C1 Dreptul comercial internationalDCI reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice ce se stabilesc intre state suverane si independente , intre state si profesionisti din alte state , intre profesionisti din diferite state. Raporturile stabilite in sfera comertului mondial si a cooperarii tehnologice si tehnicii stiintifice.DCI este o materie interdisciplinara , dat fiind faptul ca ea se gaseste la confluenta dreptului international(public si privat) cu dreptul intern(national) si ca o materie pluridisciplinara deoarece din randul ramurilor interne de drept aceasta cuprinde norme de drept administrativ, fiscal,bancar,penal,civil.DCI se prezinta ca o materie de sine statatoare cu obiect propriu de studiu si cu o metoda proprie de reglementare. DCI se delimiteaza atat de dreptul international public cat si de cel privat. Raporturile juridice de drept al comertului international sunt caracterizate concomitent de 2 trasaturi: comercialitatea si internationalitatea.Comercialitatea este definita de fiecare sistem de drept in parte in functie de 2 criterii(subiectiv si obiectiv). Potrivit criteriului subiectiv simpla inregistrare in registrul comertului a unei persoane fizice sau juridice are efect constituitiv acordand calitatea de profesionist(comerciant) independent de savarsirea sau nu a unor fapte de comert(dreptul german,roman). Potrivit criteriului obiectiv pentru a dobandi calitatea de comerciant,profesionist,persoana fizica sau juridica trebuie sa savarseasca fapte de comert astfel cum ele sunt prevazute de lege, acest criteriu porneste de la natura juridica a actului sau faptului savarsit de catre profesionist care potrivit legii reprezinta un fapt de comert ce se deosebeste de altele si faptele jurdice civile.Internationalitatea sau elementul de extraneitate se prezinta ca acel element care supune raportul juridic de drept international , la cel putin 2 legi in vigoare, la un moment dat acestea avand posibilitatea de a deveni amandoua aplicabie raportului juridic, dand nastere unui conflict de legi in timp. Elementul de extraneitate trebuie sa fie atat de puternic incat sa supuna raportul juridic la cel putin 2 legi in vigoare, conventiile interstatale definesc pentru fiecare raport juridic in parte elementele de extraneitate astfel potrivit Conventiei de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri , contractul de vanzare internationala de marfuri este cel international daca vanzatorul si cumparaturil isi au sediile pe teritorii statale diferite. Conventia de la Montreal din 1989 privind transportul aerian de marfuri defineste elemente de internationalitate ca reprezentand locul de incarcare si descarcare al marfii ca fiind situate pe teritorii statale distincte sau in executarea transportului aeronava sa faca escala pe un teritoriu statal diferit de cel al locului de incarcare si descarcare.DCI se deosebeste de dreptul functional public deoarece 1)sfera subiectelor de drept asupra carora dreptul comertului international se aplica este mai mult mai larga cuprinzand si categoria profesionistilor(persoane fizice sau juridice si sportiv, politic). DCI vizeaza numai raporturile juridice ce se stabilesc in sfera comertului mondial si al cooperarii economice de dreptul international privat deoarece: 1. Din sfera subiectelor de drept asupra carora DCI se aplica , sunt cuprinse si statele suverane si egale in drepturi( ca subiecte de drept international public) si 2. Din cuprinsul raporturilor juridice reglementate de dreptul international privat(raporturile patrimoniale si nepatrimoniale ce se stabilesc intre persoanele fizice aflate pe pozitie de egalitate juridica).DCI vizeaza numai raporturile patrimoniale evaluabile in bani stabilite intre profesionisti. Din dreptul international privat DCI imprumuta metoda de reglementare a normei conflictuale. Scopul existentei unei norme conflictuale este acela de a stabili exact dintre doua sau mai multe legi aplicabile unui raport juridic cu elemente de extraneitate, legea pertinenta sa guverneze raportul juridic.In dreptul roman normele conflictuale sunt cuprinse in codul civil. Pe teritoriul unui stat se pot aplica normele juridice specifice altui stat in virtutea principiului egalitatii si sistemelor de drept, astfel pe teritoriul Romaniei , judecatorul investit cu solutionarea unui raport juridic cu elemente de extraneitate, poate aplica o reglementare straina, solutia fiind astfel conforma normelor juridice avute in vederea incheierii raportului juridic. Aplicarea legii straine pe teritoriul Romaniei cunoaste insa 2 limitari: Ordinea publica si frauda de lege.C2 Izvoarele dreptului comertului international DCI are atat izvoare internationale reprezentate prin cutuma si tratat cat si izvoare specifice interne nationale in functie de sistemul de drept la care raportam.Cutuma(obiectiul) reprezinta o practica indelungata respectata de catre parti cu constiinta obligavitatii si majoritatea ramurilor de drept au luat nastere pe baza obiceiurilor cutumelor stabilite intre subiectele de drept.In dreptul maritim fara a fi precizate expres in contractul dintre parti(fiind o clauza nescrisa) se respecta cutuma potrivit careia marfa asteapta nava la locul de incarcare. Tot astfel armatorul(proprietarul vasului) rasppunde cu toate bunurile sale pentru buna stare tehnica a navei.Cutuma trebuie deosebita,delimitata de uzuri si uzante. Uzul reprezinta o practica indelungata respectata de catre parti, dar care nu este dotat cu o sanctiune legala. Uzanta reprezinta o regula de conduita facultativa stabilita intre parti de-a lungul timpului si aplicabila numai raporturilor juridice aplicate intre parti. Exemplul clasic de uzanta in comertul international numit Incoterms(reguli privind vanzarea internationala de marfuri). Tratatul reprezinta cel de-al doilea izvor al DCI independent de denumirea pe care tratatul o poarta(acord,conventie). Tratatul reprezinta izvor de drept in masura in care reglementeaza aspecte legate de comertul exterior si cooperarea economica si tehnico stiintifica. Tratatul poate fi general vizand aspecte politice, culturale si speciale interesand exclusiv materia DCI.Tratatul special poate fi bilateral incheiat doar intre doua state si multilateral incheiat intre mai multe state.

