CURS 14BIOLOGIE ANIMALĂ

• Ovis aries - oaia• Clasificare ştiinţifică:• Regn: Animalia• Încrengătură: Chordata• Clasă: Mammalia• Ordin: Artiodactyla• Familie: Bovidae• Subfamilie: Caprinae• Gen: Ovis• Specie: O. aries• Nume binomial:• Ovis aries

Linnaeus, 1758

• Oaia domestică (denumire binomială, Ovis aries), cea mai comună specie a genului Ovis, este un mamifer patruped rumegător, relativ mic, cu păr creţ numit lână, , care probabil descinde din specia de mufon sălbatic din sudul central şi sud-vestul Asiei.

• Se presupune ca a fost domesticită aprox 9.000 la 12.000 ani î.e.n.

• Atunci când rumegatoarele înghit hrana păscută, aceasta ajunge în două dintre camerele stomacului, amestecata cu saliva. De asemenea, microorganismele înghiţite odata cu "meniul" descompun hrana şi o fac mai uşor de digerat. Apoi, animalul regurgitează (aduce înapoi hrana în gura) si mestecă din nou - proces numit rumegat. După rumegat, înghiţită din nou, hrana trece în celelalte doua camere ale stomacului şi este digerată.

• Crescătorii de oi folosesc denumiri diferenţiate pentru a desemna exemplarele speciei:

batal/batali pentru masculii speciei castraţi în vederea îmbunătăţirii calităţii cărnii şi a lânii,

arete/areţi pentru un berbec de prăsilă,oaie/oi pentru femela capabilă de reproduceremioară/mioare pentru oile de până la doi ani,

care încă nu au fătat,miel/miei, uneori chiar mială/miale, pentru

desemnareaexemplarelor tinere în general, sau diferenţiat după sex.

berbec/berbeci pentru masculii speciei capabili de reproducere,

• Marea majoritate a ovinelor au corpul acoperit cu lână albă sau crem, dar exista şi rase cu par negru, maro sau chiar roşcat.

• În funcţie de rasă ovinele pot avea coarne la ambele sexe (ca la cele sălbatice) sau coarne numai la masculi.

• Majoritatea raselor au numai o singură pereche de coarne dar există şi rase cu mai multe perechi (până la şase coarne).

• Ovinele sunt crescute pentru lână, carne (de miel sau berbec) şi pentru lapte.

• Importanţă farmaceutică are lanolina, substanţă grasă, impermeabilă la apă, ce se găseşte în lâna de oaie, folosită în foarte multe produse cosmetice.

• Dactylopius coccus cacti - coşenila

• : Eukaryota• Regn: Animalia• Încrengătură: Arthropoda• Clasa: Insecta• Ordin: Homoptera• Superfamilie: Coccoidea• Familie: Dactylopiidae• Gen: Dactylopius• Specie: D. coccus• Name binomial:

– Dactylopius coccusCosta, 1835

Synonyms:- Coccus cacti Linnaeus, 1758- Pseudococcus cacti Burmeister, 1839

• Dactylopius coccus cacti din superfamilia Coccoidea , sunt cunoscute ca insecte coşenila, gândaci sau insecte cu solzi.

• Insecte hemiptere care constituie un grup omogen, au corp moale, turtit, de formă ovală, cu gură în formă de cioc cu care penetrează tulpini de cactus (Opuntia sp.) rămân fixe şi se hrănesc cu sucul plantei.

• Femelele sunt lipsite de aripi, au aproximativ 5 mm lungime. După împerechere, femela fertilizată, creşte în dimensiune şi dă naştere unor nimfe foarte mici.

• Masculul adult se deosebeşte de femelă prin aripi şi prin dimensiuni mai mici.

• Nimfele secretă o substanţă albă ceroasă care le protejează de umezeală şi caldură excesivă.

• În stadiul de nimfă insectele coşenila se dispersează. Insectele tinere produc filamente lungi de ceară şi se deplasează spre marginea tulpinii de cactus, de unde vântul duce filamentele de ceară spre noi locaţii. Aceşti indivizi se stabilesc în noi locuri de hrană şi formează grupări noi de coşemila, o nouă generaţie.

• Nimfele masculi se hrănesc pe cactus până când ajung la maturitate sexuală după care nu se mai pot hrăni şi trăiesc numai atât cât să fecundeze ouăle.

• Insecta coşenila, este nativă din Mexic, America Centrala si Peru.

• Coşenila produce acid carmic care o apără de atacul altor insecte. Acidul carmic poate fi extras din ouăle sau corpul insectei pentru a se obţine un colorant natural de culoare roşie.

• Majoritatea întrebuinţărilor a acestui colorant natural se află în industria alimentară cât şi în produsele medicinale sau cosmetice.

