Dup cucerirea Daciei de ctre Traian a nceput treptat i procesul de romanizare

Dup cucerirea Daciei de ctre Traian a nceput treptat i procesul de romanizare. Nu a fost ns vorba de o romanizare pur aa cum a dorea s susin o arip a culturii romneti din perioada iluminismului care, prin multe lucruri bune, a vrut s introduc n vocabularul romnesc ,,latinisme forate crend un vocabular de lemn, pe alocuri chiar caraghios. Bineneles c aceste extremisme nu s-au pstrat pentru c limba romn vie i bunul sim au biruit n cele din urm.

Continuitatea dacicUn izvor al lui Strabon spunea c n urma celor dou rzboaie daco-romane Dacia ,,a fost sectuit de brbai. Istoricii maghiari care au vrut s ateste faptul c populaia dac nu a mai avut existen n spaiul carpato-danubiano-pontic au interpretat acest izvor ntr-un mod greit.

n primul rnd c Strabon a folosit o figur de stil pentru a arta ncrncenarea rzboiului daco-roman care s-a soldat cu mari sacrificii umane din partea ambelor tabere. Au fost mcelrii numeroi lupttori din rndurile dacilor dar acest lucru nu nseamn c Dacia a rmas fr brbai. Izvoarele epigrafice-inscripiile-descoperite pe teritoriul rii noastre atest n repetate rnduri uniti militare romane formate numai din daci att n timpul lui Traian dar i a urmailor si. Aceleai inscripii atest prezena unor soldai de origine dacic n rndurile legiunilor romane i printre locuitorii oraelor i satelor provinciei traiane. Chiar dac au fost nvini dacii nu s-au resemnat total cu stpnirea roman. Pe seama lor trebuie puse cteva rscoale care au zguduit Dacia roman, cea mai important a fost rscoala din anii 117-118 d.Hr. Toponimia (numele de locuri) i hidronimia (denumirea apelor) vin n sprijinul continuitii dace pe teritoriul rii noastre. n primul rnd majoritatea oraelor romane din Dacia au purtat vechile denumiri dacice: Apulum, Napoca, Drobeta, Potaissa, Porolissum, Dierna, Ampelum, Tibiscum etc. Cel mai semnificativ eveniment este numele capitalei provinciei care era Ulpia Traiana. mpratul Hadrian a mai adugat i numele de Sarmisegetuza: Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Gestul mpratului nu ar fi avut niciun sens dac n provincie nu ar fi existat o numeroas populaie autohton. Hidronimia pstreaz i ea numele de ruri dacice cum ar fi Maris-Mure, Alutus adic Oltul, Samus-Someul, Pyretus-numele actual al Siretului. Denumirile de astzi ale reelei hidrografice din Romnia le pstreaz n mare parte pe cele dacice.

Cultura dacicCultura dacic s-a pstrat i dup cucerire ntruct au fost descoperite 100 de puncte pe teritoriul Daciei romane n care s-au pstrat urme ale culturii materiale dacice ce dateaz din sec. I-II d. hr. Au fost descoperite aezri ale populaiei dace la ura Mic, Caol i Slimnic n judeul Sibiu; Lechina de Mure-n judeul Mure; Obreja i Nolac n judeul Alba precum i n alte locuri de pe teritoriul rii noastre. n regiunile rurale s-au descoperit i necropole dacice de incineraie: Obreja, Soporu de Cmpie (jud. Cluj), Locusteni (jud. Dolj), Enisala (Tulcea). Vestigii dace au mai fost descoperite i n complexe arheologice romane: castre, orae, villae rustice. Lucru ce demonstreaz convieuirea populaiei autohtone cu colonitii romani.

ColonizareaIstoricul antic Eutropius spune c n Dacia au fost adui coloniti ,,din topat lumea roman. Conform datelor furnizate de acelai autor mulimile colonitilor au fost ,,nesfrite. Vorbim despre o colonizare masiv-un plan strategic pus la punct de ctre autoritile romane pentru ca administraia s-i poat ine mai bine n fru pe dacii care se rsculau deseori i pentru a ,,romaniza provincia. Colonizarea a cuprins att centrele urbane ct i regiunile rurale ale noii provincii. Acest lucru a dus la mpletirea celor dou civilizaii: dacic-prin autohtoni i roman-adus de colonitii trimii n Dacia de ctre autoritile romane. Inscripiile descoperite la noi atest prezena unor coloniti venii din Dalmaia, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Mic i Siria. Colonitii mpreun cu veteranii din legiunile romane rmai la vatr au constituit un factor decisiv n procesul de romanizare al populaiei autohtone.

RomanizareaRomanizarea nu s-a fcut cu romani ,,puri ci cu o sumedenie de coloniti adui din toate provinciile cucerite de romani care vorbeau o latin ,,vulgar-stricat. Nu sntem urmaii lui Traian aa cum se vehiculeaz printr-un naionalism de parad. De fapt avem prea puine lucruri n comun cu veriorii notri italieni care nici nu ne prea iubesc de altfel. Nici nu trebuie s ne ludm prea mult cu acest mprat roman care a trecut Dacia prin foc i sabie. Politica de aa zis romanizare nu a fost dect o continuitate a cuceririi prin for. Nu trebuie s-i vedem pe legionarii romani ca pe nite gigolo drglai care au cucerit inimile frumoaselor femei din Dacia. Unii vor s fac din aceti soldai adevrai fei-frumoi care s-au cstorit cu Ilenele Cosnzene autohtone i n urma acestor idile au ieit romnii ca o veritabil spi italian. Se tie c romanii erau foarte duri cu cetile care le opuneau rezisten. De pild Scipio Africanul dup ce a cucerit Cartagina i-a pus soldaii s treac populaia civil prin ascuiul sabiei. Au fost mcelrii fr deosebire brbai, femei, copii, btrni. Nu mai vorbim de violurile slbatice pe care le-au comis aceti soldai. Cucerirea roman a fost n ansamblu dur. Romanii nu-i iertau prea uor pe cei care le opuneau rezisten armat. S lum exemplu cazul Iudeei: populaia a fost mcelrit iar Templul-simbolul naionalismului evreu a fost ras de pe faa pmntului. Cucerirea roman n Dacia a pstrat acest caracter unitar: violena i duritatea cu care au tratat soldaii romani populaia civil; cel puin la nceput. Prin procesul de romanizare administraia roman nu a vzut o ,,mpletire ntre cele dou civilizaii ci ncercarea de distrugere total a culturii i civilizaiei vechilor autohtoni. Acest lucru s-a reuit n mare parte dar nu total: s-au mai pstrat n limba romn numele dacice al unor locuri i ruri. Este adevrat c aceti coloniti adui n Dacia de ctre administraia roman au adoptat obiceiul i modul de via al romanilor dar nu snt strmoii actualilor italieni. Este adevrat c au fost adui i coloniti din Italia ntr-un numr destul de consistent dar erau puini fa de cei adui din alte pri ale imperiului. Acetia snt strmoii notri reali: dalmai, traci, greci, sicilieni, sirieni-vorbitori de limb latin contopii cu populaia autohton printr-o colonizare fortuit. Acestea snt originile noastre de care nu trebuie s ne fie ruine. Spunem i pe bun dreptate c poporul nostru s-a nscut cretin. Traian pe care unii vor s ni-l adopte ca strmo a fost unul dintre prigonitorii cretinismului: n anul 111 el a dezlnuit a treia prigoan a cretinilor. Plinius cel Tnr i cere personal mpratului reguli pentru a stabili vinovia cretinilor acuzai. Traian i rspunde: ,,Cine nu se leapd de credin, s fie chinuit i ucis

