Curtarea este procesul de alegere şi atragere a altui individ cu scopul de a stabili o relaţie intimă care poate fi de reproducere, iubire, sexuală, convieţuire, căsătorie. Curtarea este o practică a multor animale inclusiv a omului.

Între oameni există multe feluri de curtare depinzând de cultura de care aparţine respectivul individ.

De la procedee stricte şi complexe până la lipsa curtării în ţări unde căsătoriile sunt prestabilite de

părinţi, unde cei care urmează să se căsătorească nu au nici un cuvânt de spus.

În societăţile moderne de tip occidental, în timpul întâlnirilor persoanele încearcă să se cunoască să

exploreze personalitatea celuilalt, de a-şi etala calităţile fizice, cognitive şi comportamentale, de a

percepe compatibilitatea şi apropierea dintre indivizi, firea, integritatea, valorile morale, năzuinţe,

maturitate, viziuni în privinţa vieţii sexuale, de cuplu sau religioase.

Există mai multe grade de implicare personală în relaţia dintre un băiat şi o fată, care se

concretizează în anumite tipuri de întâlniri:

1. De grup mare

2. De grup mic

3. De debut

4. În doi

5. Extinderea relaţiei

6. Logodnă

7. Cununia

1-2. ÎNTÂLNIRILE DE GRUP

De obicei, în cunoaşterea partenerului, se pune accentul, în special, pe informaţiile căpătate

în cadrul întâlnirilor în doi. Ar trebui însă, să fie oferită o importanţă mai mare oportunităţilor

de cunoaştere, oferite de întâlnirile de grup.

Avantajul este că, în acest context poţi cunoaşte multe lucruri despre cineva, fără să se ştie

că persoana respectivă te interesează. De asemenea, motivaţiile emoţionale sunt destul de

reduse, atât pentru tine şi astfel vei fi realist în aprecieri, cât şi pentru celălalt care nu va fi

destul de motivat să poarte măşti.

Aici trebuie accentuat faptul că este mult mai sigur să-ţi alegi un prieten, sau o prietenă, în

vederea căsătoriei, dintre persoanele pe care ai avut deja ocazia să le cunoşti destul de

bine, în întâlniri şi ocazii care nu au avut de a face cu o relaţie de curtenie.

In întâlnirile de grup poţi căpăta informaţii destul de clare cu privire la aspectul exterior,

statutul social şi apartenenţa religioasă, dar şi ceva cu privire la spiritualitate, caracter şi

ideal moral, în măsura în care aceste întâlniri sunt mai multe şi de durată.

Daţi exemple de împrejurări în care pot avea loc întâlniri de grup mare. Dar de grup mic?

Ce puteţi cunoaşte la o anumită persoană într-o situaţie sau alta?

3. ÎNTÎLNIREA DE DEBUT

Să presupunem că, după cât am reuşit să cunoaştem o anumită persoană, am decis că se

merită să intrăm într-o relaţie de prietenie cu aceasta. Cum ar trebui să procedăm?

Pentru băieţi

a). Debut direct

Ai putea spune fetei direct ce intenţii ai. Este însă cea mai riscantă metodă. Poţi pierde o

partidă bună, doar pentru că ai fost prea direct.

Pentru fete

Deşi fetele sunt egale în drepturi cu băieţii, se pare că fetele sunt mai avantajate în anumite

aspecte (întâietate la intrare, sunt salutate de bărbaţi şi ele doar răspund acestora la salut,

etc.), iar băieţii în alte aspecte (printre care şi faptul că nu vor fi judecaţi de societate dacă

vor cere, în mod direct, prietenia unei fete).

Nimeni nu împiedică o fată să ceară prietenie unui băiat, însă aceasta riscă să fie judecată

greşit, chiar de către tânărul căruia i s-a adresat. În special că, posibilitatea este extrem de

mare, ca un băiat să se simtă stânjenit de o prietenie în care nu el este cel care a făcut

primul pas.

Metoda intrării direct în subiect are un grad mare de risc pentru fete, dar şi pentru băieţi.

Este de recomandat ca, pe cât posibil, să nu riscăm prea mult şi să avansăm progresiv.

Următoarele sugestii, care sunt valabile pentru ambele sexe, sunt mult mai sigure şi mai

eficiente.

b). Debut indirect

James Dobson povesteşte în cartea sa: „Life on the Edge”, în cap.6, despre modul cum a

reuşit să deschidă o relaţie cu cea care acum îi este soţie. După un schimb de priviri, şi alte

mici incidente din care a înţeles că există un interes reciproc, într-o zi, a prins un moment

propice. Vreau să vă redau cuvintele lui:

„ Am văzut-o pe Shirley stând de vorbă cu nişte prieteni lângă dormitorul ei. Am

mers spre ea şi am iniţiat o discuţie. Apoi am scos o monedă din buzunar şi am

început să o arunc în aer.