• Apis mellifera – albina• Clasificare ştiinţifică• Regn: Animalia• Încrengătură:Arthropoda• Clasă: Insecta• Ordin: Hymenoptera• Subordin: Apocrita• Suprafamilie: Apoidea• Familie: Apidae• Subfamilie: Apinae• Trib: Apini• Gen: Apis• Specie: A. mellifera• Nume binomial:

Apis melliferaLinnaeus, 1758

• Sinonime: Apis mellifica Linnaeus, 1761

• Apis mellifera – albina

• Matca este singura femelă fertilă şi ea depune ouăle din care apar alte albine . Matca depune fiecare ou într-o celulă pregatită de albinele lucrătoare şi din acesta iese o mică larva. Larvele sunt hranite timp de o 7 zile de albinele lucrătoare apoi trec în stadiul de nimfă. Larvele femele provenite din ouă fecundate hrănite exclusiv cu suc nutritiv (lăptişor de matcă) devin mătci iar cele hrănite cu polen şi nectar devin lucrătoare.

• Larvele mascule provenite din ouă nefecundate sunt hrănite exclusiv cu suc nutritiv. După o săptămână, larva este închisă în celula sa şi începe stadiul de nimfă. După alte 7 zile din fiecare celulă apare o albină adultă. Primele 10 zile din viaţa lor albinele lucrătoare curăţă stupul şi hrănesc larvele. După această perioadă ele încep să construiască fagurele de ceară.

• După 20 de zile albinele lucrătoarele părăsesc stupul şi petrec restul vieţii ca albine colectoare de polen.

• Albinele lucrătoare sunt femele infertile. Ele secretă ceară pentru construirea fagurelui, curăţă şi păstrează stupul, hrănesc pe cei tineri, apără stupul şi colectează nectar şi polen.

• Albinele trântori sunt masculii coloniei. Ei nu au organe pentru depunerea ouălelor şi nici ac de înţepat. Trântorii nu colectează nectar sau polen. Principalul şi singurul rol este să fecundeze regina.

• Ei se împerechează cu orice regină în zbor şi mor imediat deoarece procesul de inseminare necesită un efort convulsiv letal.

• Albinele produc miere prin colectarea nectaruluicare este un lichid clar constând din 80% apă şi substanţe zaharoase. Albinele colectoare stochează nectarul într-un stomac secundar şi se întorc la stup unde este preluat de albinele lucrătoare. Acestea digeră nectarul brut timp de 30 minute folosind enzime pentru prelucrarea complexului de zaharuri.

• Mierea brută este apoi înprăştiată şi lăsată să se usuce în celulele goale ale fagurelui.

• În timp ce nectarul este procesat albinele crează cu aripile un curent de aer în stup. Conţintul de apă este scăzut cu 20%. Cînd s-a încheiat procesul de uscare, celulele sunt închise cu ceară pentru a păstra mierea.

• Importanţă farmaceutică au toate produsele: lăptişor de matcă, miere de albine, ceara.

• Physeter macrocephalus – caşalot

Clasificare ştiinţifică• Regatul: Animalia• Phylum: Chordata• Clasa: Mammalia• Ordinul: Cetacea • Subordinul: Odontoceti • Familie: Physeteridae • Genus: Physeter • Specia: P.

macrocephalus sau P. catodon

Nume binomial:• Physeter macrocephalus• Physeter catodon

Linnaeus, 1758

• Caşalotul - Physeter macrocephalus este catalogat drept cel mai mare dintre cetaceele cu dinţi.

• Dimensiunile sale ajung cam la 18-20metri lungime si peste 50 de tone în greutate.

• Capul imens al acestei specii creşte disproporţionat, până când atinge până la o treime din lungimea corpului animalului.

• Femelele sunt mai mici, cântărind numai 20 de tone, în comparaţie cu greutatea medie a masculilor de 55 de tone.

• Animale oceanice, caşaloţii se apropie rar de uscat. Masculii şi femelele au trasee diferite de migraţie, deoarece, deşi masculii pot să reziste la frigul din regiunea arctică, femelele şi puii au nevoie de temperaturi mai ridicate ale apei. Prin urmare, numai masculii se întâlnesc la latitudini mai mari decât aproximativ 45° în ambele emisfere.

• Caşalotul este uşor recunoscut după capul său mare. Orificiul nazal este situat în vârful capului, care este descentrat şi se află pe partea stângă.

• Înotătoarea dorsală îi lipseşte.

• Caşalotul poate să rămână scufundat timp de peste o oră.

• Maxilarul inferior al caşalotului are 36-56 de dinţi, lungi de aproximativ 20 cm.

• Caşalotul poate să trăiască mai mult de 70 ani.

• 300 de ani caşalotul a fost vânat pentru a se obţine spermanţet – substanţă grasă, de culoare albă cu aspect de ceară, obţinută din craniul de caşalot, folosită în cosmetică şi pentru confecţionarea lumânărilor.

• De la caşalot se mai foloseşte uleiul, folosit ca lubrefiant şi ambra – substanţă ceroasă cu miros de mosc formată în intestinele de caşalot şi utilizată în parfumerie.

