Sfantul Dionisie AreopagitulOpere Complete

8/13/2019 Sfantul Dionisie AreopagitulOpere Complete

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-dionisie-areopagitulopere-complete 1/274

Redactor:Virginia Bănşoiu

© Editura PAIDEIA75104 Bucureşti, România

Str. Bucur nr. 18, sector 4tel.: (00401) 330.80.06; 330.16.78fax: (00401) 330.16.77

Toate drepturile asupra acestei ediţiisunt rezervate editurii PAIDEIA



Sfântul DIONISIE AREOPAGITUL

OPERE COMPLETE

Şi

SCOLIILE

Sfântului MAXIM MĂRTURISITORUL

Traducere, introducere şi notede

Pr. DUMITRU STÂNILOAE

Ediţie îngrijită deCONSTANŢA COSTEA

PAIDEIAB u c u r e ş t i

1996



NOTĂ ASUPRA EDIŢ IEI

Versiunea românească pe care părintele Dumitru Stâniloae a dat-o operei complete a luiDionisie Areopagitul şi comentariilor la acest corp de scrieri ale lui Maxim Mărturisitorulurmea ză ediţia stabilită de J.-P. M igne în Patrologia gra ca, tomurile III şi IV (Paris 1857).

Tra du câtorul a men ţinut şi argum en tat în In tr oducere atribuirile Ab atelui Mign e: ap ar astfelDionisie şi nu Pseudo-Dionisie, Maxim Mărturisitorul şi nu loan din Scylhopolis. în consecinţă, varianta rom ână a încerca t sâ resp ecte în redac tare şi unele detalii de preze ntare atextului din ed iţia de bază, care p rivesc pun ctuaţia, evid en ţierea citatelo r sau a un or term eni,uneori în form a originală, când versiunea latină paralelă a decis-o.

Refe rinţele biblice au fost însă corectate şi adăugate, confo rm ediţiilor franceze m od em eale operei lui Dionisie (Ma urice de Ga ndillac), de ase me nea ada ptate ediţiei român eşti curentea Bibliei (197 5), ţinând seam a şi de une le om isiuni sau erori iile aces teia din u rmă. pu se înevide nţă de recursul la original-Sep tuag inta sau Noul Testam ent.

în spiritul tradu cerii, care a intenţionat o ve rsiune ro m ânea scă într-o lim bă care evo căliteratura ascetică din m anusc risele me dievale târzii, am p ăstrat formele vec hi ale unor cuvinte:

simboale, trezvie, prooroc, încheiere.



I N T R O D U C E R E

I. Pretinsul pante is m neopla to nic a l scrie rilor areopagit ic e ,susţinut de unii din c ercetătorii lor

Scrierilc areopagitice au fost obiectul unei imense literaturi, începând din secolul VI şi pânăazi. Pânâ în secolul XV I, s-a crezul câ auton il lor a fost ucenicul Sf. Apostol Pav el. din AreopagulAtenei.

De la L aure nţiu V alla. din timpul Re naşterii, m ulţi din cei ce s-au oc up at de ele l-aucontestat pe D ionisie Ar eopa gitul ca autor al lor, afirm ând câ ele date ază de la sfârşitul secoluluiV sau înce pu tul seco lului VI. Unii din aceştia au văzul în e le o influen ţă a neop laton icilor Plotin(205 - 270) şi Pro clu (412 - 48 5), alţii au n egat ac eastă influenţă, ba au ap ărat chiar iden titatea

autorului cu Dio nisie din Areopag.Aici ne vom opri îndeo sebi la cerce tătorii mai noi ai accstor scrieri, din car e doi sunt rom âni

şi unul francez. Ei nc oferă în rezumat şi opiniile cercetătorilor de mai înainte. Ei înşişi sedeclară pentru da tarea lor la sfârşitul seco lului V sau încep utul sec olului VI.

Dintre ei, unul. Pr. Ciceron e Iordâc hcscu , în prefe ţele ce lor do uă volum e ale traduccriiacesto r scr ieri1, foloseşte în inte rpre tarea lo r un limb aj care pare a adm ite o influenţă a pante ism ulu i neopla tonic . Un altul, fr ancezul M aurice de Gandil lac. care dâ o nouă traducerea scrierilor areopa gitice, se foloseşte de un limbaj prin care e xp rim ă mai p uţin o influenţă defond a neoplaionismului şi mai mult una de formă-.

Mai recent, Pr. Gheorghe Drăgulin a publicat, întemeiat pe o bogată bibliografie, o serie de

studii asupra acesto r scrieri, susţinând teza câ autorul lor este călugărul scit (daco-rom an dinDobrogea) Dionisie Ex iguul, dar lc vede ca exprimând în modul cel m ai corect învăţătura ortodoxăa Părinţilor anteriori, fără nici o influenţă neoplatonică-1. Deşi sufleteşte înclinăm sâ adoptăm tezaPr. Gh. Drăgulin, socotim câ problema datei şi a autorului nu e încă deplin elucidată.

Dar ceea ce socotim câ e mai g reşit în acea stă dez batere este teza unei influenţe neo platonicedc fond în aceste scrieri. Ş i aceasta , precum şi au toritate a mare şi influ en ţa po zitivă pe careaceste scrieri le-au avut şi le au în Răsăritul ortodox ne fac sâ înclinăm mai mult spre ideeaapariţiei lor în R ăsăritul cre ştin ch iar de la înc ep utu rile lui sau sp re ideea câ ele su nt de la însuşiDionisie Areopagitul. deşi nu e cu totul exclusă posibilitatea de a avea ca autor pe unul dintrecălugării sciţi din secolul VI sau, poale, chia r pe Dio nisie Exigu ul.

P relinsa influe nţă panteistâ asup ra ac estor scrieri nu e co nside rată ca o in fluenţă care

schim bă fondul cred inţei creştine nici de Pr. Cicero ne Iordâche scu. Da r el foloseşte un limbajamb iguu, ca re lasă im presia câ adm ite acea stă influenţă.

El de clară o dală câ noi „toţi suntem părtaşi la supra -esenţa“ divin ă sau câ „ Eu rile noastrefinite se conto pe sc în Eul infinit, iar aces t Eu infin it... este u nilaica s piritua lă a toiului*' .Aceasta, p entru câ Dum nezeu însuşi p roducc toate cele ale lumii dintr-o necesitate, deci nu co ex istenţă perso nală liberă, iar lume a e din veci, ca şi El. ..S upra-e senţa. cum s-a arătat maisus. are o tendin ţă veşnică dc a ieşi din ea prinir-u n fel de ek-sta: (em an aţie, o numeşteD ionisie)" . pe care însă Pr. Cicerone lordăchescu o nu m eşte în continuare „cum este crearealumii, a spiritelor etc." (Introdu cere la D espre numele divine. T eolo gia mis tică, p. LII). Darmai are drept au torul amintit să num easc ă em anaţia, creaţie? lar în aii loc, prezentân d p revenir ile d iferite lo r gra de de exis te nţă din su pra -e senţa div in ă. Pr. C icerone lo rd ăchesc uspune: ..Om ul. luai în curentul infe rior al em anaţiei, p luicşle prin ex istenţă, iar prin spirit şiraţiune e ste a tras spre obârşia lui" (op. cit., p. XX X VIII). Şi iarăşi în alt loc. el spune,

iden tificând creaţia cu ema naţia: „S up ra- ese nţa iese din sine prin emanaţie (Jlpdo6o<;) şi totuşi

7




rămâne aceeaşi. Aciul creaţiei este un fel de n p o o 5 o ţ - ieşire din sine, un fel de punere in a fară de sine - ek-stuz, fapt al dragostei divine'* {op. cit., p. XXXVI).

Viziunea accasta panteisia ar părea câ e recunoscută de Pr. Cicerone lordâchescu şi încon fun dare a Perso anelor divine în Dum nezeu însuşi. Ele se diferen ţiază num ai când D um nezeusc înd reaptă spre ema narea lumii din El: „în D um neze irea ned iferenţiatâ. în su pra-esenţă,

perso anele T re im ii nu se transcend pc sine ; ele acolo sc conlo pcsc . Cân d în să su pra-e senţa

priveşte spre lume. E ase diferenţiază, ca şi cum ar fi, c a să ne exprim ăm p r in tT -o imagine, n işteraze sup rem e, plec ate dintr-un cen tru şi revărsate spre perife rie în energ ia actului crea tor4'(op. ctr.. p. X XX IV). Deci. Treim ea e cond iţiona tă de em an aţia (creaţia) lumii.

Restrângându-se la sunetul omenesc, Pr. Cicerone lordăcliescu declară, lăsând aceeaşiimpresie de panteism în scrisul areopagitic: „Mistica lui culminează în metafizic. în contem plare a lui Dum nezeu cc l necuprins şi unul: ea duce până la confundare a su fle tu lu i în div in itate" (op. cir., p. XX X III). In acest sens. el sc arată că aprob ă „fru m oa sa cug etare" a luiMcister Eckhart: „Ochiul cu care eu văd pe Dumnezeu esie acelaşi ochi cu carc Dumnezeu măvede pe mine. Ochiul meu şi ochiul lui Dumnezeu este un singur ochi şi o singură privire şi osingu ră cun oştinţă şi o sing ură sim ţire" (Intro du cer e la Ie rarhia C erească Ie ra rh ia bisericească , p. XXIX-XXX).

T otuşi, Pr. Cice rone lordâch cscu se dec larase direct con trar unui panteism de fond în scrisulareopagitic. O spune în fraze ca aceasia: „Unii comentatori au căutat să vadă in scrisul lui ocon cepţie p anteislă. Totuşi, lucrul stă altfel. D upă panteism. D um neze u se co nfu nd ă cu lumeaşi lumea se confundă cu Dumnezeu. Dumnezeu este egal de prezent în loate. Panteismul esteun fel de conc epţie co ntrară doctrine i im anen ţei. Da r în concepţia lui D ionisie div initatea nueste nici im anen tă, fără transcend enţă, nici transcend en tă, fără a fi şi imanen tă. Fa este im anen tă- transcenden tă; adicâ prezen tă în lume, dacâ ne gân dim la substanţa ei cea mai intimă şi ultimă- la supra -csen ţă; şi este în afară de lum e, dacâ privim lum ea sub aspectul ei fen om enal"(op. cit., p. XXXIII-XXXIV).

Dar nici acea stă declara ţie nu face o deo sebire reală înlre D um nezeul cel nccreai şi lumea

crea tă din nimic sau înlre fiinţa transc end en tă şi energ iile ce porne sc sau em an ă din Dum nezeu.Poate câ vrea. de fapl, să facă o deosebire şi între Dumnezeu şi lume, însă limbajul care oexp rimă, d acă nu e co nlrar ac estei vo inţe, e cel puţin nepoirivit.

G andillac e m ai prude nt în afirmarea un or influenţe neoplatonice asu pra scrierilor areopagi-tice. Pru den ţa accasta m erge până la folosirea unui limba j care constată unele m odificări mai puţin esenţia le ale în văţăturii creştin e. D ar aralâ influenţa panie iz antâ pe care aceste scrieri auavu t-o asup ra m ultor teologi creştini din Occ iden t şi reacţia pe care. din acea stâ cauzâ. ele autrezit-o la alţi teologi creştini. Astfel, Ga nd illac îl citează pe Luther, c are a spus: „D ionisievo rbeşte mai m ult ca un plaionist, decât ca un creştin" (Oeuvres completes du Pseudo-Denys

I' Areopagite. p. 20). Iar de Bo ssuel, spune că „îl acu zâ pe ahilut necunoscut num it Areopagitul

de-a fi responsabil, prin limbajul său neobişnuit, de exagerările verbale, ba chiar de devieriledogmatice ale unor mistici moderni" (op. cir., p. 27). Iar despre marele teolog catolic HansUrs von Ba lthasar, care s-a ocupa t înir-o operă sp ecială de SI . M axim M ărturisitorul, cel care. prin Scoli ile lui, a dat scric rilor lui D ionis ie un mare credit . Gandil lac sp une: ,.în acea stâlucrare, care v a avea autoritate mu lt timp. influenţa dionisianâ este clar imp usă... A utorul, defapl. opu ne radical «em ana ţionism ului» lui Dionisie. «cr eaţionism ul» lui M axim " (op cit ..

p. 46). Extinzând această obse rvaţie , putem sp une câ so cotirea lui D ionis ie ca pante is t aîncurajat în lumea Occidentului creştin o vi/iune separatistă, laică a lumii în raport cuDu m neze u, cec a ce a întărit pe de altâ parte filosofiile despre lume ca sing ura realitate.

In legătură cu aceasia. ţinem să notăm câ în Răsăritul ortodox nicioda tă nu s-a afirmatcaracterul panteist al scrierilor areopagitice înainte de Pr. Cicerone lordăcliescu. Aceastăînţelegere d iferită socotim câ a lost m otivul pentru care. in Occide nt. D ionisie a fost privii cu

bănuia la câ a încura jat adesea pante ism ul, pe când în Răsărit, el s-a bucurat to tdeauna dc omare auto ritate, ca izvo r al sp iritualităţii creştine.

8



r

Faţă dc această considerare a scr ierilor areop agitice ca purtând o marcă neoplatonic-panteislâ.şi deci ca apărute după Plotin şi P ro du . socotim nece sar să dovedim caracterul lor creştin, ceea cene va da putinţa să arătăm ca nedep lin sigură datarea lor dintr-un timp de du pâ P roc lu şi caneîntemeiată excluderea posibilităţii ca ele sâ aibă ca auto r chia r pe Dionisie din Areopagul Atenei,conven it de Sf. Apostol Pavel la credinţa creştină. A ceastă concluzie posibilă nc va Ti uşurată şi dealte temeiuri, care nu sunt mai puţin concludente decât ce le aduse dc cci ce îl contestă ca auto r al

lor pe Dionisie din Areopag.

II. Conţinutu l genera! c reşt in a l scrie rilor areopagit ic e şi com ponente le lo r prin cip ale , temei pentru alcătuirea lor de D ionisie Areopag itul

în conţinutul scrierilor areopagitice nu se observă nici o preocupare de apărare a Sfintei Tre imi,nici o preocupare de apărare a învăţăturii despre H nsto s ca un ipostas în douâ fin . împotrivanestorianisniului şi monofi/ittsm ului, deci nu par să fi fost scrise nici dup ă Sinodul I ec um enic, nicidupâ Sinodul II, III sau IV. adicâ între începutul secolului IV şi al secolului VI. deşi nu se poatespune că lipseşte. în general, învăţătura despre S fânta Treim e şi despre lisus Hristos. Nu vedem înaceste scrieri de/.voliările despre S fânta T reime din scrierile Sf. A tanasie cel Ma rc, Sf. Vasile cel

Mare şi Sf. Grigorie de Nazianz, nici preocuparea pentm unirea celor două firi în unicul ipostas alCuvântului din scrisul Sf. Chirii al Alexandriei. EI nu se foloseşte de argumentele Sf. Atanasie celMare pentru deofiin[imeu Cuvântulu i cu Tatăl şi nici de deosebirea între ipostas şi fiinţă, reliefatede Sf. Vasile cel Mare şi Sf. Grigorie de Nazianz. nici de cele ale Sf. Chirii din Alexandria peniruunirea în ipostasul Cuvântulu i a ce lor douâ firi.

Tem a acestor scrieri este de-a ap ăra învăţătura despre Du mnezeu în T reime deosebit de lume,adicâ o apărare a credinţei creştine în genera l îm po triva gândirii filosofice a timpulu i, prelungitădin antichitate, dar în vocabularul filosofiei acelui timp. folosit dc gândirea oamenilor de atunci.Mai era de folos o respingere a filosofiilor panteiste la sfârşitul secolului V şi începutul secoluluiVI? Şi cine o pu tea face mai bine sau cine putea fi mai preocupai de câştigarea intelectualilor deatunci, formaţi în acele filosofii panteiste, decât un filo sof din Areopag, un filoso f dintre filosofi?

Putea rămâne el, odată devenii creştin, fără să-şi puna darul lui într-o activitate de care era capab il?El a putut alcătui aceste scrieri pe la .inul 100 d. Hr., când sc contu ra o opoziţie a filosofiei timpuluifaţă de învăţătura c reştină.

S-ar putea obiecta şi azi, cum s-a obiectai la 533 de către un teolog ortodox în polemica cu unmonofizit severian : Cum putem socoti aceste scrieri ca provenind de la Dion isie din Areopag, dacânu le vedem folosite dc Părinţii de până atunci? La această obiecţie se poate răspunde: Scrier ileaccstca nu dădeau argumente pentru apărarea Sfintei Tre imi sau a învăţăturii desp re Hrisios. Eleau fost, poate, cop iate m ai puţin şi folosite de cercuri mai restrânse. De altfel. Părinţii nu se preafoloseau în scrisul lor de scrisul P ărinţilor anteriori, ci aproape num ai de Sfân ta Scriptură.

Dar cuin apără autorul areo pagiticelor credinţa creştină, l'olosindu-se de limbajul filosofic al

timpului? Prin aceasta trecem la expunerea com pon entelor gândirii din ele.a. El face o deosebire clară înire fiinţa tuturor celo r între care trăim şi Cel mai presus dc fiinţă.Fiinţa der ivă şi în greceşte de la ..a fi" : e partic ipiul Itu ..a 11” . Deci, fiinţa e una cu existenţa.Autorul areop agiticelor foloseşte pentm Dum nezeu termenul dc Cel mai pre sus de fiinţă nu însensul de fiinţa cea mai înaltă, ci in sensul de Cel de dinco lo de existenţă. El nu este o simplăexistenţă, ci este dincolo de existenţă, pentru câ orice ex istenţă, aşa cum o cunoa ştem , ţine sâ aibăo cauză. Dum nezeu e dincolo de existenţă, penlru câ e ne cau/a t. dar prin aceasta e şi cauzatorulluluror Aceasla indică o deoseb ire loială intre Dumnezeu şi lume. Auloml face o deosebire de..fiinţă” între toate cele ce există şi El - aceasta îi dâ şi puterea de -a fi singurul cau za tor adevăratal tuturor. Dionisie apăra astfel ideea existenţei lui Dum nezeu ca deosebii de lum e, împotrivafilosofiei de dinainte de I frisios.

b. El îm pru mută din lilosofia platonică ideea iden tităţii intre existenţă şi bine . însăşi existenţaeste un bine. Şi cea mai înaltă existenţă e cel mai mare bine. Dar. pe când Platon nu se arătaseconsecvent până la a irage din bunăiaie conc luzia că ea implică o ciorna relaţie înire Persoa nâ şiPersoanâ, autorul areopagiticelor trage această concluzie.


9




Dar D um nezeu nu e nici simplu bunătatea, ci c mai presus de bunătate sau bunătatea neeauzatâşi cauzatoare a loată bunătatea. Aceasta e o altfel de bunătate decât cea cuno scută de noi. Ea e o

bunăta te deplin dată dc bun ăta tea mai pre sus d e ea. Bunătatea lui Dumnezeu e din ea însăţi, e unacu o libertate desăvârşită.

Tre ptele exis tenţei, dependente în tre ele, ce le superioare obligate sâ lc susţină ţi sâ le ridice pecele inferioare în existenţă, deci în bun ătate, iar cele inferioare atrase de cele superioare, sunt toateîntr-o depen denţă între ele. da r şi faţă de D um nezeu cel mai presus dc bunătate, deci bun prin sine, bun in mod desăvârşit. Aceasta dă un temei iera rh iilor cereşli şi pământeşti şi legăturii din tre ele .Obligaţia faţă de cele mai mici şi simţirea atracţiei ce lor m ici de câ lre cele mari dă un temei lăuntriclegăturii dintre m em brele ierarhiilor. Prin accasta, Dionisie arg um enta nu num ai existenţa unuiDum nezeu deosebit dc lum ea văzută, ci şi a unei ordini ierarhice superioare acestei lumi. pc carede asem enea filosofia antică nu o admitea.

Dupâ Dionisie. ierarh ia întregii creaţii uneşte ţi lumea îngerească cu ce a pământeasca, da r şiloaie treptele lumii îngereşti şi ale lumii pământeşti între ele. în viziunea aceasta ierarhică, toatetreptele mai de jos primesc iluminările dumnezeieşti prin cele mai de sus, iar cele mai de sus auobligaţia sâ comunice celor mai de jos iluminările dumnezeieşti. Nu mai cea mai de sus treaptăîngerească primeşte iluminările de la Dum nezeu exclusiv. D ar aceasta nu înseam nă că Du mnezeu

e în relaţie directă num ai cu cetele treptei de sus (Tronuri. Heruvimi şi Serafim i), nici câ în relaţiacu cetele acestca Dumnezeu e desp rins dc cetele dc după ele. Dum nezeu ţine seam a, creând treptacea mai de sus. de treptele de dupâ ea, făcându-le apte sâ comunice iluminările lor acestora. Iartreptele de dupâ treapta de sus îl trăiesc ţi ele pe Dumnezeu, dar unit cu treapta cea mai de sus şicu cele superioare lor, precum ţi treapta cea mai de sus şi cetele ei îl cunosc pe Du mnezeuimp unând u-le vede rea treptelor mai de jos, cărora irebuie sâ le com unice tot ce au de la Dumnezeu.De altfel, nimeni dintre oamen i nu poate simţi legătura cu D umnezeu fârâ o legătură cu oamen ii,deci, în mod poate inconţlicnt, ţi cu îngerii.

To ate ce le din lume suni unităţi, dar exis tă şi diferite grade de unitate între ele şi o anum ităuniiale între loale. D ar unităţile acestea sunt com puse şi dependente înlre ele ţi dc Cel Unul carenu are nim ic cam pus ţi nu e unii în m od non voit cu altele, ci e Unul prin S ine în mod desăvârşit şi

independent de toate. El e cauza necau zată a tuturor unităţilor din lume şi a unităţii între ele. Eleloate aralâ prin aceasia câ sunt într-o depen denţă de Cel U nul m ai presus de lot ce cu noaştem noica unitate.

însă. Acesl Unul, dacâ e ţi su prabunătalea prin Sine . nu e opu s iubirii. Unitatea Lui c prin eaînsăţi, dar e o unitate vie, deci nu se opune Treimii. U nitatea Lui e o un itate a iubirii. El e Unul viusau l'nul plin de iubire în Sine. El iese prin aceasta veşnic din Sine, dar şi rămâne veţnic în Sine.Primul fapt îl explică pe al doilea, fără ca acest al doilea fapt sâ-i fie im pu s de prim ul fapl. Astfel,Dumnezeu siâ în Sine ţi iese veţnic din Sine în Sine, dar când voieşte, iese din Sine şi în altele, producându-le prin creaţie ţi căutând sâ ţi le apro pie , adicâ stând ţi ieşind în aces l al d oilea înţeles.

Ieşirea în S ine nu-L obligă la ieţirea în cele care sunt deosebite de Sine sau Du mnezeu nu iesedin Sine în Sine, ca Treim e, pentru câ trebuie sâ iasă la altele, la producerea lor, cum am văzut câspune Pr. Cicerone lordâchescu. Dc aceea pm otim nu se pot traduce cu „em ana ţii" (nonvoite).cum le traduce acelaşi.

c. D ar loate aceste însuşiri ale dumn ezeirii o aratâ mai presus de înţelegere sau ne aratâ câDumnezeu nu poate fi caracterizat prin carac terele propr ii lumii. El nu e existenţă, nu e bunătate,nu c unitate, nu e înţelegere . Acestea şi toaie cclelalte însuşiri din lume nu suni deo seb ite la El doar prin gradul suprem în carc le arc. câci mai degrabă nu Ic arc. D ar negaţiile lor nu au înţelesul peiora tival nimicului, ci înţelesul superior al cclo r ce sunt mai p resus de ccca ce e propriu lumii. A ceasta orepetă des autorul scrierilor.

Omul ridicat la modu l unei înalle sfinţenii sau trăiri a lui Dum nezeu, dându-şi seama de aceasiaînălţime neînţeleasă a lui Dumnezeu , mai mull îl trăieşte, decât îl expl ică prin diferite le noţiuni

raţionale.d. O altâ deosebire de „fiinţă" între Dum nezeu şi lume. prin cee a ce se separă de pan teism, oafirmă autorul arcopagiticelor prin considerarea lui Dumnezeu c a nepasiv, deci neexp us relaţiilorşi posibilităţilor patimilor, pe când lum ea chiar prin faptul dependenţei ei de Dum nezeu este pasivă

10




şi supu să relaţiilor şi p osibilităţilor patimilor. Dar pasiv itatea com ponentelo r lum ii are difer ite grade,îngerii suni pasivi, întrucât sunt dependenţi in existenţa lor de Dumnezeu, dar au totodată oresponsabilitate faţă de El. Dar responsabilitatea uneşte în ea d ependenţa şi libertatea. Ei pot. deaceea, contesta dependenţa sau responsabilitatea lor de Dumnezeu, ceea ce au şi făcut unii dintreei. Un grad inferior de creaturi, cele umane, au în ele nu numai dependenţa de D umnezeu un ită curesponsabilitatea faţă de El. ci şi o parte pur pasivă, cum e trupul, cu procesele şi simţirile Jui. însă

omul poate face prin responsabilitatea lui să se umple de puterile dumnezeieşti şi deci sâ participela libertatea spiritului lui şi irupul. U n grad inferior al creatur ilor nu are decât pasivitatea simţiriiunei vieţi lipsite de conştiinţă. Aces tea sunt an imalele şi, înlr-u n anumit sens. plan tele. D ar au şiele un rost pentru susţinerea vieţii în trup a omului, fn sfârşit, există ca tegor ia materiei s imple a păm ântului , a m ineralelor, ca re n-au dec ât o pasivi tate . însă sunt şi ele necesare pentru viaţa omului.

în orice panteism, toate sunt dependente una de alta. Nu există ceva independent d easup ra totului.sau a tuturor. Câci şi esenţa din care emană toate e supusă unei legi.

Autorul areo pagiticelor face prin toate cele amintite o deoseb ire categorică între Dum nezeu şilume. Dar. pc de altă parte, cl uneşte strâns lumea de Dumnezeu. Aceasta se vede şi din faptul că

pe de o pane Dumnezeu iese din Sine dând fiinţă ce lo r deo sebite de El, pe de alta iese prin ..ieşiri" . protnloi. la lucmri ca sâ le „întoa rcă" spre EI. ca sâ Ie umple de daru rile bunătăţii Lui. Cei ce au

văzut în aceste scrieri un caracter panteist au confundai aceste douâ feluri de acte sau de ieşin alelui Dum nezeu. Dar, dacă n-ar II o deosebire între ele, la ce ar mai trebui ca Du m neze u să continuesă ridice spre El şi în El cele aduse la existenţă de El? A nton ii foloseşte pentru aducerea la existenţăa lucrurilor din lume, a îngerilor şi a oamenilor, termenul pu rage in {KOtpayeiV, a aduce laexistenţă, a da existenţă), iar pentni darurile ce le dâ aces tora ulterior, spre ridicarea veşnică spreSine. termenul pro ndni. Cei ce văd în aceste scrieri o pecete panlcistâ confundă în mod greşit acestedou â feluri de ac te. de ieşiri.

Dar alât actul creator, câ l şi actele tie îmbogăţire a celo r create cu daruri m ereu sporite aratăcreaturile unile în mod nedespărţit cu Dumnezeu. Deşi autorul vorbeşte şi de distincţii sau despărţiriintre creaturi şi între ele şi Dumnezeu, lotuşi nu exclude prin aceasta o anumită nedespârţire înireEl şi creaturi, chiar cân d se înch id unde lor de bunătate şi de existenţă superioară venite din El. Căci

ele n-ar putea ex ista, dacă n-ar fi ţinute în ex istenţă de Cauzatorul mai presus de ex istenţă alexistenţelor. Nu se poate cuge ta o loială despărţire a lumii de Cauzatoru l ei. o totală independenţăa ei de El. Aceasta nu c panteism, dar nici separaţie înire Dum nezeu şi lume.

e. în sfârşii, o co mponentă importantă a temei legăturii lui Dum nezeu cu lumea, care formeazăconţinutul scrierilor areopagitice. este faptul că toate cele deosebite de D um nezeu sunt aduse laexistenţă pentm a servi ca simb oale prin care se aratâ lucrător Dum nezeu. Ele au prin acea sta oanumită capacitate dc-a primi în ele şi transmite prin ele lucrările dumnezeieşti. Actualizândlucrurile şi gesiurile om eneşti ca simboale. ele sunt sfinţite şi făcute mi jloace de s finţire a unora

prin allele . Aceasta dă un caracter liturgic existenţei lor.în prim ele timpur i creştine, viaţa liturgică - imne, sfinţiri, binecuvântări - era foarte bogată.

Liturghia s-a scurtat cu timpul din ex iensiuneae i bogată - din Constituţiile apostolice, din Liturghiaiacobită - tot mai mult, pânâ la Liturghia Sf. loan Gură de Aur. Faptul că autorul scrierilorareopagitice indică o v iaţă liturgică bogată a com unităţilor creştine esie încă o dovadă a vechimiilor. In Răsăritul ortodox , păstrător fidel al tradiţiei aposto lice, s-a menţinut pânâ azi practica unormultiple acte de sfinţire, o da tă cu conştiinţa câ Dum nezeu c prezen t în toate prin lucrările salesfinţitoare. D ionisie Areopagitul a influenţat expl icarea teologică a acestei prezenţe active a luiDumnezeu în viaţa Bisericii. O vedem aceasta în ope ra Sf. Maxim Mărturisitorul şi a Sf. GrigoriePalama. A mândoi afirm ă prezenţa lui Dum nezeu în loate prin lucrările sau energiile sale necreate,care suni deosebite de fiinţa sa. Occidentul, neadm iţând această deosebire, cum se vede şi dinopoziţia ce-o făcea Varlaam Sfântului Grigo rie Palam a şi nepu tând admite o unire a oamenilor şia lumii cu fiinţa lui Dum nez eu - câci aceasta le-ar confunda pe toate cu D um nezeu -. a stăruit în

conştiinţa unui D um nezeu d istant de lume şi de oameni, cu o Biserică co ndusă dc un vicar (de unlocţiitor al lui Hr isios cel absen t) sau s-a declarai pentm extre ma unei misiici panteiste (F.ckhart.Jacob Bohme). de care nu suni străine nici lîlosofiile lui, care nu cunosc decât lumea aceasla caultimă realitate.

11




Co nsecven t acestei viziuni. Occidentul c reştin a dat operei mântuitoare a lui Hristos o interpretare pur jurid ică şi a văzut-o îm plinită în singurul moment al răstignirii Lui pe cruce, ca satisfacerea onoare i lui D um nezeu jignită de păcatul strămoşesc. în Răsărit. ca şi în scrierile areopagitice. FiulIui Dumnezeu a luat firea om enească pentru a o face mediu neîncetat al îndumnezeiţii noastre , alsfinţirii noastre, ca re ne susţine şi pe noi pe calea unei vieţi înfrânate şi tot mai sfinte. De aceea , toţiPărinţii, inclusiv D ionisie Areopagitul. fo losesc termenul îndrăzneţde ..îndumnezeire" sau chiar

de ..dumn ezei" (Ierarhia cerească, capitolul XII, 3: cf. II Petru 1.4), se înţelege „prin har" ,cu ms-a preciza t mai târz iu, pentru învăţători şi credincioşi cu viaţa sfântă. Cât de mult s-a depărtat pro testantism ul de aceastâ comuniune cu Dumnezeu, afumând că nu suntem curăţaţi dc păcate!

Sf. Grigoric Palama a aflat în scrierile lui Dionisie Areopagitul poate cele mai multe dovezi pentru su sţinerea afirmaţiei m onahilor isihaşti că practica nigăciunii neîncctate a lui lisus le dă putinţa sâ-1 vadă pe lisu s în lumină. în in im a lor, fapt care explică şi nim bul de lum ină în ca re suntzugrăviţi sfinţii în Ortodoxie. Sc p oate vedea aceasta în multele citate date din Dionisie, analizateîn scrierea Sf. Grigorie P alama4.

în general, în Or todoxie, scrierile lui D ionisie au fost temei de susţinere a prezenţei active a luiDum nezeu în viaţa Bisericii şi în lum e. nu teniei pentru o mistică panteislâ sau un conţinui care n -afost de folos.

III. Alt e se m ne care p a r sâ arate vechimea postapostolică . ba chiar a po stolică a scrierilor areopagitice

în Iera rh ia bisericeasca, autorul afirm ă că Botezul şi Liturghia erau săvârşite de episcop. El e raajutat de puţini preoţi, dar de mai mulţi d iaconi. Şi se botezau în general oameni în vârstă, nu copi i.Dar acestea erau propr ii Bisericii din prim ele timpuri, când bisericile luau fiinţă în oraşe, unde seinstituiau episcopi şi veneau la creştinism oameni în vârstă, care erau conv inşi dc alţi creştini să viesau sâ se lase aduşi la episcop pentru a fi botezaţi.

Tot episcopul e prezentat săvârşind înm orm ântarea. Tot un semn al alcătuirii acestor scrieri în primele timpuri creştine, când creştinismul era persecutat, pare sâ fie vorbirea lor despre

„terap eu ţi" (slu jitori), un fel de paracliseri, de obicei necăsătoriţi, care aveau ca rol principal păzirea uşilor loca şurilo r unde aveau loc adunările şi slujbele creştinilor. Acesl serviciu nu mai avearost în secolele V-V l, câci trecuse timpul catacom belor.

S-a mai obiectai împotriva vechimii scrierilor areopagitice, deci împotriva lui Dionisie Areopagitu l ca au tor al lor, folosindu-se ca a rgument descrierea, în capitolul VI al Ierarhiei biserice şti.sfinţirii monah ilor, care n-ar fi apărut decât în secolul IV. Dar şiim despre Antonie cel M are câ s-afâcut monah în secolul 111 (căci se născuse la 255). Oare n-a urmat el unei tradiţii mai vechi? Poateerau la începui puţini astfel de creştini (câci şi creştinii erau puţini) care preferau sâ trăiască în curăţiavieţii singuratice. Dar. oare, nu erau unii care urmau cuvântul Sf. Apostol Pavel: Eu voiesc ca to[i oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fie care are de ta Dumnezeu darul lut: unul aşa. a ltul într-a lt

f e l (1 Cor. 7 .7). Oare n u simţeau şi-atunci unii credincioşi câ au darul unei vieţi trăite asem enea Sf.

Apostol Pav el şi celorlalţi Apostoli? Poate câ încă nu se duceau în pustie, nici nu formau obşli ieşitedinlre creştini. Dar poate s lujeau într-un anu mit fel Bisericii şi erau mai frecvent în ea. Poate aceştiasunt „te rapeuţii" (slujitorii) dc care vorbeşte autorul în Epistolele sale. termen pe care Sf. M aximMărturisitorul îl traduce prin „monah" . Aceastâ stare deosebită a lor, un fel de paracliseri, a pututda câte unuia îndrăzneala sâ mustre pe câ te un preot care i se părea câ nu e la înălţimea chemăriilui. Câci, poate, nu se impusese definitiv autoritatea de neînlocuit a preotului. Faptul acesta, descrisîn Epistola a lll-a e greu dc înţeles câ s-ar fi putui întâm pla in secolul VI, când autoritatea preotuluiera de mult consacrată.

Ce le spuse în aceste pagini sun t un rezumai extrem dc sărac şi de general al bogăţiei şi adâncimiiconţinutu lui scr ierilor areopagitice. pe care traducerea noastră e departe de a-l fi putut reproduce în

mod fidel. Câci însuşi limbajul lor e atât de subtil şi de complex, câ nimeni nu-l poate reda în modsatisfăcător. De aceea, în f ranceză s-a tradus de vreo unsprezece ori. Dar Gandillac le traduce dinnou, în speranţa câ restituie nuanţe pe care nu le-au putui exprima traducerile anterioare. D e aceeaam întreprins noi o nouă traducere pe lângă cea a Pr. Cicerone lordâchescu şi Theofil Simenschy,

12




silindu-nc sâ o expr imăm în termen i rom âneşti mai trad iţionali, duhovn iceşti şi evitând pe câl am pinul neologismele de orig ine franceză. De acee a nu îm părtăşim spusa Pr. Cicerone lordăchescucă „Scrisul lui (al lui Dionisie. n.n.) ne aminteşte de dialectica Iui Plalon sau Hegel. fără sâ aibăgeniul acestor doi mari corifei ai gândirii umane“ (op. cit., p. XXIII). Noi socotim câ gândirea luiDionisie e mai satisfăcătoare decât a Iui Platon şi Hegel.

Ş i, ca încheiere, pentru toate motivele amin tite, ţinem să spunem c ă vrem sâ păşirăm num ele

de Dionisie Areopagitul pentru autorul acestor scricri. Chiar dacă autorul lor ar fi cineva de mailârziu. dacâ el a ţinut să-şi dea acest nume. îi respectăm voinţa şi c vredn ic peniru această marcoperă de apelativul de Sfâru, ca ceilalţi Părinţi bisericeşti.

Ca o contribuţie la înţelegerea scrierilor areopageticc, am tradus şi Scoliile la ele. aic Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Hans Urs von Balthasar socoteşte ca Scoliile nu îi aparţin lui Maxim Mărturisitorul, ci lui loan,episcop de S cythopo lis din Galileea, din prim a jum ăiale a secolului VI5. Dar Ollo B ardenhew er lesocoteşte ale Sfântului Maxim 6. Consider câ e mai probab ilă opinia celui clin urmă.

Note

1. Dionisie Pscu do-A rcop agilul (sec. V -V l), Ie rarhia cerea scă. Ierarhia hisericesc ă. Irad.din gr. de Pr. Cicerone lordăchescu, Chişinău, 1932; idem. Despre numele div ine. Teo lo gia mistică. Irad. din gr. dc Pr. Cicerone lordăchescu şi Theofil Simenschy. Iaşi 1936.

2. M aurice de Ga ndillac. Oeuvres completes du P seudo-D enysl 'Areopagite. Paris , 1943.3. Pr. Gheorghe Drăgulin. Ie ro m onahul D io nis ie Sm erin d „Exig uus" sau „Cel M ic"

{uprox. 470-550 ). în „Stu dii teologice" . XX X VII ( 1985 ). nr. 7-8. p. 52 1-53 9; idem . Premise ţ i perspective în dezbaterile din ultim a su tă de ani asupra Sfântu lu i D io nis ie A reopagitul ş i a operei sale. în „Glasul Bisericii** . XL (1986). nr. I. p. 73-87; idem. Prefeţele cuviosului Dio nis ie Sm eritul sau Exig uul la unele traduceri in lim ba la tină. în ..M itropo lia O lteniei" ,XXXVIII (1986). nr. 2. p. 76-125; idem. Un fiu de ma re faimă al Arhiepiscopiei Tonusului

din veacul al Vl-lea la R om a , în „Glasul Bisericii" , XLV (1986), nr. 3, p. 62-79; idem.Cuviosul Dionisie Sm eritul sau E xiguul. D ouă epistole despre problem ele datei Paştelui şi ..elementele calculului calendaristic şi pascal" . în „M itropo lia Olteniei** , XX X IX (198 7),nr. 1. p. 27-70; idem. Id enti ta tea lui D io nis ie Pseudo-Areopagitul cu ie rom onahul D io nis ie Sm eritul (Exiguul), Craiova. 1991.

4. D espre S fâ nta Lum in ă. î n Filocalia românească, vol. VII, irad. Pr. Dumitru Stăniloae,Bucureşti, 1977, p. 263 - 373.

5. Ha ns Urs von Balthasar. Das Scho lieim erk des Johannes von Scyth opolis, în „Scho-lasihik" . V (194 0) . nr. 1, p. 16-38.

6. Otto Bardenhewer, Ge schichte der altkirchliche n L iteratul , Bd. 4, 1932, p. 297.



A celui între sfinţi

DIONISIE AREOPAGITUL

Despre

IERARHIA* CEREASCĂ

Presbiierul* Dionisie Areopagitul către împreunâ-presbiterul Timotei

Capitolul I1

Toatâ lumina dumnezeiască îndreptăndu-se, cu bunătate. în chip felurit, spre cele providenţiale', rămâne simplă;

şi nu numai atât, ci le şi uneşte pe cele luminate

§1

Toată darea cea bună* ş i to t darul

desăvârşit este de sus. pogorândtt-se de la Părintele luminilor (lac. 1.17). Dar şi loalăstrălucirea luminoasă ce porneşte de ia Tatălşi vine la noi o b un ă dăru ire şi ne u m ple iarăşide o putere unificatoare, ne îndreaptă în susşi ne întoarce spre unitatea (cf. loan 17.21; ICor. 1,10) şi simplitatea îndumnezeiloare aTatălui ce ne adună în Sine. Căci din El* şispre E l sunt toate, cum a spus sfântul Cuvânt(Rom. 11.36).

§2

Aşadar, chem ând pe lisus. /um /wiT atălui,existen(a adevărată, cure luminează pe tot om ul ce vine în lume (loan 1,9). prin carc amdobândii intrarea la Tatăl. începutul luminii(cf. I Tim. 2,5). sâ căutăm, pe cât se poate,spre tălmăcirile preasfintelor cuvinte predateno uă de Părinţi*. Ş i să privim în chip sim bolic*, prin în ălţarea gândulu i la ierarhii lem inţilor* ce reşti, pe carc ni le des coperă acelecuv inte, pe cât n e esie cu putinţă. Şi, prim inddăruirea lum inii înce pătoare şi mai presu s de

înce pui* a Ta tălui, înce pătorul dum nezeirii(care ne descoperă prea fericitele ierarhii aleînge rilor în sim boa le pline de înţeles), cu

ochii nemateriali şi necliniiţi, să ne întindemdin ea iarâşi spre obârşia ei simplă. Câciaceasia nu pierde nicioda tă cev a din unitateaei cea mai dinlăuntru*, atunci când se înm ulţeşte şi porn eşte din s ine cu bun ătate pentru înălţare a şi un irea ce lor p rov iden ţiale, spreîmbinarea* lor cu ea. ci rămâne neclintităînlâunlru ei, fixată statornic în identitatea einemişcată, deşi pc ccle ce tind spre ca leatrage p otrivii cu ele şi le u neşte prin unitateaei sim plificatoare. C âci nu e c u pu tinţa sâ ne

lumineze nouă altfel lumina dumnezeiascăîncepătoare, dacâ nu e învâluilâ în chip înălţător în felurime a sfin telor acop erăminte* şinu se acom od eaz ă prin prov idenţa părintească în chip potrivii cu firea* celor ce nesuni proprii.

§3

De accca începătorul desăvârşirii* ne-arânduit prcacucemica ierarhie bisericească,învrednicind-o de imitarea mai presus delume* a ierarhiei cereşt i , ca pe una ce

15



Despre Ierarhia Cereasca

înfăţişează ierarhiile ncm ateriale am intite închipuri materiale şi forme compuse, pentru ca. po triv it cu noi înşine , sâ fim ridicaţi de lachip u-rile* preasfinte spre înălţimile şi asemănărilesimple şi lipsite de chipuri. Fiindcă nu poatem intea no astră sâ ajung ă pân ă la im itarea şivederea (contemp larea) n em atcrialâ a ierarhi i lor cereşl i , dacâ nu sc fo loseşte decă lăuz irea m a t er ia l ă* ( c f . R om . 1 ,20 ) po triv ita ei, p riv in d frum useţile arătate * precum ch ipuri a le m ăreţie i nevăz u te şi bunele m iresm e sim ţite ca sem ne sensib il eale revărsării spirituale şi luminile materiale ca înfăţişări văzute ale dăruirii luminiincmateriale.

Iar sfinţitele învăţături desfăşurate * t re buie soco ti te ca m ij lo ace de îm pli n ire a

dorinţei de vedere a minţii; şi treptele bineorânduite ale celor de aici ca un mijloc al

deprinderii* purtării arm onioa se faţă de celedumnezeieşti. în sfârşit, împărtăşirea de preadumnezeiasca Euharistie trebuie socotită caîmpărtăşire de lisus. Şi toate celelalte câtes-au dat fiinţelor cereşti m ai p resu s de lume*nouă ni s-au dat în chip simbolic.

Deci . penlru aceastâ înt lumnezeire pemâsura noastră începătorul desăvârşirii şi deoameni iubitorul ne-a arătat nouă ierarhiilecereşti şi a fâcut împreună liturghisitoare cuele ierarhia noastră, pentru asemănarea noastră du pă putinţă, p rin slu jirea pre oţeasc ă dechip d um nez eiesc a ei. Şi a înfăţişat m inţilemai presus dc ceruri în chipuri simţite princuvintele compuse ale Scripturii*, ca sâ neridice* prin cele sim ţite la ccle intelig ibile şide la simbo alele a lcătuite cu sfinţenie la cu lmile* simple ale ierarhiilor cereşti*.

Capitolul II

In mod cuvenit, cetele dumnezeieşti şi cereşti se aratâ prin simboale neasemenea lor

§1

Deci trebuie, precum socotesc, sâ arâtâmîntâi care gândim câ este scopul întregii ierarhii şi de ce folos esie fiecare parte a ei celo r

părtaşi de ea . Apoi sâ proslăvim ie rarh ii lecere şti potrivit înfăţişării* lor prin cu vin teleScripturii. După aceea, să spunem prin cech ipu ri sfinte înfăţişează cetele cereşti cuv intele Scripturii şi spre cc simplitate trebuie sâ

se facă urcuşul prin aceste chipu ri. Ace asta canu cum va sâ cugetăm şi noi în m od nccu venit,îm pre un ă cu cei m ulţi, câ m inţile cere şti şi dechip dum nez eiesc ar fi nişte fiinţe cu m ulte pic io are şi cu m ulte feţe. coborându-le lachipul dobitocesc al vitelor sau Ia ccl sălbatical leilor, sau sâ ni le închipuim având ciocînco vo iat ca vulturii (cf. Iez. 1 .6-10; Dan. 7.4;Apoc. 4,7 ) sau chip de păsări înaripate, ac op erite cu pene (cf. Iez. 1.11; Îs. 6.2). sau f iin dcănişte roţi de foc deasu pra c erului (cf. Iez.

1.15; Dan. 7.9), tronuri materiale (cf. Iez.1,26; Dan. 7,9; Apoc. 4.4). potrivite şederiilui D um neze u cel stăpânilor, sau ca n işte caifelurii coloraţi (cf. Za h. 1.8; 6.2 ) şi ca n işte

căpe t en i i de oş t i , c a pu r t ă t o r i de l ănc i

(cf . Iosua, 5.14) şi câte al te predate nouăd e c u v i n t e l e S c r i p t u r i i p r i n t r - o s f â n l âî n c h i p u i r e în f e lu r i m e a s im b o a l c lo rreve laţiei . Câci teolo gia (Sc riptura ) s -af o l o s i t f o a r t e s im p l u * d e s f i n t e l eînch ipu i r i po e t i ce* p enl ru m inţi l e fâ râch i pu r i , ţi nând s eam a , cum s -a spus . dem i n t e a n o a s t r ă ş i g â n d i n d u - s c l a r i d i ca rea po t r i v i t ă e i ş i p l â s mui nd s f i n t edescr i e r i în s t a re sâ o îna lţe4 .

§2

Deci, de gândeşte cineva să primeascăsfintele form e com puse* c a proprii celo r care

prin ele însele* ne sunt necunoscute şi denevăzu t, cl trebuie sâ soco teasc ă sfinţiteledescrieri ale sfinte lor minţi din Sc ripturi ne potr iv ite lor. ca şi to ată această în făţişare îngroşată* a nu m irilor îngercşii. Şi atunci spune

câ scriitorii Scripturii, când s-au gândit la prezenta rea trupească a cclo r netrupeşti. autrebuit sâ plăsmuiască pentru acesta, pe câtle-a fosl cu pu tinţă, form e pro prii şi înrud ite

16



Despre Ierarhia Cerească

lor (scriitorilor) tic la fiinţele ce nc sunt no uamai vrednice dc cinste întrucâtva mai nem ateriale* şi mai presus de altele şi sâ nu învă l u i e s i m p I i t â t i I e c e reş t i şi de ch i pdumnezeiesc* în mult ifelurimea formelorcelor mai de pc urmă dc pc pământ. Căci

prima faptă ne este mai pro prie nouă şi m ai înstare sâ ne îna lţe şi nu co bo ară ce le mai presusde lume la nea sem ânâri nep otrivite: iar a douaface mintea noastră sâ îndrepte în chip necu venit injurii îm po triva p uterilor dum nezeieştişi sâ rătăcească sprijininilu-se* pe compoziţiilipsite dc sfinţenie.

Pe lângă aceasta, unul ca acesta ar puteasocoti ţinu turile cereşti um plute de fo rme leunor lei* şi cai şi de imne de mugete şi dcgrupuri* de păsări* şi de alte animale* şi delucruri materiale lipsite de cinste în câle sunizugrăvite (cetele îngereşti) în Sfintele Scripturi şi care ne pot duce la o cugctare aiurită(absurdă), mincinoasă şi pătimaşă* când nusunt luate ca simple chipuri neasemeneaacelora. Dar* căinarea adevărului nc aratâ, precu m so cote sc , sfâ nta în ţele pciu ne a cu vin telor Scripturii în înfăţişarea chipurilor tuturor m inţilor c ere şti, având gr ijă ca prinfiecare din ele sâ nu ajungem nici sâ jignim

puteri le dum nezeieşti* , nic i sâ ne alipim pcnoi în chip p ătim aş la starea cob orâta a chip urilor.

în mod cuvenit ni s-au propus* deci chi puri ale celo r fâ râ chip uri* şi forme ale cclo rfără lormâ. Un motiv peniru aceasla ar puteafi nu numai cunoaşterea noastră prin analogic. care nu poate sâ se înalte nemijlocit* lavederile (contemplaţiile) spirituale şi arenevoie de ajutoare potrivite cu firea noastră,care ne duc la vede rile m inţilor fârâ form ă şimai presus de lume, prin forme* ce ne suntapro piate, ci şi faptul că. po trivit cu cuv intelelainice ale Scripturii, acelea se ascund prinnegrăite şi sfinte ghicituri şi trebuie fâcut dcneap ropiat ce lor m ulţi adevărul sfânt şi ascuns al m inţilor mai p resu s de lume. C âci nufiecare e sfinţit şi nu e a tuturor, cum spunScripturile, cunoştinţa l o r (I Cor. 8.7; cf. Mat.13.11; Luc. 8.10). Dacă însă ar învinovăţic i neva des c r i e r i l e f i gu ra t e nepo t r i v i t e ,

spunând că e ruşine sâ se alipească aseme neachipuri urâte cetelor de chip dumnezeiesc şi preasf in te . aju nge sâ i se sp ună câ modulsfintei descop eriri este îndo it*.

§3

Unul din celc douâ moduri se Foloseşte, p re cu m se c u v in e , de c h ip u r i lc s f in teasemănătoare, lar aliul plăsmuieşte alcătuiride forme neasemânâioare*. pentru ceca ce e

cu totul n easein ân âto r şi de neînţeles.Preda niile tainice ale Scripturilor revela

toare proslăvesc uneori chiar fericirea vrednică de închinare a dum nezeirii mai presus defiinţă ca: C uv ân t* (cf. Ier. 1,4; loan 1,1), şiM inte (cf. Rom . 11,34; I Cor. 2 ,16 ), şi Fiinţă(cf. leş. 3.14; A poc . 1,4,8). arătând raţion alitatea şi înţelep ciun ea du m nez eiască a ei, careeste existenţa cu adevărat existentă şi cauzaadevărată a celor existente. Şi o închipuiescca lu m ină (cf. I loan 1,5; loan 1,8) şi o num esc

viajâ* (cf. loan 1,4; 5,26; 11,25; 14,6). Câciaceste sfinte înch ipuiri sunt mai înalte şi maicuvenite şi întrec formele materiale.

Dar sunt şi ele departe de adevărataasemănare cu dum nezeirea. C âci aceasta estemai presus de toată fiinţa şi viaja şi nici olumină nu o poate caracteriza, precum oricecuvânt şi minte rumân fârâ nici o asemănarecu ea.

A lteori, e p roslăvită de ac eleaşi Sc ripturi

prin în făţişări neasem ânătoare , nuniind-o nevăzută*, nesfârşită şi necuprinsă (cf. Col.1.15; loan 1.18: I Tim. 6,16); şi. spunând câe din cele ce n u suni, nu spun c â esie ceva cenu esie. C ăci ace asla îi este. precu m socotesc,mai propriu. Peniru că, precum a explicat pre dania ascunsă şi sfântă, spunem adevărulcând zicem câ ea nu e ceva din cele ce sunt,fiindcă nu cuno aştem nem ărginirea (indefinitul) ci. cea mai p res us de fiinţă, ne înţeleasă*şi tainică.

D acă. deci, n ega ţiile* privitoare la celedu m nez eieşti sunt ade vărate, iar afirma ţiilesunt nepotrivite, descrierile prin închipuirin e a s e m â n â i o a r e s u n t m a i p o t r i v i t e a s -cun zimii celor tainice. C âci descrierile Scripturii cinstesc* şi nu acoperă în chip urâtce tele ce reşti, înfâ ţişân du -le prin chipu rinease m ânâ ioare; ci le arată prin acea sta ca peunele ce sunt în chip mai presus de lumedeasupra luluror celor materiale. Iar câ descrierile neasemânătoare înaltă mai mult şi

mintea noastră decâi cele asemănătoare, nusocotesc câ va nega cineva din cei drept cugetători. Fiindcă esie uşor ca cele mai decinsie* sâ am ăgeasc ă pe m ulţi, fâcân du- i sâ

17




soco lească un ele fiinţe cereşti asem en ea au rului şi ca p e nişie bărb aţi fulg erători de lu m ină. m ăreţi. îm br ăcaţi în ve şm ânt s clip itor(cf. Dan. 7,9: II Mac. 3,25; Mat. 28,3; Marc.16.5; Fapl . 1,10: A po c.4 .4)şiscâ nte ind ca unfoc ne vătâm âlor* şi în atâtea alte chip uriasemănătoare. în câte a închipuit Scriptura

m i nţi le ce reş ti . Ca s â nu p ă t i m ea s c ăac easia cei ce n-au înţeles nim ic m ai înaltdecâl celc v ăzute, înţelep ciun ea cuv ioşilorscriitori ai Scr iptu rii cob oa ră cu s finţen ie şila neasemănările nepotrivi te, neîngâduindalipirea iubirii noastre la ccle materiale, casâ se odihnească în chipurile necuvenite: citrezind po rnire a spre înălţare a su fletu lui, îi

propun neplăcute le form e urâte* ale acelo ralcătuiri . Astfel ajulâ chiar celor foartealipiţi dc m ater ie sâ vad ă câ nu e îng ădu it,nici adevărat ca vederile* celor cereşti şidum neze ieşti sâ fie cu ad evărat asemănătoareuno r atât de urâte chipuri. De altfel trebu ie sâînţelegem şi aceasta, că nici una din existenţeîn general nu e lipsită dc o împărtăşire la bine,dacă. precum spune adevărul Scripturilor,toate sunt hune foarte? (Fac. 1,31).

§4

Deci e cu p utin ţă înălţare a din toa ie lavederi (c on tem plaţii) bun e; şi se pol cu no aşted in c e l e m a t e r ia l e a s e m ă n ă r il e ne -asemănătoare ale celor inteligibile şi înţeleg ătoare'’. Câci ce le înţelegătoare au în ahmod cele ce s-au dăruit celor sensibile.

De 1’apt m ân ia* se ive şte în cele n ec uv ân tătoare din pornirea pătimaşă şi mişcarea lorm ânioasă e p lină de toată iraţionalitatea. Darîn cele înţeleg ătoare irebuie să se înţeleag ă înalt m od mân ia. Ea se arată, precu m soco tesc,în acestca - raţionalitatea* lor bărbătească şidep rinde rea nc clintiiă în disp oziţiile de ch ipdumnezeiesc şi neschimbate. La fel spunemcâ pofta în animale esie pornirea pătimaşănecugetată şi alipită de materie ce se iveştedintr-un impuls, născută în chip nestăpânits p re ce l e s ch i mbăc i oas e s au domi na reaner aţion alâ a unei do rinţe, carc îm pinge toianimalul spre lucrul poft i i . Iar câiul le

închipuim pe seam a cc lor înţe legătoareatribuindu-lc asemănarea neasemănătoare.soco tind câ au şi po ftă*, trebu ie sâ înţelegem prin aceasta iu birea dum nezeia scă (cf. Deut.

6.5; Pild. 4,6) faţă de cc ca ce este nem atcrialşi mai presus de raţionalitate şi minte şido rinţa ne clintită şi ne ob osită penlru vede reacur ata şi nep ătima şă mai pre sus de lume şi detransp are nţa culm ina ntă, limpe de şi preasfântă a acelora şi de com un iune a cu ad evăratspir ituală, raţiona lă şi v eşnică, cu m ăreţia în-

frum use ţâtoarc şi ne înşelâioarc . Şi trebuie sâînţeleg em prin po ftă simţirea nestăpânită. în co rda tă şi de neîn tors şi de nim ic op rită pentruDumnezeu, a iubirii neschimbate şi ncames-lecate* faţă de fr um useţea dum ne ze iasc ă şi porn irea* to ta lă spre ceea ce e cu adevăratvrednic de dorit.

Dacă neraţionalilatea an im alelor necu vântătoare sau s imţirea lucr urilor m ateriale onu m im lipsă de raţiun e şi sim ţire a ce lor p ro p rii lo r, fiinţe le n em a te ria le şi în ţelegătoare le recun oaştem c a întrecând în chipsfânt şi mai pre sus de lume raţiunea n oas trălegată de trup şi trecătoa re* de la una la altaşi s im ţire a no as tră m ate rială şi s trăinăm inţilor n etru pe şti. D ar e cu p utinţă săînchipuim forme ce nu sunt contrare cetelorcereşti chiar p om ind d e la părţile celc mai de

jo s ale m ate rie i* , da i fiind câ şi ea îşi areexisten ţa dc la Cel cu adev ărat bun şi în toateale ei în făţişeaz ă nişte trăsături frum oase ale

fiinţelor în ţeleg ătoare. Ş i e cu pu tinţă sâ u rcăm prin ele spre modelele nemateriale ,înţelegâ nd , cum s-a spus. cele ase m ănătoare prin cele neasem ănăioare şi văzând acele aşi*trăsături nu c a fiind la fel. d ar într-o arm onieşi fiind p roprii atât ce lo r înţelegătoa re, cât şicelor sensibile.

§5

î i v o m a f l a p e s c r i i t o r i i t a i n e l o rînchipu ind nu nu m ai în înfăţişarea c etelorcereşti, ci şi în descoperirile dumnezeieşti*.De fapt ei proslăvesc dum neze irea pom ind dela cele cc se văd cins t i te*, ca soarele*dreptăţii (cf. Mal. 3 .20 ). răsărind în chip sfân tminţii ca o stea a dim ine ţii (cf. II Peir. 1.19:Ap oc. 22 .16) şi lum inând ca o lumină în chipdescoperit şi spiritual: alteori luminând fârâvătămare, ca un foc (cf. leş. 3.2; Deut. 4.24:

Evr. 12,29) prin cele d e la mijloc, ca apa (cf.Ps. 35.9; Ier. 2,13; Pild. 16,22; Apoc. 7.17;Iez. 47,1; Is. 44,3 ) ce adu ce îm plinirea vieţiişi. vorbind sim bo lic, pătrunzân d în pân tece şi

18




facându-se izvor (cf. loan 7,38; Apoc. 22.1)de râuri curgătoa re de nere ţinut (cf. leş. 3.2);alteori ivindu-se din cele de pe urmă, ca unmir bine mirosito r (cf. Cânt. 1,2). alteori ca pia tra cea din capul unghiu lu i (cf. Îs. 28.16;Et'. 2,20). Dar au învâluit-o ţi în chipul ani

malelor sălbatice şi au îmbrăcat-o în formaleului şi a panterei; şi spun câ ea va fi ca un pardos sau ca o urs oaica je fu ită de pui (c f. Os.5.14; 13.7; Dan. 7.4-6: Apoc. 13,2). Voi maiadăuga câ e văzută şi ca ccea ce e mai denecinste decât loale şi pare şi mai nepotrivitcu ea. când cei înaintaţi în cele dumnezeieştiau închipuit-o şt ca pe un vierme (cf. Ps.21,6). In felul acesta, toţi cei înţelepţi în aledumnezeirii şi tălmăcitori ai cclor ascunsedespart in chip nepătat Sfintele Sfintelor (cf.

Is. 6.3) de ccle nedesâvârşite şi lipsite desfinţenie şi vestesc ca o sfin ţită plăsmuireceea ce e neasemenea, astfel încât nici celedumnezeieşti sâ nu fie la îndemâna celor întinaţi şj nici ce i iu b itor i dc în ţele ge re asfinţitelor asemănări* sâ nu rămână la ele cala unele adevărate; şi ca cele dumnezeieşti sâfie cinstite prin ne ga ţii ade văra te şi to toda tăsâ fie proslăvite prin însuşirile celor de peurină existente ca reflexe* ale lor. Deci nu enepotrivit faptul câ îşi închipuiesc şi fiinţele

cereşti din asem ănările ce lor neasem ânătoarecc nu li se potrives c, pen tru pricin ile amintite.

Şi poate nici pc noi. dacâ pornind sâ le cercetăm ridicându-nc de la vederea exactă acelor văzute, nu ne-ar tulbura chipul urât* aldescrierii închipuite a îngerilor. Câci prinacestea nelâsând m intea noastră sâ răinânâ înformele nepo trivite. îi dâm pu tinţa ca ne

m ulţum iţii dc a ce lea să se lepede de îm- p ă l i m i r e a d c c e le m a t e r ia l e şi sâ seob işnu iasc ă să tindă cu sf inţen ie prin ce levăzute spre înălţimile mai presus de lume.

Acestea fie spuse de noi despre chipurilemateriale şi nepotrivite ale îngerilor* dinSfintele Scripturi, in cele următoare trebuiesâ definim* ce socotim* câ este ierarhia. Şice fo los au d in ie rarh ie cei făcuţi p ărtaşi deea. Fie ca în acest cuvânt sâ m â călăuzeascăHristos al m eu. dacâ e îngăduit sâ spun, inspi-

rându -mi întreag a explicare a ierarhiei. Iar lu,copile*, potrivit rânduielii cuvioase a pre-daniei noastre ierarhice - câci cele sfinte sedau sfinţilor —. asc ultă cu sfin ţenie cele spusecu sfinţenie. îndu m neze indu-te p rin pătrunder ea în tainele du m neze ieşti şi deoseb ind. înascun sul m inţii, cele sfinte d e m ulţim ea*ce lor n esfinţite. pâz eşte-le pe c ele sfinte înun itatea lor, iar cele întina te desparte-le. Câcinu c îngăduit, cum spun sfintele Evanghelii(cf. Mal. 7.6). să se arunce porcilor fru

m useţea ne am estccatâ, lum inoa să şi de frumuseţe fâcâ loarc a mărgăritarelor spirituale.

Capitolul III

Ce este ierarhia şi care este folosul ei

§1

Ierarh ia este*, dup ă mine. o sfinţită rân duialâ şi ştiinţă şi lucrare asemănătoare, pe cât c cu p u tin ţă* , m o d elu lu i d u m n ez eiesc şi înâlţaiâ spre imitarea lui Dumn e z e u p r i n l u m i n ă r i l e d a t e e i d e laDum nezeu pe m ăsura e i. fa r f ru m useţeadumneze i a s că , s i mpl ă , bunâ , e s t e o r i g i n e a d e s ă v â r ş i r i i * , c u t o t u l n e a m e s t e -c a tâ * c u o r i c e n e a s e m ă n a r e c u ea şiîmpăr tăşind f i ecăruia după vrednic ie d in

lum ina e i. Ie ra rh ia desăvâ rşeşte pr in s lu j i r e a cea m ai d u m n e z e ia s c ă, p o tr iv i i e i.în mod armonios, chipul cclor ce part icipăla cele săvârşite.

2

Deci scopul ierarhiei csle asemănarea(cf. Mat. 5.48) şi unirea cu Dumnezeu, pecât e cu putin ţă, avându-1 pe El dr ep t călăuzito r în sfâ nta ştiinţă şi lucra re. C âci. priv i n d n e c l in t i t s p r e f r u m u s e ţe a lu iaiotdumnezeiascâ, ea se face înt ipări tă deEl în părtaşii* ei ca în unii ce sunt dumnezeieşti. ca în nişte oglinzi atotslrăvezii şinepătate (cf. înţel. 7,26; II Cor. 3,18 ). pr im itoare ale strălucirii luminii începătoare şi

dumnezeieşti; chipuri umplute de strălucireadăruită, pe care o împărtăşesc iarăşi celorurmători, potrivit rânduielilor dumnezeieşti.Căci nu e îngăduit celo r care d esăvârşesc sau

19




ch iar cel or ce au fost des ăvârşiţi să facă* cev acontrar sfintelor rânduieli ale desăvârşirii*;nici să fie altfel, dacă doresc strălucirea în-dumnezeitoare şi tind în mod sfânt spre ea şise înt ipăresc după mâsura f iecăreia dinsfinţitele min ţi.

Deci cel ce spune ierarhie, numeşte îngene ral o anu m ită rându ială sfântă, un chipal fru m use ţii du m nez eieşti , săvârşind însfintele trepte* ierarhice taina iluminării p rop rii ei şi asem en ea făc ându-se căp eteniei ei . pe cât î i este îng ăduit . Căcides ăvârşirea f iecăruia din cei che m aţi* înierarh ie co ns tă în a fi fost înălţat la im itarealui Dumnezeu, pe măsura lui . Iar ceea ce em a i d u m n e z e i e s c c a t o a t e , c u m s p u n eScriptura, este a fi împreună lucrător a l lui

D um nezeu (I Cor. 3,9; III loan 8) şi a primilucrarea dum nezeiască*, arătând-o, dup ă pu tinţă. în sine. Astfel, fiindcă rându iala* ie rarhiei co nstă în a se curaţi unii şi a curaţi pe alţiişi a se lu m ina unii* şi a lum ina pe a lţii, în ase de săv âr şi unii şi a de săv ârşi pe alţii,fiecăruia i se cuvin e sâ imite pe Du m neze u înmodul lui propriu. Fericirea dumnezeiască,ca să vorbim potrivi t oamenilor, nefi indamestecată cu nici o neasemânare, ci fiind plină dc lu m ina ete rnă, desăv ârşită, n-are

nev oie de nici o desăvârşire; ea e curâ ţitoare .luminătoare şi desăvârşitoare. Mai bine zis.este în săşi c ur ăţirea sfântă, lu m inare a şide săvârşirea, mai pre sus de curăţie, mai p resus dc lumină, fiind izvorul autodesăvârşiriidinainte de lucrarea desăvârşirii altora şicauza întregii ierarhii şi dincolo de loalăsfinţenia , p rin d ep ăşirea ei.

§3

De ci cei ce se cur âţesc irebu ie să se facăcu totul nea m esiecaţi cu ce lc nepotrivite şi sâse elibereze de împreunarea cu ceea cc e

neasemenea cu ei (cf. Luc. 14,33; Ef. 4,22;Col. 3,9). Iar cei ce se lum ineaz ă trebuie sâ seum ple de lumina dum neze iască. înălţându -sela deprind ere a şi p uterea con tem plaţiei cuochii preacuraţi ai minţii*. Iar cei ce se des ăvârşesc să se mu te d e la ccca c e c ned esăvârşitşi sâ se facă părtaşi de cunoaşterea desâ-vârşiioare a tainelor sfinte.

Apoi cei ce se cură ţese* trebuie sâ tran smită altora, prin ab un de nţa cu răţiei lor, dinneîntinarea proprie. Iar cei ce se luminează,

ca minţi mai pâ timitoare , ce şi-au însuşit pa rticiparea la lumina şi la co m un ica rea ei şi s-auînvrednicii în mod prea fericit de strălucireasfântă, Irebuie sâ re ver se spre a lţii lum ina lor,care înt rece toiul . în s fârşi i , cei ce sedesăvârşesc, ca cei ce cunosc comunicareadesăvârşitoare. trebuie sâ desăvârşească pccei ce sc îm părtăşesc de iniţierea aioisfân lă înştiinţa ce lor sfin lc văzute. D.eci fiecare t reaptăierarhică e ridicata la dumnezeiasca tmpre-unâ-lucrare pe mâsura ei, săvârşind, prinharul şi puierea da tă de Du m neze u, cclc cc seaflă în dumnezeire în mod natural şi mai presus dc fire * şi su nt lu cra te de ea în chipm ai presu s de fiinţă, dcs co perin du -i-se închip ierarhic, pe cât se poate, spre imitaream inţilor iubitoare de D um nezeu .

Capitolul IV

Ce înseamnă numele îngerilor

§1

După ce am definit, pe cât socotesc bine.ce este ierarhia, trebuie sâ proslăvim în celeurm ătoare treap ta îng erea scă şi sfinţitelechipuri ce i sc dau în Scripturi şi sâ le privimcu ochi mai presus de lume, ca sâ le ridicăm

prin în ţelegeri ta in ice la sim pli ta tea lo r asemenea celei dumnezeieşt i şi sâ lăudămob ârşia ştiinţei întregii ie rar hiic uo cu ce m icievred nică de D um nezeu şi cu m ulţum iri

pric in uitore dc desăvârşire. în ain te de toate ,se cuvine sâ spunem c â dum neze irea cea mai

presus de fiinţă, dând su bzis tentă fiinţelo rce lor ce sun t. le-a adu s la existenţă. Câciaceasta e propriu ca uze i tu turor şi a bunătăţiimai presus de toate: sâ cheme la împărtăşirea* de Sine cele ce sunt. cum s-a rânduitfiecăreia din cele cc sunt* pe m âsura ei. Deciloale cele ce sunt* se împărtăşesc dc Providen ţa ce izvorăşte din dum nez eirea m ai pre sus de fiinţă şi a toate ca uza toare . C âci n-a r

20




ex ista* dacâ nu s-a r îm părtăşi de fiinţa şiobârşia celor ce suni. Deci loale ccle fărăviaţă* se îm părtăşesc prin ex isten ţă de ea;fiindcă existen ţa lulu ror este dum nez eirea ceamai p resu s de existenţă*. Ia r cele vii se îm

p ăr tăşe sc de a c ee aşi* p u te r e d e v ia ţăfăcătoare şi mai presus de ţoală viaţa. Insfârşit, cele ra ţion ale şi înţele gătoare se îm părtăşesc dc în ţele pciu nea ei mai presu s deloatâ raţiunea şi m intea , de Sine d esăvâ rşităşi mai înainte de lucrarea de desăvârşire aaltora. Dar c vădit că toate acele însuşiri alefiinţelor câte s-au îm părtăşit de ea în m ultefeluri sunt în jurul aceleia.

§2

Deci sfin tele* cele ale fiinţelo r cereştis -au fâcut din part iciparea la comunicareadum neze ia s că, m a i p re s us de cc l e s i m plu e x is te n te şi v ii în m od n e ra ţio n a l şidc ce le r a ţi ona l e a s em ene a nou ă . Câc im ode l ân du -s e pe e l e în ch i p î nţe l eg ă t o rs p re i m i t a rea l u i Dumnezeu* ş i l uc rândî n mod ma i p re s us de l ume s p re a s emănarea lo r cu Du m nez eu (c f . M a t . 18 .10 )şi dor ind sâ dea o form ă înţeleg er i i lo ra u . c u m se c u v i n e , c o m u n i c ă r il e cuDumnezeu l ips i te de glas . Aceas ta pentrucâ fiind aproape şi în suiş neîncetat spre Eil,întinzân du-se , pe câl le este îngăduit, spre El, prin tăria dra goste i dum nezeieşti şi n eclinti te , pr im esc în chip ncin ate ri al şi neam estecaliluminările încep ătoare şi se aseam ănă cu ele,având astfel toată viaţa înţeleg ătoare. Câci elesunt celc cc au fosl făcute prima dată şi sunt

în multe feluri părtaşe* de dumnezeire şi au fost prima dată şi în multe feluri făcute descoperitoareale ascunzi mii dumnezeieştii obârşii. De acccas-au şi învrednicit mai mult decât loatc denumele de îngeri*, pentru câ le-a venit primadată luminarea dumnezeiască şi prin ele nis-au dăruit şi nouă descoperirile cele mai

pre su s de noi. Câci pre cum spune Scriptu ra,legea ni s-a dat prin îngeri (cf. Gal. 3.19). Şi pc Părinţii noştri, vestiţi* dinain te de lege şide după lege, îngerii i-au urcat spre dum

neze ire (cf. Fapt. 7.53 ) sau i-au înv ăţat celece trebuie făcute şi i-au mulat din rătăcireşi viaţă ne sim ţită la ca lea ce a dre ap tă,arătându-lc şi explicându-le rânduieli sfinte

sau vederi ascu nse ale tainelor mai presus delume sau unele v est iri de mai îna inte9.