Efectele cuceririi romaneCucerirea roman n-a fost deloc benefic pentru cetenii romani. ,,De unde s fi venit colonitii?Din toate prile mpriei i mai cu seam din regiunile vecine cu Dacia, din Iliria de pild, care era colonie roman de sute de ani-prin urmare ilirii erau deja romanizai. Au venit desigur coloniti i din Italia. i aici are loc iari un fenomen interesant: pe msur ce s-au ntins posesiunile romane n urma unor nencetate rzboaie, a crescut i numrul de robi, prozonieri de rzboi adui n Italia. Care a fost consecina social a acestui numr de sclavi? ranii din Italia srceau fiindc proprietarii de pmnt, n loc s-l lucreze cu localnicii din jur, lucrau pmntul cu robi. Asta explic de ce atia rani din Italia se angajau n legiuni sau plecau s populeze Iliria, Galia, sau Dacia. Din punctul de vedere al limbii, s-a constatat de pild c limba romn se apropie cel mai mult de unul dintre dialectele din sudul Italiei. Au venit probabil i de acolo muli s caute aur n Dacia (Neagu Djuvara, O scurt istorie a romnilor povestit celor tineri)

Amurgul dacilorPeste vitejii daci se las amurgul: urmele acestui neam destoinic se va mai pstra doar n cteva denumiri de localiti i ape i puine cuvinte din lexicul romnesc. Printr-o politic perfid administraia roman a reuit-este adevrat nu n proporie de sut la sut- s tearg caracterul tracic al populaiei autohtone. Asta a nsemnat ,,importanta cucerire roman n Dacia: exterminarea n mare parte a unui popor i nlocuirea acestuia cu un hibrid vorbitor de latin vulgar. Cu timpul dacii din provincia traian au nceput s se lepede de propria civilizaie. i-au nsuit cultura material roman i au nceput s adopte credine i obiceiuri romane, nume romane i limba latin- lucru esenial n cadrul procesului de romanizare pe care romanii l-au folosit n toate provinciile cucerite de ei. Numeroi autohtoni din rndul populaiei dace ncep s ridice monumente funerare de tip roman i i iau nume romane. Vechile nume dacice vor fi pstrate doar ca porecle. Interesul pentru a dobndi cetenia roman care le asigura drepturi depline i face pe dacii din provincie s adopte treptat limba latin n locul propriei limbi. Este drept c anumite cuvinte dacice vor ptrunde n latina popular vorbit pe teritoriul Daciei i se vor transmite limbii romne de mai trziu. Limba latin a devenit oficial n ntreg Imperiul. Cultura roman nu a fost mai superioar ca a altor popoare. Locul ei a fost fcut cu sabia i cu catapultele. Implementarea ei n rndul popoarelor cucerite a fost a doua faz a procesului de cucerire.

Daco-romaniiA fost lansat teza daco-romanilor care a stat la baza etnogenezei poporului romn. Au existat aceti daco-romani? Acest lucru este adevrat ntr-o anumit msur. Dac nelegem prin romani colonitii venii n Dacia din toate prile imperiului i care aveau cetenie roman atunci putem vorbi de daco-romani. Dar dac vorbim despre romanii-locuitori ai metropolei antice-i a Italiei de astzi lucrurile stau cu totul altfel. Aceti ,,ceteni romani cu care s-au amestecat autohtonii daci ntr-un proces de simbioz au fost romani doar n msura n care deineau cetenia roman i au adoptat limba i cultura roman. Dar ei n esen au fost traci, iliri, dalmaieni, greci, italieni din Sud (Sicilia) etc. Ne numrm printre popoarele care au latina ca baz linvistic alturi de italieni, francezi, spanioli i portughezi dar structura noastr genetic este latin doar ntr-o anumit msur pentru c Traian a adus n Dacia coloniti din toate prile Imperiului, nu numai din Italia. Sinteza daco-roman a existat n form dar nu i n fond. n ceea ce privete superioritatea limbii i a culturii romane este o prostie. Populaia din rile cucerite de romani a adoptat aceast cultur dintr-un instinct firesc de supravieuire. Pentru c dac nu adoptai aceste lucruri nu erai considerat cetean roman. i ce nseamn acest lucru? Nu puteai munci, nu te puteai nrola n armat, nu aveai acces la funciile publice, copiii ti nu aveau dreptul la educaie i nici viitor.

Continuitatea dacicNu poate fi pus la ndoial dinuirea populaiei autohtone dacice sub stpnirea roman care a fost demonstrat de istorici pe baza unor numeroase documente arheologice, epigrafice, numismatice i lingvistice dar cu timnpul aceast populaie adopt limba, cultura i obiceiurile romane implementate prin colonitii adui n Dacia deja romanizai. Prin acest lucru autohtonii daci au intrat n ,,romanitatea universal.

Dacii liberiSnt dacii care n-au ajuns sub stpnire roman. n Moldova erau cunoscute triburile costobocilor i ale carpilor iar n prile Maramureului ,,dacii mari Acetia au atacat frecvent teritoriile romane din dreapta i stnga Dunrii. n sec. II-III relaiile cu dacii liberi au nceput s fie panice i s-au caracterizat printr-un comer intensiv. Produsele i moneda roman vor ptrunde pe cale comercial n teritoriile dacilor liberi i le vor influena ntr-un mod decisiv civilizaia. Cu timpul dacii liberi vor fi supui la rndul lor procesului de romanizare.

Retragerea Aureliann anul 270 d.Hr. la Roma urc pe tron mpratul Aurelian. Acesta s-a nscut n anul 214 n provincia dunrean Moesia. Aurelian parcurge treptele ierarhice datorit serviciului militar. De la simplu soldat el va ajunge comandant de cavalerie sub mpratul Claudiu II. A fost proclamat mprat de ctre legiunile de la Dunre i recunoscut de ctre Senatul roman. Momentul era neprielnic pentru imperiu care era ameninat cu dezmembrarea: provinciile din Orient au fost ocupate de Zenobia, regina Palmyrei n timp ce Galia, Hispania i Britannia au fost incluse ntr-un regat galic seccesionist. Aurelian a fost un comandant de oti remarcabil i a reuit n scurta sa domnie (270-275) s resping atacurile popoarelor migratoare consolidnd frontiera danubian. Printr-o campanie fulgertoare zdrobete armatele Zenobiei, cucerete oraul caravanier din Siria i o ia prizonier pe regin (272) apoi lichideaz seccesiunea regatului galic (273) restabilind astfel unitatea imperiului. n anul 271, dup 165 de ani de stpnire roman, Aurelian dispune retragerea armatei i administraiei romane din Dacia n vederea ntririi frontierei imperiale de pe Dunre lsnd aici o populaie complet romanizat. Acest eveniment a avut loc n anul 271 i este cunoscut sub denumirea de ,,retragerea aurelian. Populaia romanizat care a rmas n Dacia va da natere poporului romn-singurul popor romanic din Sud-Estul Europei.

