării. Eliade o va numi Goethe – ne înalţă în tării. Eliade o va numi Aceea care “nuAceea care “nudoarme niciodată”doarme niciodată”, nu alta decât raţiunea dumnezeiască, pururi, nu alta decât raţiunea dumnezeiască, pururitrează şi iubitoare, lucrând spre salvarea omului. trează şi iubitoare, lucrând spre salvarea omului.

Ezitarea de limbaj

“- Sunt nuci bătrâni de cel puţin cincizeci de

ani – începu el. De aceea e atâta umbră. Pe

o arşiţă ca asta, e o plăcere. Ferice de ei.- De ele – spuse vecinul fără să-şi ridice ochii. Sunt

ţigănci...- Aşa am auzit şi eu – continuă Gavrilescu...”

Fragmentul reprezintă singurul loc al ezitării de limbaj, în care se sugerează cu criptografia jucăuşă a mitografului, atent la nunaţă – că ţigăncile ar putea fi, simbolic vorbind, bisexuate, şi că, deci experienţa lui Gavrilescu ar putea fi “una de regresie hermafrodită, înspre androginia esenţială a naşterii şi morţii” (Stefan Borbely – idem)

oglinda

Nuvela are menirea, prin naraţiune de a scăpa omul de sub teroarea istoriei. Astfel Gavrilescu, ca orice căutător de absolut, are şansa găsirii oglinzii, unde îşi vede imaginea dezumanizată. Spaţiul oglinzii reprezită un mijloc de ieşire din ruptura realităţii:”se vede gol, deformat”. Profunda iluminare trece sub semnul ratării, asemenea vieţii şi iubirii lui. Un Orfeu decăzut, Gavrilescu, banalul profesor de pian trăieşte pe portativul unei alte realităţi, paralelă nouă.

BabaBaba

Baba-Sibila îiBaba-Sibila îi dã o dã o şşansã de a reveni în realul obiectiv, de a ansã de a reveni în realul obiectiv, de a redeveniredeveni Gavrilescu, de a ajunge în temporal prin camera cu Gavrilescu, de a ajunge în temporal prin camera cu numãrulnumãrul ş şapte. apte. Ş Şapte este la pythagoreici, printre altele, viaapte este la pythagoreici, printre altele, viaţţã, ã, reprezintãreprezintã ş şi redã ciclurile viei redã ciclurile vieţţii, alegerea acestei camere ar fiii, alegerea acestei camere ar fi însemnat o revenire la profan, la viaînsemnat o revenire la profan, la viaţţa temporalã, la banal.a temporalã, la banal.

Însã Gavrilescu-Orfeu nu ia în seamã, uitã, cautã Însã Gavrilescu-Orfeu nu ia în seamã, uitã, cautã şşi gãsei gãseşştete Iubirea, Iubirea veritabilã, autenticã, esenIubirea, Iubirea veritabilã, autenticã, esenţţialã, „marea luiialã, „marea lui iubire”, iubirea purã orficã, Hildegard-Euridice.iubire”, iubirea purã orficã, Hildegard-Euridice.

• Cerberul care cere vama ( in tradiCerberul care cere vama ( in tradiţţia romia romââneascneascăă mor morţţii ii îşîşi i plplăătesc vama).tesc vama).

labirintullabirintul• Labirintul permite accesul la centru printr-un fel Labirintul permite accesul la centru printr-un fel

de călătorie initiatică si îl interzice celor de călătorie initiatică si îl interzice celor neinitiati. Eroul trebuie să înfrunte niste probe neinitiati. Eroul trebuie să înfrunte niste probe înainte de a ajunge la centrul pe care labirintul îl înainte de a ajunge la centrul pe care labirintul îl ascunde. O dată ajuns la centru eroul este ascunde. O dată ajuns la centru eroul este consacrat. Labirintul este o combinatie dintre consacrat. Labirintul este o combinatie dintre două motive: al spiralei si al împletirii exprimând două motive: al spiralei si al împletirii exprimând devenirea perpetuă si respectiv eterna devenirea perpetuă si respectiv eterna reîntoarcere; cu cât călătoria este mai dificilă, cu reîntoarcere; cu cât călătoria este mai dificilă, cu cât obstacolele sunt mai numeroase, cu atât cât obstacolele sunt mai numeroase, cu atât adeptul se transformă si, în cursul acestei initieri, adeptul se transformă si, în cursul acestei initieri, dobândeste un nou sinedobândeste un nou sine[1][1]. Asadar, găsirea . Asadar, găsirea centrului echivalează cu o consacrare, cu o centrului echivalează cu o consacrare, cu o initiere; după o existentă profană si iluzorie initiere; după o existentă profană si iluzorie urmează acum o nouă existentă reală, durabilă.urmează acum o nouă existentă reală, durabilă.[1][1] cf. Jean Chevalier; Alain Gheerbrant, cf. Jean Chevalier; Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symbolesDictionnaire des symboles, Robert Laffont / , Robert Laffont / Jupiter, 1982.Jupiter, 1982.