Izvoarele interne ale DCI

In functie de sistemul de drept la care ne raportam izvoarele specifice interne ale dreptului comertului international vor cuprinde:

1)in cazul dualitatii dreptului privat, dreptul comercial si doar in completarea dispozitiilor codului civil.2)in cazul unicitatii dreptului privat, codul civil si dispozitiile specifice cuprinse In actele normative( cum este in Romania legea 31/90)In plus in DCI se mai aplica ca izvoare de drept si norma de drept administrativ, fiscal, penal.

Codificarea DCI

Codificarea reprezinta ordonarea normelor juridice in institutii de drept. Pentru ca acestea sa devina aplicabile participantilor la raporturile juridice de DCI. Se realizeaza prin armonizare, standardizare, unificare si uniformizare.

Armonizarea s-a realizat prin intermediul camerei internationale de comert de la Paris care a adaptat Incotermsul si anume regulile, uzantele aplicabile in vanzarea internationala de marfuri, aplicabilitatea acestora fiind insa facultativa. Partile la contractul de vanzare cumparare internationala de marfuri pot sa faca trimitere la Incoterms fara ca acest lucru sa fie obligatoriu potrivit normelor de drept international si intern.Standardizarea reprezinta acea opera de codificare realizata de participantii la raporturile juridice de comert international(in principiu profesionisti) prin realizarea si intocmirea unor contracte tip, contracte cadru, ghiduri de contractare, contracte standard si conditii generale. Contractul tip are un continut predefinit urmand doar ca partile sa precizeze, doar daca este cazul, clauzele speciale specifice operatiunii de derulare. Contractul cadru se incheie de catre parti in scopul atingerii unui anumit obiectiv cu posibilitatea incheierii unor contracte subsecvente. Ghidul de contract stabileste pentru ambele parti la contract care sunt clauzele utile si necesare a fi inscrise in respectivul contract. Contractele standard sunt realizate de catre profesionisti care detin o pozitie dominanta pe piata fiind impuse celorlalti participanti la raporturile juridice de comert international. Conditiile generale urmaresc stabilirea obligatiilor uneia dintre partile la contract.Unificarea normelor de DCI presupune adaptarea la nivelul mai multor state a acelorasi norme de drept material,substantial. Unificarea ramane un deziderat.Uniformizarea normelor de DCI se realizeaza prin intermediul conventiilor internationale si se transpune prin adaptarea unor norme conflictuale uniforme la nivelul statelor ratificante ale conventiei.