Continuitatea populaiei romanizate din DaciaRetragerea aurelian nu a pus capt procesului de romanizare care a continuat. n perioada migraiilor va avea loc un fenomen care va ntri procesul: are loc o deplasare a populaiei urbane spre centrele rurale, mai ferite din calea nvlitorilor. Dup anul 271 au aprut aezri descoperite la Bratei, Biertan i Laslea. Relaiile populaiei romanice din Dacia cu romanitatea sud-dunrean snt nentrerupte iar produsele i monedele romane vor intra aici frecvent. Un alt aspect important a fost propagarea credinei cretine n limba latin prin misionari venii din sudul Dunrii; tot din sud ajunge n fosta provincie nord-dunrean tipul de cruce cu monograma lui Hristos. Paralel cu acest proces asistm i la extinderea populaiei romanizate nord-dunrene n regiunile neromanizate iniial. Un alt aspect important l ocup mutarea total din sud spre nord a unui segment de populaie care fugea de apsarea fiscal a aparatului birocratic roman avnd totodat loc o deplasare n sens contrar a celor care fugeau din calea atacurilor popoarelor migratoare. Aceast pendulare permanent sud-nord; nord-sud a desvrit procesul de romanizare. Desfiinarea frontierei romane de pe linia Carpailor Orientali i Meridionali care a permis carpilor s ptrund n Transilvania a uurat i trecerea unui grup al populaiei romanizate n exteriorul fostelor frontiere. De acest lucru au profitat din plin pstorii cu turmele lor. Acest proces dureaz mai multe secole. n Banat i Oltenia au fost descoperite urme romane posterioare retragerii aureliene iar circulaia monedelor romane este frecvent n sec IV-VI d. Hr. n timpul lui Constantin cel Mare (306-334) i Iustinian (527-565) anumite teritorii de la nordul Dunrii se afl sub stpnirea Imperiului Bizantin, iar Constantin construiete mai multe poduri peste fluviu. Se cunosc aezri care continu s fie romane precum Sucidava, Drobeta, Tibiscum etc. n sprijinul continuitii romane n Dacia avem dovezi epigrafice, arheologice, numismatice i lingvistice.

Mrturii epigraficeDei mrturiile epigrafice dup retragerea aurelian snt puine ele totui exist: la Micia a fost descoperit un inel cu inscripia ,,Qvartine Vivat-,,S trieti Qvartine probabil un cadou cu ocazia unei zile onomastice. La Biertan, n judeul Sibiu, a fost descoperit un donariu de bronz cu inscripia n limba latin: ,,Ego Zenovius Votum Posui. Au mai fost descoperite inscripii i n alte locuri din ar: la Gornea, pe Dunre, a fost descoperit o inscripie n limba latin pe o crmid, un fragment ceramic descoperit la Porolissum i o alta la Romula, toate datnd din secolul IV.

Dovezi arheologiceLa Sarmisegetuza au fost descoperite ziduri ridicate n secolul al IV-lea, tot atunci porile amfiteatrului au fost blocate-el fiind transformat n fortrea. La Apulum au fost descoperite obiecte de factur roman datnd din anii n care Dacia nu mai era locuit de ctre administraia roman i armat ci numai de populaia romanizat rmas aici. La Porolissum au fost descoperite morminte de nhumaie din sec. IV. Aezrile romane de la Biertan, Bratei, Laslea, Sighioara contureaz imaginea unui col de refugiu al populaiei rmase n provincie dup abandonarea oficial. La Srata Monteoru au fost descoperite vase de lut ars din secolele V-VI. Alte aezri autohtone au mai fost descoperite la aga i Soporu de Cmpie (jud. Cluj), Cipu (jud. Mure), Nolac (jud. Alba) i Bratei. Au mai fost descoperite vase de lut ars lucrate la roat din secolul V-VI.

Dovezi numismatice Continuitatea populaiei romane este atestat i de monedele de bronz care au circulat pe aceste teritorii permanent. Se tie faptul c populaiile migratoare nu acceptau schimbul comercial dect cu monezi de argint sau de aur. Aadar monezile din bronz au fost folosite doar de populaia romanizat din fosta provincie roman Dacia. Au fost descoperite adevrate tezaure de monede la Sarmisegetuza, Cipu (Trgu Mure), Rcjdia (Banat). Acestea au fost ngropate n secolul IV. n sec. IV-V circulaia monetar pe teritoriul Daciei este foarte intens.

Dovezi lingvisticeNumele rurilor Olt, Mure, Cri, Timi etc. deriv din denumirile dacice folosite n epoca roman: Alutus, Maris, Samus, Crisius, Tibiscus, fapt ce demonstreaz c n Dacia a rmas o populaie care folosea aceste denumiri. Foarte important este terminologia cretin: cuvntul biseric deriv din latinescul ,,basilica-numai n limba romn i n cea retororoman vorbit pe un mic teritoriu din Elveia se mai pstreaz termenul latin ,,basilica, n celelalte limbi romanice cuvntul deriv din greac: chiesa (italian), eglise (francez) Termenul grecesc este ,,ecclesia. termenul de ,,basilica conferit doar lcaului de cult s-a generalizat n imperiu doar n perioada lui Constantin atunci cnd populaia romanizat din Dacia nu mai aparinea de mult acestuia. Folosirea hidronimelor i toponimelor care snt aceleai n proporie de 80% mai bine de 2000 de ani dovedete clar continuitatea daco-,,roman n Dacia.

Ocupaiile i modul de via al populaieiAgricultura era o component de baz a vieii cotidiene-dup retragerea aurelian viaa urban decade iar economia capt un caracter agrar. Totui meteugurile se pstreaz dup cum o dovedete descoperirea unui atelier de olrie de la Napoca din secolul IV. n general meteugurile vor pstra un caracter casnic. Retragerea aurelian pune capt existenei relaiilor de producie sclavagiste-un lucru pozitiv iar populaia autohton revine la forma strmoeasc de organizare a ,,obtilor steti care se ntresc treptat. Acest lucru va duce la o dezvoltare socio-economic unitar pe ntreg cuprinsul teritoriului actual al Romniei.( tefan Botoran )

Davele dacilor

Dava este denumire geto-dac pentru ora. Era de fapt un centru tribal ,o aezare mai nsemnat ,de obicei ntrit. Dava apare ca sufix la cele mai multe localiti din Dacia i adesea ddea numele tribului care locuia n prejurul cetii. Urmare a perfecionrii si generalizrii uneltelor de metal, avntul economic i explozia demografic au impulsionat, n secolele XII - IV .e.n. trecerea la realizarea unor lucrri de fortificare de mari proporii, suprafee de pn la 30 hectare fiind amenajate ca fortificaii de refugiu (Sntana, Corneti, Ciceu-Corabia - jud. Bistria-Nsud). Ridicate pe nlimi greu de atins, construciile se adaptau perfect terenului, ndeosebi n zona muntoas i deluroas, pe direciile slab protejate natural fiind amenajate anuri de aprare de mari dimensiuni (adncime de 4 m i lime de cca. 13 m la Sntana) i valuri de pmnt puternice (25 m lime la 7 m nlime tot la Sntana), ntrite, n funcie de materialul existent n zon cu miez de piatr nefasonat, cu ziduri de sprijin de piatr (eica Mic, jud. Sibiu, ona, jud. Alba, Ciceu-Corabia jud. Bistrita-Nsud), sau placate cu lespezi de piatr acoperit cu lut ars (Babadag jud. Tulcea). n zonele de cmpie, unde, adesea, era necesar ridicarea circular a fortificaiilor, se utilizau lutul i lemnul, tehnica constnd n realizarea unui nucleu de arsur prin ardere deschis sau aplicarea "turtelor" de pmnt pe un schelet de pari i brne transversale (Popeti, jud. Giurgiu; Bucov, jud. Dolj) . n secolele VIII - IV .e.n. conceptia i execuia fortificaiilor se perfecioneaz generalizndu-se asezrile tip pinten barat, aprate de anuri, valuri de pmnt cu palisarde de mari dimensiuni, cu ziduri de piatr sau crmid, "bastioane" i poart cu intrare "n clete" reprezentative fiind cele de la eica Mic (jud. Sibiu), Coofenii de Jos (jud. Dolj). Centre politice pot fi identificate n zonele complexului fortificat Jigodin (jud. Harghita), la Poiana (Piroboridava) - Barboi (jud.Galasi), Cozla-Btca Doamnei (Petrodava?)(jud. Neamt), Piatra Craivii-Cugir-Sona (jud. Alba), Polovragi (jud. Gorj), Ocnita (Buridava - jud. Vlcea), Cetteni (jud. Arges), Pietroasele(jud. Buzu), Cmpuri-Surduc (jud.Hunedoara), Tilica - Arpau de Sus (jud. Sibiu), etc. Astfel construite, cetile dacilor s-au dovedit n msur s reziste mainilor de rzboi romane.