Simbolul dubluluiSimbolul dublului

păcatul cel mai mare, pentru care au fost păcatul cel mai mare, pentru care au fost alungaţi din Paradis atât Arhanghelul Satana, cât alungaţi din Paradis atât Arhanghelul Satana, cât şi Omul – este NEIUBIREA!!! Şi, adiacent, şi Omul – este NEIUBIREA!!! Şi, adiacent, TRUFIA...(Tradusă, în nuvela lui Eliade, prin TRUFIA...(Tradusă, în nuvela lui Eliade, prin pretenţia lui Gavrilescu de a fi considerat pretenţia lui Gavrilescu de a fi considerat ARTIST... – adică, substitut al Unicului Autentic ARTIST... – adică, substitut al Unicului Autentic Artist – Dumnezeu...Demonism-luciferismul Artist – Dumnezeu...Demonism-luciferismul Arhanghelului căzut prin obstinaţia Arhanghelului căzut prin obstinaţia NeiubiriiNeiubirii, , deci decăzut din funcţia de cooperant al lui deci decăzut din funcţia de cooperant al lui Dumnezeu la Opera de Artă-LumeaDumnezeu la Opera de Artă-Lumea . Astfel, . Astfel, existenţa  sa e dominată de logica existenţa  sa e dominată de logica dubluluidublului, , bovarismul existenţei artistice<<pure>>”.bovarismul existenţei artistice<<pure>>”.

Neiubirea de DumnezeuNeiubirea de Dumnezeu – care se face simţită, – care se face simţită, în cosmosul sacral eliadesc, prin Neiubirea de în cosmosul sacral eliadesc, prin Neiubirea de Principiu Creator-DemiurgicPrincipiu Creator-Demiurgic  – FEMEIA. Nu   – FEMEIA. Nu degeaba Hildegard-Iubirea Autentică-Eros Agapé degeaba Hildegard-Iubirea Autentică-Eros Agapé stă sub semnul cifrelor complementare 7-14: stă sub semnul cifrelor complementare 7-14: 7=Numărul Proto-Creaţiei, iar 14 – este numărul 7=Numărul Proto-Creaţiei, iar 14 – este numărul ivit din 7, prin păcatul adamic: dublarea lumii, dar ivit din 7, prin păcatul adamic: dublarea lumii, dar şi păstrarea unităţii mistice a Lumii:”Gavrilescule, şi păstrarea unităţii mistice a Lumii:”Gavrilescule, şopti, atenţie, că iar ai făcut o încurcătură. Nu 13, şopti, atenţie, că iar ai făcut o încurcătură. Nu 13, nu 14, ci 7[n.n.: adică, nu nu 14, ci 7[n.n.: adică, nu de-dublarede-dublare, prin , prin păcatul originar, şi, în consecinţă, nici păcatul originar, şi, în consecinţă, nici situarea situarea sub semnul Demonului/Demonismului şi al sub semnul Demonului/Demonismului şi al MorţiiMorţii...]”. Aşa a spus baba, să numeri şapte ...]”. Aşa a spus baba, să numeri şapte uşi”... –Gavrilescu „nu greşeşte din nou drumul”, uşi”... –Gavrilescu „nu greşeşte din nou drumul”, ci-l conştientizează, în dubla sa valenţă: ante-ci-l conştientizează, în dubla sa valenţă: ante-păcat şi post-păcat...). Trădarea lui Dumnezeu este păcat şi post-păcat...). Trădarea lui Dumnezeu este figurată prin trădarea faţă de Femeie – Femeia figurată prin trădarea faţă de Femeie – Femeia Marianică, Femeia Divinei Stabilităţi-Fidelităţi, Marianică, Femeia Divinei Stabilităţi-Fidelităţi, Femeia-Singura Constantă a Lumii acesteia...Femeia-Singura Constantă a Lumii acesteia...

onomasticaonomastica

numele lui Gavrilescu trimite la Arhanghelului numele lui Gavrilescu trimite la Arhanghelului Gabriel/Gavriil, : „Numele protagonistului sugerează, de Gabriel/Gavriil, : „Numele protagonistului sugerează, de aesemenea, o dedublare, prin analogia cu Arhanghelul aesemenea, o dedublare, prin analogia cu Arhanghelul Luminii, Gabriel(Gavriil), al cărui nume semnifică – după Luminii, Gabriel(Gavriil), al cărui nume semnifică – după N.Moldoveanu: N.Moldoveanu: Dicţionar biblic de nume proprii şi Dicţionar biblic de nume proprii şi cuvinte rarecuvinte rare, 1995, p. 141) – <<Puternicul(eroul) lui , 1995, p. 141) – <<Puternicul(eroul) lui Dumnezeu sau eroul (meu) este Dumnezeu. Dumnezeu Dumnezeu sau eroul (meu) este Dumnezeu. Dumnezeu este tare. Viteazul lui Dumnezeu>>.”este tare. Viteazul lui Dumnezeu>>.” Gavrilescu-ex-Gavrilescu-ex-Arhanghelul pededepsit, trebuie, din păcate, să Arhanghelul pededepsit, trebuie, din păcate, să efectueze drumul reiniţierii, printr-un infern-labirint efectueze drumul reiniţierii, printr-un infern-labirint foarte real... - deci, succesiv, în raport cu fosta lui foarte real... - deci, succesiv, în raport cu fosta lui condiţie arhanghelică... - iar reabilitarea arhanghelică condiţie arhanghelică... - iar reabilitarea arhanghelică va fi, un act succesiv, iar nu de va fi, un act succesiv, iar nu de concomitenţă/simultaneitate, faţă de ipostaza concomitenţă/simultaneitate, faţă de ipostaza infernalizată, trecută prin treptele reiniţierii/pelerinaj infernalizată, trecută prin treptele reiniţierii/pelerinaj Arhanghelui  - ipostază numită, derizoriu, Arhanghelui  - ipostază numită, derizoriu, GavrilescuGavrilescu