C3 Raporturile in cazul DCIApar: - intre state suverane egale in drepturi -intre purtatoare ale suveranitatii si profesiei persoanelor fizice si juridice din diverse state -intre profes. Persoanelor fizice sau juridice din diferite state

Astfel dobandeste calitatea de participanti la raporturile juridice ale DCI statele suverane si independente pe de o parte ai profes pe de alta parte. Statele participa la raporturile DCI in exercitarea lui si sunt reprezentate de ministerul de finante.Profesionistii - calificarea de profesionist/comerciant(capacitatea de a participa la raporturile DCI) este stabilita de fiecare sistem in parte , deci trebuie facuta diferenta intre profesionisti/comerciant persoana fizica si profesionist/comerciant persoana juridica.

1. Profesionist persoana fizica denumirea profesionist persoana fizica este diferita de la un sistem de drept la altul -> profesionistul comerciant este denumit ca fiind persoana fizica ce are inregistrata in registrul comertului o firma/societate. Pentru acest sistem de drept, inmatricularea are efect constitutiv. Alte sisteme de drept(francez) ce considera drept profesionist comerciant persoana fizica ce savarseste fapte obiective de comert in mod repetat, cu titlul de profesie, in nume propriu, in scopul obtinerii unui profit. Alte diferente de reglementare de la un stat la altul ne obliga sa examinam si legea aplicabila statului personal al profesiunistului comerciant fizic. Se apreciaza ca legea aplicabila statului personal (totalitatea problemelor privind starea civila si capacitatea) este lex personalis(legea personala). Diferite sisteme de drept determina diferit legea personala, unele(statele de emigratie) reglementeaza legea personala ca fiind lex patrie(legea cetateniei). Alte sisteme de drept(statele de imigratie) determina lex personalis ca fiind lex domiciliae(legea domiciului). Cele 2 sisteme nu sunt foarte riguroase, iar statele care retin solutia lex domicilae, pentru a acorda unei persoane domiciliu trebuie indeplinite 2 conditii: 1. Un sejur neintrerupt pe teritoriul statului respectiv si 2. Animus(vointa persoane in cauza de a fi legata de acel domiciliu)

Cu privire la sistemele de drept care retin solutia lex patria-acestea cunosc unele limitari- astfel , in cazul apatrizilor acestia sunt supusi, cat priveste statutul lor personal , legii domiciliului. Daca o persoana are mai multe cetatenii, de asemenea va fi supusa sub aspectul statuluipersonal legii domiciliului. O persoana fizica capabila, potrivit legii sale personale, este capabila oriunde se afla situata in spatiu -> o persoana incapabila potrivit legii sale personale ramane incapabila oriunde s-ar afla.Exceptie: cunoscuta sub denumirea de teoria ocrotirii interesului national, a fost reglementata prima oara in codul elvetian al obligatiilor. A fost retinut si de Conventia de la Geneva in 1930-1931, cuprinzand proprietatea de solutionare a conflictelor de legi in materie de cambie si bilet de ordin.Teoria a pornit de la o speta cunoscuta in doctrina de drept international privat: speta Lizardi ->potrivit acestei teorii, o persoana incapabila conform legii sale personale care incheie acte de comert, un resentiment de buna-credinta dintr-un alt stat pe teritoriul statului resortisantului si care e capabila, potrivit locului de incheiere al actului juridic, va fi considerata capabila potrivit locului de incheiere al actului juridic. Astfel sunt ocrotite interesele resortisantului de buna-credinta, care nu avea de unde sa stie ca persoana cu care a incheiat actul juridic respectiv este incapabila potrivit statului persoanei.

