Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

IAS 19 – „Beneficiile angajaților”

Realizat de: Dariciuc Lavinia-DumitițaGrosu Ionela-Laura

Specializare: CAFEC, anul I

Suceava

2014

Cuprins

Capitolul I. Standardul Internațional IAS 19 – „Beneficiile angajaților”........................................2

A. Obiectiv...................................................................................................................................2

B. Aria de aplicabilitate...............................................................................................................2

C. Elemente cheie - Definitii.......................................................................................................3

D. Aspecte principale...................................................................................................................6

Capitolul II. Exemple de calcul si înregistrare a avantajelor salariatilor.......................................11

Bibliografie................................................................................................................................14

Capitolul I. Standardul Internațional IAS 19 – „Beneficiile angajaților”

A. Obiectiv

Obiectivul standardului IAS 19 „Beneficiile angajatilor” este de a prescrie contabilizarea și

prezentarea informațiilor referitoare la beneficiile angajaților. Standardul impune1 unei entități să

recunoască:

- o datorie, atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor care urmează a

fi plătite în viitor; și

- o cheltuială, atunci când entitatea consumă beneficiile economice care apar ca urmare a

serviciului prestat de un angajat în schimbul beneficiilor pentru angajați.

B. Aria de aplicabilitate

Prezentul standard trebuie aplicat de un angajator la contabilizarea tuturor beneficiilor

angajaților, cu excepția beneficiilor cărora li se aplică IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni.

Prezentul standard nu tratează raportarea de către planurile de beneficii pentru angajați (a

se vedea IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii).

Prezentul standard se aplică tuturor beneficiilor angajaților, inclusiv celor care sunt

acordate2:

- în baza unor planuri oficiale sau a altor acorduri oficiale între o entitate și angajații

individuali, grupuri de angajați sau reprezentanți ai acestora;

- în baza unor dispoziții legislative sau prin acorduri la nivel de sector de activitate, prin

care entităților li se impune să contribuie la planuri naționale, de stat, ale sectoarelor de

activitate, sau alte planuri multipatronale; sau

- prin practici neoficiale care generează o obligație implicită. Practicile neoficiale

generează o obligație implicită atunci când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să

plătească beneficiile angajaților.

Un exemplu de obligație implicită este atunci când o modificare a practicilor neoficiale ale

entității ar cauza daune inacceptabile relației acesteia cu angajații.

Beneficiile angajaților includ3:

1 Feleaga Niculae, Malciu Liliana – Recunoaşterea, evaluarea şi estimarea în contabilitatea internaţională, Editura CECCAR, Bucureşti, 20042 Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Editura CECCAR, 20043 Hennie van Greuning,Marius Koen - International Accounting Standards: A Practical Guide, 2003

2

- beneficii pe termen scurt ale angajaților, precum retribuții, salarii și contribuții la

asigurările sociale, concedii de odihnă anuale plătite și concedii medicale plătite, prime și

participări la profit (dacă se plătesc în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei) și

beneficii nemonetare (precum asistență medicală, locuințe, mașini, precum și bunuri sau servicii

gratuite sau subvenționate), pentru angajații actuali;

- beneficii postangajare, precum pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurări de viață

postangajare și asistență medicală postangajare;

- alte beneficii pe termen lung ale angajaților, inclusiv concedii pentru vechime în serviciu

sau concedii sabatice, jubilee sau alte beneficii legate de vechimea în serviciu, indemnizații

pentru invaliditate de lungă durată și, dacă nu sunt plătibile în totalitate în termen de

douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei, participări la profit, prime și compensații amânate; și

- compensații pentru încetarea contractului de muncă.

Deoarece fiecare categorie identificată mai sus are caracteristici diferite, prezentul standard

stabilește dispoziții separate pentru fiecare categorie.

Beneficiile angajaților includ beneficii oferite fie angajaților, fie persoanelor aflate în

întreținerea acestora și pot fi decontate prin plăți (sau prin furnizarea de bunuri sau servicii)

efectuate fie în mod direct către angajați, către soțul (soția), copiii sau alte persoane aflate în

întreținerea acestora, fie unor terțe părți, precum societățile de asigurare.