- Amutria - Aezare roman cu nume dacic, menionata de Ptolemeu i situat de Tabula Peutingeriana intre Drobeta i Pelendava.- Aizis- Aezare dacic din Banat, atestata n timpul primei campanii a romanilor mpotriva dacilor, identificat pe teritoriul comunei Firlig, jud. Caras-Severin- Argedava- Aezare getica de tip dava, reedinta a unei cpetenii importante getice, probabil tatal lui Burebista, localizat de unii cercetatori, la Popesti, pe Arge.- Cumidava - Aezare geto-dacic mentionata de Ptolemeu printre oraele Daciei romane, identificat pe teritoriul comunei Rnov.- Deva- Ora n judetul Hunedoara n apropierea cruia, pe dealul Cetii Deva, au fost descoperite mai multe niveluri de locuire ncepnd cu epoca bronzului.- Dinogetia- Aezare geto-dacic menionata de Ptolemeu, pe malul sting al Dunarii, la vrsarea Siretului n Dunare.- Marcodava- Localitate n Dacia, situat, potrivit lui Ptolemeu, undeva n Transilvania central, n zona Ocna-Mureului.- Napoca- Ora roman din Dacia dezvolat pe locul unei localiti dacice- Petrodava - Localitate n Dacia, situat, n nordul Moldovei pe teritoriul oraului Piatra Neamt de azi.- Rusidava- Castru roman de piatr i aezare civil ridicat pe locul unei aezri dacice situat pe Valea Oltului pe drumul ce ducea de la Romula la Apulum, indentificat pe teritoriul cartierului Momoteti al oraului Dragani.- Tapae- Localitate n sud-vestul Daciei, aezat pe trectoarea dintre Caransebe i Haeg, indentificata ipotetic cu Porile de Fier ale Transilvaniei. Aici au avut loc luptele dintre Decebal i Tettius Iulianus (88en) i dintre Decebal i Traian.- Ziridava- Aezare dacic (sec.2 iensec. 1 en) menionat de Ptolemeu n vestul Daciei, indentificat la Pecica judetul Arad.

Calendarul dac- La Grditea Muncelului, unde s-au descoperit urmele capitalei statului dac Sarmisegetuza, ca i n alte ceti dace, au fost descoperite i o serie de construcii de piatr, de form circular sau dreptunghiular, numite iniial incinte sacre sau sanctuare, deoarece s-a presupus c ele erau destinate cultului. ns scopul lor era dublu, pe lng cult ele servind i drept calendar, acest ultim el fiind realizat ntr-un mod cu totul original, nemantlnit la alte popoare antice. ntr-adevr, sanctuarul era format din dou cercuri concentrice : unul din blocuri de andezit, iar cellalt din stlpi groi de lemn. Diametrul cercului exterior este de aproape 30m, n timp ce al celui interior abia depete cu puin peste 6m. Cercul de piatr numr 180 de stlpi nguti i 30 de stlpi lai, aezai ntr-o ordine precis: dup fiecare 6 stlpi nguti urmeaz un stlp lat. ntregul cerc este format din 30 de grupuri de cte 6+1 stlpi. Ipoteza c fiecare grup ar reprezenta obinuita sptmn de 6 zile plus duminica a fost eliminat, deoarece anul dac ar fi avut astfel 210 zile. Ipoteza actual este c anul dac avea 360 de zile, grupate n 12 luni a cte 5 sptmni, de 6 zile fiecare. Deci stlpii nguti ar fi reprezentat zilele, iar grupurile de cte 6 stlpi sptmnile. Diferena dintre anul dac de 360 de zile i anul real era de 5,24 zile, care se acumulau ajungnd la un an dac dup 68 de ani reali. ns incinta circular de lemn numr exact 68 de stlpi folosii ntr-un mod original i ntlnit doar la daci, pentru corectarea diferenei amintite, fiecare stlp de lemn reprezentnd deci o corecie de 5 zile la fiecare an. Aceast corecie era necesar, pentru c altfel, prin acumularea micilor diferene anuale, s-ar fi ajuns, de exemplu, ca -dup 34 de ani- iarna s cad n calendarul dac n plin var. Calendarul original al acestei construcii complicate, ca i datele astronomice valoroase pe care le exprim ea, confirm scrierile anticilor despre remarcabilele preocupri astronomice ale strmoilor notri daci.- Dup ce dacii i-au rnduit problemele timpului, calendarul, se consider c ei au aplicat aceste principii i la msuratul laptelui pentru punatul de var al oilor n munte.n Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa , Ioan Rodean spune: Menhirele, cromlehurile, dolmenurile i aliniamentele apar ca o expresie artistic a relaiei dintre om i lume.Este suficient s lum n considerare dou din traseele sanctuarului mare rotund de la Sarmizegetusa, i anume triunghiul lui Pythagora, cu laturile de 15-12-0, i diametrul cercului interior al sanctuarului, pentru a ne da seama c unitatea de msur utilizat n construcia sanctuarului este aceeai pentru lungime i pentru timp. Caracteristicile acestui sistem de msurat, n care unitatea este aceeai pentru timp i pentru lungime, ne amintesc de sistemele de msurat ale altor popoare, antice, chiar dac acestea se refer la suprafa sau volum. Astfel diametrul cercului interior se prezint ca fiind alctuit din trei segmente. Fiecare segment este alctuit din ase uniti de msur.- Astfel, chiar i n primele decenii ale secolului al XX-lea, n regiunea Hunedoara, pcurrei cu 100-150 oi se ntruneau cte ase, luau n arend puni din Munii Retezat i, dup ce fceau separarea mieilor de oi, se trecea a doua zi la msuratul laptelui. A doua zi se fcea msuratul laptelui n strung, fiecare stpn mulgndu-i oile sale. Msurile folosite erau: gleata cea mic (un decilitru i dou linguri), msura i cupa. ase glei mici fceau o msur, ase msuri fceau o cup. Este surprinztor s constatm c msuratul laptelui n practica pstoritului din regiunea Hunedoara se identific, ca principiu, cu sistemul arhitectural al sanctuarului patrulater de la Costeti, alctuit din 36 stlpi, i, de asemenea, cu sistemul calendaristic al dacilor, dup care anul era mprit n 36 sptmni. Asemenea sanctuare, din care unele diferit alctuite, au fost gsite i la Pietrele lui Solomon din Braov, toate avnd legtur cu micrile astrelor.