§3

I ar dac â a r spu ne cin e va câ uno ra din sfinţi

le-au venit şi nemijlocit* arătări dumnezeieşti(cf. Fac. 12.7; 28,13), sâ afle limpede şiaccasta din preasfintele Scripturi, câ nimeni n-a văzut şi nu va vedea (cf. leş. 32,20; loan1.18; 1 loan 4,12; I Tim . 6,16) cc ca ce esteînsuşi* ascunsul lui Dumnezeu. Iar arătăriledumnezeieşti li s-au dăruit celor cuvioşi potr iv it lui Dum nezeu prin descoperir ea unorsfinţite vederi şi pe m ăsura celo r ce le-auvăzul. Iar p rea înţeleap ta Scriptu ră care aînfăţişat în scris a sem ănarea d um neze iascănumeşte, cu dreptate, acea vedere, ca pe oasemănare în formă* a celor fără formă,arătare a dum neze irii* ce le vine celo r ce văddin înălţarea lor prin lum inare a du m neze iascăce li se împ ărtăşeşte dupâ ce au fosl introduşiîn mod tainic şi în chip sfânt în înseşi celcdumnezeieşti . Dar la aceste vederi dumnezeieşti vestiţii noştri Părinţi au fost introduşi în mod tainic prin m ijloc irea Puterilordumn ezeieşti. Dar oare pred ania Scripturii nu

spune că şi rânduialâ legii* s-a dăruit luiM oise de la Dum nezeu însuşi, ca sâ ne-o facăcunoscută şi nouă cu adevărat câ e în chipdumnezeiesc şi sfântă? însă Scriptura ne-aînvăţat cla r câ ea* a venit la noi prin îng eri,voia d um neze iască hotărân d să îna lţe fiinţeledin planul al doilea la Dumnezeu, prin celedintâi*. Această rânduialâ s-a hotărât deob ârşia mai pre sus de fiinţă* a tuturo r, nunum ai pen tru m inţile mai îna lte şi ma i dc jos,ci şi pentru cei de aceeaşi treaptă. Adicâ a

rânduit ca în fiecare ierarhie sâ fie trepte şi puteri prime şi m ijlo cii şi ult im e, ca cei maidum neze ieşti sâ introdu că în taine pe cei maidc jos şi să fie călăuzitori în apropierea deDu m neze u în ilum inare şi îm părtăşire10.

§4

Ba văd că şi în taina dumnezeiască aiubirii de oameni a lui lisus au fost introduşi

întâi îngerii, apoi prin ei a trecut şi la noi harulcun oş ti nţe i . A s t fe l , p read um nez e i e s cu lGa vriil* a învăţat tainic pe părtaşul la ierarhieZaha ria (cf. Luc . 1,11) că din el se va naşte.

21




prin harul dum nezeie sc, contrar năd ejd ii , pruncul care va fi pro oro cul lucrări i div ineomeneşti* a lui lisus. care se va arăia în chiphun şi mân tuito r (cf. Luc. 1,5-21). Iar Măriei*i-a făcut cunoscut lot el câ în ea se va săvârşitaina dumnezeiască a asumării unei forme pipăite de către D um nezeu (cf. Luc . 1,26-38).Iar altul dintre îngeri i-a descoperit lui losifcâ cele făgăduite în chip du mn ezeiesc proo rocului David (cf. Mat. 1,20-21) s-au împlinitacum cu adevărat . Iar al tul a binevesti taceastâ taină păstorilor, ca unora care s-aucurăţit prin dep ărtar ea de cei m ulţi şi prinliniştire. Şi cu el mulţime de oaste cerească le-a împărtăşit celor de pe pământ slavoslovia

puternic cânta tă (cf. Luc. 2.8 -14). Dar sâ privim şi la cele mai în alte arătări lum inoase

din S cripturi. Câci văd că şi lisus însuşi, cau zamai p resu s de fiinţă a fiinţelor cclo r mai pre

sus de ceruri, dupâ ce a venii fără schim bare*la noi, nu iese* din buna rânduiala potrivităoamenilor, aşezată şi aleasă de El, ci se su pune ascultător chip uril or de lucra rc stabil itede Tatâl şi Dumnezeu prin îngeri şi prin mijlocirea lor. Astfel porunccşte prin înger luiIosif (cf. Mat. 2,13) plecarea cu bun rost aFiului în Egipt şi iarâşi muiarea (cf. Mat.2,19) din Egipt în Iudeea. Astfel îl vedemsupunându-se prin îngeri celor rânduite deTa tăl. Nu-ţi mai spu n, ca unu ia ce le ştii, cclecomunicate prin predaniile noastre ierarhicedespre îngerul* carc întăreşte pe lisus (cf.Luc. 22,43) sau câ şi lisus însuşi venit în planul revela ţie i^ sp re buna lucrare m ântu itoare s-a numit In ger de m ure Sfa t (Is. 9.5).Câci de fapt, cum spune El însuşi, câte le-a

auzit de la Tatăl ni le-a vestit nouă (cf. loan15,15; 8,26-28 ) în mo d cu ve nit îng eru lui11.

Capitolul V

Pentru ce toate fiinţele cereşti se numesc în comun îngeri

Aceasta e deci, dupâ noi, cauza numeluide înger, dupâ Scripturi. Dar socotesc câ tre buie să cercetăm şi cauza pentru ca rc scriito ri iSc riptu ri i nu m esc toate fi inţele cereşti*îngeri. Dar venind la explicarea* treptelormai presus de lume, ei numesc* în moddeosebii treapta îngerească pe cea cu carc setermină* prin împlinire cetele dumnezeieştişi cereşti. înain te de aceasta aşază. ca pe ce leaflate deasupra, treptele Arhanghelilor, aleîncepâtoriilor, Stâpâniilor şi Puterilor şi petoate câte le ştiu predaniile revelatoare ale

Scrip turii ca fiinţe aflate dea supra acestora.Dar mai spunem* câ, poirivjt întregii sfinteordini a lor, treptele mai înalte au şi iluminările şi puterile treptelor dc mai jos. învreme ce cele din urmâ nu sunt părtaşe de alecclor de deasu pra lor.

De aceea scri i tori i Scripturi i numesccetele cele pre asfinte a le fiinţelor celo r maide sus şi îngeri. Câci de fapl descoperă şi

ele lumina dum neze irii începătoare. Da r penlru treapta din urm â a m inţilor cereşti nu estemotiv sâ fie numită începătorii sau Tronurisau Serafimi. Câc i nu esle p ărtaşă la puterilec e l o r m a i p r e s u s d e l o a t e , c i p r e c u mace asia* în alţă pe ierarhii înd um ne ze iţi ainoştr i* spre razele cuno scute de ea ale dum n e z e i r i i î n c e p ă t o a r e , a ş a ş i p u t e r i l eato ts f inţi te a le f i in ţelo r de d eas up ra ciînalţă spre Du m nezeu treapta care înch eie*ierarhi i le îngereşt i . Dar poate sâ spunăcinev a şi aceasia. câ toate nu m ele înge reşti

sunt comune pentru faptul câ toaie Puteri lecercşti au com un ch ipul du m nez eiesc şi îm părtă şirea m ai pu ţin ă sau m ai m ultă dedarul i luminări i dc la Dum nezeu. Dar pentruca cuvântul nostru sâ fie mai clar. sâ privimcu sfinţenie la în suşirile pro prii* ale fiecăreitrepte în ge reşti, aşa cum sun t în făţişate înScripturi.




Capitolul VI

Carc e primul ordin al fiinţelor cereşti, care a l doilea şi care al treilea

§1

Câle şi cum suni ord inele fiinţelor mai pre su s de ceru ri şi cum se desăvârşesc ie rarhiile lor, numai obârşia îndumnezeitoare adesăvârşirii o ştie întocmai*. Pe lângă aceea,numai ea cunoaştc acele ordine, puterile şiiluminările proprii şi buna şi sfinţita lor orânduire mai presus dc lume. Căci nouă ne estecu neputinţă sâ cuno aştem taine le minţilormai presus de coruri şi desăvârşirile lor prea-sfinte, dacâ nu ne spune cineva câle ne-a

descoperii în mod tainic prin ele, ca prin ceJece ş l iu b ine cc le a l e lor , dumnezei reaîncepătoare. Deci noi nu v om g răi din propriemişcare. Ci vom înfăţişa vederile îngereşticâte au fost con tem pla te de sfinţii scriitori aiSc riptur ii, du pă ce am fost înv ăţaţi tainicdespre ele. potrivit cu felul în care suntemnoi1-.

§2

Sc riptura a făcut cuno scu te toate fiinţelecereşti prin numiri descoperite (cf. Ef. 1.21;

Col. 1,16; lud. 9) în număr de nouă*. Pe

acesica dumnezeiescul nostru lâlcuilor alcelor sfinte* le înfăţişează ca pe trei ordineîntreite. C el dintâi spune c â este cel care este puru rea în juruJ lui D um nezeu şi aproape* deEl şi cunoscut ca unul ce esie unit cu Elnem ijlocit şi înain tea celorla lte. Re vela ţiaSfintelor Scripturi ne-a predat că Tronurile

prcasfinie* şi cete le cu ochi mulţi şi cu m ultearipi, numite în limba evreiască Heruvimi şiSerafimi, sunt aşezate nemijlocit* în cea mai

înaltă apropiere în jurul lui Dumnezeu. Decislâvitul* no stru pov âţuito r ne-a spu s câ acestgrup întreit esie unul şi dc acelaşi grad şi cuadevărat întâia ierarhie, decât care nu estealtul mai asemenea lui Dumnezeu şi mainem ijlocit lângă prim ele iluminări ce pornescdin Dumnezeu, fiind aproape de El, cum aspus învăţătoru l n ostru. Al do ilea grup zice câeste cel compus din Stăpânii*, Domnii şi

Puteri. A treia şi cea din urmă dintre trepteleierarhiilor cereşti spune câ este cea a îngerilor, a Arhanghelilor şi a începâtoriilor.

Capitolul VII

Despre Serafimi, Heruvimi şi Tronuri şi despre prima ierarhie*

§ 1

Cunoscând această ordine a sfintelor ierarhii. spunem câ orice nu m ire* d ată m inţilorcereşti redă însuşirea de chip dumnezeiesc afiecăruia. D espre num ele sfânt al Serafimilor,cunosc ătorii limb ii evr eieşti spun că el îi aratăfie ca pe cei ce ard . fie ca pe cei ce încălzesc.Iar cel a l H eru vim ilor ex prim ă bo găţiacuno ştinţei sau re vărsa rea înţelepciun ii. Deci

in mod potrivit întâia dintre ierarhiile cereştisăvârşeşte slujirea sfânta a fiinţelor ce lor maiînalte, fiindcă are treapta cea mai de sus şi eii s-au dăruit, ca celei mai apropiate, arătările

dumnezeieşti* lucrătoare şi desăvârşirile înmod începător. Tronurile sunt arătate şi cacele ce încălzesc şi ca ce le ce rev arsă înţelep ciunea printr-un num e care Ie descoperă* însuşirea lor de chip du m nez eiesc*. întărită prindeprindere*. Numele de Serafimi aratâ prindescoperire mişcarea neîncetata şi nesfârşităa lor în jurul celor dumnezeieşti şi căldura şiiuţimea şi mai m uli decât fierb intea şi puru realor m işcare ap rop iată şi ne ob osită şi neclintităde Dumnezeu. E o mişcare care face prinlucra rea ei înălţătoare şi luc rătoare ase menealor pe cele mai de jos de ele, ca una care leînfierbântă şi le înflăcărează spre o căldurăasemănătoare. Ea are de asemenea pururea

23




pu terea cu râ ţito a re în flăc ăr a tă şi a lo tar-zâtoare, n eac op erită şi nestinsă, ca o însu şireluminoasă şi luminătoare, care alungă oriceîntuneric neluminat şi acoperitor. Iar numeleH eruv imilor arată pu terea lor cuno scătoare şide Dumnezeu văzătoare şi primitoare a darului cel mai înalt al luminii, capac itatea vederiim ăreţiei dum nez eieşti în cea dim âi puterelucrătoare a acesteia şi a comunicării ei dcînţelep ciun e făcătoare, da r şi puterea de aîmpărtăşi cu îmbelşugare celor de al doileagrad . prin rev ărsarea înţelep ciun ii dăruite lor.

De aici urm ează că num ele Tro nu rilor (cf.Col. 1,16) celor mai înalte* şi mai ridicatearată că sunt ridicate d c la cele de jos * sau dinstarea umilită* în chip mai presus de lume şică tind fârâ reţine re spre ceea ce e la înălţime

şi aşezai deasupra celor ce urmează; că tindcu toate puterile. în mod neclintit şi cu bunăîncordare spre ceea ce e fixat cu adevărat lacea mai marc înălţime , primind venirea dum nez eirii cu toata nepălimirea şi îns trăinarea dem aterie1 Căci aşteaptă în duh slujitor cele ccle vin de la Dumnezeu, ca unele ce sunt prinexc elenţă purtătoare de Dum nezeu*.

§2

A cesta este. dupâ noi, înţelesul n um eloram intite. D ar trebuie sâ spunem şi ce socotimcă înseamnă ierarhia lor. Cred câ am arătatdestul câ sco pul o ricărei ierarhii este indreptatîn chip neclintit spre imitarea lui Dumnezeuşi spre asemănarea cu El; câ toată lucrareaierarhică se împarte în primirea şi comunicarea sfân tă de cu răţie, de lum ină du m nez eiascăşi de cunoştinţă desăvârşitoare. Acum însădoresc sâ spun, într-un chip vrednic de celemai înalte m inţi, cum e descoperită ierarhialor în Sfintele Scripturi. Pentru cele dintâi*fiinţe cc iau primul loc dup â dum nez eire,căreia îi datoresc existenţa (cf. Luc. 1,19). şisunt oarecum aşezate în pndvoarele acesteia,fiind mai presus de loate puterile văzute şinevăzute* făcute*, trebu ie să adm item o treaptă ierarhică proprie şi cu totul de acelaşichip. Pe acestea trebuie sâ le socotim curatenu num ai pe ntru câ sunt libere de pete întinate

şi de ne c u răţen i i şi sunt n ea jun se deînchipuirile* materiale, ci şi pentru câ suntneam estecate şi ferite dc orice cobo râre şi mai pre su s d e orice stare sfântă din j osul lor. Căci

prin curăţia lor, ele ocupă un loc mai în altd e c â t t o a t e P u t e r i l e ş i s u n t c e l m a iase m ănătoar e du m nez eirii şi-şi susţin pu rurea neclint i tă mişcarea proprie lor prinsine* şi unitară, spre dragostea neschimbatăde Dumnezeu. Astfel, necunoscând nici ocoborârc spre ccle fără sens. îşi păstrează fârâşovăire sau schimbare statornicia nezdruncinată, potrivit râvnei lor de-a fi asemeneadumnezeirii. Dc aceea trebuie să le cugetămca m inţi văzătoare spiritual*, nu ca pc unelece ar contem pla vederile spirituale* prin sim boluri sensibile şi s-ar în ălţa sp re cele dum nezeieşti cu ajutorul privirii unei felurimi deforme privite, sprijinindu-sc pc chipuri sfinte.Trebuie sâ le cugetăm ca fiind pline de olum ină mai presus de orice cu no ştinţă nem a-

terială şi copleşite, pc cât se poate, de vederea* acelei frum useţi izvo râtoa re carecree az ă frumosul şi este obârşia frumuse ţiicelei mai presus de fiinţă şi străluceşte într-olumină întreită. Sâ cugetăm că ele s-au învrednicit în acelaşi mod de împărtăşirea luilisus* nu prin mijlocirea chipurilor* lucratecu sfinţenie, care în fo rm e asem ănătoare ara tăasemănarea cu lucrarea dumnezeiască*, ci prin apropie re a adevărată de El şi prin îm părtăşirea nem ij lo cită de cunoştinţa din lu

minile lui cc îndumnezeiesc. Şi. în sfârşit, sâcugetăm că lor le este dat. în gradul cel maimare, sâ imite pe Dumnezeu şi, pe cât esteîngăduit, sâ se împărtăşească, printr-o primălucrare* şi printr-o lucrare nemijlocită, devirtuţile lui du m ne ze ieşti şi de oamen i iub itoare.

La fel sâ le cug etăm d esăvârşite*, nu pen lru câ ar fi lum inate d e o cu no ştinţă raţiona lădistinctivă*, scoasă din simboale diferite, ci pentru câ sunt pline de haru l cel mai inall alîndu m neze irii. p otrivii cun oştinţei celei m aiînalte a celor dumnezeieşti, care este cu putinţă numai îng erilor. Câci sunt aşezate întreapta lor ierarhică* în m od ne m ijlocit lângăDu m nez eu şi nu prin mijloc irea alto r fiinţesfinte. Ele se înalţă în chip ne m ijlocit spredumnezeire prin puterea şi treapta lor mai presu s de toate . De aceea su nt stato rnic iteîntr-o sfinţenie desăvâ rşită şi în cel m ai înaltgrad dc nec lintire se îna lţă, pe câl eslc cu

putinţă, spre frum use ţea nem ale rială şi sp ir ituală. spre con tem plare a ei. Ş i. deo arece sunt prim ele în ju rul lui D um nezeu, e le suni in troduse în chip nemijlocit de către izvorul şi

24




ob ârşia sfinţeniei în p lanu rile lu crărilor du m nezeieşti. fiind aşezate ierarhic în modul cclmai minunat14.

§3

Deci scriitorii S cripturii ara tă în chip clarfaptul* câ o rdine le cele m ai de jos ale fiinţelorce reşti sunt introd use în cun oştinţa* lu crărilor dumnezeieşti de cele mai înalte, iarordinele cele mai înalle dintre toate* suntlum inate, pe cât e ste cu pu tinţă, cu învăţăturitainice, chiar de dumnezeire. Câci pe uniidintre ci (pc îngeri) îi ara lâ cum sunt introduşitainic şi în m od slan t de ce i mai înalţi, precu m

aratâ câ Acela, care a fosl primit în ceruri*sub chip omenesc, este D om nul P uterilor cereşti şi împăratul slavei (cf. Ps. 23.10). Pealţii, din locul lui îi arată cum îşi desc operăneştiinţa lor faţă de în suşi lisus şi cum ajungei la cu no ştinţa luc rării lui pen tru no i; saucum însuşi lisus i-a înv ăţat pe ci în m od lainicşi nemijlocit, descoperindu-le în primul rândlucrarea sa dum nez eiască* cea m ântu itoare şide oameni iubitoare. Căci Eu. spune*, învăţ d r e p t a t e a ş i j u d e c a t a c e a mâ n t u i t o a r e

(Is. 63.1).Mă mir însă* câ primele din fericitele

fiinţe ce reşti, care le într ec pe ce lelalte atât dem u l t , d o r e s c c u o r â v n ă î n s o ţi t ă d enedu me rire luminările ce p ornesc din obârşiadumnezeiască, zburând numai la mijloc*.Câci oare nu întreabă* cJe; D e ce î(i sunt veşmintele roşii? (Is. 63.2). Ele se îndoiescmai întâi, arătând prin acca sta că suni pe caleamântuirii şi câ doresc sâ cunoască lucrareadumnezeiască, dar nu se grăbesc deloc spreluminarea ce, pe altă parte, s-a dăruit lor prinarătarea dumnezeiască.

Deci prim a ierarh ie a m inţilor ccreşii fiindaşezată ierarhic în mod nemijlocit lângăob ârşia a toa tâ sfin ţen ia, penlru o înălţaredirectă spre El. fiind plină de cea mai sfântăcurăţie* a luminii ce lei ne m ăsurate* ce serăspândeşte din lucra rea de sfinţire cea mai presus ile desăvârşire - este curată, lu minataşi desăvârşită*. Ea e net ulb ura tă de vreo a ple

care spre celc dc jos . E ste plină de lum ina ceamai începătoare şi prima şi este desăvârşită prin dep rin d e rea* cu îm p ăr tăşi r e a decunoştinţa şi ştiinţa ce i s-a dat cel dintâi.

Pe scurt, aş putea spune cu dreptate şiace asta, câ atât cu răţirea, câ t şi lum ina rea şidesăvârşi rea nu sunt a l t ccva decâ t îm p ăr tăşi rea de fiin ţa d u m n c z c ia sc â , carec u r â ţe ş t e d e n e şt i i n ţă p r i n d ă r u i r e acunoaşterii sfinţirii desăvârşite. P e aceasta oîmp arte dup â cuv iinţă, lum inân d prin însăşiacea cu no ştinţă dum nez eiască, p rin care şicu râţeşte treap ta de ma i înai nte a ştiinţei, cucare cineva nu vede încă toiul . Aceas tâcu răţire se face p rintr-o lu m inare m ai înaltă,în sfârşit, ca desăvârşeşte prin acea lumină,ad icâ pr in ştiinţa stato rnic ă a sfinţirilor lum inoase '5.

§4

Aceasia este, dup ă ştiinţa m ea, prim a treaptă a fiinţelor ce reşti, carc stă în ce rc* (cf. Is.6.2; Apo c. 4,4; 7,11) şi n em ijlocit în juru l luiDumnezeu; şi care se doreşte în mod simpluşi neclintit după cunoaşterea veşnică a lui, potr iv it cu frica înaltă şi nobilă ce o au îngeri i.Acest ordin are multe şi fericite vederi, însăeste luminai de raze simple şi nemijlocite şise hrăneşte cu hrana d um neze iască ce este cuadevărat îmbelşugată în prima ei revărsare16

şi lotu şi un a p rin un itatea ei ne dife ren ţiatâ şiunificatoare. El se învredniceşte de multădăruire şi înrâurire de la Du m nez eu şi deci deasem ănarea cu EI, pe cât e cu p utinţă, înînsuşirile şi formele lui spirituale* şi frumoase. Căci cunoaşie în chip deosebit multedin tainele dumnezeieşti şi se face părtaş, pecât se p oate, de ştiinţa şi cuno ştinţa lui D um nezeu . De aceea ş i Sc r i p t u ra a p reda ioam en ilor cântări de ale lor, în c are se descriecu sfinţenie înălţim ea lum inării lor. Câci uniidin acel ordin, ca sâ grăim poetic, strigă asem ene a unui glas* de ape m ulte (cf. Iez. 1,24;3.12; Apoc. 19.6): B in ecuvânta tă es te slava

D om nulu i in lo cul să u* (Iez . 3 ,12). Alţiiînalţă acea mu lt vestită şi prea cuv ioas ă cân tare: Sfânt, Sfânt, Sfânt e D om nul Savaot, plin e cerul şi pământul de mărirea lui (Is. 6,3;Apoc. 4.8).

Noi am explicat, dupâ puie rea noastră,aceste prea înalle cân tări dc lau dă ale m inţilor

cclor mai presus de ceruri în scrierea Desp re cântările dumnezeieşti* , unde S-a vorbii, pecâl socotesc, de ajuns despre ele. Penlruacum, ajunge sâ reamintim numai că primul

25




ordin, dupâ ce a fosl luminai, pe cât era cu putinţă, cu ştiinţa despre Dum nezeu dc câlre bunătatea dum nezeia scă de la obârşie, a co-mu nicat-o pe acea sta pe rând şi trcp lelor ce seaflă sub el într-o ierarhie bine orânduită.

Din acestea se vede. ca sâ spunem pescurt , câ se cuvine cu dreptate ca dumnezeirea. ca re se cere şi irebuie sâ fie cinstilâ.lăudată şi proslăvită, sâ fie cunoscută şi

pre am ărită, pe câ t e cu putinţă, şi de min ţilede Dumnezeu purtătoare. Căci ele sunt. cumspun Scripturile, locurile dumnezeieşti* de

odihnă (cf. Is. 66,1) ale dumnezeirii izvo-râtoare*.

Dar cântările de laudă ale acestei ierarhiine mai înv aţă că dum nez eirea este o mo nadă*şi o unitate in trei ipostasuri, ce-şi revarsă purtarea de gri jă de necuprinsă iubire pesteîntre aga crea ţiune . de la fiinţele cele m ai pr esus de ceruri, până la existenţele cele maidepărtate ale acestui pământ, pentru că esteobârşia şi cauza a toatâ existenţa şi cuprindetoate într-un mod m ai p resus de fiinţă. într-oîm brăţişare nec uprinsă*.

Capitolul VIII

Despre Domnii, Puteri ş i Stăpânii şi despre treapta ierarhică de mijloc§1

Dar acum trebuie să trecem la ordinul demijloc al m inţilor cereşli. privind cu och i mai pre su s de lum e, pe cât se poate , la Dom niileacelea şi Ia vederile cu adevărat puternice*ale dumnezeieştilor Stăpânii şi Puteri. Câcifiecare n um ire* a fiinţelor mai presus d e noidescoperă însuşiri le lor asemănătoare cu

Dumnezeu, care-1 imilă pe Dumnezeu.As t fe l s oco t e s c că numi rea ca re nc

d e s c o p e r ă p e s f i n t e l e D o m n i i a r a t âînălţim ea nerob i tă* şi l ib e ră de toa iâdo rinţa dup â cele dc jos . A rată dom nia lorl iberă de orice supunere* sub vreuna dinneasemânâri le t i ranicc. f i ind deasupra atoată înrobirea ce micşorează, nesi l i tă lanici o coborâre şi ridicată peste orice ne-asemânare. Câci ea se doreşte la nesfârşitdupâ domnia adevăra tă ş i dupâ i zvoruldo m nie i*17 şi spre asem ănare a cu ca, pecâl e cu p utin ţă, cu dom nia cea m ai îna ltăde deasupra e i , nemodelându-se pr in acea bu n âia ie pe ca şi nem ode lâ nd pe ce le dedupâ ea după n imic d in ce le ce au o dom nie părută, ci du pâ c eea ce esle cu adevăratşi în întregime dom nie, stăruind, după p utereaei, pu rure a în îm părtăşirea de izvorul do m nieişi de asem ănarea du m nezeiască cu ea.

Iar numirea sfintelor Puteri exprimă o

bărbăţie pute rn ic ă şi n edâ tin a tâ în to ate lu-crârilc lor de asemănare dumnezeiască, o bărbăţie ce nu slăbeşte deloc în prim irea lu m inărilo r du m nez eieşti ce li se îm părtăşesc şi

în urcuşul puternic în imitarea lui Dumnezeunepârâ sind* deloc prin vreo lipsă de bărbăţiem işcarea lor spre asemănarea cu D um nezeu,ci privind neclintit spre Puterea cea mai presus dc fiinţă şi întăritoare. Ele sc pre fac con tinuu în chip al acele ia, pe câ t e cu putinţă, şitind spre ca cu tărie, ca spre izv orul Puterii.

Dar se îndreaptă şi spre Puterile cele dedupă ele, cărora le comunică putere în chip

dumnezeiesc.

In sfârşit, numirea sfintelor Stăpânii cestau pe ac eeaşi treptâ cu D om niile şi Pu terilecereşli arată arm onia b ine rân du ită şi ncam es-lecatâ în bun a prim ire a ce lor dum nezeieşli.Ele aratâ buna rânduială* a Stăpâniilor mai presus de lu m e şi sp iritua le , ca re nu sefolosesc râu. în chip necuvenit şi tiranic de

puteri le stăpânir ii cc li s-au dat, ci, în ălţate închip bine orâ ndu it spre cele dum nezeieşti, le

îna lţă şi pe c ele d c sub e le cu bu năvo inţă,asemănându-se* în aceasta, pe cât le stă în

pute re, izvoru lu i celu i dătător de stăpânire,care le lum inează pe ele. pe cât este cu pu tinţăîngerilor, în chip orânduit, în treapta puteriilor stăpâniloare.

Având aceste însuşiri asemănătoare celordumnezeieşti, ordinul cel de la mijloc alm inţilo r cereşti es te şi el cu răţit*, lum ina t şidesăvârşit în modul în care s-a spus de lumi

nile dumnezeieşli începătoare, dându-i-se aldoilea grad dup ă treapta ierarhică cea dintâişi descopenndu-se ca gradul al doilea, prinmijlocirea* cclui dintâi.

26




§2

In faptul câ spusa unui* înger vine laauzu l a l t u i a , vom vedea un s i mbo l a ldesăvârşirii cc se transmite mai departe, maiîntunecoasă*. Câci . dupâ cum spun cei

pricepuţi* în ce le sfin te , prin trecerca lagradul al doilea, desăvârşirile dumnezeieştise fac mai întunecoase, fiind un lucru mai

puţin desăvârşit decât îm părtăşirea nem ij lo cită de ved erile dum neze ieşti. A ceasta socotesc câ se poate spune şi de împărtăşireamijloc ită a ace lor trepte îngereşti ce se înalţă prin ele spre îm părtăşirea în m od nem ijlo citde Dumnezeu: ea este mai luminoasă decâtaceea a celo r ce se împ ărtăşesc în chip m ijlocit. Din această pricină se şi numesc de către

tradiţia preo ţeas că* p rim ele minţi - Pu teri cedes ăvârşesc, lum ine az ă şi cu răţă pe cei maidc jos, pentru câ aceştia sunt înălţaţi de cătreacelea spre izvo rul cel m ai presu s de fiinţă alluluror cclor ce sunt şi sc împărtăşesc, pe câlle eslc îngăduit, dc curăţiri, iluminări şidesăvârşiri prin mijlociri. Este o rânduialâstabilită în general dc către izvorul du m nez eiesc a toată ierarh ia ca cc i ce aparţin ce lui deal doilea grad să se împărtăşească dc iluminările* dumnezeieşti prin mijlocirea cclor

ce aparţin primulu i grad. Iar acest lucru îl veiafla exprimat de scriitorii Scripturii în multelocuri. Astfel, după ce iubirea dumnezeiascăşi părintească de oameni a pedepsit pe Israilîn scopul întoarcerii şi sfintei lui mântuiri şil -a predat* neam urilo r răzbunătoare şi crude*

pen lru a-1 în drepta , l-a scos din nou din robieşi. prin conducerea de multe feluri* de cătrecei însufleţiţi de b inele lui, l-a adus înc ă o datăcu blândeţe* la starea fericită de m ai înainte.In legătură cu aceasla, unul dintre prooroci,Zaharia, vede un îng er (cf. Zah. 1.8) care este,după socotinţa mea. dintre primii ce stau în

jurul lui Dumnezeu (câc i, precum am spus,numele de înge reşte com un* tuturor), care află.cum s-a spus, în mod nemijlocit de la Dumnezeu cuvintele mângâietoare (Zah. 1.13) înlegătură cu acest fapt.

Apoi vede pe un altul dintre îngerii m ai de jos* ale rg ând în în tâ m pin are a* celu i din tâ i,spre primirea luminii şi împărtăşirea de ea.

Acesta, introdus fiind de către cel dintâi în

treapta lui ierarhică potrivit sfatului dumnezeiesc*. vede cum i se dă însărcinarea sâcom unice p roorocului în mo d tainic vestea câ Ie rusalim ul va f i lo cuit de o m are m ulţ im e de oameni (Zah. 2,8), bucurându-se de un mare belşug. Iar un al tu l din tre prooroci, Iczechie l.

spune câ ac eastă ho tărâre a fost luată, în chipsfânt , de către Dumnezeirea însăşi , caretronează mai presus de Heruvimi (cf. lez.10.18) şi este mai slăvită decât ei. Iar cândiubirea de oam eni, cea părintească, a condus

pe Israil. cum s-a sp us. prin pedeapsă spre bine. a hotărâ t sâ despartă* pc cei nevin ovaţide cei v inovaţi. Luc rul a ces ta l-a aflat maiîntâi, dupâ Heruvimi, acela ale cărui coapsesunt încinse cu cingătoare de safir şi care poartă o hain ă ce aju nge pânâ la călcâie *, ca

semn al demnităţii sale ierarhice18 (cf. Iez.9.3).

Pc c eilalţi îngeri ce av eau secu ri, a p orun cit orânduirea dum nezeiască ce a de Ia obârşiesâ-i înveţe primul în ger de spre ac eastă deose

bire ce vine de la D um nezeu. Ş i acestu ia îi porunceşte sâ treacă prin m ijlo cul Ierusalimului şi sâ pu nă un sem n pc frunţile* ce lornevino vaţi; iar altora lc-a spus: Duceţi -v â p e urma lui în cetate şi nu cru ţaţi nim ic ce vedeţi cu ochii voştri... dar nu vă atin geţi de nim eni din cei cu sem nul (Iez. 9,5-6).

Dar ce ar putea spune cineva despreîngerul c are i-a spus lui Daniel: A ie şit cu vânt (Dan. 9,23): sau despre acel prim înge r, care a luat foc ul din m ijlocul H eruvimilor (Iez.10,2,6)? Sau ce dov adă mai pu ternic ă se poateavea despre buna orânduire* a îngeri lor,decât aceea câ Heruvimii pun focul în mânaaceluia care este îmbrăcat în haina albă(cf. Iez. 10,7)? Sau cuvântul despre îngerul

care a chem at pe preadum nezeiescul Gavriil*şi i-a spus: Fă pe acela să înţeleagă vederea (Dan. 8 ,16)? Sau toate câte s-au spu s de cătresfinţii proor oci despr e bu na orâ nd uire de chipdumnezeiesc a treptelor ierarhiei cereşti?

Dacâ buna orându ire a ierarhiei noastre seaseamănă, pe câ l s e poale , cu i e rarh iacerească, atunci ea are, ca în nişte chipuri,frum use ţea îngere ască, fiind m ode lată decătre aceea şi fiind înălţată prin aceca spre

ob ârşia mai pre sus de fiinţă a toată ierarh ia*.

27




Capitolul IX

Despre începătorii, Arhangheli ş i îngeri sau despre cea din urmă treaptă a ierarhiilor cereşti

§1

N e-a mai răm as să ne îm podobim , înîncheiere, sfinţita privire a ierarhiei îngereşti, cuîndreptarea ei spre începătorii Ie. Arhanghelii şiîngerii asemănători cu Dumnezeu. Şi socotesccă e de trebuinţă săda u întâi explicările sfintelorlor numiri, după cât îmi este mie cu putinţă. Ceaa înccpâtoriilor cereşti exprimă însuşirea lorîncepătoare şi conducătoare spre cele dum

nezeieşti. potrivii treptei lor sfinte, însuşirearătată în mod cuvenil ci, în puterile lorîncepătoare. îndreptate în întregime spreînceputul mai presus de început, dar şi conducând în chip începător pe altele. Ele suntîntipărite, pe cât e cu pu tinţă, de chipu l Ac eluiînceput făcător de început, arâtându-1 caînc eputul m ai pre sus de f iinţă al trep telor* . înfrumoasa ordine a puterilor începătoare.

§2

Iar ceata sfinţilor Arha ngh eli* stă p eaceeaşi trea plâ cu ce a a încep âtoriilor cereşti.Iar treapta lor ierarhică şi ordinea lor şi aîngerilor este, cum am spus, una. Dar fiindcănu esle ierarhie* carc sâ nu aibă Puteri prim e,m i jl o c i i şi u l t im e , s f â n t a tr e a p l â aA rhan ghelilor, prin locul ei ierarhic mijlociu,ţine în legătură cele d e la m argini. C ăci com unică atât cu preas fintele* în cep ătorii, cât şi cusfinţii înge ri. C u cele dintâ i penlru câ e întoarsă spre în cep utul ce l mai p resus de fiinţă,având un înc ep ui şi se întipăreşte, pe câl estecu pu tinţă, de El şi une şte cu El şi pe sfinţiiîngeri prin puterile ei con du cătoare bine orânduite, statornice şi nevăzute. Iar cu îngerii, pentr u câ e ste şi o treaptă tălm ăc itoare, p r im in d i l u m i n ă r i le d u m n e z e ie şl iîncepătoare în m od ierarhic prin prima ceată§i vestindu-le În ge rilorîn chip îngeresc şi prinîngeri descoperindu-ni-le nouă, pe măsurasfinţită a fiec ăruia din no i cu ce i iluminaţi închip dumnezeiesc. Câci îngerii, precum amspus înainte, înc heie loate ordinele minţilor

c e r e ş t i , a v â n d c e a d i n u r m ă * c a l i t a t eîngerească între fiinţele cereşti. Şi ei suntnum iţi de către noi îng eri în chip cu atât m ai pro priu* dccâl cei mai din ain te , cu cât ireaptaîor ierarhică este cea mai vădită şi mai apro p ia tă dc lume.

Ordinul cel mai înalt*, cum s-a spus,f iind aproape de C el ascuns ca prima t reaptă. socotim câ îndeplineşte rolul ierarhicfaţă de cel de al do ilea în m od asc un s. Iarcel de al doilea, ce con stă din sfintele Do m

nii şi P uteri şi Stăpân ii, ce co nd uc e ierarh iaîncep âtori i lor, A rhan gh eli lor şi îng eri lor, emai arătat decât întâia treaptă ierarhică, darmai ascuns* decât cel dc dupâ ea. Iar ordinul revelator al încep âtori ilor . A rha ng he l i l o r ş i î nge r i l o r că l ăuzeş t e i e ra rh i i l eom ene şt i*, lucrân d o cea tă prin al ta . ca sâsc înf ăptu iasc ă în râ n du ială în ălţare a şiîn toarcerea spre Dumnezeu ş i uni rea cuEl , dar şi* ieşi rea (proces iunea) puteri lorlu i Du m nezeu cu bun ăta te l a loa te t rep te leie rarh ice ş i comunicarea lor în t r -o f rum oasă şi preas fân tă rân du ială. De aceea şiSc r ip tura a încre din ţat i e rarh ia noas t răîngeri lor , numind pe Mihai l conducător al po p o ru lu i Iu d e u şi pe a lţi în g e ri , co n ducători ai al tor neamuri (Dan. 10.13. 20-21). Câci , C el Preainul t a p us grani ţe in tre neamur i după num ăru l înger ilor lu i D umnezeu*9 (Deut. 32,8).

§3

Iar dc întreabă cineva*: şi cum a fostînălţat singur po porul evre u la ilum inărileîncepătoare ale lui Dumnezeu? Răspundemcâ nu irebuie învinuite dreptele călăuziri aleîngerilor* pentru rătăcirea celorlaltc popoarespre zeii care nu sunt, ci ace lea înseşi au căzutdc la dreapta urcare spre Dumnezeu, prinabaterea lor sau prin iubirea de sine*, prin

îndrăzneala şi prin închinarea acordată pem ăsura lo r cc lor soc oţiţi de ei zei. A ceastamărturiseşte* câ a suferi i-o* şi poporulevreu. Câci ai lepădat, zice, cunoştinţa lui

28




Dum nezeu şi ai um blat du pâ inim a ta (cf. Os.4.6).

Câci nu av em o viaţă* silită, nici nu scîntunccă. din pr icin a libertăţii celo r prov iden ţiali, lum inile strălucitoa re ale Pro vid e n ţe i . C i n e a s e m â n a r e a * v e d e r il o r *înţelegătoare pr icin u ies c ne îtnpănăşirea to

tală* de dăruirea lum inii mai m ult decât plinea bunătăţii părinte şti şi nestr âv ez ii din pric inaîmpotrivirii sau îm părtăşirile de raza cca unaşi simplă şi pururea aceeaşi şi mai presus desimplitate. în moduri felurite, mici sau mari,întunecoase sau clare. Fiindcă nici asupraaltor neamuri (dintre care şi noi ne-amînălţat* la oce anu l n em ărgin it şi îm be lşug atşi la disp oz iţia tutur or* , al lum inii du m n e z e i e ş t i î n c e p ă t o a r e , r e v ă r s a t ă p r i ndăruire) n-au stăpânii zei străini. Ci unul eraStăpânul tuturor (cf. Deul. 6,4; 32,39; I Cor.8,5-6; Ef. 4.6). Şi spre El i-a înălţat pe cei ceI-au urinat prin îngerii care împlinesc slujireaierarhică pentru fiecare neam. Şi pe Mel-chiscdec* trebuie să-l înţelegem ca ierarh pre aiu bitor de D um nezeu, nu al celo r ce nusunt. ci al lui Dumnezeu Cel Preaînalt. alCclui ce este cu adevărat. Câci înţelepţii încele dumnezeieşti nu l-au numit pe Mel-chisedec numai de Dumnezeu iubitor, ci şi

pre ot (c f. Fac. 14.1 8), ca sâ arate ce lo rînţelegători câ ace la nu se înd rep ta num ai elspre Dumnezeu Ccl cu adevărat existent, cicon ducea şi înălţare a altora ca ierarh spreadevăratul şi singurul început dumnezeiesc.

§4

Dar vom am inti, pentru înţelegerea iera rhiei de cătrc tine, şi câ lui Faraon* i s-a vestiide către îngerul ocrotitor al Egiptenilor (cf.Fac. 41,1-8) şi stăpânitorului Babilonienilor

(cf. Dan. 2) de către cel al lor. în vedenii (cf.Fac. 41,1 -24; Dan . 2.1; 4, l -2). grija şi putereastăpânitoarc a Pro viden ţei tuturor. La fel, slu

jitorii* lui Dum nezeu ce l adevărat au fostfăcuţi cond ucători ai ace lor pop oare, p entru atălmăci vedeniile ce-au luat chip prin îngeri.Tălmăcirea aceasta a fost descoperi tă deDu m nez eu prin îngeri un or bărbaţi sfinţi,apr op iaţi de înger i, lui D aniel şi lui Io sif (cf.Dan. 2,19; Fac. 41,38). Căci una este con-duc crea şi purtarea lui dc grijă pen tru toate.

Şi nu trebuie socotit nicidecum câ dumnez eirea a con du s prin soartă* nu m ai pe Iudei(cf. Rom . 3.29; 10,12), iar îngerii ocro tesc înmod separat sau împreună sau opuşi între eicelelalte n eam uri sau o fac aceasta niscai zei.Iar şi cu vântu l acesta trebuie lua t în ace st sfânt

înţele s că nu un D um nezeu îm părţit cu alţi zeisau îngeri are co ndu cere a noastră, iar pe Israill-a ales sâ-i fie conducător şi călăuzitornaţional, ci El este D um neze ul unicei P rovi-denţe suprem e a tuturor şi condu ce în chipm ân tuito r pe toţi oam enii prin c ălăuzirile statornice ale îngerilor Săi, dar numai Israil s-aî n t o r s s p r e d ă r n i c i a l u m i n i i şi s p r ecunoaşterea Domnului adevărat. De aceeaScriptu ra descoperind că El l-a ales pe Israilspre slujirea adevăratului D um neze u, spune:

A fo s t fă c u t parte a D om nulu i* (Deut. 32,9).Dar ca să arate că şi el a fosl la fel ca altenea m uri încred inţai u nuia din sfinţii îngeri, ca prin cl sâ cunoască stăpânirea cea una a tu turor. a spus câ M ihail* condu ce pe Iudei (cf.Dan. 10,13.21). Prin ace asta ne-a învăţat câuna este P roviden ţa tuturor, ca tem elia mai pre sus dc fi inţă a pute rilor nevăzute şi văzute ,rându ind pe toţi îngerii oc rotitori ai fiecăruinea m sâ-i înalţe pe cei ce-i urm eaz ă de bu nâvoie*, cu toată puterea spre începutul tuturor" .

Capitolul X

Repetarea şi rezumarea bunei ordini îngereşti

§ I

Am ajuns deci la încheierea câ ceata ceamai îna ltă a minţilor ce sc află în juru l luiDu m nezeu c făcută treaptă ierarhică de către

lumina desăvârşitoare începătoare* prin tinderea în chip nemij loci t spre Ea; şi se

curăţeşte. sc luminează şi se desăvârşeşte printr-o dăruire de lu m ină mai ascunsă*, darmai arătată din d um nezeirea încep ătoare. Mai

29




ascunsă, ca mai inteligibilă şi mai simplă şimai u nificatoare; m ai arăiaiâ. ca dală cea d intâi, prima descoperită şi mai întreagă, carevărsată spre acea treaptă şi străvezie-1.

D upă aceasta e făcută ca treaptă ierarhică pe m ăsura ei ceata a doua şi, dupâ a doua. atreia, iar dupâ a treia, ierarhia dc pe pământ,dup â aceeaşi b ună rând uială a treptelor ierarhice, care urcă în armo nic în mod ierarhic spreînceputul şi sfârşitul mai presus de început alîntregii orânduiri.

§2

Toate cetele sunt descoperitoare* şi vestitoare ale cetelor dinaintea lor. Ccle mai înalte

sunt descoperitoare şi vestitoare ale lui Dumnezeu carc Ie mişcâ. C elelalte, pe măsura lor, idecelor mişcate mai înainte dc Dumnezeu. Căciarmonia mai pre sus dc fiinţă a tuturo r a cugetaimai înainte buna şi sfânta ordine şi conducereaîncredinţată fiecăreia dintre celele raţionale şiînţelegătoare aşa de mult, încât fiecare dintrecetele ierarhice susţine alte trcplc sfinţite. Şiastfel vedem toată ierarhia împărţită în Puterilecele dintâi, celc dc la mijloc şi cele din urm ă.

Dar şi în fiecare treaptă Dumnezeu adeo sebii, ca să vorbim în spccial, între o ccalâşi alta şi una prin alta şi între toaie aceleaşiarmonii îndumnezeite. De aceea scriitoriiScrip turii spu n câ şi înşişi pre adumn e/.eieştiiSerafimi* strigă unul către aliul (cf. Is. 6.3),arătând prin aceasta, dupâ cum socotesc, câ

primii transm it celo r dc ai doilea cunoştin ţedes pre Dumnezeu” .

§3

La accstea aş putea adăuga, nu fără dreptate*. şi faptul că fiecare minte cerească şiomenească are şi în sine treptele şi puterile p rim e şi m ijlo c ii* şi u l t im e , p rim elearâtân du -se fa ţă de celelalte c a înălţimi pro

prii , pe m ăsura fie căr eia. în ilum inăr ile lo riera rh ice -3. Prin acea stă ordine fiecare se face părtaş, dupâ cât îi este în găduit şi cu putinţă,de curăţia m ai p resu s de curăţie, de lum inamai presus de plinătate şi dc desăvârşirea mai pre sus de desăvârşire . Căci nim ic nu estedesăvârşit prin sine sau lipsit în general denevo ia desăvârşirii, dcc ât cel cu adevărat prinSine desăvârşii şi ma i pre sus de d esăvârşire24.

Capitolul XI

Pentru ce toate fiinţele îngereşti se numesc în comun Puteri cereşti

§1

După ce au fost definite acesiea, se ceresâ înţelege m pen lru care p ricină ne-amobişnuit sâ nu m im loate fiinţele îngere ştiPuteri cereşti (cf. Ps. 23.10; 79.5, 102.21;148,2)? Câci nu se poate spune, fiindcă sczice îngeri* câ toate ordinele au calitatea ultimului ordin şi, prin aceasta, calitatea desfinte Puteri. D ar se poa le spune că fiinţelemai înalle se împărtăşesc în întregime de lum i n a c e a s f â n t ă , i a r c e l e d i n u r m â *nic idecum, asem enea acelora. D e aceea loatem inţi le d um ne zeieşli s e num esc Puter icereşti, dar nicidecum Serafimi şi Tronuri şi

Do mn ii. C âci cele din urm â nu se împărtăşescdc însuşirile întregi ale celor mai presus dee l e . Dar î nge r i i ş i î na i n t e de î nge r i ,Arhangh elii şi Incep âtoriilc şi Siâpân iile fiind

aşezaţi de Sc riptură d up â p uteri, sun t n um iţide noi deseori împreună cu celelalte Sfintefiinţe. Puteri cereşti.

§2

Dar spunem* că folosindu-ne în comun pentru to aie de num ir ea de Puteri ce reşti, nu pricin uim vreo am estecare a în suşirilor tu turor ordinelor. Ci fiindcă prin raţiunea m ai pre sus de lum e. lo ate m in ţile dumnezeieşli seîm par t în trei; în f iinţâ. pute re* şi lucrare,când le numim pe toate, Iară deosebire, sau pe unele din tre ele . Fiinţe sau Puteri cere şti* ,

trebuie sâ socotim că le numim pe aceleadesp re care e vorba. în întregim e, dupâ fiinţasau puterea fiecăreia din ele :s. Căci nu tre

bu ie să so cotim câ atr ibuind această în su şire

30



Despre ierarhia Cerească

a sfintelor Puteri mai înalte, deosebite dccelelalte, şi fiinţelor mai de jos*, o facemaccasta spre răsturnarea ordinii neam estecatea treptelor îngereşti. Căci potrivit cu ceea ceani spus de multe ori cu d reptate, ordinele m aiînalte au în c hip priso sitor* şi sfinţitele

însuşiri ale celor mai de jos. iar ultimele nuau întregimile mai înalte ale celor dc maisus26, mijlocindu-li-se numai în parte, pem ăsura lor, primele ilum inări arătate prin celemai înalte, pe m ăsura acelora.

Capitolul XII

Pentru ce ierarhii dintre oameni se numesc îngeri

§1

Dar întreabă* şi aceasta cei ce iubesc sâcunoa scă raţiunile ce lor du hov niceşti: dacă

cele din urmă nu se împărtăşesc d e întregime acelor mai înalte, pentru care pricină ierarhuldintre oameni e numit de Scripturi îngerul Domnulu i A to tf ii to rul (M al. 2,7 ; 3.1 V?

§2

Cuvântul acesta nu e contrar, cum socotesc, celo r spuse înainte. De fapt spunem câtreptele cele din urmă sunt lipsite de puterea

întreagă* şi mai înaltă a treptelor superioare.Fiindcă se împărtăşesc numai de o parte a ei, pe măsura lor şi după pute rea pro prie; dar potrivit com uniu nii celei una şi armonio asece le leagă pe loa tc. A stfel treap ta sfinţilorHeruvimi se îm părtăşeşte de înţelep ciune a şicunoştinţa ce a m ai înaltă, iar ce tclc Fiinţelorde sub ei* se împărtăşesc şi ele de înţelepciune şi cunoştinţă, dar de o parte a lor înraport cu aceia şi de una mai prejos de aacelora. Dar împărtăşirea dc înţelepciune şi

cu no ştinţă este co m un ă tutu ror fi inţelorînţelegătoare, asem ănătoare cu Du mn ezeu.Insă a fi apropiate şi întâile sau cele de aldoilea şi mai jos nu e comun luluror. ci precum hotărât s-a rân du it* fiecăruia, pe m ăsura proprie. Accasta o poate sp une cineva fără să

gre şeas că şi despr e to ate m inţile înge reşti.Căci pre cum cele d intâi au cu prisosinţăînsuşirile sfinte ale ce lor ma i de jos, a şa celedin urm ă au pe cele ale celor de m ai înainte,

dar nu Ia fel, ci în m od m ai redus. D eci nu e, pre cum socote sc , nepotr ivit dacâ în văţăturaSc ripturii nu meşte îng er pe ierarhul omene scce se împărtăşeşte dupâ puterea proprie deslujirea v estitoare a îng erilor şi tinde, p e cât eîngăduit oam enilor, spre asemănarea cu ei îndescoperirea lui Dumnezeu.

§3

D ar vei afla* c â înv ăţătura (Scriptura )despre Dumnezeu numeşte şi dumnezei alâtfiinţele cere şti şi mai p resus de no i, cât şi pesfinţii bărbaţi atotiub itori de D um nez eu dintre noi (cf. Fac. 32,28,30; leş. 4,16; 7,1; Ps.81,6; 95.4; loan 10.34). Câci deşi ascunz im eadu m nez eirii înc epătoa re e ridicată* şi aşezatămai presus de toate şi nimic din ccle ce suntnu poate fi numit în mod propriu şi în întregim e dum nez eiesc, acelea dinlre fiinţeleînţeleg ătoare şi raţiona le care su nt întoa rse cu

toată puterea în întregim e sp re u nirea cu ea şitind spre iluminările ei dumnezeieşti, pe câtse poate, fără sfârşit, prin imitarea dupâ puie re a lui D um nezeu su ni. dacâ e îngăduitsă spunem aceasta, învrednicite şi ele deacelaşi num e cu D um nezeu -7.

31




Capitolul XIII

Pentru ce se spune că proorocul Isaia a fost curăţit de Serafimi

§1

D ar să cerce tam, du pâ p utere, şi pentru ccse spune câ un Serafim* a fost trimis cătreunul din prooroci (Is. 6,6-7)? Câci s-ar puteamira cinev a* că nu unul din îngerii m ai dc jos.ci însuşi unul dintre cei ce se numără printrefiinţele ccle m ai de seam ă cur ăţeştc pe

prooro c.

§2

Dar spun unii câ dupâ descrierea fâcutâmai înainte co m uniu nii tutu ror m inţilor.Sc riptura nu num eşte pe una dintre minţilecele mai dintâi din jurul lui Dumnezeu, caresâ fi venit spre cur âţirca pro oro cu lui, cinumeşte Serafim pe unul din îngerii ce staulâng ă noi şi e făcut sfinţit s âv âr şitor alcurăţirii prooro cului. A ceasta pentru d esfiinţarea prin foc a păcatelor pom enite* şi

pentm aprin dere a c elui curăţit sp re ascultare alui Dumnezeu. Şi zic că Scriptura a vorbiisimplu desp re unul din S erafim i, nu dintre ceiaşezaţi în juru l lui Dum nez eu, ci dintre Pu terile curâţitoare ce se află lângă noi.

§3

Altul mi-a prezentai o altă dezlegare nufoarte* po trivită a întrebării d e faţă. Câci aspus câ acel mare înger, care a plăsmuit*vede nia, a pus sfânta lui lucrare curâ ţitoare peseama lui Dumnezeu* şi a primei trepte ierarhice sluj i toare, penlru a introduce pe prooro c în celc dumnezeieşti. Ş i oare nu esteadev ărat accst cuv ânt? C âci, zice cel ce a spusaceasta, puterea dum nezeiască începătoare pătrunde în lo ale şi s trăbate prin toate* în m odncreţinu t şi esle iarâ şi ncarăiaiâ, nu num ai cauna ce e ridicată peste loale în chip mai presusdc fiinţă, ci şi ca u na ce trece în mod ascun s

prin lo ate lucrările ei provid enţia le , d ar sc şiaratâ t uturor fiinţelor înţeleg ătoare (îng ereşti) pe m âsura lor* şi com unică dărnic ia ei delum ină fiinţelor ce lor inai înalte; şi p rin ele sc

transmite în chip bine rânduil celor mai de

jo s, potriv it puteri i de Dumnezeu văzătoare,corespunzătoare fiecărei* cete. Sau, ca sâspun mai clar şi sâ mă folosesc dc pilde familiare (chiar dacâ suni departe de Dum nezeucel mai presus de toate, dar penlru noi suntm a i l ă m u r i to a r e ) , ra z a so a r e l u i*t ransm iţăndu -se, p ătrund e s t răbătând cuuşurinţă în prim a materie , cea mai străveziedin toate şi prin ea face sâ strălucească maivădit scân teierile ei; da r înaintân d în m ateriilemai îngroşate îşi face mai întunecoasă

arătarea străbătătoare, p entru câ m ateriile luminate nu au însuşirile în stare sâ răspândească mai deplin lumina dăruită. Iar din pricina aceasta raza aju nge cu desăvârşirencslrâbâlâtoare. La fel căldura focului* setransmite mai mult la cele mai primitoare şiîn stare sâ se facă asemenea ei şi sâ se ridiceIa înălţimea ei; d ar în fiinţele co ntra re* prinfelul lor. nu a ratâ nici o urm â sau una slăbităa lucrării încălzitoare. Iar ceea ce-i mai multdecâl ac easta, e că alune i când v ine în atingere

cu cele înru dite cu e a prin însuşirile lor. întâi,de se întâmplă sâ înfierbânte pe cele în staresă se aprindă, prin ele încălzeşte, pe mâsuralor, şi pc cclc ce nu se aprind uşor. de pildâapa sau altceva.

Po trivit aceleiaşi raţiun i a bun ei rânduielinaturale*, cauza întregii orânduiri ierarhice*văzute şi nevâzulc aratâ strălucirea dărnicieisale de lumină în revărsări îmbelşugatefiinţelor celor mai înalte şi prin accasta seîmpărtăşesc de raza dumnezeiască şi cele dedupâ ele. Câci acelea, cunoscând primele pcDumnezeu şi îmbrăcându-se mai presus detoate în puierea dumnezeiască, s-au învrednicit sâ pună ccle dintâi în lucrare, p e cât c cu

putinţă, pute re a şi lu crare a prin care im ită peDu mn ezeu. Iar prin aceasta fac. din bunătate,ca şi fiinţele de du pâ ele , sâ se întind ă cu toată pute re a spre în ălţim ea lo r. tr ansm iţându-le cuîmbel.şugare din strălucirea venită la ele. Iaracc lca fac la fel penlru cele mai jo s de ele. Şi

aşa fiecare fiinţă pr im ă transm ite celei dedup â ea din darul primit şi lumina dum nezeiască irecc p rin p rovid enţă la loate. pe m âsuralor. Dum nezeu este deci tuturor* celor lunn-

32




naie prin f i re , înccputul luminări i şi cua de v ara i şi p rop riu fiinţa lum inii şi ca uza torulexiste nţei îns ăşi şi al ved erii. Ia r p rin vo ie şi p rin im ita re , fiin ţa p rim ă (d in treap ta s u p e r io a ră) . v e n ită în p a rte la to a te şi laf ie c a r e d c d u p ă e a . tr a n s m i te p r i n e aace lora lum ini dum ne ze ieşt i . F i inţele tu

turor cc lor l a lţi îng er i soco tesc* cea ta ceamai de dea su pra a m inţi lor cere şt i , în mo dcuven i t , după Dumnezeu , î ncepu t a l oa t âc u n o şt i n ţa şi i m i ta r e a l u i D u m n e z e u ,deoarece pr in ace lea se t ransmi te l a toa teşi la noi înşine i luminarea începătoare alu i Dumnezeu. De aceea socotesc venindde Ia Dumnezeu cauzatoru l toa tă lucrareas fântă pr in care se imi tă Dumnezeu, i a rm inţi le prim e şi ase m ănătoar e lui D um

nezeu le socotesc ca prime lucrătoare şiînvăţătoare ale celo r dum ne ze ieşt i .

Deci întâiul ordin al sfinţilor îngeri aremai mult decât loate însuşirea arzătoare* şirev ărsarea trans m iţătoar e a înţelep ciun ii izvorului du m nez eiesc şi cunoa şterea celei maiînalte ştiinţe a ilu m in ărilo r dum nez eieşti şiînsuşirea de Tron* prim itor al lui Dum nezeuspre od ihn irea Iui. Iar ord inele fiinţelor dem ai jos* se îm p ăr tăşesc d e căldura , dcînţelepc iune a, de cu no ştinţa şi de puicrea

primir ii lui D um nezeu, d a r într -un m od maiscăzut. Ele privesc spre cele dintâi şi prin eleca prin cele învrednicite de prima lucrare aimitării lui D um ne ze u s un i înălţate, pe câl se poate , sp re asem ănarea cu D um nezeu. Decisfintele cal i tăţi am inti te* de ca re se îm

părtăşesc prin prim ele fiinţe ce le de dupâ ele,trebuie atribuite a celor a ca treptelor ierarhicede dupâ Dumnezeu-8.

§4

Deci zicea* ccl ce te-a spus acestea căvedenia aceea a fos i primi tă de prooroc

p rin tr-un u l d in s finţii şi fe riciţii în geri caren e o c r o te s c . F r i n c ă l ă u z i r e a l u i i l u m inatoa re proo roc ul s-a înălţat la ved ereaacee a înţeleg ătoa re, p rin ca re p rivea fi inţelecele mai înal te (ca sâ grăim în s imboale*),aşeza te sub Dumnezeu ş i dupâ Dumnezeuşi împrejurul lui Dumnezeu*, spre culmeamai presus de începui r idicată în chip mai

p re su s d e g ra i d e a su p ra tu tu ro r, deci şi a

ac elora şi sup raaşeza tă în m ijlocul P uteri lorcelo r m ai presu s dc toate- '' .

Şi p rin cele p rivite, proo rocu l învăţa* câdumnezeirea este aşezată fără asemănare, prin depăşir ea ei mai pre sus de fi inţă, mai pre sus de to ată Pute re a văzută şi nevăzută şicâ este ridica tă peste loatc, nefiind în generalasem ănătoare nici cu prim ele fiinţe ale celorce su nt, ba, pe lângă aceasta, fiind şi înce putulşi ca uz a de fiinţă făcătoare a lu luro r şi întem eierea nesch imbătoare a statorniciei nedesfăcute a cc lor ce su ni. prin care au existenţaşi buna existenţă (cf. Fac. 1.25) şi Puterilecele ma i înalte ca toate 30.

Ap oi (p roo roc ul) a fosl învăţat lainicdespre puterile asemănătoare lui Dumnezeuale preasfinţilor Serafimi* înşişi, aflând câ

sfinţita lor num ire* îns eam nă starea lor înfoca tă, despr e care vom vorbi şi noi puţin maitârziu, pe cât ne este îngădu it sâ grăim despreînălţările spre ch ipul d um nez eiesc al Puieriiînfoca te . Apoi s fântu l prooroc a văzutînălţare a neîm pied icată şi mai presus de toatespre Du m neze u a sfintelor forme ale aripilor*ca pr im ele* , m i j lo c i i l e şi u l l im ele sauînşesite* în înţeleg ere şi nesfârşitul lor num ărdc p icio are şi m ulic le feţe; şi faptul câ prinaripile de jos era împiedicată privirea spreccle de sub picioare şi prin cele de sus sprecele d e deasu pra feţelo r (cf. Îs. 6,2), iar princele din mijloc vedea mişcarea lor neîncetatăca rc Ie îna lţă spre cun oştinţa spiritu ală a ce lorvăzute*. Aslfel sc descoperea proorocului

pute re a la rg m işcătoare şi m ult văzăto are aminţilor celor mai înalte şi a sfintei şi mai

presus de lu me evla vioasei dorinţe pe ca re oau ele spre cerc etare a vie. cutez ătoare şi interminabilă a celor mai înalie* şi mai adânci; i

se descoperea mişcarea lucrărilor lor imitat oa re a lu i D um ne zeu , m i şca re ce sesăvârşeşte în armonie simetrică între loale.Dar (proorocului) i se descoperea tainic şiacea cântare insufiată.de Dumnezeu şi multslăvitoare*. prin care ingerul care a dat chipvederii i-a comunica^. pe câl sc putea, sfântalui cunoşiinţâ. Da r (îng eru l) l-a înv ăţat (pe

p ro oro c) şi aceasta ; cu răţia este * şi îm părtăşire de strălucir ea curâţie i dumnezeie ştice lor întrucâtva cu raţi, pc cât le este cu pu tinţă. A ceastă* cur ăţie ce sc lucrea ză spredesăvâ rşire, din pricini prea înalie*. dc însuşiizvorul dumnezeiesc sau de ascunzimea mai

presus de fiinţă. în to ate m in ţile sfinte , le este

33




mai descoperită şi li se comunică mai mullPuterilor din jurul lui*, ca să li se arate*, cac e l o r m a i î n a l t e . D a r p e n t r u P u t e r i l eînţelegătoare de gradul al doilea* sau pentrunoi cei din urm ă. pe cât e mai depărtat fiecarede el, în ce priveşte asemănarea cu Dumnezeu, pc atât îşi restrânge iluminarea lui

pre zentă în unitatea necunoscută a ascunzim ii proprii. El lu m inează fiecăreia din cele degradul al doilea prin celc dintâi şi, de trebuiesâ o spun em mai pe scurt, e adus din ascunsullui spre P uterile din rân dul al do ilea, prin cele

prim e31.A ceasta a învăţat-o proo rocul (teolog ul)

dc la îngerul care l-a introdus în lumină:curăţia şi toate lucrările au încep ui în D um nezeu, care strălucesc din Dumnezeu prin prim ele fi inţe, se transm it tu tu ror celo rlalte pemăsura împărtăşirii fiecăreia de sfintele lucrări dumnezeieşti. De aceea a şi atribuit lucrarea c urăţiloarc în chip arz ător*, d up ăDumnezeu, Serafimilor. Deci nu e loc ne potriv it a sp une că pc pro oroc (pe teolog) l-acurăţit S era fim ul. C âci precum curăţeşteDu m nez eu pe toţi, prin faptul că e pricina atoată cur ăţia, b a mai mult. ca sâ mâ fo losescde o pildă apropiată, prccum se spune deierarh ul d intre noi care cu răţeşte sau luminează prin slujitorii lui liturgici (diaconii)sau prin pr eo ţi*, câ el însu şi cu răţeşte şi lu minează, lucrările .sfinte ale treptelor sfinţite(hirotonite) de el alribuindu-sc Iui, aşa şiîngeru l care săvârşeşte curăţirea prooroc ului

pune ştiinţa şi pute rea curâţitoare a lui peseam a lui D um neze u ca Cel ce e cauz a ei. iar

pe se ama S erafim ulu i, ca ie ra rh în tâi lucrător.Acea sla îndreptăţeşte pe cel din ierarh ia noas tră sâ spună că învaţă pe ccl curăţit de el, cuevlavie îngerească. Pentru că începutul ridicat p este toa te şi fiinţa şi Crea toru l .şi C au za

torul curăţirii tale săvârşite de m ine es te Celce a adus la existenţă şi primele fiinţe şi lesusţine prin aşezarea lor în jurul iui şi le p ăs tre az ă n esc h im b a te * şi n e c ăz u te ,mişcându-le spre primele împărtăşiri de lucrările lui pro nm ioar e1-; acesta este - a spuscel ce m-a învăţat pe mine ac estea* - înţelesul trimiterii Serafimului (cf. Is. 6.6). Ordinulcc lor dintâi fiinţe este ierarh ul* şi călăuzitoru l, prin ca re am fost învăţat tainic sâcu râţesc în chip dum nez eiesc* . Dc aceea el

este cel care cu răţeşte prin mine. Prin el a adusşi la noi. Cauzatorul şi Creatorul a toatăcu răţia lucrările sale provid enţiate din asc unsul său. A cesiea m -a înv ăţat acela pe m ine. iareu ţi le trans mit ţie. D ar apa rţine priceperiilaie înţeleg ătoare şi înso ţite d c o d reap tă ju decată sau sâ te eliberezi de îndoiala cu privirela una din ce lc spu se şi să aprobi pe una în locde alta. socotind-o ca adevărată, sau să afli prin tine în su ţi* ceva carc e mai aproape deadev ăr sau s ă înveţi d c la altul, căru ia îi dâDumnezeu cuvânt (cf. Ps. 67,12) şi îngerii i-1mijlocesc* şi şâ ne descoperi şi nouă celorcare iubim pe în ge ri pe cât ne e cu pu tinţă ovedere mai luminoasă şi mai iubită.

Capitolul XIV

Ce înseamnă numărul îngerilor ce ni s-a predai

Dar şi acest lucru e vrednic de o cunoştinţăspirituală, precum socotesc, câ predania Scripturii despre îngeri spune câ ei sunt mii* de mii şi

zeci de mi i de zec i de mii (Dan. 7,10; Apoc. 5,11).repetând circular şi înmulţind cu ele însele numerele ccle mai mari ale noastre şi arătând prinele în m od clar că cetele fiinţelor cereşti sunt penlru noi nenum ărate. Câci sunt multe fericiteleoşti ale minţilor celor mai presus de lume, în-

trecând slaba şi redusa* simetrie a numerelornoastre materiale. Fiindcă numânil lor nu poalefi definit prin primire de cunoştinţă* decât numaide înţelegerea şi ştiinţa lor mai presus de lume şicerească, dâniilâ lor cu îmbelşugare de izvoruldumnezeiesc şi infinit cunoscător, de înţelepciune făcător, carc e începutul mai presus de fiinţă alcelor ce suni şi cauza de fiinţă făcătoare şi putereasusţinătoare şi ato tcupr inzătoare11.




Capitolul XV

Ce sunt chipurile plăsmuite ale Pu terilor îngereşti; ce este chipul focului, ce este duhul omenesc, ce suni ochii, nările, urechile; ce sunt gurile, ce esie pipăitul, ce sunt genele, ce sprâncenele; ce este vigoarea, ce sunt

dinţii. ce umerii, ce sunt coatele şi mâinile, ce este inima, ce pieptu l, ce spatele; ce sunt pic ioarele , arip ile, ce e înfăţişarea goală , ce îm brăcămintea, ce veşmântul stră lucitor, ce e veşmântul preoţesc, ce sunt cingătoarele, ce toiegele, ce lăncile, ce securile, ce frânghiile , form ele geometrice; ce sunt vânturile, ce norii, ce e arama, ce este electronul, ce sunt corurile, ce aplauzele, ce culorile felu ritelo r pietre; ce e chipul de leu, chipul de bou. chipul de vultur, ce sunt caii. ce sunt fe luritele culori ale cailor; ce sunt râurile, ce

a îngerilor § 1

Dar sâ odihn im, p recum se cuv ine, ochiulnostru spiritual de încordarea asemenea celeiîngereşti* spre vederile înalte, coborând lalărgim ea îm părţita şi mu ltila ter ală a varietăţiimultiple a formelor luate de îngeri. Iar de laele să ne întoarce m ca dc la nişte chipu ri, pe

calc ex plica tivă, iarâşi la sim plitate a fiin ţelorcereşti. Dar sâ cunoşti dc mai înainte cumcurăţirile* sfin ţitelo r ch ipu ri nc d esc op erăuneori că ac este o rdine ale fiinţelo r cereşti -deşi unele sunt superioare ierarhic şi înacelaşi timp inferioare şi cele din urmâ superioare ierarhic, iar cc le din tâi inferioa re - fiecă sunt cele dintâi, fie cele din mijloc sauultime au. precum s-a spus, aceleaşi puteri. Şinu e nimic nepotrivi t în acelaşi mod al

înfăţişării lor. Căci n um ai dacă* am spu ne câunele sunt inferioare ierarhic* celor dc maisus. apoi acestea cele de mai sus fiind superioare celor din urmâ, ar fi la rândul lor inferioare ierarhic acestora, lucrul ar fi cuadevărat nepotrivit şi foarte încurcat. Dardacâ spunem că aceleaşi sunt superioare ierarhic şi supuse ierarhic, dar nu aceloraşi, cifiecare e supu să ierarhic celo r de mai sus. dare superioară ierarhie celor din urmă. nu vagăsi cineva în aceasia ceva nepotrivit* de

claraţiei S cripturii câ un ele chipuri plăsmuitein ea pot reprezen ta uneori pe cele deosebiteVi că acestea se atribuie în sen s pro priu ţi cuadevărat şi cclor dintâi Puten şi celor de lamijloc şi celor din urmâ. De fapt se potriveşte

sunt carele, roţile, ce e zisa bucurie

în ch ip n cm incino s tutu ro r fiinţelo r cereşti sâtind ă în sus* şi sâ se înto arc ă în ch ip ne clintitspre ele însele, păzind cele ce le suni proprii,şi prin c om un iunea cu cele de d upă ele sâ lefie un m ijloc de îm părtăşire a lor de pu terea

prov id enţia to are , ch ia r dac â acesle cali tăţisuni proprii unora în grad mai înalt şi înîntregime, iar altora în parte şi în grad inferio r” .

§2

Dar să reluăm cuvântul şi să ccrcetâm*, prin tr -o prim ă lăm uri re a ch ip urilor, penlrucarc motiv teologia (Scriptura) cinsieşle maimult decât toate chipul focului. O vei alia peac casta plâsm uind nu nu m ai roţi de foc (cf.Iez. 1,15; 10.2; 6,9; Dan. 7.9), dar şi animalearzătoare (cf. Iez. 1,14; leş. 3.2; Ps. 103.5) şi

bărbaţi fu lg erători (c f. Dan. 7. 9-1 0; Apoc.4,5; Ps. 17,10; Mat. 28,3) şi văzând în jurulfiinţelor ce reşti grăm ezi de cărbu ni aprinşi(cf. Iez. 1,13; 10.2) şi râuri ce clocotesc cuzgom ot. Dar şi de Tronu ri (Scau ne) spu ne câsunt de foc (ef. Dan. 7.9; Apoc. 4,4-5); şi peînşişi Serafimii cei mai înalţi îi infâţişeazâ prin num e ca fi ind arzători* şi le atr ib uieînsuşirea şi lucrarea focului. Şi în general preţuie şte în to ţi. cu dreaptâ ju decată, chip ul

p lăs m u i t al fo c u lu i . D ec i s o c o tc s c câînfăţişare a m inţilor ce reşli ca în focate e ceamai asem ănătoare cu D um nezeu. Sfinţii*teologi (p roo roci) desc riu de m ulte ori fiinţamai pre sus de fiinţâ şi fârâ form â prin focul

35



Despre Ierarhia Ccrcascâ

carc redă multe din însuşirile dumnezeiriiîncepătoare (cf. leş. 3.2-6: 14.24; 19,18; Is.4.5; 29.6: 30.30: Dcul. 4.24: Ps. 88.45; Iez.1.4; III Reg. 19.12). dacâ puiem spu ne aşa. înl'ormâ văzută. Câci focul sensibil* este. aşazicând, în toate şi pătrunde prin toate în chipneamestecul şi e mai presus de toalc. Şi fiindîntreg luminos şi în acelaşi limp ascuns, esienecunoscut prin e! însuşi, când nu exişti omaterie în care să-şi arate lucrarea proprie.Căci fiind nestăpânit şi nevăzut, le stăpâneşte pe to ate şi atrage la lu cra re a sa pc toate celcîn care se iveşte. E neschimbat, se transmite pe sine tu tu ror celo r cc se apropie în tr -un feloare care. înv iorea ză prin căldura dc v iaţăfăcătoare, luminează prin flăcările neaco-

perit e. E de nereţinu t, ncam este ca t, d es

făcător* , e ncsc him ba t, u rcă în sus, e ascu ţitîn urcuş, e înalt, nu primeşte nici o cădere în jo s*, e p u ru re a în m işc a re . în ac ee a şimişcare* atrăgător al altora, cuprinzător, darnecuprins, nu are nevoie* de altceva, semăreşte pe sine pc neobservate. îşi aralâmărimea în materi i le primite, e lucrător pute rn ic , tu tu ror prezent în chip nevăzut. Dce nesocotit, parc sâ nu existe, d arp rin atingeresc arată deodatâ potrivit cu ceea cc atinge şicu sine. ca printr-o câuiare; şi iarăşi luceşte

f â r â î n t r e r u p e r e , n e m i c ş o r a t . î n t o a t erăspândirile lui îmbelşugate. Şi alte multeînsuşiri ale dumnezeirii ar putea afla cinevaîn însuşiri le focului ca în nişte chipuri .A ce asla şliind-o . înţelep ţii în ccle d um nez eieşti au plăsm uit pe seam a fiinţelo rcereşti chipuri de foc, descoperind asemănarea lor cu Dumnezeu şi. pc cât se poate,imitarea lui D um neze u de către ele.