Un angajat poate presta servicii unei entități lucrând cu normă întreagă, cu jumătate de

normă, fiind angajat permanent, ocazional sau temporar. În sensul prezentului standard, termenul

„angajați” include directorii și alți membri ai personalului de conducere.

C. Elemente cheie - Definitii

Următorii termeni4 sunt folosiți în standardul IAS 19 cu înțelesul specificat în continuare:

Beneficiile angajaților sunt toate formele de contraprestații acordate de o entitate în

schimbul serviciului prestat de angajați.

Beneficiile pe termen scurt ale angajaților sunt beneficii ale angajaților (altele decât

compensațiile pentru încetarea contractului de muncă) care sunt scadente integral în termen de

douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei în care angajații prestează serviciul în cauză.

Beneficiile postangajare sunt beneficii ale angajaților (altele decât compensațiile pentru

încetarea contractului de muncă) care sunt plătibile după terminarea contractului de muncă.

Planurile de beneficii postangajare sunt acorduri oficiale sau neoficiale în baza cărora o

entitate acordă unuia sau mai multor angajați beneficii postangajare.

4 Standardele Internaţionale de Raportare Finanaciară, Editura CECCAR, 20073

Planurile de contribuții determinate sunt planuri de beneficii postangajare în baza cărora o

entitate plătește contribuții fixe către o entitate separată (un fond) și nu va avea nicio obligație

legală sau implicită de a plăti contribuții suplimentare dacă fondul nu deține suficiente active

pentru a plăti toate beneficiile angajaților aferente serviciilor prestate de angajați în perioada

curentă sau în perioadele anterioare.

Planurile de beneficii determinate sunt planuri de beneficii postangajare, altele decât

planurile de contribuții determinate.

Planurile multipatronale5 sunt planuri de contribuții determinate (altele decât planurile de

stat) sau planuri de beneficii determinate (altele decât planurile de stat) care:

(a) pun în comun activele cu care contribuie diverse entități care nu se află sub control

comun; și

(b) folosesc acele active pentru a asigura beneficii angajaților mai multor entități, bazându-

se pe faptul că atât nivelul contribuțiilor, cât și nivelul beneficiilor sunt determinate fără a se ține

seama de identitatea entității care angajează personalul în cauză.

Alte beneficii pe termen lung ale angajaților sunt beneficii ale angajaților (altele decât

beneficiile postangajare și compensațiile pentru încetarea contractului de muncă) care nu sunt

scadente integral în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei în care angajații

prestează serviciul în cauză.

Compensațiile pentru încetarea contractului de muncă sunt beneficii ale angajaților care se

plătesc ca urmare fie:

(a) a deciziei unei entități de a desface contractul de muncă al unui angajat înainte de data

normală de pensionare; fie

(b) a deciziei unui angajat de a accepta în mod voluntar disponibilizarea în schimbul

compensațiilor respective.

Beneficiile legitime ale angajaților sunt beneficii ale angajaților care nu sunt condiționate

de angajări viitoare.

Valoarea actualizată a unei obligații privind beneficiul determinat este valoarea

actualizată, fără scăderea valorii oricăror active ale planului, a plăților viitoare necesare pentru

decontarea obligației care rezultă din serviciul prestat de angajat în perioada curentă și în

perioadele anterioare.

Costul serviciilor curente reprezintă creșterea valorii actualizate a obligației privind un

beneficiu determinat, care rezultă din serviciul prestat de angajat în perioada curentă.

5 Bruce Mackenzie, Danie Coetsee, Tapiwa Njikizana, Raymond Chamboko, Blaise Colyvas, Brandon Hanekom- Wiley IFRS 2013: Interpretation and Application of International Financial Reporting Standards , 2013

4

Cheltuielile cu dobânzile reprezintă creșterea în decursul unei perioade a valorii actualizate

a unei obligații privind beneficiul determinat care apare pentru că beneficiile sunt cu o perioadă

mai aproape de decontare.

Activele planului cuprind:

(a) activele deținute de un fond de beneficii ale angajaților pe termen lung; și

(b) polițele de asigurare restrictive.