luminalumina

Putem spune că iesirea din labirint a eroilor lui Eliade, Putem spune că iesirea din labirint a eroilor lui Eliade, “verticalismul ascensional”, ca să preluăm sintagma “verticalismul ascensional”, ca să preluăm sintagma lui Gilbert Durand, trebuie puse în legătură cu lui Gilbert Durand, trebuie puse în legătură cu luminosul, solarul, albul pe care le găsim cu luminosul, solarul, albul pe care le găsim cu precădere în proza sa. În precădere în proza sa. În ““Dictionar de simboluri în Dictionar de simboluri în opera lui Mircea Eliadeopera lui Mircea Eliade””, Doina Rusti interpretează , Doina Rusti interpretează simbolul luminii si afirmă că, pentru Eliade, “lumina simbolul luminii si afirmă că, pentru Eliade, “lumina este matrice a lumii si legătura între individ si sinele este matrice a lumii si legătura între individ si sinele său astral”, exemplificând printr-o legendă tibetană -său astral”, exemplificând printr-o legendă tibetană -expusă de Eliade- despre faptul că la început oamenii expusă de Eliade- despre faptul că la început oamenii se perpetuau prin lumină, căci aveau în ei lumina pe se perpetuau prin lumină, căci aveau în ei lumina pe care au pierdut-o când s-a trezit în ei instinctul care au pierdut-o când s-a trezit în ei instinctul sexual; atunci Lumina din ei s-a stins, iar Soarele si sexual; atunci Lumina din ei s-a stins, iar Soarele si Luna au apărut pe cer; în filozofia indiană, lumina Luna au apărut pe cer; în filozofia indiană, lumina reprezintă o cale mistică, un mod de anulare si de reprezintă o cale mistică, un mod de anulare si de depăsire a lumii profane si de aceea este percepută depăsire a lumii profane si de aceea este percepută ca o luminozitate orbitoare, care distruge individul ca o luminozitate orbitoare, care distruge individul istoricistoric

Kathodos-ul lui Gavrilescu este unul Kathodos-ul lui Gavrilescu este unul reinterpretat,reinterpretat, este un mixaj de este un mixaj de simboluri, imagini, sensuri mitice, simboluri, imagini, sensuri mitice, este oeste o variantã, o interpretare a variantã, o interpretare a mitului reîntoarcerii, reîntregirii,mitului reîntoarcerii, reîntregirii, este este suma coborsuma coborâârilor în Infern rilor în Infern şşi a i a modificãrilor ontologicemodificãrilor ontologice inerente.inerente.

BibliografieBibliografie

Ştefan Borbély, Ştefan Borbély, Proza fantastică a lui Mircea Eliade – Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnosticcomplexul gnostic, Apostrof, Cluj-Napoca, 2003., Apostrof, Cluj-Napoca, 2003. Ştefan Ştefan Borbély, Borbély, Proza fantastică a lui Mircea Eliade – Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnosticcomplexul gnostic, Apostrof, Cluj-Napoca, 2003., Apostrof, Cluj-Napoca, 2003.

Eugen Simion, Eugen Simion, Scriitori români de aziScriitori români de azi, Cartea , Cartea Românească, Buc., 1976Românească, Buc., 1976

Mircea Eliade, Mircea Eliade, Simbolismul ascensiunii si “visele treze”Simbolismul ascensiunii si “visele treze”, în , în Eseuri, Eseuri, Editura Stiintifică, Bucuresti, 1991Editura Stiintifică, Bucuresti, 1991 Gheorghe Gheorghe Glodeanu, Glodeanu, Fantasticul în proza lui Mircea EliadeFantasticul în proza lui Mircea Eliade, Editura , Editura Gutinul, Baia Mare, 1993Gutinul, Baia Mare, 1993 Gilbert Durand, Gilbert Durand, Structurile Structurile antropologice ale imaginarului, antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Bucuresri, Editura Univers, Bucuresri, 19771977

Jean Chevalier; Alain Gheerbrant, Jean Chevalier; Alain Gheerbrant, Dictionnaire des Dictionnaire des symbolessymboles, Robert Laffont / Jupiter, 1982., Robert Laffont / Jupiter, 1982.

Gaston Bachelard, Gaston Bachelard, Aerul si visele, Aerul si visele, apud Gilbert Durand, apud Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Editura Univers, Bucuresti, 1977Bucuresti, 1977