§3

D ar se prezin tă pe ele şi în chipul om ului*(cf. Iez. 1.10: Apoc. 4,7) pentru faptul câ auîns uşirea înţelegerii şi pu terile văzătoare în dre ptate în sus. A ceasta din cauza ţinutei lordrepte şi înalţate şi pen lru p utere a lor din firestâpânitoarc şi conducătoare (cf. Fac. 1.26).Dar şi din c au za foarte m icii lor cap acităţi

sitnţuale* în co m pa raţic cu a an im ale lornera ţionale, ca pac itate care însă le cuprindc pe lo ate prin tăr ia puteri i îm belşugate a minţiişi prin stăpânirea pesie ele, prin ştiinţa lor

raţională, pu tere ca re, pe d c altă parte este p rinfirea sufletului nerobită şi nestăpânită.

Dar socot câ se pot afla chipuri p otriviteale P uterilo r cereşli şi în fiecare din m ultele părţi ale trupulu i nostr u (c f. Dan. 10.5 -8 ;Iez. 1.5-10; Apoc. 10.1-5). Astfel, putemspune câ puterile văzătoare* ale lui aratâ p riv ir ea (cf. Iez. 10.12; Apoc. 4 .6 -8 ; Zah.3.9) cea mai pătrunzătoare spre luminiledumnezeieşti , precum şi primirea simplă,fluidă, nepotrivnicâ. ci foarte mişcătoare,curată, deschisă, ncpâtimaşâ a i luminări lordumnezeieşti .

Iar simţul ce d istinge m irosurile* aratâ pute re a acelo ra carc prind, pe cât sc poale ,răspândirea bunelor miresme mai presus deminte şi le deosebesc cu ştiinţă pe ccle care

nu sunt astfel, rcspingându-le cu totul.Iar urechile arată puterea acclora de a prim i în chip cunoscător in spiraţia dum nezeiască şi de a se îm părtăşi dc ca (cf. Ps. 102,20).

Simţul g ustului arată alegerea hraneispirituale (inteligibile) şi primirea alimentelor dumnezeieşti şi bine hrănitoare* (cf.Fac. 18,5-8; Jud. 6,21).

Pipăitul arată puterea de-a cunoaşte ceeace e folositor sau p ăgubitor.

Genele şi sprâncenele înseamnă putereacare păstrează înţelesu rile v ederilor dum nezeieşti.

Vâ rsta adolesce ntă şi tinerească înseam nă pute re a vieţii lo r pururea înflo ritoare .

Dinţii (cf. Is. 9.11; Ioil 1,6; Apoc. 9,8)î ns eamnă pu t e rea ca re a l ege ccca ce edesăvârşit în hrana primită. Câci orice fireînţelegătoare desface şi înmulţeşte înţelesul unilar* c e i sc dăru ieşte d e fiinţa du m ne ze i a s că p ri n pu t e rea p ro v i den ţi a lă* ,

potr iv ii fiinţei ei m ai coborâte, sp re în ălţareaei.

Um erii, braţele şi mâin ile înseam nă putereafăcătoare, lucrătoare şi activă (cf. Jud. 6,21; Ps.90.12; Iez. 10,8.21: Dan. 12.7; Apoc. 10.5).

Iar inima* e simb olul vieţii, asemănătoarecelei dumnezeieşti , ce-şi răspândeşte cu bunătate pro pria -i pute re de viaţă dătătoarespre cele p rov idenţiale (cf. Ps. 44.1).

P i ep t u l a ra t ă pu t e rea nezdrob i t â ş i

apărătoare * a răspân dirii de v iaţă făcătoare cadintr-o in imă de sub el.Sp atele, p utere a susţinătoa re a tuturor

pute rilor născăto are de viaţă (cf. Iez. 1.18).

36



r


Picioarele (cf. Iez. 1.7) aralâ mişcareavioaie şi graba şi alergarea pe drumul înain-lurii neîncetate spre ccle dumnezeieşti. Deaceea teologia (Scriptura) a închipuit picioa rele sfintelor minţi ca aripile dedesubt*.Căci aripa arata graba înălţării şi însuşirea

cerească şi călătoria spre înălţime şi scăpareade toi ce c eoborâi prin ridicarea spre cele desus, Iar mişcarea uşoară a aripilor* arată ne-alipirea prin nimic de pământ, ci ridicareadeplină peste orice amestec şi cu totul neîn-greunatâ spre înălţime. Iar nea cope rirea .şilipsa tălpilor (cf. Fac. 18.4: 19.2) aratâ desfacerea, nclegare a. starea ne reţinută, curăţia*de oricc adaos din afară şi asem ănarea ce a m aim arc cu pu t inţă de s im pl i t a t ea du m nez eiască15.

§4

Dar, deoarece înţelepciunea simplă şi de multe feluri* (cf. Ef. 3,10) îmbracă şi pe ceincaco periţi şi le dă să po ar te şi anum ite u nelte(cf. Iez. 9. I ). sâ tălmăcim , după pute rea n oastră. şi sfintele veşminte şi unelte ale minţilorcereşti.

Veşmântul luminos şi înfocat (cf. Luc.

24.4; Apoc. 9.17; Îs. 63,1) socotesc câ înseamnă asemănarea cu Dumnezeu, pr inchipul locului şi prin puierea luminătoare acclor din ceruri, unde e lumina ce umple destrălucire îndeobşte* fiinţele in telig ibile şi leiluminează în chip înţeleg ător. Iar veşmântullor preoţesc* (cf. D an .7,9; 10,5-6: Iez. 10.6)înseamnă capacitatea lor de-a se apropia devederile dumnezeieşti şi lainice (mistice) şisfânta dăruire a între gii lor vieţi.

Iar cingâtoarele (cf. Iez. 9.2; Dan. 10.5:

Apoc. 15.6) înseam nă pâzirea pu terilor lor deviaţă născătoare şi dep rind erea dc -a se adun a(concentra)*, de-a se întoarce în chip unilarspre ele însele şi de -a sc înv ârti în cerc cu bun ărânduială în jurul lor, rămân ând necăzuie dinidentitatea l o r1'1.

§5

To iegcle a ratâ autoritatea îm părătească şi

condu cătoare şi puierea de-a con du ce toate pecalea cea dreaptâ (cf. Jud. 6.21).Lăncile (cf. II Mac. 5.1-3) şi securile (cf.

Is. 10.15: Iez. 9.2) înseamnă puierea de-a

deosebi între ccle neasemânâtoare* şi ascuţişul activ şi încun un ai de rezultatul pu terilorlor deosebitoare.

Iar uneltele (geometrice) de măsurare* şiziditoare (cf. Zah. 2.5: Am. 7.7: lez. 40.3;47,3: Apoc. 21,15) aratâ puterea lor de înte

meiere. de clădire şi de desăvârşire şi toatecelelalte ale grijii dc înălţare şi întoarcere afiinţelor din a dou a treap tă.

Lfneori. un eltele înch ipu ite ale sfinţilorîngeri sunt şi sim boa le ale jud ec ăţilor dum nezeieşti asupra noastră (cf. Am. 7,7-9).Unele aratâ certarea îndreptătoare* sau dreptatea pedepsitoare; altele, eliberarea de anumite împrejurări sau scopul certări i saurccâştigare a fericirii de mai înainle sau ad aosul de daruri noi, mici sau mari, sensibile sau

spirituale . Şi. în gen eral, m inţii străvâzâioa renu-i va fi greu sâ vadă în ele o potrivire a celo rvăzute cu cclc nev ăzute.

§6

Iar faptul câ ei (în ge rii) su nt num iţi şivânturi* (cf. Ps. 103,4) aratâ grâbila şi aproa

pe neie m porala* lo r lucrare* străbătătoare prin to ate (cf. Ps. 104,5) şi mişcarea lo r folo si

toare de la cele de sus* spre ce le de jo s şi iarâşide la cele de jos la cele de sus, mişcare ceridică pe cele din treapta a do ua spre înălţime ama i de sus. E o lucrare ce m işcâ pe cele dintâispre com un icare a cu cele de sub ele şi ieşirea

(/ipoo8ov) p ro v id en ţia lo a re spre ele . A r putea sp une cin eva câ num ele dc vânt, ca reexprimă suflarea aerului*, aralâ. precum socotesc, asem ănarea cu Dum nezeu a minţilorcereşti. Câci suflarea vântului* esle (cum am

arătat mai pe larg în Teologia simbolică*, prin explic area celo r patru ele m ente), pr inm işcarea lui natu rală şi de viaţă cau zato are şi prin rapid a şi nestăpânita pătru ndere şi prinascunzimea necunoscută de noi şi nevăzută,un chip şi un simbol al începuturilor şisfârşiturilor mişcătoare. Câci nu ştii. zice. de unde rine şi unde merge37 (loan 3,8).

Dar teologia (Scriptura) le împleteşte şiun chip de n or (cf. Iez. 1.4; 10.3; Is. 4.5: F apt.1.9; A poc . 10.1). arătând prin aceasia . câ sfin

tele minţi sunt um plute pc dc o parie într-unm od mai presus de lume* de lum ina ascunsă, pe de alta de prim irea cele i din tâ i arâ ta le .iran sm iţând -o pe acea sta fârâ sâ o irimitâ* de

37




Ja ele cu îmbelşugare la cel dc al doilea grad,într-o a doua arătare şi pe măsura lor,s.Acea sta aratâ puterea lor roditoa re, de viaţăfăcătoare, sporitoare şi desăvârşitoare. care

producând plo aia * spir ituală, trezeşte prinrevărsarea valurilor ei în sânul primitor* aldu rerilor na şterea vieţii-,g (cf. Iov 36 , 27-31;Am. 5,8).

§7

Iar dacâ teologia (Scriptura) îmbracăfiinţele cereşti în chipul aramei (cf. Iez. 1,7:40.3; Dan. 10.6: Apoc. 1,15), al electronului40 (cf. Iez. 1,4.27; 8,2) şi al pietrelor multicolore (cf. Iez. 1,26; 10,1,9; Apoc. 4,3;21.18-20), ea aratâ. prin chipul aurului şi al

argintului, lucirea neputrezitâ. neistovită,nemicşoratâ şi nepătată, ca de aur, şi strălucirea arătoasă, luminoasă şi cerească.

Arama trebuie sâ fie văzută, dupâ cuvintele dinainte, ca chipu l fo cului, sau al aurului,lar înfăţişările m ulticolo re iile p ietre lor so cotesc câ se aratâ sau lum inoase, ca albe, sauaprinse, fiind roşii sau în chipul aurului, fiindgalbe ne. Ş i în fiecare culoare vei afla înţelesu lînălţător al chipurilor.

Dar fiindcă socotesc câ despre acestca*s-a vorbii, du pă puterea no astră, destul, sâ nemulăm la sfinţita tălmăcire a chip ur ilor deanim ale ale m inţilor cereşti.

§8

Chipul leului (cf. Iez. 1,10: Apoc. 4,7) cde socotii câ înseam nâ puterea conducătoare,vigoa rea, tăria nezdro bită, asem ănarea, pe câte cu p u t i nţă , cu a s cu nz i m ea n egră i t e iîncepătorii dumnezeieşti prin acoperirea urmelor* înţelegătoare (cf. Ps. 76,18) şi prinînvăluirea mersului întins în sus. prin iluminarea dumnezeiască, spre adâncimea nemijlocită a dum neze irii.

Iar al laurului (cf. Iez. 1,7,10; Apoc. 4.7)arată tăria, vigoarea şi lărgimea deschisă a brazdelo r în ţelegătoare sp re prim irea plo ilorcereşti şi ad ucătoare de rod. Iar co am ele aralâ pavăza apărătoare şi nebiruită.

lar chipul vulturului aralâ puterea îm părătească, pornită spre în ălţim i (c f. Iez. 1.10:Apoc. 4.7); iuţimea şi uşurinţa în do bâ nd ireahranei în tăritoa re ; şi priv irea trează şi uşoară*

spre raza îmbelşugată a revărsării solare adumnezei r i i începătoare prin îndreptareaviguroasă, n eim piedicatâ, nec lintită şi directăa puterilor văzătoare spre ea (cf. Iez. 1.10;Apoc. 4,7).

Chipul cailor înseamnâ ascultare şi sprintenă alergare (cf. Zah. 1,8-10:6,2; toil 2,4; IVReg. 2,11; 6.17; II Mac. 5.2-3; Apoc.19,11,14). Şi cei albi* aralâ strălucirea şimarea înrudire cu lumina dumnezeiască. Iarcei negri arată ascunsul, precum cei roşii,m işcarea înfocată. Iar cei ce îm bină albul curoşul, unirea celor extreme prin pornirea desine dâruitoare şi legarea treptelor dintâi cucele de al doilea şi a ce lor de al d oilea cu celedintâi, prin întoarcerea unora spre altele înch ip prov idenţial.

însă. dacâ n-am avea în vedere analogiaacestui cuvâni41, nu am arăla deplin în însuşirileanimalelor pomenite şi în formele trupeşiiasemănările neasemânătoarc ale lor cu cele alePuterilor cereşti. N-am urca de la iuţimea lorimpulsivă, la bărbăţia spirituală, a cârei ultimăform ă esie mânia. Iar dc la pofta lor la iubireadumneze iască (erosul dum nezeiesc) şi, vorbind pe scurt, de la to ate sim ţurile anim ale lo rneraţionale şi de la multele lor mădulare lasensurile nemateriale ale fiinţelor cereşti şi la

puterile lor unitare . Dar celo r înţelepţi nu le

trebuiesc toate acestea, ci le ajunge şi numaitălmăcirea unui singur chip nu c u loiul potrivit pentru în ţeleg erea ase mănărilor celo r înrudite.

§9

D ar trebuie cugetai şi la faptul câ s-a spusfiin ţelo r ce reşti râu ri, roţi (cf. Iez. 1.15;10,6; Dan. 7 ,9) şi carc unite. R âu rile de focînseamn ă undele dum nezeieşt i ce le dăruiesc ac elor fiinţe o re vărsar e îm be lşug ată şiabu nd en tă şi o rod nic ie de viaţă făcătoar e(cf. Iez. 47,1; Dan. 7,10; Apoc. 22.1). Iarcarele uni te , comuniunea uniTicatoare acelor de aceeaşi treaptă (cf. Zah. 6.1-7). însfârşit, roţile, care sunt înar ipa te, ara tă câ seînvârtesc Iară întoarcere şi neclintit sprece l c d i na i n t e , m i şcând pu t e rea l o r demişcare pe drumul drept* şi neabătut, spreţinta întregii lor înv ârtiri sp irituale , aflată

ma i pre sus de lum e43 (cf. Iez. 1,15-21; Da n.7.9).D a r î n f ă ţi şa r e a c h i p u l u i r o ţi lo r

înţelegătoare sc poate lămuri şi in alt* înţeles

38




înălţător. Câci au fosl numilc şi Gelgel* (cf. le /. 10 .13). care în seam nă în limb a evreiască reîntoarceri în cerc şi redescoperiri.Căci roţilor înf oc ate şi ase m ănătoa re luiDum nezeu le e prop rie învârtirea în cerc prinmişcarea n esfâ rşită în jurul ace luiaşi bine. Iardescoperirile le sunt proprii prin arătareacelor ascun se şi prin înălţarea celo r mai de josşi pnn iluminările comunicate de cclc înallec ă t r e c e l e m a i d e j o s p r i n d ă r u i r ecobo râ toa re4-’.

Ne mai răm âne sâ lăm urim sensul bucuriei* ordin elo r ccreşli (cf. Luc. 15.10). Căciele suni cu totul neprimitoare ale plăceriinoaslre pătimaşe*. Dar se spune câ se bucurăîmpreună cu Dumnezeu de aflarea celor pierduţi, ceca ce în seam nă o stare de linişte*

asemănătoare celei du m neze ieşti; şi că se veselesc cu bunătate îm belşugată de pu rtarea degrijă şi dc mântuirea celor ce sc întorc la

Dumnezeu. Ei trăiesc pentru aceştia aceafericire* de care s-au împărtăşit de multe ori

bărba(i i sf in ţi* când s-au revărsat asu pra lo rlucrările îndumnezeiioare ale iluminărilordumnezeieşti4'' (cf. loan 16.22).

Acesie a fie spuse de noi despre sfinţiteleînchipuiri. Câci. deşi ele au rămas în afaraexplicării exaclc. cele spuse de noi ne ajuiă, precum so cote sc, să nu răm ânem cu totu lstrăini de înţelesurile lor figurate.

Iar de vei spune că n-am amintit de loate pute ri le sau lucrările sau chip uri le în geri lo rdin Scripturi, răspun dem câ, în privinţa uno ra. n-a vem cun oştinţa cea mai pre sus de lume* a aliora. că avem n evoie m ai mult de altulcare să ne lumineze, sâ ne introducă în tainalor. Iar din cele spu se iun lăsat la o parte cele

de acelaşi înţeles, gâ nd indu-n e la core spo ndenta lor cu m inţile cercşti şi cinstind cutăcerea ascu nzimea ce a mai p resus de noi.



SCOLIILE Sfântului MAXIM MĂRTURISITORUL

Despre

IERARHIA CEREASCĂ

E xplicaţia titlului

Iera rh ia . întrucât titlul vorb eşte dc ierarhie. c dc ţtiu lca prin ierai hl sunt n um iţi dc obicei episcopii; ierarhia este însărcinata cu co ndu ccrca ordonaţii a cclor sfinte, cu

grija de ele; câci ierarhul este co ndu cătorul. îngrijitorulşi orân duitorul ce lor sfinte; el nu e ste insa izvorul p uterii

preoţilor; căci orâ nduie şte cclc sf in te ţi râ nduia la lo r şicea a Bisericii, dar nu c şi izvorul lor. Accasia explicareo dii însumi marele Dionisie mai jos. în scrierea D es pre ierarhul hisei iţ ească.

Presbiterul. Notează ca numele de p resh it er îl arată51 pc episcop: fiindcă episcopul este ţi presbiicr. accastase arata ţi in Fap tele sfinţi lor ap ostoli (Fapt. 20. 17-.15).unde Sfântul Apostol f’avel insti tuie (acest nume)Bisericilor din Asia.

Cap itolul I

§1

Toaiâ darea cea b un ă No tează câ fericitul Dionisies-a folosit de Epistola sobo rnicească a Sfântului hn oh Caci de acolo este spusa. Şi ca ea e ra deja publicata.

Câci din E l. Iar accstca le teolog hiseşte despre Fiul.

§2

Predate - de Părinţi N um eşte aici părinţi pe cei cei-au predat lui dogm a, nu pc cei na turali; caci era dintre

clini, cum arata Fap tele sfinţi lor apostoli şi el însuşi înE/ustnla către Sfântul Policarp şi in capitolul IX alscrierii D esp re ie ra rh ia cer ească.

în chip simbolic. Nu spune în mod natural, ci prinsimboale şi chipuri.

M in ţilo r, g r VOCOV. Ş i filoso fii elin i num esc „m inţi"Puterile înţeleg ătoare sau în gere şti; fiindcă fiecare dintreele este cu totul m inte şi între aga fiinţa a lor este m inte

vie. fiiniializată in spc cia lor; se num esc VOCţ, ca sa sun e

mai bin e nu m ele lor; câc i plura lu l lui O VOV>ţ, TOO VOU,

trebuia sa fie oi vot; dar pentru mai bunul sunet s-a

lomiat

uoiv'OEţde la alt singular. Câ ci ac estae un obicei

al celor din Atica, care zic A p iax cx pâ v ai şi IcoKpâtai. î n l ocd co i 'A p t a xcxpa v n ţ şi oi J i o K p â x a ţ D u rs u nt

Şi unii care zic oi VOOt. dc la O VOOţ. TOU VOOU: îi

numeşte aşa şi Scriptura ca in Isaia: minte (voCţ) mare este xtăpâ nitorulBahilonului, adicâ diav olul, lon ienii zic

deci voOq, vooq. voeţ, cum zic şi XP°uţ. Xpoâq. oi

Xpocq. E o declinare iunianâ.

M a i pr esu s de în ceput, gr. UHCpăp^lOV. Dumnezeue mai presus de tmepui . ca lumina mai presus dc totînceputul şi Incepatoria aşa-zişilor dumnezei, adicâ aîng erilo r şi a oam enilo r drepţi.

Cea m a i d i n l ăun t r u , gr . Cv56tt)TO^. O numeştecea mai dinlăuntru, pentru ascunzimea ei; câci le estenecu nosc uta tuturor cclor din afarâ.

îmbinarea , gr . oO yK pao iV. O numeşte aţa pentrucâ Du mn ezeu fiind U nul sc înm ulţeşte.

A c o p e r ă m in te . gr. n o p a n c x a o n d x w v . A co- p e ra m in te num eşte cele d esp re D u m nezeu sp u se închip t rupesc în Sf in te l e Scr ip tur i , cum sunt numi lc

mădulare le omeneşt i s au unele puter i . Notcazâ câfără chipu r i şi s imb oale n u ne es te cu pu t inţa nou â.care suntem în t rup , s a pr iv im ce le ncmatcr i a l e ş inet rupeşt i . Şi aceas ia au arătat mai ales valur i le ccsc af lau în cor t , prccum se dâ dc Tnicles aici .

Potr ivi t cu f i rea , gr. CTU|i((H)â>ţ. în loc dc ty ux pu âx ;.de o fire cu ele.

§3

î ncep ătoru l desăvârş i ri i, gr. TE X cxd px iţ- D esă

vârşire (Tf.X£Tr|) se numeşte dupâ filosofii elinilor

comunicarea misterelor, ca una ce desăvârşeşte pe ccliniţiat şi e desăvârşitoare a celor ce vin la ele. Decisfânta rându iala. ca ordinea şi alcătuirea dum neze iascaa sfintelor Taine. îşi are începutul de la Dum nezeu prinap osto li fâcuţi dcsâ vâ rşitorii ace stor bu natâţi; câcidu m ne zeie scu l A posto l Pavel ii num eşte pe cei iniţiaţides âvâ rşiţi . z icând; D ec i c â ţi su n te m d esă vâ rş iţ i, aceasta să o cugetăm (Filip. .1.15).

M a i p re su s de lu m e M m pre su s de lu m e nu trebuieînţele s în chip sensibil, ci spiritual şi ma i presu s de lumeanoastră. No tează la cc chipuri şi fo mtc sc gând eşte, vorbindde ele în ccle u rmătoare.

D e la chip urile , gr. 7lXâOF.O)V. N o tca zâ câ nu m eşteim agina re (nA .aa| iotTco5E lţ) prc da ni i lc tainice dcaici . pc care le desfâşoarâ în scrierea D esp re ie rarhia biser icească. Dar ace as ia c înţeleasa in chip dum-

41




David, cum s-a spus în cartea a doua a Regilor. ţi careleca de lemn.

Pătimaşă Zicc pii lin uişO . deo arece indică forma Icului. oarecum mânioasă şi chipul boului înclinai spre

plăcere : car c pa tim i su n t m ari . A se m ănări nunteştereprezentările prin asimilau-, Căci spune Iczechicl ca av ă z u l a s e m a n a r e a t r o n u l u i ţ i a s e m a n a r e a ( c e v aasemănători leului, dup a cum arata Înch ipuirea ccloi care

sc exprimă prin im agin aţie: dc ac eea sc ţi spu ne:usemimiu i neusem ăiuitoui e'.câci nu Ic-a văzut proorocul pc toate asemenea , ci pe unele aţa . pe altele a ţa ra ltfel) :dar sunt ţi cu to tu l n easc m ănâtoa rc cc lc ce purasemănătoare, căci nu au. cu adev ărat, nimic din leu sau

bou sau celel al te; cercete ază ce în se am nă n eas em ănător

«rv oţioto v) în cclc carc urm ează.

Dar. gr. dX X’Tj. În cep utu l exp licării.S i c i - (puterile) dumnezeieşli . Sc fâgăduieţtc sâ sc

arate prin explicarea proprie câ nici c elc ecreţti nu sc jig nesc , nici no i nu ne fixăm in um il ir i coborâ te învorbirea despre îngeri ca anim ale.

î n mod cuveni t - s -au propus Sc explică pentru cesc folosesc simboale care nu pot exp rima chip urile celoifâiâ chip uri ţi sc v orb eţte aici de form e ale cclor fârâIbniie.

l-ară chipuri, gr da x rţu ax iax M V . în loc de fârâforme.

Nem ijlo cit . Adică nu prin mijlocirea chipurilor, cid e o d a l â ţi p r in p r im a a p r o p i e r e . I a r pr eferii

ji pO T fiv ouat este un a cu propu n J ipon Q cao t ţi cu

tiirthwr npo[idXXovxai.Prin forme. N oteaz ă câ cclc neirup cţU sunt fără

formâ: când. deci. auzi des pre cel m ai pre sus de fiinţă câ

e in chipul Iui Dum nez eu (Tilip. 2,6). înţelege p e Celimocmai cu Taial său: câci aceasta o arată ţi chipul lui D um nezeu i e i nev,izul (Col. 1.15) ţi: Cel ce M u văzut pe nu ne . u \<):ut pe Ttil iil (loan 1-4.9). A ţa ex plic ă ţiSfântul Vasile. in scrierea către fratele său. deosebireaintre fiinţâ ţi iposias.

Câ Imo dul) sf intei (descoperiri) este îndoit . Pentruca dumnezeirea e proslăvită în două moduri: fie ca asemenea cu loate. căci (oale sub zistă în El. fie ca neasenic-nea. căci nimic nu esle dm toate.

§3

Seasemănătoare . Chipu rile sun t plăsmuite din celeasemenea ţi din celc neasem enea: iarcu m sunt plăsmuite,spune aici.

Uneori - ca: Cu vâ nt. Dup â care (mărturii) sc zice câDum nezeu este laţiune ţi minte, de exem plu: Cine acunoscut i ţ i indul Demnului? (I Cor. 2,16) ţi: Şi a fos t luvi imul Domnului către mine. z idin d (Ier. 1,4) ţi celeurmâtnaic. D ai vorb eţte dc raţionalitate la Du mn ezeu nu

pe ntru câ voie ţte sâ îl ara te pc D um nezeu ra ţio nal , p â n aţde raţiune : câci ac csi luc ru c vădii: ci penlru câ cauloraţiona litatea. fiind întreg raţiun e: ia r dc fiinţă vor-Ix'sc în legătură cu Du mn ezeu când spun: Eu suni Cel (e sunt ţi: Ce l ce este m-ti trimis i leţ. 3 ,14 ): Ini Tu a celaşi

eşti (Ps 101. 28) . Căci de la a fi ( f î v a t sau o v x o ţ) este

liinţa (OUOa) ţi dc aici ex isten ţa co nc reta (OUOÎa). H ală . Dum nezeu nu este num it nici viaţa, nici lu

min ă. nici minte , nici fiinţâ in sen s prop riu, ci în înţelesde cau ză: câci e mai presu s dc acesiea ţi nu c a acestea.

Nevăzută . Cele cc suni spuse despre Dumn ezeu prinneg aţie (apof auc ). ca nevăzut, infinit, ţi ce lc ca acestea,suni neasemenea: câci nu a ratâ cc este D umnezeu, ci cenu esie: a ţa spune ţi G rigoric Teologul.

N e in (e te asâ . gi otv6 r|xo v . N'eintcligibil nu se spune pro stulu i, ci celui cc nu e înţele s de c in cva; indefinib il

este D um neze u, ca nesup us nici unei defimţu. ci fiinddefinirea luiuror ţi pe toate defimndu-le. hotamicindu-lein S ine, fără Ca El sâ fie su pu s definiţiei: de finiţiile sccom pun din afirma ţii (din dec laraţii calafauc c): iarafirmaţiile sunt nepo trivite cu D um nezeu , fiind m incinoase; câci Du mnezeu c mai presus dc acesiea. ca nefiindfim ţa. ci m ai p res us de fiinţă.

Nega{ iil e, g r. d/lO(pC(OClţ. Sp un e câ nu n um ai pen lruDum nezeu, ci pen tru loale cele d um nczeieţii nef;a{iile sunt adevărate ţi afirmaţiile. nepotrivite. D eci afirm aţiilesuni nepotrivite când spunem fie dc Dumnezeu, f ie dePute rile înţeleg ătoare câ sunt v iaţa sau lum ină. Căci nusun t o viaţă ca ce a carc c p rin inspira ţie ţi e xpiraţie; nic ilumin ă, ca c ea caic se aratâ ţi face sâ se vadă obiectele.Ci sun t ma i presus dc acestea, iar nega ţiile (declaraţiileapofa tice) sunt mai potnv ite cclor întrucâtva inteligibile.C âci .spunem câ sunt n evăzute ţi înţelegem câ nu ca d subvedere. Dar ceea ce nu se vede. raţiune a, nu cau tă nici săcerceteze, nici sâ ex prime. Iar viaţa ţi lumin a, deţi p ar sâindice cc esle. nu aratâ nici ele cc este Dumnezeu.

Căci • cinstesc. Observă cât de frumos a explicat pentru ce c ele ccrc ţti sunt aduse în am in tire ţi a u c hip uri .Câci, precum Dumnezeu ccl peste toaie n-are nimicom oge n (d e ace laţi fel) în toate ţi dc ace ea, pe dreptcuv ânt, nim ic din to ate nu-i este propriu a-l face înţeles,cu dreptate ne folosim dc altâ m etodă penlru a spune ccnu este Dum nezeu, ceea cc sc nu m eţte pr in te le ne iise- menea: la fel ţi în legătură cu Puterile cereţli. carc suntdup â Du m neze u, teologi i au lucrat cu pr icepere,neasc m ânănd u-lc cu nimic din cele inteligibile, ci au luatasemănarea accstora din c cle sensibile, adicâ de necinste, făcând accasta spre cinstirea lor. ca sâ nu fie imitarea lor

plăsm uită ţi nead evâr atâ . C âci d acâ ccl în fâ ţiţat în c hipulleului şi cu m ulie pic ioare e sle ţi raţiona l ţi nc m atcrial.cum nu e vădit câ a de pâţit in chip mai presus dc lume

cele m ateria le ţi înţelese d c no i?Ca cele ma i de cins te. Iată ţi alt raţion am en t, pentrucarc nu s-a folosii Scriptura dc astfel dc asem ănări penlrucclc cereşti. Câci. dacâ s-ar fi folosii dc închipuiri maicinstite, spunând câ Puterile dumnezeieşti sunt cu chipaurit sau fulgerătoare, fârâ îndoială câ ccl cc le-ar auzile-ar crede, luând, dc la cclc mai cinstite pen tru oamen i,m otiv de a le crcde. D ar ca a ales chipuri cc nu suni bune.ci nepotrivite lor. urâte. ca. ştiind noi sigur câ nu suniastfel, să căutăm adevărul cclor c e sunt.

Nevă tă m ăto r. C âci f i inţele du m neze ieşti , numiteflăcări de fo c. nu su nt aizâ toarc . ci pline de viaţă.

t ' râie. C âci cum nu suni urâie simboalelc maicrialcale cclor inteligibile?

Vederile, g r 6fdt |J .axa. Vederi se numesc celcvăzute în ch ip m inunai.

43



Despre Ierarhia Ccreascâ

§4

D e fa p t m ânia . M işcarca mânioasa nu e sim plu o Iiuswuc plina dc ncraţionalitate. ci şi a unei fin ncraţionale; sa seciieascacuvântul ultim alc ârţu.pcc an.'1-aspusdcsprevcdcreasfinţilor heruvimi; câci accstca loatc s-au cxplica t pc larg.

R aţionali ta te a , k de însem nat că vorbeşte dc ration a-lilale şi la îngeri; dar c îm /mintă sau ne obos iţii şi

ncmolcşita.Poftă. Pofta esie iubirea nere|inuta laiâ de Dumnezeu. pe care o n um eşte i ti ăm ă de mutene.

Xeam est eca ie . .Ncamcsiccatâ numejlc mişcarea curată ţi neprcocupatâ de nimic altceva. Caci cel stăpâniide iubirea du mn eze iasca esie întreg al ci şi Unde numaispre Cel d orit, neîm piedical de nici o raţiune ce irece dela una la alta şi trupeasc ă; iar spun ând câ în fiinţelencirupe şti este o nc raţiona liiate. nu le jign im so coiin du lene înţelegătoa re: ind icând prin fo rme le Iciloi. viţeiloi şi

păsări lo r, cum e vulturu l, chipuri şi sim boale ale cclo rncralionali . socotim câ spunem ceva cuveni! cctcloicereşti, d ar indic,'un 111 chip lain ic la ci o raţiune deo sebita

faţa dc a noa sirâ: căci noi ex prim ăm raţiona lul prinorganul limbii şi prin forme fonctice. lovind aerul princonvorbire (dialog) şi cuvântul muiându-sc dc la noi lautcchilc cclot cc asculta, dc la irup la trup. cum spune şidumnezeiescul Vasile in scricrea Iu am in te Iu l ine tm tif r, dar ac olo nu c aşa. ci fiind lipsiţi dc tru p şi inlâlnin du-seşi deosebindu-se întrcolallâ şi comunicându-şi unii altoraînţelesuri ma i clar ca prin orice cuv ânt, e ca şi cândvorb esc un ii cu alţii, co m un icân d între ci prin tăcereacuvântului.

Pornirea, gr . dn oK A lcnv . înclinare sau pornire.Trecătoare Cu vâ ntu l no stru rostii trccc dc la cel ce-1

spune la ccl cc-l aude; trupesc, spre deosebire dc cclinterior: câci ace sta nu e nici trupesc, nici nu se m ută. A le m ate riei. Spune câ cea nu i de necins te mater ie c

loatâ natura corporala o rânduită dc Dum nezeu în diferiteform e în su fleţite şi neîn su fleţite şi in ccle laltc : iai măre ţiaînţelegătoare sunt cele spuse desp re Du mn ezeu, ale cărorch ipun mod este şi obscure le aflăm în ccic cc sunt. ca însimp lu a fi. în a vieţui. în a simţi ţi ce le asem ene a. C âtoaiâ materia îşi arc ex istenţa dc la D um nezeu , nici oraţiune înţeleaptă n u o va con trazice; da r poa rta şi ca insine însăşi do va da c ă a fosl a du să la existenţă şi a foslorânduita de Dumnezeu; căci loală orânduirea ci are însine ch ipurile ob scure şi um brite ale celor înţelegătoare;

fiindcă, precu m celc Înţelegătoa re sunt apte sâ prim easc ă, pc câ l sc poate , pro cesiunile pro vid en ţia le şi. fi ind viaţa,sunt făcute şi ţinute vii dc D um nez eu Ccl m ai presu s detoată viaţa şi au pute ri luc rătoa re spre face rea rlc bine şio oarecare mişcare mai presus de lume. aşa şi toate celemateriale împreună şi f iccarc in parte sunt apte sâ

prim easc ă în m od pro priu lo r pro nia lui D um neze u şi sâfie făcu te şi ţinu te vii şi po t să sc facâ via ţă, cu m s-a spu s:Sâ scoată pământul sullei viu (cf Fac. 1.24); şi iarăşi: Sâsco ală ape le târâtoa re cu suflete vii (cf. Fac. 1.20); da r şi

pu lc n binefăcătoare a dat celo r cc su flă de pe păm ânt,cu m arată foloasele aduse plantelor şi metalelor. Ba cele

materiale au şi mişcare» ce înaintează spre naştere şistricăciune; şi primesc de la Du mne zeu şi o organ izare ceimpune şi li se impune: dar pot sâ fie şi luminate din

pre zen ţa pute ri lo r înţele găto are , ca în geru l carc străluce a

la învierea D om nului şi lum ina împrejurimea. Iar acesteale are ma teria pătimin d-o. nu ca celc înţelegătoare care olucrează; de accca se şi spune câ le arc ca un ullun ccoufca un ullim reflex); iar ce este ecoul ultim, va lamuri inscrierea D es pre itu iu ii ile dum neze ie şt i. capitolul IV.

Şi - aceleaşi. N otează că de toată materia spune câ nue înţeleg ătoare: dc ci stelele sunt neînsu fleţite: caci nu aumin te: deşi au acelaşi num e, da r nu se înţeleg la fel; elesuni definite şi înţelese du pâ pro prietate a fiecareia.

$5

în (descr ier i le) dumnezeieş t i , g r . G r ape i w x î ţ,Adicâ prin cugetările despre D umnezeu.

l)e la cele ce se văd cinstite No teazâ care sunt celenu m ite cinstitc (preţioase), ca so arele şi stelele; şi canesuni la mijloc, ca focul şi apa; şi carc ccle din urmă, cam irul; şi carc n ecins tite, ca fiarele şi v iermii; şi că pentruDu mn ezeu s-au folosii şi simb oalele anim alelor sălbaticeşi celc a le m ateriei: şi cele de cinste, şi cele de la mijloc,şi ce lc necinstite.

Soarele. Proorocul M aleahi îl num eşte soarele di eptă[ii. (Mal. 3,20). lar Petru. în Epistola sa sobornicească, zice;Pană ce luceafărul vu răsări in inimile voastre şi cele,următoare (II Petru 1.19). Căci accsta este steaua de dimineaţă (Apoc. 22. 16). lar Moise zicc: Fol in rugul t a i e nu iude (leş. 3.2). Căci luminează fără sâ vatâme.Iar Icrcm ia ii zice apă: M -a u părăsit pe M ine, iz voru l apei W /dcr. 2.13); şi altele; iar Do mn ul z icc Râuri de a pă vie vor curge din pântecele M eu (loan 7.38). Iar Solomon,în Cântarea Cântărilor. îi zice mir: M ir vărsat este numele Tău (Cânt. 1.2). Dintre cci doisprez ece proo roci.O sca şt M ichca socmcse câ fiarele dc caic vorbesc sc aflâ

între cele p rofeţite despre D um neze u, lar Dav id îlnum eşte pe El vierme: Eu su nt vierme ş i nu om (Ps. 21,6);a spus-o pentru persoana D omnului sau l-a asemănai peDomnul cu viermele, ca pc Unul cc nu s-a născut dinsămânţă ca noi. ci fârâ sămânţă, ca viermii, carc nu senasc din sămânţă, ci din păm ânt sau d in putreziciune.Caci: Eu sunt viei me f i nu om . sc spu ne ca din partea luiDum nezeu ccl întrupat, deşi nu e Înţeles dup â dum nezeire. ci dupâ arălarca smerită in irup. (îi numeşte pe

p ro o ro c i tă lm ăc ito ri î n ţe le p ţi ai lu i D u m n e ze u

(8eoao<(xn>ţ); a înfăţişat ma i îna inte u nele asem ănări dinscricrea D es pre num ir ile dum nez eie şt i) .

A sem ă n ă ri Ce înseamnâ asemănările cclor spuse

s-a arâlat în scrierea D esp re num ir il e dum nezeie şti , laînceputul capitolului IX,

R efl exe. Vorbeşte de ultimele reflexe ale Iui Dumnezeu în creaţic . cărora I c-a spus a i c u fW m ut mă (cele mai puţin vrednice de cinste) form e materiale. în ceînţeles sunt n um ite aici formele ccle d in urm ă. ni se vaarăta mai pe larg in scrierea D esp re num ii t ie dumnezeieşti. capitolul IV.

D acă • nu • c h ip u l u râ t. P n n chipul urât înţeleg echipul animalului sălbatic, pe care Scriptura îl atribuieîngerilor; iar descoperiri înse am nâ arătări şi dovediri.

Chipurile • îngerilor. Bine a numii descrienlc din

S criptu ri, pe care le-a înfăţişat a ici. nu în ge reşti, ci de chip îngeresc-, câci nu sunt ale îngerilor înşişi chipuriledescrise, ci înfăţişează o arătare oarecare prin chipuriale celor ncirupeşti, cum a explicai el însuşi.

44



Despre Ierarhia Cercascâ

Sti definim. gr. âipopioaoQotl. E obişnuit sa spunăde definirea şi explicarea lini(>cde.

Socot im, gr. oiOfif.Oa. In gen eral, «ocolim, de pildâ.sâ arătam ce e ierarhia ţi Iu re soc otim că folose sc f adică pot fo lo sii ie ra rh ii prin sf in te le slu jb e.

Iar tu . co pite. E de întrebai cum îl numeşte mareleDionisie copil pc duninc7eiescul 'nmotci'.’ O spu ne aceastafie. precum socotesc, ca m ai ina inu i în aru şi mai pricepui în

filosofic. încât sa poala fi ţi întrebai de acela, cuiu aralâscrierile acestea ; caci. deţii Sfâiilul Timote i a crezut inainleadumnezeiescului Dionisie. cum araia Faptele s/hiidoi a/uis- hi/i. dar in cultura din afara era m ai tare inaicle D ionisie: fieca i) num eşte fiu. imitând pe D om nul, carc spune: t-nU i . nu a i eţi i t'vti dc m ânc are ! (loan 21,5); fie. pentru câ nume au pecei cc dcpruiscscrâ lipsa dc vicleşug cca dupa Dumnezeu,copii, cum arata ţi Papia in cartea întâia a Explicărilor de

dummied şi Clemen t din Alexand ria în Pedagogul. IM’ mu lţ im ea. A opu s m ulţimii pe cci de un chip: caci

cele sl ime unesc: iat cele întinate şi păcatele duc laînm ulţire prin de spărţire. A cu m n um eşte mulţime cc ea

ce e întinat.

Capitolul III

SI

Iera rh ia esle. D efiniţia ierarh iei.

Pe câl e cu put inţă, gr . <05 r.tpiKTOv. in loc dc tt>ţ

S w o t x o v .

Ohginea desăvârş ir i i , gr . TfXcxap^tKOV. Sau Cclcc d ctâv ârşcţic.

C 11 toiul neam estecată. Ccl U nul şi făcător de umiaie senum eşte asem ănare şi ega litate ţi identitate, ca Cel sim plu şineamesiecai 51 neto mp us. Iar pe col alipit de materie il nu m e»

neasemen ea. necg al şi diferenţiat şi am esteca t şt in sc himbare.Iar prui L-nul sa sc inţeleag â D um ne zeu .

«2

Părtaşii, gr . BiaO fOiaC . P.Uiaşii fO la o o ;) l 'omieaza

0 ceata. Aici num eşte părtaşi (B lacsc ox aţ) pe cei ce semişcă în jurul celor dumnezeieşt i . Toar te s l ravezi i

i S i a S c a x a r a ) . adica MrălucKoare. limpezi: nepătate

(6tKr|Xi6M ia) . ad icâ ne în lina lc .Sâ f acă . Aces tea socotesc câ aralâ ca nu t rebuie

carc» a dintre cei aliaţi în t re ap u preo ţeas că sa facă cevamai înalt dccât ceca ce e propriu treptei lor. ci să-şiimpu nă să lucreze num ai ccca ce ţine dc trcapla proprie

ji sâ nu nâdcze pe ccl cc-l în vaţă; s i nu încerce să facăcelc mai p resus de treapta lui; dc exe m plu, sa nu înveţe pe p ie oţt şi sd n u sf in ţeasc ă d aru ri le sau sâ h iro to niseasc ădu co ni; sâ nu înveţe pc diacon i sau sa boiezc. Câci nuvor da pe Du hul Slant. cu m nici diacon ul l i l ip m Fupl c l e

uptt.uoli: dar nici sâ nu sfinţească darurile; şi aşainai departe; d ar şi cci de săvârşiţi trebuie sâ facă num ai

cele ce sunt datori sâ le facă. ca sâ se pazc ascâ bine ceeacc a spus dumnezeiescul Pavcl ; Fi eaue s d l ăm â i u l î n

s tareţi in c tae a fos t chemat li Cor. 7.24).

A le desăvâ rş ir ii , g r TcX rxap '^ i ac . in loc dc

xcAnwJCtt>ţ.i n - trepte Tre bu ie sâ rămân ă treptele in felurimea şi

gradaţia şi ştiinţa lor. D es ăvârş ir ea ( fi ecânti u} din cei chem aţi . Nolea/â

carc e de săvârşirea ierarhilor şi cum sunt împ reuna lucraturicu Dumnezeu, dupa dumnezeiescul Aposlol.

Lucra re a dum nez eiasc ă. Adică sa se arate şi pe sinelucrân d faptele d um nezeieşti, mţelepţind, d esăvârşind şiluc iând du pâ putere ccle asemenea în cci pc caic ii învaţăei.

l i indcâ rânduiala. Kâiuhanla observă ordinea şidc săvăişirca ierarhiei şi ca cei cc vin (la Hristos) trebuie maiinlâi sa lie c urăţiţi pnn învăţătură de amestec ările cu pâcalulcarc d ezbină; apoi sâ sc lumineze p nn cu noştinţa dum nezeieştilor Scripturi şi pe urină sâ se desăvârşească prin baia na şteri i din nou.

A se lu m in a un ii . O hserva câ lumina este înainte dcBotez.

Fericirea dum nezeiască

curiiţeţle fundiieniă dexavârfcjteînvăţând înălţând îndum neze ind

Fericirea dumnezeiască

cuiâ fii e htmm ure desăvârşii e

Ai fericirii dumnezeieşti

ierarhi 1 ei t are se afhl suh ierarhicu raţcsc cci care cei care se cei care se

lum ine ază se cură- lum inea ză desăvârşescdcsăvârşcsc |oc-

§3

A i m in ţi i, gr. vooc. in dialectul ionic sc foloseşte o

voue. TOU vooc. oi voeq. Cei din At ica spun o vooc.

TOÎ) VOU şi la p lu ra l, o i VOÎ. XWV VCOV şi VOIOI.Cei ce se curâţesc. Aici vorbeşte de episcopii înşişi,

dup ă cc înainte a vorbii despre cci ce sc aflâ sub ei; aratăgradele şi câ cei ce sc curâţesc sunt pc o treaplâ mai jos cacci ce alun gă dracii; iar cei ce luminează se află pe o treap tămai înaltă prin înv âţâiuiâ. cum sunt presbiteru şi diaconii:

iar desâvârşitorii suni cei cc umplu prin Boier de DuhulSfânl. cum sunt episcopii. Le spune acestea şi mai încolo,

în scricrca D es pre le na h m bise ric ească.Cele ce se află in (du mn ezeire) î n m od natural f i mai

p resus de fi r e . Ccle pnn care luminează sunt in ei in modnatural şi mai presus de fire. A lămurit bine rânduialasfintelor sluj kw bisericeşti. C ei cc vin la dum neze iesculBotez , trebuie sâ se curăţcascâ părăsind păcatele, apoi sclum inează prin învăţătura p reoţilor pregătiţi pen tru aceasta.Iar cei cc c urâţcsc trebuie sâ lie în slare sâ comu nice a ltorasfinţenia. Ş i apoi pc aceia sâ-i boteze episcopii. Cac i pe

aceştia ii numesc desăvârşitori. Această rânduiala trebuie păzită.

45




C a p i to l u l I V

§1

La îm păr tăşirea. No ieazâ raţiunea pentru carc D um nezeu a a dus toaic la existenţă: ca sâ se impar! iţe .isca de

bunăta tea lui, po trivi i c u fiecare. Aceasta o arată cuv ântul: La Ttii tll M eu su ni m ulte locaşur i (loan 14.2). Căci fiecare

se va împărtăşi dup ă laptele sale de bunătatea lui; aţa spuneşi Tit in canea împotriva Manichetlor.

D in ce te ce su n i . Aici le arata la un loc pe toalc cele din

creaţie prin cuvân tul cele ce sunt (OVTCOV): şi pe celecug etate şi pe cele văzute; căci pc loale le-a făcui Dum nez eudin celc ce nu suni num ai penlru accasia. ca sâ sc buc ure de

bunătatea lui; dar se bucuri prin Provide nţa, cum c în slanefiecare; caci Pro vide nţa lui D umn ezeu este ob ârşia fiinţeicelor ce sunL

Dec i toate cele ce sunt. Ţ oale celc cc sun i se împărtăşescdc Prov idenţa lui Dum nezeu ; câci nu e nici una carc sâ nu

se împărtăşească dc Dum nezeu ; dupa cum râul este lipsitde subzistenţă (<■/ subzistă in ceva ce e i reni de Dum nezeu. n.trad.), Ilindcă nu se împărtăşeşte de D um neze u, arătânduse ca o Itpsâ in existenţa. Dar nu aşa. că ar fi în fiinţă ca

pruna fo rm ă a ci; a ţa a spu s m ai pe larg mai sus, în capi tolu lînchina t lui.

Ce le ce sunt

suni cete făr ă sau cele sau cele sau cele ta-wu/il, pe care vii de carc inielegâ- tumul t şiIc num eşte nu- spune c i toate, carc în trupuri ,mai cele cc vieţuiesc sun tnetru - c a rc su n t

sunt. ca neraţional. peşti, ca ca noi.

ceru rile ţi ca anim ale ccle cereşti p im ân- ne cuvâ n-tul tătoare

Câ ci n-a r exis ta. Aici vorb eşte de cele dumn ezeieşti,adicâ dc dumn ezeiasc a Treim e, creatoare ţi obârşia saucauza făpturilor, se spune dc ele c i vin la existenţă princa. îm păn ăţind u-se de ale ci.

D ec i - ce le fă r ă via ţii . Ş i ccle fără via ţi se îm părtăşescde P rovid enţa lui D um neze u p rin însăşi existenţa lor: iarfârâ viaţă sunt pietre le ţi toate carc n u a jung la naştere

la r cele vii - de aceea şi. în ge neral trebuie sâ sc audâdespre fiecare din celc adaosc că se împărtăşesc de Providenţă.

D ec i s fin te le . N oteazâ câ. despre ordinea întregului(universului), spun e că fiinţele Puterilor de sus suntdiferite; dai dc ce le lipsite de i ia{ă spune numai c i sunt.

în chip înţelegător spre imi tarea lui Dumnezeu. Observă câ 51 Pu terile înţeleg ătoare pa rticipa mai m ull la

bine . p n n voin ţă ca unele c e-1 dorcsc inai muli: caci spunecâ se m odelează pe ele insele, ccca ce înseam nă câ prin

voinţă: dcci e min cinos c uvâ ntul carc spune câ d iavolula fosl tirum u t din ceruri; fiindcă s-a întors de Iu sute spre

râu A pro pia te (npo cxE Îq) . in loc dc legate. D m cele ce su nt. une le suni ncra[ion ale. ca pietrele ţi

celelalte ec nu sc împărtăşesc de nici o lucrare vie.Altele vieţuiesc. din carc unele sunt nesua ţilotii e, ca

plantele ; al tele neraţioiutle. allele netrupeştt şi nun presus de noi. unele simţitoare. dintre carc unele raţionale'. allele in trupuri şi ca noi.

Ş i - în mu l te felu r i păr taşe Fiinţele lor sunt mm teavie. Dar n oieaz â câ ţoale ccle inteligibile (spirituale) seîmpărtăşesc pninele de Dum nezeu. Şi d e sunt descope ri

toare (fKtpotvropiKai) sau vestitoare (îngereşti). De num ele de în geri No tează ce este propriu-zis

îngerul; şi că ei sunt pruna treaptă; apoi şi că prin îngerisuntem introduşi îu taine; şi cum prin ci s-a dai legea şicâ îng erii i-au ridicai la Du mn eze u şi pe Părinţii dinaintede Lege şi pe cei de după Lege.

Vestiţi, gr. kA.civo\)<;. Slăviţi. Ccca ce trebuie fă cut, ca în cazu l lui lisus Nav i, Ghc de on şi alţii; iar Iu ca lea dreaptă de la cea nesfâmă, ca în cazul Im Corneliesutaşul; fiindcă c întâiul care s-a mutat de la neamurilenecredincioase: ordine sfinte, ca la Dan iel; Zeci d e m ii de z e u de m ii ; şi s-au arătat H eru vim ii lui lezcchiel şi

Serafimii lui Isaia. Vederi ascunse, ca în cazul lui Pavel.răpit până la al treilea cer. şi al A /x n u lip se i Sfântuluiloan.

§3

Nem ij lo c it . Adică fără slujirea îngerilor.Ceea ce este însuşi. O b s c rv i cum s ccxp l i câcuvân t u l :

Pe Dum nezeu nimeni nu l-u văzut vreodată (loan 1.18);ţi s oco tesc că acc asia e foarte ad evărat, deşi ştiu câ suntcuv i n t e s c r i s e ca r c s pun c i D um nezeu s - a a r i t a toamenilor, ca lui Adam. în rai. şi ca lui Avraam. lastejarul din M anivre. şi. când me rgeau la Sod om a. ţi lui

M oise. pe mu nte; ţi se spune câ s-a arătat ţi du p i aceea:se spune totuşi ci ascunsul lui Dumnezeu nu s-a văzut, nici nu se va vedea. înţeleg ân du -se fiinţa lui (face aici deosebirea intre f i inţa şi energiile lui Dumnezeu, ca Staulul Crigorie Paianta, n.trad.): sau. ccca ce e ţi maiinall. câ nimeni nu poale sau nu va putea înţelege ş i exprinw ce esie Dumnezeu: cic i. deşi li s-au dăruit unoradintre cc i slInii arătări dum neze ieşti. înţeleg c i fiecare s-aînvrednicit, pc măsura credin(ei lui. de vreo vedere carei - a a râ t a l dumnezei r ea , pr in care a pr imi i luminacu noştinţelor du mn ezeieşti venite la el.

C a - in f o r m ă . Socotesc că vorbeşte de schimba reala fa(â sau de m inunea focului din M untele Sinai.

A ră ta re a dum neze ir ii . S pune c â arătarea dum nezeiriinu înseamn ă arătarea lui Du mnezeu, ccl ce eslc: aceasta ecu nepu tinţă: ci c i sfinţii sc învrednicesc de lumin a dum neze iască prin an umite sfinte ve deri, potrivite lor. care zicccâ le ven eau prin îngeri.

R ăn d u ia la le g ii No teazâ câ şi legea este chipu l alteilegi date dc Du mnezeu , ad ici al dum nezeieştii întrupăria lui Hristos; ia rc i prima lege s-a dai prin tngeri o aratâşi Sfântul Ş tefan zicând: care aţi luat legea prin porun ca îngei ilor şi n u a[i puz it-o (Fapt. 7.53).

l- a A dici legea.Prin cele dintâi. Noteazâ câ p ri n cele din tâ i, adicâ

prin cele de m ai su s. su nt r id icate cele de al doilea Uele d e m m j o s ) spre Dum nezeu , ca şl pn n treptele îngereşti.

M a i p resus de fi in ţă , gr. U/tfpoOotOV A numitobârş ie m ai presus de f i in ţă a legii obârşia oidinii ţi

46



r


cauza ei.

Gavriil. Notează câ tele despre întrupare li sc faccunoscute întâi îngerilor cum arata cele despre p rea-dum-nezetcsciil Gav rui. care a înv ăţat cele desp re sfântu l loan51 a binevesut 51 Fec ioarei ca va zămisli de la Duhul Sfânt

pe Dum nezeu Cuvântu l în tru pat.Omeneşti. întrupa rea (lui Hristos) sau lucrarea dum-

nczcicsc-omencascâ. prin carc Dumnezeu fund. a lucratcele dumnezeieşti in trup. Observa cum. vorbind aici dc Im riirtu du mnezetesc-o inen ei iscă 11 lui Hristos. ii spuneomenească. prin carc a ra ţi că s-a făcut om desăvârşit, iarspunând dumnezei imă araia câ e şi Dunmczcu şi om,acciaşi carc lucrează şi min unile dumneze ieşti. Iar dup â puţin. zice: nesi himhar, căci a rămas şi ceea ce era pururea;dar priveşte iarăşi şi aceea că zice ca sc va săvârşi in

Născătoarea de Dum nezeu Mim a taina originar dum neze iască a luării unei forme de către. Dunm czcu: num eşte luareaunei forme pipăite dc către D um nezeu faptul că Dum nezeu

a luat un chip pipăit (O ro n A cw ria v ), întrucât s-a fâcut om.dupâ spusa: Cuvântul trup s-a fătu l (lo;in 1.14). Iar ori,ţi-

iiai dumnezeiască (OiapxtKOV) a spus fiind aceasiacauza şi obârşia aşa zişilor dumnezei. îngeri şi oamenidrepţi, căci a săvârşit taina în trup ării Cc lui pe care l-anumit Dumnezeu lisus

larMariei . No ieazâ câ acesiea sunt împ otriva Nesio-rienilor, nu toţi inge rii au înd răznit \â c read ă în tainaiconoimei: căci. când s-a înălţat Do mn ul dup â patim ă, aulost unii care au zis: Cine este ate sta împ ăra tul nn'u ii ti! (Ps. 23 .8.10); întreb area arata ne ştiinţa. Iar co ntra N esto-riemlor şi A cefalilor notea ză că zice câ lisus e c auz a mai

presus dc fi inţâ, c a Unu l cc c Făcăio ru l tu tu ro r şi z ice câs-a facul ca noi fără schim baic; dai acestea nu sunt unaşi aceeaşi fire. deşi Accia şi esie a mâ nd ou ă; şi câ A cciaşic şi Dătător de leg e şi su b leg e şi câ A cciaşi ca om a fostîndrumat prin înge ri sâ plece in K gipi şi sâ sc întoarcă deacolo şi câ Acelaşi este şi Creatorul îngenloi ; dcci. Unulşi Acciaşi in do uă liri a săvâ rşit taina ic ono mic i; căci s-aspus: <ki e. Dum nezeu fun d in chip. nu a socotit şt irbire a fi deopotrivă cu D umn ezeu, ci s-a deşertat pe Sine chip de rob luând (Filip. 2.6-7 ). lată dou a chipuri: căci nu iesedin ce spu ne aici; accasta înseam nă: nu a soco tit ştirbire. adicâ n-a dispreţuit sâ asculte, ca om . de îng eri, ci scsupune chipurilor faptelor imp use de D um neze u şi Tatâl

pr in înge ri; Câci Hl însu şi a d ispus sâ i se aplice celc aleneamului omenesc.

l -ără schim bare N-a .schimbat firea dumne zeiască.Vh iese. A luat El însuţi chipurile stabilite de El sau

mai înain te hotărâte şi Ic-a arătat în El Despre înge ru l. Despre fapta îngerului carc întăreşte

pe Dom nul, reda ta in Evanghelia lui Luca. vorbeşte şimarele Dionisie: sau mai degrabă ea i s-a predat ca tainăascunsă şi lui şi lui Tim otci de c ătrc iubitoru l de înţelepciunePavcl; câci l.uca a scris dupâ propovâduirca aceluia.Aceasta arată câ a pn m it-o ca taină, fiindcă zice: Cele spuse nouă pnn sfintele preilann Dar observă şi ccalaltâ

tăiinâcirc care zice câ s-a sp us la Isaia: inger de ma re sjar. e potrivit sâ i se spun ă prunc n ăscut penlru trup ul lui şi s-anumit în ger pentru câ ne-a vestit nou ă sfatul Tatălui; căci.mintumdu-ne pe noi p nn patima sa. ne-a arătat câ acest Sfat

a fost şi al TatâJui; fiindcă nu s-a numit înger ca mai pr ejos de Ta tâ l; aceasta o sp une câ trc Arieni . Faptaîngerului întăritor nu o xocot redată nepotrivit in SfântaSc r ip tură . Ea tr ebuie înţeleasă pe nt ru t rup; câc iE van ghe lia spu ne şi in alte locuri că. du pă ispitiri, venind îngerii ii slujea u /«/(M at. 4,1 ]) şi c i a obo sit de călătorie ( loan 4 .6 ) şi ca<1 flă m ânzi i; toa te ace siea arată câ s-a făcut0111 d eplin cu pătimirile lui. Dar. va zice cineva: C c nevoie

era de înger, f i ind prezentă dum nezeirea? R ăspundem câcele mai multe minuni le-a săvârşit Dumnezeu prinîngeri; şi aceasta o spune undeva dumnezeiasca Scriptura.

Rev el afiei. Potrivit cu spusa lui către Tatăl: Am descoperit numele Tău oamenilor (loan 17.6).

Capitolul V

Fiinţele cereşti. Pentru cc, o dală cc Biserica spunecâ toţi sfinţii îngeri sunt dc o fiinţă, dum nez eiescu lDionisie numeşte Puterile multe? Marele Dionisie. episcopul Alexandriei . Cuvântătorul (retorul) , spune inSco liilc cc le-a făcut la fericitul D ionisie, cel de acelaşinum e c u el. câ filosofia din a fară s-a obişnuit sâ nume ască

ncn âscutâ (d yc w r|T O V | toata fiinţa nevăzută şi la felipostasurile fiinţei; de ac eea zice câ Sfân tul D ionisie afolosit acesie cuvinte în mod abuziv, dupâ cei din afară(aici se afu mă că Dionisie Areop agitul n-a fo st cu totul necun ost ut înainte de secolul VI. 1 t ici a fo s t com entat de episcopul Dionisie din Alexandria trăitor pe la 260 d.

H r . n. Irad.).

Expl icarea, g r . ew p av to p iav . A dică lămur irea . N um esc. Spu ne câ ult ima treaptă a celor inteligibile

trebuie sâ se numească în sens propriu îngeri; iar celesuperioare, altfel, pc care le şi indică pc nume; iar incapitolul urm ător pome neşte lainic de no uă cete; acumînsă spune in m od de plin adevărat câ treptele superioarecunosc cclc in care celc inferioare sunt introduse priniluminare, dar cunosc şi altele, necunoscute celor inferioare; dar chiar dacă c aşa, totuşi sum numite uneoricu numele general de îngeri toate treptele inteligibile. Şispune şi pentru ce: pentru câ în Psalmul 102. 20 se zice

B in ecuvânta ţi p e D om nul to ii în geri i Im şi în Psalmul103. 5: Cel ce face pe înger i i Săi . duhuri şi cele următoare. Dar cuvântul nu spune şi inversul: câci ccleinferioare nu sc numesc cu numele celor mai înalte;

penlru câ cclc m ai de jo s su nt in troduse în ta in e pr inPuterile ni3i de sus.

(Cu care) - termină. Adicâ ult ima treaptă a ordinelorîngereşti

D a r m a i sp u n e m Ar putea întreba cineva: accslctrepte ale fiinţelor cere şti, cclc inferioa re şi m ai dc jos şicclc şt mai dc jos au fost fâcutc astfel, ca una să fiesupe rioara şi alta inferioară? N oi spun em c a pe toate celcinteligibile le-a creat Dumnezeu libere: căci. dacâ omula fost Tăcut liber, fiind din ţărână pământească şi dinsuflet, cu cât m ai mult nu s au fâcut libere Puterileinteligibile carc n-au nimic păm ântesc sau greu? A ceasta

o arată şi dumne zeiasca S criptură, spunân d că diavolul acăzut cu voia din ordinea înge reasca Dar şi accst bărbata spus înainte cu d ouă pa gini desp re Puierilc îngereşti: câse modelează pe ele in mod spiritual prin imitarea lui

47



Despre Icrartiia Ceroasei

Dumnezeu şi privesc ţi doresc sâ-şi formeze chipul lor potr iv ii lu i: dirj lo ale ace siea se ara tâ câ Pute ri le in te ligi bile su nt dc s ine hotărâ to are ţi l ibere: d eci cu dre pta te ziceca ficcare se luminează pe măsura dorinţei proprii a binelui de lumin a cunoştin ic i: dc aceea se num esc ţitrepte dupa dorin(a treptată aflată in ele; de accca spuneaici că nu are motiv să nuntească treapta din urmăSerafimi sau Tronu ri. Noieazâ pentru ce se num esc toate

treptele interi: şi pen tru ce îngerii pr opriu-z işi înalta peoamenii sfinţii spre razele dumnezeieşti cunoscute lor.Ci precum aceasta. A dicâ treapta îngerilor.

Pe - ai noştri , gr . to u e KaO rij iS ţ Plin de taineleaccstea prea cunoscute. Sfântul Dionisie le descoperăzicând câ treapta cea mai din urmă. numită înţjeii. iicălăuzeşte in chip pedagog ic pe acei dintre oam eni caresunt ierarhii bisericiloi în urcuşul spre D um nezeu ; iar peînsăşi această cca mai de jos treaplâ. pedagoga noastră,şi pe cele gradai supetioare le conduc in chip lainic celemai inaltc ca pe une le ce sunt inferioare.

Care încheie, gr. xrje dfl07iA.r|p0\xsr)C. Ad icâ ccadin urmă. u îngerilor. Notează câ socoteşte câ toaicnumirile celor nouă trepte sunt comune fiecărei trepte,

pentru faptul că su nt lu m in ate prin ase m ăn are a lor cuDumnezeu, dc darul luminii din Dumnezeu, deşi nu lafe l . Se pol numi . z i ce . în comun loa le t r epte l e ,înţelegătoare şi netrup eşti. şi pcm ru alt m otiv , adicâ

pe ntru chipul lo r dum ne ze iesc ' ( K a r â t o O co c iS tţ) s au pe ntru câ seam ănă cu D umneze u, pc cât e cu pu tinţăfiecăreia; astfel, ţoale trepte le mai p resu s de lum e scnumesc de chip dumn ezeiesc, deşi au o participare diferită la darul lum inii atotslrâlucitoare d in Du mn ezeu , dardupă măsura f iecăreia. înl rucâl i luminarea î i vinefiecăreia, fie mai putină, fie mai multă. Dar in scrierea

D es pre num irile dum nez eie şt i, zice câ dumnezeieşti scnum csc n umai căpeteniile fiecărei trepte.

La în su şi ri le pro pri i. Notează câ numeşte însuşiri pr oprii m ăsuri le fiecăre i trepte.

Capitolul Vi

§1

N u m a i o bârş ia - în to cm ai. Num ai Dum nezeu care leşi indum neze ieşte pc acesiea le ştie exac i pe e le şi liturgh iile lor (slujirile lo r liturgice); şi ele sc ştiu pe e le şi celcale lor. Noi nu ştim exact despre ale lordec ăl ccle ce le-am

învăţat din d um neze iasca Scriptura.

•Voim. No uă sunt ordin ele celor inteligibile.

Tăiaţ i lor a l cc lor s f in te , gr . iepoTeXcCTlfe. Aobişnuit sâ num ească lâlcuitor al celor sfinte pe preadum -nezcicscul Apostol Pavel sau pc Sfântul Ieroiei. cumSpune in scrierea D esp re num ir ile dum neze ie şt i: acuminsă nu cre d ca spune pe altul decât pe Sfântul P avel; cacinu era (învâ|ăcc l) al altuia, decât al celui ce a ajun s pânâla al treilea c er şi a invaţat tainic d esp re acesiea.

întâiul ordin intrcii

Tiui tur i Henntmi Srraf inu.

A proape E vorba dc întâia din sfintele cete apropiatedc D umnezeu.

l’reasfinte Ace st prim ordin în treit şi in chipu l lutDum nezeu trebuie inlclcsdc la Iczechiel cacel cc priveştecu m intea atentă şi vrednică pc Dum nezeu : câci num eşteîntâi Scaunul pe carc a fosl vâzut Dumnezeu: apoi indatfsc află dum nezeieştii I leruvim i; tar la fsaia stau în jurullui Dumnezeu, privind. Serafimii. Pnn acestea aralâ gru

pul ccl m ai pre su s de lo atc lâ ngă D um nezeu. A cc asta scarată aproape la tel în A p 'i a lîp s ii Sfântului loan, apostolul. evang helistul şi teologu l.

Nem ij lo c it , gr. djIf'OfOC Se află aproa pe, pen tru cânu eslc altă ceata inainiea ci. Dar notcazâ câ de T ronurişi dc He ruv imii cu o ch i mulţi şi de Serafim ii cu aripimulte, spune câ sunt Puteri mai presus dc loate şi forme ază întâia icraihic unitară.

Slâvitul . îl dâ dc în ţeles pe Sfân tul Pavel.Stăpâni i Cele do uâ sfinte ordine întreite următoare

ale cclo r inteligibile. Ic înfăţişeaz ă po rnind de jo s in sus.Câci primele sunt Domniile, apoi unncazâ Puterile, peurm ă Siapâniilc. D ar cl pu nân d Siâpâ niile ca întâile. a dai

la m ijloc D om niile; iar in a treia ceată liturgică întreită anumii înlăi pc înccpâlorii, apoi pc Arhangheli şi la urmi

pe îngeri . D ar in capitolu l urm ător nu i-a am intit ast fe l,ci pornind dc jos în sus. Aşa şi Apostolul în Epistolele câne Rom an i şi l ' feseni a pom enit treptele îngerilor

porn in d in sus; d ar nu expli că ace as tă ord utc . M are leDionisie insă aratâ câ du mn ezeiescul A postol Ic-a explicat ace stca. în la inâ, cclo r sfinţi.

Capitolul Vii

D esp re S era fim i, H eru v im i ş i T ro nuri ş i desp re p rim a ie ra rh ie . Titlul urcă iarăşi dc jos la ce le măi înalte;căci Serafimii sunt cei dc al treilea. Heruvimii al doileaşi Tronurile, primii; deci i-a înşirat in chip contrar.

«I

(Orice) num ire. N otează câ orice num e ăl cclor sfinteredă înţelesul luctârii grupu lui p iopriu . cum aratâ ex

plicări le num elo r sf in ţilor Sera fim i şi Heru vim i, fi indc ănu este alt giu p înaintea lui.

4 râturile dum neze ieşti . Prim ele arătări dum nezeieşti

lucrează asupra celor dintâi , acestea fi ind înrâurite deele.

Care - descoperă, gi. CKXpavTOplKtp. în Ioc de:explică şi reprezintă.

De chip du m neze ie sc. Fiindcă vorbeşte dc dep rinderile de chip dumnezeiesc ale minţilor dumnezeieşti, nuIrehuie soco tii câ m arele D ionisie in|clege virtuţileacestea sp irituale ca un acc ident care se poate ivi şi la noi,ca un su bstrat în a lt substrat, ca o calitate adăugată: câciaccidentul şi substratul s-au depanat de la ele. cum adispărut şi on ce c om po ziţie şi lipsâ de lo rm â ma terială.Câci. dacâ ai ccva in altceva, ca un accident intr-un

substra t, liinta ace ea n-ar vie ţui prin ca însăţi, nici nu s-ar pu tea în dum neze i în ca însăşi, dupâ puiin |â ; dcc i d eprinderile am intite în ele sun i de sine substaniializaic. nu suntca un acc ident intr-un substrat, dată fiind ne mu ienaliiaica

48



Despre Ierarhia Ccrcascâ

lor. Di! accca marele Dionisie spune mai deparie. înscrierea D es pre iera rh ia biseri cea sc ă, capitolu l IV, ca elesun! deprinderi fiinjiale in ele însele.

Prin d eprindere Noieaza că Puterile dum nezeieşti auchipul dum nezeiesc prill deprindere. Iar deprind erea eslccalitatea permanenta.

De aici urmează câ sunt liberi cei cc au dobândiivirtuţile prin dep rinde re Ace asta o arată mai pe larg

Amnion din Ad rianopolis in cărţile se nse dc el D espr e înviere. împotriva lui Origen.

Celor m ai înalte. Motiv pentru care se numesc Tro

nuri - D e la cele de jo s . gr. în loc de cobo rârea

spre cele umilite. N oieazâ care este sco pul ierarhiei.Starea umili tă Aratâ Tronurile ca (având) f irea cca

mai înallâ. aşezata îndată du pâ Dum nezeu, necoborâte lanimic ttialcrial. ceea cc înseamnă că n-au nimic dinum ilinţa co borâ rii sau a vreu nei ap lecări şi înclinări în

jo s: c i tind sp re depăşire. în su s. Ş i a adăugat. în chip n un

pre vin ile lu m e (UJlfpKOa|iici>g. in loc dc: in chip ne-

irupesi j / nentuierial şi inteligibil, (sau injelegtiior/, casă nu .socotim câ drum ul suitor ( t o a v av "tE ţ) estetrupesc.

Purtătoare de Dumnezeu. Noteazâ câ a spus şi detreapta sfintelor Tronuri că e purt ă to are de D um nez eu. ca punân d pe D umnezeu o dihnindu-sc LI in ele. in modspiritual. Gândeşte deci, fiindcă fericitul Vasile al Cap-

pado cie i a sp us câ trupu l c purt ăto r dc D um neze u, c itrebuie cugetat cum esie. De fapt. trupul Domnului s-aunii dupâ fire şi dupâ ipostas cu însuşi Dumnezeu Cuvântul; de acee a se spun e de către Părinţi şi despre E l câa purtat trup şi s-a îmbrăcat în irup; deci. de cc ar finepotrivit si se spună câ şi irupul e purtător de Dumnezeu, ca unul ce poarta pc Dumnezeu Cuvântul prinuni re n ed esp ărţi tă şi s e z i cc în în ţele s p ropr iuşi cu adevărat, irupul lui? Aceştia însă. având în ci peDumnezeu dupâ har. în mo d ne grăit dc cuvânt şi neînţelesde cugetare. se num esc şi ci pcm ru acea sta puriaiori dcDumnezeu, pentru câ sunt Puterile lui Dumnezeu ce seîmpărtăşesc cele dintâi de Dumnezeu şi transmit cclornu i dc jos lumina venită la ei.

S2

Pentru cele dintâi. C uv ân tul trebu ie înţeles astfel însens mai înalt: iera rhia pro prie cc lor dintâ i fiinţe irehuiecugetată în toate ca fiind de a celaşi ch ip; celelalte insă. lamijloc.

N evăzute . Notcazâ câ aceste ptim e trei cete sunt maimari decât orice altă putere nevăzută şi vazuia.

h'âcute. gr. YEyov utac;. Adică create. D r în chip uir il e. Nu li se potriveşte nici o închipuire

ma terială şi nu sunt ame stec ate cu nici o stare umilită, pe ntru câ ace ste Pute n dum nezeieşti nu numai câ suntlibere de pete şi iniinâciuni. ci sunt şi străine de oriceînchipuire materială şi neameslecate cu nici o împuţinare?i nu cuno sc nici o m icşorare sp re cele rele. Iar aceasla

înţelege-o nu pe nlru câ sunt ne schim bate d upa fire. ci pe ntru ca hotărând prin el e înse le pr in m area dori nţa a b in e lu i, au râ m as în c lina te spre D um nezeu, avândnemişcarea ca o deprindere. Caci singur Dumnezeu este

ne schim bător prin fire. lar dacâ ele ar li fost creale astfel,diavolul n-ar fi căzut. Dar şi acestea toate sunt unul şiacelaşi ordin: căci bine le din lire nu a rc cobo /âş.