2. Profesionistul/comerciant persoana juridica

-toate statele lumii cunosc reglementarile cu privire la societatile comerciale-cele mai multe sisteme de drept reglementeaza calitatea de subiect de drept, de persoana juridica a societatile comerciale-toate sistemele de drept disting intre societatile de persoane, in care asociatii raspund solidar si nelimitat pentru pasivul social si societatea de capitaluri, unde actionarii raspund in limita capitalului social p care l-au adus in societate-in toate statele UE este reglementat SRL si SRL cu actionar unic-statutul organic reprezinta totalitatea problemelor care privesc constituirea functiilor organice a persoanelor juridice-se apreciaza in unanimitate ca legea aplicata statutului organic al unei societati este legea nationala

Diferite sisteme de drept determina nationalitatea societatii comerciale. Exista 4 criterii:1. Criteriul locului activ principal(este retinut in statele subiectele ale pactului ANDIN(codul comercial din Venezuela))2. Criteriul locului de constituire sau de incorporare(societatea comerciala e considerata ca avand nationalitatea statului pe teritoriul caruia s-a constituit)3. Criteriul locului sediului principal(societatea are nationalitatea statului pe teritoriul caruia isi are sediul societatea principala)4. Criteriul contractului(pentru ca in UE exista date care adopta si 2 si 3, se vorbeste de sediul intereselor principale)

Pentru recunoasterea persoanelor juridice in general a societatilor comerciale pe plan international , s-au incheiat mai multe conventii:1. Conventia de la Haga(1957)- nu a intrat in vigoare insa retine criteriul de nationalitate , locul de constituire, sediul central2. Conventia de la Strasbourg(1964)- privind relatia mutuala a societatilor europene adoptate sub auspiciile consiliului Europei3. Conventia de la Bruxelles nu a intrat in vigoare

C4 Contractul de comert internationalContractul reprezinta acea manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice mai exact de a naste, modifica sau de a stinge un anumit raport juridic. Contractul poate lua nastere prin acorduri de vointa a doua sau mai multe parti, intre persoane prezente sau intre absenti.In cazul contractului incheiat intre persoanele prezente, dupa desfasurarea sedintei de negociere, se redacteaza inscrisul constatator al acordului de vointa ce va fi semnat de catre parti si va capata si data certa la momentul incheierii.In cazul contractului incheiat intre absenti, intre persoane aflate la distanta, trebuie sa distingem intre incheierea contractului prin corespondenta si incheierea sa prin telefon. Contractul ia nastere in momentul in care acceptarea ofertei se suprapune perfect peste oferta primita, atat oferta de a contracta cat si acceptarea unei oferte reprezinta acte juridice unilaterale.Pentru a fi valabil exprimata, oferta trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant si sa fie serioasa si reala(sa cuprinda termenii de contract)Acceptarea unei oferte pentru a fi valabila trebuie: 1. Sa cuprinda intocmai termenii viitorului contract(sa nu modifice oferta primita)2. Sa cuprinda acceptarea neconditionata a beneficiarului ofertei si sa ajunga la destinatar in termenul stabilit prin oferta(poate sa fie determinat sau nedeterminat fiind oferta va fi mentinuta in functie de obiectul contractului o anumita perioada de timp)

In cazul incheierii prin corespundenta prezinta interes momentul si locul incheierii acestuia. In teorie cu privire la momentul si locul incheierii contractului au fost formulate 4 teorii: 1. Teoria declaratiunii conform careia momentul incheierii contractului este cel in care beneficiarul ofertei primeste oferta si isi declara public intentia de a accepta oferta, locul incheierii contractului fiind reprezentat de sediul acceptantului2. Teoria expeditiunii stabileste ca moment al incheierii contractului cel in care beneficiarul ofertei, acceptantul depunde la posta in cutia postala scrisoarea de acceptare, locul de incheiere al contractului in reprezinta intotdeauna locul acceptantului. Aceasta teorie se aplica in sistemul anglo-american.3. Teoria receptiunii stagileste ca momentul incheierii contractului este in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. Se aplica in sistemul romanesc de drept. Locul incheierii contractului fiind sediul ofertantului4. Teoria informatiunii stabileste ca moment al incheierii contractului cel in care ofertantul ia efectiv cunostiinta de continutul scrisorii de acceptare, locul fiind sediul ofertantului.

1.declaratiunii sediul acceptantului anglo-american2.expeditiunii - sediul acceptantului anglo american3.receptiunii sediul ofertantului romanesc4.informatiunii sediul ofertantului romanesc

In cazul incheierii contractului prin telefon in dreptul anglo-american locul incheierii contractului va fi la sediul apelatului(celui sunat) in timp ce in dreptul romanesc locul incheierii contractului va fi la sediul apelantului(cel ce suna). Momentul incheierii contractului va fi acelasi -> cel al convorbirii telefonice.