Activele deținute de un fond de beneficii ale angajaților pe termen lung sunt activele (altele

decât instrumentele financiare netransferabile emise de entitatea raportoare) care:

(a) sunt deținute de o entitate (un fond) care este separată din punct de vedere juridic de

entitatea raportoare și al cărei unic scop este de a plăti sau finanța beneficii ale angajaților; și

(b) sunt disponibile utilizării numai cu scopul de a plăti sau finanța beneficii ale

angajaților, nu sunt disponibile creditorilor entității raportoare (nici măcar în caz de faliment) și

nu pot fi returnate entității raportoare, cu excepția cazului în care:

(i) activele rămase în posesia fondului sunt suficiente pentru a îndeplini toate obligațiile

privind beneficiile angajaților, obligații aferente planului sau entității raportoare; sau

(ii) activele sunt returnate entității raportoare, cu scopul de a o rambursa pentru

beneficiile

angajaților deja plătite.

O poliță de asigurare restrictivă este o poliță de asigurare emisă de un asigurător care nu

este parte afiliată (așa cum este definită în IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile

afiliate) a entității raportoare, dacă încasările aferente poliței:

(a) pot fi utilizate doar pentru a plăti sau finanța beneficii ale angajaților în baza unui plan

de beneficii determinate; și

(b) nu sunt disponibile creditorilor entității raportoare (nici măcar în caz de faliment) și nu

pot fi plătite entității raportoare, cu excepția cazului în care:

(i) încasările reprezintă un surplus de active care nu sunt necesare îndeplinirii prin poliță a

tuturor obligațiilor cu privire la beneficiile angajaților; sau

(ii) încasările sunt returnate entității raportoare cu scopul de a o rambursa pentru

beneficiile angajaților deja plătite.

Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie,

între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții

obiective.

Rentabilitatea activelor planului reprezintă dobânda, dividendele și orice alt venit care

derivă din activele planului, împreună cu câștiguri și pierderi realizate sau nerealizate generate

5

de activele planului, minus orice costuri de administrare a planului și minus orice impozit de

plătit de către planul respectiv.

Câștigurile și pierderile actuariale cuprind:

(a) ajustări din experiență (efectele diferențelor între ipotezele actuariale anterioare și ceea

ce s-a întâmplat de fapt); și

(b) efectele modificărilor ipotezelor actuariale.

Costul serviciilor trecute reprezintă creșterea valorii actualizate a obligației privind

beneficiul determinat pentru serviciul prestat de angajat în perioade anterioare, care rezultă în

perioada curentă din introducerea sau modificarea unor beneficii postangajare sau a altor

beneficii pe termen lung ale angajaților. Costul serviciilor trecute poate să fie pozitiv (dacă se

introduc sau se îmbunătățesc beneficiile) sau negativ (dacă beneficiile existente sunt reduse).

D. Aspecte principale

1. Contabilizarea beneficiilor pe termen scurt ale salariatilor

Pentru beneficiile pe termen scurt ale salariatilor, din moment ce ele trebuie acordate la 12

luni de la sfârsitul perioadei în care angajatii si-au prestat serviciile, standardul cere ca acestea sa

fie raportate ca fiind angajate6. Ele fiind angajate în prezent, nu trebuie actualizate si nici nu

exista posibilitatea unui câstig sau unei pierderi actuariale.

Deoarece contabilizarea salariilor si cotizatiilor nu ridica probleme speciale, standardul

pune mai mult accentul pe absentele remunerate pe termen scurt (concedii medicale, concedii

platite, cumulabile sau nu) si pe regimurile de interesare si prime.

Absentele remunerate pe termen scurt sunt contabilizate diferit, în functie de posibilitatea

reportarii sau nu a drepturilor utilizate în cursul exercitiului, adica în functie de caracterul

cumulabil sau nu al absentelor.

Costul absentelor necumulabile (ca de exemplu, concedii medicale) se contabilizeaza la

cheltuieli în momentul în care se produce.

Costul absentelor cumulabile este contabilizat în momentul în care salariatii primesc aceste

drepturi.