M iş carea p ro prie - prin sine. Sfân tul accsta spun e câmişcarea lor este aceeaşi mişcare, ca una ce e neschim bata şi nem uta lâ . fu nd la lei. la r m işcările in ele inse lesun t lucrările neînc etate referitoa re la înţelesu ri. Câciminţile suni nc tâcute; dar cu geia In neschim hnre ii itihtrii

de Dumnezeu şi citeşte capitolul IV al scncrii D es pre numele d ivine şi cap ito lu l VIII o) luc rării de faţă.

Văzătoare spiritual, la seama câ aceste sfinte cetesunt nu mite văzătoare; şi câ nu dob ân de sc cu no ştinţa luiDumnezeu prin simboalele sau prin chipurile Scripturii,ca noi.

l ’aele ce a r contem pla vederile spirituale. Sc nu

mesc văzători (BEXopoi) privitorii tain elo r iar accstca scdeseo perâ celor sfinţi prin cele sen sibile spuse in chipsimbolic despre Dum nezeu; aceştia nu se pot cugeta.

D e ved erea. Notcazâ că se vorbeşte de o vedere intreitâ referitoare la dum nez eirea cca u na in trei iposta-

l .ui l i sus . Numeşte împărtăşirea dc lisus carc c participarea la slava ne grăitei străluciri a trupului lui Hristos;câc i Hl şade îm preu na cu trupul, la dreap ta Tatâlui.

Prin mi j locirea chipuri lor . (Omit scol ia despre chipuri în cure Sfântul Maxim foloseş te argumente

fi lo lo gic e d in H om er, n. trad.). L u crarea dum neze ia scă . Noteazâ câ asemănarea cu

Dom nul l isus este lucrarea dumnezeiască, care face pccei asemănători dumnezei. Şi câ cctcic acesiea se facasem enca cu Hristos în chip nem ijlocit şi fârâ simboale.

prim in d-o aceasla d e la El.Printr-o pr imă lucrare. Noteazâ câ accstca sunt şi

cele dintâi Puteri creale şi ele au virtuţile D om nulu i lisusH ristos ca astfel dc puteri.

D esă vârş ite No ieaza câ accstc Puteri dum nezeieştise zic desăvârşite.

D is tinctivă. Nu m eşte aşa ştiinţa ex plica tivă a celorvariate şi tălmăcirea lămuritoare a sfintei şi învăluitei

pre danii . d e caic au nevoie ire ptc lc in fenoa re .c um spuneîn cele următoare; şi cu atât mai mull oamenii; câei fârâexp licările care aduc o distincţie în m ult com plicataînţele pciu ne a sfin telor ve deri (con tem plaţii), nu e uşorsâ sc facâ înţelese a ccstca nici de noi. trepte le îngereştiinferioare, nici de pnmolc trei trepte, celc mai presus deele. Dc aceea. zice. fiecăreia din treptele inferioare îi este(treaptă) icrarhicâ numai prima şi nu alta Putere; tartreptelor cclo r mai înalte le esie ierarh num ai Dum nezeuşt nici o altă Putere.

Aşe za te în treapta (lor) iera rh ică, gr. iEpapXO U^eva i.Deci iniţiale tainic.

53

D ec i - fa p tu l. Aratarea din S cripturi a cclor spuse.

Su nt introduse (in cunoştinţa), gr. £KSl6dCKE(30ai.

Notcazâ; sunt invâţaie (TO EK'6l6dOKEO0Otl). ccea ce aratâ

câ nu sunt astfel prin lire.Cele m ai înalte dintre loale. Fiind că sunt mai sus ca

loatc şi nu au nimic 111,11 sus ca alte Puteri, cu dreptatesunt introdu se prime le in cu noştinţa dc Du mn ezeu însuşi.

4 9




ca cclc mai înalte.î n ceruri Notează, împo triva Vasilienîloi sau Ncsto-

rienilor. că lisus H rislos ccl înălţat ca om esic D om nultuturor cc lor intelig ibile ( înger ilor celo r mai înalţi) şiîmpăratul slavei: a ccstea învăţate fu nd. aud d c la Cci cezic. H uli i,n i. căpetenii . po r ji lt voasne şi întrebând:Cine este Aresta . împăratu l s la v e i aud iaraşi: D om nul Plitei il,a ţi cele ce urmează (l’s. 23, 7 10): (t i iada cea

m m muftii a îngerilor i iude tie hi it-i unii de Joi u i l isus es le Dum nezeu, pentru i <)ac ej t ia ou foi t mm aproape t ie mimeni . n.trad.). Iar împotriva Acclalilor şi Hutihicnilnr(mo nofiziţi). ca deşi c D omn ul I’uteriloi. c trup şi omadevărat, ccca ce uimeşte Puienle prime.

l ucrarea - dumnezeiască , gi. O eo up yia ţ Bine anumii lucrarea dumnezeiască iconomia cea pentru noi.caci toate faptele din iconomic ale Domnului au fost alelui Dumnezeu: sfânta Naştere, vindecările, semnelePătimirii şi invicrca.

„Căci E u" , spune . Iar cuvintele: Câci Eu învăţ dreptatea şi judecaţii cea mân tuitoare sunt a le lui Isaia:şt olwcrvă cum le-a înţeles pc acestea.

M ă m ir in să . Spus a irebuie în;cleasâ aşa: rnâ mir cucăui evlavie dorcsc primele şi celc mijlocii luminărileobârşiei dum nezeieşli.

Zb u râ n d - la m ij lo c, gr . pFO OrtC 'tr îc. Zbură to are la mijloc. ca u ncie ce nu sc ridica la culm ea în ălţim ii, ciajung numai la mijloc: iar nedumerirea o aratâ zicând:Cine este cel ce rine din Edom"! (Is. 63.1).

întreabă. Ob serv ă cu câtă frică şi evlavie irc plele cclcmai înalte dec iu toaic sc întreabă un cie pe alielc ca celcdc la mijloc şi nu c a cele ma i dintâi, ceea cc sc spune taIsaia: Cine este A cesta ce vine din E do m 1> Roşea(a vejm inteloi Im e din l Vi.vn/ (Îs. 6 3.1) ; şi a lune i, ca în de m

nate de Dumnezeu, zic către hl. Pentru ce suni roşii \e şm in te le ia /e ! (Is. 63.2).

Ue cea m ai s fântă curăţi e Notează cum zice câ sccurăţesc. sc lum ineaz ă şi sc desăvârşesc ord inele d um nezeieşti.

N ote ază c are e c u răţa m inţilor şi carc neştiinţa.

A lu m in ii c ele i nem ăsurate , gr . d n X et o t) (pcoTOţ N em ăsura tă: m arc ţi multă.

D es ăvârş ită. Notcazâ cum sc curatcsc. sc lumineazăşi se desăvârşesc aceste sfinte trepte.

Prin deprinderea, gr. KdO fc^tv. Este cuprind ereastatorn ica şi de nc lcpâ dal a cuno ştinţei prin ilum inare.

§4

î n cerc . gr . r) kukXio. Deoarece spune câ aceste pnm e tre pte ic ra rh ice stau şi s e m işcâ în cer c nc m ijlo citîmprejurul lui Du mn ezeu , trebuie lămu nt cum slau şisunt şi mişcate în jurul lui Dumnezeu, ca intr-o horă.Dion isie'a luat prilej pentru accasta dc la Isaia. carc zice:.>’/ serafimii stăteau împrejuru l Im. fiecare cu câte jose aripi şi celc următoare (Is. 6 .2»; şi adaugă: ş i i n două zburau-, cu m stând, zburau împrejur? Trebu ie înţelesastfel de spic toatâ mintea cc sc luminează din D um

nezeu. cauza tuturor, fiindcă e luminată dc Cel ce acrcal-o. se sp une c ă c mişcată împrejurul lui. ca împreju-l u l cen t r u l u i , m i şca r ea ne f ii nd una s pa ţi a l ă , ciînţeleg ătoare şi vie; iar mişcarca îin pic jur a mintii este

astfel: o rice înţele gător în ţeleg e sau fiind m inte, sauimpărlăşindu-se dc o minte. C cl cc c m inte. înţelege c a !

prim ul: iar ccl cc sc îm păr tăşe şte dc m inte . înţeleg e ca aldoilea; prin aceasia. deci. întrucât fiind nume . înţelege, sespu ne ca e m işcai: iar mişcarea aceasia e înţcleasi}sâvâişindu sc in cerc. întrucât sc facc reflectat şi in jurultsău. şi prin ca se inţelege şi pe sine şi ceea ce e înaintea sa.din c arc s a luminai: a sllel a\ ănd înţelegerea proiectată din

Du mn e?cu ccl care il voieşte, sc spu ne ca sc mişcă in jurul •său. adica in jurnl do nn tci şi iub irii lui D um nezeu , şi prin-ca in jurul ccntrului: câci nu sc uncsc celc dc al doilea cucclc d inaintea Ier. ci ceca cc sc săvârşeşte sc aseam ănă cu o \ hora (intr-o horă fiecare se şi nu.)că şi e u mişun de cel) dinaintea sa. n.trad.); câci celc cc sc nasc, tinzând spre ceea j cc le este propnu. privcsc pc cel cc le-a nâscul; deci cel >întors prin înţelegere spr e ccl dina intea lui. inlroduc e cuge-.jtarea mişcării circulare. Fiind că dcci Du mne zeu este pretutindeni, cclc ce-i urm ează lui pretutinde ni prin v oinţa dea-l înţeleg e, sc bu cură dc accasia şi se m işcâ împre jurullui cu veselie. D cci se sp un e câ m intea este in ea însăşi şisc grăbeşte spre ca însăşi. Iar ceea ce e ste in sine însuşi.)

arătând n em urirea, a re stabilitate: câci ca existen ţă însine. Iiind e xistenţa fără moa rte, e înţeleasă ca stahilâ. Iar

prin faptul că sc m işcâ sp re sine. sc mişcâ aşa nevrând sa se risipea scă în ce lc din afara sa şi spre înţele suri legate^de m aterie. Dcci, întrucât sc mişcă prin sine. nu stă. ci scmişcă, dar după fiinţa, având dc asem enea pururea sta

bili ta te , nu are m işcarc . Dec i, după fire . î n tic ca re din tre }minţi este ca po rnire do rinţa du pă D um nez eu şi spre sineca o horă circulară împrejurul Centrului. E o mişcare şistabilitate ca a c ercului în jurul pun ctului sau al centruluisău. dc la carc şi-a lua) subzistenţa. De fapt. chiar şi prin!;ncccsitaiea firească fiecare d intre cclc cc su nt sc m işcâ în j

horă în jurul lui D um neze u, d orind prin existenţă însăşi;,sâ existe. Astfel toaic sunt îm pre jurul îm păratu lui tuturofV;şi din pricina lui sunt toate şi El e cauza tuturor 1

bu nătăţilor. Iar sp unând câ ccle din tâ i horc sc n cm ij lo c it .împrejurul lui Dumnezeu, ca ncavând altceva înainte»' ■lui. aralâ câ cele din al doilea şi din al treilea rând, adicâcclc sensibile horcsc. cu m s-a spus. po trivit cu ele. în juru llui Dum nezeu prin m ijlocirea cclor dinaintea lor.

f fo r m e le lu i) sp ir it uale . Sunt formele şi însuşirileordinelor existente în forma nctrupcascâ şi. ca atare, nuau ne voie de cc lc m ateriale, nici de spa ţiu, ca sâ sedespa rtă, ca toa te trupu rile; câc i. und e e trup. e şi spaţiuîn care pol încăpe a, farâ luptă, trupurile.

A sem enea u n u i g la s. Acc stca sunt dc la lezcchicl.î n tocul său . Cu m trebu ie înţeles locul penlru Dum

nezeu. odată cc Sc riptura spune pretutindeni câ Dum - ■nezeu este nemărginit şi câ Cei ul esie tronu l lui. iar j

p ăm ântu l a ştern ut pic lo are lo i lu i (Îs. 66.1) şi: .4 opri t ;apele cu palma ş i a măsurat păm ântul cu colul (Is. 40.1 2) ;şi iaraşi: D e m ă vo i su i in cer . I i i acolo eşt i. de m ă voi cobo ri la iad. de fată eşti IPs. 138.8). Ce a înţeles dec»lezcchicl prin locul lui Dum nezeu? Spunem câ cclc ceni se par nouă imu nccoa sc. Du mne zeu Ic lum inează celorce-I caută din loată mişcarea (sufletească), cum spunedumnezeiasca Scriptură. Dc va păzi cineva poruncile.

Mele. Eu şi Tatâl Meu vom veni şi ne vom fac e loc aş la el (loan 14.23): deci şi Puterile inteligibile şi sufletelesfinţilor şi al tutu ror cclo r cc pazc sc p oru nc ile lui. se po tnumi cu dreptate lo c şi odihnă a lui Dum nezeu : caci zice

50



Despre Ierarhia Ccrcască

D e m u lte fe lu r i. Observi că Dumnezeu loate leîncea rcă pe nlru a in ioarce pe cci rătăciţi.

L -a ad us în că o data cu blâ ndeţe . C u blân deţe

(E7tlftKC0ţ). in loc dc: cu iubire de oa m eni sau cu m ate bunăta te .

C o m u n . T oaie Pu lerile inteligibile (spirituale) poartanumele comun de ingeri.

M a i de jo s . gr. txpnjKVCDV. De al doilea rang. M erg â n d in în tâ m pin area . Mergând poate înaintea

pro oro culu i sa u po ate înain te de a ve ni la el îngeru l ma imare.

Potrivit (sfatului) dumnezeiesc. Vrea si spună ca ţiin treptele îngereşti cei dintâi vestesc celor dc al doilea

sfatul lui Du mn ezeu. Mare belşug (Ka Ta K dp nc oţ). inloc de mult, la Iczcchiel.

Să despartă. Bine a spus Domnul prin proorocullezcch icl câ va d espar ţi |ic cci dre pţi de păcătoşi: câciaceasta sc vede şi din Evanghelie ca o va face când vadesp ărţi oile dc cap rc (Mat. 25.32 ). Aici sc ved e acordu lVechiului Testament cu cel Nou.

Care poartă o haină (ce ajunge) până la călcâie. Despre ccl c c a îmbrăcal haina cc ajung e pân ă la călcâie.

N o te az i câ în geru l căru ia i s- a poru ncit s i pună sem n era îmbrăcat cu o hainii până Iu călcâie 5/ avea in jurul coapsei un brâu, adicâ un chip cuvenit preotului. Iarcelorlalţi îngeri le-a porun cit sâ aibă în mâini securi, cccace înseamnă O oarecare putere pedepsitoare: din aceastaavem sâ înţelegem câ chipul îngerilor înseam nă şi ceeace are sâ sc săvârşească în viitor; aceasta irebuie să oînţelegem d espre Serafimi ţi Heruvim i şi despre c clda ltePuteri, câ au şi chipu l po trivit ireptei lor: câci cci cc spun

cântarea între il sfântâ ( tp io d v io v ) îşi au chipul cu mulle

feţe. cu vân tul arătând c â cân tarea lor este nc tâcu tâ ţimu ltă; ac easta înţeleg e-o şi despre celc viitoare.

Un semn pe f runţ il e . Noieazâ câ p nn aceasia a vesti tde m ai înainte prinir-un chip ceea cc va face Dum nezeu;căci a pu ne o pecete dc viaţă făcătoare pc cred incioşiînseamn ă a-i mân tui dc Pierzătorul: de aceea s-a porunc itîngerilor in ch ipuri dc p reoţi sâ facă aceasta pentru cc inevin ova ţi; câci brâul şi haina pâ nă la călcâie aralâc hip ul

preoţilor, cuvcnit preoţie i; dar acu m şi noi . cei c re din cioşi. ne întipărim pe frunte cu semnul crucii, ca săscăpăm tic vrăjmaş, iată şi o altă asemănare a VechiuluiTestamen t cu cel Nou.

N otc az â câ ace siea su nt cclc irei cete în treite alePu terilor inteligibile (spiritualei: întâia triadă. Tron urile(Scaunele), apoi Heruvimii, apoi Serafimii. A douatriadă: Domniile. Puterile. Stăpâniile. Ele sc numcsc ţicclc mijlocii. A treia triadă: începăioriilc. Arhanghelii,îngerii. Iar nu m ele com un al luiuror este cel de înge ri.

B u n a orânduir e . Despre buna orânduire a celor de aldoilea legaţi dc cci dimâi.

Pe prea dum neze iescul Gavrii l. Notează că niciGav nil nu e dintre Puterile cele mai înalle. ci dintre celcmai dc jos.

Iera rh ia . Noieazâ că celc cc se săvârşesc astăzi inBiser ică suni o imi taţie a ierarh iei tainice d e sus : d e

fapt preo ţi i pun pece tea cruci i dc v iaţă făcătoare pecei cc vin la taină pen lru a- i de spărţi dc cei n ec redincioşi şi ca sâ-i scape de vrăjmaşul; dar şi altfel sc

p ăzeşte o r â n d u ia lă în S fân ta B iseric ă: căc i. c cca ce

se îngăduie să facă ipodiac onu l nu fac cci mai de jos. Şiccca ce f ace p r eo t u l , nu f acc d i aconu l ; ş i g r ă i nds implu , f i ecare are s lu j i r ea l i turg ică cuveni tă lu i ;da r toţi po ar ia nu m ele co m un <lc cle r ici şt l i lurgi .ca şi îng er i i : aşa ireb ui e să înţele ge m ccca cc aspuSdumnezeiescul Ştefan: Voi t ure aţi primit legea dupâ. rânduielile îngerilor şi nu a ţi pa zn-o (Fapt. 7,5.?).

Capitolul IX ;

§1

î ncep utu l m ai presus de f i in ţă a l t r eptelor Ordmejireptclor aralâ începutul făcător al ordinelor.

§2

( Cea t a s f i n ţ i l o r ) Ar hanghe l i . D es p re o r d i nu lA rhang helilor şi ce înseamnă.

Ier arh ie . N oteaz ă înţelesul c i general: toată ierarhi*

are Puterile prime, mijlocii ţi ultime: adicâ ccle treiordine întreite.

Preasfintele. gr. dy i u n d r a i q şi icpco xd i a iq . Curo'com unică dum neze ieştii Arha ngh eli cu cei dinainte şi dcdup â ei.

Cea din urm ă. Ultima treap tă a înge rilor c şi în juru tlumii.

l ' l l im a ordine întreităîtitepătiiriile. Arhanghelii. îngerii.

M a i p ropriu . Ultima treaplâ a Puterilor cereşli secuvine sâ lie numită mai propriu ingeri. ca apropiată deoam eni şi ca c ci prin ca re sun t învăţaţi tainic oam enii.

Ce l mai înal t . în tâiul ordin triadic are un rol ierarhic ifaţă dc cci de al do ilea şi al do ilea f aţă de cel de al treilea ;al treilea faţă de p reoţii dintre o am eni, luând scam a la celesăvârşite de ci.

M a i asc uns. Ara tâ cu m u nele trepte ale ierarhici sunima i ascunse, allele mai arâtale.

Ie ra rh ii le om eneşti . Care sunt cci cc ne călăuzescierarhic. Ia dovada din Daniel; ult ima treapta ingcrcasc*cond uce ierarhia noastră.

D ar şi. în general, ca sâ fie dup â rânduială. ca sâ fie

şi unite; ca sâ Fie după rântluială şi ieşirea dc la Dumnezeu; ţi cclc u rmătoare.

§3

I a r de în tr eabă c in eva. Cu m stân d îngerii buni lângăneamuri numai Israil a cunoscut pe Dumnezeu; câcifiecare neam are un înger rând uit lui. cum Iudeii au peM ihail, care e socotit din treapta ultimă a sfinţilor îngeri.

Că nu - (călăuziri) ale îngerilor. N u c accasta dinvina îngerilor ocrotitori, ci pentru pornirea din propri»libertate spre celc ce nu trebuie.

Prin iubirea de s ine. Noieazâ că fiecare este sieşi

prici nă atâ t de bine. câl şi de râ u; iar iubirea de sine şiîndrăzneala aralâ în mod egal plăcerea dc sine

A ceast a m ărturi se şt e. Nu Dumnezeu singur l-a ales pe Isra il. ci Isra il singur a voit sâ urm ez e lui Dum nezeu;

52




aceasla îndeamn ă şi exp licarea cuv ântului: mintea văzând pe D um nez eu: aşa trebuie sa înţelem celc spuse in cântarea lui Moise: 5-a făcui por te a Domnului funia lu i /ifc<>h(Oeut. 32 .9). c ce ac e aralâ pe Israil; căci Du mn ezeunu iubeşte numai pc Israil . cum a arătat ţi Apostolul,spunând în multe locun. Oare nu es i e Dumnezeu f i u t neamurilor? Du . yi a l neamuri lor , dacă Unu! es te D umnezeu l Ro m 3.29-301; dar Israil a pornii pninul pc urmalui Dumnezeu, deşi dupâ aceea departându-se. a fosllepădat şi el (cf. Deut. 32,15); caci oamenii având libertatea. când voiesc. fac pe Dumnezeu sa fie cu ci.

A su fe rit -o . P en tru c â şi Israil s-a desp ărţit.Viaţ i . Pen tru că omu l este l iber.

N easem ă nurea . A dică opo ziţia och ilor nun ţii .Vederilor. Ccca cc se spune aici de ' I atâl . se poate

vedea înlâmplân du-se >icu lum ina soa relui, care străbate prin m ateri ile sii âvezii . d ar nu şi p rin ccle m ai în gro şate, p n n care nu st răbate de lo c sa u si ra buie m ai în iu nccos;ccea ce facc aici deosebirea m ateriei , aceea face inegalitatea înclinării libertăţii cu ilum inare a dum ne zeia scă.

Pricinui tele neîmpurtăf irea tutui ţ i . Observă cum

spune că noi inşuie sume m cauz ele primirii luminii dum nezeieşti sau a prim irii puţine sau m ulte a ei. sau aneprimirii deloc a ei . când n oi ne facem contrari ei . prininvărtoşare sau împietrire. Caci însuşi Domnul zicc înEvanghelic: D um nezeu p o n te sit ri d ic e din aceste pie tre

fu in lui A vta a m (L uc. 3.8); căci ceea cc ne este nouagreu şi cu nep utinţă, aceea îi este cu puiin ţâ lui D um nezeu.

.Vii i ne-am înăl ţat. Notează că mai ales prin aceastaînchide gura rea şi n eşuuioarc şi ncpricep uiâ a unora careîndrăznesc sâ spună că accste scrieri dumnezeieşti suntale lui Apollimiric. nede du cân d dc la persoanele pe care

le pomenesc ve chimea autorului , ci spun că numele dcDionisie c fals; nu ţin scam a nici dc ce spu ne acum că s-aîntors dc la idolatrie, iar Ap ollinarie nu e ra dintre aceştia.

La d is poziţ ia tu tu ro r . Dumnezeu Hind prut f ire bun.c gata sa se ofere pe Sine tuturo r ca sâ se împărtăşeascătoţi dc sfinţenia lui şi sâ se lum ine ze c u s ufletul; de ci sccerc dc la noi să do nm sa nc împ ărtăşim de cunoştinţalui, ca să se arate l ibertatea noastră; câci nu c Du mn ezeucauza re lelor, carc este desp ărţirea d e E l; înţelesul eacesta: fiindc ă nici altor ne am uri nu Ic su nt stăpâni niscaizei străini, ci unul este Siăpânul tuturor; şi asllcl. celelaltetrepte (îngereşti) sunt Ia mijloc. Deci peste alte neamuri

a stăpânii puterea ce a un a a lui Du m neze u şi atunci cândafâ cu l-op rm îngerii Săi. care au împlinii slujb ad e ierarhiai lor.

M elc li isedev. N otca zâ câ a fosl ierarh şi a cu nos cut prinÎJlgcr pe Dum nezeu cel a Jeva rat; iar prin cei ce i a urmat, se înţeleg cei cc au lacut a ceasta cu vo ia lor. nu dc sila.

«4

L u i F araon . N otcaz â că prin îngeri zice câ i-au veniilui Faraon şi lui Nabucodonosor vedeniile din somn şi

descoperirile (etetpetvTOpiaş) sau tălmăcirile lor.

Slujitorii , losil ' pen tru E gipteni, ia r Daniel pentruBabi lonieni ; î nger i i care ocroteau neamur i l e accs tcal e -a u t ă l m ă c i t a c e l o r a v e d e n i il e p r in ( S f a t u l )ho i â r a r ea lu i D u m n e z eu .

Prin sourtă. No ieazâ cxpl icarea spuselor din cântarea

lui Moise: Când a împărţit Cel Preainall neamurile, când a împărţit pe f i i i lui Atlum. a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu. Şi s-u

fă c u t p a r te a D o m n u lu i, p o p o r u l Im Incob . fun ia moştenirii lui Israil (Deut. 32, 8-9); deci. zicc câ nutrebuie socotii câ s-au împărţit neam urile altor zei sauînge ri; câci nu s-a rân duii prin soartă Israil lui Du m neze u, iar ailor îngeri altele, ca sâ n u slujească în nimiclui Du mn ezeu ; n-a fost sortit, de pildâ. acest num e acestuiînger, ca sâ nu-i pese lui Dum nezeu de neam ul acesta sausâ nu sc intereseze de D umn ezeu îngerul acestui neam;dar nici n-a p rimit Dum nezeu cu aceeaşi cinstire sau înm od o pu s acest neam şi fiecarc dintre îngeri poporul sâu.cum s-a spu s la Isaia, că diavolul a zis c i arc cu sineneam urile de la miazănoapte şi sc împotrivesc lui Dumnezeu şi este asemenea Cclui Preainall. Câci toate suntroabe ale lui Dumnezeu şi peste loate stăpâneşte El; darcinsleşle ma t rnuli pc cci cc-l cuno sc pc El şi dc aceea seşi spu ne c â El stăpâneşte p este ci. chiar dacâ au un îngerocrotitor, cum are Israil pc Mihail; şi cum sc spune deDu mn ezeu care stăpâne şte peste toţi. câ stăpâneşte în

mod deosebii peste Israil şi Israil esie poporul lui?Spun em câ Du mnezeu este Dum nezeul luluror, dar cclorce sc apropie de El şi îi slujesc numai lui Ic esie cudre pta te D um nez eu; iar ceila lţi, cinstind pe idoli. îşi faclor alţi zei.

A f o s l fâ c u t p a tle a D o m nu lu i. Bine explică; Is ra il s-a făcu t par te a Dom nului. Câci trebuia, dacâ singur Israila cunoscut pc Dumnezeu, de el singur să sc îngrijeascăDomnul şi îngerii lui. Dar în aceasta sc aralâ şi milanem ăsurată şi de nepătruns a lui Dum neze u, carc şi celor cc

par sâ nu fie p ane a lui le -a dat u n înger propriu al neamului.Câci Jt ice s ă răs ară soarele lui peste drepţ i f i nedrepţ i (Mat.

5,45). Ş i iarăşi: cure nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă fi să fie viu (lez. 33 .11); dar vei spune; şi cum cei ceau îngeri d aţi de Du mn ezeu ca sâ -i ocrotească şi sâ-icălăuzească s-au despărţit dc Dum nezeu şi s-au închinat laidoli? Răspundem : în m od n eccsar, penlru câ libenatca lor i-ascos dintre cei cc vâd pe Dum neze u şi i s-au împotrivii; deci,de sc hotârăşic cinev a sâ fie cu D umn ezeu, este pâzit de îngeiullui şi (inul în rânduialâ Câci DonutuL zice. cunnufte calea drepţilor (Ps. 1.6). Şi iarăşi: Tânăr am fost f i a m îmbătrânii

f t n um văzut p e te l drepl [Xlrăs it (Ps. 36.25); iar dc alegecineva împotrivirea, nu c silii de înger să facă accasta; câciaceastă viaţă esie m ai deg rabă dobitoecascâ, decât liberâ; dar

se spune şi despre Israil câ a pjcâtuil şi s-a făcui dobitoccsc. A i respins , zice. cunoştinţa lui Dum nezeu f i ui umblat după mima tu. adicâ ai ales voia ta.

M ih a il . Şi Israil. deşi s-a fâcut parte a Domnului, aavut şi el pe M ihail ca îng er propriu.

D e bună vo ie. O spune aceasta pentru libertatea şincsilirca lor.

Capitolul X

ţii

D esăvârşitoare în cepăto are, g r. TCAET apxiKrjţ. N um eşte aşa pe in ccpâto m l şi cauza desăvârşir ii lor. M a i a scunsă . No tează câ aici aratâ clar pentru care

pri cin ă cete le Pu te ri lo r ce re şti su nt a st tc l câ una e ste m aisus. una la mijloc şi una la um iâ. Câci spune despre prima

53



Despre Ierarhia Ccrească

ceată, care esic cea a Tro nurilor, a Serafim ilor şi a Heru vimilor. câ este ilum inată de în săţi firea dum neze iască,fiindcă tinde nemijlocit spre ca ţi nu are ce va înaintea ei;dc aceea sc lumin ează şi se desăvârşeşte de insuşi în cep utul dum ne zeie sc ul desăvârşirii. Fiind că daca a fosl crcatăastfel ca să fie întâia şi să nu aibă ne voie dc cu răţiic. nicide luminare a altora, a fost plăsmuiţi aşa ca să fie vrednicâ de prima treaptă. Dc altfel priveşte cc spune mai

departe acest dumnezeiesc autor; că este mai ascunsa, pentru câ esle m ai sp ir ituală (m ai inte ligib ilă) şi ma isimplă Iu n para dox: cu t ui e o ex is tenţă nun ridicată

pes te c e h se nsibile, deci m ut fţt indi iii de m in te , cu ato l este nun a scunsă , iar ce este ma i străin de cele sensibile e mm puţ in compus, mai s implu, n .trad.). Din a cesiea sc poate cunoaştc şi lib erta tea lo r (liberu l arbit ru ); căc i, da cănu s -ar trăi şi inţelege decâ t ca ce lc ma i de jos, nu ar fiapropiată de Du mnezeu: iar apropiindu-se dc Dum nezeude b ună voie. sc c urâţcştc. sc lu min ează şi se de săvârşeştemai mulu adică lucrează cele desăvârşite sau celc din

ju ru l lui D um nezeu; şi acc as ta so cotesc ca o dă d e înţelesScriptura; A pto pia ţi -v i! de El şt vă lu m in aţi şi fe lele voastre nu se vot ruşina (Ps. 3X 5); acea sia înţeleg c-o şidespre Puterile următoare, anume câ liccare vede pcDumnezeu pc măsura prupric; aceasta o spune şi lasfârşitul acestui capitol.

§2

D es coper itoare . To ţi înge rii arată luminile venite laei dc la cei dinaintea lor. celor mai dc jos; în generaltrebuie in[cIes, descoperitoare: zice că sunt mişcaii dcDum nezeu Serafimii din prima treaplâ.

Seraf imi . Pentru cc dumnezeiasca cântare spune câ

strigă unul către altul'.’ Pentru câ primii vestesc celor deal doilea tainele dum neze ieşti.

S3

N u fă ră dre pta te . Urcând de la iniţierile m ai simple(pc carc Apostolul Ic-a nunul băutura laptelui*) la cclemijlocii şi de la acestea la cclc ma i ma ri, adică la hranadesăvârşită, arată treapta şi Puterea ultimă. Dar sc polînţelege şi altfel cele din acest loc; sc poa te num i prima ,întinderea spre C cl ce se află deasupra; cea de mijloc cînvârtirea şi evoluarea în jurul lui; iar ultima e cea care

înaltă ceea ce e m ai jos: aceasta sc înţelege m ai m ultdesp re îngeri.Prim e şi mijlocii . (Noieazâ) că mintea fiecăruia dintre

noi are treptele p rime, mijlocii şi ultime, ca sâ înlclcag âaceste trei trepte despre Dum nezeu : trebuie înţeles astfelcâ toată mintea are l iintă. dup â carc e prim a: apo i puterea,dupâ care durează: la urmă lucrarea, dupâ care făcândcelc proprii, e bmccredincioasâ (avem aia ant icipată învăţătura Sfântulut G tixorte Pa lama . înţeleasă de Sfântul Maxim ca trei trepte ale nunţii , n.trad.) Acestea Iclămureşte şi in capitolul uimâinr.

Din aceasta se poate admite in mod clar şi dc necontestat ca e adevărat ceca ce am scris înainte. Căci iată cc

zice: Fie care m inte cere am ă .)i orneneaset) are înălţat de p n n care fiecare se îm ţld i'tdşeş te de ilu m in ările ie ra rhii e. întâi, pen tru câ a spus câ oam enii şi Puterile dc susau o treapta ega la şi nu ştim nici un om . nici proo roc , nici

drept, care sâ foloseasc ă vreun pretext ca sa nu se apropie)de Dumnezeu. Câci ia scama ce / .ice cel cc a ajuns p in ila al treilea cer: In ii asupresc tr upu l ş i îl p a n ca p e un rob. ca nu c um va. propo văd uind al tora. eu însumi să mă

fo t ner rebn it (I Cor. 9.27). Apoi vorbeşie clar aici dclibertatea sa şi a îng erilor şi dc do rinţa pro priei p orn iri alor. iar ca nimeni d in cei foarte ccrtâreţi sâ nu cau te

prici nă de sf ad ă, da ca o concluzii’ c â nu este lip si t de

nevoia dup â once este desăvârşit prui sine (a uT oic X iţ)*;decât numai D um nezeu : deci îngerii şi oamen ii au nevoiede propăşire şi desăvârşire

Capitolul X I

51

Cuci nu se poate spun e, f i ind că se z ice înger i Câci,!Puterile sunt aşezate în triada a doua, dc la mijloc; dccinu loate treptele s-au numit Puteri, ca şi când ar fi dintreultimele prin faptul câ sunt îngeri.

Cele din urmă . C ele mai dc sus au cele ale uli imclofrdar ultimele nu au celc ale celor mai de sus: aşa s-a sp u işi mai inaime, fiindcă cclc dintâi au in întregime iluminarea, iar celc de pc urmâ în pane. cum spune în con-linuare; aşa se po ate v edea şi in Biserici; câci preo tul facetoaie ale celor de mai jos: ale diaconilo r şi ale celo r'următori; iar diaco nului nu i sc îngăduie sâ facă ccle ale preo ţilor. Câci ie rarh ia dc la noi im ită ord in ea c e ro ase icum am spus mai sus. Bine a adăugat, nu in întregime,- caci se împ ărtăşeşte în pa ne ; şi constru cţia (verbală): câ t cum putem spune că exis tă, până când punem inct

întrebării (încurcăturii, no pîc xq ).

52

D ar sp unem . C um se num esc toate Putori: câci treaptaîncepătorilor. Arha nghelilor şi îngerilor e cca din u rm i; şitotujji câtcodatâ se numesc şi ele Puteri.

I n fi in ţă , pute re. Spu nem ca o pildâ Că firea e fiinţafocului, puterea însu şirea lum inătoare, iar lucrarea efectul puterii, adicâ lum inarea şi arderea.

L e n u m im • P u te r i cer eşt i. Numele Puteri esiecomun; câci sc numeşte aşa şi treapta proprie, adicâ adoua din ordinul de mijloc al celor trei: dar şi in comuntoate ordinele, ca av ând o anum ita putere.

(Fi inţelor) m ai de jas . D e subînţeles: socotite de nai. Notc az â c â m ai su s z ic e câ o rd in ele îngereşti s c im pari întrei: in fiinţâ. pu tere şi lucra re. Aici ara tâ mo tivul p entrucare se nume sc toate Putcn .

A u în ch ip pris osi to r. Aici pare sâ spună câ ordineleîngereşti s au stabilit pn n creaţie; dar nu o sp une acca staclar; câci mai sus. in capitolul dinaintea acestuia, spunecâ do rinţa şi în ţeleg erea lor sunt pr icinile trepte i lorsup erioare; f iindcă a spu s câ ele se şi curâţesc. sc luminează şi se desăvârşesc: deci e potrivit sâ se spună cuevlav ie câ preştiind D um nez eu m işcarea dorinţei lor, Ic-adat şi ireptcle vred nice dc ele, din care nimeni n u ar puteaspune câ ar putea cădea, pentiu faptul ca au dobândit o

deprinde re oareca re a binelui printr-o m are voinţă: darîngerii, adicâ ultimele ordine, s-ar putea întâmpla poatesă se schimbe şt spre râu; câci dc acesiea a spus câ suntin jurul lumii. Dintre ei socotesc câ a fost şi diavolul

54




înainte de a cădea ( i/upă S fân tul Meu /m. nu îngerul ce! nun scufunda t în vederea lum ini i dumnezeieş t i 11 eticul, t i umil din tei vet im u t lum eţi . , i cărei stăpânii e i l ispitea

j l care {(11/ sa-I i spitească ş i pe t 'i iuUn t f un fel de t imb re ii ispitele’ ce le pe ti te reprezenta trupul texu l de nu ue na hanii f>e.iixni ■" f i'*1 un ut tu rc ei a totuşi ma i mure intre acest fel Je îngeri, n. Irad.) . Şi dc ştie cineva ceva maide săvârşit, ii cer sA m ă înve ţe D ar notea ză cu m s-aurânduit ordinele ing ereji i p nn creaţie.

Capito lu l XII

51

întreabă. Pentru ce preoţii dintre noi sc numescîngeri

§2

Spu nem ca - în treagă. N otează câ deşi cele din urmă

suni mai prejos Je Puterile mai înalte, so împărtăşesc şiele în parte de înţelep ciun ea şi cu no ştinţa acelora.(Cetele f i inţelor) de sub ei Ca re esic iilţelcp ciu nea şi

împ ărtăşirea între aga şi care cca parţială; iar după puterea p ro p n e t icbuie înţeleasa du pa pu terea alegerii l ibere.

Hotărâ t s-a r ânduit . N otează câ m haturiit ( t op i axa i )nu înseamnă o necesitate dc ncocolit , cum s-au obişnuitmulţi sa spună. ei s-a lumini i s-a spus în loc de s-arânduil du pă o măsura rând uită a puterii minţii, măsură

pe ste ca re nu sc poate în ţele ge [mintea are o lăryime de po.\ tb ilntli i. pe care le tt le ve liberta te a , to tu şi. m in te a omenească are un m \e! p t .i t e care prune t rece pn n

D um neze u, n.trad.).

§1

Vei aflu. Arată cum se numesc şi dum nezei , in modcomu n, atâl îngerii , cât şi oa m enii iubitori dc Du mn ezeu,după cuv ântul: Eu ant zis. du m neze i st intep (Ps. 81.6).

R id ic ată . A rată cu m şi in ce fel s-au învred nicii şi denuntiri le du mn ezeieşti .

C apitolul XIII

§1

t / i Seraf im. No tcazâ că Seraf imul (6 Of.pcwpîn) arcnume masculin.

Căci s -ar putea mira c ineva . Pimdcă s-ar părea căaceasta e contrar celor spuse: caci a spus înainte dcacestea ca cele m ai dc jos sunt iniţiate de cclc de deasuprah r , dar nu de cele ma i ir alic; de pildă, treapta a treia dccca din mijloc şi a doua dc cea mai presus de toate; s-aîntrebat despre ace asia şi s-a arătal deosebirea.

A p ăca te lo r po m en it e . N u sc p oate face iniţierea incele dum nez eieşti , da câ n-a avu t loc înainte curăţirea păc ate lo r, câc i S e ra fi m u l sc tă lm ăceşte ca ccl ce arde

( s a u c u n p n o t i ' K ) .

A ltu l - nu foar te . Notează ca s-a spus nu f oan c înînţeles ul că ar fi pc jumătate p otrivit; caci nu s-a sp us cânu e cu totul nepotrivit , dar c in pane nepotrivit ; câciafirmă ccva pozitiv. adicâ mt mi sc pare câ sc poalede cla ra nep otrivit dupa obicc iul f i losofilor, câţi seadaugă cuvântul nicidecum.

A p lă sm u it . Noţcaza c â sp une câ îngerii cc le suniaproa pe au form at vedeniile proo rocilor spre a-i conducela Închipuirea celor cc par sâ fie văzute: câci vedeaughic ituri şi simb oale . nu lucruri de zvăluite şi substanţe.

Pe seamu lu i Dumnezeu. Observă câ îngerii carciniţiază pe prooroci împlineau descoperiri le astfel:îiiiUţăndu-i iniâi spre Dumn ezeu care e cauza prop nu-z isaa luiuro r. în al doilea rând. spre p rimele minţi de dupăDumnezeu, care stau în fruntea ierarhiei îndreptate sprcDu mn ezeu. Ace stea le învaţă in celc u rmătoare.

Ş i - p r in to ate . Notează câ Providen ţa lui Dumnezeustrăbate la toate în chip a scuns şi câ u n înger m ai jos sc

numeşte la fel Serafim.Pe măsura lor . Adică pc mâsura puterii celor ce le prim esc îşi in linde şi ilu m inările.

Fiecărei. Lămu reşte cu o pildâ cum ilum inările dum nez eieşti se transmit uno ra mai arătat, altora m ai întunc-

Soarelui . Pilda aceasta s-a dat şi mai sus; prin ceadintâi ma terie înţelege sticla şi cclc asem ene a, iar prin ceam ai îngro şată, casele, p eşterile şi cele a propiate. Altfel,

p ri n prim a m ate rie în ţelege pc cca su bţire şi ac ri an â şicurată.

I . a f e l că ld ura fo c u lu i. Frum os ascamânâ focul cuD um nezeu: câci zice Scriptura: D um neze u este fo c car e

topeşte (mistuitor) (Evr. 12.29); focul pc dc o parteîncălzeşte. pc d c alta arde; aşa şi D um neze u pe cci cc seap ropie de El î i luminează, iar pc cci cc nu cred sau pecei ce n u sc a prop ie dc El cu credinţă. îi arde.

în ( f iinfele) contrare. Ca diam antul şi apa. N a tu ra le . N aturale nu me şte ccle se nsibile şi văzute.

E dc ştiut câ în cazul celor inteligibile (spirituale),virtuţile nu suni p rin apeident ca la noi. ci D um nezeu estevirtu tea vie şi prin sine de săvârşită şi fârâ ne voie dc cev a,fiind că s-a sub stanţialii»! in chip m ai pre su s de fiinţa (dcsubsta nţă) şi iese din sine transm iţând u-se la cele din ea.cărora le este cauza, adicâ la celc spirituale, care există

con cret. Deci D um neze u este izv orul virtuţii vii şiîndum -nez eitoare, d upâ cât se poate, a celor cc sc împ ărtăşesc deEl; dar iese in chip prov idenţial, prin p rocesiune, la celcsp iritua le fiinţializ atc prin F.l; şi prin aceasia nu le perm iteminţilor culmca şi desăvârşirea. Dcci minţile nu au virtutea prin accid ent, ca noi; nu au, de exem plu, înţelepciune a prin nc voin ţâ sau învâ ţâtură sau d reptatea saucu m pătarea d in infrânare sau bărbăţia din buna orânduirea trupului şi a nervilor, câci in acestea nu e virtutea caccva in altceva; ci ca constă în a lucra ccle proprii şi atinde lârâ odihnă spre Dumnezeu şi spre ele însele:virtutea lor stă în imitarea lui Dumnezeu; ca păzeşte

rânduiala de-a fi ca una in alta. ca: în mine vieţuieşte sufletul tău. n u ca o transm itere de înv ăţătură. Iar accide ntul înseam nă a fi subicct a cee a ce nu esle din el: câciacelea sunt nccompusc şi nemaierialc şi speciile lor suntvieţi, nu c a in m aicn c; şi ace stea le-a în ţeles ccl ce Ic-a scris

55




xrestea pe ma rgine; sâ ai insa in mime o bservaţiile me te

dinainte cu trei pagini; şi aici cele do rite (t o fipie ţlEv ai)aju tâ înţeleger ii melc ; şi Părinţii aşa uu inţelcs: şi acestaad mite liberul arhîtm al îngerilor, cum vei afla peste puţin

Cau za (întregii) orându irii (ierarhice), gr. T o ţlu ţry ia Adie.) Dumnezeu.

Esie deci luluror. Notcazâ că Du m neze u este fiinţalum inii şi virtuţii pn n fire şi pn n voin |ă.

Socotesc. Noteazâ că după Dumnezeu, începutul aţoala virtute a sun t minţile ccle mai îna lte, prim ele pn ncareavem iluminarea lui Dumnezeu.

însuşirea arzătoare. Notează că minţile celc maiînalte suni arzătoare prin însuşirea lor.

D e Tron Ex plică bine cc sunt Tro nu rile: înţeleg ereadcschisâ a lui Dumnezeu; calitatea de Tron zicc ea esteînsuşirea dală cu un rol deosebii sfintelor Tronuri.

D e m a i jo s Despre treptele mai dc jos . cuin sc îm părtăşes c ile ilu m in ări le dum neze ieşti prin cele din tâ i.

A m in ti te . A venir la cxplicarea a ceea ce a spusînainte.

§4

D eci zicea . Vo rbeşte despre ccl ce a spu s că nu a fostSerafim cel cc s-a aratul lui lsaia. ci unul din ingerii maide jos; co m bate părerea pe care a expus-o p uţin m aiinatnte. la inccputul capitolului, unde spunea câ ulm i nu

fo a rte nepotr iv it şi cele unn ătoare.î n s imboale . Pentru câ vede pe Serafimi cu şase

aripi. A şezate - îm preju ru l lu i D u m nezeu . C ăci se zice în

Scriptură: Stăteau în juru l ha (Apoc. 7 ,1 1) {dea se mişcă in jurul lut Dum nezeu , n. trad.l.

învăţa. Ob serva cc învăţa lsaia. pe care îl num escteolog: câ Dum nezeu e nccu noscu l chiar celor mai înalte,mai de sus Puteri şi câ cele ce sunt nu au nimic a seme nea

lui. Iar cele cc sunt (OVTCt) am spus in cartca dinainte dcaceasta că sunt cele inteligibile (îngeri) şi sensibile:accasta o învaţă proorocu l du pâ ce s-a curaţii de p ăcatelesale; despre accasia v om vorbi puţin ma i târziu.

/I fo s l în vă ţa t la in ic desp re - Serafim i. Ce a învăţat pr in Serafim i.

N um ir e . Explicarea Serafimilor. A le aripilor. Cc aratâ aripile.Spre Dum nezeu - prim ele A spus mai sus, la sfârşitul

capitolului II. câ toată mintea cerească şi omenească are şi

trcpie prime, m ijlocii şi ultime; deci cu drcptale a spu s câPute rea are şase aripi, ca p rin do uâ să-şi astupe feţele, princcle mijlocii picioarele, iar prin celelalte să zboare in jurullui Dumnezeu, despre care cl a spus ci este supremaîntindere. N otează ce înseam nă multele picioare şi multelefeţe ale Se rafim ilor şi penlru cc unele sunt acopcritc.

In şe si ie . Noieaza cum explică cele şase picioare alesfinţilor Serafim i.

.1 celor văzute. Adicâ a celor văzute de prooroc. A celo r m a i în ali e Prin aco perirea feţelor; a celoi m at

adânci, prin acoperirea picioarelor; iar simetria prin celedin mijloc.

Câ nta re - m u lt slăvitoare. Sfăitt. sfânt, sfânt (ls. 6.1;Apoc. 4.8) inseamnă câ şi îngerul, după felul şi puterealui. primeşte i luminarea dumnezeiasca şi transmite

pro oro cilor câ t price p, nu cât cunoaşte el.

Curăţia esie. Ce este curăţia şi cum sc dâ ceinteligibile (îngerilor) dc Dumnezeu.

A ceastă . Ad icâ cu răţia sau împ ârtăşue x D in (p r ic in i) p rea în a lt e. Nu cu m es lc curaţi

oa m enilo r este cu răţia fiinţelo r netnip eşti.P u t e r i l o r d i n j u r u l l u i . î n j u r u l d u m n e z e i r i

începătoare, adică a lui Dumnezeu.S i l i s e arate A dică curăţia

Pen tru (Puterile) - de gra du l u t doilea. Trebu'

văzul ca afirma câ se de oseb eşte nu puţin toaiâ Pute"cclor netnipeşti în ce priveşte asemănarea cu D um ne "căci minţile supreme au o asem ănare marc cu Dumnezeuşi una inferioară cu celelalte minţi, precum o cere şitreapta lot. pânâ la ultimele; şi încă inferioară cclor dii^urm a este asemănare a cu sufletele noastre; pen tru câ îilipseşte mu li sutlciu lui n ostru din ce au toate m inţile. Şideci şi iluminarea dumnezeiască se vede mai restrânşi şi,mai redu să; câci, pe cât e mai m arc distanţa ap ropie rii luidc Dumnezeu, pe atâta îşi restrânge i luminarea durainez etasca arătarea ci în ne cun oscu tul ei un itar şi simplu;-?câci Dumnezeu csle necunoscut nu pentru varietate^necu noscută dc n oi a raţionam entelor (silogismelor), ci

pen tr u nem uri re a lu i un ita ră şi pen tru un it a te a lu i.necup rinsă in comp araţie cu ce lc ale noastre.

în chip arzător . Notează câ însuşirea arzătoare e proprie Sera fim ilor şi cum. curăţin d în geru l, s-a sp us c ijSerafimii cu râţea ufşi înainte dc ei Dum nezeu).

5 au pr in preoţ i No ieazâ câ preoţii sunt sub ierarh şi 'câ a ltceva csle a curaţi şi altceva a lum ina; şi câ altcev a e 1

liturgu l (dia co nu l) şi altce va preotul; şi câ, cur ăţind s au :1;luminân d preoţii, se spune câ o facc ierarhul. )

L e păst re ază neschim bate . Du mn ezeu. Creatorul tu- '<turn r şi al c clo r in telig ibile ( fiinţelo r îngereşti), susţine şi

p rim e le f iinţe şi le p ăs tr ează spre n esch im b are şinecădere; trebuie înţelese n eschim bate, du pă a ceea c&sun t. ca în ne m urire. în via ţă, pen tru care s-a u fiinţializat]spre a fi lumină; în accsiea suni neschimbate în modfiinţial şi spre a nu sc schim ba spre potle stiâine. Du mnezeu le păstrează şi ca pc unele ce sunt libere. Câci atinde spre El tine de alegerea lor proprie: dar siâruirr*

puru re a în ju ru l lu i are nevoie şi dc aju toru l tui D um nezeu ; căci coaie au nev oie dc ajutoru l lut.

Cel ce m-a învăţa t pe mine aces tea . Notcazâ câaccsiea Ic-a învăţat ma rele Dion isie dc la aliul.

Ie rarhul. Noteazâ că şi celc mai înalte ordine sunt

dupâ Dumnezeu.A m f o s t în vă ţa t ■ în ch ip dum nezeie sc. Întărirea în

moralitate de către înger e ca o cu răţire a lui lsaia de cătreinger; acestea i s-au spus lui despre Se rafimi.

Prin l ine însuţi Red ă prin depăşire şi în mo d conce ntrat loate ccle spuse; le concentrează aşa: c propriucu noştinţei tale sp intu ale sâ prim eşti această cauzâ . fieaflând dc la line însuti, fie învăţând de la aliul şi sâ-ţidc scop cri şi mai m ult ţie şi. dacâ se poale, sâ-nn de sco pe ri

şi mie la fel vederea iubi tă. A preţui ( r i s c a u în loc de

a prefera (r tpoiljarjaai) . Notează ca îngerul ne prile ju ie şte nouâ daru nle lui D umnezeu,

M ijlo cesc . Vezi câ atunci când Dumnezeu ne dâcuvâ nt, ne desch ide gura. îngerul o prilejuieşte, intervenind imijlocind) p enu u noi în chip viciu.

56




Capitolul XIV

M ii Acestca s-au spus lu Dan iel.Slaba fi redusa. Sim etric slaha a num ii num ărul

oamenilor in co m pa rare vu ccl al îngerilor. Caci s-a spusaccasta Şi de aliul. oare care Diritm cel orb cele nou ăzecişi nou;i (io oi sum înge rii. iar te a una pierd ută suntem noi.oamenii

(Prin primire) dc cunoştinţă. Afirma ca $i tngeniînşişi ştiu Pr,n primite de cu noştinţă. nu ma tematic. ho tarele lor. întrucât c âtim ea nu m ărulu i fiinţelor c ereşti îlştiu numai cei lumina ţi de D um nez eu (ei nu se pui mtnuint. 11 . ţii» in gen eral Je num ărul tor mum ii de Iu

Dum nezeii, n. tiad.).

C a p i t o l u l AT '

Şl

A sem enea t ele i în gere şti . Ca o pâ nză, ca un Fir.

Curăţirile . ei dv otK aO âpO f.lţ. Nu me şte curălti t inlerprclârilc explica tive prin care sc curăţcsc sim boalelede ccle ce par nepotrivite în cele spuse.

Căci numai duca. S-a spus înainte câ Puterile maiinallc sunt superioare ierarhie celor dc după ele 51 celc dela mijloc celo r din urmă. Câci n a sp us câ ace eaşi Ireapiastăpâneşte peste celc dc dupâ ca şi e stăpânită dc acciea,ci a spus ca prima treap ta stăpân eşte peste ea şi c stăpân ităde celc dinainte de c a; aşa irehuie înţelese şi cc le ur mătoare

Sunt inferioare ierarhic. C eea ce spun e este accasia:dacâ ani spune câ primele trepte sunt superioare ierarhiccelor din urma. ap oi iaraşi câ ccle din urma sun t supe ri

oare ierarhic treptelor dintâi, cărora acelea Ic sunt superioare. am spune un lucru absurd.

<Vw• nepotrivit Zice câ nu e n epntnvir câ in ciivintcleScripturii se atribuie aceleaşi chipuri tuturor Puterilorcereşii. întrucât toate sunt. ca sâ spunem aşa. inallc şimânluilo.irc .şi lum ina toa re, deşi nu în a celaşi fel: ci une lesunt superioare, altele inferioare

(Să tindă) itt sus. Spre cee a cc i mai in a llţi superior.

§2

Să reluăm - f i sâ cercetăm. Noieaza. penlru cc princhipurile îngereşti se exprimă mai mult starea lor înfo

cata: şl pentru cc celc cereşii se cugeta cel mai adeseaîr.locale; şi de ce de Serafimi se spune câ suni arzăion.

I 'i in d arzători . Explicarea num elui de Serafim.Sfinţi i Pentru cc ţi D um nezeu a losi cugetai ca foc.Căci Jocul sensibil . Explicare minunată a naturii

locului. Vedem focul răspândii in toate, dar in chipncamestecat. adică netâcui una cu cele in care exista.Pătrund e pi tit tiuite, adicâ. aşa cum apa îşi face araiaiâam estecaieacu pământul, im aşa şi locul arde şi con sum ătoiul, dar se ridică peste loate. adică e deasupra tuturorclementelor, mai presus dc toate pnn lucrarea lui; ilnunteşte neiunosan ş t m u i i i s . ca pe unul ce există in

unde materii, dar nu se arata lata s;t sc pătrundă in elesau Ura o materie care sa primeasca lucrarea lui: dar searau şi in aceasta nestăpânit şi nevăzut. La fel trebuieÎnţelese şi celela lte însu şiri ale lo cu lui pe car e acest

Pâr inic le-a cu getat prin tr-o înălţare şi înţeleg ere ev lavioasă despre Dum nezeu 51 despre firile îngereşti. Notează

pentru cc D om nul D um neze u a fosl în ţele s ades eori caun foc ţi în ce consta asemănarea focului cu Dum nezeu.

X ere ţi nu i, neam estecat, desfăcăto r. Notează caracterizarea focului sau lauda lui; câci distinge ma teriile şidesface ca plumbul dc argint celc amcstccatc; dar cne schim bat, rămânân d pe cât c cu putinţă substan ţa sau

fiinţa im ului aceeaşi, schimb ând u-şi nu ma i însuşirile, deexe m plu p utând deveni roiun d sau ascuţit, cu m se poateiniânip la cu c ele pământeşti; sau poate p rimi p roprietăţileacrului, dc pildă se poale corupe prin evaporări sauîngioşa sau primi schimbările' apei.

Cădere în jos . Câci niciodală nu cob oară în jos. I n ac ee u fi m if eure. Se mişcă la fel. X 11 are nevoie. Focul nu are nevoie dc altccva. deşi

are n e\ oie dc o sub stanţă pe ntru a se ap rinde: dar nu ospune accasia. ci câ focul nu sc poate amesicca cu altelement, nici nu se am estccâ împ reună cu altccva. ca apacu pămân tul; de acee a unii l-au nu mit o unică fiinţă şiîntre alte elemente.

§3

I n c h ip u l om ulu i. Se spune pentru ce îngerii suntînc hipu iţi şi ca oa me ni.

Capuci lăţ i s imţuate. Noieazâ deosebirea animalelorn eraţion alc faţă dc simţirea cc lor ra ţion ale, a dic â a noa s-nă: câci ce le neraţionalc sunt in întregim e sim ţualitate dinca re şi con stau, ca cx isienţc neîn ţeleg ătoare ; în noi însăsim ţirea e redu să: câci nu con slăm din ca . ci dinînţelegere: d e accc a existăm şi du pâ m oaric. fiind sufletînţeleg ător. Dar in gerii 11-au nici cca mai mică însuşire

simţuala; câci noi in ccle ale noastre sun tem un chipîngroşat al lor; şi spune dc om câ e ccl din urma în cc p liveşte sitnţual iiaica. in se nsu l câ anim ale le au maimu lte sim ţuri, m ai eficien te şi mai a scuţite.

(Puterile) râzătoare. Spu ne cc înseamnâ ochii celorinteligibili (ai îngerilor) şi cc înseam nă puterea m irosuluisau nările, urechile, gustul, pipăitul, pc care îl numeşteatingere, ce sunt genele şi sprâncenele, ce suni semneletinere ţii, dinţii, um erii, bra ţele, p c care le nu m eşte coaie;ce este pieptu l şi picio arele, cc e ste u şurin ţa aripilor şicelc următoare.

(Sim ţul) ce distinge mirosurile. în acesta vede naturasimţului trupesc: p e acesta il preface, prin exp licare mai

înaltă, ca şi pc celelalte mădulare a le om ului. în înţelesurile puterilor naturale ale îngerilor.

A li m e n te lo r - hrăni toare . înţeleg e prin alimen trevărsarea văzută a înţelepciunii, dup â spusa; VW vărsa dm D uhu l Meu in w t ti t ipul şi celc urm ătoare (Ioil 3.1).Câci cu noştinţa dum nezeiască trece dc la D umne zeu prinPuterile inteligibile lingereşti) la oam enii dum nez eieşti,'dupa inasura fiecăruia.

( în ţe l esul ) uni lar D u p â m o d u l d e p r i m i r e a lînţelege rii

Prin puterea providenţ ială. Spu ne ca ficcarc Putereinteligibila (îngereasca ) înm ulţeşte cunoştirrţa d um nez eiasca ce suie la ea. adică o lămureşte spre a o faceînţeleasa de noi. exp licând cele v ăzute, cum vei afla laDam ei, ca îngerul i-a lalcuit visul pe care l a văzul (s-ai

pu te a in ţe leţie ;i i u inxerii ne ajută să ajlăm sensul

57




adevărat a l fenom enelor natur ii ş i al celor ce se petrei cu noi. n. irad.).

I a r in im a Inima o înţeleasă dc no i ca un c entru careu primii p nm a da tă viaţii, fiindcă dupa du mn ezeiesculVasile cea dintâi cr e aţie inima; apoi tot trupul e plăsmuitde ca ca dintr-un centru. în aşa fel câ întinde din ca

pre tu tindeni aceastâ v ia ţi; câc i fie câ tru pul e fâcu t v iu dccăldura ei naturală, fie de duh (dc suflare), tic de sânge:

dar izvorul luiuror acestora este mima. De accca ausocotii unii câ toatâ v iaţa îţi arc locul întâi în ca. deşi e

pre tu tinden i în trup ţi nu c re ţin uta în tr -u n loc. nic icircumscrisa (mărginită) într-un loc. nici nu c sus|inutâdc trup; aşa c deci şi cu treplelc nevăzute, fie că slujesc

prin ca în m od pro vid en ţia l peste to t. fie câ o face a cc as tafiecare dup a felul ci; ele trebuie înţelese oarecu m c aavându-şi temelia în mijlocul şi în locul inimii şi ca unizvo r cen tral al v ieţii, deşi nu pot fi reţinute 51 nicicircumscrise (mărginite) într-un loc sau în mod irupcscîntr-o parte a celo r pc care îi susţin, fiind rându ite de laD um neze u spre o lucrare providen ţială.

A părăto are . Spus a înţelege-o com binat; e putereaapărătoare a răspâ ndirii de via ţă făcătoare : apoi despreinima de sub piept.

D e aceea - c a aripile dedesu bt. Spu ne pen tru ce suniînaripate picioare le; ca sâ arate mişcarea de sine şi întinde r ea > i p r e D um nezeu ş i nccom un i ca r ca cu ce l c păm ân te şti (n epart ic ip are a la e le j, în trucât nu este in el evreo împâtimire. fiindcă s-au arătat şi pc pământ caîngeri.

M iş carea uşo ară a a ripilor. Cele înaripate suntuşoare.

Curăţ ia. Dc adaosul cclor din afară, ca mâncare şihaine , dc carc sun tem stăpân iţi noi.

înţelepciune a - de m ul te felur i . înţelepc iunea demulte feluri a lui Dum nezeu. E ste un cuvânt ap ostolic (cf.Ef. 3.10); penlru ce a numii-o pe ea dumnezeiescul

bărb ai, dc multe fe lu ri , deşi înţelegem fe lu rim ea ca cevarâu? De altfel şi aici marele Dionisie a numit-o şi simplăşi de multe feluri; şi accsica dou ă par potrivnice: spu nemdeci câ a spus înţelepciune simplă ca sâ arate câ D um nezeu nu e compus şi nu are nevoie de nimic îndoit.Du m nez eu nu e înţelep t prin învâţâturâ; înţele pc iun ea lui

c un bun dc la sine. D ar învăţătura lui e şi dc m ulte feluri, pentru câ o pre fa ce în multe feluri dc cunoştin ţc pentruslăbiciunea celor iluminate (ilar şi pentru câ vrea. dm bunătate. sâ le cunoască pe male cele mărginite, care sunt nuille. n. trad ); câci esle arhiereu mare. pătimindîmpre una cu no i slăbiciunile noastre (cf. F.vr. 4.15). Sauşi aşa: înţelepc iune a lui Dum nez eu se num eşte sim pla din

pricina ic onom ic i pentru lume. pentm câ to ate le -a fâcu tDum nezeu: în drepţi sc aratâ mai dc scoperil pu terea lui.ca in Moise şi in Avraam şi în cci următori; şi tainaîconomiei (întrupării), care s-a săvârşit, s-a numit cudreptate înţelepciunea de multe feluri. Câci. fâcându-scom şi vieţuind sub lege şi pătimind şi aflându -se între

mo rţi, a invial p rin trup şi prin slâb ieiune a aflată in el, a birui t pe tot vrăjm aşu l şi iadul , dâru in du-le celo r ţinuţiacolo învierea (in aceste desfăşurări ale învăţăturii despre Hristos. Sfântul Maxim aduce o completare lui

D io nis ie A re opagitu l, n. trad.): aceasia este multa felrime a înţelepc iunii, câ a biruit prin slăbiciune pe coi ce

păre au la nîndeobşte. în scrierea D espre num ir ile d umnezeieşti,

capitolul IV. s-:a lămurit pe larg cc e inteligibil şi ceînţelegător, acum însuşi marele Dionisie lămureşte: 11

teliinbil este cec a ce esie înţeles, carc c n um it cu die]şi lumina carc luminează; iar înţelegător e nu m it cel ce

înţeleg e şi e totod ată lumin at; vo rbin d pc sc urt, lîinţes u p e r i o a r e s u n t i n t e l i g i b i l e , t a r c c l e i n f c r i o a iînţelegătoare : şi ccl ce înţele ge e infe rior ce lui inţeleFirea dumnezeiască luminează ca inteligibilă; iar ciîngereasca e lu min ată in ch ip înţelegător

Preoţesc. N otcazâ c a de ha ina preoţească scîn lezechiel şi D um ei.

D ep rin dere a de -a se a d u n a (concentr a). A mmai sus ce este dep rinderea în ce le netrupeşti. Şi ciin capitolul VII: ccca ce este unitar şi neîmprâştiat înînţelesuri: prin a ce siea Părintele v orbe şte desp re iluminările du mn ezeieşti şi indic a identitatea co nte nir ăţilui Dum neze u cel Bun în p rezen ţa lui în loale.

§5

Cele neasemăn ătoare . Adicâ materiale.( Unel tele geom etr ice) de măsurare. Despre unei

dc m ăsurare sc vorbe şte la Iczcchiel şi £aharia.îndreptătoare. C a lan cea in cărţile Kegil<>r şi sccci

la proorocul Zabaria .

§6

Vântur i . S oco tcsc că am inteşte de textul de la DaviCel ce um bl i pe ar ipi le vânturi lor (Ps. 103.4); poate arâUşi înălţarea lui H rislos. F iind câ în cele urm ătoare. P ărintele spune c â au fost văzu ţi şi in chipu l nor ului: înlmcâls-a spus: N u r l -a lu at pe E l de la oclii i lo r (Fap t. 1.9) (iau chip de nor i pentru că pr in ei vin pes te oameni plot dumnezeieşti, de lumină roditoare, n. trad.).

N ( temporala Cu dreptate a spus ne i em pom t â : câciîn cele sensibile totul se petrece în m od p rincipal în limpşi cu întârziere. Dar în cclc netrupeşti şi spiritualesăvârşesc în mod nctcmporal şi veşnic; deci nu irebuie sâsc vorb ească la (fiinţele) c elc inteligibile (sp irituale) detimp.

Lucrare . In loc dc suflare şi dc zbor. D e su s. Dc sus spre cclc dc jos. ca în scara lui lacob. A eru lu i. Notcazâ câ num eşte vânt sudarea . ieruluiSuf larea vântului . Aliâ explicare a numelui vân tului.Teologia simbolică. Noieaz â şi altâ scriere nep ăstratfa

lui (o dovad ă c ă autorul scrierilor ureopagnice n-a trăit pre a scurt tim p înainte de Sfa nţu l M axim M ănuiisi ta ru lt n.irad.). lai explicarea celor patru clemente o numeştealegoria anagogicâ (inilţâioarc) a lor. Simboalele celor

patra e lem ente le-a c xplicai. pe cât sc pare. mai m ul t în aceasenere. N oieazâ şi cu m explică cuvântul: Duliul su flă un de vrea (loan 3,8). prin ce le adaosc: N u ş tii Je un de vine. nici unde se duce (loan 3.8).

Umplute - într -un mo d m ai presus de lume. Noruladuce a pa m arii şi o va rsă, potrivit cu ceca ce s-a spus. pefaţa p ământului; dec i. precu m acela aduce a pa m ării şi o varsă pe faţa păm ântului (Am. 5.8). aşa şi minţile primind




cunoştinţa lor o varsă ca nişte nori p este cci mai de jos.Fură sâ o trimită Spune im<liip neiritwy. căci lum ina

nu e aruncata din nur.1’rodu cân tl plo aia Exp lică altfel cc înseam nă norii:

câci ceva mai jos spune ce înseam nă electronul şi aram a$j unele culori ţi forme ale animalelor, pentru îngeri.

Primitor Sân primitul a numit pământul primitor al plo ilor, care pnn ele naţie roadele sale.

«7

D ar f ii n d că - desp re aces iea. Despre formele animalelor ca chipuri

S8

Urmelor. Moţează bine firea leu lui; cac i. zice ca ■>uindsâ-i înşele pc vânători, şterge, când umbla, eu coadaurmele lui. ca sa nu se ştie dc cl: de aceea s-a spus şidespre Dum nezeu : .Calea l a e in nune ş i id u h l ie Tale in npe (l*s. 76.IS): câci. precum nu se păstrează calca şi

urmele leului, aşa nici urmele lui Dumnezeu.t’ţoară. Vulturul este un animal cu vederea foarteascuţită. Caci se spun e e i vulturii d isting p uii născuţi dcei de cei l alşt: de p rivesc la ri gre utate sp re soa re, sunt puiadc' iraţi: iai dc nu. ii arunci din Cuib, ca falşi: aşa şi cclcc nu poate p rivi în chip curat spre Soare le dre ptăţii searată fuls in cunoştinţa lui.

Şi cei albi. Notează cc înseam nă caii albi. neg n, roşii, pes triji. Am lamur ii deplin ase m ăn are a nease m anitoaremai înainte, in capitolul II al acestei scricri.

«V

l 'e drumul drepl . gr . Tr^v KCtTniâeîav. Tr |V seacorda cu SV>va|itv (puterea ): cele lalte sunt la mijloc.

In ah. Alt înţeles al roţilor.Gelgel. Notează ce înseamnă gelgel la proorocu l

lezcchiel. Bucu rie i. Se spu ne c ă sc b u cu ri celc cereşti ţi însăşi

dumnezeirea.Pătimaşe Plâccrc p ătim aşă numeşte pe cea ome

nească ce con stă din iitipătimirca lesne schim bătoare dccelc a le trupului.

Stare de l inişte, gi. paCTa)V r|V. Cuvâ ntul liniştire scfoloseşte pe ntru cci ce n u voiesc să se ostene ască. ci alegsă vieţuiască altfel; cuvân tul în seam nă ccc a cc -i uşor şineobositor: aici înseamnă o stare fericită, nepătimitoare

şi netulburatâ. in all sens. se foloseşte pcmru stareasufletească uşoară şi destinsă, pentru odihna unită cuneim pâtim irea; in m od asem ănător trebuie înţeleasă şi penlru înge ri.

Fericire, gr. ClMldlOciav, A spus fe ri c ir e , cugetândia ccea ce trâtm noi: însea m nă a fi pururea m ulţum it şi aavea o stare neschimbată.

B ărba ţi i sf in ţi . Acesiea nu po t fi înţelese aşa cumsunt. dec ât dc c ci învred niciţi de o astfel dc desăvârşire, pre cum se şi cuvin e să tic bărbaţii , cum zicc ace st sfânt preot. în cât s i se în vredniceas că şi de ilum inările dum nezeieşti pentru cu noaşterea celor cc sunt şi pe ntru întinderea curata spre Du mn ezeu; căci. îndu mn eze ită de astfelde iluminări, mintea ajunsă într-o astfel de liniştiredob ând eşte dep rinderea plăcerii îngereşti şi a netulb uririiinge rilor, prin care liniştindu -se om ul şi ajuns într-o staremu lţum ită de mân tuirea celor ce se mântuicsc c scăpatde p atimi şi imită, pe cil e cu putinţă, pe Du mn ezeu, carcvoieşte ca loţi oamen ii s i sc m ântuiasc ă; el se bucu răacum de cercetările lucratoare ale lui Dum nezeu, dc celecc lac pc oameni dumnezei. (Numeşte cercctâri dumnezeieşti lucratoare pe cele ce fac pe oam eni dum nezei).

Că ( in pr ivinţa unora) - (cunoşt inţa) cea m ai presus de lum e. N oieazâ câ cel ce nu cun oaşte nu trebuie sâ scruşineze dc cele cc nu le cunoa şte, ci să-şi m ărturisească

neştiinţa şi sâ nu vorbe ască la întâm plare d espre c ele ccnu le cun oaşte; c dc ştiut câ c un oştinţele ce le avea u sfinţiicân d era u înca clini şi le-au atribuit lor fârâ sâ se ruşinezedupâ ce s-au întors la Hrisios. Câci iată şi accsta senumeşte pc sine Areopagit; şi dumnezeiescul Iustin înCuv ântul id tie F.lim s-a num it filosof.



NOTE

la

IERARHIA CEREASCĂ

Capitolul f

1. S e po t disting e irei înţelesu ri în capitolu l I:

a . St râluci ica luminoasă ce purcede (J lp6o8o>;)

mişcată de la Talul nu e una c u cele prov idenţiale sprecan; se îndrea ptă, ci e un da de lumină v enită dc la Tatăl

peste ele. c ar e nu su nt din Tatăl. c um esle această r evăr sare, ci sunt celc crcatc. Aceasta e deo sebirea între gân direa creştină a lui Dionisie şi cea panteistă a platoniculuiProci li. pc care n u o fac cei ce văd în scrisul lui D ionisieun continui cu carac ter panteist. Creaturile peste carc scr e v a rs ă u n d e l e l u m i n ii d u m n e z e i e şt i n u s u n t„em ana ţii" . cu vâ nt pe carc tradu cerea latină îl foloseştenumai pentru acele unde.

D io n i s ie A r e o p a g i l u l ră m â n e in c a d r u lînvăţătur i i creştine , făcând de ose birea înt re c reaţia

a d u s ă d c D u m n e z e u l a e x i s t e n t ă d i n n i m i c ş ilegătura pe care o păstrează F.l cu ea prin lumina pccare o revarsă pes te ca din Sine. in scopul t iner i i şiaducer ii ei căi mai a proa pe de El . adicâ îm re crc aţiadin nimic 51 harul po rni t din f i inţa lui Du m nezeu caenergie necreatâ, cum î i va spune mai târziu SfântulGrigor ie Palama.

Considerarea dc către Dionisie a celor p r/n ideHji tiie drept create, deci deosebite de lumina harului ce vineasupra lor din fiinţa dum nez eiasc ă, rezultă şi din faptulcăci vede rostul ven irii acelei lumini asup ra lor în indum- ne:eirea ce lor providenţiale. D ar aceasia înseam nă câ elenu sunt din fiinţa lui Dum nez eu în sens panteist. Ele nu

suni indum nez eiie p n n însăşi existenţa lor. A ceas ta nuexclude o apropiere în diferite grade a făpturilor deDumnezeu.

b. A ce st urc uş al c re atu ri lo r c onşiie m e sp re o iot maiiniiniă relaţie cu D um nez eu, fârâ con topire, nu se po aterealiza l.ira o comuniune îmre creaturi, care are formaierarhici.