C5 Continutul Contractului Contractul de comert international va cuprinde o parte generala cu clauze obligatorii ce nu pot sa lipeasca din niciun contract si o parte speciala, facultativa lasata la latitudinea partilor, clauzele generale se refera la: Elementele de identificare ale partilor Obiectul contractului Natura juridica a contractului(comision,vanzare-cumparare) Durata contractului Termenii prestatiilor Semnaturile, data si locul incheierii contractului

Clauzele speciale, facultative ce pot fi prevazute in contractul de comert international sunt:

1. Clauza de forta majora.

Forta majora este definita in fiecare sistem de drept in parte, potrivit Dreptului Roman forta majora reprezinta acel eveniment imprevizibil si insurmontabil independent de vointa partilor ce face imposibila executarea contractului. Prin acordul lor de vointa, partile trebuie sa precizeze care sunt situatiile de forta majora si care este durata pentru care contractul va fi considerat suspendat si ulterior incetat fara despagubiri. Pentru a produce efecte juridice, evenimentul de forta majora trebuie sa fie confirmat de catre o autoritate sau institutie profesionala. In comertul international, camera de industrie teritoriala este cea care este in masura sa elibereze certificate de forta majora. Forta majora odata constatata este absolut exoneratoare de raspundere.

2. Clauza penala=penalitate de intarziere

Urmareste sa preevalueze eventualele prejudicii banesti pe care una din partile la contract le-ar suferi daca cealalta parte nu-si indeplineste intocmai si la timp obligatiile asumate in contract. In comertul international partile stabilesc prin acordul lor de vointa valoarea penalitatilor cuantumul acestora putand depasi pretul initial al contractului. Instanta de judecata chemata sa solutioneze un litigiu referitor la valoarea penalitatilor de intarziere NU are dreptul , NU poate legal sa modifice cuantumul acestora sau sa-l diminueze.

3. Clauze de mentinere a valorii contractului

a) Claza de indexare urmareste valoarea contractului de comert international prin indexarea automata a acesteia in functie de un etalon, o materie prima necesara producerii brutului ce face obiectul contractului sau o materie prima deficitara sau o alta materie necesara producerii bunului. Odata prevazuta in contract clauza produce efecte automat, valoarea contractului urmand sa creasca sau sa scada in functie de cresterea sau scaderea etalonului brut avut in vedere.b) Clauza de optiune asupra . Poate imbraca forma clauzei monovalutare si plurivalutarec) Clauza aur urmareste mentinerea contractului de comert international in functie de cotatia aurului pe piata.d) Clauza DST(unitati de cont FMI) presupune stabilirea valorii contractului in functie de valoarea drepturilor speciale de tragere

4. Clauze de adaptare a valorii contractului

Oferta concurenta presupune obligatia cocontractantului primar care acorda aceasta clauza de a accepta adaptarea contractului primar la conditiile mai avantajoase ale unei oferte concurente facuta de o terta persoana cocontractantului primar(cumparator)Alinierea contractului primar la oferta concurenta nu este obligatorie, cocontractantul primar putand fie suspenda contractul primar pentru o anumita perioada de timp , fie pune capat contractului primar fara despagubiri, in mod obligatoriu partile trebuie sa precizeze ce inteleg prin oferta concurenta, care sunt pe care trebuie sa le indeplineascat5. Clauza clientului mai favorizat

Are un grad mai mare de automatism dat fiind faptul ca odata prevazuta in contractul de comert international , beneficiarul este in drept sa solicite adoptarea contractului primar la conditiile avantajoase oferite de cocontractantul primar unei terte persoane.

6. Clauza de impreviziune sau hardship

Reprezinta acea situatie imprevizibila si in aceeasi masura independenta de vointa partilor ce face executarea contractului extrem de oneroasa pentru o parte(embargo-ul). Partea care este in situatia de hardship are obligatia sa anunte cealalta parte de interventia impreviziunii. Daca cealalta parte nu este de acord cu clarificarea situatiei intervenite ca fiind impreviziune, va fi chemata o terta persoana pentru a solutiona problema. In ultima instanta daca partile nu se inteleg si nu procedeaza la adaptarea contractului, acesta va inceta fara despagubiri.