Regimurile de interesare si de prime trebuie contabilizate în momentul în care entitatea are

obligatia sa efectueze aceste plati si platile respective pot fi estimate în mod fiabil. Chiar daca

marimea lor este calculata pe baza rezultatului întreprinderii, ele reprezinta cheltuieli si nu

repartizari de rezultat.

2. Contabilizarea beneficiilor posterioare perioadei de munca

6 Abbas A. Mirza,Graham Holt,Liesel Knorr - Wiley IFRS: Practical Implementation Guide and Workbook, 20056

Beneficiile posterioare perioadei de munca desemneaza beneficiile platibile dupa încetarea

lucrului.

Ca regula generala, costul beneficiilor posterioare perioadei de munca trebuie contabilizat

în cheltuieli, pe parcursul perioadei de activitate a salariatului si nu în momentul în care acesta

primeste efectiv prestatiile.

În cazul regimului cu cotizatii definite, angajatorul are obligatia de a varsa cotizatiile

prevazute catre un fond. Altfel spus, angajatorul nu are obligatia de a plati cotizatii suplimentare,

daca fondul nu are active suficiente pentru a plati toate beneficiile asteptate.

Costul beneficiilor posterioarei perioadei de munca în cadrul regimului cotizatiilor

definitve depinde, pe de o parte, de variatiile valorii angajamentelor întreprinderii pe parcursul

perioadei si, pe de alta parte, de evolutia valorii activelor fondului. În cadrul unui exercitiu

financiar, costul beneficiilor posterioare perioadei de munca corespunde valorii actuale a

obligatiei în cursul exercitiului respectiv.

Periodic, întreprinderea trebuie sa determine valoarea actualizata a obligatiei referitoare la

regimurile cu cotizatii definite7. Pentru aceasta, standardul IAS 19 impune utilizarea metodei

unitatilor de credit proiectate. Aceasta metoda considera ca fiecare perioada de serviciu

genereaza o unitate suplimentara de drepturi la prestatii si evalueaza separat fiecare din aceste

unitati pentru obtinerea prestatiei finale.

 Elementele componente ale costului beneficiilor posterioare perioadei de munca sunt :

- costul serviciilor furnizate în cursul exercitiului (cresterea valorii actuale ca urmare a

activitatii salariatului în cursul exercitiului) ;

- costul financiar (cresterea valorii actuale a obligatiei datorita faptului ca se apropie data

de plata a prestatiilor).

Pentru determinarea obligatiei întreprinderii si a costului beneficiilor posterioare perioadei

de munca sunt necesare o serie de ipoteze referitoare la :

- date fizice si demografice : mortalitate, invaliditate, vârsta de pensionare, rotatia

posturilor, modalitati de pensionare etc.;

- date economice si financiare : rata reala a dobânzi, inflatie, cresterea reala a salariilor etc.

Activele regimului care vor servi la plata prestatiilor, trebuie sa fie evaluate la valoarea lor

justa.

Evolutia valorii actuale a obligatiei si a valorii juste a activelor fondului poate da nastere

unor diferente actuariale, care rezulta din diferentele între ipotezele actuariale anterioare si ceea

ce s-a produs efectiv si din schimbarile de ipoteze.

7 Manolescu Maria – Ghid practic de aplicare a standardelor internaționale de contabilitate, Ed. Economica, București, 2001

7

Pe termen lung aceste diferente se pot compensa, din acest motiv standardul IAS 19

definind o marja în interiorul careia variatia obligatiei poate sa nu fie contabilizata (regula

coridorului). Mai precis, întreprinderea trebuie sa contabilizeze în venituri sau în cheltuieli o

fractiune a diferentelor actuariale daca, la sfârsitul exercitiului precedent, valoarea diferentelor

actuariale necontabilizate depaseste fie 10% din valoarea actuala a obligatiei, fie 10% din

valoarea justa a activelor regimului. În acest caz, fractiunea care trebuie contabilizata este chiar

excedentul în cauza împartit la durata de activitate reziduala medie asteptata de la salariatii

regimului.  

În schimb, în cazul regimului cu prestatii definite, obligatia angajatorului vizeaza marimea

prestatiilor viitoare.