ROMANIZAREA. CONSECINTELE STAPANIRII ROMANEIN SPATIUL GETO-DACILORRomanizarea reprezinta un proces istoric complex in urma caruia civilizatia romana patrunde in toate deomeniile vietii unei provincii si duce la inlocuirea limbii populatiei autohtone supuse cu limba latina. Acest proces putea avea loc in urma ocuparii (integrale sau partiale) a teritoriului locuit de un popor antic si incadrarii lui in statul roman pe o perioada a mai multor generatii.Alte conditii favorabile procesului de romanizare au fost: nivelul inalt de dezvoltare a populatiei bastinase; introducerea in provincia respectiva a armatei si administratiei romane, iar impreuna cu aceste institutii si o anumita populatie-militari, functionari, veterani, colonisti; urbanizarea; raspandirea religiei, dreptului, invatamantului in limba latina.Prezenta acestor conditii a dus la romanizarea unor imense spatii - Vestul si Estul Europei (spatiile lusitan, celt, iberic, galic, iliric, sud-tracic si daco-moesian). Ca urmare a romanizarii in evul mediu timpuriu s-au format popoarele europene: portughez, spaniol, francez, italian, roman.

Continuitatea geto-dacilor dupacucerirea Daciei de catre romani este factorul determinant in declansarea procesului de imbinare a elementului autohton colonizat cu cel roman colonizator. Unii istorici considerau ca geto-dacii au fost exterminati in timpul razboaielor daco-romane. Altii minimalizau rolul colonizarii si civilizatiei romane in formarea poporului roman.Istoricii si arheologii romani si straini au adus pana acum suficiente argumente pentru a demonstra ca si dupa razboaiele daco-romane populatia autohtona daca a ramas elementul etnic majoritar din provincie. Pe intreg spatiul Daciei romane elementele specifice ale culturii sale materiale (ceramica lucrata de mana, ritul funerar al icineratiei (arderii) s.a.) se prezinta alaturi de cele romane in circa 100 de asezari si necropole din secolele II-III d.Chr. Supravietuirea toponimilor ,si hidronimilor autohtone ne demonstreaza de asemenea continuitatea geto-dacilor (rauri - Donaris-Danubius, Alutus, Maris, Crisna, Sargetia, Pyrethos s.a.; localitati -Drobeta (Turnu Severin), Dierna (Orsova), Sarmizegetusa, Napoca (Cluj), etc.) Numele dacice date de romani unor colonii denota ca acolo locuiau numerosi daci.Unitatile militare recrutau in numar mare barbati daci, fapt demonstrat de multe inscriptii descoperite in diverse provincii romane.Pe teritoriul Daciei au fost descoperite putine inscriptii cu numele dacilor. Acest fapt isi gaseste lamurirea, ca populatia dacica de rand locuia in asezari rurale si nu avea nici posibilitatea, nici deprinderea de a pune inscriptii funerare. Acei daci care ajungeau la o situate sociala si economica superioara nu erau interesati sa aminteasca vechea lor origine. Dar si in aceste cazuri numele dacic era uneori pastrat sub forma de porecla, sau era indicat numele parintilor, care aratau la originea daca a persoanei respective. Este semnificativ faptul ca dacii din ultima scena de pe Columna lui Traian sunt prezentati manandu-si vitele si intorcandu-se la vetrele lor. Si in acest caz Columna a atestat o realitate incontestabila.In afara de geto-dacii din provinciile romane, la nord de Dunare populatie autohtona s-a pastrat pe teritoriile ce nu au fost incluse nemijlocit in aceste provincii. Dacii liberi, atestati pe teritoriul Transilvaniei de nord-est si Moldovei de vest, au continuat cultura lor traditionala, apoi, dupa cum vom demonstra mai jos, impreuna cu cei din provinciile romane s-au romanizat.

Continuitatea geto-dacilor in spatiul locuit de ei si dupa anul 106 a servit drept baza pentru sinteza daco-romana.Premisele romanizarii in spatiul geto-dacilorconstau din elemente ce au existat pana la cucerirea romana si din elemente aparute dupa aceasta.Un proces complex de impletire a civilizatiei geto-dacice cu cea romana se declanseaza inca pana lacucerirea romana, la intersectia erei de pana la Christos cu cea de dupa Christos. in aceasta perioada marfurile si negustorii romani erau pretutindeni in Dacia, iar moneda curenta aici era dinarul roman, in Dacia isi gaseau refugiu fugari din Imperiu si dezertori din armata romana. Alfabetul latin era utilizat tot mai frecvent in spatiul geto-dac.Dupa cucerirea romana a spatiului geto-dacilor, noile autoritati iau masuri urgente in vederea integrarii cat mai profunde in Imperiu a acestui teritoriu bogat si de mare importanta strategica. Calea cea mai buna pentru stabilirea unei vieti statornice in acest spatiu era romanizarea geto-dacilor, adica insusirea de catre ei a limbii latine si a modului de viata roman. Romanizarea a decurs mai intens in localitati urbane si mai lent in cele rurale.Unul dintre factorii romanizarii (lingvistice) consta inorganizarea politico-administrativaa spatiului cucerit. Catre anul 15 d.Chr. romanii au infiintat provincia Moesia. Organizarea ei temeinica se desavarseste in anul 46, cand la aceasta provincie este anexat teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Ulterior, in anul 86 d.Chr., este organizata Moesia Superior si Moesia Inferior. Cea mai importanta provincie din spatiul geto-dac - Dacia a fost organizata de Traian indata dupa razboiul daco-roman din 105-106. Provincia ingloba Transilvania (fara coltul de Sud-Est), Banatul si Oltenia (pina la r. Jiu). Dacia romana era administrata de imparat prin intermediul unui guvernator. Primul guvernator al Daciei a fost Decimus Terentius Scaurianus (106-112). La inceput provincia era numita Dacia Capta (cucerita), apoi-Dacia Felix. Datorita pozitiei sale strategice si evenimentelor care au urmat Provincia este reorganizata administrativ de cateva ori. Sub imparatul Hadrian (117-138), in anii 117-118, cand a urmat atacul dacilor liberi si sarmatilor, provincia a fost impartita inDacia Superioara,care cuprindea Transilvania si Banatul, cu centrul la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (fosta capitala a lui Decebal), siDacia Inferioara,care cuprindea Oltenia si coltul sud-estic al Transilvaniei, cu centrul la Drobeta.A doua reorganizare este intreprinsa in anii 121-122, cand partea de nord a Daciei Superioare este separata sub numele de Dacia Porolisensis, cu capitala la Napoca (Cluj). Ultima reorganizare este facuta de imparatul Marcus Aurelius (161-180) in urma razboaielor purtate cu marcomanii (trib germanic din Panonia). El pastreaza Dacia Porolissensis, dar restul Transilvaniei il include intr-o provincie noua -Dacia Apulensis (cu capitala la Apulum - Alba lulia), iar din Oltenia si Banat organizeaza Dacia Malvensis (cu capitala la Malva pe Olt).Toate aceste unitati erau divizate administrativ si fiscal, iar militar se aflau sub administrarea unui guvernator unic. Pe plan local activau conducatori de districte teritoriale urbane (magistri sau prefecti) si primari de comunitati rurale. Ei toti vorbeau limba oficiala a administratiei romane - latina, contribuind la procesul de romanizare.Colonizarea,o alta cale a romanizarii, a constat in aducerea in Dacia a unui mare numar de populatie 'din toata lumea romana' (conform relatarii istoricului antic Eutropius). Pentru a se intalege intre ei, colonistii trebuiau sa vorbeasca limba oficiala - latina. Asezati in grupe mari separate, acesti colonisti devin un adevarat focar al romanizarii.Militarii,care in permanenta au stationat in provincie in numar de circa 35.000 oameni, erau cantonati in castre, dispuse pe intreg spatiul provinciei, in permanenta in Dacia au stationat doua unitati de elita (12.000 oameni): legiunea a XlII-a Gemina (stationata la Apulum (Alba lulia) si legiunea a IV-a Flavia Felix (langa Caransebis), retrasa in 119 in Moesia Superior. In anul 168, in vremea razboaielor cu marcomanii, imparatul Marcus Aurelius a stramutat din Dobrogea la Potaissa (Turda) legiunea a V-a Macedoniana. in provincie existau si unitati ale trupelor auxiliare (in care erau inscrisi si localnici geto-daci). Efectivul lor era de doua ori mai numeros decat al trupelor de elita. Alte legiuni si trupe auxiliare erau stationate in Dobrogea.Trupe speciale in care erau inclusi si bastinati erau stationate intr-un numar mare de castre construite pe intreg intinsul granitelor provinciei (de circa 1500 km.) numitelimes.In jurul castrelor militare s-au creat asezari civile(canabae),unde traiau tarani daci, familiile militarilor, mesteri, negustori. Limba de comunicare aici era cea romana. Multi daci dupa serviciul in amata romana (20-25 ani) dobandeau cetatenie romana si, intorcandu-se la asezarile lor de bastina, contribuiau la romanizarea conationalilor lor. Militarii din unitatile romane stationate in Dacia, dupa expirarea termenului serviciului deveneau veterani si erau improprietariti, de regula, in aceasta provincie. Pe terenurile primite veteranii formau gospodarii agricole, numiteferme,unde lucra populatia locala. Numarul mare al veteranilor in Dacia si Moesia a constituit, de asemenea, un focar de seama pentru raspandirea romanitatii.

