de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea Vitoriei Lipan

BALTAGUL

Grupa nr. 2: Grămăticioiu Camelia,Vîlcu Mirabela

ROMANUL

  Romanul este o specie a genului epic în

proză, cu acţiune complexă şi de mare întindere, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi intrigă complicată.

Până în secolul al XVIII- lea romanului nu i se acorda o deosebită valoare artistică fiind considerat o operă lipsită de importanţă în comparaţie cu alte specii precum epopeea, nuvela sau povestirea. Ulterior însă, specia romanului va căpăta cea mai mare apreciere a publicului.

Baltagul Romanul “Baltagul” rămâne o scriere

memorabilă nu numai prin conţinut şi multitudinea semnificaţiilor sale, ci şi prin personajele lui, între care un loc aparte îl ocupă Vitoria Lipan, care este personajul principal al acestui roman.

Vitoria Lipan-personaj mitic¹-este o figură reprezentativă de erou popular, întrunind calităţi fundamentale ale omului de la ţară, în care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor şi a datinilor strămoşeşti . 1-MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparţine unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.

Portretul fizic Vitoria Lipan te cucereste prin

frumusețea si farmecul ei fizic, căci, la cei patruzeci de ani ai săi, ochii ei căprui răsfrângeau lumina castanie a părului, însă privirea ei era dusă departe, semn al gândurilor în care era adâncită și o copleșeau. Femeia “nu mai era tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. Ochii ei luceau ca-ntr-o uşoară ceața în dosul genelor lungi și răsfrânte în cârligașe”, „ochii căprui, aprigi și încă tineri erau duși departe ”

Portretul fizic Înfățisarea fizică

ilustrează îngrijorarea femeii pentru tăcerea soțului ei și prefigurează zbuciumul sufletesc ce o va stapâni și o va măcina, până ce-i va descoperi şi pedepsi pe ucigașii lui Nechifor Lipan.

Femeie aspră, Vitoria este și o pricepută și harnică gospodină care duce grijile unei gospodării cu multe acareturi si o conduce cu strașnic braț, mai ales că soțul este adeseori plecat.

Portretul fizic, sumar, reiese din caracterizarea directă, Sadoveanu restrângând trăsăturile eroinei care sugerează zbuciumul interior.

Portretul moral Portretul moral este puternic conturat, Vitoria fiind înzestrată cu spirit justițiar, inteligenţă, luciditate, stăpânire de sine, devotament şi neclintire în împlinirea tradiţiilor şi datinilor străvechi, trăsături care reies din faptele, vorbele şi gândurile femeii. Superstiţioasă, s-a dus apoi la ghicitoarea satului, baba Maranda, dar nu a crezut nici prezicerea acesteia că Nechifor ar fi părăsit-o pentru o altă femeie cu ”cu ochii verzi“ deoarece îşi cunoştea foarte bine bărbatul şi este tot mai sigură că s-a întâmplat ceva rău. Vitoria respectă cu străşnicie credinţele strămoşeşti. Ea ştie să interpreteze semnele vremii, visele şi crede în superstiţii. Eroina respectă cu fermitate şi credinţele religioase şi îl roagă pe preot să facă slujbe pentru ca Dumnezeu să o lumineze ca să-şi găsească bărbatul. Înainte de a pleca în călătorie, simte nevoia să-şi purifice sufletul şi de aceea, în fiecare vineri ţine post negru: “ fără apă, fără hrană, fără cuvânt şi cu broboada cernită peste gură”. Neliniştea, zbuciumul şi frământările Vitoriei semnifică un drum al căutării pe care-l parcurge cu mintea şi sufletul, de la îngrijorarea la certitudinea că s-a întâmplat ceva cu soţul ei. În exterior, Vitoria pare mereu aceeaşi dar viaţa ei interioară este profundă.

Caracterizare directă,

caracterizare indirectă

Autorul o caracterizează

direct prin descriere, Vitoria

apărând ca o femeie la

jumătatea vieţii încă păstrând frumuseţea

tinereţii, harnică şi neobosită:

”ochii ei căprii în care parcă se

oglindea limina castanie a

păruluii erau duşi departe.”

Prin caracterizarea

indirectă, Mihail Sadoveanu

dezvăluie stările sufleteşti şi trăsăturile morale ale

eroinei, care reies din faptele,

gesturile şi vorbele acesteia.

Femeie credincioasă,

Vitoria merge la preotul satului pentru sfat, dar

respinge ideea că soţul ei ar întârzia

la petreceri mai mult de „o zi or două” pentru că

dragostea lor este profundă şi tainică: „ştie că-l doresc şi nici eu

nu i-am fost urâtă”.

Bibliografie