Prin adoptarea unui regim cu prestatii definite sau prin modificarea regimului sunt afectate

nu numai drepturile pe care angajatii le vor dobândi în viitor, ci si cele pe care le-au dobândit

pentru activitatea trecuta. Modificarea drepturilor achizitionate poarta denumirea de costul

serviciilor trecute. Acest cost trebuie contabilizat imediat în cheltuieli, daca drepturile respective

au fost deja dobândite în momentul adoptarii sau modificarii regimului.

În cazul în care este necesara îndeplinirea unei conditii pentru a putea beneficia de noile

drepturi, conditie care nu a fost îndeplinita la data adoptarii sau modificarii regimului, costul

serviciilor trecute este repartizat linear pe durata ramasa pâna în momentul îndeplinirii conditiei8.

Existenta unui regim cu prestatii definite presupune existenta în bilant a unui sold egal cu:

Valoarea actuala a obligatiei ± Diferente actuariale cumulate necontabilizate - Costul serviciilor

trecute necontabilizate înca - Valoarea justa a activelor regimului la închiderea exercitiului.

Când soldul este pozitiv, el este înscris la categoria datoriilor. Un sold negativ ar trebui sa

antreneze însa o rambursare sau o diminuare a cotizatiilor întreprinderii. Cu alte cuvinte, este

necesar sa se contabilizeze un activ asimilabil unei cheltuieli constatate în avans9. IAS 19 solicita

ca marimea activului sa fie obtinuta prin urmatoarea relatie :

Mărimea activului = Pierderi actuariale nete cumulate + Costul serviciilor trecute

necontabilizate înca + Valoarea actuala a rambursarilor sau diminuarilor de cotizatii viitoare,

Costul regimului cu prestatii definite nu depinde direct de cotizatiile varsate, ci de evolutia

soldului în bilant. El cuprinde urmatoarele elemente :

- costul serviciilor prestate în cursul exercitiului;

- costul financiar;

- randamentul asteptat al activelor regimului;8 Abbas A. Mirza,Graham Holt,Liesel Knorr - Wiley IFRS: Practical Implementation Guide and Workbook, 20059 Manolescu Maria – Ghid practic de aplicare a standardelor internaționale de contabilitate, Ed. Economica, București, 2001

8

- diferente actuariale contabilizate;

- costul serviciilor trecute contabilizate;

- si, eventual, efectul unei reduceri sau lichidari a regimului.

3. Contabilizarea altor beneficii pe termen lung ale angajatilor

În privinta acestei categorii de beneficii, standardul IAS 19 impune contabilizarea unui provizion

pentru totalul lor. Pentru evaluarea acestui provizion se interzice orice repartizare de diferente

actuariale si de cost ale serviciilor trecute (contabilizate imediat în rezultatul perioadei). În acest

caz diferenta de tratament se explica prin faptul ca :

- evaluarea categoriei de alte beneficii pe termen lung ale angajatilor nu este supusa

aceluiasi grad de incertitudine ca si beneficiile post-angajare ;

- modificarea sau introducerea altor beneficii pe termen lung genereaza foarte rar un cost al

serviciilor trecute.

4. Contabilizarea beneficiilor pentru terminarea contractului de munca

Beneficiile pentru terminarea contractului de munca10 sunt contabilizate sub forma unui

provizion, daca si numai daca întreprinderea se angajeaza în mod evident sa acorde astfel de

beneficii, adica în situatia în care întreprinderea dispune de un plan formalizat si detaliat de

concediere, fara sa existe o posibilitate reala de renuntare la planul respectiv.

5. Contabilizarea compensatiilor sub forma participarii la capitalurile proprii

Pentru tranzactiile decontate din capitalurile proprii, abordarea fundamentala este trecerea

la cheltuieli a valorii optiunilor pe actiuni acordate pe perioada în care angajatul câstiga optiunea,

adica perioada pâna la care optiunea este garantata. În aceasta abordare exista doua dificultati

practice :

-  estimarea valorii optiunilor pe actiuni acordate ;

-  posibilitatea ca nu toate optiunile acordate initial sa devina garantate în cele din urma.