Urbanizarea.Cresterea numarului de orase construite in Dacia a contribuit substantial la romanizare prin influenta economica si culturala a oraselor asupra asezarilor satesti. Taranii geto-daci, venind la oras pentru a efectua schimburi comerciale, intrau in contact direct cu civilizatia urbana romana, in Dacia erau 12 urbe-colonii(treapta superioara) simunicipii(treapta inferioara), toate bine amenajate. Coloniile se conduceau dupa legile romane, iar municipiile dupa legile proprii.Principalele orase erau Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta, Napoca, Potaissa, Romula s.a. Inscriptiile si vestigiile ceramice din aceste orase marturisesc ca acolo locuia si o populatie autohtona. Existau, de asemenea, numeroase localitati care, desi nu erau recunoscute oficial, indeplineau, totusi, functii de centre urbane cu un anumit nivel de viata economica. Orasele erau conduse de un consiliu, alcatuit dindecurioni,care erau nascuti oameni liberi si posedau o avere considerabila. Administratorii orasilor-magistratii,se alegeau anual. Conducerea oraselor era ajutata de o multime de functionari mai mici. Toti acestia aduceau o contributie substantiala la romanizarea provinciei, in spatiul daco-moesian se extinde ^dreptul roman clasic, se adopta normele juridice, caracteristice intregului Imperiu, in anul 212, in urma adoptarii asa-numitei Constitutii antoniane, populatiei libere din orasele Imperiului i se acorda cetatenie romana. Aceasta legislatie, fiind extinsa si asupra oraselor din Dacia si Moesia, a contribuit la atragerea populatiei locale de partea Imperiului Roman si la ormanizarea ei mai intensa.Normelejuridiceromane si-au lasat amprenta asupra mentalitatii si comportarii populatiei autohtone in curs de romanizare.Provinciile romane Dacia si Moesia erau intretaiate de o vastaretea de drumuri pavatede importanta strategica. Totodata, aceasta retea de comunicatii a favorizat circulatia rapida si permanenta a oamenilor si marfurilor, inlesnind raspandirea civilizatiei romane.Dintre principalele drumuri vom mentiona cel ce strabatea Dacia de la nord la sud (Porolissum-Napoca-Potaissa-Apulum-Sarmisegetusa-Tibiscum-Loderata) si un alt drum care mergea de-a lungul Dunarii intre Dacia si Moesia, in Dobrogea drumul principal trecea pe tarmul marii, drum care lega fostele colonii grecesti. Din Dobrogea un alt drum pornea spre nord, mergea pe cursul inferior al Siretului, pe Trotus, Oituz si apoi intra in Transilvania (la Bretcu), unind astfel Moesia Inferioara cu Dacia.Cresterea nivelului privind cultura materiala in epoca stapanirii romane (intensificarea metalurgiei fierului, producerea obiectelor de argint, sticla, ceramica, diverse importuri de calitate tehnica si artistica superioara) corespundea si unui nivel mai inalt al vietii spirituale, specifice societatii romane.Folosirea intensiva a limbii latine este atestata prin cele peste 3.000 inscriptii latine, fata de numai 35 grecesti descoperite pe teritoriul Daciei. Alte 3500 de inscriptii au fost descoperite in Moesia. Geto-dacii adopta credintele si obiceiurile romane: divinitatile romane Jupiter, lunona, Venus, Diana, Silvanus, sau continua sa practice cultul divinitatilor locale sub nume romane.Ca urmare a stapanirii romane, geto-dacii pe caile enumarate mai sus preiau limba latina si o folosesc in locul limbii lor autohtone, isi insusesc nume romane, isi ridica monumente funerare cu inscriptii latine, in Dacia si Moesia se impune limba latina vorbita -latina populara(sauvulgara),care adaptasera cuvinte si expresii locale, fapt caracteristic spatiului lingvistic al intregii lumi romane.In afara de caile de romanizare a geto-dacilor descrise mai sus, carateristice primei etape a acestui proces - perioada premorgatoare cuceririi romane, si etapei a doua - perioada stapanirii romane (106-275), un rol decesiv l-a avut o a treia etapa, care se desfasoara dupa parasirea Daciei de catre romani (anul 275 d.Chr.) si se termina la cumpana secolelor VI-VII.Retragerea administratiei sialegiunilor romane din Dacia la sud de Dunare a inceput in anul 271 la ordinul imparatului Aurelian (Aurelianus) si a s-a efectuat pe etape timp de patru ani. Dacia a fost evacuata deoarece in conditiile de criza economica a Imperiului Roman, apararea frontierelor acestei provincii de navalirile necontenite ale dacilor liberi, apoi ale gotilor cereau mari eforturi. Mai usor era de aparat un limis nou stabilit pe obstacolul natural Dunarea. De aceea s-a hotarat retragerea armatei peste Dunare si organizarea apararii pe noul limis. Pentru a sustine prestigiul Imperiului Roman, Aurelian formeaza la sud de Dunare doua provincii:Dacia Ripensis(care includea spatiul dintre Balcani si Dunare) siDada Mediteraneana (lasud de prima).Unitatile militare si functionarii au fost urmati de o parte din paturile instarite ale provincialilor, care in noile conditii ar fi suferit pierderi economice. Cea mai mare parte a populatiei de rand a ramas pe teritoriul fostei provincii. Totodata, Aurelian a pastrat anumite capete de pod pe malul stang al Dunarii, prin stationarea unor unitati militare la Sucidava, Dierna si Drobeta. Politica Imperiului Roman de supraveghere a spatiului de la nord de Dunare a jucat un rol important in romanizarea de mai departe a geto-dacilor. Aceasta supraveghere a continuat si pe parcursul secolelor III-IV. Astfel, pe vremea imparatului Constantin cel Mare (306-337) a fost temporar restabilita stapanirea romana in sudul Olteniei si Munteniei.Dupa retragerea aureliana principalul focar al romanizarii la nord de Dunare ramane populatia romana si cea romanizata din fosta Dacie Traiana. Lichidarea hotarelor care divizau populatia din fosta provincie romana si pamanturile dacilor liberi din spatiul Carpato-Nistrean, Maramures si Crisana, a creat conditii pentru raspandirea romanitatii pe intreg teritoriul fostei Dacii libere.Dacii liberi (dacii, carpii, getii, costobocii) aflati pe calea romanizarii datorita multiplelor relatii cu Imperiu Roman (relatii economice, adapostirea dezertorilor din armata romana, participarea la constructia pe teritoriul lor a unor fortificatii, numite 'Valurile lui Traian', menite sa preintampine navalirile popoarelor vecine etc.) intrau in contact cu conationalii lor romanizati pe cale pasnica. De aceea forta de rezistenta in fata procesului de romanizare a slabit considerabil si, in cele din urma, dacii liberi au preluat treptat limba si cultura mai inalta a populatiei romanizate din fosta Dacie Traiana.Cel mai important factor a romanizarii geto-dacilor din perioada postprovin-ciala a fostreligia crestina,care patrunde la nordul Dunarii in mod sporadic inca in timpul stapanirii romane. Dar pe o scara mai larga noua religie se raspandeste aici in prima jumatate a secolului al IV-lea d.Chr.In anul 391 d.Chr. imparatul Theodosius (379-395) interzice cultele pagane, fapt care a detemrinat organizarea unor episcopate in zona Dunarii (la Tomis, Durostorum, Oescus, Naissus (Nis) s.a.). Crestinarea masiva a daco-romanilor a sporit in secolele IV-V prin activitatea unor misionari. Unii dintre ei fiind executati au devenit martiri pentru crestini (patru martiri de la Niculiteni (jud.Tulcea) - Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, martirii din nordul Dunarii - Teofil, Nechita sau Sf.Sava Gotul, inecat in Buzau). Descoperirile arheologice au scos la lumina numeroase obiecte crestine (numite si paleocrestine) cu inscriptii in limba latina (inscriptiile de laMicia, Biertran, Porolissum si Romula). Cruci si fundatii ale unor bazilici au fost descoperite la Sucidava, Tibiscum, Romula, Morisena, Sobari s.a. Din limba latina au ramas in limba romana principalii termeni crestini:Dumnezeu(Domine Deus),crestin(Christianus),cruce(Crux, Cruis),duminica(Dies Dominica),pacat(pecatum),rugaciune(rogatio) s.a. Pastrarea cuvantului biserica (basilica) in limba romana, pe cand alte popoare romanice au adoptat termenul 'ecclesia' (de origine greaca), ne demonstreaza vechimea raspandirii crestinismului si permanenta locuirii romanilor la nord de Dunare.Crestinismul a contribuit la sporirea increderii in valorile culturii romane, increderii fata de limba latina, prin mijlocirea careia erau popovaduite Sfanta Scriptura si cuvantul Mantuitorului. A fost lichidata opozitia psihologica din calea romanizarii, care exista din momentul primelor contacte cu lumea romana. Ca urmare, procesul de romanizare a capatat un caracter mai accelerat si profund, devenind ireversibil.Contactul teritoriului de la nord de Dunare cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui treptata (cu etapele de pana la instaurarea stapanirii romane, din perioada stapanirii romane si de dupa retragerea aureliana), avand drept rezultat formarea poporului roman si a limbii romane.