C6 Intermedirea C.I.

Contractul de mandat este o conventie incheiata intre mandatant si mandatar prin care in schimbul platii unei sume de bani mandatorul se oblige fata de mandant sa incheie anumite acte juridice cu o terta persoana in numele mandantului.Mandatul poate fi:

1) Cu prezentare mandatarul trebuie sa aduca la cunostiinta tertului imputernicirea, procura data de catre mandate , actul juridic incheindu-se in numele sip e seama mandatului2) Fara prezentare actul juridic se incheie cu tertul in numele mandatorului avand obligatia sa precizeze tertului faptul ca actioneaza pe seama unei alte persoane. Imbraca foma contractului de commission

Urmarea incheierii contractului de mandat, mandatorul in limitele stabilite prin procura primita, trebuia sa aduca la indeplinire obiectul contractului(se incheie un contract de inchiriere, vanzare-cumparare)Mandatarul se bucura de privilegiul dreptului de retentive, adica de a retine pentru sine bunurile ce fac obiectul actului juridic incheiat cu tertul pana la momentul achitarii de catre mandant a onorariului stability prin contractual de mandat.Contractul de commision reprezinta conventia incheiata prin comitent si comisionar, prin care in schimbul platii unei sume de bani(comision), comisionarul se oblige fata de comitent sa incheie un anumit act juridic cu o terta persoana in nume propriu, dar pe seama comitentului. Comisionarul se bucura de privilegiul dreptului de retentie pentru o suma de bani in plus platita de comitent, comisionarul se oblige fie sa-l determine pe tert sa execute obligatiile asumate prin actul juridic incheiat, fie sa execute alaturi sau in locul tertului obligatiile asumate prin actul juridic incheiat, acest tip de contract se numeste contract de incredere. Pentru serviciile prestate, comisionarul va fi platit cu un comision (present din valoarea actului incheiat cu tertul).Contractul de agent este conventia incheiata intre reprezentant si agent prin care agentul se oblige fata de reprezentant sa negocieze si/sau sa incheie acte juridice cu terte persoane in numele si pe seama reprezentantului, in schimbul unui comision. Acesta este caracterizat de clauza de exclusivitate teritoriala. In principiu aceasta clauza produce efecte numai in masura in carte partile nu stabilesc in mod contrar. In contract poate fi inclusa si o clauza de neconcurenta potrivit careia agentul nu poate sa reprezinte o terta persoana aflata in concurenta cu persoana reprezentata de el la negociere si/sau incheierea nor acte juridice, dat fiind faptul ca agentul este platit ca un comisionar, acesta se bucura de privilegiul dreptului de retentie.Spre deosebire de dreptul continental, in dreptul anglo-american unde nu sunt reglementate de sine statator, mandatul,comisionul si contractual de agent, forma de intermediere utilize o reprezinta contractul de agency. Ceea ce difera intre contractual de agent din dreptul continental sic el de agency si cel anglo-american este faptul ca agentul anglo-american savarseste si fapte material in interesul persoane reprezentate. Agentul din dreptul anglo-american nu se bucura de privilgiul dreptului de retentie.Contractul de curtant reprezinta conventia incheiata intre reprezentant si curtier prin care in schimbul platii unui onorariu, curtierul se oblige sa-I gaseasca reprezentatului un cocontractant. Curtierul nu are decat obligatia de a-I gasi reprezentatului un cocontractant cu privire la care sa ii garanteze acestuia banitatea si solvabilitatea. Onorariul stability prin contract va fi incasat de catre curtier la momentul incheierii contractului intre reprezentant si tert.In cazul contractelor de intermediere , in functie de sistemul de drept la care ne raportam, in dreptul continental partile pot allege legea aplicabila, iar in cazul in care nu au ales-o se va aplica legea de la locul debitorului prestatiei caracteristice, iar in dreptul anglo-american partile pot allege numai o lege care prezinta o legatura semnificativa cu contractul, in cazul in care nu au ales, se va aplica legea de la locul executarii contractului si in ultima instant legea de la locul incheierii contractului. In general conventiile incheiate in materie de reprezentare international stabilesc ca legea aplicabila reprezentativa este cea de la sediul reprezentantului(mandatar,comisionary agent, curtier).Contractul de depozit este conventia incheiata intre deponent si depozitant prin care in schimbul platii unei taxe de deposit, depozitarul se oblige sa pastreze, sa pazeasca, sa conserve sis a restituie la prima cerere bunurile date in deposit. Se incheie obligatoriu in forma scrisa. Astfel in dreptul continental se redacteaza 3 documente: etalonul,recipisa de deposit, warrantul. In dreptul anglo-american se redacteaza 2 documente: *** si recipisa warrant. In cazul in care o persoana detine atat recipisa de deposit cat si warrantul aceasta beneficiaza de dreptul de proprietate asupra marfii libera de orice alta obligatie. Daca o persoana detine insa numai recipisa de deposit, aceasta devine proprietara marfii care insa nu este libera de orice sarcina, ci este gajata in interesul creditorului gajist, adica o persoana care detine warrantul. Persoana care detine numai warrantul se bucura de un drept de gaj asupra marfii aflate in deposit, putandu-se indestula din bunurile aflate in depozit. Girul nu este translativ de proprietate, ci este un gir pignorativ. Creditorul gajist se va putea indestula din bunurile date in depozit numai dupa depozitare, care se bucura de privilegiul dreptului de retentie.Drepturi si obligatii: ca urmare a incheierii contractului deponentul trebuie sa remita marfa ce urmeaza a fi depozitata, sa ambaleze, sa eticheteze marfa in mod corespunzator, sa aseze marfa in depozit in locul ales de depozitator, sa stabileasca cu depozitatorul eventualele conditii tehnice suplimentare pe care cel din urma trebuie sa le respecte, sa achite taxa de depozit.Depozitarul trebuie sa pastreze, sa conserve sis a restituie la prima cerere , marfa trebuie sa indeplineasca cerintele tehnice solicitate, sa asigure marfa data in depozit. Depozitul mai poate fi voluntar si necesar.Partile pot sa aleaga legea aplicabila. In cazul in care nu au facut-o se aplica legea de la sediul debitorului prestatiei caracteristice (depozitarul ) sau in ultima instanta legea de la locul depozitarii marfii.Contractul de amanet(consignatie) reprezinta conventia incheiata intre consignant si consignator prin care in schimbul platii unui comision consignantul se oblige sa vanda in nume propriu , dar pe seama consignantului un bun pe care il pune la vanzare , il depoziteaza cu paribilitatea consignantului de a-si recupera. Este un contract complex deoarece cuprinde un contract de depozit, un contract de vanzare-cumparare si un contract de comision, pe cale de consecinsa, obligatiile consignatarului vor fi cele corespunzatoare contractelor pe care consignatia de le presupune. Consignatarul nu se bucura de dreptul de retentive, pentru serviciul prestat consignatorul va primi un comision stabilit fie ca suma fixa din valoarea bunului ce face obiectul consignatiei , fie ca diferenta intre valoarea stabilita bunului de catre consignator. Partile la contractual de consignatie pot sa aleaga legea aplicabila contractului in cazul in care nu au ales-o se va aplica legea de la sediul consignatorului.Contractul de concesiune reprezinta conventia incheiata intre concedent si concesionar prin care in schimbul platii unei sume de bani( pretul vanzarii+redevente), concendetul vinde concesionarului anumite marfuri(bunuri) pentru recomercializarea acestora pe un alt teritoriu statal. Este grevat de o clauza de exclusivitate, in functie de gradul acordat concesionarului, concesiunea poate fi deschisa,inchisa si absoluta.1) In cazul concesiunii deschise concendentul se obliga fata de concesionar sa nu recomercializeze el insusi marfa vanduta pe teritoriul concesionarului. 2) Concesiunea inchisa presupune obligatia asumata de catre concedent de a nu revinde el insusi pe teritoriul concesionat marfa ce face obiectul contractului si de a impune aceasta obligatie si clientilor sai. 3) Concesiunea absoluta presupune asumarea de catre concedent a obligatiei de a nu recomercializa el insusi, clientii sai si clientii clientilor sai marfa ce face obiectul contractului pe teritoriul concesionarului. Concedentul se oblige fata de concesionar sa-I acorde acestuia asistenta tehnica pentru utilizarea si buna functionare a marfurilor ce fac obiectul contractului, concesionarul trebuie pe tot parcursul contractului sa pastreze bunul renume comercial al concedentului, iar in cazul in care la finele contractului ii mai raman in stoc, marfuri sau bunuri nevandute sa le revanda concedentului la pretul initial la care le-a cumparat. Partile sunt libere sa aleaga legea aplicabila a contractului, in cazul in care nu au facut-o se va aplica legea de la sediul concesionarului.Contractul de leasing reprezinta conventia incheiata intre finantator si utilizator prin care in schimbul platii ratelor de leasing utilizatorul are posibilitatea de a dobandi la finele contractului in proprioetate bunul ce face obiectul contractului. Este un contract complex deoarece presupune: 1) Un contract de mandate2) Un contract de vanzare-cumparare3) Un contract de inchiriere/locatiune4) O promisiune unilaterala de vanzare