Creaturile nu urcă spre Dumnezeu loale deodată pr in ace ea şi experie nţa a lui. în aces t caz. n-a r avea cesă-şi co m unice intre ele. Sau în vo inţa lui D um nez eude a le apropia de El toi mai mult. c implicata totodatăvoinţa de a spori com uniun ea intre ele. prin co m u

nicările experienţei ce o fac cele mai înaintate înaprop ierea dc Du mn ezeu cclo r mai puţin înaintate. Darcele mai puţin îna intate nu sun i lipsite nici ele de ex pe rienţa lui Dum nez eu. dat văd în treapta mai înaltă la care

au ajuns acelea dupâ ce au trccut prin experienţa făcutădc c cle dinainte a lor. pcrspc ciiva cc li sc dcsch idc şi lor.dacâ imită treapta prin care au trccut acelea. C clc ajunsela treapta i luminării , dupâ cc au trecut prin treapta

curăţirii. Icc on vin g pc celc de ma i jo s de ele să sc sileascăcu toată puterea pentru c urăţirea lor. ca sâ ajun gă şi ele lalum inarea la care au ajuns acelea p rin curăţire.

Ce i mai înaintaţi irâicsc răspun derea de a Ic com unicaşi cclor dc dupâ ei treapta mai înaltă la carc au ajuns inexperienţa lui Dumnezeu, prin împlinirea îndatoririlorfaţă de treap ta dc ma i jos. iar cei mai d e jos trăiesc iniubirea acelora lată de ei. apropierea mai mare a luiDum nezeu de care s-au împărtăşit aceia. A ceastâ înaintare a tuturor în ex perienţa lui D um nezeu prin co m uniunea întreolallâ c prezen tată de Dionisie Areopagilul cao înaintare a luiuror în jurul lui Dum nezeu, în formă despirală. D umn ezeu lucrează asupra tuturor pe d e o pariein mo d direct, dar asu pra celor m ai înaintaţi spre El dc lao distanţă mai m ică. iar asupra celo r ma i pu(in apropiaţidc la o distanţă mai ma rc. ccca cc a re ca urm are câlucre ază asup ra cclo r mai pu ţin îna intaţi şi prin cci ma iînaintaţi. De a ccc a e reprezen tat ca o co loa na cc sc înalţăîn mijlocu l tuturo r, cei mai îna intaţi fiind mai a propiaţide El prin urcu şul în spirală parc urs, iar cei mai pu ţinînaintaţi cun osc ân du -l şi ei direc t, da r de la o d istanţă maimure. însă fiind atraşi pe drumul in spirală parcurs dc ci

penlru a se ap ropia şi ei m ai mult de colo ana prezenţeidumnezeieşli.

Dacă toţi s-ar apropia* dc D um ne zeu alia t num ai

deasupra luiuror. nu l-ar cunoaşte direct decât îngeriidin treapta cca m ai înaltă. D acâ fiecare s-ar apropia deDu mn ezeu num ai în ccrc pe p oziţia lui proprie, cci maiapropiaţi dc Dunm czcu n -ar com unica cclor de du pâ eiex per ienţa lui D um neze u, câci nu s-ar a fla toţi într-olegătură.

Cei mai de jo s sun t şi ei înl r -o legătură di rectă cuDumnezeu, dar în t r -un grad mai r edus . P i ş l iu câD um nezeu ex is tă, p r int r -o s im ţire şi u cred inţă carele aju iâ raţiun ea sâ nu v ad ă un sen s in ex isten ţă fârâD um ne ze u E şi în accasta o lumină. Dar sunt încă lipsiţide o sim ţire mai im ensa a prezen ţei lui Dum nez eu, de o

experienţă moi sigură a lui. Dar credinţa şi simţirea lor îiajuia sâ se curâţeasc â dc ce aţa p atim ilor care -i leagă preamu lt de senzaţiile trupeşii şi de p lanul ma terial al lum ii.Iar cei ce s-au curăţit in parte de a ceste patim i vâd pc

61



N o te la Ie ra rh ia Cerească

Dumnezeu intr-o anumita lumini; ţi înaintând în aceasta,ajung la un Tel de desăvârşire a vieţii. Insa desăvârşireaîi face sa vadă câ trebuie sâ se curaţeascâ şi mai mull dcneiunruşicrea lui Dumnezeu, ta sâ înainteze la o nouaircaptâ de lumină şi de la ea. la o nouă treaptă dedesăvârşire, insâ în această înaintare sunt ajutaţi dincolodc apropierea de Dumnezeu, trăită dc ei în mod direct, şide trăirea cxpcrien(ci mai înalte a lui Dumnezeu la carc

au ajuns cei de deasupra lut.c. Bunătatea, lumina in caie înaintează toţi prin totmai marea apropiere dc Dumnezeu, il arata pe Acesta caPersoana. Numai din persoana iradiază bunatatca ca lumină spirituală. Iar daca persoana umană, deşi poate iradiadin ea lot mai multă bunătate şi lumină, rămâne ca izvor allor mereu necuprinsă, cu atât mai mult rămâne Dumnezeuccl personal n lumina necuprinsă.

Persoana, ca supremul izvor al luminii, e Talal. iarlumina cca mai deplină care vine din Hl la noi este Fiullui Fiul vine ca lumina deplină dumnezeiască la noi cutoate razele luminoase ce se răspândesc din Hl. Toi cc ncdă Dumnezeu. în toate gradele şi formele, e lumină, e

sens. e bunătate. Ş i toate luminările ne vinde la Tatăl prinFiul sau de la comuniunea dumnezeiască personala, şi deaccca iubitoare. Numai legătură cu accst Dumnezeu personal nc scoate din întuneric.

2. îngrijite de Providenţă sau dc Pronie.3. Chiar „minţile cereşti" sau duhurile îngereşti nc

sunt descoperite de marea lumină a lui Dumnezeu Cuvântul. Dacă Dumnezeu nu e existentă personală, dacânu e Tată care are un Fiu iubit şi iubitor, nu poi exista nici„minţile îngereşti" personale, care să voiascâ să-lcunoască şi să-1 iubească, pentru câ şi ele sunt înzestratecu capacitatea conştiinţei iubitoare. Dar. ajula|i şi dc

îngeri, noi urcăm prin lumina dumnezeiască anală şi inci. spre lumina simplă începătoare şi farade început a luiDumnezeu, dar fără sâ nc contopim cu El.

Dacâ persoana umană nu iese din identitatea şi integritatea ci. oricât, de mult şi în oricâtc feluri de ..lum ini"se comunică, cu atât mai mult nu se împuţinează înSinea sa. ca izvor de lumină. Dumnezeu ca existenţă personala. El rămâne în calitate de existenţă personalainepuizabilă, ca o forţă de atracţie nesfârşita: atrage Blînsuşi şi persoanele crca tc trăiesc o atracţie faţă de El.cum sc întâmplă aceasta. în grad mai puţin intens şi întreele.

Dar noi. ca existenţe in trup, cunoaştem în generalrazele luminii ce pomcsc din Dumnezeu ca izvorul luminii inccpâioare şi fără dc început, ca sensul suprem şiizvorul tuturor sensurilor, mai ales prin transparenţa a totfelul de perdele. Chiar mădularele noastre trupeştisunt un fel de îmbrăcăminte prin care cunoaştemlumina sensurilor cc iradiază din nesfârşita luminădumnezeiască, insa lumina cca mai cuprinzătoare şimai înalta ce porneşte din Tatăl. începătorul luminii,este Dumnezeu Cuvântul. Din El vine lumina îngerilorşi a oamenilor drepţi. Şi din ca se răspândesc in noi toţirazele luminii, care ne adună pe dc altă parte în El ca in

Cel neîmpârţit.Cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. îngeriisunt numiţi ..minţi cereşli" pentru că sunt întregi numaiminţi sau numai inţelegeri, câtă vreme noi suntem şi

trupu ri şi ca atare po fte de satisfacere a treb uinţelortrupeşti Mintea sau înţelegere a care cau tă sensul exis-;tenţei e vârful fiinţei co nştiente create H ac îndr eptată caatare spre Dumnezeu, sensul suprem, atotcuprinzător?îngerii Fiind numai minţi sunt totodată minţile cclc maicap abile sa înţeleag ă şi sa înainteze spre sensul su p re n ţal existenţei, caa- e D um nezeu. însuşi faptul câ minteainscam na înţeleg ere şi v oin ţa de în ţeleg ere , i a r

înţelegerea nu o poate avea toaia în cee a ce e m ărginit, oarată ca făcută pentru Dumnezeu cel nemărginit, mmişcarea nesfârşită spre El. Spre Dumnezeu urcăm prinjslujirea l iurgicâ . D ionisie se dov ed eşte ca un traitor allui Du m neze u priii cultul b isericesc. To ata creaţiaconştientă. îngerească şi omenească, e o ieiarhie ccurca spre Dum nezeu in un ire cu celc de pe treptele mai)î n a l t e , a c e s i e a a t r â g ă n d u - l c . p r i n m a r e a p u t e r edobândita din ap ropierea lot dc D um nezeu, pe ccle mai'dc jos . Dum nezeu inspiră tuturor închinarea, nu numai ;ca Unu l ce e m ai ma re ca toţi. ci ca U nul ce e în a celaşi itimp un n eg răit şi atractiv m ister. Ac est ur cuş al trep telojţierarhiilor spre D um neze u prin slujirea lui liturgică este)

una cu continu a lot desăvârşire, trecând prin alte şi altenivele d e cu răţire şi de ilu m inare. j

Toata puterea de slujire liturgică vine dc Ia Fiul luiD um nezeu făcut om . El este arhetipul prin exce lenţi,căpetenia şi inspiratorul cultului lui Dumnezeu pentrutoate creaturile conştiente. în calitatea lui dc om. căruia:cali tatea de Dumnezeu ii descoperă profunzimea vrednică de inchuiarc a Tatălui, dar şi iubirea puternic atras?tivă a lui.

Toi urcuşul liturgic, mai precis tot urcuşul spiritualcon cepu t ca urcu ş liturgic, este un urcuş în atmo sferă demister ce iradiază din Dumnezeu. în tot mai adâncul

mister cc-l înconjoară, care c şi tot m ai ma rea cu n o ştinţaşi exp erien ţă a lui ca atare. «E imposibil de spus chiar ceea cc c misterul. El nu c i

nu m ai ceea cc nu se înţelege El e legat cu sfinţenia. A şa Il-a văzut şi Rudolf Otto idits Heilige) şi Mircea Eliade(stu.ru!) Rud olf Otto a vorbit de mysierium tremendunu misterul carc ne inspiră frica lui Dumnezeu. DionisieArcopagitul vede misterul ca pe cel c arc ne atrage şi incarc înaintăm prin slujirea liturgică. El pre sup un e trăire#in Liturghia primelor secole creştinc. în carc credincio şii sun t inv itaţi: Cu fr ica lui Du mn ezeu, cu iredin[ă

f i cu dragost e .ui va a pn ip ia ft. El sc aratâ cunoscut tnscrierea Sfântului loan G ura de Au r desp re cunoaştere*!

lui Dum nezeu ca mister in Liturghie. Dionisie A rcop agitul leagă misterul şi dc ierarhie. Urcam în cl ajutaţi dealţii, m ai în alţi în e xp erien ţa lui. car e su nt şi ma i slabii»,

prin trăirea lui. De ac cca ie ra rh ia e le gata a tâ t de m ister,cât şi dc sfinţenie, pen tru câ nc urcă spre D umne zeu.

Slujirea arhierească a lui Hristos nu s-a epuizat înaduce rea jertfei de pc cruce. Ea continu ă până la sfârşitul:lumii, câci Hl sc aduce contuiuu Tatălui în ccr şi înEuharistie ca sa nc dea şi nouă pu terea sâ ne împărtăşimde jertfa lui. sâ nc jertfim. La fel con tinuă slujirea lui deînvăţător şi dem nitatea îm părăteasca in slujirea no as-tra pămân tească El c împ ăratul cate sc jertfeşte, cucc-

riildu-ne prin jertfă şi dâ ndu -nc şi nou a putere sâ ne facemîmpăraţi pe ste pa timile no astreAceastă viziune liturgică j urcuşului făpturilor spre

Dumnezeu ne aralâ încă odată pe Dionisie radical deose-

62



N ote la Iera rh ia Cereasca

bit dc panteism ul neopla to nic . O ese nţa netransc endentănu poate avea caracterul unui mister care nu poate fimciodalâ cuprins. Şi ea nu poate reprezenta izvorulsfinţeniei in care trebuie sâ p rogre seze m ate înaintândspre ea Căci in panteism loa te sun t identice; indivi-duaţtuntlc care e m ana din ese nţa n u pot li lipsite desfinţenia pe ca re ar a vea -u e senţa

Am menţionai ci penlru Dion isie. Du m neze u este

izvor neîncep ut şi începător dc b unătate ţi de lum ina ţidc aceea nu poate sa nu fie Persoana. Dar aici el accentuează ca D um nezeu e ţi m ister. A ccasia ii arata ţi m ainiull caracterul p ersona l. Perso ana unc ţte în Sin e. inmod paradoxal, lum ina ea bu nătate • ţi prin acea sta eada sens ex istenţei - ţi misteru l. P nn toate ace siea atragespre ca.

Capitolul II

4. Dionisie Areopagitul începe sa descrie primaierarhie, adică pe cea în gerea scă, t a e fără irupu ri dediferite feluri, cum suni descrise în Sfânta Scriptură.Suni prczeniate aşa. printr-un p ogo râm ănt. la noi. Câciîn starea lor spirituală nu le-am putea înţeleg e ţi m aiales n-am avea o anu m ită ex perie nţă a lor. Prin acesteforme sau simboale materiale, ni sc fac străvezii în realitatea lor spirituali. C aci ni se dâ loiod atâ de în ţeles câaceste chipuri m ateriale nu le ap arţin p ropriu -zis. Dar. prin descr ierea lor in chip uri m ate riale , ni se fa ce totuşidovada câ ele există. Şi in telul acesta putem si ne convingem ţi de existenţa lui D um neze u cel mai pr esus de ele.

carc ne eslc cu m ult m ai n eap ropiat de cât fiinţele îngereşti.

>. In urcuşul noslru spre Dumnezeu ne ajută şi faptul

c.i totdeauna fiinţele îng creşli se p rezin tă ca trim ise deautoritatea existenţei sup rem e a lui Du mn eze u. O simtaceasta cei ce ajung la cx pcricrca lor. T em a p rincipală alui Dionisie esie legătura inlre n un ţile spiritua le (îngeri)şi chipurile în care ne suni descrise in Scriptură sau încarc sc arată uneori o rga ne lor rev elaţiei. Hle pot fi dc-scrisc sau se pol a răta în ch ipu ri m ai po trivite existen ţeilor spirituale, alteori în chipuri mai nepotrivite (Ici. caietc.V in modul al doilea sunt prezentate pentru a ne daseama ca fiinţele spiritua le nu pot fi aşa; deşi au în mo dspiritual unele din puterile acestor chipuri inferioare(puterea leului, iuţime a c alului).

Toate chipurile redau ci asemănare neasemanitoarecu fiinţele îngereşti.Chiai D umnezeu este descris pnn asemenea chipuri

pe de o pa rte ase m anât oar e. pe dc al ta nease m anăio are ,I.ui Du mn ezeu i se zice Cel ce e sie sau V iaţa sau

Raţiunea, pen tru ca e cau za a cestora. D ar alteori i seneagă acestca pen tru câ c m ai presus dc ele. F. aseme neacu loate şi neasemenea. Negările (apofazcle) oricărorasemănări i sc potrivesc chiar niai bine lui Dumnezeu,decâi afirmările lor. Uneori, cu cât sunt mai neasemâ-iiătoarc chipurile în carc nc eslc descris. Dumnezeu neînalţă mai muh la El.

Accasia se întâmplă şt cu ingerii. Ba chiar ţi cu

oamenii De aici. folosirea me taforelor. Sc po ate spuneca şi persoana um ană pc de o p arte poa le fi ex prima tă, pcdc alta e un m ister inexp licabil. Ba chiar orice înţelesaşa-zis raţional nu e total m arg inii.ci d cschis indcfinilu-

lui. Câ nd spun ..trup" . nu m ărginesc irupul intr-o definiţie exa ctă. Câle n u sc c up nn d în a ceas tă noţiune'.’

Foarte potrivii vede O livier Clem ent „apo faza" luiDu m neze u în iubire şi o vede trâilâ în „ru găciune a curatăde orice gândire" . . .Dacă Dumnezeul ccl viu. Dumnezeu l Bibliei e supra-ese nţa. supra-unilate. aceasla nu enumai din cauza oceanului fără limite al dumnezeirii. ci peniru câ El esie ple nitudin ea exis te nţei personale şi

pentru câ poartă in cel m at m arc se cret al lui secretulrec ipro cităţii, pe ntru că este iubire " . Astfel ..inte rvin e aldoilea momem al apofazei. ccl al rugăciunii curate...Rugăciunea curată este atinsă când inlcleciul poateresping e loatâ gând irea... Atunci intelectul c cu totul gol.vid şi oferit con cen trat in inferioritatea extrem ă a inimii.Dev ine «simp lu» ţi fârâ formă... Inima înţelegătoare încarc sc a dun ă om ene şte pura aşteptare, rugăciunea curatăc o tăcere care este ţi n igăciune ... Intelectul «fără formă»n-are altă lomia decâi Nu mele lui l isus. care se infuzeazăîn tăcere şi răspândeşte secretul său ca lumina ţi faceintelectul sâ sesizeze abisul lui ca Dum neze u” (OlivieiClement. Qu eh/ues jiitons de vie â fxirrii d u patrimoine usie ttque el mixtu/ue de IT.glise orlliodcxe. în „Contac ts" .n r. 1-12. 1988. p.>W).

Dar faptul câ nu putem sâ ne l ipsim d e a atribui luiDum nezeu şi îngerilor unele chipuri din lum e sau câ chiartreapta superioara la care ne ridicăm înjnţclcgerea lor

p n n negare a a to t c c Ic p ute m atr ib ui p ri n ase m ănare a cu celc din lumea crcaiâ are nevoie dc acesiea arată olegătura interioară a lui Dumnezeu ţi a îngerilor cuacestca.

Accasia vine din faptul câ loale cele din lume „au oîmpărtăşire la bine" . adicâ la D um neze u. Ch iar in materie e o capacitate dc a fi făcută locaş şi chipuri ale lui

Du mn ezeu şi ale fiinţelor îngereşti. Şi ce le m ateriale polli lacu tc toi mai transparen te pentru cele spirituale, pot fiiot mai transfigurate. Trupul omenesc al lui Hristos a

putu t fi fâcut mediu l cel m ai tr an sp ar ent al dum neze ir ii .Raţiona litatea spiritulu i, simţirea din ad âncim ile luilainice ţi ine puizab ile pol deveni proprii ale trupului.

Creaţia întreag ă e adusa la ex istenţă pcm ru a înaintaîn Dumnezeu şi prin aceasta pentru a se indumnezei sausfinţi înaintâ nd in u nirea c u D um nez eu şi între pâiţîlc ci.Iară a se contopi . Pr in accas ta creşte totodată încu noa ştere, dar îitir-o cu noa ştere prin ex perienţă tot maiaccen tuată a m isterului, prin creşterea la infinit în ace astăexp erienţă E o înaintare in carc toate creaturile sc ajutăele insele unite in ierarhia lor.

Dumnezeu conduce cu lucrarea lui lucrarea ierarhiei,care are ca scop sporirea in unirea cu Du mnezeu DupâDionisie Areopagitul*Sfântul Maxutl Mărturisitorul şiSfântul Grig on c Palam a au acordai cca mai mare atenţielucrării dumnezeieşti necrcatc. în scopul îndumnezeiriicrcaturiloi c onştiente carc lucrează ţi e le. imitând m odeluldunmezcicsc ţi privind neclintit spre El. iar acest modelintipârindu- sc in cci ce săvârşesc slujirile de sfinţire ţi în ceicc pa nicipâ la ele. Dionisie Areopa gitul a subliniat cu toaiâ puterea relaţia v ie a c reaturilor conţticnte cu D umnezeu ţi

înălţarea lor spre El in solidarita tea lor icrarh ică. ce le maidc sus intipârindu-sc de chipul lui ţi comunicându-le. larându l lor. lumina primilă. celor cc le urmează. A ceasta selace ma i .des pnn sfimclc slujiri ale m em brilor ierarhici. A

63



Note la Ie ra rh ia Cereasca

mai mullâ pu tea', v iaţi ţi lum ină (Ic la Dum neze u. A pro pierea lo r mai m are de D um nezeu le da m ai m ultadragoste dc Bl. mai mu ltă atenţie la El. mai m ultă asem ănare cu Hl. D ar aceasta Ic l'uce sâ imite mai m u II drag osiealui Dumne zeu pentru noi.

10. Deoarece afirmării dinainte ca noi primim celede la Dumnezeu pnn îngeri, unu ii opun laplul că unii■ifuili au vorbii despre o comunicare ditcctâ cu Dum

nezeu. autorul declară câ o comunicare cu Dumnezeu pt in înge ri nu se o pune ţi unei com unicăr i dirccie . E le scîm bin i in ge m inştşi i-au introdu s pe sfinţi la com um -caiej directă cu Dum nezeu. îng en i ne-au pu iul ajuta săexperiem lucrarea cil toiul spirituală a lui Dumnezeu,întrucât au luat unele c hipu ri prin carc ni s-au făcut ma iaccesibili. K ţi a ceasta u n urc uş ircpial al nostru la trăirea

pr ezenld î i lucrării spirituale a lui Dumnezeu, l-'ecioaniMana va trăi minune a concep erii Ţ iului lui Du mnezeudin ea. du păce i s-a vestii accasia pn n înger. E o iconomiea lui Dumnezeu sa-şi facă din îngeri înainte mergătoriisăi la oameni, pentru ireplata ridicare a acestora la co

ple şito are a e x p e r ie n ţă a lu cră rii lu i. O m ul tr ăieştemărimea bu naiăţilor lui D um nez eu şi prin fap tul câtrăirea ci dc către cl este anticipată dc trăirea cea mai

presus d c o m . dar nu cu lotu l copleşitoare , a îngerilo r.Dionisie Areopagitul ne prezintă viziunea întregu-

lui univers creat, nevăzut şi văzul. înaintân d spre D um nezeu. atras de El. dar răspun zân d acestei atracţii

prinlr-un urc uş so li dar ie ra rh ic - li tu rg ic , h o v iz iu nedinamică asce nd entă a creaţiei un iversa le.

Pentru această înaintare co ntinuă în lum ina şi iubirealui a făcut Dumnezeu universul sau pentru vcşnica luiîndumnezeite. Nu l-a fâcut de la început în maximaapropiere de El. pentru ca sâ -l dea şi lui pnle jul şt buc una

s i faci accaslâ înaintare m ân at de d orin ţă şi cu libertatealu i- mai precis a îngerilor şi a oa m en ilor- şinu -lpu tcaface de la început ca pe Sine: un unive rs al dum nez eilorinfiniţi. Sf. Max im M artu risiionjl a prelua t această viz iune vorbind dc l i turghia cosmicti şi spunând câ Dumnezeu Cuvântul a creai pe om pentru a-l indumnezei şi

pcmru acc as ia UI sc facc axa lu crătoare în is to rie, co n-ducând-o spre veşnicia îndum nez eiţii ( Răsp unsu ri ctllre Titlustt. 2 ’ ).

11. Chi;ir lisus se supune ca om accstci rânduieli alui Dumnezeu, lăsându-sc întărit dc înger. Dealtfel. El scfoloseşte dc îngeri şi ca v estitori ai dum nez eirii lui pe ntnioamenii cărora ei Ic era u mai ap ropiaţi.

C a p i t o l u l V I

12. Num ai Du mn ezeu şlic câte ordine îngereşti suin. Nouă nt s au de scoperi t irei ord in e, dc câic trei trepte.S-;ir putea ca. aşa cum vor veni la existenţa pentru vecimiliarde de oameni, sâ existe şi miliarde dc îngeri, deipostavun conşuentc netnipeşti. pentru a cu p rin d er ii maimulte din înţelesurile şi form ele de iub ire ale lui Du m nezeu ccl infinit şi pentru ca pe măsură ce vin noi şi noioameni la existe nţa p en tru ve ci. sâ-i aib ă in grija lor

pr ietene asca al li şi alţi înge ri apro pia ţi sp ir itual d c unic itatea fiecăruia. Po t li in planu l nev ăzut din jurul n ostrununţi imp osibil de num ărat, ca rc sâ-l înţeleagă pc Du mnezeu ccl mai mu lt. sâ-l laude în com un şi să se intereseze

de noi. Dumnezeu n-a adus la fiinlâ o lume văzută şinevăzuta săracă. Prccum nu puiem da de marginile lumiivăzute, aşa nu putem da nici de m arginile celei ncvâzuie.cu atât mai valoroase, carc c ontribuie la îmbog ăţireanoastră spirituală din Dumnezeu, infinitul luminii şi alînţeles urilor Ele îşi com un ică trăirea m ereu sporită a luiDu mn ezeu şi bucuria de KI - cum nc-o com unicăm şino i şi carc e cu atâl mai bog ată, cu câ t suniem m ai mulţi

cci cc nc -o comunicăm. N u c vorb a în accas ta de o re în to arc ere sa u atra gere

din nou in esen ţa fund am entală a cc lor ieşite din ca.con form teoriei panteiste neoplatonice. Căci celc cc urcăspre D umne zeu sun t creale de El din nimic şi nu ajung inurcuşul lor la o con topire cu D um nez eu, ci rămâ n veşniccreatc dup a fiinţa lor. indu mn ezeindu-se du pă har.

Capitolul VII

13. Ccle trei cctc din prima treaptă sunt aprinse de

drag ostea faţa de Du m nez eu, aflân du-se în d irectă relaţiecu Dum nezeu, fară mei o mijlocire. Nu mai pe El i l vădşi-l simt c a mai înalt decât ele. Sun t aprinse dc iub ire, darnep ătim aşe. C âci iubirea acc asia le înaltă, nu le coboară.Dar ele încălzesc, la rândul lor. pc ccic de sub ele.încălzesc pe acelea spre iubire, prin iubirea lor. Câci celce mhe şie nu n um ai sc încălzcştc dc iub irea ce o arc faţădc ccl m ai de sus. ci şi încălzeşte cu iu birea lui pc cel maide jos. în Heruvimi sc allă. pc lângă căldura iubirii lor.înţelepciu nea câştigată din v ede rea lui Dum nez eu, pccare de asemenea o transmit cc lor trei cete din treapta dedu pă cca dintâi, lar in Tronu ri iese în relief cu deosebireînsuşirea de-a fi cel mai ridicat „lo c“ de odihn ă al lui

Du mn ezeu prin iubirea lor faţâ dc E). co m unicâ nd şi eleaceasta calitate celor de dupâ ele.

To ate celc trei cete din prim a triadă se m işcâ în jurullui Dumnezeu, dar şi persistă în jurul lui. De accca scspune despre ele câ sc şi mişcă, dar şi stau in junii lui.Sunt statornice, pentru câ nu coboarâ spre stările cclormai dc jos. Dar se mişcă pentru câ nu se mu lţum escnicicând sâ rămână unde sunt şi sâ nu urce mai sus înîmpărtăşirea de Dumnezeu.

14. Cetele din prima tr iadă nu cunosc pe Dum nezeu prin nic i unele din ce lc cre atc . c i num ai dir cc t din El. Deaccca au curăţia cca mai înaltă, lumina d um neze iască ceamai boga tă şi desăvârşirea cca mai de plină în com paraţiecu treptele de dupâ ele. dar înaintează mereu mai sus incu răţia lor sau în elibera rea dc alte şi alte îngustimiale rteştiinţei şi. ca u rm are, în lum ina rea lo r directă dinDumnezeu şi deci şi in desăvârşire în asemănarea cuDumnezeu.

Ele sunt în r e l aţie ne m i jloc i tă cu Du m neze u, câc inu se poate cug eta câ sun t la inf ini t al te şi al te t reptemereu mai înal te in apropierea de El . Accas ia arînsem na câ crea ţia eslc infinită, ccea ce ar face pcD um nezeu lipsii de capa citatea de a l im ita creaţia. Iarlaptul ca prima tr iadă se află inir-o relaţie nem ijlocităcu Dumnezeu nu t> lacc cu toiul deosebi tă dc ccle dc

după ea. peniru câ şi ele sc împărtăşesc în mod nemijlocit de Dumnezeu, care e verticala cc se înaltă printretoaic. Deosebirea primei tr iade constă numai în faptulcâ nu arc nevoie de al te made pentru a urca in comu-

65



N ote la Ie ra rh ia Cerească

rucarca tot mai a prop iat ! cu D umne zeu, cum au acelea.Dar e ţinu tă şi ea in solidarita te cu triade le de ma i jos .

prin r ăs pun de re a d e -a le a trage dupâ e le la o c om unic arecu Dumnezeu tot mai bogată. Urcuşul tuturor in apro

pie re a d e D um nezeu în so li darit a te e . cum spune S fâ ntu lMaxim M ărturisitorul. într-o scolie la acest capitol , ca oho ra suitoare în juru l lui Dum nezeu, in cadrul căreia celcmai dc jo s f i ind atrase dc ccle m ai de sus înaintea ză ţi ele

intr -o com unicare nem ijloci tă, dai mai dc jos . cu D um nezeu. îmrcagu crca(ic se mişca spre o tot mai marccom unicare di rectă cu Dum nezeu. în cadrul aces tei horeuniversale.

] 5 . in m od m ijlocit Fiul lui Dum nezeu c cl intrupata introd us a ce astă triadă şi în taina întrup ării şi lucrăriilui mân tuitoare. D ar poate tocmai făcând u-lc sâ-şi deascama de mărimea acestei taine, a fâcut aceste celc sâsc inlrcbc cu îndoială cum s-a putut face aceasta? Câciera dc ne înţeles iubirea atât de m arc a Fiului lui Du m nezeu care l-a făcut sâ sc cobo are pân â a se face om .

1 6 . Din izvorul dunmczciesc.

Capitolul VIII

1 7 . Pr ima t riadă a înge r i lor e concentrată sprem aree a infinită a lui Dum neze u. Ea sc alcătuieşte din ceiin a căror iubire sc odihneşte Dumnezeu (Tronurile) şicarc rămân nem işcaţi în bu curia de a l ave a pc Du mn ezeuodihnindu-sc în ci şi de-a sc odihni ei înşişi în El; dinSerafimii care ard de focul dragostei lui Dum neze u faţăde ei şi a lui ţaţa de KI; şi din Heruvimii care adaugă laacest foc al drag ostei şi cea m ai inaltâ lum ină a înţelep

ciunii.Triada a doua se împărtăşeşte cu deosebire de caracterul lui Dum nezeu dc D om n. dc Puternic şi de Stăpân.Prima ccaiâ a ei simte libertatea ei dep lină, nesupu să niciunei porniri imc rioare sau puteri exterioare. S imte num aidomn ia datatoare de l ibertatea a lui Dum nezeu. A douaceată trăieşte puterea lui Dumnezeu, care o face şi pe ca pute rn ica. A ireia îşi sim te stăpânirea de sine . care e odom nie activă, o dom nie în tot cc face.

Triada a Ireia e însărcinata cu slujirea vestitoarecatre oam eni, f i ind în legătură nem ijlocita cu ei . Ea Iccomunică oamenilor locul iubiri i lui Dumnezeu şi deDumnezeu şi puterea libertăţii sau a stăpânirii dc sine.

prim ite de la D um nezeu prin tr ia dele su peri oare , dartrăite şi de oameni într-un mod direct, dar de maideparie, de la Dumnezeu.

18. Uneori, ingerii din treapta cea mai de jos sauArhanghelii sunt trimişi direct de Dumnezeu sau. la

poru nca lui D um neze u, de ce i din tre pte le su perioare , săcomunice oamenilor veşti despre viilor sau îndemnurispre anu mite fapte, fii sunt prez entaţi une ori în aceaslaslujire îm brăca ţi în haină lungă pâ nă la călcâie, prin c arese dâ de înţeles slujirea lor ie rarhica sfinţitoare, Câc iaceasta haină închipuie haina pe care au sâ o îmbrace şi

preoţii sau arh ie re u biseri ce şti, carc le acoperă fo rm ele

trupului care pol ispili la porniri pătimaşe. Le rămânedescoper i i numai capul , carc are în s ine minteaînţelegătoare şi gura com unicatoare a voi lor du m nezeieşti.

N um ele de preot în su şi (ie pexx;) ar c s ensu l d c s finţit .Câ ci sc sfinţeşte într-o legătură superioară cu Du mn czcujşi îi înaltă pe cr ed inc ioşi spre s finţenie. întru cât ii îna lţispre D um nezeu . Dc accc a i sc spune preotului şi ,.Sfin|iata" . lar ierarhul sau arhiereul înseamnă începător saucon duc ător mai înalt în sfinţenie, motiv pentru care i se

spu ne ..Prea sfinţii" (IcpO TcrtO ţ).Hristos este cel mai înali ierarh, pentru câ este

începătorul sfinţeniei ca D um neze u, dai şi con duc ătorulîn ea sau in dumn ezeire, ca om. Dar ierarh mai însea m ntşi „Stăpân sfinţit" . Stăpân carc co ndu ce insâ prin iubirein iubirea mai înaltă a lui Dum nezeu . De a ccca sc spuntfarhie reulu i „P rca sfin ţitc Stăpân e" . iar lui Hristos. .Stăpânul" sau „D om nul” prin excelentă.

Hristos este ..încep ătorul" sfinţeniei sau izvorul ci. penlru câ este Fiu l Tatălu i, dar şi om ul car c primcjuiJsfinţenia cc a m ai înaltă. Rolul a cesta îl transm ite pc treptevmai potrivite oamenilor şi ierarhici cereşti şi omeneşd.'

N im eni nu urcă s in gur spre D um neze u, c i prin alţii , care!au exp eriat sfinţenia m ai înalta a lui. carc sc simte insfinţenia lor.

Uneo ri, înge rii le ve stesc oam enilor fapte de v iitor alelui Dum nezeu sau proorocii. Sau Dum nezeu aratâ câ îşiva împlini prin îngeri anumite fapte cu oamenii. Aşa c

poru nca dală u nui în ger de-a pune în vii to r sem nul c rucii^lui Hristos pe fruntea celo r ce vor cred e în Hl. semn princarc sc va întipări in fiinţa ace lora puterea lui Dumne zei^care-i va m ântui şi-i va scăpa dc vrăjmaşul.

Se î n t i pă r e s c p r i n aceas t a ce i c r ed i nc i oş i cu ;Preas fânta T re ime cea iubi toare şi cu duh ul j e r t fe i ’iubi toare a lui H r is tos . um plân du - i şi pe ei de iubireat reimicâ şi dc iubirea jer l lelnicâ a lui Hr is tos . Decivine în ei chiar prin îngeri nu numai o vestire de la

Dumnezeu, ci chiar o putere de la Dumnezeu; se îm părtăşesc dc o p rezenţi a Tre im ii in ei şi a lui Hristos,Ducă pot simţi nem ijlocit pe D um nezeu prin cel ce m i-l'

predică cu sim ţire, cum nu l-a ş p utea sim ţi şi pr in înger ,carc mi-l predică in mod nevăzut şi cu m are înrâurire îninteriorul meu? Dacâ arătându-mi preotul crucea sau

binecuvânlându-m â cu se mnul ei. sim t di re ct în m in e ' pr ez en ţa lui H ri stos ce l răstignit , cum nu l-aş sim ţi cân dinii pu ne îng eru l în interiorul meu pe cctca cru cii lui IjHrisios? Mijlocirea lui Dumnezeu prin preot sau prininger nu înseam nă o interpunere a lor îmre D um neze u şimine. ci un dcg ei care mi-l arată, un glas care-mi spune; *„iaiâ-1!" Dum nezeu nu co nd iţionea ză arătarea lui către

noi de izolare a no astră, ci m sc arata cu atât ma i sim ţiicând ne v ede adu naţi, solidari in El. in glasul pr eoiu lui şial ingerului simt puterea lui Dumnezeu.

Capitolul IX

19 . Triada îngereasca cca mai apropiată de oamenie triada a treia, form ală din în cep ătorii. A rhan ghe li ţiiîngcii. Incepâtonile sunt cci care sunt pentru noi ..începutul" sfinţeniei sau al „co nd uc em ” spre Dum nezeu . Ei

privesc spre triada Domniilo r. Pu terilor. Stăpan iilor , dar şi

spre Arhangheli şi îngeri, care ne comunica noua directceea ce primesc dc la Dumnezeu prin treptele superioare.„S cu piu ra a încredin ţat ierarhia dc la noi inge nlo r” . Eisunt ierarhii ierarhilor pământeşti sau conducătorii şi

6 6



N ote ta Ie ra rh ia Cere asc ă

începătorii lor in sfinţenia pc care ierarhii bisericeşti ocomunici prcolilor. iar aceştia poporului, ceea cc nuexclude ţi unirea acestuia cu Dumnezeu. Iar pnn ierarhiîngerii com unica ţi poporului sfinţenia sau legătura cuDumnezeu.

De aceea Scriptu ta vorbeţte ţi de câtc un inger deose bit al fiecărui popor. Aşa cum ficcarc persoană umană areun înger al ci. carc se um ani pe un plan mai înalt cu acea

persoană, aţa are ţi ficcarc popor un înger mai înalt, cucapacitatea unei conduceri, al unui ..izvor dc sfinţenie" potrivit acclut popor. De aceea Dumnezeu a pus graniţeleintre neamuri corespunzător deosebirii între îngeriidestinaţi lor.

Ierarhia, dc la cea mai înaltă treaplâ îngereasca pânăla cca mai dc jos. implică - prin rolul conducător încredinţat ficcâiei trepte penlru cca mai dc jos - nu numai0 „stăpânire" . ci şi o răspundere. Toata ierarhia estestrăbătută de o responsabilitate carc îi leagă pc cci maiînalţi de cei mai de jos . o responsabilitate care este şi osolidaritate a întreg ii creaţii conşticntc .

Treptele mai de sus nc sunt mai ascunse decât celemai apropiate de noi. Dar sunt şi în ele insele mai plinede taină decât ccle mai apropiate de noi. Căci sunt maiapropiate, ca fiinţe, de misterul abisal al dumnezeirii saumat asemănătoare cu El. Dar chiar treapta îngerilor arcun anumit mister sau o a scunzuuc neînţeleasă şi ncirăitâcomplet de noi. Cu alăt mai ascunsc nc sunt treptelesupenoare îngerilor. Dar. întrucâ t Ic simţim ţi pc ele canefiind ultimele, trăim dar ca mai ascunsc - şi treptelesuperioare acelora. Ca pc Ccl mai ascuns sau ca pc Cclmai mare mister îl trăiin pe Dunmczcu •. dar îl trăim totuşişi pe El. căci luminile ţi experienţele lui Dumnezeu cc nevin prin treptele îngereşli simţim că nu sunt de la ele saucă ele. deşi atâldc misterioase pentru noi. sunt lotuşi mai

prejos de misterul începător al lor şi neînceput al luiDumnezeu.

Dar şi primei triade îi este Dumnezeu nu numai Cclmai apropiat, ci şi ascuns în marele lui mister dc izvorneînceput al luminilor şi al sfinţeniei cc Ic vine dc la El.

Poate aceasia a făcui posibilă şi căderea unora dinîngerii cei mai înalţi. întrucât li se cerea şi lor un efort

pentru trăirea şi cunoaşterea măririi necuprinse a luiDumnezeu, pe carc ei nu l-au făcui

Viziunea aceasta icrarhie-lilurgică şi sfinţitoare aurcuşului solidar spre Dumnezeu al creaţia conştiente afosl pierduta in Occidcniul protestant şi ncoprolestantindividualist şi neînţelegător al sfinţenie i, pentru că a

pierdut legătura trăită cu Dumnezeu, reducând-o la olegătură plin simpla credinţă de la distanţă, ca urmare aînţelegerii lui in catolicism ca simplu obiect al ded ucţiaraţionale.

2 0 . Dar (aptul câ lîccarc popor e încredinţat conducerii unui înger nu înseamnă că accţti îngeri trebuieînţeleşi ca nişte zei independenţi sau nu arată câ Dumnezeu ţi-a Ijmilat slăpâmrea numai la poporul Iudeu,îngerii popoarelor sunt toţi in slujba lui Dumnezeu. Deaceea Dumnezeu încredinţează unui inger sau altuia şimisiunea vreunei vesuri spcciale unui popor Iar dacâuncie popoare sau unele persoane umane nu ascultă deDumnezeu, cunoscut şi prin îngeri, aceasia se datoreazălibertăţii lor.

Dar nici îngerii nu aduc întotdeauna vestir i le sautălmăcirile lor dire ct unei m ulţimi în ge neral, ca lanaşterea lui H nsios, ci uneori le com unică poporului prin bărbaţi aleşi, capahili sa le prim easc ă prin tr eapta lordu ho vn icea scă m ai înălţată. Câci. pe lâng ă ierarhia b is eric easc ă râ nduită dc D um neze u ca ie ra rh ic vizibilă,există şi o ierarhie duhovnicească între oameni, adicâtrepte d iferite de trăire şi înţelegere duh ovn iceasca , dintrecarc uncie sunt foarte inaJle. E o altâ formă prin careDu m ne zeu susţine o răspun dere şi o solidaritate intreîngeri ţi oameni, in urcuşul lor spre F.I.

Capitolul X

2 1 . Prim a treapta întreită se împărtăşeşte de o luminămai ascunsa, penlru câ c în nemijlocită comunicare cuD um nez eu cc l ascu ns in profun zim ile lui faţă de făpturi.Cu cât eşti ma i aproape dc D um neze u, cu atât îţi dai ma im ult se am a de taina lui. cu m ţi sc întâm plă şi în relaţia cu

pers oana iubită. D ar lu m in a dum nezeia scă cc i sc ara tâ p rim e i tr ep te e ste m ai c u ra tă , fi in d m ai bog ată şiaratăndu-sc m ai direct şi mai adâncă. A vem de-a face cuun alt paradox .

22 . D ar ch iar înge rii din aceeaşi treaptă îţi com unicăunii altora ceea ce văd spiri tual, ccca cc cunosc dinDumnezeu. E şi între ei o comunicare. Altfel nu s-ar

bu cu ra îm pre ună. Nic i unul nu sc bucură si ngur d c cee acc cunoaşte din Dumnezeu. Se aralâ ţi în aceasta osolidaritate între ci. o solidaritate prin dialog, singuraf o r m ă d e c o m u n i c a r e p o s i b i l ă î n t r e e x i s te n ţe l econşticntc. Dc accca strigâ Serafimii unul câtrc altul.

23. D ar min ţile cereşti şi ome neşti nu sun t deo sebitenu m ai ca g rup uri în curăţirile, ilum inările ţi desăvâ rşirilede care se împărtăşesc pe rând. ci şi ficcarc dintre ele areîm r-un fel in o nc e mo m en t toate cclc trei siâri la înălţimideosebite. Mintea omenească a f iecărui om trăieşteme reu c ura ţia. ilum inare a şi desăvâ rşirea, pu teri prin carese curâ ţeşte, se ilumin eaz ă, se desăv ârşeşte mere u. Maiales o am enii ajun şi la sfinţenie s e află la înălţim ea tutu rorcete lor îng ere şti în siar ea lor de curăţie, de ilum inare, dede săvâ rşire in năzu inţa şi pute rea lo r de-a se curaţi,ilum ina şi desăvârşi mai de parte. D ar aceasia nu cxcludeco m un icare a e xp erienţelor stărilor lor de cu răţie, dc ilum inar e şi dc desăvâ rşire ţi a năzuinţei lor con linuc de-asc înălţa în ac este stări. O am enii, p ână sun t în siarea dc

păc at, su nt la în cep utu l şi pc parcursul m ai puţin înălţatal curăţirii, iluminării şi desăvârşirii lor. mai prejos detreptele inge reţli şi sc folosesc dc ccc a ce le com unicăace lea . D ar p c culm ile sfinţeniei lor. sc a lia la înălţimeatuturor treptelor îngereşti şi în comunicare cu ele.

24 . Dionisie Areopagitul exprimă pe lot parcursulsci teri lor sale taina lui Dum nezeu c a izvor al luturorcc lor

bune câtc le avem : dar m ai pre su s de lo ale . E l c izvorulfiinţei, al ex isten ţei, al lu m inii, al desăv ârşirii, fiind mai

p re sus de fi inţa, de exis te nţă, de curăţie , dc lum in ă, dedesăvârşire. Nu puiem numi cu numele cclor avute şi

iraite dc noi cele proprii lui Dumnezeu. Celc trăite şinu m ite de no i sunt relative. începute, participate; cclc alelui sunt absolute, neînccpute. neparticipate, l.e are petoate in Suie

67



N ote la Ie ra rh ia Ccrcascâ

Capitolul XI

2 5 . Avem aici distincţia reluată de Sfâniul GrigonePalama intre fiinţă, putere şi lucrare, pc carc şi-o însuşeşteşi Sfântul Maxim Mărturisitorul, in Scolia la capitolul X.

Treptele îngereşti, deşi pol fi numite toaic Putericereşti, sunt toate llinţe. ca izvoare de puteri ţi dc lucrări.Ca fiinţe cereşli sau spirituale nu pol fi farâ puien 51

lucrări. Căci fărâpuienle şi luciârile lor n-ar puica (olosi puterile şi lucrările dumnezeieşti. Prin aceasta se evitămonofizitismul sau panteismul sau erezia lui Apollinaric.cum zicc Stâmul Maxim, declarând şi pe Dionisie contrarneoplatonismului panteist.

2 6 . Toaie cetele cereşti se numesc ingeri. pentru rolulde vestitori ai tainelor dumnezeieşli —direct ca îngerii,in sens strict sau indirect, ca cetele mai înalte. Dar sc potnumi toate şi Puteri, penlru câ constau toaie din fiinţă, putere şi lucrare şi se împărtăşesc de puterile du mnezeieşti. Dar cctcic mai de jos n-au loată puierea celormai înalte, cum o au cele mai dc sus, în nici un înţeles.Serafimul este Putere sau înger, dar îngerul în sens stricinu se poate numi Serafim, deşi se poate numi şi cl Putereccrcascâ.

Capitolul XII

2 7 . Autorul numeşte, urmând Scripturii, pe bărbaţiisfinţi dumnezei, dar nu dupâ fiinţâ în sens panteist, cidupâ har, pentru unirea cu Dumnezeu şi pentru imitarealui, cum se numeşte o sabie aprinsă foc sau o inimă deDumnezeu înfocată, loc. Câci Dumnezeu sc răspândeştedin acei bărbaţi, cum sc răspândeşte soarele printr-o

fereastră în care se reflectă.

Capitolul XIII

2 8 . La întrebarea unora de ce sc spune în Scripturăcâ un Serafim a curaţii pc prooroc dc păcate, unii răspundcâ nu un Serafim propriu-zis a fâcut accasta. ci un îngerniai apropiat dc noi. carc sc numeşte Serafim pentru câ aluat cărbunele cu deştele şi l-a apropiat dc gura p roorocului. transiuiţândui focul iubirii de Dumnezeu.

Alţii spun câ chiar primr-un Serafim propriu-zis s-atransmis proorocului focul curaţilor al lui Dunmczcu.

Câci cslc mai străveziu şi mai bun conducător al accstuifoc, decât îngerii mai de jos, aşa cum sticla este maistrăvezie penlru lumina soarelui, decât o materie maiîngroşată. Aşa ne vine însăşi lucrarea lui Dumnezeu prinSeiafimi în mod inai eficient, deşi ea este in acciaşi timpnevăzută, lucrând din ascunsul ci în om. trecând in acelaşimod mai ascuns şi prin treptele îngereşti inferioareSerafimilor. Ea ni-l face însă pe Serafim mai sesizabil, cafiind din planul creat al nostru, il face mai sesizabil dcnoi dccâi pe Sine însuşi şi decâl pc treptele mai de jos,mai puţin Iransmiţâloarc ale putem lui Dumnezeu, l oatăfiinţa Serafimilor e foc apnns de iubirea lui Dumnezeu şi

pnn aceasia foc curaţilo r al cclor de mai jos şi al nostru.Ei fac focul transcendent al lui Dumnezeu accesibilcreaţiei. O pildâ ar fi omul sfânt carc ne transmite puterealui Dumnezeu mai sesizabil şi in oarecare fel ca o putere

68

directă. Dumnezeu îl face dc fapl pe sfânt mai sesiz^.de noi ca tninsmiţâior al puterii dumnezeieşli. decât paialţi oameni, prin care dc asemenea nc poate veni puicrejldumnezeiasca ce lucrează prmtr-un slânt. dar într-u^grad mai slab. Dumnezeu însuşi rămâne şi El ascuns, deşisimţim puterea lui lucrătoare pnn sfâniul sesizabil. 1

Dionisie îşi însuşeşte aceasia opinie. Rl socoteşte peDumnezeu însăşi fiinţa luminii. Căci existenţa este

insăşi lumină, sens. Iar Dumnezeu ca Izvorul exişticrealc. dc diferite trepte, esie Izvorul luminii de diftgrade. Fiecare creatură este o fiinţă a luminii produseDumnezeu. Dar. cu cât este o ex istenţă creată majaproape de Dumnezeu, cu atât c mai multă lumintjjjicapabilă sâ prtmcasca mai mult lumina lui Dumnezeu,dar mai capabilă şi sâ o transmită. ;

Astfel. întrucât fiinţele crca lc cele mai înalte rep nfrzintâ cea mai înaltă lumină făcuiâ mai sesizab ili celo<Ş,dc Jupă ea şi primul mediu al transmiterii luminSdumnezeieşti, cclc din urmă le socotesc pc aci..început a toatâ cunoştinţa şi imitarea lui Dumne;deoarece prin acelea sc iranstnitc la toaie şi la noi înşinţj

iluminarea începătoare a lui Dumnezeu... Ele sum! pr im ele lu crăto are şi în văţătoare ale cclo r dum-;nczcicşii" . Lumina lui Dumnezeu este primită într-unfel în mod dircct: da re văzută numai în sau prin strâveztt

prim elo r Pute ri cre alc . Noi nu su niem scoşi incunoaşterea şi irâirea puterii lui Dumnezeu din soliitatc cu toatâ creaţia, care are ca cea mai înaltă şi uni Iiiloarc şi străvezie treaplâ pe cea a fiinţelor îngereştim.u înalte.

2 9 . Dcci şi proorocul a putut privi lumina duiască pnvită de minţile mai puţin înalte.

3 0 . Chiar minţile îngereşti cclc mai îhalic suni nui

existente, pc când Dumnezeu este mai presus de31. Proorocul a fosl ridicat totuşi primr-un înger la

vederea cetelor îngereşti din jurul lui Dumnezeu, care t-începutul mai presus de început a tot cc au cetele îngereşti jşi toate crcaturilc şi culmea înălţată peste lot în nesfâr^ fjIn El e toatâ curăţia mai presus dc curăţia cc sc comunic*îngerilor şi oamenilor. Vedea înălţările fără sfârşit spit]acea culmc a Puterilor îngereşti cclc aliate mai intim în

jurul lui . dcci în mişcare statornică în jurul lui. ca o hor#'în mişcare, atrâgându-lc pe toate cele de după ele şi peoamenii înşişi, carc vor.

înţelegea celc şase aripi ale Serafimilor ca exprimând

cclc două de sus acoperirea lui Dumnezeu dc multele lor Jfeţe sau priviri in taina lui, care totuşi Ic atrage şi spre cam )zboară totuşi, pc cele de jos acoperind adâncurile lui';Dumnezeu, dar zburând toiuşi spre ele. şi cele din mijlo#exprimând mişcarea lo r spre alte şi alte cunoştinţe. EWsunt la mijloc îmre tainele cc Ic depăşesc Î11 înălţime şl“adâncime, ca un mijloc corespunzător lor.

3 2 . Dcci chiar cci mai înalţi îngeri suni creaţi, mljemană din Dumnezeu. J l

Dionisie accentuează toi atât de mult lucrarea nemijSlocilâ a lui Dumnezeu asupra tuturor treptelor conşticnnţale făpturilor, ca şi lucrarea lui deosebită prin treapta

întâi, aşa cum in lucrarea sfinţitoare a ierarhului care l-asfinţii pc preot e şi Dumnezeu de unde vine orice lucrardsfinţitoare. carc e începutul a toatâ ierarhia cea pentru noi-J„Mijlocirea” nu înscamnâ interpunere între Dumnezeii



N olc ta Ie ra rh ia Cere asc a

ţi cei din treapta mai înaltă, ci pătrundere prin ei a insâşilucrării dumnezeieşti, aşa cum firul prin care vine curentul electric nu so întrerupe între curent şi cei cc-l primesc.

Rem arcăm accentul pe care ii pune D ionisie pe carac terul de Creator al lui Dumnezeu şi pe laptul câ acesta îlface Pro niato r, calitate prin c arc susţine şi înalta sp re Elcu luc răr ile lui . de ose bi te de t i inţa lui . creatur i le,susţinându-lc in solidar itate: de asem ene a accentul pus pe vu ia lut D um nezeu şi pe v oia cre atu ri lo r de-a p rim i

lumina Şi puterea lui urractivă. hl îşi restrânge lumina şi pu terea com un ic ata acesto ra când în tâ ln eşte d in pa rte alor o l ipsa dc receptivitate, de de schidere. D um nezeu nusta nici separat de noi (ca in creştinismul apusean -dân du-ne nu m ai graţia cre aiă la catolici sau nici o gratiecurâţitoare şi desăv ârşitoa re la pro testan ţi), nici nu secon funda cu noi in sens pa nteist; deci ve dem o distincţietotală de neoplatonism. KI nc comunica şi ne înalţi prinenergiile sale necrca lc.

C a p i t o l u l X I V

3 3 . Numărul înger ilor e atât de mare. câ rui poate flcunoscut prin numărare de noi. Ba nici chiar de ei. deşiştiu ca nu sunt in număr infinit , nu ştiu câţi sunt. Câci nusc pot nici ci numara. Numai din faptul că sunt limitaţidc Dumnezeu, ştiu ca sunt un număr finit, dar nu potajunge cu numărarea lu hotarul lor. Hi ştiu ca sunt într-unnumii care înmulţeşte cu sine ccle mai mari numere decarc putem vorbi noi. Aceasta o experiem şi noi chiar înraport cu marginile universului văzut. Ştim câ nu poateti infinit, câci e limitat de Dumnezeu, dar nu putemajunge prin puterile noastre la marginile lui. Kant a văzut

una din antinomiile experienţei şi ale cugetării. în faptulcă nu se poate spune despre univers nici câ e finit nici câe infinit. Dai n a analizat mai stăruitor această temă.Poaie ca raţiunea însăşi fiind într-un fel. prin eeea cecupnnde. mărginită. în ir-alt fel. ca depăşind mereu şiaspirând sâ depăşească ccea cc a atins, face şi înţelegereauniversului cunoscut şi făcut sâ înainteze in tot maistrânsa unire cu Dumnezeu ccl infinit, mărginii, dar inmişcare spre nemărginire.

Chiar lăcomia materiala sau de slavă a omului saune m ulţum irea lui cu toi cc a o bţinu t şi atins, îl arata şi pecl şi universu l pc dc o parte m ărginit, pc d e alta in m işcarefără sfârşit sau un ne m ărgin it virtual.

A sc condamna la neinain tare într-o nemărginire realăînseamnă a se condamna la nemulţumirea dc nevindecatsau la chinul iadului.

D um nezeu nu răntâne nici singur, da r nu creează meiun aii infinit sau d ou ă alături de Sin e. Câ ci nu poi fi dou ăsau trei infinitun. Dar universul îngeresc şi ccl sensibillegate intre ele şi am ân do uă de toa te gradele sunt de aşafel. câ mem brii u niv ers ulu i îngere sc şi cei con şticnţi aiuniversului sensibil nu pot ajunge la marginile lor şi nule pot expr ima in num ere exacte.

Şi aceasla aratâ măreţia negrăită a lui Dumnezeu Ocreaţie săracă, care poate fl cuprinsă in numerele îngereşti

sau omeneşti, ar fi un s e m n al mărginirii puterii luiDumnezeu. Măreţia necuprin să a lui Dumnezeu o aratâ51 cântarea întreit sfântă sau nesfârşită in sensurileexprimate de ca. cc i-o înaltă l um ea îngerească şi. în alt

fel .ccaomcneascâşiceaniater ială. necupr inscdeputcreano ast ră dc num ărare.

C a p i t o l u l XV

3-4. Nu trebuie văzută o contrazi ce re în faptul câScriptura, deşi socoteşte unele cele îngereşti superioare

altora, le recunoaşte tuturor aceleaşi puteri. Căci ele auaceleaşi p uteri în grad propo rţional c u treapta pe care seatlâ. Accasia aratâ. dimpotrivă, o legătură şi o comunicare dc către fiinţele su perioare a puterilor lor cclorinferioa re în gradul potrivit treptei inferioare a acestora.

3 5 . F aptul că se a lia nişte asem ăn,iri intre ccle materiale şi ccle spirituale dovedeşte câ materia nu csle ccvatotal nc orga nizat. ci e organiza tă în mo d felurit dc fiinţelespirituale în grade şi forme diferite; câ. dcci. exista oun itate in c reaţie şi ca e opera aceluia şi C reator, care areîn Sine toate pute rile şi ele îşi arată o eficie nţă în d iferitegrad e corespu nzătoare prin puterile luluror felurilor defăpturi. Tăria pietrei traduce în felul ci tăria sufletească a

bărbatu lu i şi a în geru lu i şi e efe ctu l tăr ie i lui D um neze ula gradul ccl mai coborât, cu scopul ca să serveascăom ului creat în trup şi într-o legătură cu ingerii.

Ce a m ai înaltă formă de org anizare o primeşte materia în trupul omenesc, devenită in el cea mai intimăspiri tului, in ochii omului, materia a devenit mijloc deco m un icare a înţelesu rilor spiritului din ele. D ar spiritulomului stâ într-o legătură cu îngerul ca spirit pur şi cuDumnezeu ca Spir i tul suprem cupr inzător în formaun ităţii neco m pu se a tuturo r înţelesurilor şi pu terilor dcsup rem ă eficienţă în tot cosm osul. Materia n-a fosl făcutăfârâ nici un rost. Ea e făcută ca mijloc dc revelare a

spiri tului divin în mod indirect, dar in mod mai intimşi al spiritulu i um an. Om ul a prim it cinstea deosebită dea da m ateriei sen suri şi funcţii spirituale, dc a o spiritualiza. de a o face sâ sc transfigureze deplin. în D umnezeu,

p ri n cl.

3 6 . Preotul e omul ridicai la cinstea de slujitor allui Dumnezeu şi. deci. la o tot mai marc apropiere dcDu mn ezeu. Veşmintele preo tului au. între altele, sensulde -a a cop eri împ ărţirea lui în organ e variate şi dec i de a-l prezenta ca c hip al lui D um neze u cel sim plu, d ar c uprinzând totul în simplitatea lui infinită. Culorile luminoaseale veşmintelor lui au şi ele rostul de a-l prezenta

apropiat de Dumnezeu carc c lumină. Foar te mul tvo rbeşte D ionisie de lum ina, urmân d lui Hr is ios carc aspu s câ Cl este lum ina lum ii. Lum ina e sens. iar unde csen s, e existen ţă. Su pre m a ex isten ţă, izvorul existen ţei, eizvo rul lum inii şi al sensurilor. Depărtarea dc Du mn ezeueste una cu stricarea şi pierderea sensurilor, cu slăbireaex istenţei şi cu îngroşarca întunericulu i.

3 7 . ingerii sun t închipuiţi ca vâ nturi, câci su nt într-om işcare neîn ceta tă. V iaţa e lum ină, c căldură a iu birii şie m işcare. De aceea suni închipu iţi ca punân d ve şmintelum inoa se de p reoţi, apropiaţi de Du mn ezeu şi răspândi-tori ai lumin ii lui Du mn ezeu , ca flăcări de foc. ca ro(i de

fo c in con tinu a învâ rtire. Nu ma i slăbirea exisienţcislăbeşte căldura iubirii şi mişcarea spre desăvârşirea luiD um ne ze u. E şi în iad foc. dar c focu l singu rătăţii şi alduşmăniei chinuitoare. Şi acolo nu e nici mişcare în sus.

69



N ote tu Iera rh ia Ccrcascâ

spre desăvârşire, nici mişcare a coborârii iubitoare la celcde jos.

38. Ordinul cel mai de sus al îngerilor facc luminadumnezeiasca arătată în prima adaptare a ei creaturii.Chiar daci omul poale vedea lumina dumnezeiască şidirect, la locul spiritual unde sc alia el. totuşi nu o vedefără trupul său. în general însă. lumina dumnezeiascăcomunicat! prin ordinul suprem al îngerilor e lumina

dumnezeiască „în a doua arătare'' .3 9 . Puterea dumnezeiască vine în oricc creaturi, deci

şi prin treptele îngereşti superioare ca o ploaie carc e pimită dc creaturi, ca un pântece carc rodeşte rodul vieţiinoi. Viaţa nouă nu e produsul exclusiv al lui Dumnezeu,ci şi al creaturii fccundaiâ dc Dumnezeu.

4 0 . Se parc că însemn a atunci aurul amestecat cuargintul.

4 1 . Expunerea în cl acorespondenţei dintre însuşirileîngerilor şi ccle din natură.

4 2 . Apa curgătoare, fluida c condiţia vieţii pentrucreaturile sensibile. Dar această calitate a ei irebuie sâ-şi

aibi o corespondenţa într-o fluiditate vie a Spirituluidumnezeiesc. De accca. îngerii, care au şi ei o viaţă ccsporeşte viaţa oamenilor, suni asemănaţi şi cu râurile,având aceasta calitate dâruiioare dc viaţă de la Dumnezeu. însă ei sunt asemănaţi şi cu roţile ce sc învâricscatât în jurul lor, cât şi pc un drum a cărui ultima ţinti,niciodată ajunsă, c Dumnezeu.

4 3 . îngerii sunt roţi spirituale, roţi înţelegătoare înînaintarea neoprită în cunoaşterea Adevărului din toate

părţile lui. roţi unite între ele. roţi înaripate, roţi inf-dc iubire pentru Dumnezeu. Câci mişcarea lor c tot-un zbor spre înălţimile nesfârşite ale Binelui şi în ju-Binclui, care nu poate fi decât personal, sau iub:-nemârginitâ între Persoanele Sfintei Treimi. Dur în->trtarea in bine e nu numai înălţarea spre izvorul lui inter* personal suprem, ci şi grija pentru cele mai <lc jos. spre'atragerea acelora spre binele la care s-au înălţat cei de

deasupra. Roţile îşi m işt i privirea şi in sus şi in jos. înaceasta se aratâ şi răspunderea trăită pentru înălţareacclcrmai de jos. răspundere care contribuie şi ca lgdesăvârşirea celui mai de sus şi-l leagă pc cel mai de jos-şi dă un rost de mare importanţă ierarhici.

4 4 . împlinirea răspunderii celor mai dc sus pe-cei mai de jos c nu numai o condiţie a desăvârşirii lor în

bine. ci şi o condiţic a bucuriei când vid efectul pozitimântuitor şi înălţător ce-1 au asupra acelora. Cel cuadevărat superior se bucură nu atât pentru înălţarea lui incunoaşterea şi împărtăşirea dc bine, cât pentru mântuir^şi înălţarea celor mai de jos. Binele şi fericirea pentru el

sunt trăite numai în solidaritate. Iar solidaritate adevi —fârâ răspundere şi fârâ acţiunca ce o impune ca celor n rînâlţaţi spiritual pentru cei mai puţin înălţaţi, nu exişti^De accca a crcat Dumnezeu existenţele conştiente întrepte ierarhice. Rostul sfânt al ierarhici sau sfinţenia eiconstă nu numai în înălţarea continuă a treptelor mai desus spre Dumnezeu, izvorul bunătăţii şi al sfinţeniei, ci şiîn răspunderea atragerii celor mai de jos la nivelele aiide ci. pentru trăirea comună a iubirii între ele.





Despre

IERARHIA BISERICEASCĂ

Presbiterul Dionisie către împreunâ-presbiterul Timotei

Capitolul I

Care este tradiţia ierarhiei

§1

Câ ierarhici noaslre îi aparţine ştiinţa, lucrarea şi desăvârşirea îndumnezeită şi dumnezeiască* şi cu izvoru l în D um nez eu, trebuie

sâ dovedim din S criptura m ai presus dc lumeşi prea s fântă - ce lo r ce au fos t sfinţiţi printainele iera rhice şi prin trad iţie* pe nlrusăvârşirea sfinţitei slujbe dc intro du ce re încele tainicc (mislago gie). Dar ia seam a sâ nuîntinezi* Sfin tele S finte lor . Ci sâ le priveşti cuevlavie şi sâ cinstcşti cele ale Iui Dum nezeu celascuns prin cunoştinţe înţelegătoare şinevăzute, păstrându-le neîmpărtăşite şi neîntinate faţă de cei nedesăvârşiţi (nesim ţiţi), ciconiunicându-le în chip sfânt şi prin iluminaresfântă num ai cclor sfinţi* dint re sfinţi. Câci.

precum nc-a predat Scriptu ra nouă, celo r ceurmăm lui Dumnezeu, aşa le-a luminat-o înmodul cel ma i vădii şi ma i înţele gător şi lisusînsuşi (mintea cea mai înaltă dumnezeiescierarhică* şi mai presus de fiinţă. începutul şisfârşitul a ţoa lă iera rh ia, sfinţirea şi lu crareadumnezeiască şi puterea cea mai dumnezeiesc ierarhică) fiinţelor fericite şi mai marid e c â t n o i . f â c â n d u - l c . d u p â p u t in ţă * ,

asemănătoare luminii lui; în ce ne priveşte, pnn iubirea noastră de cele bune, făcută sălindă spre El, care ne atrage şi pe noi, prinaceasta adună* m ultele deosebiri* şi le

bisericeşti şi care e scopul ei

desăvârşeşte într- o via ţă, de p rin d er e şi lucrare dumnezeiască, şi astfel ne dăruieşte putere a sfântă a preoţiei dumnezeieşti. Ia r p rinacea stă putere păşind la lucrarea preoţiei, nefacem mai apropiaţi de fiinţele ce le m ai p resusde noi, asemănându-ne cu sfânta lor aşezarestatornică şi neschimbată. Şi prin aceasta, privin d la însăşi fe ric ita d um nezeire a Iu i lisu sşi prim ind cu sfin ţen ie cu n o ştinţa celo rvăzute* şi însu şind u-ne ştiinţa lor ce a tainică(m istică), vom pu tea să ne facem sfinţiţi,asemănători luminii, lucrători ai celor dumnezeieşti, desăvârşiţi şi desăvârşitori45.

§2

Care este, deci, ierarhia îngerilor* şiArhanghelilor şi a începăioriilor mai presusde lum e, a Stâp âniilor, Pu terilor şi Dom niilor,a T ron ur ilor dum nez eieşti şi a fiinţelor dcaceeaşi treaptă cu Tro nurile, pe care S cripturani le-a arătat ca stând apropiate şi pururea în

ju ru l lui D um nezeu şi cu D um nezeu, nu-mindu-le în limba evreiască Heruvimi şiSerafimi? Despre aceasta citind, vei afla înlucrarea noasirâ despre ordinele şi ierarhiile

lor şi despre sfintele lor trep te şi împărţiri, nualât cât e vrednic de e le. ci cât e cu pu tinţă şicât ne-a descoperi t teologia preasfintelorScripturi, care a preaslăvit ierarhia lor.

71



Despre Ierarhia Bisericească

D ar atât e trebu inţa să spu nem , că aceea şitoată ierarhia proslăvită acum * de noi are unaşi aceeaşi p utere în toată lucrarea ie rarh ică şiun acelaşi ierarh*, a cărui fiinţă şi măsură şiireaptă slau în a se desăvârşi în cele dumnezeieşti şi în a se îndumnezei şi în a transmi t e ce l o r de s ub e l * , după v rcdn i c i a

fiecăruia, din.sfântaînd um nez eire venită în elde la Dum nezeu. Iar cci mai dc jos se cu vinesă urm eze * celo r mai de sus şi sâ atragă şi ei

pe cei mai mic i înain te . Aceştia trebuie sâmeargă înainte şi pe cât se poate să conducăşi ei pe alţii. Şi p rin această armo nie du m nez eiască, ierarh ică sâ urm eze fiecare cu to ată puterea spre Cel ce este cu adevărat frum os şiînţelept şi bun"16.

Dar* fiin ţele şi treptele ccle m ai presu s denoi, de care a m pom enii cu sfinţenie, suntnetru peşti şi ierarh ia lor este spirituală (inte ligibilă) şi m ai pre sus de lume. Pe cea a noastrăînsă o vedem , pe măsura noasirâ, înmulţindu-şilucrarea prin varietatea simboalclor sensibile*,

prin care su ntem ridicaţi în mod ierarhic spreîndumnezeirea unitară, potrivi t măsuri lor(simetriei) noastre, sau spre Dumnezeu şi sprevirtutea dumnezeiască. Acelea înţeleg caminţi, du pă câl le este lor îng ăduit; iar noisun tem înălţaţi, pe cât este cu putin ţă, spre

vederile dumnezeieşti prin chipuri sensibile.Şi spun ând adevărul, unul este* Cel pe care îldoresc toţi cei asem ănători lui D um nez eu, darnu se împărtăşesc în mod unitar* de Ccl ce eAcelaşi şi Unul, ci prccum împarte fiecăruiacum păn a judec ăţii du m nez eieşti47.

Dar acestea s-au spus de noi în lucrareadespre cele inteligibile* şi sensibile, maidesfăşurat*. A cum voi încerca sâ vorbe sc, pecât se poate, despre ierarhia noastră, despreobârşia şi fiinţa şi despre sfârşitul ei, numit

lisus.

§3

Ierarhia întreagă este*, du pâ sfanta no astră pred anie, raţiune a întreagă a tuturo r cclo rsupuse ei sau cuprinderea ce a mai generală*a ce lor sfinte ce ţin de ierarhie. D eci ierarh iacea penlru noi e numiiâ şi este lucrarea care

recapitulează* (cuprinde) toate cele sfinte.Pr in ea dum ne zeiesc ul i e rarh s f inţeşte(desăvârşeşte) pe cei ce participă la toate lucrările pre asfin te ce-i aparţin, ca un ele ce

poartă num ele ie ra rhie i. Căci, precum cel a f lspus ierarhie a indicat deodată toată orânduirea {celo r sfinte, aşa, cel ce spune ierarh indică pevf b ărb a tu l în d u m n e z e i t şi d u m n e z e ie s c , I cunoscător a toată sfinţita ştiinţă. în care se tdesăvârşeşte şi se cunoaşte în ch ip curai toată fierarhia unită cu cl . începutul (obârşia; I

acestei* iera rh ii es ie izv orul vieţii, Fiinţa m bunătăţii . T re im ea, cauza unică a cclo r ce m sun t. din ca re ele au şi exis ten ţa şi ex isten ţa ricea bunâ. pentru bunătatea Ei. Accstei fericite |obârşii dum neze ieşti, aliată dinc olo de loate, 3care e unitatea întreită cu adevărat existenta, fîi aparţine vo inţa cun osc ută* a m ântuirii 2raţionale* (p rin C uv ân tul) a no astre şi a Jfiinţelor mai pre sus dc noi. Iar acea sta nu se ji

poate înfăp tu i alt fe l* , decâ t p rin îndum - Jnezeirea celor ce se m ântuiesc. Iar îndum- înezeirea* este asem ănarea şi unirea, pe cât se î poate , cu Dum nezeu, la r ţin ta com ună a în- rtregii ierarhii* este iub irea sau apro pierea de /D um nezeu şi de cele dum nez eieşti, produsă *

pr in sf inţire în chip dum nezeie sc şi unitar, şi, ■înainte dc aceasta, deplina şi neîntoarsa £d e s p ă r ţi r e d e ţo a l e c e l c c o n t r a r e , d e .îcuno ştinţa făptu rilor (a ce lor ce sunt) ca fâp- jlluri, vede rea şi cuno ştinţa adev ărului sfânt, ..împărtăşirea îndumnezeită de desăvârşirea 4

unitară, hrâ nirea , pc cât este cu pu tinţă, de <pved erea Unului însuşi, care hrăneşte spiritual ^şi înd um neze ieşte pe tot cel ce se întinde dupâ *EI48.

i§4 :

Sâ spunem câ fericirea dumnezeieşti iobârşii care c dumnezeirea prin fire, izvorulîndum nezeirii, de la care vine îndumnezc irea| ycelor ce sc îndu m nez eicsc, a dăruit, din ^ bunătatea dum nezeia scă, ie ra rhia sp re mân- itui rea şi înd um nez ei rea tuturor f i inţelor Jraţionale şi înţelegătoare. Şi acest d ar s-a dat j-fiinţelor celo r mai pre sus de lum e* şi fericite ţ-într-un mod mai nem aterial şi mai spiritual, ţcâci nu le m işcâ Du m nezeu pe ele din afară* Jspre cele dum nez eieşti, ci în m od inteligibil* £(spiritual); şi ele sunt ilum inate dinlăuntru idespre voia dum neze iască printr-o razâ curată; î

şi nem aleria lă; iar nouă, ceea ce li s-a dăruit |ace lora în chip u nitar şi co nccntra t, ni s-a .. £dăruit , prin Scripturi le predate de Dum nezeu, | |îm părţit în m ulte şi în părţi di stincte (sim- J

72



D espre Ierarhia Bisericească

boalc d is tinc te *). C ăci fi in ţa* ie rarh ie i nc-avenit prin Scripturile predate no uă de D um nezeu. De ace ea soco tim v redn ice de cea maimarc cinst ire cu vintele care ni s-au preda t de bărbaţii în d u m n eze iţi, s âv â rşito ri ai cc lo rsfinte*. în scrieri sfinte şi teolog ice. D e fapt,toate câ te n i s-au pre da t de a ce şti sfinţi bărbaţi

le-au prim ii înv ăţătorii n oştri prin tr-o in iţieremai nemater i a lă ş i apropia tă de i e rarh iacerească în mod tainic, ca de la minte laminte*, prin mij locirea cuvântului , pc de o par te trupesc, p c de a lta nem ate ria l şi în afarascrisului. Şi nici ei n-au predat acestea ca peun conţinut co m un a l du m ne zeieştii slujiri înînţelesuri nc aco pe rite, ci în sfinte sim boa le.De aceea n u o ricine e sfinţit, nici nu e a tuturor cunoştinţa, cum spun Scripturi le (I

Cor. 8,7).