Conform IFRS 2, acolo unde preturile de piata nu sunt disponibile, entitatea trebuie sa

estimeze valoarea justa. Toate modelele de stabilire a pretului optiunii pe actiune tin seama de :

·        pretul de exercitare al optiunii ;

·        pretul de piata actual al actiunii ;

·        volatilitatea preconizata a pretului actiunii ;

·        dividendele ce se asteapta a fi platite pentru actiuni ;

·        rata dobânzii fara risc ;

·        durata de existenta a optiunii.

În esenta, valoarea de la data acordarii optiunii pe actiuni este pretul de piata actualizat

minus valoarea actualizata a pretului de exercitiu, minus dividendele care nu s-au primit în

10 Standardele Internaţionale de Raportare Finanaciară, Editura CECCAR, 20079

perioada de garantare, ajustate pentru volatilitatea preconizata. Valoarea temporala a banilor

apare datorita faptului ca titularul optiunii nu plateste pretul de exercitare pâna la data exercitarii.

În schimb, titularul poate investi fondurile în alta parte, în timp ce asteapta sa-si foloseasca

optiunea. Componenta de valoare temporala a banilor este determinata functie de rata de

randament disponibila pentru titlurile mobiliare fara riscuri. 

Volatilitatea este comensurarea valorii cu care pretul unor actiuni fluctueaza pe perioada

exercitiului. Aceasta se exprima procentual, deoarece se refera la fluctuatiile de pret ale

actiunilor pe perioada la care se raporteaza pretul actiunilor asupra pretului la începutul

perioadei. 

Valoarea temporala asociata cu volatilitatea reprezinta capacitatea titularului de a profita

din repartizarea actiunilor de baza, în timp ce este expus doar pierderii primei pe optiune, nu a

valorii totale actuale a actiunilor. Cu cât sunt mai volatile actiunile, cu atât exista o probabilitate

mai mare de cresteri sau descresteri la nivelul pretului, comparativ cu cele care au o volatilitate

mai scazuta. Cu alte cuvinte, o optiune pe actiuni foarte volatile are o mai mare probabilitate de a

avea compensare mare decât o optiune pe actiuni mai putin volatile, asadar are o valoare

temporala mai mare în relatie cu componenta valorii juste supusa volatilitatii.

Pentru actiunile din care se platesc dividende, componenta de valoare temporala a banilor

este egala cu valoarea actualizata a profitului estimat din dobânda care ar putea fi câstigata minus

valoarea actualizata a dividendelor estimate a fi inevitabile pe perioada de existenta preconizata a

optiunii.

Dupa calcularea valorii juste a optiunii la data acordarii, aceasta trebuie sa fie trecuta la

cheltuieli în contul de profit si pierdere, prin repartizare pe exercitiile financiare pe durata carora

optiunea ajunge la garantare. Creditul corespondent acestora trece la capitaluri proprii.

10

Capitolul II. Exemple de calcul si înregistrare a avantajelor salariatilor

Aplicatie - Avantajele pe termen scurt ale salariatilor

O întreprindere are ca politica sa acorde angajatilor o prima egala cu 2,5% din rezultatul net.

- Rezultatul net înainte de deducerea primei este de 25.000 u.m.

- Se presupune ca prima este deductibila fiscal si cota de impozit pe profit este de 16%.

- Costul primei este de : 2,5% x (100% - 16%) = 2,10%

- Valoarea primei este de : 25.000 u.m. x 2,5% / 102,10% = 612 u.m.

- Impozitul pe profit este de : 612 u.m. x 16% = 97,92 u.m.

Contabilizarea primei se face astfel :

Cheltuieli cu personalul     =               %                                 612

                                     Impozit pe profit                       97,92

                                              Cheltuieli de platit                     514,08     

                        

Aplicatie - Avantajele posterioare perioadei de munca 11

Un regim prevede ca fiecare salariat sa primeasca în momentul pensionarii sale, pentru fiecare an de activitate, o suma reprezentând 1% din salariul anual de la sfârsitul carierei. Salariul în anul 1 este de 10.000 £ si se estimeaza o crestere de 7% (cumulata). Rata de actualizare este de 10%.