1) Contractul de mandat se incheie intre finantator si utilizator, in baza acestuia utilizatorul urmand a achizitiona bunul ce face obiectul leasingului in numele sip e seama finantatorului. Spre deosebire de mandatul clasic, utilizatorul nu va primi instructiuni de la finantator referitoare la conditiile tehnice pe care bunul care face obiectul leasingului va trebui sa le indeplineasca. Asadar, imputernicirea/procura primita de la finantator va avea in vedere numai semnarea contractului de vanzare-cumparare cu producatorul bunului fara a detalia si conditiile tehnice pe care bunul trebuie sa le indeplineasca.2) Contractual de vanzare-cumparare se incheie intre finantator si producatorul bunului. Dintre obligatiile corespunzatoare contractului de vanzare-cumparare producatorul va executa fata de finantator numai obligatia de a da, adica aceea de a transmite dreptul de proprietate, celelalte obligatii(de a pune bunul la dispozitie si de a garanta pentru vicii si evictiune) urmand a fi executate fata de utilizator.3) Contractul de inchiriere/locatiune se incheie intre finantator si utilizator, cel din urma avand obligatia de a asigura in numele finantatorului la o societate de asigurare create de acesta bunul ce face obiectul leasingului4) Promisiunea unilaterala functioneaza in avantajul utilizatorului, la finele contractual acesta avand posibilitatea

a) De a reinchiria contractual de leasing incheiat pentru o perioada nedeterminatab) De a dobandi in proprietate bunul ce face obiectul leasinguluic) De a pune capat contractului fara a dobandi in totalitate bunul

Contractul de leasing se deosebeste de contractual de timesharing si de cel de renting. Partile pot sa aleaga legea aplicabila contractului in cazul in care nu au facut-o urmand a se aplica legea de la sediul utilizatorului. Este o tehnica de finantare pe termen lung.

Contractul de factoring este conventia incheiata intre aderent si factoring prin care in schimbul platii unui comision, aderentul transmite in proprietate factorului creantele pe care acesta le are impotriva debitorilor cedati, cumparatori ai bunurilor sau beneficiary ai serviciilor ori lucrarilor efectuate de catre aderent. In temeiul acestui contract, factorul se oblige sa preia de la aderent riscul de insolvabilitate a debitorilor cedati. Contractul de factoring este caracterizat de o clauza de globalitate si exclusivitate teritoriala in sensul ca pentru o anumita arie geografica aderentul va transmite in proprietate factorului toate creantele rezultate din activitatea sa comerciala. Factorul este singurul in masura sa-si aleaga intre creantele transmise de aderent si creantele agregate. Ca urmare a incheierii contractului aderentul are obligatia de a garanta factorului intinderea si executarea efectiva a prestatiei ce da nastere creantei cedate urmand ca factorul sa preia contracomisionul platit de catre aderent , riscul de insolvabilitate a debitorilor cedati. In dreptul roman contractul de factoring se deruleaza prin intermediul cesiunii de creanta si a sublogatiei conventionate prin plata. Ambele institutii ale dreptului civil au suferit insa modificari pentru a deveni aplicabile contractului de factoring .