§5

Deci, în m od n ecesar, întem eietori i ierarhiei noa stre, fiind u m plu ţi de daru l sfânt dindum nezeiasca o bâ rşie m ai presu s de fiinţă,sunt trimişi d c către bu nătatea du m nez eieştiiobârşii să-l transmită în continuare. Iar ei,dorind, ca du m nez eieşti ce sunt, înălţare a şi

indumnezeirea celor de dupâ ei , au predat , p o triv ii s f in te lo r n o a s tre râ n d u ie l i, ce lecereşti în chipuri sen sibile*, ceea ce e co nce ntrat* în v arie tate şi m ulţim e, ce le dum nezeieşti în fon ne o m ene şti , cclc ncm ateriale

îmbrăcate în celc materiale, ccle mai presusde fiinţă în învăţăturile tainice scrise şinescrise* ale lor. Şi le-au făcut acestea nunu m ai d in c auz a ce lo r lipsiţi de sfinţenie,cărora n u le este îng ăduit să se atingă nici desimboale, ci şi pentru că, precum am spus,exi s tă pent ru noi o i e rarh ie s imbol ică* , po tr iv ită nouă, care are nevoie dc ce le sensi b il e pentru în ălţarea mai dum nezeia scă prinele spre cclc spirituale.

Pentru dumnezeieştii sâvârşitori ai celorsfinte, înţelesurile simb oalelor su nt descop erite*, însă nu trebuie să le scoată la arătarecelo r ce sunt înc ă în c urs d e desăvârşire, ştiindcă cei c e a u legiuit cele sfinte potrivit predăriilo r dum nezeieşti au stab ilit ierarhia ordinelorîn trepte bine statornicite şi neamestecate şi

îm părţite în m od p otriv it şi dup â vredn iciafiecăruia. De aceea, înc rez ân du -m i şi în sfintele tale mărturisiri (căci e o datorie sfântăsă-ţi am intesc acea sta) că nu vei transmitetoată vorbirea sfântă a ierarhiei superioarenim ănui altuia* d ecâ t săvârşitorilor celor sfinte,asemănători lui Dumnezeu şi de o treaptă cutine, iar pe ei îi vei convinge să mărturiseascăla fel, du pâ râ nd uiala ierarh ică, ca să sc atingăîn c hip cu rat de ce le cu rate şi să facă părtaşinumai pc cci dumnezeieşti de lucrările dumn e z e i e ş t i , p c ce i d e s ă v â r şi ţi d e c c l cde săvâ rşite, pe cei sfinţi dc cc le atotsfmte,ţi-am transmis p e lângă alte taine ale ierarhieişi ace st da r îndu m neze itoi49.

Capitolul II

/. D espre cei ce se desăvârşesc

p rin ilu m in are (p rin B o tez)

Ni s-a spus dec i nouă c u sfin ţenie căscopul ierarhiei noastre este asemănarea şiunirea noas t ră cu Du m nezeu, pe cât es te cu putinţă. Ia r aceasta * o pu tem aju nge, cum ncînvaţă du m ne zeieştile Scriptu ri, nu m ai priniubirea prea cin stitelor po runc i şi prin sfintelelor împliniri. Căci ce l ce mă iubeşte pe M ine va p ă z i cuvântu l M eu şi T a tă l îl va iu b i p e el

ş i vom veni la el ş i ne vom f a c e să laş la el ( loan 14,23). Care e dcci încq jutul* îm

p lin ir ii p re a c in s t ite lo r p o ru n c i? C el care pre găteşte dep rin de rile noastre sufle te şti cu

cea mai m are gri jă spre primirea cclorlal te*

sfin te învăţături şi slujiri (ieru rgii); îndr um are a şi înălţare a no astră sp re sfâ rşitul mai presus de ceruri ; pâzir ea tra diţie i re naşteriinoastre sfinte şi preadum neze ieşti. C ăci, precu m a spu s slăvitul* nostru po văţuitor, ceam ai dintâi mişcar e* a m inţii noastre spre celedumnezeieşti este iubirea lui Dumnezeu; iar

porn irea cea mai dc în ceput a sfin te i iubir ispre împl ini rea s fântă a dumnezeieşt i lor

porunci es te lu crarea cea mai negrăită* înved erea înd um ne ze iţii*50.

Iar dac â ajunge m să fim îndum neze iţi prinnaştere du m nezeiască, cel cc nu a ajuns sâ fieîndu m nez eit nu va cunoaşte, nici nu v a lucracev a din cele predate nou ă de D umnezeu. Dar

73



De spre Ierarhia Bisericească

oare nu irebu ie şi noi, omen eşte v orbind , maiîntâi sâ existăm*, ca apoi să lucrăm cele alenoaslre? C âci cel ce nu esle nicidecum nu aremişcare, precum nu are nici existenţă, iar celce este într-un fel oarecare, acela şi lucreazăşi pătimeşte în cele cc este prin fire. Acesllucru socotesc că este limpede51.

Dar să privim în cele următoare simboalele naşterii din Dumnezeu*. însă sâ nu vinăla aceastâ vedere nici un nedesâvârşil. Căci.dacă nu esle fără primejdie sâ sc privească cuochi slabi razele născute din soare*, cum nuva fi nevătăm at sas e atingă de ccle mai presusdc noi, dacâ e adevărat câ ierarhia cea dupălege a dezap roba i pe Ozia*, pentru câ s-a atinsde cele sfinte (cf. II Parai. 26 ,16-21 ), precumşi pe Core, penlru câ s-a sculai împotriva

pre oţilor mai pre sus de el (cf. Num. 16) şi pe

Nadab şi pe Abiu d, pentru câ s-au atins fărăsfinţenie de lucrările lor (Lev. 10,1-2).

II . Tain a ilum in ări i (a Botezulu i)

§1

Ierarhul, voind ca to[i oamenii sâ se mântuiască şi sâ vină la cunoştinţa adesâruhti (I Tun. 2.4).

propovâduieşte tuturor Evangheliile* adevărate, pent ru câ Dumnezeu ce l milost iv, care din bunătatea sa proprie şi firească este prezent ce lordc pe pământ, a binevoit sâ vină El însuşi în modsimţit Ia noi penlru iubirea sa de oam eni* şi prinunirea cu El sâ facă asemenea* cu un foc pe ceiuniţi, potrivit capacităţii lor de îndum nezeire.Câci celor câţi l-au primit pe El. care cred in numele lui le-a dar puterea sâ se fa că fii a i lui52

D um nezeu; care nu din sânge, nic i din pofta trupului, ci de la Dum nezeu s-au născu t (loan1, 12-13).

§2

Dcci ccl ce iubeşte* sâ se împărtăşeascădc cele cu adevărat mai presus de lume. vinela unul din c ei iniţiaţi (bo tezaţi) şi-l roa gă să-lconducă pe calea spre ierarh. Acela făgădu ieşte în întregim e* sâ u rm eze* tradiţiei şisâ-1 călăuzească şi să-l primească* spre a-i IIîndrumător în toată viaţa lui următoare. Şidorind cu sfinţenie m ântuirea aceluia, darm ăsurând om enescu l său cu înălţime a lucru

lui cerul, e cuprins deodală de frică şi deşovăială. în cele din urmă mărturiseşte cu bunătate c â va face ceca ce i se cere şi lu ându-i pe el. îl duce la ce l cc are n um ele de i era rh*51.

§3

Iar acela prim ind cu bucurie, ca pe o o -:adu să pe um eri, pc cei doi b ărbaţi (doim

bărbaţilor)*, cugetă mai în tâ i cu evla vie şislăveşte cu m ulţum ire înţeleg ătoare * şi cuînchina re trupe ască pc unicul înce put fâcâtflSde bucur ie, de carc sun t chem aţi cei chemaţiişi suni m ântu iţi cei cc se m ântuiesc .

§4

Apoi, ad unâ nd în sfâ niul lăcaş toa tă cea*celo r sfinţiţi* pen tru îm preu na lucrare şi îm pre una sărbătorire a mântu ir ii acelu i su flet şi" penlru aducere a de m ulţum iri bunătăţii dum-t?nezeieşti, la înce pui în alţă o cântare o a re care*. alcătuită din sfinte cuvinte aflate în 1Scriptu ră, cu toată mulţim ea (cu lot poporul) b ise ric ii . D upă acesiea , săr u tâ nd SfântaM asă. v ine bărbatu l de faţă şi îl întreab ă ce avenit sâ cearâ şi dacâ de bună voie54.

§5

Iar dupâ cc acela, m işcat de d ragostea deD um nez eu, Îşi p lân ge , d up â învăţăturana şulu i, ne cre din ţa, nec un oşlinţa bineluiad ev ărat, lipsa luc rării un ei vieţi îndunWţnezeite şi cerând ca prin sfânta lui mijlocire'sâ se facă părtaş de D um nezeu şi de celC’dumnezeieşti, ierarhul îi cere sâ vinâ în în

tregime* la Cel ce este D um neze u desăvârşit,şi ne pr ihăni t . A poi ' ierarhu l , dup â ce-iînfăţişează vieţuirea cea îndumnezeită şi în*lrebându-1 de va v ieţui a stfel, du pâ făgăduinţaaceluia îi pun e m âna pe cap şi pcceiluindu-1(cu semnu l cruc ii), po runc eşte preo ţilor* sâînscrie pe bărbat* şi pe naş55.

§6

Du pâ ce aceia l-au înscris, (ierarhu l) faceo s fân t ă rugăc i une , î mp l i n i t ă de t oa t â biseric a*, apoi îl descin ge pe ac ela* şi îl

74




dezbracă* prin liturg (diacon). Apoi, întorcând pe cel venit cu faţa spre ap us şi îndrep-tându-i m âinile desfăcute în aceeaşi direcţie,îi porunceşte să sufle de trei ori asupra S ataneişi să mărturisească lepădarea de el. Dupâ cei-a cerut ace luia lepădarea de trei ori, iar acela3 mărturisit de trei ori. îl înto arc e s pre răsărit*şi privind acela spre cer şi având mâinileîntinse. îi porun ceşte sa sc unească cu H ristosşi cu loate sfintele învăţături venite de laDumnezeu'6.

§7

Iar acela făcând şi aceasta, (ierarhul) îi

cere mărturisirea întreită. Ş i d upă ce accla dâmărturisirea întreită, apropiindu-1, îl binecuvântează prin punerea mâinilor. Şi liturgii*(diaconii) de zb râcân du -l com plet, preo ţiiaduc sfântul untdelemn al ungerii. Iar (ierarhul) începând unge rea prin întreita p ecetluireîl predă pc ac ela p reo ţilor să-l u ngă pe totirupul. iar el se înd rea ptă spre m aica înfierii*şi sfinţeşte a pa aceste ia prin trei invocări. Ş ic u r ă ţi n d a p a p r i n s f i n t e i n v o c ă r i şidesăvârşind-o printr-o întrei tă turnare a preasfântulu i m ir în chip ul c rucii , c ântă odatăcu turnările preasfinte ale m irului tot de atâteaon câ nia rca sfân tă luată din in spiraţia prooro cilor celor stăpân iţi de D um neze u*. Apoi porunceşte sâ fie adus bărbatu l. Şi dupâ ceunul dintre pre oţi an un ţă nu m ele acelu ia şi alnaşului de pe lista pe care l-au scris, accla cadus de preoţi spre apă. fiind co nd us spremâna ierarhului. Iar ierarhul, stând în picioare. în vre m e ce pre oţii ro stesc iarăşi cuglas tare în f aţa ierarhulu i peste apă num elecandidatului, îl scufundă de trei ori. pronunţând o da tă cu cele trei scufu nd ări şiscoaleri din apă ale celui ce se desăvârşeştenumele celor trei ipostasuri ale Fericirii du m nezeieşti57. Apo i pre luându-1 pre oţii îl predaunaşului şi călăuzitorului care l-a adus. Şi îm- b răcâ n d u -1 împreună cu ace la în ha ina po trivită* celu i desăvârşit. îl aduc ia răşi laierarh. Iar acesta, pecetluindu-1 cu mirul ccl

prea dum nezeie şte sfinţii*. îl d ecla ră de acumv r e d n i c d e - a s e î m p ă r t ăşi d e p r e adesăvârşitoarea Euharistie58.

Du pâ ce (ierarh ul) a săvârşit acestea, la adoua ieşire, se înalţă iarăşi la vedereadu ho vn icească a celor dintâi*, ca cel ce în niciun timp şi în nici un fe! nu sc întoarce spreccva deosebit şi străin de ale sale. ci e mutat

de Duhul dumnezeiesc pururea şi în chipapropiat de la cele dumnezeieşti la cele dumnezeieşti59.

III. Ja lc uir e duhovnic ească

§1

Această lucrare, care introduce lainic în

cunoa şterea lui D um nezeu prin simb oale, nuare nimic necuvenit şi nesimţit, nici nurămâne la chipurile sensibile. Ci are în eatainele unor înţelesuri vredn ice de Dum nezeu,taine arătate în chipuri ca în nişte oglinzi naturale şi pe măsura oamenilor. Câci, cum s-ararăta greşită şi străină de taina înţelesulu i d um nezeiesc al celor săvârşite o lucrare ce încredinţează prin exprimare d um neze iască pe celce vine la ea, despre sfânta v iaţă nouă şi desprecurăţirea de lo atâ răutatea p rin v iaţa v irtuoasă

şi dumnezeiască arătată lui în mod mai tru pesc în curăţirea prin apa* natu ra lă?

Deci, acea stă tradiţie sim bo lică a celo rsăvârşite, deşi n-a avut în ea ceva dum nezeiesc,nu este . precum socotesc , lipsită de sfinţenie,câci cu prin dc învăţătura de spr e viaţa ccad re ap tă şi curăţirea d eplină de v ieţuirea în păcat, dând-o aceasla de înţeles* prin irupulcurâţil întreg prin apă.

§2

Dar să fie aceasta o călăuzire sufleteascăinlrodu câtoa re a ce lor nede săvârşiţi (a celorînc ă nebotezaţi), ca re ţine depa rte, pc cât sc poate , tainele ierarh ie i şi ale un ităţii dem ulţim e* şi m ăsoară înălţare a în m od potriviicu trepte le deoseb ite. Iar noi, privind în sus, sprecauzele sfintelor înălţimi ale celor săvârşite şi primind lainica introducere în ele, vom cunoaştenum ele celor arătate şi chipurile cclo r ne;irâtate.Câci. precum s-a spus limpede în scrierea Despre cele inreligihtle* (despre îngeri) şi ce le sensibile. sfinţitele chipuri ale ce lor in teligibile sun t o

§ 8

7 5



De spre Ierarhia Bisericeasca

călăuză ţi o cale spre acelea; iar cele inteligi bi le. izvor şi cunoştin ţă ale celo r sensibileorâ nduite iera rhic '10.

§3

Să spunem deci* câ bunălaiea fericiriidu m nez eieşli este puru rea la fel şi avân d la felr a z e l e b i n e f ă c ă t o a r e a l e l u m i n i i s a l erăspândeşte cu îm belşug are în faţa tu turorvederile ce lor înţelegătoare. D acă însă libertatea celor înţelegătoare*, folosindu -se de li bera a le gere* , se d esp rin d e* d e lu m in ainteligibilă. închizând, din iubirea răului,

pute ri le sem ănate în mod natu ra l în ea pentrua se lum ina, atun ci e despărţită de lu m ina ce-ieste prezen ta, fârâ ca aceasia să se depărteze,ci luminând, chiar dc este închisă, merge cu bunătate dupâ ca , care i se în toarce mereuîmpotrivă. D acâ însă libertatea (creatu rii) vaîncerca sa treacă peste hotarele a ceea ce i-afosl dat sâ vadă cu măsură* şi să privească cuîndrăzne ală spre razele mai presus de putereavederii ei, lumina nu va aduce nimic mai pre sus dc lum ină, dar libertate a făpturii, prin-z â n d - s e î n m o d n e d e s â v â r ş i l d e c e l edesăvârşite, nu v a ajunge la cele ce nu-i sunt

pro prii*; deci, pc de altâ parte , nu va dobândi pentru sine o în ţelegere mai presu s de ceamăsurată a ei. Câci, cum am spus. luminadumnezeiască se desfăşoară în chip binefăcător în faţa ve de rilor înţeleg ătoare (sp irituale). Iar acestea au în ele pu terea sâ o prindăca pe una ce le e prez entă şi e pu rure a cu totulgaia spre a comunica cele ale ei. Imitareaacesteia o închipuie dumnezeiescul ierarh*,întinzân d p este toţi cu îmb elşug are razeleînvăţăturii du m nez eieşti şi fiind cu lotul gala

să lumineze prin imitarea lui Dumnezeu pecel cc vine la el (pentru Botez), nearâtând om ânie l ips i tă de s f inţen ie sau o m ânien em ăsura tă faţă de ap os tasia lui de maiînainte, ci luminând pururea în mod ierarhic pc ce i ce vin * la el prin călăuzirea lum in oasădupâ o bună şi treptată ordine şi potrivii cuî nţe l ege rea f iecă ru i a pen t ru ce l e du m nezeieşti61.

§4

Da r. fiindcă obâ rşia sfinţeniei şi buneiorânduiri esle Dumnezeu, iar prin aceasia se

fac cun osc ute lor înse le* sfinţitele minţi, celce tinde spre cunoaşterea a ceea ce a văzut*în tirea sa la începu t va vedea ce este acest dăr isfânt şi în ace asta. în în ălţare a lui spre lum ină^va ve de a prim ul lui da r sfinţit*'-.

Iar cel ce a văzut cele proprii bine şi cu

och i ne p ât im aşi se va de spa rţi dc întunec imile ne lum inate ale necunoşiinţei. Darf i ind nedesăvârşi t pent ru uni rea ş i îm- ,

pârtâşirca ato td esâvârşitâ d e D um nezeu, el nuo va pofti p c ace asta Ia sine, dar va fi înălţat pe încetu l în ordin e şi în ch ip sfâ nt de Ia celei prim e ale lui spre altele m ai din tâ i şi prin'acelea spre cele cu lotul dintâi şi astfel va fiajuns desăvârşit spre dumnezeiasca obârşie,,ca spre culme. Ch ipul aceslci* bine întocm it^.şi sfinţite o rdini e ste sfânt cclui ce vine (la

Botez) şi la co nştiinţa d c sine, avân d d rep tjconducător pe drumul spre ierarh, pe naş. Iar pe ccl asife l în ălţat, feric irea dum nezeia scă îl * p r im e şt e la îm p ăr tăşi r e a de S in e . Ş i,transm iţând u-i lu m ina sa ca pc un semn, îiîndumnezeieşte şi-l introduce în comuniuneacelor îndu m neze iţi63 şi a sfintei lor cete, alcăror sfânt simbol este pecetea* dăruită deierarh celui ce a venit şi înscrierea mântuitoare de către pre oţi, care -l introd uce între ceimântu iţi şi care a intro du s pe lân gă el* pe naş :

între sfintele nume de pomenit, pe cel dintâica iub iior ade vărat al căii de viaţă făcătoarespre adevăr şi al conducătorului îndumnezeitce l-a adus cu sine, iar pe cel de al doilea ca 1un îndrumător nerâtâciior al celui ce l-aînsoţit* p rin înv ăţăturile cu no scu te din pre-dania dumnezeiască.

§5

Da r nu c cu pu tinţă sâ se facă cin ev a părtaşde ccle cu totul contrarc. nici ca cel ce areco m un iun e cu U nul sâ aibă vieţi împărţite,dacâ staruieşie în împărtăşirea neclintită deU nul. ci răm âne nc reţinu t* şi nebiru it în toatedaru rile îm părţite ale celui ce este Unul. F aptul acesta îl aralâ în chip sfâ nt tradiţia simb oa-Iclor. care dezbracă* pe cel cc vine (la Botez)de v iaţa de mai îna inte (ca de un veşmânt) şiîl desface până şi de ultimele legături ale ei

şi-l face sâ privească gol şi desculţ spre apusşi prin desfacerea mâini lor sâ respingă partâşia cu rău ta tea nelu m in ată şi deprindereaneasemânâri i (cu Dumnezeu) produsă de

7 6




aceea în cl. E o respingere exprimată prinsuflarea* acelei deprinderi dc la sine. mărturisind toate lepădările de ceea cc e contrarasemănări i cu Dumnezeu. Pe ccl e l iberatas t fel în inl regime şi desprins dc oricecomuni une ( cu păca t u l ) î l î n t oa rce i e ra rhul spre răsări t . Prin aceas ta sc aratâ s ta b ilir ea şi rid ic a rc a s ta to rn ic ă a a c e lu ia înlumina du m n ez eia scă şi renun ţare a* luitotală, prin curăţie, la păcat.

Aceasta o aralâ şi sfintele lui mărturisiride-a privi în întregime spre Cel Unul*, caresunt mărturisiri ale celui devenii el însuşiunitar şi pe care e l a prim it sâ le facă cu iubirede adevăr. Şi es te . socotesc, vădi i celor pricepu(i în ta in ele ierarh ic c câ, prin în tin derile statorn ice şi hotărâ te sp re Ce l Un ul şi prin

moartea şi nim icirea p orn irilor contrare, cclespirituale ale lui vor dobândi deprindereaneschimbată* a asemănării cu D um neze u. Deaceea, nu e de ajun s nu m ai oste nea la reţineriide la orice păcat, ci e dc treb uin ţă pentruaceasla şi o neîn m uia lă* bărb ăţie, o ne înfr icată înfruntare a oricărei ispite pierzătoare, ostatornicie fără sfârşii în sfânta dragoste dcadevăr, o întind ere ho tărâtă şi ncîn cetată spreea. cu toată puterea, urmărirea necontenită aînălţării la o îm părtăşire m ai d esăv ârşită de

obârşia dumnezeiască64.

§6

C hipu ri le exa cte ale a ce stora Ic poţivedea* în ccle cc se săvârşesc prin ierarhie.Ierarhul, cel asemenea lui Dumnezeu. începecu sfânta ung ere, iar preo ţii de su b el term inăsfânta lucrare a ungerilor, chemând pe cel ce

se desăvârşeşte (se botează) la sfintele lupie.înfăţişate în chip . lu pie p rin ca re sc su pu ne luiHrisios*. carc rânduieşte lupta. Câci Acesta,ca Dumnezeu* este Cel ce rânduieşte lupta,iar ca înţelept este Cel c e a stabilit leg ile ei.iar ca Drepl a pregătit celor cc vor biruicununile. Ş i. ceea ce e şi rtiai du m ne zeie sc, caBun a venii în chip sfânt in luptători şi luptăîmpreună cu ei pentru libertate şi pentru biruin ţa asupra morţii şi a str ic ăc iu nii . Ia r celce se desăvârşeşte (se botează) va pomi cu bucurie la aceste lu pte , pentru că su nt dum nezeieşti; şi stăruie în împlinirea înţeleptelorlegi ale ei, luptând l'âră abatere potrivit lor. cunădejdea sigură a bunelor cununi pe care le

va primi pentm ele. supunându-sc Domnuluiccl bun care a orânduit lupta şi o impune lui.Păşind* pe urnieie du m neze ieşti ale Celui ces-a fâcut. din bunătate. întâiul dintre luptători*. prin luptele sale*, prin carc imită pcDu m nezeu , accla com bate lucrările* şi existenţele co ntrare îndu m neze irii lui, murindîm pre un ă cu H ristos păcatului în Boiez. ca sâvo rbim în chip tainic65.

§7

î nţe l ege m dec i cu p r i ccpc re câ t de potr iv ite su nt sfinte le sim boale . Căci moar teano astră nu este* nim icirea existenţei, cumsoco tes c alţii, ci despărţire a părţilo r unite.Câci du ce su fletul în planul nev ăzut*, întrucâtse face nearătat prin lipsa trupului, iar tnipulse ascunde în pământ printr-o alterare a formelor trupeşti*, fâcându-se nevăzut priviriiom ene şti. De ac eea , în m od po trivii s-a înţelesascu nd erea în treag ă în apâ ca un chip al morţiişi al m orm ân tulu i acop erii. Dcci învăţăturasimbolică ne face cunoscut în mod tainic câccl ce se botează în chip sfânt prin treiscufundări în apâ imită moartea rânduită deDu m nez eu* . Stăpânul m orţii. Dătătorului de

viaţă lisus. urm ată de mo rm ântu l de treinop ţi. E o im itare a lui Dum nez eu care a prim it această m oarle, în care. potriv it pre-daniei lainice şi ascun se a Scripturii, stăpâni- torul lumii n-a aflat nimic66 (cf. loan 14,30).

§8

Apo i îl îm bra că pe cel desăvârşii (botezat)în haine luminoase. Căci prin nepătimirea

bărbătească şi de chip dum nezeie sc l'aţâ deccle co ntrar e şi prin întindere a pu ternică spreUnul. cel fârâ de podoabe se împodobeşte*,ccl fără chip ia chip, însuşindu-şi în chipînţelegăto r strălucire a unei vieţi cu totul lum inoase*’7. lar ungerea desăvârşitoare cu mir îlface pe cel desăvârşit (botezat) bine mirositor. Căci sfinţita desăvârşire a naşterii dinDumne/cu uneşte cele desăvârşite cu Duhuldumnezeiesc. Dar sâlâşluirea spiri tuală aDuhului desăvârşitor şi producător de bunâm ireasm ă, fiind de negrăit, sc lasă cunosc utăspiritual* de cei învredniciţi de sfinţita şiînd um ne/eitoa rea împ ărtăşire prin mintea lorde Duhul dumnezeiesc.

7 7



De spre Ierarh ia Bisericească

La sfârşitul tuturor, ierarhul cheam ă pe tie, m ijloc ind u- i îm păr tăşire a de tainelecel desăvârşit (boteza t) la pre asfânta E uharis- desăvârşitoare.

Capitolul III

/. D espre cele săvârşit e în Sin axâ (în Liturgh ie)

Dar, odată cc am pomenit despre aceasta,nu-mi mai este îngăduit sâ spun altceva dincelc proprii ierarhiei, înainte de ea.

C â c i e a e s t e . d u p â s l ă v i t u l n o s t r uînvăţător. T aina Ta inelor*.

Deci, trebuie sâ o înfăţişăm prin tr-o sfâ ntădescriere* pe ea înaintea celorlalte, ca să neînălţăm, pe tem eiul ştiinţei d um neze ieşti şiierarhice din Scripturi, prin Duhul Sfânt, lasfinţita ei înţelegere. M ai întâi sâcc rc ctâ m dince motiv caracterul obştesc*, propriu şi celorlalte slujiri ierarhice, s-a atribuit ei mai multdecât acelora şi a fost numită în chip uniccomuniune* şi adunare (sinaxâ). chiar dacâoricc slujb ă a oricărei Ta ine adun ă vieţilenoastre îm părţite într-o înd um neze ire unitarăşi prin unificarea de chip dumnezeiesc avieţilor împărţite le dăruieşte comuniune şi

unire cu Cel Unul. Câci spunem câ fârâ îm părtăşir ile de cele la lte simboale ie ra rh ice nuse pr imeşte desăvârşi rea d in* darur i l eobârşiei dumnezeieşli şi desăvârşitoare aleacesteia. Dar iarâşi aproape că nu se poatesăvârşi vreo slujbă ierarhică fârâ ca atotdum-nezeiasca E uharistie sâ nu încunu neze în modconccntrai* prin sfânta ei săvârşire cele ces-au săvârşit prin fiecare în parlc, adunând înunitate cele ce s-au săvâ rşit şi prin d arul venitde la Dumnezeu al Tainei desăvârşitoare

desăvârşind comuniunca cu Dumnezeu acelui ce le-a primit pe toate68.

Câci. dacâ fiecare din slujbele ierarhice arlî nedeplinâ*. nu ar duce la desăvârşire com uniunea noastră cu Cel Unul şi adunarea noastră în El şi nu ar fi Ta ină des ăvârşită, od ată cee nedeplinâ.

Sc op ul şi ţinta* fiec ăreia este în să tran sm iterea Tainei obârşiei dum neze ieşli ccluice se desăvârşeşte6'. Dc accca. pe dreptcuv ânt în ţeleg ere a iera rhic ă i-a dat fiecăreianumele* propriu din adevărul lucruri lor.Astfel, fiindcă sfânta Taină a naşterii dinD um nezeu transmite întâia lum inare şi este

începu tul călăuziri i lum inoase, o s lăvim dince ea ce se săvârşeşte* prin ea cu num ele jadevărat de luminare. Căci ea nâscându-ne 'din nou n e-a sc os din m oarte Ia viaţă. F iindcădeşi e coinun tuturor slujbelor ierarhice sătransmită celor ce se desăvârşesc sfânta lumină, dacâ prin aceasia mi s-a dăruit ceadintâi vedere a ei. prin lum ina atotînccpâtoarea ei sunt călăuzii în chip luminos la vedereai;luiuror celorlalte sfinte (lumini).

Deci, spunându-le acestea, să cugetăm şi

să privim în m od ierarh ic (trep tat) înţelesul pre asfin ţei lucrări a fiecărei Tain e.

II, Taina Sin axei (L iturghie i) sau a com uniun ii (cum inecăturii)

Ierarhul*, dupâ ce a săvârşit o sfântărugăciune la dum neze iescul aliar. încep ând sătămâieze, în con jură lo ală încăpe rea sfanţului

locaş. Apoi, întorcându-se iarâşi la dunineze-Jiescul aliar, încep e sfâ nta cân tarc a psalmilor,cântând împreună cu el sfintele cuvinte ale psalm ilor lot cle rul biseric esc.

Apo i se face prin lilurgi (d iaco ni), pe frând, citirea c ărţilor sfinte*. Dup ă acestea ţ cateh um enii ies din sfântul loc aş şi îm preu năcu ci en erg um enii* şi cci af laţi în timpul pocăinţei, rămânând cei vrednic i de ved ereaşi de îm părtăşirea de c elc dum nez eieşli. Dintre lilurgi*. unii stau la uşile înch ise ale sfân

tului locaş, iar alţii săvâ rşesc altce va din celeale trep tei lor. Iar alţii din fruntaşii* cleru lui - pun înain te * îm preună cu preoţii pe altarsfânta pâine şi potirul bin ecuv ântării, du pâ ces-a mărturisii de către loală plinirea bisericiicântarea obştească* de laudă. Dupâ acestea,dumnezeiescul ierarh săvârşeşte o sfânlârugăciune şi v esteşte tutu ror pac ea sfânlâ. Şidu pâ ce s-au săruta t toţi unii p e alţii, se term ină cilirile tainice din sfin tele cărţi*. A poi,du pâ cc ierarhul şi pre oţii şi-au spălat mâin ilecu apă, ierarhul ia loc la mijlocul sfântuluialtar, iar împ rejur slau îm preu nă cu preoţiinumai fruntaşii dintre liturgi*. Şi ierarhul.

78




dupâ ce a lăudat sfintele fapte dumnezeieşti,săvârşeşte lucrarea de sfinţire a celor prea-dumnezeieşti şi aduce sub văz* cele slăvite prin simboale le ce se af lă de faţă în chip sfânt.

Şi, dupâ ce a arătat darurile ce ni sc dau prin lucrarea dum nezeia scă, ie rarh ul vine lasfânta împărtăşire de ele şi îndeamnă şi pe

ceilalţi. Du pâ ce s-a îm părtăşii de com un iunea cu dum neze iasca ob ârşie şi a iransm is-oşi celorlalţi, încheic cu o sfântă rug ăciun e demulţumire. Ş i, în v rem e ce cei m ulţi privescnumai plecaţi spre dum ne ze ieştile simbo ale,el se înalţă în mod ierarh ic p rin Du hu l du m nezeiesc. spre sfintele obârşii ale celorsăvârşite, în vederi fericite şi spirituale şi cucurăţia deprinderii de chip du m ne ze iesc '0.

III. Tâlcuire duhovnic easc ă

§1

Vino, deci. iubite copile, după arătareachipurilor, sâ trecem, cu rânduialâ* şi cusfinţenie, la adevărul d um nez eiesc al arhetipurilor. spunând celor cc se desăvârşescîncă pentru armonioasa lor călăuzire sufletească, că nici variata şi sfânta compoziţie

a simbo alelor* nu le este fârâ înţeles, ca sâ nule fie numai o arătare a celor din afară. Căci

preas fintele* cântări şi cit ir i din Scrip tu ri ledau învăţătura vieţii virtuoase şi înainte deaceasta cur ăţirea de săv ârşită de păcatulcauzator de stricăciune. Ia ratotdu m nezc iascatransmitere comună şi de pace aducătoare auneia şi aceleiaşi pâini şi a aceluiaşi potir leîntipăreşte legea aceleiaşi purtări îndumnezeite. ca un ora ce au prim it acee aşi hrană şile aduce în amintire* sfânta Cină atotdum-nczeiascâ şi arhisim bo lul ce lor săvâ rşite, princarc însuşi Creatorul simboalelor depărteazăcu toată dreptatea pe cel ce nu s-a împărtăşitcu aceeaşi simţire de cele sfinte* ale Cine i (cf.loan 13.11). Prin aceasta, învaţă cu sfinţenie$i în ch i p du m ne ze i e s c că ap ro p i e reaadevărată, câştigată prin deprindere* de celedumnezeieşti, le dăruieşte celor ce se apropieîm părtăşirea de acelaşi conţinu t (al Cinei).

§2

Aceste înţelesuri, p otrivit zu grăvite, pre

cum am sp us. înaintea uşilor celor nepătrunse(ale altarului), sâ intrăm de la celc cauza le* lacauze, potrivit sfintei* noastre liturghii (si-nax e) şi sub călăuzirea lum inoasă a lui lisus,la v ede rea cuv en ită a înălţim ilor celo r spirituale (inteligibile), vedere carc se întâlneşteîn ch ip vădit cu fericita frumu seţe a arh etipu

rilor (a conţinutu lui ca uza tor al simb olurilor).Dar , o . a to ldumnezeiascâ ş i s fântă as -cunz imc, dezbrac â-te dc îm hrăcăm inţile careînvăluie tainele tale şi aralâ-tc nouă în strălucire a ta şi um ple ochii noştri înţeleg ători delum ina cea u na şi nea cop eritâ71.

§3

Deci. socotesc câ irebuie sâ intrâm înlâun-trul cclor atotsfinte, dupâ ce am descoperiiînţelesu l celo r dintâi dintre form e* , ca sâ privim la fr umuse ţea lui d c chip dum nezeie scşi sâ vedem pe ierarh mergând cu bunamireasmă de la dumnezeiescul altar până laultim ele p ărţi ale sf ân tului lo caş, şi revenindiarăşi la el, după ce a săvârşit accasta. Câcifericirea dum nezeirii atotizvorâtoare mai presus de loate*, ch iar dacâ iese din b unătate spre

com un iun ea cu ce i sfinţi ce se împărtăşesc deca, nu iese din stabilitatea şi temelia einem işcată dupâ fiinţă. Ea lum inează tuturorcelor asemănători cu Dumnezeu, pe măsuralor, dar ieşind to tuşi cu ad evărat în jurul e i, nuse mişcâ deloc din* identitatea ei. La fel*dumnezeiasca slujbă a sinaxei (a liturghiei)deşi, având o obârşie unică şi simplă şi concen trată. se înm ulţeşte cu iubire de oam eniîntr-o sfântă varietate dc simboale şi înaintează pânâ la înfăţişarea în chipuri a întregii

obârşii dumnezeieşti, se adună iarâşi dinacestea în c hip un ilar în un itatea ei şi uneşte pc ce i în ălţaţi la ea cu sf in ţenie . în acelaşi feldumnezcicsc, dumnezeiescul* ierarh, deşicobo ară ştiinţa unitară a ierarhiei lui cu bunătatela cei de sub el, folosindu-se dc mulţimea sfintelor simboa le, revine ca dez legat şi nereţinut decei m ici. în mod nem icşora t, la propria obârşie.Dar. fâcându-şi intrarea înţelegătoare (spirituală) la unitatea ci. vede în chip curat ra ţiunileunitare ale celor săvârşite, pentru câ ieşirea deoameni iubitoare la cele de al doilea i-a pricin uit (prin m ărgin irea lo r/ înto arcere a maidumnezeiască spre cele dintâi72.

79




Iar s fânlâ ros t i re a psa lmi lor* uni tăaproap e fiinţial cu toate Ta ine le ierarhicc(săvârşite de ierarh) n u treb uie despărţită delegătura icrarhică dintre toate. Câci toatâsfânta* S crip tură a înfăţişai pen lru oam en ii

capabili de îndumnezeire următoarele: venirea la ex istenţă dc la Dum neze u p rin facereacelo r ce su nt şi ord inea lor (cf. Fac.); ierarhiaşi v ieţuirea lor după o lege (cf. L ev.. D eut.).împ ărţirile de daruri şi de bunuri poporu luisfin ţit (cf. Nu m .), înţele g er ea sf in ţilor

ju decători (cf. Jud.) sau îm păraţilor înţelepţi(cf. Reg .; P arai.) sau a p reo ţilor îndum nezeiţi,iubirea nedintită şi stăruitoare dc înţelepciune a bărb aţilor în vâ rstă, p enlru creştere* prinvarietatea şi m ulţim ea încercărilor (cf. Iov),

sfaturi înţelep te peniru îm plinirea datoriilor(cf. înţel.), laude şi chipuri înţelepte ale iubirii*(cf. Cânt.), vestiri de mai înainte ale celor viitoare (cf. Profeţi); fapte le omeneşti* şi dum nezeieşti ale lui l isus (cf. Evangheli i lesinoptice), vieţuirile şi învăţăturile de Dumnezeu insuflate şi imitatoare dc Dumnezeu aleucenicilor lui (cf. Fapl.; Epistole), vedereaascunsă şi tainică a celui între ucenici iubii*şi m inun at (cf. A po c.), învăţătura despreDumnezeu cea mai presus de lume a lui lisus(cf. loan). Toa te ac estea au prins rădăcini* înei prin sfintele înălţări de ch ip dum neze iescale Tainelor. Iar sfânta redare în scris a dum nezeieştilor* psalmodii are ca scop slăvireatuturor înv ăţăturilor desp re D um nez eu şi afaptelor du m ne zeie şli* şi cinstirea cititorilorşi lucrărilor sfin te ale bărb aţilor înd um nezeiţi. Ia r ace sta p rilejuieşte o explica re şi ol a u d ă a d a r u r i l o r d u m n e z e i e ş t i p e n t r u

prim irea fiecărei T ain e ie ra rh ice, fapl care

pro duce deprin derea com unicării ei celo r cco laudă în ch ip dum nez eiesc73.

§5

Când, deci, cânuirca care cuprinde toateccle sfinte (toată mântuirea) pregăteşte puterile noastre sufleteşti penlru armonia cu celecc se v or sfinţi p uţin m ai târziu şi prin exec utarea om ofon â a imnelor dum nezeieşti* ne va

pro duce în ţele gerea com ună a celo r dum nezeieşti şi cca între unii şi alţii, ca printr-uncor unit şi o m ărturisire com un ă a cclo r sfinte.

§4 ccle mai concentrate* şi umbrite în rostireacuv intelo r psa lm ilor devin m ai înţelese prinmai mu lte şi m ai clare chipuri; şi exprimareasau în ţelegerea lor se lărgeşte prin citiri prea;sfinte ale u no r sfinte texte scrise. în acestea*,cel ce priveşte în chip sfânt va trăi o suflareunitară ca mişcată de D uhul ccl Unul şi dumnezeiesc . Apoi . în mod cuveni t , s e va propovădui* co n fo rm tr ad iţiei m ai vechi N oul T esta m en t, arătând po tr iv it ord in iidu m neze ieşti ierarhice că u na. Ev anghe lia, agrăit despre viitoarele lucrări dumnezeieştiale lui lisus. iar cealaltă (Apostolul) le-a îndeplinit; şi că acela a spus* adevărul închipuri, iar acesta le-a arâtai prezente. Câcilucrarea Tainelor prin acesta a confirmatadevărul p revestirilor ace leiaşi lucrareadum -nezeiască a acesteia este recapitularea teolo

giei*74

§6

Cei ce nu p rimesc însă deloc* în urechile,lor sunetele sfintelor Taine nu văd nici chipurile lor, refuzând fără ruşine mâniuiioarea prim ire a Tain ei naşterii din Dum nezeu* şirepetând spre pieirea lor cuvântul Scripturii:C ăile la ie nu vreau să le ştiu (Iov 21,14). Dar pe cate hum cni* . energum eni şi pe cei af laţiîn stare de pocăinţă, rându iala sfintei ierarhiiii lasă sâ audă sfânta cântare a psalmilor şicitirea dum nez eiască a atotsfinlelo r Scripturi.D ar nu-i invită pe ac eştia la sfintele lucrări şivederi spirituale urm ătoare, ci num ai p e ochiidesăvâ rşiţi ai ce lo r desăvârşiţi. C ăci ierarh iacea în chipul lui Dumnezeu e plină de sfântadreptate şi împarte în chip mântuitor, dupâvred nicia fiecăruia, îm părtăşirea de ccle dum

nezeieşti corespunzătoare fiecăruia, dăruind-o cu sfinţenie la timp ul cu ven it pe m âsura şi potr iv a lor. Catehum enii su ni puşi în cea dinurmă* treaptă, câci sunt nepărtaşi* de celedumnezeieşti şi neiniţiaţi (neintroduşi tainic)în nici o lucrare ierarhică desăvârşitoare şi nuau nici o exisienţă în Du m neze u prin naştereadu m nez eiască; ci sunt înc ă purtaţi în pântece* prin cuvin te le părin te şti şi m odelaţi de formele de v iaţă fâc;iioarc spre fericita aducerela viaţa înce pătoare şi lum ina înce pătoa re prin

naşterea din Du mn ezeu. C ăci, precum prunciitrupeşti neîm pliniţi şi nefon na ţi dac â cad dinlucrarea de formare a lor sunt ca nişie avor




toni* şi lepăda ţi, aşa au ei pe păm ân t o siarenenăscutâ şi lipsită de viaţă şi neluminată. Şicel ce cugetă drept, văzând această apariţie alor. n-ar pute a sp une că e i, ieşiţi din î n tunericul pânlecelui, au fost aduşi la lumină.Fiindcă, aşa cum ştiinţa medica lă, care se îngrijeşte de tnipun. spune că lumina lucrează nu

mai asupra celor ce primesc lumina, aşa şi ştiinţa prcaînţeleaplă accio r sfinte îi pregăteşte îniâi prinhrana începătoare a Scripturilor formatoare şi deviaţă făcătoare şi dup ă cc le-a desăvârşit ipostasul

pentru naşterea lor din Dum nezeu , le dă m ântuirea lor. potrivit treptei la care au ajuns - îm părtăşirea de celc luminoase şi desăvârşitoare.Acum însă îi ţine despărţiţi ca pe unii ce nu suntdesăvârşiţi, tie cele desăvârşite. îngrijindu-se dehuna rânduialâ a celor sfinte şi de pregătirea şiviaţa catehumenilor potrivit ordinii dumnezeieşti

a ierarhici7*.

§7

Iar mu lţimea en erg um en ilor este şi ea lipsită de sfinţenie*, da r e a do ua d up ă cea acatehumenilor. carc e ultima faţă de ce le desus. Căci nu e, precum socolcsc, egală cuaceea în ne iniţiere a to tală şi în n eîm părtăşireaextremă, având oa reca re îm părtăşire de preasfinle le lu crâ ri desăv ârşitoare, deşi ereţinută de atrac ţiile şi tu lburările con tra re şide accca îi este op rită în m od cu ven it vede reacelor atotsfinte şi împărtăşirea de ele. Dar,dacă este adevărat câ bărbatul deplin dumnezeiesc, cel ce se împărtăşeşte cu vredniciede cele du m nez eieşti, cel înălţat la culm eaasemănării cu D um neze u prin îndum neze iriletotale şi desăvârşitoare, nu va mai lucra nicicele ale trupului, afară de ceea ce e cu totul

trebuincios prin fire - şi acea sta se poale num itrecător - ci va fi templu şi următor al Duhului dumnezeiesc în îndumnezeirea lui. întărind ceea ce e asemenea prin ceea ce easemenea, un astfel de* bărbat nu va mai fiînfruntai niciodată dc năluciri sau muşcături,ci va râde dc ele şi când a cestea se ap rop ie deel luptă împotriva lor şi le alungă şi maidegrabă va lucra, decât va suporta şi prinndnipălimirea nebiruită a deprinderii lui seva arăta şi altora doctor al unor astfel de

muşcături.Dar pc lângă aceasta socotesc, ba mai

degrabă ştiu lim pede, câ p uiere a de distincţie

cea mai clară a celor ce fac parlc din trepteleicrarhice cunoaşte înainte de aceştia o influen ţă foarte nec urată* carc stăpâne şte peene rgu m enii care. d espâ rţindu -se de v iaţa dechip dumnezeiesc. îşi însuşesc şi o cugetareşi o purtare asemenea cu a demonilor pierzători. întorcându se prin ultima şi cca mai

pie rzătoare nebunie de la cele cu adevăratex isten te* , de la bu nătăţile nem uritoare şiveşnic dulci şi poftesc şi-şi lucrează înstrăinarea materială* şi mult pătimaşă şi pierzătoare şi s tricătoare, prin nesigura, daraparenta părută plăcere de cele s trăine*.A ce ştia trebu ie să fie despărţiţi cc i din tâi şi înm od prin cipa l de ceilalţi şi de glasul ce -idis ting e al liturg ului* . C ăci nu le este îngăduitacestora sâ se împărtăşească dc altceva din celesfinte , decât dc cu vinte le învăţăturii care-i în

toarce la cele bune. Căci. dacă sfânta slujire(ierurgia) mai presus de lume a celor dumnezeieşti se ascunde şi celor din starea de

pocăinţă şi cclo r ce au fo st mai în ain te în ea .nu se lasă apropiată de cel ce nu e cu totulsfânt . Câci s trigă şi aceasta cu o totalăsfinţenie: sunt de ne văzu t şi de ne împărtăşitşi ce lor ce prin c ev a de jos sunt nc dcsăvârşiţiîn deplina asemănare cu Dumnezeu. (Căciglasul cu totul limpe de de părteaz ă şi pe cei cenu se pot uni cu cei ce se împărtăşesc cu

vredn icie de cele d um nezeieşti).Cu atâ t mai mult va fi mu lţim ea n esim ţită

a celor înrâuriţi de ce lc rele (a ene rgu m enilo r)în mod pătimaş*, străină de toată vederea şiîmp ărtăşirea de cele sfinte.

Deci, cei ne iniţiaţi* în Tain e şi nedesăvârşiţiau fosl scoşi în afara locaşului biscricesc al iuiDumnezeu* şi a sfintei slujbe (ienirgii) superioară lor; pe lângă aceştia, cci ce s-au despărţitde viaţa sfinţită. Iar după aceştia, cei ce pentrunebărbăţia lor au devenit pătimaşi prin muşcături*şi năluciri. încât n-au ajuns, din lipsâ de b ăr băţie* , p rin tr-o înc lin are s tato rn ică şineobosită la o neclintită şi activă deprindere aasemănării cu Dum nezeu7*1. Dupâ aceştia, urm ează cei ce s-au despărţit de v iaţa contrară, darîncă nu s -au curăţit şi de înch ipuirile ei printr-odeprindere şi dragoste* dumnezeiască şinean iestecatâ. Iar dupâ ci. cei ce nu s-au fâcut odată peniru to tdeauna unitari şi, vorbind potrivitlegii, neprihăniţi şi cu toiul fără prihană.

lar slujitorii şi văzătorii atotslinţiţi* ai celor

preasfinte. privind în chip slant prea stanţa Taină,slăvesc printr-o laudă comună* pe începătorul binefăcător şi dc bine dătător, de la care ni s-au

81




arătat nouă Tainele mântuitoare carc lucreazăcu s f inţen ie înd um ncze i rea ce lor ce sedesăvârşesc. Lauda aceasia* unii o numesc cuvântare de laudă, alţii simbolul credinţei, iar alţii,

precum socotesc, mai dumnezeieşte, mulţum ireierarhică, ca pe una ce cuprinde sfintele daruri cene-au venit de la Dumnezeu. Căci mie mi se pare*

câ cuprinde lauda tuturor lucrărilor dumnezeieşticu privire la noi; (această Taina) a dat existenţă cu bunătate fiinţei* şi vieţii noastre şi i-a dat formăde chip dumnezeiesc prin frumuseţile arhetipice;şi a făcut-o părtaşă de o deprindere şi înălţimedumnezeiască: iar văzând golirea noastră prinneatenţie de daru rile dum nezeieşti, ne-a rechemat la starea de la început prin bunătăţile ce nile-a pregătit* şi prin însuşirea deplină* de cătreF.l a celor ale noastre şi prin transmiiereadesăvâ rşită a celo r ale sale ne-a făcut să lucrămnoi înşine b inele şi prin aceasta sâ ni se dăru

iască împărtăşirea de Dumnezeu şi de celedumnezeieşt i .

§8

spune teologia* , nu morţi, ci mutaţi din moartei Ila viaţă atotd um nezeiască7''. Observă* câ eisunt înscrişi în sfintele pomelnice ale amintiriidumnezeieşti, nu omeneşti într-o amintireînchipuită, ci, cum ar spune cineva. îndumnezeiţii; prin cunoştinţă cinstitoare şi neschim

b a tă a c e lo r d e s ăv â rşi ţi a s e m e n e a cu

Dumnezeu, proprie lui Dumnezeu. Căci a cunoscut, spune Scriptura, pe ce i ce su nt ai Iui \ (II Tim. 2.19) şi Cinstită este înaintea Domnului moartea curioşilor săi (Ps. 115,6), nu-mindu-se moartea cuvioşilor desăvârşirea întrucuvioşie. Ş i înţelege-o accasta în ch ip slant, caarătând câ atunci când se pun pe dumnezeiesculaltar cins titele sim boale* prin care c înfăţişaiHr istos şi nc îm părtăşim de El, e de faţă în chipnedespărţit ceata sfinţilor, arălând legătura lornedespărţită. în sfânta unire m ai presus de lume,cu El.

§1 0

Astfe l, lăudală cu sfinţenie iubirea dum nezeiască de oameni se pune înainte dumnezeiasca pâine* acoperită şi potirul b inecuvântării.Sc face apoi preadumnczeiasca sărutare* şirostirea tainică şi mai pre sus de lume a sfintelor

diptice scrise. Penlru câ nu sc poate înfăptuiîm preu na no astră înălţare sp re Cel Unul şi spreîm părtăşirea de Unu l, având d esp ărţiţi peaceia de unirea întru pace cu noi. Câci. dacă.iluminaţi de ve de rea şi cun oa şterea CeluiUnul ne unim în adunarea unitară şi dumnezeiască, nu mai suportăm sâ cădem în poftele * îm părţit e, din care se nasc duşm ăn iile pământeşti şi pătimaşe laţă de cei deaceeaşi fire*. De ci. ac eastâ viaţă unita ră şined esp ărţită o cere ca pe o lege slujb a sfântă(ierurgia) a păcii, unind pe cel asemenea cucel ase m en ea şi despărţim! şi vederile du m nezeieşti şi unitare de cele împărţite78.

Iar prin citirea sfintelor diptice* dupâ sărutarea păcii, se pomeneasc cei ce au vieţuit închip cuvios* şi au ajuns la desăvârşirea uneivieţi virtuoase neschimbate, care pe noi ne îndeamnă şi ne călăuzeşte la o deprindere fericităşi la o vcşnicie de chip dumneze iesc prin a sem ănarea cu ei. iar pc ei îi declară ca vii şi. precum

A cestea fiind săvârşite cu sfin ţenie dupârânduiala spusă, ierarhul , s tând înaintea

preasfinte lo r sim boale . îşi spală m âin ile cuapă*, împ reun ă cu cin stita tag m ă a preoţilor.Şi fiindcă, precum zice S criptura, cel spălat*

nu are nevoie de altceva decât de spălareavârfurilor* sau a celor din urmă ale sale (cf.loan 13.10). prin curăţirea ac casta a vârfurilorextre m elor se va afla în pre asfân ta deprindewţa asemănării cu Dumnezeu; iar păşind cu bunătate sp re cele de al doilea, va fi ncreţinutşi dezlegat, ca unul ce e unificai penlru totdeauna; şi întors iarâşi spre Cel Unul în chipunitar, îşi va face întoarcerea neprihănită şinepătată, păstrând şi întregimea asemănăriicu D umn ezeu. Iar vasul cel sfânt* dc s păla t, pre cum am spus, era şi în practica ierarhieicelei d up ă lege. De aceea acum aminteşte de clla spălarea m âin ilor ierarhu lui* şi a preoţilof’ ţ,Dar cci ce păşesc acum spre preasfânta lucrare.;sfinţitoare trebuie să aibă curaie* şi ultimeleînchipuiri ale sufletului şi sâ se apropie de ea prinir-o asemănare cu ea , dupâ putinţă. Astfel,arătările dumnezeieşti vor străluci mai luminoas e şi razele lum inii mai presu s de lum e vorface să t reacă* prin luciul ogl inzi lor*asemănătoare lor mai deplina şi mai străveziastrălucire a lum inilor lor. Iar spălarea ierarhului* şi a preo ţilor p ână la vârfu rile u ltimilor părţi ale lo r se fa ce în faţa preasf in te lo r sim-




boale, ca in laţa lui H ris to s ca rc vede toateg â n d u r i l e n o a s t r e c e l e m a i a s c u n s e . Ecurăţirea ex trem ă* cc p ătrunde în m ăruntaiele alotcu no scu te d c El şi de jud cc âţile lui prea drepte şi de neocoli i. Ast fe l se uneşteierarhul cu celc dumnezeieşti şi lăudând sfin

tele lucrări (icrurgii), lucrează cele atotdum-nezeieşti şi ad uc e su b vede re* cc le lăudate**1.

§11

Iar care spunem că sunt* lucrările dumnezeieşti ccle pentru noi sc va arăta, pe câteste cu p utinţă. în cele urm ătoare.

Dar nu sunt în stare sâ le spun pe loale, cuatât mai puţin să Ic cunos c în chip c lar pe toateşi să le fac cunoscute în chip lainic şi allora. Şicât sunt de lăud ate şi slujbele săvârşite de du m nezeieştii ierarhi urmând Scripturilor, o vomspune şi no i. invocând în aju tor contribuţia*învăţăturii îentrluce. Firea om ene ască* roslo-

olindu-sc de la începui în chip nebuncsc de launătăţile du m neze ieşti a trecu t* la o viaţă mult

împâtim itâ şi la un sfârşit în moartea adu cătoarede stricăciune. Căci despărţirea pierzătoare deadevărata bunătate şi călcarea sfintei rânduielidin rai l-a predat pe cel ce s-a sustras jugu lui dcviaţă făcător, porn irilor pro pr ii* şi am ăgirilor

atrăgătoare* şi vătămătoare ale vrăjmaşului. Şi prin aceasta a schim bat în chip ja ln ic veşniciacu moiirtea.

lar primind ca începui al său naştereastricătoare, aceasta l-a dus cu dreptate la unsfârşit* corespunzător începutului*. Iar prinaceasla, căzând de bun ă voie din viaţa dum nezeiască şi înălţătoare*, a fost dus spre suireadin urmă contrară, spre înstrăinarea mult pătimaşă*. Iar rătăcită şi abătută de la caleadreaptă spre Du m nez eu C el cu adevărat existent

şi supun ându -sc m ulţim ilor apostate, pierzătoare şi râu lucrătoare a demonilor, a uitat cânu slujeşte lui Dum nezeu, nici ce lor iubiţi, ciduşmanilor*. Şi lblosindu-sc dc aceşti duşmaninccniţători şi fără mi lă. a căzu t în ch ip jalnic în celecc nu suni* şi în prim ejdia pieirii.

Dar alotncmărginita iubire de oameni* a bunătăţii dumnezeieştii obârşii n-a renunţai niciacum la lucrarea dc sine şi plină dc bunătate aProvidenţei faţă de noi*, ci lacându -secu adevărat

părtaşă, în chip nepăcătos. de toate ccle ale noastre

(cl. Evr. 4,15) şi uninilu-se cu smerenia noastră,împreună cu deprinderea* lucrării proprii cudesăvârşire nea mcstcca iă şi neciuntită. ne-a dăruitnouă şi comuniun ea cu ea. ca unora de-un neam

ea şi ne-a făcut părtaşi ai bunătăţilor proprii.

desfiinţând stăpânirea mulţimii apostate asuprano astră, cum spune trad iţia ascunsă, nu cu

uterea*, care e m ai larc decâ i a aceleia, ci princripiura p redată nouă în mo d lainic, îndreptată

prin dre apta ju decată şi dreptate (cf. Ps. 96,2).Ş i a schimbai ale noastre cu lotul împo triva lorcu bunătate.

Mintea neluminată a noasirâ a umplut-ode o abundentă* alotdumnezeiascâ lumină şilipsa ei de chip a împ odo bit-o cu frumuseţile*chipurilor dumnezeieşti. Iar locaşul sufletului fiinţei no astre înc ă nede plin căzute l-aeliberai de patimile foarte urâte*, dc în-t i n ă c i u n i l e s t r i c â c i o a s e , a r â t â n d u - n eîn ălţare a m ai pre su s dc lu m e şi vieţuireaînd um ne ze ită în asem ănările sfinţite aleno astr e cu ea , pe cât este cu p utin ţă"1.

§12

Dar cum am putea noi primi unitar peDumnezeu altfel decât prin amintirea mereur e î n n o i t ă a p r c a s f i n t e l o r l u c r ă r i d u m nezeieşti, prin sfintele rugăciuni şi slujbeierarhice*'.' Câci aceasta o facem spre amintirea lor, cum spun S cripturile (cf. Luc. 22,19).De aceea dumnezeiescul ierarh stând la dum

nezeiescul altar laudă sfintele fapte dumnezeieşti pomenile ale lui lisus, fapte ale pronieiatotdumnezeieşti, pe care El le-a săvârşii, dupăScripturi, pentru mântuirea neamului nostru

prin bunăv oirea Tatălui în Duhul Sfânt. Dupâce le-a lăudat* şi a privit cu ochi înţelegătorivederea lor spirituală, trece apoi la sfânla lorsăvârşire simb olică, potrivit tradiţiei dum nezeieşti. Dc aceea slăveşte pe Dumnezeu cuevlavie şi ierarhic după laudele sfinte ale faptelor dumnezeieşti , s trigând mai întâi cu

sfinţenie către El: Tu ai zis , fa c e ţi aceasta întru pom enirea M ea (Luc. 22,19). Â poi. cerând sâfie tacul vrednic de această sfântă lucrarem ântu itoare a lui Du m neze u şi sâ săvârşească p rin a s e m ăn are a lu i H r is to s ce le d um nezeieşti şi să Ic transmită în chip alotslanl, şica cei ce se vo r împ ărtăşi d e celc slin te să seî m p ă r t ă şe a s c ă c u s f i n ţe n i e c u c e l c esăvârşeşte cele preadumnezeieşti, aduce subvede re cele lăudate prin s imb oalele ce sc aflădc faţă în ch ip sfânt . Căci des co pe ră pâineaac operită* şi ne îm pârţitâ şi dcsfăcând -o înm ulte şi împărţind potirul cel unul tuturor,înm ulţeşte sim bo lic u nitatea şi o îm parte,săvârşind prin aceasla lucrarea cea sfântă.




Căci lisus cel Unul şi simplu* şi ascuns cadumnezeiescul atotîncepâtorul Cuvânt a venii din bunătate şi cu iubire dc oameni, prinîntruparea cea asemenea nouă la starea com pusă şi văzută în m od ncsc him bat şi a în făp t u i t c u b u n ă t a t e c o m u n i u n e a n o a s t r ăun ifica toare cu E l8-'. Şi astfel a unu cele sm eriteale noaslre cu cele ale lui în mod culminant*,dacâ şi noi ne armonizăm cu El ca mădulare aletrupului lui (cf. I Cor. 12.27) în aceeaşi viaţaîntreagă* şi dumnezeiască. Şi nu rămânem aşa,nea rmonizaţi, nici nealipiţi şi neconvieluiton cumădularele lui dumnezeieşli şi preasânâtoase,câci nu nc lasă omorâţi de pa timile pricinuitoarede stricăciune. Câci, dacă dorim com uniunea cuEl. trebuie sâ tindem şi noi* spre atoidum neze-iasca Iui viaţă dupâ trup şi prin asem ănarea cu

sfânta ei nepăcâtuire, sâ alergăm spre o v ieţuireîn întregime dc chip dumnezeiesc. Căci aşa nise va dărui şi nouă com un iunea cu cel ce ne vomface asemenea.

§13

Acestca le arată ierarhul, prin astfel de actesfinte, aducând damrile acoperite spre arătare,dupâ ce a împărţit unitatea lor în multe şi prinunirea la cu lme a celo r împărţite cu cei cărora

sc dau. înfăptuind comuniunea între cei ce seîmpărtăşesc. Căci înfăţişează în acestea în modsensibil, aducându-1 sub vederea* noastră înmod desăvârşit pc lisus Hristos, viaţa noastrăspirituală. în chipuri. Câci El, fiind ascuns du pădum nezeire prin întruparea cea neamestecată, aluat chip din noi*, venind din unitatea cea dupăfire în mod neschimbat, la starea noastră îm

părţită; iar prin aceastâ binefăcătoare iu bire dcoameni, a chemat neamul omenesc la îm

părtăşirea de Sine şi de bunătăţile sale. dacâ ncînno im cu atotdum nezeiasca lui viaţă, prin

asemănarea noastră, dupâ putere, cu ea, şi prinaceasta nc facem cu adevărat părtaşi desăvârşiţiai lui Dumnezeu* şi ai celor dumnezeieşti.

§14

împânăşindu-se şi transmiţând dumnezeiasca

îm părtăşanie, termină cu sfânta mulţumire*adu să cu sfinţita com unitate a bisericii. Câciîmpărtăşirea proprie premerse transmiterii*împărtăşirii şi primirea proprie a Tainelor. îm părţirii lo r tainice. Căci aceasta esle buna înt o c m i r e , râ n d u i a l a o b şt e a s c ă a c e l o rdumnezeieşti: întâi se lace părtaş şi se îm

plineşte sfinţitul conducăto r cu cc le ce se vordărui de cl de la Dumnezeu altora, apoi letransmite şi celorlalţi.

Dc aceea şi cei ce se folosesc de învăţăturiledum nezeieşti* cu îndrăzneală* înainte de a-şi fifăcut vieţuirea şi de prinde rea potrivită cu elesunt cu totul necuraţi şi ţinuţi în afară de sfânta)rânduială*. Căci. prccuin f iinţele mai subţiri şi imai străvezii se um plu cele dintâi dc raza ce v ine' ’’de la soare, transm iţând toatâ lum ina revărsatăîn ele ce lor de dup â ele. cel ce nu s-a făcut prin :

toatâ deprinderea deplin asemenea lui Dunwnezeu nu trebuie să îndrăznească* sâ se so- 'coteascâ pc sine transm iţător apt* către alţii a itot ce e dumnezeiesc sau să se arate mijlocitor 1al insuflârii şi judec ăţii dumnezeieşti144.

§15 |

După ce s-a adun at toatâ ceata pre oţilor în 8ord ine ierarhică şi s-a împ ărtăşii de ce le atot- 3dum neze ieşti, term ină cu o sfântă m ulţum ire; \

recun oscân d pe m ăsura lor faptele dum- snezeieşti şi lăudând ha rurile dăruite. Iar cei ce ,Jnu se îm părtăşesc de celc dum nez eieşti şi nu *le cun osc, nu pa rticipă la m ulţum ire, deşi f dupâ firea lor daruri le preadumnezeieşti suni jvredn ice de m ulţum ire. 1

Deci precum am spus. aceştia ca unii ce jjn-au voit să se împărtăşeasc ă de darurile dum - J J nez eicşii, au răm as ne nn ilţum itori faţă de nes- „tfârşilele da rur i ale fap telor dum nez eieşti. •*Gustaţi, spune Scriptura, şi vedeţi (Ps. 33,8). J

Câci prin sfânta* exp erien ţă (iniţiere) a celor Jdumnezeieşt i , cei cc le-au experiat (ceiiniţiaţi), cuno sc m arile daru ri ale haru rilor. Ş i Avăzând înălţim ea şi m ărim ea lor atotdum - Jnezeiasc â, prin îm părtăşirea preasfân tă, laudă *cu m ulţum ire faptele bu ne mai presus deceruri ale dum nez eieştii obârşii a lor.

Capitolul IV

/ D espre cele săvârşite in M ir sinaxe şi atât de bun e vederile inteligibile şi despre cei d esăvârşiţi in el (spirituale) ce înfăptuiesc în m od ierarhic co muniunea şi unirea noastră cu Cel Unul.

Deşi suni atât de mari Ta ine le preasfintei totuşi mai este şi o altâ sfântă lucrare de o

84




treaptă cu ea.Taina a cea sta o nu m esc înv ăţătorii no ştri

Mir. C ercetând deci părţile ci du pă sfinteleei chipuri, nc vom înălţa astfel prin vederi (c ontemplări) ierarhice spre Cel Unul* aflător în părţile ei*5.

II. Tain a sfinţirii M irulu i

în acelaşi m od ca In Sina xă se slobozesccetele celor nedesăvârşiţi după cc s-a făcutînconjurul ierarhic al întregului sfânt locaşcu buna mireasmă* şi după sfânta rostire a psalm ilo r şi c it i rea a to td u m n ez e ie şt ilo rScripmri. Apoi ierarhu l, luând m irul. îl aşazâ

pe dumnezeiescul al ta r, ucoperindu-l de ju r-împrejur cu douăsprezece sfinte aripi. învreme ce toţi cei de faţă câ ntă cu g las p re asfânt. slânta cântare* a pro orocilor dc Du mnezeu Insu flaţi. Ş i, dup ă ce el a isp răvitrugăciunea rostită în faţa lui* (a m iru lui) , scfoloseşte de el în preasfintele lucrări desfinţire a celo r înc hin ate lui Du m ne zeu şi

penir u a p ro a p e o r ic e lu c ra re ie ra rh ic ăsfinţitoare.

III. Tâlc uire duhovnic ească

§1

înălţarea înce pătoare prod usă de aceastăsfântă lucrare desăvârşitoare prin cele ce scsăvârşesc în chip sfânt cu sfântul Mir, socotesc că aratâ că bărbaţii cu vioşi au în m intealor ascunsă sfinţenia şi bu na m ireasm ă. E a le

porunceşte bărbaţilor sf in ţiţi* sâ nu-şi fa căarăta te f rumoase le ş i b inemi ros i toarc leasemănări în virtute cu Du mn ezeu cel ascun s,spre slava deşartă.

Căci bine m irositoarele fru mu seţi ascunseşi mai presus de m inte ale lui Du m neze u suntneprihănite şi se aralâ în chip spiritual numaicelor înţeleg ători, vo ind sâ aibă nec orup techipurile virtuţii din suflete. F iindcâ forma* bine im itată, d ar nedefin ită a vir tuţii de chipdu m nezeiesc, t inzând spre frum useţea ei

spirituală şi binemirositoare. îşi dă astfelchipul ei şi înfăptuieşte cea mai bunăimitaţie86.

Ş i. precum în realizarea chipurilor sensi

b ile , dacă zugravul priv in d neclin ti t sp reforma m odelului nu e atras spre nimic altcevadin cc le văzute sau spre ceva d eoseb it de el îlva reda pe însu şi cel zugrăvit aşa cum este: undublu al originalului (dc e îngăduit* a spuneaceasta) şi va arăta pc cel real în asemănarea

lui şi modelul în chip* şi pc fiecare în fiecareafară de de ose birea de fiinţă, la fel privire aînlin să şi neab ătută spre f rum useţea bine m iros i toare şi ascunsă va înt ipări forma*nedeosebiiâ şi de chip cu totul dumnezeiescîn min tea zug rav ilor iubitori de frum use ţe şi bunătate87.

în mod cuvcni t* deci , zugravi i dumnezeieşti um plând în ţeleg erea lor de chipul bine m iro sitor mai presus de fire şi de frum useţea spirituală nesc him ba tă nu m ai ac

tivează* nici una din virtuţile din ei prin carei mi t ă pe Dumnezeu ca s ă f i e văzu t ă*de oameni, cum spune Scriptura (cf. Mat.6,1; 23,5). Ci priv esc cu sfin ţen ie, c a închip, în mirul dumnezeiesc preasfinteletaine aco perite ale Bisericii. De ac eea şi ei,întipărin d sfinţen ia v irtuţii de c hip atot-dum nezeiesc înlâuntrul m inţii care im ită peD u m n e z e u ş i c a r e e z u g r ă v i t ă d u m nez eieşte. privesc num ai la înţeleg erea ar-het ipicâ (dumnezeiască). Şi nu numai câsunt n evăzuţi de cel nease m en ea lor. ci niciei nu sunt atraşi spre privirea acelora. Deac eea , co ns ec ve nţi cu ei înşişi , nici nuiubesc ce le ce par, zadarn ic, bune şi drepte,ci pe cele ce sunt cu ade vărat astfel . N ici nuca ută spre slava soco ti tă de m ulţime , înmo d prostesc, ferici tă, ci jud ec ă prin eiînşişi binele şi râul, ca unii ce, imitând peDumnezeu, au ajuns ei înşişi chipuri dumnezeieşti ale bunei miresme* a dumnezeiri i

a iot încep âtoarc care, având de la Sine bunamireasmă adevărată, nu se schimbă după p ăr erea ce lo r m ulţi, ci îşi arată reali ta te ane făţâriiâ în chip urilc c i adev ărate.

§2

Da r. după cc am văzut frum use ţea dinafară a întregii sfinte şi bune lucrări, vino sâ priv im la frumuseţea ei mai dum nezeia sc ă.

Căci, odată ce ea însăşi îşi înlătură vălul,vede m fericita strălucire scânteietoare a celorarătate, strălucire ce ne umple şi de bunam ireasm ă descop erită celor înţelegători. C âci

85




nici lucra rca sfinţitoare văzută a mirului nu leeste celor din jurul ierarhului necomunicatâşi nevăzu tă ci, dimp otrivă, străbătând până laei şi dând u-le ved erea m ai pre sus de cei m ulţi,e acoperită dc ci cu sfinţenie şi despărţită înmod ierarh ic de m ulţim e. Câci raza celoraiotsfinte lum inând bărbaţilor îndumnezeiţi, caunora ce suni înrudiţi în chip curat şi ncm ijlocitcu ccle spirituale (inteligibile) şi um plând puterile lor înţelegătoare , în chip dezvăluit, de bunamireasmă, nu înain tează la lei spre ceea ce e mai

jos, ci fiind văzută de ei ca de cei asc unşi* înccle spiriLuale. e acoperită şi ferită cclorneasem ănăiori ci. sub ghiciturile* (e nigme le)aripilor. Pe de altâ parte tocmai prin acesteghicituri treptele bine orându ite ale celor maide jo s sun t înălţate potrivit sfintei lor m ăsuri.

§3

Dcci. precum am spus, sfânta lucraretainică lăudată de noi acum esic o lucraredesăvârşitoare din rândul şi puterea celorierarhice*. De aceea dumnezeieştii noştriînvăţători au socoiit-o şi pe ea de aceeaşitrea ptă şi luc rare c u ce ea ce se săvârşeşte însfânta sina xâ, înfăţişân d-o în cea mai m arc

parte în acele aşi ch ip uri şi rânduie li ta in ice.Şi vei vedea pe ierarh răspândind la fel dinlocul mai dumnezeiesc buna mireasmă sprecele sfinte următoare şi arătând prin întoarce rea la acelaşi loc. cum face părtaşi pe toţid c c e l e d u m n e z e i e şt i* , d u p â m â s u r asfinţeniei lor, da r dum nez eirea rămâne cutotul nem icşoratâ şi nem işcată şi stând în m odneschimbat l a t emel ia însuşi r i i e i dumnezeieşti.

La fel (se pot vedea) cântările şi citirileScripturii cum îi pregătesc pentru naştere (îimo şesc) pe cei n edesâvâ rşiţi penlru în fierea purtătoare de via ţă şi cum pric in uie sc sfântaîntoarcere a celo r stăpân iţi de rele sau înlăturăfrica şi atracţiile p lăcute de la ene rgu m en i* şile arată vârful deprinderii şi puterii dc chipdumnezeiesc, pc măsura lor. Prin aceasia ciînşişi vor înspăimânta puterile comrare, bavor aduce tămăduire şi altora. Căci im itând peDumnezeu nu vor avea numai ei nemişcarea

din pro priile b unătăţi şi luc rare a împo trivacclor rele, ci o vor dărui şi altora. Iar celor ccs-au mulai tie la cele rele la o m inte* sfinţită,le insuflă o deprindere sfântă ca sâ nu fie

iarâşi biruiţi de păcate. Pe cei ce nu sunt încăato tsfin ţiţi îi cur ăţă cu des ăvârşire , ia r pe ceisfinţiţi îi duc* Ia chip ur ile dumneze ieşti şi Javederile lor şi Ia împărtăşirile dc ele. însfârşit, pe cei aiolsfinţiţi îi statornicesc învederile fericite şi duhovniceşti care îi facunitari*, mnplându-i şi unindu-i cu CelUnulss.