Dacia roman

Dacia romana fost oprovincie romandup cucerireaDacieide ctreImperiul Romansub conducerea luiTraiann106i a durat pn n271, deci un total de 165 de ani.

Cum Dacia nu fusese cucerit complet, deseori aveau loc incursiuni aledacilor libericu scopul de a hrui legiunile romane din aceast zon.

De asemenea, au existat i multe revolte mpotriva stpnirii romane n interiorul provinciei, astfel c ocupaia roman nu a fost deloc uoar. n aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate.

Localizare geografic

Dacia roman

Provincia romanDacia, dupPtolemeusauConstantin Giurescu[1], i avea hotare: spre apusTisa, spre nordmunii Carpai, n sudDunrea, iar spre rsrit rulHierosos.Criana,Muntenia,Maramure,Bucovina,BasarabiaiMoldovaerau locuite dedacii liberi[2].

La graniele Daciei a fost linite ct timp a tritmpratulTraian.

Dup moartea sa (11 august117) ncep nvliri ale migratorilor i ale dacilor liberi din nord[3].

Procesul de colonizaren perioada stpnirii romane (106-271), n provincia cucerit au loc evenimente i transformri importante:

construirea a numeroase orae, ceti, castre i monumente:

Tropaeum Traiani n108-110se construiete noua capital a provinciei Dacia,Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica(n sud-vestul DepresiuniiHaegului)

n jurul lui210este refcut n piatr castrul de laPorolissum construirea unei bogate reele de drumuri pietruite:

n107-109romaniiprelungesc drumul care legaDunrea(laDierna) cu interiorul Daciei pn laApulum(Alba-Iulia),Potaissa(Turda),Napoca(Cluj-Napoca) iPorolissum(Moigrad). Acesta este unul dintre cele mai vechi drumuri de piatr de peteritoriul Romniei.

exploatarea masiv a bogiilor subsolului (aur,argint,sareetc.)

Coloniile erau locuite de coloni, adic cetenii romani cu toate drepturile. Coloniile au constituit o lovitur grea pentru viaa tradiional autohton, deoarece pe ele se sprijinea ntreaga via constituional iar dacii au trebuit n cei 170 de ani s se adapteze prezenei zecilor de mii de romani, sau atfel spus, venirii printre ei a attor vorbitori de limb latin.

Colonizatorii erau de dou tipuri: civili i militari. Colonizarea cu civili n Dacia e aproape caz unic n vremea mprailor romani (conform luiNicolae Iorga). Cei mai muli coloniti au venit, firesc, din mprejurimile Daciei[4], i foarte puini din inima imperiului, din Italia de astzi, deoarece populaia se rrise acolo, iar mpraii au interzis colonizrile cu cetenii nscui nPeninsula Italic. Cei venii din apropierea Daciei erau de obicei traci, nrudii cu geii (dacii), vorbeau aceeai limb, fapt ce a dus la o apropiere ntre ei. Din Imperiu au mai venit cei mai prigonii, mai ales cretinii[5]i preoii lor. Limba geilor s-a pstrat precum i modul de via i ocupaiile autohtonilor.