• Bombyx mori – viermele de mătase

Clasificare ştiinţifică: Regnul: Animalia• Phylum: Arthropoda• Class: Insecta• Order: Lepidoptera• Family: Bombycidae• Genus: Bombyx• Species: B. moriNume binomial:• Bombyx mori

Linnaeus, 1758• Synonyms: Silkworm

• Aripi mari acoperite cu solzi, frumos colorate, (aripile posterioare mai mici decât cele anterioare) trompă foarte lungă formată din ambele maxile. Larvele fluturilor posedă trei perechi de picioare toracice şi câte o pereche de picioareabdominale pe segmentele 3 – 6 şi o pereche de organe auxiliare pe segmentul 10. În regiunea cefalică omizile prezintă glande sericigene pentru fabricarea firelor de mătasecu care nimfele construiesc gogoşile.

• Hirudo medicinalis - lipitoare

• Regn: Animalia

• Încrengătura: Annelida

• Clasa: Clitellata

• Ordin: Hirudinida

• Familia: Haemopidae

• Gen: Haemopis

• Specie: H. sanguisuga

• Nume binominal

• Haemopis sanguisuga(Linnaeus, 1758)

• Lipitorile în general sunt acvatice au nevoie de teren şi apă şi trăiesc în exclusivitate în apă proaspătă.. Ele se hrănesc sugând sânge de la toate animalele cu sînge cald sau rece care vin sau se găsesc în apă.

• O lipitoare poate absorbi până la 32 g de sânge. O dată fixată cu ventuzele , lipitoarea taie cu maxilarele ei dinţate pielea animalului şi, datorită secreţiei salivareanticoagulante şi anithemolitice sângele absorbit curge apoi în corpul ei umplând cercurile intestinale.

• Lipitoarea medicinală este cilindrică, plată, cu corpul împărţit în segmente lungă până la 20cm. Are un abdomen negru sau negru pătat cu benzi roşii longitudinale, dorsale.

• Prezintă două ventuze (cea bucală, rotundă şi cu trei maxile, şi cea anală triunghilară).

• Lipitoarea medicinală are acţiune reflexoterapeutică, înţepând pielea(ţesutul) în locurile acupuncturii.

• Efectul mecanic este cel mai evident şi se exprimă prin descărcarea(eliberarea) esenţială a circulaţiei sanguine regionale.

• In sfârşit acţiunea biologică constă în secretul salivei care conţine numeroase substanţe curative, care blochează coagularea sângelui, cea mai importantă dintre ele fiind hirudina.

Gadus morhua – Codul de Atlantic

Clasificare ştiinţifică:• Regn: Animalia• Încrengătura: Chordata• Clasa: Actinopterygii• Ordin: Gadiformes• Familia: Gadidae• Gen: Gadus• Specie: G. morhuaNume binominl: • Gadus morhua

Linnaeus, 1758

• Gadus moruha, un peşte de 1 la 1,5m lungime, populează regiunile nordice ale Oceanului Atlantic. Are corp alungit acopeit cu solzi mici şi zimţaţi. Au trei înotîtoare dorsale şi una codală. Înotătoarele abdominale sunt mici şi aşezate la gât, iar cea codală este lată mai mult sau mai puţin rotundă.

• Ficatul este folosit în industria farmaceutică.

• Vipera ammodytes

• Kingdom: Animalia

• Phylum: Chordata

• Subphylum: Vertebrata

• Clasa: Reptilia

• Ordin: Squamata

• Subordin: Serpentes

• Familia: Viperidae

• Subfamilia: Viperinae

• Gen: Vipera

• Species: V. ammodytes

• Nume binominal:

• Vipera ammodytes(Linnaeus, 1758)

• Vipera cu corn este o specie de sarpe veninos care populeaza cu precadere Europa de Est, in special zonele calcaroase, insorite, cu vegetatie rara, fiind cunoscuta drept una dintre cele mai periculoase din familia sa (Viperidae), din cauza veninului foarte toxic. Poate fi usor recunoscuta datorita catorva caracteristici specifice: zig-zag-ul de culoare inchisa de pe spate si extremitatea anteriara a capului, care prezinta un corn mic si moale, acoperit cu solzi. Adultii cresc in lungime pana la 95 cm, marimea medie fiind de 85 de cm.

• In lunile august-septembrie femelele dau nastere unui numar de 5 pana la 10 pui. Hrana preferata este alcatuita din rozatoare mici si soparle. Iarna viperele hiberneaza in excavatii subterane, cel mai adesea in grupuri de peste 100 de indivizi.

• Veninul de şarpe reprezintă secreţia titrată a glandelor pereche situate pe maxilarul superior a şerpilor veninoşi.

• Ssp. V.a. Montadoni răspândită în Dobrogea se distinge de specia tip prin abdomenul negru cu pete albe la marginea posterioară a gastrostegelor, urastegele galbene.