§4

Dar ce*? Oare sfânlâ lucrarc tainică deacum, privită în sfintele chipuri şi văzută şiluc rată m ij loc it de cei a to tsfin ţiţi prinîn ălţări le icra rhic e, nu s lob oz eşte spreneamestecare grupuri le nu cu toiul curate,

de care am fâcut pomenire, în acelaşi modca şi sin ax a? P enlru că le-am spus acestea demulte ori, socolcsc câ e de prisos a le repeta prin aceleaşi cuvin te şi a nu privi pc ierarhtrecând în chip dumnezeiesc la cele ur-^mătoare având mirul dumnezeiesc acopenft^de cele douăsprezece aripi şi desăvârşind p re a sfâ n ta lu c ra rc s f in ţito a re a lu i. Sâspunem deci câ com po ziţia mirului este o £concent rare de mater i i b incmi ros i toare ,având în ea în ch ip b og at calităţile lor bine

m irositoa re şi de accc a cei ce se îm părtăşesc .de ea sc um plu şi ei de acc ste bune miresm e, , pe m ăsura m ărim ii îm păr tăşirii lo r de mirul b in em ir osito r. D ar sunte m încred in ţaţi câlisus cel atotdu m ne zeie sc, fiind bine mi- 'rositor în chip m ai presu s de fiinţâ, este Cel *ce um ple înţeleg ere a n oas t ră de undelesp irituale ale du m nez eieştii du lceţi. C âci. .dacâ* perceperea bunelor mirosuri sens i - b il e um ple de o bună sim ţire şi h răn eşte de |multă plăcere puterea deosebitoare a or- Vgan elo r no aslre miro sitoare şi dac ă cee a ce f percep e nevâiâm ăto r şi are în sin e cevacoresp un zător cu buna mireasm ă, în chip iase m ănăto r se po ale spu ne şi de pu terile jţnoastre înţelegătoa re, râm ase ncc orupte de jvreo înc linare spre râu . în funcţia naturalăa calităţii lor de ose bitoa re* , câ v or percepe,du pâ m ăsura lu crării d um ne ze ieşli şi a ]idesc hiderii co resp un zătoare a minţii spre 1ceea ce c dumnezeiesc, buna mireasmă cu

obârşia în Dumnezeu şi se vor umple desfânta dulce aţă a hranei ato tdu m ne /eieşli.Deci com po ziţia simbolică a m irului, ca o

formă a celor fârâ formă, ne pre/.iniă pe lisus

86




ca pc Cel ce este izvorul îmbelşugat* al bunelor miresme dum nezeie şti perc epute denoi. Căci răspândeşte preadumnezeieşiilemi resme corespunzătoare obârşie i dumn e z e i e şt i c ă i re î n ţe l e g e r i l e c e l c m a iasemănătoare cclor dumnezeieşti. Şi acesiemiresme îndu lcesc * m inţile cu bu na simţire, prin sf in tele pcrcepti i. fo losid u-se de hra nalor spirituală, prin pătrunderea la înţelegereaacestor minţi a răspândirii b un elor m iresme ,de carc se îm părtăşesc în chip d um nez eiesc89.

§5

Este vădit, precum socotesc, că răspândirea bunei miresm e din izvorul ei e în oareca refel mai apro ape de fiinţele cele m ai p resu s denoi. ca fiind mai dumnezeieşti. De aceea o şiarată acestea şi o fac sâ pătrundă în foartemarea străvezime a lor şi sâ se reverse cuîmbeUugare în pu terea do ritoare a percepţieilorca m inţi* şi peste m arg inile lor, străbătând

prin toate părţile: fiinţelo r în ţele gătoare in ferioare. care nu sunt la fel de capabile sâ

primească vederea şi îm părtăşirea su pre mă(buna mireasmă), li se ascunde prin neprihănire, de vreme ce aceasla sc transmite pemăsura celor cc se po t îm părtăşi, prin p uterealor de a li inspirate în mod corespunzător lor,de obârşia dumnezeiască. Dinlre sfintelefiinţe mai p resus d e noi, trea pta supe rioa ră aSerafimilor, exprimată prin chipul celordouăsprezece* aripi, care slă şi e aşezată în

jurul lui lisus, le covârşeşte pe cele la lte, pecât îi este îngăduit, prin prea fericitele eivederi şi e um plu tă de d aru rile ato tsfinte ce le primeşte în chip sfânt din răs pândirea sp ir ituală a lui. De aceea înalţă, ca sâ vo rbim sen si

bil, cu guri netăcute te olo gia* (în văţăturad e s p r e D u m n e z e u ) m u l t c â n i a l ă . C â c icunoaşterea min ţilor m ai pre sus de lume esieneobosită şi drag oslca lor du m nez eiască eslcnesfârşită şi sc află mai presus de toată răutatea* şi uitarea. De accca, precum socotesc,nctăccrea cântării lor araiă cunoaşterea* şiînţelegerea lo r veşnică a ce lor dum nez eieşti,mereu încord ată şi plină de loa tâ mulţum ireaşi nemutaiă nicicân d spre altceva90.

§6

Aşadar , am văzut b ine . prccum so

c o t e s c . în s u ş ir ile * n c t r u p e şl i a l eSe rafim i lor , desc op eri te cu s f inţenie deScriptură în ordinele ierarhi i lor mai presus de ceruri*. în chipuri le sens ibi le ale p r o p r ie tăţi lo r lo r s p i r i tu a le ; şi le -a mî n f ă ţi şa i o c h i l o r î n ţe l e g ă t o r i . T o t u ş i,de oa rec e cei ce s tau şi acum cu sfinţen ieîn jurul ierarhului ne prezintă ordinul lorsuprem în mod prescu r ta t. î n ch ipu r i vom p riv i şi acum cu ochi deplin nem aie rialilumina lor cea mai asemenea celei dumnezeieşti.

§7

De ci* n esfâ rşitele lo r fe(e şi m ultele lor p icioare în făţişează, precum soco tesc , ca pac ităţil e lo r m ultvâzătoare înd rep ta te sprelum inile atoid um ne zeieşti şi Înţeleg erea lorîn n eînc etată mişcar e şi în m are înainta re în b u n ă iă ţi le d u m n e z e ie şt i . Ia r n u m ăru lînşesi i* al aripi lor lor, cum spun Scripturi le. nu crcd câ ar atâ un num ăr sfânt , cumli se parc altora , ci căa tâl prim ele, cât şi celem ijlocii* şi de pe u rm ă puteri înţelegătoareşi de chip d um neze iesc ale celei ma i înalie

fiinţe şi trep te din jur ul lui D um nez eu sunicu d esăv ârşire înălţate şi elibe ra te de toateşi mai presu s de lum e. D e aceea preasfântaînţelepc iune a Scr ip tu r i lor descr i ind cusfinţenie c hip ul* arip ilor* a şazâ a ripile în

ju ru l m ăd u lare lor lo r p rim e şi de la m ij lo cşi al picioarelor lor (cf. Is. 6,2), dând deîn ţeles înarip are a lor totală şi dep lina lor p u lcre cje-a se în ălţa sp re Cel cu adevăratexis tentJ .

§8

Iar dacâ îşi ac op eră fe ţele* şi pic ioa re le şizbo ară num ai cu aripile de la m ijloc, înţelegecă însăşi ireapta de deasupra a celor maiînalie fiinţe este plin ă de resp ect faţă de înţelesurile mai înalte şi mai adânci decât ele şi scîna lţă num ai prin arip ile de la mijloc în mod

simetric (potrivit cu puicrea ei) spre vederealui Dum neze u, supunân d pro pria viaţă rânduielilor dumnezeieşti şi fiind îndrumate deele spre rec unoştinţa faţă de D um nez eu9’.

87



Desp re Ierarhia Bisericească

Iar spusa Sc ripturilor că unu l strigă către altul (îs. 6,3), socotesc că înseamnă că-şiiransmii cu îm belşuga re unii altora înţelesurile vederilor lui Dumnezeu. D ar e vrednicde m enţionai şi ac eea* că limba e vre iască a

Sc ripturilor dă acestor preasfinte fiinţe n umele de Serafimi, pentru că viaţa lor dum nez eiască este îr^ţno d n eschim bat înfo catăşi suprafierbinte ' .

§10

Ducă. deci, precum spun tălmăcitoriicuv intelor ev reieşti, prea sfinţii S erafim i aufost nu m iţi de S crip tură ca cei ce ap rind şiînfierbântă, prin acest nume care explicădep r inde rea lor f i inţia lâ* ara tă . în t r -oînfăţişare de chip simb olic, p uterile m iruluicare scot la arătare şi fac sâ se răspândeascălucrarea pricinuitoare de miros a miruluidu m nezeiesc. Căci fiinţa cea mai pre sus deirunte, răspândiloare de bună mireasmă,iubeşte să fie mişcată spre arătare de câlrcmin ţile în foc ate şi p rea cu rate şi dăru ieştesuflările ei alotd um nez cieştiîn răspân diri îm

belşugate celo r ce o cheam ă, în m od mai presus de lume. Deci treapta cca ato td um -nezeiasc ă a fiinţelor m ai presu s dc lume nu afosl lipsită de c un oştinţa* lui lisus, ca re caobârşie atotdum neze iască s-a pogo rât* ca săne sfinţeasc ă. Ci-1 înţelege în ch ip sfânt pe El.care s-a pogorât pe Sine la starea smerită anoastră pentru dum nez eiasca şi neg răita lui bu năta te . Ş i văzându-l sfinţii de Tatăl* Iui şide Duhul într-un mod cuvenit omului , acunoscut ob ârşia lui dum nezeiască în cele ce

le lucrează cu putere a ob ârşiei dum neze ieşti,rămâ nând nesc him bat d upă fiinţă. De acee atradiţia s fintelo r s im bo ale î i pre zintă peSerafimi stând îm prejurul* dum nezeiesculuimir sfinţit, cu no scân d şi zugrăvind pe H rislos. nedeosebit în întrup area lui întreagă princare s-a făcui cu adevărat ca noi. Şi, ceea cee şi mai d um neze iesc, ca arată chiar că Hrislosse foloseşte de dumnezeiescul mir pentrudesăvârşirea a tot ce e sfinţit: ar ată, dupâScriptura, pe Cel S finţii* sfinţind , ca Un ul ce

c Acelaşi cu S ine în toată lucrarea cea bun ă adumnezeieştii obârşii. De aceea şi darul şiharul lucrării desăvârşitoare a sfintei naşteri

§9 din Dumnezeu se împlineşte prin preadurti-nezeieştile desăvârşiri ale mirului* J. Pentruaceea, precum socotesc, ierarhul vărsândmirul în cr isteln iţa cu râţitoa re prin turnări închipul crucii aduce sub vederea* ochilorvăzători de Dumnezeu pc lisus. ajuns princruce până la moartea cea penlru noi, penlru

naşterea noastră din Du m neze u şi scufundat*, p rin în săşi p o g o râ re a d u m n e z e ia sc ă şincreţinu tă*. ca sâ scoată cu bun ătate pe cei , botezaţi în moartea Iu i*, după cuvântu l tainic 'al Scripturii (Rom . 6 .3), din v ech ea prăpastiea morţii pr icin uito are de str icăciun e şi sâ-i ;reînno iască spre ex istenţa în dum neze ită şiveşnică.

§11 '

Deci şi cclui ce a primit desăvârşirea Tainei, preasfinte a naşterii din Dumnezeu , ungereâj.desăvârşitoare a mirului îi dăruieşte săJăşluireaDuhului dumnezeieştii obârşii, pe care oînchipuieşte sfânta înşirare a siinboalelor. Câci 3însuşi Cel ce s-a sfinţit pentm noi ca om* din ' bunătate, prin Duhul dumnezeieştii obârşii, îidăruieşte prin deprinderea dumnezeieri i* 1fiinţiale Duhul atoidumnezciesc'15.

§12 )

Dar înţelege-o şi aceasta în chip ierarhic^odată ce şi desăvârşirea du mnezeiescului altar* pen tru rânduiala pre asfin telo r lucrări săvârşite pc el se fa ce prin tu rnăr ile pre asfinte aleatotsfinţiiului mir. Fiindcă aceastâ lucrare dum nezeiască mai presus de ceruri şi mai presus defi in ţă e în cc p u tu l şi f i in ţa şi pu tereadesăvârşitoare a toată sfinţirea dum neze iască a

noastră. Căci atotdumnezeiescul nostni altareste lisus*. ob ârşia dum ne ze iasc ă a sfinţiriidum nez eieştilor minţi, în care, du pâ dumne ze ias ca S crip tură, fiind sfinţiţi şi aduşiard ere de toi în ch ip tainic*. înfăptuimaducerea noastră. Deci sâ vedem cu ochi mai pre sus de lume ato ld um nczeie sc ul alt ar (Inca re se d esăv ârşes c şi sc s f inţesc celesăvârşite), ca desăvârşit de câlre însuşi prea-du m ne /eiescu l mir. Căci lisus cel alotsfânt sesfin ţeşte pe Sine pen lru noi şi ne um ple pe noi

de loată sfinţen ia, cele cc sc săvârşesc în ch ipi conomi c cu E l t r ecându- l e l a no i d i n

bunătate a lui. c a la unii cc suntem născuţi din

8X




D u m n e z e u 1* 1.

De aceea, precum socotesc, având înniintc tradiţia ierarhica d um nez eiască, co nducătorii dumnezeieşti ai ierarhici noastrenumesc această preavenerată lucrare Tainasfinţirii m irului* , ţinân d sea m ă dc ce ea ce sesăvârşeşte în mod real. Ea s-ar putea numi

Taină şi pentru Dumnezeu. Prin amândouăînţelesurile ei laudă lucra rea du m nezeia scălainică a ei. Căci e Taină pentru Eil alât prinfaptul că se sfinţeşte ca un o m pe ntru n oi. câtşi prin faptul că desăvârşeşte şi sfinţeşte calucrare a lui Dumnezeu toate* cele ce se

desăvârşesc prin ca. Iar de sfânta cântare insp irată a proo roc ilor stăpân iţi de D um neze u,cei cc cunosc limba evreiască spun* că eacuprinde lauda lui Dumnezeu sau Lăudaţi p e D omnul. Deci după cc toată sfânta arătare alui Dumnezeu* şi lucrarc a lui a fost văzutăîn co m po ziţia variată a sim bo alelor ierarhice,

nu este nepotrivit să ne amintim dc cântarea de laudă a proorocilor, inspirată deDu m nez eu. C ăci ea învaţă lămurit şi în chipsiani câ l aptele bu ne dc obârşie du m nezeiascăsunt v rcdnice de laudă1” .

Capitolul V

l D espre sfinţirile preoţeşti Idespre tr ep te le , pute ril e ţ i luciările lor)

§1

Aceasia este preadumnezeiasca lucraresfinţitoare a m irului. Dur e timpul ca dup ă lucrările s imţitoare dum nez eieşti (ierarhiile), săînfăţişăm trep tele p re o ţeşti, deos eb irile*, puterile, lucrările şi sf inţirile lor şi întreitul cinal lor. Prin aceasta se va dovedi ord inea ierarhieicelei penlru noi. pe de o pane ferită şi scăpatăde ceea cc c lipsii de rânduială. de frumuseţe şide amestecare, pe de alta într-o frumuseţe,într-o rânduială şi statornicie, arătată în sfintelelucrări potrivite treptelor ci. împărţirea* întreităa întregii ierarhii am arâtat-o, socotesc , în treptele înfăţişate de noi mai înainte, când am spuscâ sfânta noastră tradiţie îşi a re toatâ lucrareaierarhică îm părţită în pre ad um nez eieştileTaine, potrivit cu îndum neze iţii ei cunoscători

şi cu cci iniţiaţi şi sfinţiţi penlru ele.

Am văzut că preasfân ta* ierarhie a fiinţelormai presus dc ceruri îşi are desăvârşirea înînţelegerea după p uterea pro prie şi cea m ai ne-maierială a lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti şi in deplina deprind ere a asemănăriicu Dumnezeu şi a imitării lui. pe cât este cu

putinţă. Iar călăuzi toare luminoasă spre a ceastăsfânta desăvârşire a re pe prim ele fiinţe din jurullui Dumnezeu.

Căci acestea mijlocesc sfintelor trepte desub ele . cu bunătate şi pe măsura lor ,cu no ştinţele dăru ite lor şi dum neze ieşte lucrătoare ale obârşiei dumnezeieşti de sineex isie niă şi desăv ârşită, a m inţilor du m nezeieşli şi de înţelep ciune dătătoa re.

Iar trepte le de sub pr imele fiinţe, ca unelece s unt înălţate prin acclea sp re ilumina rea prin lucrare a dum nezeia scă a dum nezeieştiiobâ rşii, sunt şi se num esc cu adev ărat treptele

carc au primii desăvârşirea.Du pă ierarhia aceea* ce rească şi mai pre

s u s d e l u m e . o b â r şia d u m n e z e i a sc ăad ucâ ndu -şi darurile ei pre asfinle cu bunătatela noi. care suntem, dupâ Scriptură, copii,ne-a dăruit ierarhia cea după Lege* ca prinnişte chipuri întunec oase ale adevărurilor, ca p rin n işte asem ăn ăr i foarte d ep ăr ia ic cum ode lele (a rhetipurile), ca prin n işte ghicituri(enigm e) gre u d e înţeles, ca prin n işte reflexe

ce au în ele lum ina corespunzătoare lor într-ovedere acop erită, care nu e uşor de distins*,fiindcă aceea nu vrea să lumineze în chipvătămător4*. Lucrarea acestei ierarhii dupâLege* con stă în înălţare a celo rlalţi spre slu

j irea duhovnic ească. Ia r căl ău zito rii spreac easta erau cei iniţiaţi în ch ip sfânt în slujireadin cortul văzul (cf. leş. 26,30) de către Moise,întâiul iniţiat şi călăuzitor* din tre ierarhii Legii.Potrivit acestui cort sfânt a descris cl. cx-

plicând-o cu sfin ţenie*, ie ra rhia Legii , nu

mind chip al modelului arătat lui pe munteleSinai (cf. leş. 25,40), toate slujirile din Legeşi (num ind) sfinţiţi pe cci înălţaţi p rin simboa-

89



De spre Ierarh ia Bisericească

lele Leg ii şi pe m ăsura lor la o iniţiere m aideplină. Iar ierarhia no astră o num eşte Scrip tura o iniţiere mai d esăvârşită*, so cotind -oîmplinirea şi sfârşitul aceleia. Căci este şicerească şi dup ă Lege. penlru câ e p ărtaşă prinlocul ei de mijloc* Ia ambele extreme, îm- părtâşindu-s e de una prin vederi le (contem

plaţii le ) înţelegătoare, iar de ceala ltă pen trucâ se îndeplineşte pe dc o p arte în m od variat prin sim boale sensib il e, iar pe de alta cînălţată prin ele în chip sfânt spre D um nezeu.Pe de altâ parte este îm părţită ierarhic în m odîntreit*, dupâ împărţirea preasfintelor lucrăriale slujb elo r sfinţitoare şi a slu jitorilor în du m nez eiţi ai sfintelor* lu cr ări şi ce lo rridica ţi prin ei, pe măsura lo r, la cele sfinte.Şi fiecare din tre ccle trei trepte ale ierarhieicclci pentru noi*, corespunzător ierarhiei

Legii şi celei mai dumnezeieşti a noastră, eîm părţită prin pu tere a ce o arc în prim a. încea de mijloc şi în ultima, împârtăşindu-seficcare în chip sfânt şi pe măsura ei dc bunarânduială a tuturor şi de armonia şi legăturadintre cele ale treptei eiw .

§3

Deci ierur gia (lucrarea sfinţitoare) ceamai sfântă a slujirilor desăvârşitoare are ca primă putere* de chip dum nezeie sc aceeade-a curaţi p e cei nedesâvârşiţi, ca m ijlocie peaceea de-a lum ina pe cei curăţiţi, ia r ca peultima şi ca pe cea care recapitulează pe celede mai îna inte , desăvârşirea c elo r iniţiaţi înştiinţa in iţieri lor proprii. Ordinul sf inţilor slu

jitori'*' are ca pute re prim ă să cureţe* prinluc rările des ăvâ rşitoa re pe cei ne sfin ţiţi(nedesâvârşiţi), ca a d oua p utere aceea de-a

conduce la lum ină pe cei curăţiţi; prin u ltimaşi cea mai înaltă din puterile sfinţilor slujitoridesăvârşeşte pe cei ajunşi părtaşi dc luminadum nezeia scă în desăvârşirile* ştiinţei iluminărilor văzute (contemplate). Iar puterea primă* a c elo r ce sunt sfinţiţi este aceea de-afi cu răţiţi, a d ou a de- a fi ilu m ina ţi dup âcu răţire, şi aceea de -a conte m pla (dc -aînţelege) unele din cele sfinte: iar ultima şicea mai dumnezeiască dintre celelalte esleaceea care dă ştiinţa finală a înţelegerii sfintelor luminări. Deci s-a explicat întreita* pute re a s fin te i lucrări a desăv ârşirilo r,doved indu-se din Scripturi c â cea a sfinţitei

naşteri din D um nezeu este cc a a curăţirii şi ailuminării lum inătoare ; a sinax ei* şi a sfinţiriim irulu i es te ce a a cun o ştin ţei şi ştiinţeidesăvârşitoare a lucrărilor dum neze ieşti, princare se împ lineşte în ch ip sfân t înălţarea unificatoare şi pre afericita com un iune cu obârşiadum nezeiască. Dar acu m *. în cele următoare

trebu ie ex plic at cin ul pre oţiei, îm părţit înhun a rân du ială cu răţitoare . lum inătoare şidesăvârşitoarel(x’.

§4

Legea atotsfântă a dumnezeieştii obârşiies te aceasia; ce le de al do ilea sâ fie înălţate, prin celc din tâ i sp re ato td um nczeia sca lumină. Căci oare n u vedem şi subs tanţele sen

sibile* ale elementelor câ pătrund mai întâi încele ce le sunt mai înrudite şi prin acelea îşitrec lucrarea lor spre altele? în mod cuvenitdeci obârşia şi temeiul întregii bune orânduirinevăzute şi văzute îngăduie razelor lucrărilordum nezeieşti sâ co bo are la primele m inţi maiasemănătoare cu D um nezeu şi prin ac elea,ca prin min ţile celc mai străvezii şi m ai capab ilede împărtăşire şi transmitere a luminii, sâlumineze* şi pe ce le infer ioare , pe m ăsura lor.Deci şi acestor prime văzătoare de Dum

nezeu* le aparţine* să ara te cu îmbclşugarecelo r de al doilea, co resp un zător relaţiei dintre ele, vederi le dumnezeieşti văzute cusfinţen ie de ele; Ic aparţine lor, ca re au fost

bin e in iţia te în to ate cele dum nezeieşti aletreptei lor ierarhice sâ iniţieze (p e cei de aldo ilea) în a ce stea cu ştiinţă, prin lucrare \ sfinţitoare (de săvârşitoa re), dupâ ce au luat pute rea lucrări i desăv ârşitoare a in iţie ri i şi sât ransmi tă dupâ vrednic ie ce le s f in te l eapa rţine ce lor care s-au îm părtăşit cu ştiinţăşi cu de plin ătate de de săvârşirea preoţească*

§5

Deci treapta dumnezeiască a ierarhiiloreste prima* dintre treptele văzătoare de Dum nezeu; ea este cea mai din vârf şi totodatăullima. Câci dc fapt în ea se împlineşte şi sedesăvârşeşte tot ordinul ierarhiei celei pentrunoi. Fiindcă, precu m vede m , toată ierarhia îşiarc cu lm ca în lisus, aşa şi pe fiecare treap tă aci, îşi arc culmea în propriul ierarh purtătordc Dumnezeu. Iar puierea Ireptei ierarhului*




pătrunde în to ate sf in te le în tregim i şi lucre ază prin sf inţite le trepte ta in ele ie ra rh iei sa le . Intnod deosebit însă legea dumnezeiască i-arânduit ci, deosebit de celclalte trepte, îm

plinirea lu crărilo r sfinţito are (m ai) dum n e z e i e ş t i . I a r a c e s i e a s u n t * c h i p u r i l e

lucrărilor desăvârşitoare ale puterii dumnezeieştii obârşii, care se arată în loale sim boalele ccle m ai dum nezeie şti şi în to ateorânduirile cele sfinte.

Căci deşi se săvâ rşesc şi de către pre oţi*unele din preacinstitele lucrări simbolice,dar preotul nu va împlini şi sfânta naşteredin Dumnezeu fârâ m irul preadu m nezeiesc,nici nu va săvârşi Tainele dumnezeieştiiîmpărtăşiri, fără sâ fie aşezate pe preadum-nezeiescul altar simb oa lele împ ărtăşirii . Ba

nici el nu va fi preot fără sâ fie rânduit spreaceasta prin sfinţirea ierarhică. De acecalegea du m nez eiască a atribu it sfinţirea*treptelor ierarh ice şi sfinţirea du m ne ze iescului mir şi Sfâ nta Ta ină a al tarului — înmod unic* puter i lor desăvârşi toare a l edum nez eieştilor iera rh i1" 1.

§6

Deci treapla ierarhică este umplută de puterea desăvârşito are. Ea săvârşeşte în moddeosebit lucrări le desăvârşitoare ale ierarh iei,introducând prin explicare în mod tainic înştiinţele* celo r sfinte şi prim ind deprinde rileşi puterile sfinte celc po triv ite lor. lar treaptacălăuzitoare spre lu m ină a preoţilor,* d upâ cees te desăvârşi tă pr in t reapta i e rarh i lor purtători de Dum nezeu, conduce la dum-ne ze ieşt i lc înţele g er i a le T ain e lor , şi

săvârşeşte sfintele ei lucrări împreună cu ea(cu treapta ierarhului). Şi în ei (în ierarhi)lucrează* şi pre oţia, a rătând lucrările ei du m nezeieşti prin preasl ' intele s imboale aleaceleia şi făcând pe cei ce vin Ia Tainevăzători (înţelegători) şi părtaşi ai lor şi îndreptând spre ei ca ierarhi pe cei ce dorcscdupă cunoştinţa sfintelor lucrări contemplate(văzute).

lar treapta liturgilor* (a diaconilor), carecurăţeşte şi-i deosebeşte pe cci curaţi de cei

neasemânâlori (cu Dumnezeu). înainte dc a-iaduce la s f in tele lu crâ ri a le pre o ţi lor ,curăţele* pe cei ce se apropie, făcându-inea mestecaţi cu cei contrar i şi apţi de ved erea

lucrării dumnezeieşti şi de împărtăşire. Deaceea liturgii (diaconii) dezbracă pe cel cevine la sfânta* naştere din Dumnezeu dehain a vech e, ba îl şi des ca lţă şi-l aşază cu faţaspre apus pentru lepădare şi iarăşi îl întoarcespre răsărit (câci aceasta aparţine treptei şi

pute rii curâţitoare), poru ncin du-i celu i cevine (la Botez) sâ lepede în întregime îm brăcăm in tea vieţii dc mai înain te , arâ tându-iî n t u n e c i m e a v i e ţi i d e m a i în a i n t e şiînvăţând u-l sâ se lepede d e cele n elum inate şisâ treacă la cele luminate. Ordinul liturgic(d iaco nes c) este dec i cu răjitor. El îna lţă pe ceicurăţiţi spre sfinţenie, spre lucrările lumino ase a le p re o ţi lo r şi curăţind pe ce ine de săvârşiţi (n eb otezaţi) îi p reg ăteşte sprena ştere p rin i lu m inări le şi în v ăţături le

curâţitoare ale Scripturii. Dar îi şi desparte,spre nea m estecare, p e cei ne sim ţiţi d e celesfinte. De aceea rânduiala ierarhică aşazâcinul ac esta la uşile sfinte*, ind icând că intrarea celor ce vin (spre Botez) la cele sfintesc face prin curăţiri com ple te şi sfinte, căapr op ierea lor de sfintele vederi şi îm părtăşiriIi se face p osib ilă prin puter ile curâţitoare .A stfel preo ţia îi prim eşte pe ei prin diaconineîntinaţi.

§7

Ni s-a arătat, prin urm are* , tr eapta iera rhi lor ca desăvârşi toare ş i lucră toare adesăvâ rşirii: a pre oţilor ca lum inătoare şi co nducătoare în lumină; iar a liturgilor (diacon ilor) curâ ţitoare şi de ose bitoa re. D ar (nis - a a r ă t a t ) c ă t r e a p t a i e r a r h i c ă * n udesăvârşeşte numai, ci ştie şi să lumineze şi

să cu râţea sc â , av ând în ea şi pu terea preoţilo r, ce uneşte în ea şti inţa lu m in ătoarecu cca curâţitoare. Câci cele mai mici nu potsă sară spre ccle mai mari, de aceea nu le estenici îngăduit să se urce Ia o astfel de îngâm fare*.Dar Puterile (mai) dumnezeieşti cunosc pelângă ştiinţele proprii şi pe celc inferioare, adicâsfintele ştiinţe inferioare desăvârşirii lor. To tuşi,deoarece suni chipuri ale lucrărilor dumnezeieşti, trepte lor preoţeşti* Ic apa rţine rându iala bine a lcătuită şi neam esteca tâ a lucrărilor

dumnezeieşti. De aceea iluminările atribuite prim elor, mijlociilor şi ul tim elor cete, acestesfinte lucrări s-au rându it un or trepte d eose biteierarhic; şi de aceea ara tă, precum am s pus, în




ele ordinea neamesiecatâ a lucrărilor dumnezeieşti. Căci, deoarecc* o bâ rşia dum ne ze iască cu răţeşte întâi minţile. în cei în ca re vine.apoi le luminează şi odată luminate le laceapte spre lucrarea desăvârşitoare asemeneacelei dumnezeieşti, pe drept cuvânt ierarhiadumnezeieştilor chipuri se împarte pe sine in

trepte şi puteri deosebite, arătând clar lucrările obârşiei dumnezeieşti allându-se stat o rn i c ş i neames t eca l î n p reas f i n t e ş ineamestecaie trepte. Dar. deoarece am arătattreptele şi împlinirile, puterile şi lucrările lor

pe câ t ne-a fost cu putinţă, sâ privim pc cât se poale şi preasf in te le lo r sfinţiri.

11. fa in a sfinţirilor preoţeşti

Ierarh ul*, ad us pen tru sfinţirea de ierarhşi îngenunchind cu amândouă picioarele*înaintea al tarului , are pc cap Scripturi le predate nouă de D um nezeu şi m âna ie rarhu lui şi în mo du l ac esta este sfinţii de iera rhulce-1 sfinţeşte p rin p rea sfinte le inv ocări. Ia r p re o tu l, în g en u n ch in d cu am ân d o uă p icioarele înaintea d um nezeiescului al tar, are pe cap dreap ta ierarhulu i şi în mo.dul accstae sfinţii de ierarh ul c e-1 s finţeşte cu in

vocări le sfinţitoare. la rl i lu rg u l (diac on ul),îngen unc hind cu unul d in p ic ioare* îna int ea dumneze i e s cu l u i a l t a r , a r e pe capmâna i e rarhulu i ce -1 sfinţeşte, fiind sfinţiide acela p rin in vo cări le ce sfinţesc pediaconi. Fiecăruia din ei i se înt ipăreşte p ece tea în ch ipu l cru cii de către ie rarhu lc e -1 sf in ţeşte şi p en tru fiecar e* se facesfân ta an un ţare * şi apoi se dă o sărutares f i n ţi toa re , f i eca re d i n ce i de f a ţă ,a p a r ţi n ă t o r t a g m e i p r e o ţe ş ti , d â n d u - iaceastâ sărutare, îm preun ă cu ierarhul carel-a sfinţit pen tru una din trep tele p reo ţeştiamintite.

III Tâlc uire duhovnic ească

§1

Este dec i co m un ă ierarhilor, p reoţilor şidiaconilor în sfinţirile ce-i ridică în acestet rep te aducerea i a dumnezeiescul a l t a r ,căderea* înaintea lui. punerea m âinii ierarhu

lui. pece tea în chip ul cru cii, anu nţarea* şisărutarea sfinţitoare finală. Deosebită şi im porta ntă este pentru ie ra rh i punerea S crip tu ri i pe cap, neavând-o aceasta tr epte le in fe rioare ;iar preoţilor le este prop rie îngen un che rea cuamândouă p ic ioare le , neavând-o aceas tasfinţirea lilurg ilor (dia conilor) . Căci aceştia^

cum ain spus, îşi apleacă numai un picior.

§2

Deci* aducerea la dumnezeiescul altar şicăd ere a în faţa lui în sea m nă că toţi ceidesăvârşiţi pentru treptele ierarhici trebu ie sâ sesupună lui Du mnezeu, obârşia sfinţirii dăruit^lor, şi să-şi aducă lui întreg im ea fiinţei lor,înch inând u-i-o atotsfm ţitâ şi unificată şi făcută

vred nică de preoţie şi de altaru l atotsfânt alobârşiei dum nezeieşti, care sfinţeşte pentrutreptele preoţiei pe cei în chipu l d umnezeiesc.

§3

Iar punerea mâinii ierarhului arată aco-, perăm âniu l obârşiei sfinţir ilor, su b care um blă cei s fin ţiţi păr in teşte , ca n işte copii ,acoperământ care pc de o parte le dăruieşte'

dep rinderea şi pute rea pre oţeasc ă, pc de alta^dep ărtează puterile potrivn ice. Ş i iarâşi pe dealia îi învaţă să săvârşească toate lucrările pre oţeşti, ca pe unii ce le săvârşesc to ate subautoritatea lui Dumnezeu şi îl au pc El dreptConducător în fiecare din lucrările lor.

§4

Iar pecetea în chipul crucii înseamnă

nim icirea tutu ror p ofte lor trup eşti şi viaţacarc imită pe cea dumnezeiască, privindne clintit spre viaţa bărbătească* atotdum -n e z e i a s c â a l u i l i s u s , c a r e a m e r s c uncpâcâtuirea dumnezeieşti i obârşii până lacruce şi la moarte şi pe cci ce vieţuiescastfel îi aratâ ca fiind de un fel cu El princ h ^ l c ruc ii ca rc în s eam nă nepăcătu ir ea

§5

Iar sfânta anunţare* a faptelor sfinţitoare şia ce lor sfinţiţi o strigă ierarhul, această taină




arătând că iubitorul de Dumnezeu simţitor sedcscoperâ pe sine ales al dum nezeieştii obârşii,câ nu prin harul său a adus pe cei sfinţiţi ladesăvârşirea p reoţească, ci m ijeai de Dum nezeu la loate simţirile ierarhice. Astfel Moise.săvârşi tonii sfinţirii celei din Lege. nu aducenici cl pe Aaron, la sfinţirea preoţească, ca pe

unul ce-i esie trate* şi nici ca pe unul pe care ilsocoteşte iubitor dc Dum nezeu şi apt de preoţie, pânâ ce nu e îndemnai la aceasla tie Dum nezeu,obârşia sfinţirilor. Aşa a săvârşii ca un ierarhsfinţirea lui preoţcascâ (cf. leş. 2y.4). Dor şi pnrnul nostru sfinţilor dumnezeiesc* în preoţie-căci s-a făcui şi aceasla pentru noi atotiubi-loml de oameni lisus - nu s-a slăvii pe Siiie.cum spune Scriptura (cf. Evr. 5,4). ci (a fostslăvit) de Cel cc a grăit către El: Tu eşti pre ot în veac dupâ râuduiaht lui Melchisedec (Ps.109.4). De aceea şi El* aducând spre sfinţirea

preoţească pe ucenici, deşi, ca Dumnezeu, es ieobârşia sfinţirii*, loiuşi pune pe scama Părintelui său atotsfiint şi a D uhului, ca obârşie du m nezeiască. lucrarea săvârşitoare a sfinţirii de laînceput, poruncind ucenicilor Săi, cum ziceScriptura. să >w se depărteze de Ierusalim, d sâ aştepte făgăduinţa Tatălui, pe cure aţi auzit-o de la Mine, că... voi veţi fi botezaţi în Duhul Sfânt (F;apt. 1.4-5). Şi dc fapt şi corifeulucenicilor*, împreună cu zecimea ierarhică deaceeaşi treaptă cu cl. păşind la sfinţirea

preoţească a ce lui de al doisprezec elea dintreucenici, a pus, cu evlavie, alegerea pc seamaobârşiei dumnezeieşti.

Căci a spus: A ra tă p e ce l p e care l- a i ales (Fapt . 1 ,24). Şi l -a primi t pe celarătat în chip du m nez eiesc de c ătre sorţuldumnezeiesc în numărul ierarhic al celordoisprezece. Iar despre sorţul d um ne ze iesc* care a căzut a sup ra lui M atia, au spusalţii, al tele, du pă cum soc otesc , nu cudreptate; dar voi spune şi eu gândul meu.

Câci eu socotesc că Scriptura* numeştesorţ un dar de ob ârşie du m ne ze iască, ca rearatâ acelei cete ierarhice pe cel primi t prin a le g e re a d u m n e z e ia s c ă. Pe lâ n g ăaceea că ierarhul dumnezeiesc nu t rebuies ă î m p l ine as c ă l uc ră r i le p re oţeş ti a l eT a i n e l o r m i şc a t d e s i n e . c i s ă Iesăvârşească mişcat de Dumnezeu în inodierarhic şi ceresc10'.

§6

Iar sărutarea de la sfârşitul sfinţirii întru

preoţie arc un înţeles sfânt. Căci loţi câţi sunt dcfaţă. aparţinând trep telor ierarh ice, ca şi însuşiierarhul caic a săvârşit Taina, sărută pc cclsfinţit. C ăci. când cincva ajunge prin s ilinţe şi prin puleri preoţeşti, prin chcmare şi prinsfinţire dumnezeiască o minte slăniâ. vrednicăde lucrarea preoţească sfinţitoare. este vrednic

de iubit pentru cei de aceeaşi tagmă şi deaceleaşi preasfinlc irepte. fiind înălţat la frumuseţea cea mai asem ănătoare cu cea du m nezeia scă. iubind m inţile de acelaşi nivel şi fiindiubit în chip sfânt dc acciea. De aceea săvârşescactul sfânt şi preoţesc al sărutării întreolaltâ,carc aratâ sfânta com uniune dintre cei de acelaşifel şi bucuria iubită a uno ra de a lţii, care

păstre az ă dep lin în ch ipul preoţesc frumuseţeacea mai asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu104.

§7

Acesiea suni dcci, precum am spus, celecom une întregii sfinţiri preoţeşti. lar iera itiul* areca semn deosebii punerea pe cap a Scripturii.Căci, deoarece puterea şi ştiinţa desăvârşitoare aîntregii preoţii se dăruieşte ierarh ilor dum

nezeieşti de către bunătatea dumnezeieştii obârşiişi sfinţiri, în mod cuven it se pune pe capul ierarhilor Scriptura predată nou ă de D umnezeu, carcrevelează c u fapta şi spre ştiinţă ţoală învăţăturadespre Dum nezeu, toată lucrarea dumnezeiască,arătarea dumnezeiască*, sfânta vorbire* şi lucrare sfinţitoare, într-un cuvânt toate faptele şicuvintele dumnezeieşti şi sfinte dăruite ierarhieinoastre de către obârşia dumnezeiască lucrătoarea binelui. Aceasta pentru ca ierarhul cel asem e

nea Iui Dumnezeu, dupâ ce s-a fâcut părtaş înîntregime de toată puterea ierarhică, sâ nu fienum ai luminat de ştiinţa adevărată şi pre dată deDumnezeu a tuturor rugăciunilor şi sfintelorvorbiri şi lucrări ierarhice, ci să le transmită şialtora potrivit treptelor ierarhice şi să săvârşeascăcele sfinte în cunoştinţa atotdumnezeiascâ şi ţoalelucrările preasfinte (preadesâvarşite) ale ierarhieila înălţimile culminante. Iar treapta preoţilor* earătată superioară celei a diaconilor prinîngenuncherea cu amândouă picioarele, câtăvreme aceea şi-l apleacă numai pe unul. câcidiaconul se împărtăşeşte în această proporţie dedesăvârşirea ierarhică.




îngenunchierea aratâ însă* şi primirea su punem faţă de cel ce-1 oferă pe cl lui Dumnezeu,cel oferit cu sfinţenie fiind prin aceasta supus luiDumnezeu. Dar, precum am spus adeseori, cele

trei trepte ale celor sfinţiţi* sunt aşezate prin celetrei preasfinte sfinţiri şi puteri peste cele treitrepte ale celor conduşi spre desăvârşire* şisăvârşesc lucrarea sfântă a aducerii m ântuitoarea lor sub jugul dumnezeiesc. De aceea în modcuvenit treapta lilurgilor* (a diaconilor), ca ceacare e numai curâţitoare, săvârşeşte singură stanţaaducere (oferire) a celor ce se curâţesc, împlinindaceştia slanta lucrare sub dumnezeiescul altar.

întrucât sub el se sfinţesc în chip mai presus de.lum e m inţile ce se curâţesc. Iar preoţii* îşjapleacă amândoi genunchii, deoarece cci aduâj(oferiţi) de ei în chip sfânt nu sunt numai curăţip,ci - prin viaţa lor curăţită - şi înălţaţi prin prealămuritoare ierurgii (sfinte lucrări); ca atare, sunt.desăvârşiţi în chip ierarhic într-o deprindere şi’ putere văzătoare. Iar ierarhul, aplccându-şi am âwdoi gcnunchii*, are pe cap Scriptura predată nouftide Dumnezeu, ceea ce înseamnă că primeşte ie-’rarhic pe cei curăţiţi de puterea lilurgilor (diaconilor) şi pe cei luminaţi de ierurghisitor (preot)spre ştiinţa celor sfinte, văzute de ei pe măsura lorşi prin aceasta desăvârşind pe cei aduşi în d ep linălor dăniire. ”

Capitolul VI

/. D esp re trepte le ce lo r ce se desăvârş esc

§1

A ce stea sun t trep tele p reo ţeşti şi în tregirea lor, putere a şi lucrările lor. Ia r desp retreimea celor ce se desăvârşesc* şi sunt subele trebuie sâ vorbim în cele următoare.

Spunem deci* că treptele celor ce sccurâ ţesc sun i mu lţimea celo r excluşi* de lalucrări sf inţitoare , de care am am intit înain te.Una* e cea pregătită de diaconi prin cuvinteledc moşire spre naşterea şi modelarea spreviaţă; alta* ce a care e reed uca tă spre v iaţa dincare au c ăzut, prin învăţătura b un elor cuvinte;alta* e cca a celor aduşi prin căderi contrarela o stare dc nebârbâţie şi sunt întăriţi princuv inte de p utere dătătoare; alta e cea m utatăla lucrări sfinţite de la ccle rele; în sfârşit, o

alta e cea mutată*, dar care încă nu se aflăneclintită în chip slânt în deprinderile dumnez eieşti. A cestca sun t treptele ce se curăţescde către lucrarea dc moşire şi de câtre putereacurăţitoare diaconeascâ. Accstea le săvârşescdiaconii prin puterile date treptei lor în pre oţie , sp re a face ca acclc gru puri curăţiteîn mo d d esăvârşit sâ se strămute la înţelegerealuminătoare a sfintelor slujbe aloiluminoaseşi la împărtăşirea de ele.

§2

Treapta de mijloc* este cea contemplati

vă, care participă în loa tă cu răţia, p e măsura 'ei, la unele lucrări sfinţitoare. •

Ea e predată preoţilor spre a o lumina ,(boteza). Căci este, pre cum soco tesc, vădit că ,treapta celo r curăţiţi de toatâ* p ata n e c u ra t^şi cu min tea sta tornic ită în curăţie nec lintită, ise strămu tă prin tr-o lucra re sfântă la depin- ■der ea şi puterea con tem plativă (văzătoare) şi A se îm părtăşeşte de s im bo alele atotdum* £nezeieşti po trivite ei, um plând u-se, în vede- Jrile (contem plaţiile) şi îm părtăşirile ei, de ţtoatâ sfânta bucurie înaripată de dragostqfttSd u m n e z e i a s c ă s p r e c u n o a ş t e r e a l o r , p e ş *m ăsura p ute rilor lor de a sc înălţa. Aceste a o ţ Wnumesc treapta poporului sfânt*, ca una ce, jStdup ă cc a trecui prin toa tâ curăţia, s-a înv red -.ţ j fnicit de vede rea şi îm părtăşirea, pe cât este cu w putinţă, de ato tlum inate lc T a in e '05. .m g

§3 jg

Iar cea mai înălţată treaptă a tuturor celor £9ce se desăvârşesc este ordinul sfânt al m o n a -'Hhilor* . care s-a r idicat la toa tă cu răţia şi la Î 3toa tă putere a şi la desăvârşita curăţie a lu- l*crârilo r lor. El sc bucu ră de ved erea şi îm- 13 păriăşirea sp ir ituală şi c călăuzit de puteri le Hdesăvâ rşitoare ale ierarh ilor. Şi înv ăţat de lu- ţim inile îndum nez eitoa re şi de tradiţiile ierar- 19

hice. înţelege ierurg iile sfintelor lucrări ce le lavede săvârşi te cu el şi prin s fânta lor f lcun oa ştere este înălţat, pe m ăsura Iui, la cea l ima i desăvârşită desăvârşire. î l

94




De aceea dumnezeieştii noştri conducătorii-au învrednicit pe ei dc numiri sfinte, numindu-i pe unii tămăduitori* (terapeuţi), pe alţii monahi,de la slujirea curată a lui Dumnezeu şi de lalucrarea lor v indecătoare şi de la viaţa neîm părţitâşi unitară*, care-i unifică pe ei în sfintele con centrări ale celo r împărţite* în tr-o m onadă

asemănătoare celei dumnezeieşti* şi într-odesăvârşire de Dumnezeu iubitoare. Pentruaceea sfânta rânduialâ le-a dăruit lor haruldesăvârşitor şi i-a învrednicit nu de-o sfinţireierarhică care se dăruieşte numai treptelor preoţeşti, ci de ie ru rgia ce sc săvârşeşte dccătre preoţii cuvioşi ca de săvâ rşire iera rh icăde al doilea grad106.

II. Taina des ăvârşir ii m onahale

Preotul* s tâ înaintea s fântului al tar ,săvârşind invocarea sfinţirii monahale. Ia r cclce se introduce în starea desăvârşirii stâ înapo ia preotului, neîngenunch ind cu am ândouă picioarele şi nici cu unul din pic ioare şi neavând pe cap Sc riptura de Dumnezeu dăru ită. Ci stăsimplu, lângă preotul ce săvârşeşte sfânta lucrare a invocării lainicc asupra lui. După ce asăvârşit aceasta, preotul, venind ccl ce sesfinţeşte. îl inirebâ întâi dacâ re nu nţă nu numaila loatâ viaţa împ ărţită*, ci şi la închip uiri. Apoiîi descrie lui viaţa atotdesâvârşitâ. arălându-i câtrebuie sâ se ridice peste cea mijlocie.

Acestca toate mârturisindu-le ccl ce sesfinteşte. preotul îl pecetluieşte pe el cu seninulcrucii, apoi îl tunde*, pomenind ipostasul întreit* al dumnezeieştii Fericiri. Dupâ aceea îlîmbracă cu altă îmbrăcăminte şi, sârutându-1împreună cu alţi sfinţi bărbaţi câţi sunt de faţă,il împărtăşeşte cu Tainele dumnezeieşti.

III Tulcuire duhovnic esc ă

§1

A nu îngenunchea cu amândouă p icioarele şi a nu avea pe cap Scriptura deDumnezeu dăruită şi a sta lângă preotul cesăvârşeşte invocarea aratâ că ordinul monahal* nu arc m isiune a să adu că pe alţii la

Dum nezeu, ci sâ v ieţuia scă în sine, într-oStare singuratică şi sfântă, sâ meargă dupâtreptele preoţeşti şi sâ fie înălţat de ele. caUrmător al lor, cu buna ascultare, spre

cuno aşterea d um nezeiască a celor sfinte cc lesunt proprii.

§2

Iar renun ţarea* nu num ai la viaţa îm păr ţită, ci şi Ia în ch ip u iri a ra tă ce a maidesăvârşită iubire de înţelep ciun e (filosofic)a monahi lor , manifes tată în cunoaşterea poruncilo r unific a to are. C âci, precum amspus. ei nu fac parte din treapta mijlocie acelo r ce se desăvârşesc, ci din ce a m ai înaltădecât toate. De aceea multe* din cele practicate fârâ osândire de către treapta de mijloc.sunt interzise* în tot felul monahilor singuratici, ca unora ce sunt datori să se concen-

treze într-una, sâ se adune spre sfânta unitateşi sâ se m od eleze, pe câl es te cu p utinţă, dupăviaţa p reoţcascâ , ca una ce e înr ud ită cu aceeaîn m ulte privinţe şi e mai a pro piată de ea decâtcclelaltc trepte ale celor introduşi în celesfinte.

§3

Iar pccetea prin semnul crucii , precuma m s p u s , î n s e a m n ă n e l u c r a r e a t u t u r o r po fte lo r trupeşti . Ia r tu nderea pâru lu i* in dică viaţa cu rată şi m an ifestată în form edifer ite, care nu înfru m use ţea ză urâţen iagândită de minte prin forme plăsmuite deho tărârea de- a o asc un de, ci o înalţă, prinfrum useţi care nu sun t om ene şti, ci unitareşi singulare (monahale), la cea mai mareasemănare dumnezeiască107.

§4

lar schimbarea hainei de mai înainte* şi primirea al teia ara tâ trecerea de la viaţa sfinţitămijlocie la cca mai desăvârşită, precum lanaşterea din Dumnezeu (la Botez) schimbareahainei a arătat înălţarea vieţii curăţite la deprinderea văzătoare (contem plativă) şi luminătoare.Iar dacâ preotul şi toţi* cci sfinţiţi prezenţi îlsărută şi acum pe cel intrat în etapa desăvârşirii,

înţelege prin aceasta sfân ta com uniune a celorcc sc lac asemenea lui Dumnezeu, care îi facesă sc bucure unii de alţii cu iubire într-o veseliedumnezeiasca.

95



Desp re Ierarhia Bisericească

La sfârşitul tuturor acestora, preotul cheamă pe cei introduşi în treapta desăvârşirii la dumnezeiasca împărtăşire*, arătând în chip slant, căccl introdus în această treaptă, dacâ a ajuns cuadevărat la înălţimea monahală (singuratică) şi

unitara, nu va ti numai vâ/â tor (contemplator) alcelor sfinte legate de el. nici nu va veni. asemeneatreptei de mijloc, numai la împărtăşirea de preasfintele simboale, ci vine în alt mod decât poporulsfln(iu cu o conştiinţă dumnezeiască a celor sfinteşi se împărtăşeşte* de comuniunea dumnezeiască(de obârşia dumnezeiască)10*. Dc aceea şi treptelor preoţeşti. Ia sfinţirile prin care se introduc indesăvârşirea lor, spre dăruirile lor prea sfinte, li scdâ împărtăşirea de prea sfânta Euharistie de către*ierarh, care le-a introdus în treapta desăvârşirii lor.

Aceasta aralâ nu numai că împărtăşirea deTaineledumnezeieşti (obârşiei dumnezeieşti) este fapta decăpetenie a fiecărei împărtăşiri ierarhice, ci şi câtoate treptele preoţeşti se împărtăşesc şi de darulcomuniunii celei atotdumnezeieşli pe măsuraînălţimii şi desăvârşirii îndumnezeirii fiecăreia dinele1™. Con ch idem , deci, că sfintele lucrăridesăvârşitoare sunt curăţirea*, iluminarea şidesăvârşirea. Iar diaconii sunt treapta* curâţitoare. preoţii , cca lum in ătoare, ia r ie rarh ii , ceadesăvârşitoare. Iar treapta ce se curăţeşte cnepărtaşâ de sfinţita vedere şi de împărtăşire, cauna cc se curăţeşte încă; treapta văzătoare (contemplativă) este poporul sfinţit; iar treap tadesăvârşită e cea a monahilor singulari. Astfel,ierarhia noastră alcătuită în chip sfânt din treptelerânduite de Dumnezeu e la fel cu ierarhiile cereşti,arătând în oameni trăsăturile imitării de Dumnezeu şi ale asemănării cu EI.

§6

Dar vei spune* că din ierarhiile cereşti

§5 lipsesc treptele ce se curăţesc (câci nu e îngâ-1duit, nici drepl a spune câ este vreo ceată 1cerească* întinată). Mărturisesc desigur şjeu - dacâ nu cad cu totul din legătura cu p reasfân ta M in te - că acele ie rarh ii su nt cutotul fără pată şi p ose dă de săv ârşita curăţie

în chip mai presus dc lume. Câci, dacâ vreun a din ele s-ar afla sup usă râului (păcatului),ca ar fi că7.utâ din arm on ia cerea scă şi ne amestecată a m inţilo r dum neze ieşti şi ar aparţinem ulţim ilor ne lum inate şi apostasiuie.

Dar se po ate spun e cu sfinţenie desprecu răţia ce se referă la cere asc a ierarhie câes te luminarea ce lor necunoscute încă ,dăruită de D um nez eu fiinţelor m ai de jos*,lum inare ca re le co nd uc e la ştiinţa mai'

desăvârşită a cunoşlinţelor dumnezeieşti şicare , cu răţind u- le d e n eştiinţa c elo r a cărorcu noştin ţă încă nu o au prin ele n ici fiinţelem ai du m ne ze ieşti, le îna lţă spre razele maiînalte şi mai luminate ale vederilor dumnezeieşti. Astfel şi treptele luminătoare* şides ăvârşitoare ale ierarh iei cc reşti, ca fiinţelecele mai înalte şi m ai dum nez eieşti, curâţindordin ele inferioare şi cereşti de toa tă neştiinţa(pe măsura treptelor ierarhiilor cereşti), le

umple de iluminările aiotdumnezeieşti şi Iede săvâ rşeşte în ştiinţa ato tsfinţilâ a înţelesurilor d um neze ieştii obâr şii.

Dc fapt am spus înainte şi s-a spus dumnez eieşte şi de S criptu ri, câ n u sun t Ia fel toateord inele cereşti în toate sfintele ştiinţe aleiluminărilor vederilor dumnezeieşti; că princele dintâi ilum inate nem ijlocit de Dum nezeuse luminează iarăşi de Dumnezeu cele inferioare. pc măsura lor, prin razele atotlumi-

no ase ale strălucirii o bârşiei dum ne ze ieşti110.

Capitolul VII

/ D espre cele ce se săvârşesc pentr u cei ad orm iţi

§1

Aceste a fiind lămurite, e de trebu inţă,socotesc, să vorbim şi despre cele ce sesăvârşesc de noi cu sfin ţen ie p entru cci

%

ado rm iţi. Câci nici acestea nu sun t comu necelor sfinţiţi şi nesimţiţi, ci precum e altfelm odu l fiecăreia din aceste dou â vieţi, tot aşa,

plecând sp re * m oarte cei ce au avut o viaţăsfântă, privind spre făgăduinţele adevărate

ale dumnezeieri i . de vreme ce au văzutadevărul lor în înviere, merg tu nădejdeasigură şi adev ărată şi cu vese lie dum nezeia scă




spre ţinta m or ţii, ca sp re sfârşitul sfin telorl up t e (n e v o i nţe ) în v i aţă şi m ân t u i readesăvârşită şi Tară sfârşit. Câci cunosc cele cevor fi cu ci prin înv ierea întreag ă*, dc carc voravea parte. Pen lru că su fletele* sfinte deşi potcădea în viaţa de aici în sch im ba rea sp re ccle

mai rele. vor avea prin naşterea din nous t rămut a rea l a cea ma i mare a s emănareneschimbată cu Dumnezeu. Iar puteri le curate ale* su fletelo r sfinte vo r lua cu ele trup urile îns oţitoar e şi îm pr eu n ă călătoa re - carcs-au înro lat şi au luptat îm p reu nă prin dum-nez eieştile lor sud ori - în starea nesch imb atăa sufletelor. întem eiată în viaţa du mn ezeiască.Căci vor fi unite* cu sufle tele sfinte cu care audevenit membre ale lui Hristos şi vor lua şie le v i aţa ncs t r i câc i oa s â , nem ur i t oa refer i c i tă asemenea ce le i dumnezeieşt i . Inaceastâ veselie a un or astfel dc nădejdi n eclintite are loc ad or m ire a ce lor sfin ţi, venită lacapătul lu p te lo r" 1.

§2

Iar dintr e ce i ne sfin ţiţi*, unii s us ţin în ch ipneraţional că vo r ajung e în no ne xisten ţâ (ne fiinţă), ia r alţii c â tru purile * se vo r desp ărţi

pentru to tdeauna din unirea cu sufletele lor,ca nefi indu-le potrivi tă lor. pentru câ n-auînţeles viaţa (ace asta ) ase m en ea celei du m nezeieşti şi pu tinţa s fârşitului fericit, nici n-auavut cât t reb uie cun oştinţa d um nezeiască, avieţii în H ristos, ase m ănătoar e celei dum ne zeieşti. ca re în ce pe în că de a ici*. Iar alţiidau suflete lor ca în soţitoare * alte trupu ri,nevăzând, în ei , osteneli le t rupu ri lor lor unite

cu sufletele înd um ne ze ite şi de aceea socotesclipsite în mod cuvenit de sfintele răsplătirit rupuri le ce n-au ajuns împreună la capătuldrum ului atotd um nez eiesc. în sfârşit, alţii,aplecându-se nu ştiu cum , spre gânduri m ateriale, au spus câ veşnica, preasfânta şi preafericita* lor cu vio şie e d e a cela şi fel cu viaţade aici şi au respins în mod necuvenit hrana proprie unei alt e v ie ţi deo p o trivă cu îngerii .Dar nu va cădca nic ioda tă vreunul din bărbaţii

preasfinţi în astf e l de rătăc iri. Ci ştiind câ toţivor primi o veşnicie asem ănătoare lui Hristoscând vor ajun ge la sfârşitul vieţii acesteia, vorvedea în m od clar calea lor spre nestricăciune,devenită de pc acum apropiată. Şi dc aceealaudă daruri le dumnezeieri i şi se umplu dc

plâ ccrea dum nezeia scă, nete m ându-se de oschim bar e sp re cele rele. ci ştiind câ vo r aveaîn m od sigu r şi veşnic bu nătăţile dobân dite.

Iar cei plini de întinâciune şi dc pete păcătoase , chia r dc s-au învrednic it de iniţiereaui ccva sfânt, da r au respins-o în chip vătămător

din mintea lor şi s-au năpustit spre pofteleaducătoare de stricăciune, venind la sfârşitul*vieţii dc aici, deşi nu li s-a arătat vrednică decrezare dumnezeiasca lege a Scripturii, vor privi cu alţi och i* pierz ătoarele plăceri ale patimilor proprii pe care le-au socotit pricini deferici re; e i vo r vedea câ sfinţita vieţuire din careau căzu t în chip jaln ic şi fără minte e despărţităde viaţa dc veci; şi pen tru v iaţa lor ce a rea deaici nu vor fi însoţiţi dc nici o speranţă1

§3

Neîntâmplându-se nici una din acestea laado rm irea oam enilor sfinţi, cel ce făcând partedin aceştia ajunge la sfârşit se va umple de oslan tâ veselie pentru n evo inţele lui şi cu multă

plăcere va păşi pe calea sfintei naşteri din nou.Iar cei familiari celui adorm it prin familiaritateadu m ne ze iască şi prin acceaşi vieţuire îl fericesc pe acela , pentru c â a ajuns la b iruinţa fina lă multdo rită şi îna lţă cântare de mulţum ire Celui ce ecauz a biru inţei, rugându-se sâ ajungă şi ei laacelaşi sfârşit fericit. Şi luându-1 pe el, îl duc laierarh, ca spre prim irea sfintei cununi. Iar ierarhul îl primeşte cu bucurie şi împlineşte, dupâsfân ta rânduială, cele ce se săvârşesc penlru ceicuvioşi ad orm iţi.

II. Tain a săvârşită pentr u cei a dormiţ i

Adunând* dumnezeiescul ierarh sfântace ată a p reoţilor, dac â cel ad orm it a fost dintreap ta p reoţiei, aşezându-l îna intea dum nezeiesculu i a l t a r , î ncepe rugăciunea ş im ulţum irea către D um neze u. Iar dacâ a fostdintre sfinţiţii* m on ah i sau din sfinţitul

popor. îl aşazâ lâ ngă cin sti tu l loc preoţcsc ,înainte de intrarea preo ţilor. A poi ierarhulsăvâ rşeşte nig ăciun ca de m ulţum ire cătreDumnezeu. Dupâ aceea, liturgii (diaconii)

cite sc făgădu inţele ne m inc ino ase , înfăţişateîn dumnezcieştile* Scripturi, despre sfântano astră învier e, apoi câ ntă cu sfinţenie imneledin psalm i care m ărturisesc cu putere aceleaşifăgăduinţe. A po i, primu l dintre d iacon i sio-

bozeşte pe catehum eni şi pom eneşte pe sf inţii

97




adorm iţi, împ reun ă cu care învre dnice şte deo pomenire egală pe cel săvârşii acum şiînd eam nă pe toţi sâ ce ară pentru accla fericitadesăvârşire în Hristos. Apoi, apropiindu-se.dumnezeiescul ierarh rosteşte asupra lui orugăciune preasfântă. Şi dupâ rugăciune,însuşi ierarhul sărută pe ado rm it şi dup ă el toţicc i prezen ţi. D upă ce l-au sărutat toţi. ierarhultoarnă peste cel adormit untdelemnul. Şi.făcând o sfân tă rugăciu ne pentru toţi. aşază încinstitul locaş trupul celui adormit împreunăcu alte trupuri"3.

/// . Tâlcuire duhovnicească

§1

De ne văd şi aud săvârşind acestea socotesc câ cei lipsiţi dc sfinţenie râd cu ho hoteşi ne compătimesc penlru greşeala noastră.Dar nu trebuie sâ ne mirăm de aceasia. Câci,dacâ nu vor crede, nici nu vor înţelege, cumzic Scripturile (cf. Îs. 7,9). Dar noi. văzândînţelesurile celor săvârşite, conduşi şi luminaţi de lisus* , sâ spun em c â ierarhul nu

pom eneşte fârâ raţiu ne c eata de aceeaşi cinstea sfinţilor şi aşază în ca pe cel adormit. Câciel ara tâ cu sfin ţen ie câ toţi vo r fi prin naştereadin nou în acele îm pliniri cu care şi-au um plutaici viaţa lor. De p ildâ . da că cin ev a a av uto viaţă pre asfân tă şi de asem ănare d um ne zeiasc a. pe cât e cu p ut inţă omu lui sâimi te pe Dumnezeu, va f i în veacul vi i torm oştenitor al bu nătăţilor du m ne ze ieşli şife ricite. Iar dac ă a avut o viaţă inferioa ră laculme celei asemănătoare cu Dumnezeu,dar lo tuşi sfân tă, va lu a şi el sf inte răsplăţi

de ace laşi fel. D up â ce ierarhul a mulţum it pen tru ac ea stâ d re p ta te du m neze iască* ,rosteşte o sfântă rugăciune* şi laudă dumnez eiasc a ob ârşie, ca u na cc a desfiinţaistăpânirea ned reap tă şi tiranică asupra noastrăa luiuro r, m uiân du -ne la jud ecăţile sale atot-drepte114.

§2

Iar cântările şi citirile dumnezeieştilor*făgăduinţe d esco pe ră preafe ricitele stări încare vor fi aşezaţi pentru veşnicie cei ce audobândii o desăvârşire dumnezeiască; iar

dovezile de sfinţenie ale celui adormit sunt şiînde m nu ri pen lru cei încă în viaţă spre aceastadesăvârşire.

§3

Dar ob servăm câ* nu toate treptele ce securâţesc de ob icei se scot d e la cele ce sesăvârşesc, ci num ai caleh um enii* se scot dintre cetele sfinte. Căci aceastâ (ceată) nu eintrod usă în nici u na din slujbe le sfinte şi nu-iesle îngăduit sâ pătrund ă în nici una din celesfinte ce se săvârşesc, nici mică. nici mare,întrucât nu se împărtăşeşte nici dc putereavăzătoare a celor sfinte, prin naşterea dumnezeiască izvorâtoare de lumină şi dătătoare;de lumină. Iar celelalte trepte ce se curâţesc,

întrucât au fost in troduse (iniţiate) ma i înainteîn sfâ nta pred anic. da r au c ăzut iarâşi fără deminte spre ccle rele, când trebuia sâ-şi ducâla împlinire înălţarea lor spre cele dinainte,sunt pe drept cuvânt oprite de la înţelegeriledumnezeieşti ale sfintelor simboale şi de laîmpărtăşirile de ele. Căci se vor vătăma* îm- pârtâ şindu-se în chip în tinat de ele şi vorajunge la o şi m ai m are disp reţuire a celordumnezeieşli şi a lor înşile. Dar nu fârâ dreptate sunt prezen ţi Ia ce le ce se săvâ rşesc a cum,ca sâ înve ţe cla r şi sâ vadă nes igu ran ţa mom entu lui morţii no astr e şi cu nu nile sfinţilorlăuda te de către cuvin tele ade vărate ale Scriptu rilo r şi chin ur ile fără sfârşii cc îi am eninţă pe cei lipsiţi de sf in ţenie . Ş i aceasta le va fi poate de folo s acelo ra, văzând pc ce l ce s-asăvârşit întru s finţen ie lăudat de diaconi, pre zenta t ca unul ce se află cu adevărat încom un iun ea cu sfinţii din veac; şi poate vorveni şi ei Ia aceeaşi dorinţă şi vor fi învăţaţi

de ştiinţa diaco nc asc â (litu rgică) să tindă Iafericita desăvârşire în Hristos.

§4

Apoi apropiindu-se, dumnezeiescul ierarhrosteşte o sfântă rugăciune pentru cel adormitIar dupâ rug ăciune îl săru ta şi du pâ el toţi cei

prezenţi. Rugăciunea* cere bunătăţii dum --nezeieşti sâ ierte celui adorm it păcatele cele din

slăbiciunea om enească* şi să-l aşeze în luminaşi în ţara celor vii, în şanurile lui Avraam, luiI saae şi lui Iacov, în locul dc unde a fugit durereaşi întristarea şi suspinul (cf. Apoc. 2 1,4).




Acesiea suni , socotesc, preaferici telecununi vădite ale sfinţilor. Dar ce ar putea fideopotrivă cu nemurirea cu totul neîntristatăşi lum inătoare? C âci, deşi făg ăduin ţele sunt

pe măsura în ţele gerii* noastre, având în ţelesuri mai presus de orice minte, numirile lorsuni dep arte de realita tea lor* adevărată. Căcisocotim adev ărat cu vân tul S cripturii: Cele ce o c h i u l nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit

şi la in im a om ulu i nu s-au suit aceste a le -a vânt iJutnnezeu celor ce-l iubesc pe E l (I Cor.2.9: cf. Is. 64.3).

Iar şanurile sunt, cum socotesc, stările pre adumnezeieşti şi fe ricite ale feri ciţilor p atriarhi şi ale luluror celorlalţi sfinţi care

primesc pc toţi cei asemănători cu Dum nezeuîn ne îmbât râni toarea ş i preafer i c i t a lordesăvârşire115.

§6

Dar ar putea spune, poale, cineva câ amvorbi! drept, da r e gre u de înţeles pentru ce arenevoie* ierarhul de bunătatea dumnezeiască penlru iertarea păcatelor celu i adormit şi p entru

socotirea lui în aceeaşi cinste cu cei asemenealui Dumnezeu. Căci dacă fiecare va lua de ladreptatea dumnezeiască răsplata faptelor bunesăvârşite în viaţa dc acum, iar cel adormil s-afolosit dc lucrările sale în această viaţă, prin cerugăciune ierarhică va fi mulat la altă siareveşnică decât la cea de care e vrednic şi caree răsplata vieţii de aic i?

Eu ştiu foarie bine câ fiecare va primis t a rea co res punză t oa re , aşa cum s punScripturile. Căci acestea spun că Domnulva de păn a dc la Sine pe un ii şi fieca re îşi valua ccle cores pu nzăto are cu cele făcute printrup, fie bune, fie rele (cf. II Cor. 5,10). larcă şi ru g ăciu nile d re p ţilo r* lucre az ă în viaţaaceasta, dar nu şi după moarte. însă numaiîn cei v rednici de aceste sfinte rug ăciuni, neînvaţă predan iile a de vărate ale S cripturilor.Sau ce a folosit Saul de la Samuil* (cl. IReg. 16.1)? Sau cc i-a folosit poporuluievrei lor rugăciunea proorocilor? Câci . pre

cum cineva, nefolosind vederea sa, caută inzadar să sc împ ărtăşeas că de lum ina soare lui*care îşi dăruieşte lumina sa ochilor sănătoşi,aşa sc atârnă de nădejdi neputincioase şi

§5 z a d a r n i c e , c e i c e , c e r â n d r u g ă c i u n i l esfin ţilor, nu foloses c sfinte le lucrâ ri ale p ro p rie i lo r firi; aceştia se v o r lip si şi deda ruri le dum nez eieşt i din ne păsa rea faţăde porunci l e luminoase ş i de b ine dâru i -toare . Dar a f i rm, urmând Scr ip tur i lor , cârug ăciun ile S finţilor sunt cu toiul folositoare* în acca sta viaţă, când cinev a, dorinddarur i s f in te ş i având ş i o depr inderes fântă* pent ru îm păr iâşirea d e e le , darcun oscâ nd u-şi pro pria pu ţinătate, vine lavreun bărba t cuvios ş i î i cere sâ- i f i esu sţinăto r şi împ reu nă lucrăto r. A cela va p rim i des igu r de la el un fo los superio roricărei lucrări proprii. El va primi darurile preadum nezeie şti pe care le cere. C ăc i î l va p rim i bunăta te a dum nezeia scă. D a r ca u r

m are îşi va arăta rec un oştinţa sa evlav ioas ă penlru a ju to ru l ce-i vin e prin cei cuv io şi şido rinţa vre dn ică de laudă a celor ceru te prins f i n t e l e l u i c e r c r i ş i p r i n d e p r i n d e r e acorespunzătoare, care î l fac asemănător cuDumnezeu. Câci Dumnezeu a rândui t prin

ju d e c ăţi le d u m n ez eieşti sâ se d ăr u ia scădaruri le dumnezeieşti celor vrednici sâ seî m p â r t â şe s c ă d u p â v o i a d u m n e z e i a s c ăatotcuvenitâ şi prin cei vrednici. Deci, dacâdispreţuieşte cine va ace astă bu nâ rân duialâ

şi, recurgând la o părere nebunească, se socoteşte pe sine suficient pentru v orbirea* cudu m ne ze irea şi nu preţuieşte pe cei cuvio şi, şida că înalţă cereri nevr ednice d e D um nez eu şinu cercri sfinte şi dorin ţa de c ele du m nezeieşti nu e co resp unzătoare şi po trivită Iui,îi va rămâne neîmplinită cererea făcută fărăştiinţă. D ar despre* rug ăciun ea pe care oface ierarhul pentru cel adorm it , care a venitla noi ca tradiţie de la învăţătorii noştriîndum nez eiţi , e necesar sâ vorbim în chipdeosebit116.

§7

Dum nezeiescul ierarh este tâlcuitor, cumspun S criptu rile, al drep tăţilor dum nez eieşti.Căci este un înge r al Do m nului, al Atotţiiloru-Il ii Dum nez eu (cf. Zah. 2.7-12). El a învăţatdin Scripturile predate de Dum nezeu câ celor

ce-ati vieţui! cu cu vioşie, li s-a dai ca răspla tă,dupâ vrednicie, de către prea dreptele cum- pene, viaţa ato tlum in ată şi dum nezeia scă,iubirea dum nezeiască de oam eni trecând din

99




bunătate cu vedere a* pete le ce le-a u venit lordin slăbiciunea omenească. Fiindcă, cumspun Seriplurile, nimeni nu e curat de în-linâciune (cf. Iov 14.4). Şrimd aceste făgăduinţe d in S cripturile d um nez eieşti, ierarhulcerc* să se împlinească ţi sâ se dăruiască

celor ce au trăit în chip cuvios sfintele răs p lătiri, m o de lân d u -se pe sin e în suşi din bunăta te sp re im it a rea lui D um nezeu şicerând daru rile pentru alţii ca haruri pen trusine11

Totodată, cunoscând câ nemincmoaşelefăgăduinţe se v o t împlini în mod sigur. Iearatâ celor d e faţă* ca o desco perire că celecerute de el. după rân du iala dum neze iască, sevor da neînd oielnic c elor ce s-au d esăvârşit înviaţa dum nezeiască*. C ăci iera rhu l, care

tălmăceşte dre ptatea dum neze iască, n-ar cereniciod ată împ linirea u nor făgăduinţe carc nusuni atotplăcute lui Dumnezeu şi care nu sevor da în chip dumnezeiesc. De aceea nu lecerc ac estea pen tru cei ado rmiţi lipsiţi decurăţie* nu nu m ai pe ntru c ă se va abate prinacca sta de la tre apta de tâlcui tor şi va în drăzni să-şi aroge cu mândrie ceva din celeale ierarhiei , nefi ind mişcat de izvorulTain elor*, ci v a fi şi despărţit de rug ăciuncasfântă, auzind de la dreapta Scriptură şi el în

chip cuvenit: C ereţi şi* rm prim iţi, pentru că cereţi rău (Iac. 4,3). Dcci, dumnezeiesculierarh cere cele făgăduite în chip dum nez eiesc şi iubite lui Dumnezeu şi cele ce se vordânii în mod sigur. Le cere arătând cele aledeprinderii sale celei bune iub itorului de bineDu mnezeu şi arătând ce lor prezen ţi în chiprevelator darurile ce se fac celor cuvioşi.