I-am spus:- Am un talent pe care cred că trebuie să îl cunoşti. Pot ghici pe care

parte cade moneda, cap sau pajură. Precizia mea este perfectă, nu dau greş

niciodată. Shirley a muşcat momeala.

– Să te văd, mi-a spus ea

– Bine , dar să ştii că te costă, i-am spus eu. Pariem pe un hamburger că ghicesc

pe ce faţă care moneda.

Era un pariu cu „câştig garantat”. Dacă ghiceam, mergeam să îmi cumpere un

hamburger. Dacă nu ghiceam, plăteam eu, dar tot mergeam să mâncăm

împreună, deci câştigam oricum. Am aruncat moneda în aer şi am ghicit.

– Când îmi cumperi?, am întrebat-o.

– Stai, nu te grăbi, a răspuns Shirley. Să mai pariem odată. Dublu sau nimic.

– Mi se pare corect, am răspuns eu şi am aruncat iarăşi moneda. Am ghicit încă

odată.”

„Am jucat acest joc ridicol timp de mai multe minute si nu am greşit niciodată.

Când am terminat Shirley îmi datora 64 de hamburgeri şi de atunci îmi tot

pregăteşte hamburgeri.”

S-ar putea scrie un capitol întreg despre diverse metode de a iniţia, indirect, o relaţie. Cred

însă, că dincolo de nişte şabloane, cel mai eficient lucru este să speculăm împrejurările şi

inspiraţia de moment.

Fiţi creativi şi nu uitaţi: – METODA DEBUTULUI INDIRECT FUNCŢIONEAZĂ PERFECT ŞI

PENTRU BĂIEŢI ŞI PENTRU FETE.

Aş vrea să sugerez şi o serie de împrejurări favorabile, la care vă rog să mai adăugaţi şi voi

altele folosindu-vă creativitatea:

O plimbare într-un grup, care poate fi transformată pe neobservate într-o plimbare în doi;

activităţi de interes comun; o invitaţie într-un grup mic cu o anumită ocazie; o aniversare,

luna Martie, revelion şi alte împrejurări în care putem oferi cadouri; solicită ajutorul acolo

unde ea/el se descurcă mai bine; arată-i cumva interesul tău şi, dacă ea/el va reacţiona

pozitiv, prietenia se va naşte în mod natural.

Prietenie declarată

Ce aţi zice de un băiat şi o fată care merg de mână sau înlănţuiţi, iar când îi întrebi dacă

sunt prieteni, îţi răspund că nu au discutat încă despre aşa ceva. Atunci, când ar fi timpul să

discute despre acest subiect? Este ceva putred într-o astfel de relaţie.

Cred că o fată care se respectă, nu ar trebui să accepte nici măcar să meargă de mână cu

un băiat, fără să fie destul de clar faptul că între ei este o relaţie, cu o perspectivă serioasă..

La ce mă refer când spun prietenie declarată? Nu neapărat la clasica întrebare: „Vrei să fim

prieteni?”, ci la anumite discuţii, din care vor reieşi clar intenţiile celor doi cu privire la acea

relaţie.

Când doi tineri merg de mână pentru ei trebuie să fie destul de clar că celălalt nu flirtează

sau se joacă de-a prietenia. Însuşi mersul de mână în public declară, fără cuvinte, pentru

toţi privitorii: „Noi suntem prieteni”.

Un alt lucru destul de important, legat de acest subiect, este faptul că, atunci când în relaţie

intervine o formă de atingere fizică cum ar fi mersul de mână, relaţia trebuie să fie atât de

clară şi comunicarea atât de bună încât cei doi trebuie să discute de anumite limite.

Nu bravaţi…hormonii sunt cam insistenţi.

O să înţelegeţi de ce afirmatiile sunt atat de categorice, atunci când voi vorbi despre

atingerea fizică în relaţia de curtenie.

„Flirtul, comportamentul uşuratic cu inimile omeneşti, constituie o crimă nu de mică

importanţă în ochii unui Dumnezeu sfânt. Totuşi, atât de mulţi se îndreaptă, de preferinţă

către tinerele femei, le câştigă afecţiunea, apoi îşi văd de treburile lor, uitând cuvintele

rostite şi efectul asupra acestora. O altă persoană îi atrage, iar ei repetă aceleaşi cuvinte

manifestând şi faţă de aceasta aceeaşi atitudine şi aceleaşi intenţii. Această dispoziţie o vor

da-o pe faţă de asemenea şi în viaţa de căsătorie.”