Tabelul de mai jos arată cum o obligație ( în lire sterline ) se acumulează pentru un angajat care este de așteptat să plece la sfârșitul anului 5. Pentru simplificare, acest exemplu ignoră ajustările suplimentare necesare pentru a reflecta probabilitatea ca angajatul să plece de serviciu la o dată anterioară sau ulterioară .            Pe baza datelor de mai sus putem estima salariul anual la sfârsitul carierei (salariul final)

ca fiind : 10.000 £ x (1,07)4 = 13.100 £.

            Fiecare an de activitate da dreptul la un varsamânt de 1% x 13.100 £ = 131 £ în

momentul pensionarii.

11 Adaptare după: Barry Elliott, Jamie Elliott - Contabilitate financiară și de raportare – editia a XIV ,  201111

Rd. Elemente Anul 1 Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

1. Beneficiu atribuit anului anterior 0 131 262 393 524

2. Beneficiu atribuit anului curent (1% din salariul final)

131 131 131 131 131

3. Beneficiile atribuite anului anterior si anului curent (rd. 1+2)

131 262 393 524 655

4. Obligatia initiala* - 89 196 324 4765. Dobanzi la 10% - 9 20 33 486. Costul serviciilor curente (valoarea

actualizată a beneficiului atribuit anului curent)**

89 98 108 119 131

7. Obligație finala ( valoare actuală a beneficiului atribuit anului curent și anilor anteriori ) (rd. 4+5+6)

89 196 324 476 655

 

   * Obligatia de deschidere: anul 2 = 131£ / (1,1)4 = 89 £

anul 3 = 262£ / (1,1)3 = 196 £

anul 4 = 393£ / (1,1)2 = 324 £

anul 5 = 524£ / (1,1)1 = 476 £

** Costul serviciilor curente: anul 1 = 131£ / (1,1)4 = 89 £

anul 2 = 131£ / (1,1)3 = 98 £

anul 3 = 131£ / (1,1)2 = 108 £

anul 4 = 131£ / (1,1)1 = 119 £

anul 5 = 131£ / (1,1)0 = 113 £

    

12

Aplicatie – Beneficii medicale

Un plan medical postangajare rambursează 40% din costurile medicale

postangajare ale salariatului, dacă acesta pleacă după mai mult de zece ani şi mai

puţin de douăzeci de ani de serviciu, şi 50% din aceste costuri, dacă pleacă după

douăzeci de ani de serviciu sau mai mult.

Utilizând formula beneficiilor planului, entitatea atribuie 4% din valoarea actualizată a

costurilor medicale preconizate (40% împărţit la zece) fiecăruia din primii zece ani şi 1% (10%

împărţit la zece) fiecăruia din următorii zece ani. Costul serviciului actual în fiecare an reflectă

probabilitatea ca angajatul să nu efectueze complet perioada de serviciu necesară pentru

câştigarea în totalitate sau parţial a beneficiilor. Pentru angajaţii care se estimează că pleacă în

zece ani nu se atribuie beneficii.

13

Bibliografie

1. Feleaga Niculae, Malciu Liliana – Recunoaşterea, evaluarea şi estimarea în contabilitatea internaţională, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004

2. Barry Elliott, Jamie Elliott - Contabilitate financiară și de raportare – editia a XIV-a, 2011

3. Hennie van Greuning,Marius Koen - International Accounting Standards: A Practical Guide, 2003

4. Abbas A. Mirza,Graham Holt,Liesel Knorr - Wiley IFRS: Practical Implementation Guide and Workbook, 2005

5. Bruce Mackenzie, Danie Coetsee, Tapiwa Njikizana, Raymond Chamboko, Blaise Colyvas, Brandon Hanekom- Wiley IFRS 2013: Interpretation and Application of International Financial Reporting Standards , 2013

6. Manolescu Maria – Ghid practic de aplicare a standardelor internaționale de contabilitate, Ed. Economica, București, 2001

7. Bogdan Victoria – Armonizarea contabilă interațională, Ed. Economică, București, 20048. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Editura

CECCAR, 20049. Standardele Internaţionale de Raportare Finanaciară, Editura CECCAR, 2007

14