Dei a avut o perioad relativ scurt, colonizarea Daciei cu oameni provenii din toate provinciile imperiului a fost cea mai intens, iarlimba latins-a impus calingua franca.

RscoaleDacii (geii) s-au rsculat de mai multe ori. Prima rscoal ncepe dup moartea lui Traian i nceputul domniei succesorului su, mpratulHadrian. Rscoala a antrenat i dacii liberi i neamurile vecine. Alte dou rscoale au avut loc n timpul mpratuluiAntonius Pius(138161). Cea mai lung i puternic rscoal a fost ntre166175, ameninnd la un moment dat capitalaColonia Ulpia Traiana Augusta Dacica.

Administraie. Societate

Dacia roman n 125

Dacia era o provincie imperial, condus de un trimis al mpratului, numitLegatus Augusti propraetore. El era ajutat de trei administratori financiari, numiiprocuratores, cte unul pentru fiecare dintre cele trei provincii n care fusese mprit administrativ Dacia. Organul superior local, corespunztor organului central, eraLegatus Augusti; i, colabornd cu acesta, exista un Concilium Provinciarum Daciarum trium, adic un fel de Parlament alctuit din cca. cel puin o sut de ceteni. Pentru ncasarea impozitelor se cerea un corp de funcionari care s-i ajute pe cei trei procuratori. Locuitorii aveau obligaiile urmtoare: censul impozit asupra pmntului, capitaia impozitul personal pe cap de locuitor, o dare asupra motenirilor, o dare la eliberarea sclavilor, prestarea unor munci.

Societatea romanilor era stratificat ntr-o nou viziune a romanilor. n frunte erau cetenii romani, care aveau toate drepturile. Urmau locuitorii municipiilor cu drepturi limitate, ceteni de clasa a doua. Urmau apoi peregrinii, adic btinaii, dacii. Dup acetia era liberii, adic sclavii eliberai, iar n cele din urm sclavii sau robii, care n-aveau libertate personal i niciun drept. Constantin Giurescu crede c existau cel puin nsecolul al III-lean Dacia i un alt tip de coloni ranii nglodai n datorii, astfel c taxele lor le plteau stpnii moiilor pe care lucrau.

Aezrile provinciei Dacia cuprindeau coloniile, municipiile i satele.

EconomiaVestigiile arheologice dovedesc o continuitate a dezvoltrii meteugurilor: prelucrarea metalelor, ceramica, tehnica sticlriei. Mai mult, inscripiile descoperite n zonaPetroani, atestate n jurul anului205, indic existena unuicollegium fabrum(corporaia fierarilor), ceea ce dovedete preocupri pentru prelucrarea fierului n Dacia n timpul ocupaiei romane. Centre metalurgice vechi sunt menionate laGhelari,Teliuc,Gilu,Grditea Muncelului.

n246mpratul romanFilip Arabul(Marcus Iulius Philippus) (244-249) acord Daciei dreptul de a emite moned debronzproprie; emisiunile au durat pn n anul256.

Declinuln271, dup o incursiune agoilordin nord-vest, mpratulAurelianhotrte s retrag grania imperiului la sud deDunrepentru o mai bun aprare, sfrind dominaia roman.

Cretinismul a disprut odat cu retragerea romanArheologul Ion Motzoi-Chicideanu explic faptul c surselearheologiceiepigraficeinfirm tradiiaBisericii Ortodoxe Romne, care susine c, pe teritoriul Romniei,cretinismuls-a propagat prin strduinaapostolului Andrei. n timpul misionariatului nDobrogea, apostolul Andrei ar fi hirotonitpreoiiepiscopi. La rndul lor, aceia au uns ali preoi i ali episcopi.[6]Pe teritoriul Romniei, cretinismul a aprut la fel ca n restulImperiului Roman, cu precdere norae. De aceea, cei opui cretinilor erau denumiipgni, adic locuitoriisatelor, avnd n vedere c nlimba latinla sat se zicea pagus. Cretinii, care triau n mediul citadin, erau strini care fuseser adui din afara provinciei Dacia, pentru a asigura sistemul socio-politic roman i au creat aici comuniti cretine.[6]

Imperiul Roman n jurul anului 120 d.Hr., aflat la ntinderea sa maxim, i provincia Dacia, inclusiv teritoriile deinute temporar.

Dup ce Imperiul Roman s-a retras de pe teritoriul Romniei de astzi, unde a stpnit relativ puin timp (106-275 d. Hr.), oraele au fost depopulate de cretini, care au plecat i ei odat cu armata, cu administraia roman, cu excepia celor din oraele din Dobrogea, unde autoritate roman a continuat s se exercite.[6]Dup retragerea roman nu se mai gsesc dovezi de prezen cretin la nord de Dunre. n fosta provincie Dacia au venit succesivpopulaii migratoare, care aveau alte credine. Este vorba, pentru nceput, devizigoi(a cror cultur material este foarte prezent pe teritoriul Romniei, n special laSntana de Mure- Cerneahov). Dup vizigoi au venitostrogoii, germanici i ei. Dup aceea mai vin i alte populaii, ntre care,hunii. Aceste popoare erauanimiste. Cea mai semnificativ, i de lung durat, a fost apoi invazia slav.Slaviiau ajuns pn nPeloponez, ceea ce i-a obligat pempraii bizantins fac eforturi militare considerabile ca s-i opreasc.[6]Cercettorul Uwe Fiedler, de laBerlin, analiznd descoperirilor arheologice din Romnia i dinBulgaria, a redactat lucrareaStudii asupra nmormntrilor din secolele VI-IX la Dunrea de Jos", aprut n 1992 laBonn, n care a discutat comportamentul funerar al comunitilor de la Dunrea Inferioar, atingnd i problema identificrii complexurilor funerare cretine ntr-o vreme cnd, la nord de Dunre, erau prezeni slavii. Dup ce autorul a analizat mai multe cimitire deincineraiesau birituale din Romnia, acordnd o atenie deosebit i cimitirului slav de laSrata Monteoru, datat n sec. VI-VII, care cuprinde 1.536 de morminte, a constatat c, dup ritualul funerar, nu prea e vorba de cretini. Arheologii au constat faptul c cimitire cretine apar abia ctre sfritul secolului al IX-lea.[6]Istoricii teologi accept i ei faptul c n Romnia cretinismului timpuriu i lipsesc confirmrile arheologice, dar explic prin speculaii continuitatea cretinismului. n lucrarea Istoria Bisericii Ortodoxe Romne", Pr. prof. Mircea Pcurariu susine c Dacia roman a avut un puternic element cretin, care s-a datorat mai multor factori:[7]n primul rnd, credina n Hristos a fost adus de coloniti. Acetia au preferat s se refugieze la marginea Imperiului, n Dacia, pentru a scpa de persecuii. Un alt val de cretini l-au reprezentat soldaii dinlegiunilecantonate la nord de Dunre. La fel de importani pentru cretinarea Daciei ar fi fost isclavii, negustorii sau captivii care au ajuns aici dup cucerirea regatului luiDecebal.Retragerea romanilorde la nord de Dunre nu ar fi afectat cretinismul zonei, ci dimpotriv, l-ar fi favorizat, susine teologul. Scpai de autoritatea Imperiului, cretinii ar fi putut activa n voie, odat ce asupra lor nu mai plana pericolul persecuiilor dictate de mprai. Astfel au putut rspndi credina n Hristos pe tot teritoriul Romniei de astz