Astfel, ierarhii au şi puterile despărţitoare*,ca tâlcui tori ai dreptăţilor dumnezeieşti, nu pen

tru câ prea înţeleapta dum nezeire urmează închip slujitor pornirile lor neraţionale* , ci penlrucâ Duhul*, izvor al Ta inelor, îi mişcă pe ei spredespărţirea cu dreptate a celor judeca ţi de Dum nezeu. Căci: Lu aţi, zice, Duhut Sfânt. Cărora ve[i ierta păcate le, iertate vor fi. si cărora te veţi

ţine, ţin ute vor f i (loan 20, 22-23). Şi celui ce afosl luminat* prin descoperirile dumnezeieştide către Preasfântul Părinte, Cuvânml îi spune:Orice vei lega pe pă m ânt ivj f i legat şi hi ceruri,

şi or ice ve i dez lega pe pământ va f i dezlega! şi in ceruri (Mat, 16,19). Aceasia pen tru câ acela,

şi tot* ierarhul asemenea Iui, potrivit descoperirilor părinteşti făcute lui, ca lăk uito r şi dărm-tor al lor, sâ-i primească pe cei iubitori deDu m nezeu , iar pe cei nec redinc ioşi sâ-i

depărteze. Şi de fapt această sfântă uivăţdespre Dumnezeu (cf. Mat. 16.16). cum spuneScrip tura, n-au grăit-o mişcaţi d e ei înşişi, nici ca unii căro ra le-a descoperit-o trupul şi sângele,ci ca unii ce-au fost introduşi de Dumnezeu, cumintea. în cele dumnezeieşti.

Deci. îndumnezeiţii ierarhi trebuie sâ se

folosească aslfel şi de despărţiri şi de loate puterile ierarh ice, m işca te de obârşia dum nezeiască a Tainelor. Iar ceilalţi să dea ascultate-ierarhilor în cele ce le săvârşesc, ca mişcaţi şiei dc Dumnezeu. Câci cel ce vă va nesocoti p e voi. pe M uie mă nesocoteşte (Luc. 10.16).

§8

Da r sâ revenim la cele ce urm ează amin

titei rugăciuni.Du pâ ce a s ăvârşit-o. ierarhul sărută întâi

el pc cel ado rm it, ap oi toţi cei p rezenţi. Câcieste dulce şi cinstit tuturo r celo r asemănătoricu D um neze u cel ce s-a desăvârşit în viaţadumnezeiască. Iar dupâ sărutare, ierarhult oa rnă pes t e ce l adormi t un t de l emnul .A m inteşte-ţi câ la sfânta naştere din Dum nezeu. dc dinainte*, prin dumnezeiesculBotez se dăruieşte celui ce sc introduce îndesăvârşire întâia împărtăşire de sfanlul sim bo l - dupâ dezbrăc area de hain a mate ria lă demai înainte - al untde lem nu lui ungerii. Acum,la sfârşitul tuturor, se toarnă untdelemnul

peste cel adormit . A tu nci* , ungerea cu un tdelem n che m a pe cel iniţiat (introdu s în etapadesăvârşirii) la sfin tele lupLe (nevoinţe). Iaracum , untdelem nul turnat arată pe cel adormilcâ s-a nevoii în acele sfinlc lupte şi s-adesăvârşit1ls.

89

După ce ierarhul le-a săvârşit acestea,aşază trupul în locaş cinstii cu alte cinstitetrupuri de ac eeaşi treap tă. Căci, dacă cel adormit a dus în suflet şi în trup o viaţă iubită luiDumnezeu, va fi cinstit după împreuna lucrare cu sufletul cuvios şi în irupul care s-anevoii cu ei prin sfintele sudori. De aceeaidreptatea dumnezeiască îi dă împreună cu*

sufletul şi trupului răsplăţile veşnice, ca celuice-a călâiorit împreună cu cl şi e împreună părtaş la via ţa cuvio asă sau co ntrară. Pentruaceea rânduiala dumnezeiască a celor sfinte

1 0 0



Despre Ierarhia B isericească

dăruieşte amândorura împărtăşirile de celedumnezeieşti*. sufletului prin vederea şi prinştiinţa cura tă a ce lor săvârşite, iar trupului prinaLot dum nezei eseul mir, ca prinLr-o icoană,sfinţind omul îmreg* prin simboa lele preasfinteale împărtăşirii de dumnezeire şi dăruindu-i

prin aceşti sfân tă lucrare (iemrgie) întreagamântuire ţi vestindu-i prin simţurile întregi căva itvea pane de înviere.

§10

Iar invo cările sfinţitoare* nu e îng ăduit sâfie circumscrise prin explicare, nici taina lorsau puterile din Dumnezeu lucrătoare în elesâ fie scoase* din înţelesul lor ascuns în mod public. Ci. învăţându-le prin in iţie ri necom unicate, cum se află în Sfânta noastră Trad iţie,şi săvârşindu- le cu dragosLe dum neze iasc ă, sâfie ridicate prin sfmLele lucrări la deprindereaşi înălţime a dum ne ze ias că şi la ilum ina readesăvârşitoare spre cunoştinţa cea mai înaltăa lor,

S I]

lar că ţi prun cii, care nu înţeleg încă* ccle

dum nezeieşti, se fac par t a şi dc naşter ea dinDumnezeu şi de împărtăşirea dumnezeiascăde prea sfintele simboale pare celor profani, precum zic. un luciu vrednic de râ s, dacăierarhii îi învaţă cele dumnezeieşti pe cei cenu pol auzi şi piedică sfintele tradiţii* celorce nu le înţeleg; şi înc ă ma i de râs, pentru căalţii pronunţă pen lru e i sfin tele m ărturisiri.Dar ne înţele ge rea lor de c ătre cei rătăciţi nutrebuie să-ţi fie o pie dic ă penlru pr im irea lor,ci să stărui în chip evlavios şi cu iubire încălăuzirea lor spre lum ină, arătând faţă deobiecţiile prezen tate că nu lo ale cele du m nezeieşti se circum scriu de cun oştinţa n oastră. Căci multe din cele nec un oscu te de noi aucauze vrednice de Dumnezeu, nccunosculenouă. dar ştiute1' de Ireplelc m ai în alte de noi.Ba rămân ascu nse şi fiinţelo r celo r mai înalle.fiind ştiute numai atolinţeleptei şi de înţelepciune făcătoarei obârşii dumnezeieşti. Şi Icspunem acestea pentru câ le-au adus la noi

dumnezeieştii noştri învăţători, avându-le înamintire din tradiţia veche. Câci spun*, ceea

ce es te şi adevărat, că pruncit înălţaţi în legeasfântă, vor ajunge la depr inde rea sfân tă, liberide to ată rătăc ire a şi lipsiţi de ex pe rien ţaoricărei vieţi necurate. Aceasta având-o înmim e du m nez eieştii no ştri învăţători*, aucugetat să primească pe prunci în acest sfânt

m od şi părinţii natura li ai prun cu lui adus să pre dea pru ncul vre unui pedagog bun. in trodus în cele dumnezeieşti*, şi după aceea sâs t ea cop i l u l s ub e l ca s ub un pă r i n t eduhovnicesc şi naş al sfintei mântuiri. Deci,ierarhul îi cere acestuia, care mărturiseşte săcrească (sâ înalţe) copilu l în vieţuirea sfân tă,să rostească lepădările şi sfintele mărturisirişî nu, cum spun aceia, râzând, ca şi când s-arintroduce unul în locul altuia in cele dumnezeieşti. Căci acesta nici nu spune: eu fac

lepădări le sau sfintele mărturis iri pentruco pil, ci: pru nc ul se va lepăda şi se va uni cuel, adică: mărturisesc sâ conving copilul săaju ng ă la o m inte (în ţeleg ere) sfântă prinînv ăţaturile m ele. ca sâ se lepede în întregimede potrivnici, sâ mărturisească şi să lucrezemărturisirile dumnezeieşti. Deci nu e nimicabsurd în faptul câ pruncul e crescut spreînălţim ea du m nez eiască, avâ nd un povăţui-lor* şi naş (primilor) sfânt, care îi sădeşte

dep rinde rea în c ele d um nez eieşti şi-l păzeşteneispilil de cei potrivnici. Iar ierarhul face pruncul părtaş de sfin tele simboale (T aine),ca s ă fie cre scu t în ele şi s ân u aibă altă vieţuiredecât pe cea care priveşte pururea la celedu m nezeie şti şi-l face p ărtaş de ele, v ieţuireîntări tă în deprinderea sfântă a acestora,înălţată* în chip sfân t de naş (p rim ilor) în chipdumnezeiesc11’.

A ceste bu nătăţi ale ierarh iei noas tre nile-au arătal. o! copile, vederile unitare. Dar

alte m inţi mai văzătoare au v ăzul nu numaiacesiea, ci allele, cu mull mai luminoase şimai asemănătoare dumnezeirii. lar pc tine,socotesc c âte vor lu m ina frumu seţi m ai luminoase şi mai dumnezeieşti, folosindu-te deireplele sp use. în urcuşul spre o strălucire maiînallă. Predă-mi. deci. iubite, şi lu mie iluminări mai desăvârşite şi aralâ ochilor meifrum use ţi mai m inu na te şi mai un itare. Câciîndrăznesc sâ cred câ prin celc spuse voi

aprinde scânleile focului dumnezeiesc aflateîn tine.

101




Despre


Capitolul l

§1

l.ucrareu - dumnezeiască. Numeşte lucrare dum

nezeiasca pe cca venita de la Dumnezeu şi dală oamenilorşj carc ii face pc aceştia dumnezei, lucrare săvârşită incrcţiini prin iciarhic.

Prin tradiţie. Ş tiinţa ierarhica a prinut-o prin tradiţie.Să nu întinezi. Adică să nu râzi de ele şi să Ic arăţi

fără evlavie tuturor color lipsiţi dc sfinţenie, făcând ccicdumnezeieşti si tainice prilej de râs.

Numai celor sfinţi. Nu irehuie sa sc arate cele sfintecelor iminaţi, nici sâ sc arunce mărgăritarele porcilor.

Mintea ceu mai înalţi i dumnezeiesc ierarhică E dcmenţionat că se spune. împotriva Nestorienilor. câ minieasc atribuie şi lui Dumnezeu iîn Hristos mintea nu e

mumii n inniiliii. n. irad .). Se împărtăşeşte de sfinţenie şi

de curăţie penlru sfinţire. Dupâ putinţă. După puterea fiinţelor înţelegătoare şi

inteligibile; căci nu Ic face lisus asemenea Sieşi după puterea lui: fiindcă Hl esie nesfârşit de puternic ca Dumnezeu.

Adună Explicarea acestora sc face in capitolul V alscrierii Despre numirile dumnezeieşti.

Multele deosebiri. Pnn multele deosebiri socotesc căînţelege multele feluri dc griji ale poftelor trupeşti pe carele interzice Domnul: iar viaţa unitară şi dumnezeiască estecăutarea în primul rând a împărăţiei lui Dumnezeu şidreptăţii lui. pe carc Domnul a indicat-u în rugăciunea ca

al/ie toţi uita (loan 17.1 l):iarcaliiatcaacea.slaasuflc(uluia numit-o deprindere, carc Ic c pioprie cel mai mull cclorsfinţiţi.

Cunoştinţa celor văzute. Este înţelegerea plină deştiinţă a cuvintelor şi învăţăturilor despre Dumnezeu:căci nu ajunge simpla auzirc a cuvintelor şi rostireastimelor taine, ci aceasta sc ccic urmata de înţelegerea şi

priceperea ccloi proslăvite: caci aşa fac şi cei ce sedăruiesc i se simţesc l întâi lui Dumnezeu, apoi o prilejuiesc aceasla şi altora: sc desăvârşesc şi desăvârşesc.

52

r Ierarhia) îngerilor Num eşte şi a k i celc nouă cete . pcCare le-a nun tii înainte in scrierea Despre ierarhia cerească.

Toată (ierarhia) proslăvită acum. E puterea întregiiierarhii.

Acelaşi ierarh. Adicâ episcopul.Celor de sub el. E vorba dc înaintare.Cei ma i de jo s se cuvine să urmeze. Presbitcrii. Dar. Comparaţia ierarhici cereşti şi sensibile.Simhoalelor sensibile Simboalele sensibile sunt

Tainele arătate în celc următoare, adică Botezul sau Luminarea. Sinaxa sau Taina împărtăşirii şi celelalte.Unu l este Adică Dumnezeu.,Vu - unilar. In loc de in mod unitar şi in acelaşi mod Inte ligibile. Dc notat câ lucrarea scrisă de el Despre

cele inteligibile şi sensibile n-am aflat-o. Mai desfă şurat. în loc de mai pe larg.

S3

Ierarhia • este. Ierarhia n constituie, precum ne-oinfaţişcază venerata noastră tradiţie, cele în generalcunoscute sau spuse despre lucrurilc sfinţite cc sunt

propuse sau supuse sau săvârşite. Câci o redă într-orecapitulare (ouYMxpotAaiwciv) sau cuprindere a întregului. întrucât recapitularea <âvaKC<potA.auiX5tv)spunem câ este o iczumarc pe scurt a cclo r spuse înainte.

Cea mai generală. Cele generale sunt cele maicuprinzătoare. Zicc. deci, câ ierarhia este cea mai generală şi mai conducătoare recapitulare a întregii orânduirinumite ierarhie: dc pildă, episcopul este vârful ierarhieisau treptei preoţilor, având datoria sâ cunoască, sâ cureţe,sâ lumineze, sâ desăvârşească: vârful treptei diaconiloreste arhidiaconul. care e dator sâ cunoască lucrările liturgice; şi aşa mai departe, cclclalie trepte.

l.ucrarea care recapitulează. Recapitularea (cuprinderea) celor sfinte este cunoaşterea întregii orânduiriierarhice.

începutul acestei. Spune carc e inccputul ierarhieişi despre Treime.

Cunoscută. Notează câ Sfânta Treime cunoaşte existenţa proprie, pe carc o numim fanta sa. carc singură secunoaştc pe Sine.

Raţionale. Noieazâ câ îngerii şi oamenii sunt flinterationale.

la r aceasla nu - altfel Adică mântuirea.lar indumneztirea. Spune cc este îndumnczcirca..1 (întregii) ierarhii. Aratâcaree tinta întregii ierarhii

Notează câ sfârşitul sau scopul într egii ierarhii esteiubirea Ţaţă de Dumnezeu şi de cele dumnezeieşti aîngerilor şi a oamenilor şi cele menţionate în continuare,lar ccic lucrate unilar de ierarhie aratâ câ Irehuie privit

103




deplin şi unic spre aceastâ slujire.

Celor ma i presus de lume. Notează cum mişei Dumnezeu Puterile inteligibile (îngereşti) şi cum suntem iluminaţi noi.

Căci nu - din afară. Oamenii primesc cunoştinţaadevărata din afară, adică de la vederea creaţiei şi dincuvinte învăţătoare şi din alte mijloace de felul acesta;îngerii insă sunt luminaţi in puterea lor înţelegătoare dcaceastă cunoştinţă şi sunt întipăriţi prin voia dumnezeiascăsau sunt modelaţi spre imitarea lui Dumnezeu şi spiccunoaşterea făpturilor, ca făpturi, dinlăuntru.

In teligib il . Trebuie înţeles c i iluminările lui Dumnezeumişcâ minţile dumnezeieşti nu din afara, ci dinlăuntru: căcia spus câ Dumnezeu le luminează pe ele inteligibil. Fiindcăînţelegător înseamnă a înţelege; iar inteligibil e ceca cc esteînţeles; ceea ce este înţeles fiind ca un fel de hrană şi puterede susţinere a celui ce inţelege. pc drept cuvânt Dumnezeu

li se face inteligibil şi înţeles fiinţelor neinipeşli care suntminţi: în măsura în care accstea ii ajung, lununându-le peele. mintea acelora il înţelege şi se hrăneşte cu Bl.

Simboale dis t incte. Numeşte aici simboalele îm părţite învăţăturile dc multe feluri ale Scripturii, carc necomunică prin cuvinte simbolice mai ales învăţăturadespre f irea dum nez eiasc ă şi despre f iinţeleînţelegătoare; uneori ele sunt şi îndreptătoare ale făpturii,ca legi poruncitoare, înălţale la înţelesuri alegorice; cuatât mai mult cclc săvârşite în Taine se văd spiritual insimboale şi chipuri.

Fiinţa. Notcazâ care e fiinţa ierarhiei noastre şi cesunt dumnezeieştile Scripturi.

Sâvârşitori ai celor sfinte. Numeşte sâvârşitori aicclor sfinte pe apostoli, pc care i-a numit şi povâţuitori;iar ş a te n te olo gic e numeşte cărţile Vechiului şi NouluiTestament; iar iniţiere mai nematerială. cunoştinţa venităde la Duhul in apostoli cu privire la înţelesurile Scripturii, pc care a numit-o şi cuvânt trupesc, iniţiere din carc s-aunăscul şi învăţăturile Noului Testament; iar iluminareavenită intr-un povâţuitor de la Duhul Sfânt â declarat-oapropiată de a ierarhiei cereşti.

De la m in te la m in te . Observă cclc comunicate prinmtjlocirca cuvântului. Şi c i ccle tainice s-au predat princuvântul nescris. Dar cete predate sunt de folos comun

[cele predate in mod tainic de la unul la altul nu sunt totuşi menite Să răm ână hunu rt individuale, ct să f ie de fo lo s com un: num ai În ţe le su l celor preda te spre a f i săvârşite nu po ate f t făcu t deplin înţeles de toţi . n.trad.).Dar spune câ. prin simboluri sfinte sunt vrednici dccontemplări înălţătoare (anagogice) ale tainelor expusein celc următoare.

§5

Ch ipuri sens ibi le. Despre chipuriConcentrat . Iată lămurit cc înseamnă concentrat.în învăţăturile tainice • nescrise. Notează câ cele

dumnezeieşti ni s-au predat şi pnn iniţien (tainiceînvăţături) nescrise.

Simbolică. Ierarhia pentru oameni csvc simbolică şiformată din cele sensibile, adică nu nc întâlnim cu luminile

dumnezeieşti goale, ci săvârşite prin simboale. ca po tiru l binecuvântării, cum zice Apostolul (I Cor. 10 .16). pâinea

p e care o fră ngem şi celelalte. D esc operi te . Adicâ cunoscute şi arătătoare ale Iu-

crurilor şi tainelor ale căror simboale sunt. N u vei tr ansm ite - a ltuia . Pentru câ nu trebuie spuse

celc tainice

Capitolul 11

I D esp re c e i ce se desă vârş esc p n n ilu m inare [tprm Botez) !

Iar aceasta . Adică asemănarea şi unirea cu Dumnezeu.Care e de ci începu tul . înccputul. zice. şi calea spre

unirea cu Dumnezeu şi moştenirea statornică a lui estedumnezeiescul Botez. De fapt. de nu se va naşte cineva din apă şt din Duh . nu va vedea împ ărăţia lut Dumnezeu, i(loan .1.5}. Din cl sc modelează omul lăuntric spre de- |

prinderea bună şi mântuitoare şi spre asemănarea cu

Dumnezeu in cuvinte şi fapte.Spre primirea celorlalte. Spune câ e nevoie de trei

lucruri pentru inceputul împlinirii poruncilor; de prim irea cuvintelor dumnezeieşti, de cateh izarea incrcdinta dumnezeiască şi de renaşterea prin Botez, princare începem sâ vieţuim dumnezeieşte. Câci crearea,noastră din sămânţă, chiar dacâ c din Dumnezeu Creatorul. este naturala, insă naşterea din Botez nu e din sânge , nici din voia bărbatului (loan 1,13). Precum, deci,în naşterea naturală trebuie sâ luăm existenţă spre a fi şiapoi sâ lucrăm ccle corespunzătoare şi să le pătimim - de

pildâ oamenii cele proprii lor iar animalele, la fel. cele

ale lor. - aşa şi in renaşterea prin Botez trebuie mai întâisă existe cineva pentru Dumnezeu şi apoi sâ pună înlucrare iubirea lui şi celelalte spre vieţuirea cea bună.

Căc i p r ecum - slăvitul. Vorbeşte dc fericitul lerotei,cum a arătat de multe ori in Cuvintele dinainte.

Cea m ai dintâi mişcare. Aratâ care e cea mai aleastmişcare a minţii.

Cea ma i negrăi tă. Adicâ a te rcplâsmui şi renaşte prinBotez, cum arată în cclc următoare.

L uc ra re a - în vedere a ind um n ezeir ii . Adicărenaşterea prin Sfântul Botez.

Trebuie - m ai întâi să exis tăm. Câci existenţei dupilire îi urmează o lucrare potrivită ci.

N aşte ri i d in D um n ezeu . Adicâ ale Botezului. N ăscu te din so are . Luminile sau razele pe care le

producc soarele.Pe O da . Notează cele despre Ozia, Core şi Nadab.

II . Tain a ilum in ăm la Bote zu lu i)

§1

Fvangheliile Spune care sunt Kvangheliilc adevărate. Iu bir ea - de oameni . Cugetă la iconomie.Să f acă as em enea . Adicâ prin credinţă, cum aratâ în

cclc uniiătoare.

«2

C el ce iubeşte. Vorbeşte dc ccl cc a crezut de curând

104




ţi voieşte să sc lu min eze , da r e iniţiat (intro du s în ta ine),adica creştin credm cios deplin.

Ace la - in în tr egim e Desp re cel numii naş al cclornou lum inaţi (bo tez aţi).

Sâ urmeze . Potrivit cu ec s-a spu s în lege: intru toatevom asculta glasul Domnului.

Sâ-Ipr imească. Pe ccl cerut sâ-l prime ască: de aceease nume şte pr imito r (naş).

Sumele de ierarh Adică ierarh dc lapt.

Pe cei do i bărbaţi (doim ea bărbaţilor). A ţa irebu icînţeleasă expresia c om pusă des pre doimea bărbaţtlnr. caunul ce prime şte pe um eri oa ia. ca s i fie doi b ărbaţi - umilcare prim ele şi unul care v ine in B iserici ţi c p runii cao oaie pierdută. Prun ul il înto arc e pc al doile ad in rătăcire.Câci primitorul (naşul) era cred inc ios şi n-av ea nev oie săfie primit Prco lul m ulţum eşte acu m lui Du mn eze u. Dcsc va inţelege astfel ex presia c om pu şi doimea bărbaţilor va fi ceva foarte o bişnuit.

înţelegătoare. M ulţum ire înţeleg ătoare nu m eşte pecea tăcută, care are loc in minte; trupească, pe cea care

plcacă capu l şi adu ce în chinar e lu i D um neze u (avem şi aici, poate, o dovadă a vechimii scriitoiultii Dionisie, inttvcât in Biserica primară veneau oameni nuntiri in

Biserică şt f ie care fam il ie în cepea s ă d e \ ină cre şt ină mai ales prin bărbat, cap ul fam iliei, n. trad.).

«4

Ţoală ceata ce lor sfinţiţi. Adică tot clerul.O cântare oarecare. Notează câ din toatâ Scriptura

sc poate înalta o cântare lui Dumnezeu, nu numai dinDavid (Biserica ft-a alcătuit totdeauna cultul din texte din Sfânta Scriptură, spre deosebire de sectele neopro- iestnnle, n. irad.). Dc altfel, o cântare oarecare a fost şicântarea Manei, sora lui Moise: Să cântăm Domnului (leş. 15.21) sau psalmul lui David 33 sau o pane a lui:

Aproptuit-vâ de E l f i vă lu m in au (Ps. 33,5).

$5

Sâ rină in întregime. Ad ică din tot sufletul.Porunceşte preoţilor N otează câ num eşte prcoli pe

cei supuşi episcopilor. a dicâ p c pre sbiteri şi pe diaconi,

câci ei scriu num ele ce lor de c urân d lum inaţi Ib otezaţil(im semn al vechimii scrierilor lui D ionisie e f i fap tul că oiiundese întindea creştinismul, exista un episcop, incon/uiai dc pieo ţi st de diaconi, f i B otezul era săvârşit de episcop, n- lrad.l

Pe bărbat. Notează câ vo rbe ţie şi de înscrierea cclui boteza: şi a naşulu i.

§6

îm plinită ile t toată! Hiserica. Pnn rostirea cuvântului: Amin!

/ / descinge pe acela. Vo rbeşte de c ci ce se săvârşesc

in dum nezeiescul BotezŞi i l dezbracă Aici nu-l de zbra ci dc loale hainele, ci

îl lasa in căinaşi, cum aratâ în cele următoare; piinliitn i!i. adica prin dia con i.

î l întoarce spre răsărit . Accasta o face cu accia caunul cc se roagă şi o cere; iar spre apus. ca pc unul celeapădă lucrurile întunericului. Notcazâ câ atunci numaidia con ii de zbrăca u p c cci v eniţi la Botez; preoţii făceaucelelalte, pc care acum le fac diaconii, cum ai aflai cu

puţin în ain te ; in cele urm ătoare , ve i a li a că num eştelilurgi pe diaconi: iar pc pre sbiteri îi n um eşte p reoţi.

§7

L itu rg ii . Numeşte lilurgi pe diaconi. M a ic a în fi erii . N um eşte m aic ă a înfierii, cristelniţa.Cân tarea s fântă - (din inspiraţ ia1 - ceîor s tăpâni ţ i

de D um nez eu . Cuvântul trebuie completai astfel: sfântacântare inspirată a proorocilor stăpâniţi de Dum nezeu, casă fie şi dupâ acee a episcopu l cel ce rosteşte sfânta cântarea Sfântu lui Du h. care, fiind Cel cc a inspirat pc prooroci,

prim eşte pe bărb at. C âci nu-i sp une cânta re a sf an tâ a pro oro cilo r. F iindcă io(i pro oro cii cânta u ac eea şi cânta re ;esle psalmul 28 ,3: Glasul Do mn ului peste ap e şi Aleluia.

Potrivită. Adicâ albi.Prea dum nezeieşte sfinţi t . în alt manuscris grec:

prea te olo gic (0EoXoyiKCOTâxa». Cel ce citcştc cuv intele Părintelui în Desp re ie ra rh ia biseri ceasc ă nu trebuiesâ sc mire dacă spune unele lucruri deosebite din rânduielileTainelor dc celc în vigoare ac um , cum vorheşte şi acum dcîmpărtăşirea Sfintei Cuminecături dupâ ungerea cu Mir.Căci sc cuveneau accstea. fiind potrivite cu timpul. Daracum accasta se face mai corect în Liturghia deplină adum neze ieştilor Taine, c ând trebuie sâ se îm părtăşească şinoii b otezaţi. Iar spunân d câ d upâ accasta trebuie sâsc înalte spre conicm plarca cclo r dintâi, aratâ sau câ trebuiesi faci dupâ accca rugăciune sau câ ierarhul pleacă dupâ

aceea la dumn ezeiasca Liturghie.

$8

Se înal ţă - ( la vederea) - celor dintâi . C cca ce spuneesle aceasta: episcopul ( î ind chipul Dum nezeului tuturor, pre cum D um nezeu stăruin d puru re a in unitate a şi identitatea sa. ne icşit din temelia sa. înlindc. pen tru mântuirealuiuror. la loate, prin ieşirile providenţiale, iluminările

bunătăţii sa le (bunătatea înd reptată spre alţ i i e lumină ;răutatea e întuner ic, bunătatea se arată c a lumina, pe nlru că e deschiderea Celui ce o comunică spre c el căruia

i -o com unică, n. irad .) şi e prezen i tu turor fârâ sâ iasă dintemelia sa (sediul sau), la fel şi episcopul, prin imitareasim bolică, pc c ât e cu putinţă, a lui D umne zeu, rămânândin slaiea sa. adicâ în treapta sa bisericească, iese prin

purta re a de gri jă (p ro vid enţia lă) a iu bir ii de oam eni lacc le dc al do ilea, adicâ cob oară spre ccl ce se întoarce şi-lînva|â şi-l unee şi-l pecetluieşte şi-i transmile darul,

botc zându-l . Toate acestea su nt sluji ri le lu urg ic e celc dcal doilea po milc din el ca început al lor. împlinind deciloaic ccle d e al do ilea, se întoarce iarâşi la altar, arătândlui Dumnezeu in mod sunbolic câ. deşi a ieşit ut chip

pro vid enţia l la c clc de al d oilea pentru m ântu irea c clu i cc,i venit (la Botez), toluşi nu s-a dcspăr{it de împlinirea

ce lor pro prii, de la a li în ccle ale sale. ad ică in înălţimilecontem plării cclor privitoare la D um nezeu; ci de la cele dumnezeieşti , adică dc la sfânta lucrare cu privire la nou bolc za ti . se in ioare c ia râşi la cele dum nezeieşti, adicâ la

105



Despre Ierarhia Bisericeasca

înălţimea vederii teologice (a lui Dumnezeu), condus şimulai la ceca cc voieşte Sfântul Duh. Acesiea le spune şidupă putui in tâlcuirca Tainei sfintei împărtăşanii.

/ / / Ttilcuire duhovnicească

SI

Prin apu. Câci ccle necurate sc curâţesc prin apă. Dând-o - de înţeles. Celoi cc aud. trebuie sâ li sc dea

şi lâlcuirilc; dar suni ţi mulţi carc nu aud accste taine, carcsunt nunuli mulţime.

82

Ale unităţii de mulţime. Spune unitate ceca ce casemenea dumnezeini: iar mulţimea c a cclor mulţi ţineslmţiţi.

în scrierea Despre cele inteligibile. E vorba descrierea Despre cele inteligibile. alcătuită dc cl şt desprecuprinsul ci.

S3

Să spunem deci. Explicări.(Libertatea) celor înţelegătoare. Vorbeşte de douâ

rele ale cclor înţelegătoare. Câci sau sc despart cu lotulde lumina dumnezeiasca din dragoste dc pâcat; sau dis preţuiesc măsura iluminării data lor şi inccarca cu iti-dr&netila sâ o depăşească pe aceasla şi neputănd înţelegeceea ce depăşeşte puterea lor. pierd şi măsura data lor. deşilumina dumnezeiască rămâne pretutindeni neschimbata.

Libera alegere. Notează câ toata privirea şi puterea

înţelegătoare, fie a îngerilor, fie a oamenilor, es ie oalegere şl o libertate, şi cum sc ajunge la pâcat.,S> desprinde, gr. d n r | p t r | t a i . Precum alârnarca

(OUVipTf joOoi ) aratâ acordul, aşa desprindereai d m p T r j o G a i ) arată căderea din armonie şi acord;câteodată cuvântul aratâ şi ieşirea din alămarc. Aici s-aluat în primul înţeles.

Peste - ceea ce i-a fost dat - cu măsură Din chipulluminii sensibile vei deduce ccea cc sc potriveşte înţelesurilor dumnezeieşti. Câci s-a scris; ;V« căuta celc mm

pi ei us dc tine, ci înţelege ce lc ce ti s-au poruncii; numeşteaici măsura a ccca cc |i sc potriveşte.

Cele ce n u-i sunt proprii. Sunt celc cc nu corespundei. ca depăşind-o.f Imitarea) acesteia o închipuie dumnezeiescul (ierarh).

Arata al cui chip este ierarhul.Pe cei ce rin. Arată clar câ ii invatâ pc cci ce asculta.

M

Cunoscute tor însele. Noieazâ ca primul dar dobânditdc cineva din învăţătura dreapta csle cunoaşterea, ca sâ păzeasc ă ccle ale legii; Iu aminte la tine însuţi i I Tini. 4.1 (>).cum a spus şi Sfântul Vasilc; câci aşa imită pc îngeri, carese cunosc pc ei înşişi.

Cel ce tinde spre - ceea ce e văzul Văzul (opaTOV)numeşteaicicecaccc văzut sau ştiut sptntual ( to QeiflprţTdv

iîy o w rntOTT|x6v). Iar cel ce tinde (dvaxpexwv )c ccl cc

se mişcă spre a vedea. Iar cunoaşterea dc sine spune câ estedar srânL

Chipul acestei. Explică ce înseamnă a veni la ierarh prin naş.

Pecetea. Arată ce este pecetea ti iut ii. n. Irad.) şi ceînscrierea.

Pe lângă el. gr. Jlpoţa m en. în loc dc; împreună cucl

(Al celui) ce l-a însoţii, gr. ou vo na So v. Ccl ce i-aurmat.

$5

Nereţinut. Nu mai arc oarecum nici o relaţie cu viatade mal înainte, nici unitatea lui nu mai c supusă îm

părţirilor. câci ccl Unul esie in loale asemenea Sieşi,întrucât es te Unul; iar mulţimea, atlâiidu -sc impârtitâ prin

păcate, e neasemenea. Dezbracă. Aratâ penlru cc c dezbrăcat.Prin suflarea. Notează cc inseamnâ suflarea cate-

hunicnilor către diavol. Renunţarea. O tradiţie simbolică. A privi în întregime spre Cel Unul. înţelege tinderea

înueagâ spre Ccl Unul polrivii spuselor Domnului, carea zis:Ca mii să fie unu. adicâ să privească spre Ccl Unul,care c ccca ce place lui Dumnezeu; iar tindere a numitînălţarea gândirii spre Dumnezeu şi părăsirea cclo r de jos.

Neschimbată. Aralâ cum şi dc unde sc fac deprinde-'rilc înţelegătoare neschimbate

Ne înmuiată . Nedezmierdabi lă . neniuicrcasct bărbăţie, ncincovoiatâ, ncc lwtita spre nici o cădere. E dcşliui câ s-a spus accasia şi despre femeile bărbătoase saulari <OtpptVO<pavâ)v).

Le po ţi redea. Despre ungere.Prin care se supune (lui Hristos). Alcăluirca acestei

piu|K>ziţu are o lunga parte explicativă. Ea are astfel O bogata compoziţie. Ccl cc sc desăvârşeşte se supune in lupiilui Hristos. carc impune luptele, bucurându-sc dc ele cadunuiczcicşti. Şi celc următoare

Hristos

ca Dumnezeu ca înţelept ca p timus ca b un t

rânduieşte e legiuitor înfnimuse- împreunălupta. o! ei. ţeuza luptător.

luptele.

Ca Dumnezeu. I Iristos e Dumnezeu, contrar Nesto-rienilor.

Păşind. Vorheştc despre Bolczîntâiul dintre luptători. Numeşte întâiul dintre lup

tători pc Domnul, care numai penlru bunătatea sa s-aluptat cu stăpânirea morţii.

Prin luptele sale. -Adică pnn iingeica cu mirul dumnezeiesc (era t'hunul ca sportivii sâ fi r unşi inainte de-a

intra in întrecenle Im, Je aceea s-a huit uitţereo cu mir sfinţii ca chip al puterii t e o pnmeşic cel h-HeuH pentru luptele ce l aşteaptă împotriva ispitei, n pa, olului, n. trad.).

Lucrările. Numeşte lucrări păcatele şi pofide şi

106




mişcările pătimaşe; iar existenţe. fiinţele lucratoare aledemonilor. Caci laptele rele nu se văd ca existenţe in c-leinsele.

$7

Căci moar tea ■ nu es te . Spune cc este moartea şi câunitatea noastră este compusă

D uce - in Ip la n u l) n e vă zu t Acest plan nevăzut auspus unii ca o sic iadul, adică despâiţirca şi plecareasuflclului in locuri nevăzute cclor sensibili.

. \Ue rart a form elo r trupeşt i. De multe ori impui sc va preface nu numai in viermi, ci 51 în alte animale. Observă

ca 51 accasta prefacere o numeşte alterare (OtAXnUOOlV); şica sufletul ieşind din trup sc lacc nes ăzut şi nu se mişca în

jurul trupului, cum spun unii. Şi câ scufundarea in apă s-asoiotit de unii în mod potrivit ca un chip al moiţii.

R â n d u it ă de D u m n eze u . Numeşte moanca rânduită(stăpânită) dc Dumnezeu mormântul dc trei zile al Domnului: şi spusa zisă de Domnul: Vine Stăp ânilor u! lumii aces teia ş i in Mine nu af lă nimic (loan 14.30). 7ice căeste a Cuvântului: iar stăpânilor al lumii şi al voilordiavoleşti din oameni spune câ esle Satana, care arestăpânii ea murţii. după Apostol: dar in Hristos n a aflatnimic din neascultarea lui: câci n-a săvârşii pacul, i t in Wi lente, cum zice Isaia <Îs. 53.9). De aceea a fost cutH'putin|a sa fie (inul In moarte, cum zice Petru: Ci a lostlăsat iulie t ei nunii slohod. cum zice David (Ps. 87,4).

S8

Cel Jără de podo abe se împodobeşte. După Aposiol.inluncncul esle v iaţu munJara; ccl lipsit tie podoabă in gradulcel mai uuic este şi Iară chip, neavând chipul inielepciuniiijumnercicşn. cău intunecă şi acoperă vululca: dc aceea, peda-pt cuvânt cel ce vine (la Dumnezeu) sc împodobeşte imnluminare (prin Botez) şi primeşte lumina făcând»-sc fiulluminii, după dumnezeiescul loan. iar farâehip l-a numit intreIjfMun pc cel urât la chip. nu pc ccl cu totul nepanaş la chip.

preturn adescon cclui tlifi-rin (8 iia|jop(pov) ii spunem fără

In imi lâjiopipov).Se Lisa cunoscutei spiritual Eu socotesc ca din motiv

dc modestie, marele Dionisie spune ca tacc pcntiu câ nu

ştie. Că s a învrednicit de duhul pic-ştiinţci. 3 arătat în/:/iiw, 1/1/ ( :inc evanghelistul luau. Dar aceasta mi sc pareca iiiM-aitifuca cei învredniciţi pretutindeni de Duhul dumnezeiesc suni buna mireasma j Iui Hristos. nu unili cu El

prin iui alic. potr ivit Apostolului, sim t prezenţa lui şi o aralâ.•ceasta prin vorbirea in limbi sau având hansnia piooio-ceasia sau in sj-ârştrea de vindecări şi în câte se spun inFa pte le Ap> •smlilm şi de dumnezeiescul Pavcl.

M tf rl cci ce înţeleg cclc duhovniceşti ea duhovniceştişi le compară cu cele duliovniecşli voi simţi asifel şi bunamiiea'iiw duhovnicească. Câci PaVel zice ca cci ce

ptopovaduiesc livanghclia sunt buna mireasma a lui Hmtos. inlnn at din puterea credinţei sunt conduşi la viaţa şi laiertarea prin Botev şi la dorul Sfântului Duh şi la împărăţiacerurilor [)nn laptele dumnezeieşti, care sc arată .1 fi şi alehunei miresme spiniualc. De aceea dumnezeiescul loan

vede în A/HH tilip.K ) şi eupcle pline de tămâie ca rugăciuneadrepţilor (Apuc. 5.8). lai râul miros al diavolului suntfaptele păcatului, cum s-a spus şi in Psalmi: Pun ezu-au şi s-au împuţit raitele mele din pricina nebuniei mele (Ps.37.5). adică a păcatului meu. De aceea şi Hristos a fost

prooiocit ca mir vărsat. Şt Domnul răspândeşte miros de bună mireasmă în jertfa dreptulu i Noc. Dc accca şiEvanghelia Ic este unora, adicâ celor credincioşi miros dc

bună mireasmă, iar celor necredincioşi li se face miros de moarte, osăndindu-lc laptele şi condamnându-i Ut gheenă, precum şi mirul ccl foarte ales în acelaşi timp înduleeşte peouuicni şi ucide porcii, carc nu suportă prea mareamireasmă huna. Acestca le spune pc larg mai departe. încapitolul IV. despre mir.

Din rânduielile apostolice

Dcci Botezul este dat în loc dc moanca Domnului, iarapa in loc dc mormânt: iar untdelemnul in loc de DuhulSfânt: pecetea e in locul cmcii; mirul c întărirea mărturisirii.

C apitolul III

I. Despre 1 ele săvârşite in Snia.ui lin Liturghiei

învă(ă tor- Tainelor. Vorbeşte dc Sfântul lerotei.Sâ o infăfişăm printr-o sfântă descriere. Adică prin

descncrca sfântă a celor săvârşite in mod vizibil.Obştesc. E omisă completarea.Comuniune. Despre împărtăşire. Desăvârşirea din. E cu neputinţă a se desăvârşi cincva

făramipănaşire.

In mod concentrat. Adicâ in mod necesar. Nedeplină. Nici o sin axă (liturghie) nu c desăvârşităfârâ împărtăşire.

Ş i (inia. Şi aici capătul (10 KC<pdAaiov) se înţelege caceea cc c necesar şi de primă importanţă.

Numele. Arată penlru cc se numeşte luminare: şi pcdrept cuvânt

Din ceea ce se săvârşeşte Şi aici sc omite conţinutul(vmăpxnvi-

II Tăuni S tr nxet IL iturg hie iI sau a com uniunii (cuminecăturiiI

Ierarhul. Treapta accasta in limpul Părintelui exista poate in ficcarc biserica locală.

Cărfitor sfinte. Cărţi sfmte numeşte Vechiul şi NoulI esţament.

împreună cu ei energumenii Adicâ cci necuraţi cuduhul.

Dintre lilurgi. Numeşte liturgi pe diaconi şi pc ceinumiţi ipodiacom.

Fruntaşii. Fruntaşii suni protodiacomi. iar preoţiisunt presbiterii.

Pun înainte Aceasta dupâ obiceiul cc domneşte inRoma (se vetle 1 â Sfântul Mo 1 tm 11.» ris aceste mhIii du/kt <<■.1 mei s Iu Konui. dupâ Ml), n irad 1. Căci acolo numaişapic diaiom liiurghiscsc la allar. pc caic socotesc iâ Hnumeşte fruntaşi: iar ceilalţi săvârşesc altă lucrate liturgicăoarecare; notcazâ aici vechimea Părintelui; şi ca împreună

107




cu diaconii, pun pâinea înaime preoţii. Lucrul din urmâ scfacc pretutindeni, existând putini diaconi iptvtre i/t practica

p in te ni pâin ilor p e altar de către diaco ni , aceş tia con- timitni slujba penlru care a u fost instituiţi de Apostoli, n.trad.l. Li Roma insă. precum socotesc. huirghisesc totdeau na la a ltar mumii şapte fruntaşi; poate că viata întreagăcei şapte suni fruntaşi înire ceilalţi.

Obştească Sc roste a şi alunei un oareca re Simb ol alcred inţei sau. mai deg rabă, pr imea toa ta biser icaînvăţătura sau rezum atul inv a|âtu rii de credinţă.

D in sf in te le câ rti. A ici nu sunt prim ele carii ca la noi;la acest Părinte, dup ă sărutare se citeau d ipticelc. ca 51 inRăsărit.

Fruntaşii dintre l i turgi. Numai prolodiaconii stauîmprejurul altarului; poate Că şi cci mai in vârstă dintreaceştia.

Şi aduce sub vâz . A dicâ lăm ureşte ccic lăudate. I)e pildâ câ aceasla şi a ccasta su ni a le lui H ri sto s. Ş i ara tâşi dumnezeieşiile daruri în acestea; dc pildâ. câ suntspre iertarea p âca tclor şi spic viata dc veci şi cclclalie

daruri tainice dc felul acesta. Poale că sub văz înseamnă şi aceea câ sfintele daruri , dcscopcritc dupăr ugăc i un i , r ăm ân acopc r i i c până l a v r em ea î m

p ărt ăşiri i ; sau p oa te r id ic a rea şi în ăl ţa re a pentru b in ecuvân ta rea cea una a pâ in ii du m nezeie şti , pc carco înaltă preotul spunând Sf intele Sf inţ i lor , ceca ce eşi mai adcvâral . prccum vei af la spunăndu-se lasfârşitul ca pitolului.

II I Tâlcuir e duhovniceasc a

§1

Chipur i lor - cu rânduialâ. A numit chipuri aleadev ărurilor cele ce se săvârşesc acum in Sinaxâ.

N ic i • u sim boale lo r. Acestea sunt simboale şi nuadevărul cum îl vom vedea în viata viitoare.

Câcipreas f tn te l e . Sunt psalmii şi citirile.în amint ire. Spune câ dupâ Cină. luând pâinea şi

celelalte. Şi că sc vesteşte moartea lui până cc va veni,dup â Ap oslol şi prccum Dom nul însuşi a zis: Aceasta s-o

ftice {i intru pom enir ea M ea (Luc. 22.19) şi cele ur

mătoare. Mai noieazâ câ a numit Cina dc Taină a Domnului arhisim bolul T ainelor d um nezeieşti; şi câ ccl cc seîmpărtăşeşte cu nevrednicie dc pâine şi polir nu are niciun folos dc la impârtâşanic, ha mai degrabă se va îm

părtăşi sp re osâ nda lui. dupâ A poslol (cf . I Cor . 1 1,29).Din celc urmatoarc. poate spune cineva pe drept cuvântcâ numai dupâ cc a icşil luda de la Cina Ic-a împărtăşitHristos Taina Apostolilor

Cu aceea şi simţire de cele sfinte. Vorbeşte de IudaŞi noieazâ câ şi Im i-a transmis pâinea şi potirul tainic;dar Tainele s-au d!u numai uccnicilor dupâ ieşirea luiIuda dc la Cină. deoarece acesia era nevrednic de ele.

I 'r in d e p r in d er e . E x p r e s i a p r in d e p rin d er e

(KO0"f'ţt V) araiâ pc cea prin c un oaştere, ad icâ pc ce a careeste astfel in chip lâuntric şi nu o simpla apropiereI r up ea s c â . c i pc cca p r i n c r e d i nţă şi s im ţi r eduhovnicească.

Pe la cele cauzate. Adicâ de la cele săvârşite văzut, >1la celc nevăzu te şi lainic e, care suni c auz ele celo r sim ţite jşi arhetipurile lor Iar cauz e sunt nu mite cele cc au cexistentei in altă parte; sau: dc la cele cauzale la cauze ‘înseamnă dc la simboalele sensibile la ccle inteligibile şi'înţelegătoare; sau de la cele mai n ede săvârşite la ccle ma i j desăvâ rşite; dc p ildă, de la tipuri la icoa nâ şi de la aceasta jla adevăr. Câci celc ale V echiului Teslame nl sunt umbra; fiar ccic ale N oului Testam ent sun t icoane; dar adevărul e Jstarea celor viitoare.

Potrivit sfintei. Se spune în mod accentuat (kŞtoQ.Aratâ câ exista şi atunci.

S3

D in tre fo rm e . Num eşte fo rm e ch ipurile ce lor nevăzute ,şi tainice sau cele simbolic săvârşite. Iar prima dintreaccstca c numită tain a Sinax ei. al cărei caracter intcligii

sau vâzu t prin con tem plaţie făgădu ieşte sâ-l descop ere. M a i p resus de lo ale . Iată un mod al înţelegerii spui* •jtuule a capitolului d c fala.

N u se m iş câ - d in . Notează stabilitatea nemişcat* 'dupâ flintă şi ca episcopul e chipul lui Dumnezeu.

N oteaz ă câ în tre i m oduri se în allâ cele ale tămâierii;ierarhul încep ând dc la altar şi înconjurând loatâ tse reîntoar ce iarăşi la altar.

L a fe l. All mod. In acela şi fe l - dumnezeiescul . Al treilea 1

înţeleg erii cc lor săvârşite, e câ şi ep iscop ul iese dinunitate in ccle m ulte, dar nu e reţinu t de cele inferioare; adicâ nu com unică cu cele rele.

/I psa lm il or. C c sunt p salmii. Ş i notează rostirea lor

unită f i inţia l (CWOUCSI04LCvr)) cu celelalte, dar le şi

adaugă fxo a^ cS o v ). Câci acesiea nu sum unite prinliiniâ, ci ţoale c on tribu ie la un singu r scop, a dicâ lamântuirea oamenilor. De aceea a spus unirea fiiniiulă

iav v ow îuo | ievr |>. De aceea îndala a adâugal aproape

(TO o x t6ov ), corectând o poz i |ia cuvintelor. V oi spunemai jos câ vorbeşte de o unică insuflare, adicâ de 1

împreună suflare, ceea cc aralâ câ unul este scopul.Căci loatâ sfânta. Am inteşte pe sc urt loale cărţile

Vechiului T eslament.

(Iubirea - bărbaţilor) - pe n tr u creşter e, gr. TCOV

dvtCOVTCOV. A cclo r înc erc aţi ca Iov .l .aud e - ale iufiirii. Despre cântările iubirii.(Faptele) omeneşti . Aici introduce la fel cele ale

Noului Tes tam ent Iu bii . Socotesc câ indica A pocahpsa dumnezeiesc#*’

lui loan sau, ma i mu lt. Ev ang helia lui.

A u p r in s ră dăcin i, gr. OUVEppiCroCf. l-a atras îm pr eu nă.

A dum neze ie şti lo r. Sco pul p salm ilor este. zicc. sâ se

laude D um nez eu şi slujitorii lui adev ăraţi carc au puier*sâ co m unic e şi sâ cu prind ă ace stca; accasta sc foloseşte .Jin mod n ece sar in toate cele săvâ rşite în mod preoţesc,în t ipăr ind o amimi rc s t a tornică a psa lmi lor în ce i

108




te- i câma.

Faptelor dum nezeieş t i, gr . O co up yio ţ M ăriri le luiDumnezeu.

55

Ş i p r i n ( e x e c u t a r e a ) - i m n e l o r d u m n e z e i e ş t i . SoieaZa că împ reun ă cântarea psalm ilor este învăţăturădespre gândirea conuinâ privitoare la Dumnezeu ţi aunoi.i despre aliii.

Concentrate. Cele concentrate. adică nelămurite, sc[âniurcsc prin simboale săvârşite. Accasia înseamnă câse lărtrsc. Notează câ Părintele zice câ cele spuse în psalm i in chip um bri i, se lăm ure sc prin c ituca Scripturile».

în acestea hi acestea, adică în Scripturi, cel cc pm eţfle cu atenţie eunoaşic câ unu l ţi ace laşi D uh a sp ustoate.

\' a propovădui. Sc va p iopovădui , lămurind prin eacele ale V ecinului Testament.

Acela a sp us. gr. r) |iTV Ecpr|. Vcchiul Testament fn(Xtv) le-a spus. iar Noul (rţ S e) le-a îndeplinit.

Teologiei. Noieaza câ numeşte Vechiul Testament

teologic, iar Noul. lucrarea dum nez eiască (Beov pyîotv).

§6

Deloc . C ei cu lutul necatehizaţi aleg sâ rămân ă dc bunâ voie neas cultăto ri ai ace stor a.

N aşt eri i d in D um nezeu . A dicâ a Sfântului Botez. Dur pe cate hum en i. D espre catehum cni. energumeni

ţi cci cc sc afla in sta re dc p oc ăinţa şi particip ă la un cie.

C'eu din urmii. Catchumcmi sunt cei din urmă. Nepărtaşi , gr dtJJfOTKTOt. Ncîmpartâşiţi.

Purtaţi In pân tece, gr. |ia.lf.vx>|if v o t, Sp re naştereadin nou.

A vorto ni, gr. 6t|apXo)Qpî8 ia . N ăscuţi morţi

«7

Şi ea lipsită de sfinţenie, gr. d tv îf po c ţJ£V K ai cniTTţ Ncdesâvârşilâ. Notează câ aşază îmic en ergumen i şi pe cei cestăruie ncpocâiţi în plăceri trupeşti, ca desfrânaţii, iubitorii desptX'tacolcfdcdistnicţutşipecciccpnK 1icâoelcaseniănâttxirL'.

pc care numin du-i. du mnezeiescul Aposto l adaugă câ (nutrebuie) tuci sâ mănânci cu unii ca aceştia (cf. Cor. 5.11).Accasia o lămureşte şi mai m ult in celc următoare. Dar trebuieViul câ aspnmcaaccslei separaţii şi distanţări nu sc tna i practicăacum

( n as t fel de Noieazâ câ ccl unii cu Dumne zeu nu vamai li influen ţat de du hul ne curat.

O inf luenţă foar te necurată. Cei dcslrănaţi suntdeasupra cclor dem onizaţi.

Cele cu adevărat exis tente Num eşte tu <u tev in ui e ustrntc. vir tuţile ( in g enera t. Păi inţii numesc t u tulevă-

lat etislent. 6 OVTCJţ tOV. pe D um neze u, câtă vr em e

fr ip lu iile su nt num ite nunun exi st en te t ă o Via; duium II, Ut VII tuleii un eşte pe om cu Du mn ezeu şi nu po ate e u51,1 fără puterea lui Dum nezeu, o vedem num ită ah i y/

p e eu cu adcvâral existentă; de altfel . Sfântul Maxim spune t lhe t t J e mul te or i că fiinţa virtuţii este Hristos

uiu Dum nezeu, n. Irad.). M ateria lă . Fiindcă şi ma teria înstrăinează, alterează

prin m ult e patim i.Cele străine. Notează câ străine de noi sunt cele cc

duc la pâcai; câci păcatul nu ne este natural, ci naturalăeste aptitudinea spre lot lucrul bun. dupâ Apostol (cf. IICo r. 9.8) şi după cuvântul din psalm i: Şt de cele străine,

fe re şte p e r obul Tău (P i. 18.14). Din a ceste a po ţi inţelcgcşi spusa Domnului: Şi dac ă in ceea ce este străin nu aţi f i is t ac tin ii iu ţi . <ine vă va du vouă ceea ce este aI vostru? (Luc. 16.12). De accca nu nu m eşte lucrurile străine existente. C âci nu sunt ale firii, ci minc inoase. Iar ccc a ce este

dupâ fire. esie existent (OV) şi al nostru. A ltfe l: a num iistrăine ccle ale lumii, ca unele cc nu nc suni proprii, citrecem de la unele la altele sau câ nerim ânăn d în accstca pentru to td eauna cu pre ocupare a noast ră, cău tăm sp realtă viaţă, pe ntru c arc am şi fost făcuţi.

A l li lu rgulu i. Adicâ unii dintre cei nu pătimesc deccle ale energumenilor.

î n m o d p ă tim a ş . D ovedire clară.

Ce i n einiţiaţi. C atchu men ii. Desfrânaţii.(Loca şului) biser icesc al lui Du m nezeu . D espre or

dine a cclo r scoşi. M uşc ă tu ri . Batjocuri cc sc întipăresc. D in lipsâ de bărb ăţie. Notează din ce cauză sunt

tulbura ţi dc dem on unii dintre credincioşi.Printr-o deprindere şi dragoste. C a prin pocăinţă.

A to ts fin ţi ţi . Cr edinc ioşii uniţi şi cu D um nezeu şi înireo-laltâ.

C o m u n ă A numit lauda obştească ca una cc c cântată de toţi sau făcută prin harut com un.

La u d a acea sta. Notează câ a nuntii laudă, simbolul

crc din ţci. mărturisire a şi mu lţum irea. M ie m i s e p ure . S pre ce ţinlâ prive şte simbolul.Fiinţei. Dupâ cuvântul Apostolului, care zice: Toate

sunt ale noastre (I Co r. 3.22). la r frum useţi arhctipicc.num eşte toate cele văzute, ca firea dum nezeiască din carea dăruit participarea, du pâ putinţă, oam enilor; sauvorbeşte dc celc d upâ chip şi dup â asemănare.

Ce n i le-a pregăt it . E vo rba d e b unătăţile pregătitenou ă de El.

D epli nă . N otează ce spune d espre H ristos sau despredep lina lui înom enirc; şi împotriv a lui Apollinarie.

§8

D um neze ia sc a pâ in e . Notează câ nu numai sfânta pâin e e ra pusă în ain te , c î şi potirul dunm ezc icsc, ceea cenu sc face acum (iarăşi o dov adă că scrierile tui Dion isie datează cu m ul t inamic tie Sfântul M axim, n. trad.).

Prea dum nezeiasca sărutare . Notcazâ pe ntru cc scda sărutarea.

Poftele. N otea ză câ poftele pătim aşe sunt îm părţite;ne de spart pe no i şi dc D um neze u şi unii de alţii; ba nedespart şi dc noi înşine.

D u şm ă n ii le - fa ţă de cei de aceeaşi f ir e . A dicâ faţădc oameni i asemenea nouâ.

Dip tice. P entru ce sc citcsc dup â sărutare dipticele.Ce i - in chip cuvios. Notcazâ câ atunci se citeau numai

109



dipticele cclor cc au munt (nu ca acum. şi celor vii),Sp un e teologia. Accstea sunt din înţelepciunea zisă

a lut Solomon. Notcazâ câ şi acest Părinte s-a folosit dcea.

Observă. Spune câ cuvântul din prooroci, dupâ caretrebuie po me niţi înaintea D om nu lui, nu irehuie în ţele s însensul câ amintirea lui Dumnezeu sc înnoieşte prinînchipuirea omului care citeşte pomelnicul: aceasta scîntâm plă cu înţelesurile legate dc viaţa în trup . ad ică deale noastre; ci amintirea lut Dumnezeu trebuie socotitacu dreptate cu noştinţa lui D um nezeu, prin care cuno aşte pe ce i desăv ârşiţi, ajunşi in El asem ănăto ri lui prin ti-oviaţa virtuoasa şi în vredniciţi dc o cu no ştinţa n eu itata alui dc către Hl (no teaz ăcum inţelege spusa psalmului).

Simboale. Trupul şi sângele.

$10

Cu apă. Arata cc înseamnă spălarea manilor şi cândsc face.

Zic e - cel spi tal . N otează cum înţelege Pa rinielcaceasta spusă a Domnului, carc zice; Cel spatul nu ore nev/ne sâ i se spete decât picioarele (loan 13,10). Iar

pro poziţia al cătu ită a ici se refe râ la c cle de mai jo s. ca sâlie înţelese. Sc aratâ anum e leg ătura intre sp ălarea inslujirea Legii şi spălarea mâinilor în slujirea noastrâ. Iarnci'e(initi ii dez lega t aralâ câ nu va fi reţinut d c ceca c e cm ai m ic în purtări şi sim ţire Su n altfel, c itirea prop oziţieiacesteia prin d epăşire a rc acest înţeles; ccl spălat, precu mzice Sc riptura, nu arc nev oie de vreo (altâ) curăţire, decâtde spălarea vâ rfurilor sau a celo r de pe urm a ale sule; prinaceastă curăţire a extrem elor se va lace neapărat in ne pri

hănită şi nepătata întoarcere în deprinderea atotsfâiui aasemănării cu Dumnezeu, păşind cu bunătate spre ccle bune. Ş i păstrând plin aia tea şi întregim ea ase m ăn ăr ii cuDu mn eze u, va fi nercţinul şi dezle gai de toa te, inior-cându -sc iarăşi unificat şi în ch ip unitar spre C cl U nul.

D ec i! de sp ăla re a vârfuri lo r. Spu ne cc înseamnă câcel cc s-a spălat nu are nevo ie de altă spălare, dccâl dc acclor extreme fa vârfurilor). Numeşte cele de a l doi lea cclc sensibile, de carc sc împătimeşte sufletul prinînchipuire (nălucire).

Cel sfânt. Notcazâ câ vasul de spălat exista in Legeşi câ el are alt înţeles p entru ierarh ic în lege. carc n u maic valabil.

Ierarhulu i. Notcazâ indiiinnczciiea preotului (cuadevărat atotdesăvârşit).

Spre (preasfânta) lucrare sfin(itoare (trebuie) să aibă curate. Desp re lucrarea sfinţitoare

Vor face să treacă, gi . opiCVItoV St tfvo n. Ca unAicnian aticizând. spunând câ a voii sâ-şi treacă străin

c i rc a s p l c n d o r i lo i p r o p r i i n c o v J i a p f io p t i y f ij v

E<pievt(0V). a vorbii in sens feminin dc splendori

(C<P1CI<J<0V). Aşa a folosii in capitolul VII al cârtii D espic le u ir lu u cere asc a . o tormă atică. Poţi să citeştiacul».

I. uc iu log lin z il o r Nu me şte og linzi sufletele sfinţiloi.ca pr imi toare de lumini dumnezeieşt i ş i deveni t easem ănătoare ve şniciei mai in.tllc,

ISpăla rea) ie ra rhulu i. N otc a/â pentru ce sc spal.iierarhul 13 altar sau inam ica sfintelor.

Extremii . Ad icâ curăţirea ex trema.Sub vedere. Sfintele daruri au rămas mai mull as

cun se până la vremea sfintei îm părtăşanii; aceasia o ara udu pă puţin; atunci sc spu ne e xac t, ca inălţând icrartiuj'Sfân ta pâine, a arătat binecu vântarea, spun ând; Sfim elţSfinţilor

Sil

Care spunem că sunt . T oate lucrările Providenţei penlru noi. pu ţini le şliu. poate nic i cei pu ţini; şi pentrucc e prosenmidia (aducerea).

Contribuţia, gr. ripcoyov Ajutorul.Omenească. Despre căderea oamenilor.

A trecui, gr. i i / l fp jk ta ta . A trecui prin călcare.Pornirilor p roprii. C eea cc înse am nă in mod arbitrar.

Ccca cc spune întregeşte cclc de m ai sus. Căci a spus c ifirea ome nea scă e luata în prim ire dc v iaţa mult îm

pătimita.

A trăgăto are. Slujitoare.Sfârşit . Adică moartea.Corespunzător începutu lu i Câci şi înccputul exis

ten ţei il ave m d in p ămâ nt; fiindc ă trupul no stru esle dinel. in mod cuvcnil dupâ neascultare avem şi sfârşitulcorespunzător începutului. Câci s-a spus; Pă mâ nt eşti fi in pământ te i r ; inlornce (leş. 3.19). Iar prin sfârşiiînţeleg e m oartea.

Viaţa - înălfătoare. g r dvaycoyol) Qwrjc. Nume şte

viaţa ce m erge în sus (înălţătoare, avâycoyov), cea carecaută ccle de sus şi c întoarsă spre Du mn ezeu.

îns trăinarea mul t păt imaşă. Cc înseamnă înstrăi

na rea <&Â X o io x n q »pcm ru trupuri, am dezvoltai în scrierea D esp i e n um ir ile dum nez eie şt i.

D uşm anilor. gr. SltOJiT.vf î ţ. Cclor răi şi ncfcriciţi.î n ch ip ja ln ic in ce le ce nu sunt . î n no nexislcnţA

pru t paca i: cac i păcăto su l e . in oare care m od. n cc xisten t;fiindcă răul e inexistenl (raid nu p oa te exista în sine. ci num ai iu rela[ie t u o exi.sten[â ca re există p rin ea însăşi,

fi e t ă e ne t reatâ . c a D um neze u, f ie câ e cre ată , n. irad-). A to tn em ărg in îta iu bir e de oa m en i Despre întru

pate . caci pe ace as ta a săvârşit -o din iubire dc oam en i. L ucrarea de sin e - fa ţă d e noi. No tează exactitatea

do gm elor, exprim ată in m arca bo găţie de c uvinte ţi com-

bâiând pe loţi ere tic ii. Fâcându-s e dc sin e lucrătoareProv idenţa du m neze iască faţă de noi aralâ câ în ca erainsuşi Cuv ântul lui D um nezeu : nu era altul in altul, cum.spun nebun eşte unii împ reun a c u Ncstoric. Iar prin faptulca s-a făcut părtaş de toate ale noa stre in chip nepacâlos.răstoarnă şi pe Manichei şi pc Eunchiarii şi pe Apolli-naiişti şi pc A cefa li şi sim plu pc toţi ereticii.

D epri ndere a, gr. fl;CtOy D epri ndere a nu trebuieinţclcasa aici ta o ca litate statornică oarecare, ci ca cevadobândii în mod s iaium u sau ca o stăpânire de sine.

A'u cit puterea. Notcaza câ nu prin l ine a biruitM ustos pc Salana. ci prin jude cată şi drepiatc Accasta o spune şi Grigorie de Nyssa in Cuvântarea <ateheliul .

A bu n d en tă , gr . oX pio u Bogată. Lip sa le i) de ch ip - cu f rum useţ i le . A ni spu s ma i sUS

câ declara fără chip (ăvf.iScoV) întunericul. Noteazălibertatea noastră.



Despre Ierarhia Bisericcascâ

Foarte urâte. împuţite.

if 12

M ere u - ierarhice _A le bunătăţii ic rarh ice. tu rn a spusla începutul capitolului.

D upă ce le -a lă u d a t A diat binecuvâ ntând pâinea ţi potiru l sf in te lo r daruri . N ote ază c i pes te lo t num eţic

simbolici dumnezeiasca sfânta lucrare şi sfintele daruri ji sim lnialc ale celo r dc su s şi m ai adev ăra te .

Aco pe rita. Aşa a spus ţi pu ţin m ai înainte, câ dum nez eiescul dar a răma s acop erii pân â la vie me a împ ărtăşirii, dacanu se refera la ceea cc c ascuns pen tru cci m ulţi şi care staualaja c i simpli laici.

Căci - Cel Cn u t f i s im p l u . Fiindcă a luat ţi sufletinţeleeauu ţi irup păm ântesc . (S a lacut chip din no u.adică a luat firea noasuâ). Noieazâ câ ne facem părtaşifirii dumn ez.eieşu. oda ia u n ilicu Hristos (cf. II Petru 1.4). Notează şi cele desp re ic onom ic ţi cine e cel c c s-a fâcu tvăzul şi ce înse am nă frâ nge rea p âin ii ţi im pârţirea ci.

Culminant , gi . x a x ’ aK pov . Adicâ pr ini r-o unireculm inan tă ţi de săvâ rşită ţi fiinţialâ (lupa ipostas uladcvaral.

întreagă, gr. OtXfOpi'|TOO. Nevătămată.Trebuie - ţi no i Note ază care e scopul creştinismului.

§13

A ducâ ndu-ts ub vederea. V orhcştcaici despre Domnulmistrii Itsus Hn stos nu în m od simb olic: l-a num it şi viaţa

noastră inteligibilă (voTfti jv). Iar expresia in tund

dfuhârş t t («UVXCXrî) o foloseşte fiindcă a luat şi suflet

itiţi-legitor (v a cp av ) şi trup pământesc. Ş i bine a spus: pnn inii n/Kire netimesletală: câci a rămas D um nezeu , facăndu-sevâirui ca oro şi păstrând însuşirile fiecărei firi. Şi noieazaaceasta contra lui Apollinarie. (Sfântul Maxim /irecizeaztlmei eu in termenii Calcedo milut lexn ti Im D ionisie. n. trad. I.

\ luat chip din noi. Adică a luat chipul nostru sauMica noastră.

Părtaş i - ui lui Dumnezeu. Notcazâ ca nc facem păn.işi ai firii dum nezeie şti odată uniţi c u I In stos.

«14

Cu - mul ţumire , g r . e iq cu gap i O t C av . D esp rehihaiistic.Premerge transmiterii. î n g e n e r a l p r e n i e r g c

'r i y c îi a i in loc de npo rp /n x a ti ; caci întâi trebuie sâ scîmpărtăşească preotul şi apoi sa transmită altora. Deciimp ina şirca celu i ce aduce {jertfa) premerge împărţiriilainice caire allii.

învăţăturile dumnezeieşti Cum irehuie sa fie preotul.Cei ce se fo lo sesc - cu îndră zn eaţă . Ccca cc spune este

JccMsia. precum preotul dacă nu sc impânaşeşte primul dccele slujite este necurat, aşa şi cei ce înva ţă pc alţii, neim- plinind ceea ce invaţa, dupâ sp usa Dom nu lui: Cel te iii

luce şi va invtijti. at es ia n un e \e vu t hru i« (Mat. 5.1*)).Sfânta rânduialâ. Legea dumnezeiască

\ t t tre bu ie să îndră zneasc ă. 1 cmc ie foarte.

A pt. gr. apfJOOTrjv. Adicâ cuvenit. Apt numeau

La ccd enio nien ii pc cel Tâcul de ei căp eten ie a cetăţilorsupuse lor. spre deosebire de căpeteniile ce erau apte

(apţlo^C V) sâ vieţuiască confo rm legilor. D e aceea şi Ate-

menii numeau apţi lap m w rip otC ) pe cci cc porunceau sâsc v ieţuiascâ în mo d cu v en it cum a ratâ clar comicul Platoin drama Despre soli. Deci şi aici a num it Dionisie în mod

pro pr iu apt (OpH<x3Tr|V) p c căpetenia Biseric ii, episcop .

«15

Câc i pr in s fânta . Notcazâ ce înseamnă: Gu staţi ţ i vedeţi (Ps 33.8).

C apitolul IV

I D es pre cele să vârş ite îtt M ir ş i d espre cei desă vârş iţ i în el

A s tfe l - spre Cel C i tul . Adicâ spre Cel inteligibil şi

duhovnicesc.

II Tain a sfi nţiri i M ir ulu i

încon jurul - cu hun a mireasmă. în loc de tămâiereade c ătre cpiscop a întregii biserici.

Cântare. Adicâ Sfinte (Dum nezeule) (ay ioq ) ţi Ale luia .î n f a ţ a l ui . P rin el se săvârşeşte lol c e c sfânt.

IU . Ttî lcuire d uhovnic easc ă

«I

(Hărba(ilor) sfinţiţi. Notcazâ cu adcvâral cuvântuldun uiczc icsc. câ bărbaţii dum nezeieşti trebuie sâ aibăfa p ld e virtuţii ascun se dc (aţa slavei.

F o r m a . gr . dy aA .ua. Chipul .

D e e în găduit , gr. F.i 0c|lic. Drept.î n ch i p . Deşi chipul e cu lotul ne deosc bil şi asemenea

cu m ode lul (arhetipul), fiinţa lui. zice. eslc dcosebilâ:câc i cl este ne însufleţit: şi mo de lul a re v iaţă adevărata:dar opera zugravului eslc din ceară şi culori. Văzutădeosebirea în acesiea. identitatea între cele doua c unitacu o deosebire (in fiin ţa . n. trad.).

F o r m a . gr. Vv5a A | i0t. Asem ănarea.

î n m o d c u v e n it F rum useţii du m nez eieşti. A cti vează , gr. fipeâoi. Lucrează.Ca să f ie văzută. No tează cum înţelege câ nu tre

buie sâ facem pom poase Taptelc noast re bu ne. A le h u n e i m ir esm e. Adicâ: Dum nezeu (câci Accsta

esie hunti mireasmă), lacând binele adevărat de la Sine.nu sc întoarce spre toţi, adică nu se în tristează din slavâdeşartă pen lru cci ce nu p rimcsc părerile lui. nici nu cau lâsâ aibă slava dc la oameni.

S2

C a de cei ascunşi. Am arătat dc multe o n in scrierea Desp re numirile dum nezeieşti ce este inteligibil (VOIŢIOV)

ţi înţelegător (vw 'po v). Aceasla o spune ţi a ici. câ episcopului, carc e slant. D umnezeu ii desco pcrâca u nui innidit lumina

111




dum nezeiască, nu prin alt învăţător, ci dirccl (darepucopulo primii învăţătura despre aceasta înainte de-a f i h irotonit ephcop, n. Irad.). C i cl însuşi luminează taina înţelegeriinitiului; deci pentru episcop dum nezeiescul m irnu e acoperit,ci cu faţa de scope riţi dupâ Apostol (cf. II Cor. 3.18) priveşte'I aina; dur cei nedesăvârşiţi au nevoie de simboale; de acceaSfântul Mir al lui Dumnezeu e acoperit dc aripi prin ierarhulcare m ijloceşte intre p opo r şi cclc ale lui D umne zeu şi descop eră simboalelc prin cxplicare. Şi numeşte contemplativi

(văzători. to o p o u ţ) pc cpiscop i. fiindcă şi la Elini se

numeau contemplativi (ta o p o t) de către toţi cei cc veneaucu întrebări la Dumn ezeu despre cclc viitoare; şi ei aduceau

jertfe penlru acc ia şi sc rugau pentru iertarea lor (Sfântul Max im vrea să ara te şi p rin aceasia câ Dion isi e a venit la creştinnm cu cunoştinţa unor termeni din religia elinii, n.

trad ). Neasem ânători (dtvojiofo uc) îi nu m eşte pc ce inedesavărşiţi ai popo rulu i; câc i acesta ii este obieciul lui. (Nicinu se descoperă cei înţelegători, ci râm ân nevăzuţi în cărţi).

Su b ghiciturile, gr . aivr/ | iâxcov. Aceste cete sc lu

mine ază prin ghicituri şi simboale, dup â slăbiciunea lor.

§3

C elor ierarhice. Câci dumnezeiescul care se revarsă prin lucrăr i nu desăvârşeşte toate, precum îm părtăşireade sfântul trup şi sânge.

D e cele dum neze ie şti . Câci toţi cci cc răspândesc bun a m ireasm ă se îm părtăşesc de buna mireas m ă la in ică pc nia su ra lor.

De la energ um eni. Cci demon izaţi şi abătuţi spre pofte,despre care vorbeşte şi în capitolul dinainte; iar frică

(n to ia v ) num eşte tulburarea, teama, spaima, rătăcirea.Ce l or - l a o m i n te . Vo rbeşte de cci a flaţi în poc ăinţă. I i duc. înainta re d rea ptă şi urcu ş po trivit sfinţilor.

Vnituri . Numeşte unitar (cVOeiSe^) pc ccl ce înaintează spre Cel Unul sau mintea însăşi care vede peDu mn ezeu, d e care spun e câ se şi uneşte cu Cel U nul şise um ple de unitatea Acestuia.

§4

D ar c e? gr. "U 5c . Soco teşte cuvân tul ca întrebare.Căci dacă. B una auziie hrăneşte simţirea şi produc e

plăcere.Ca lităţi i lor deosebitoare, gr KptTtKOU. N um eşte

calitate deosebitoare (putere distinctivă. KpitlKOV) pute rea dis tinct ivă sa u în ţelegăto are a su fletu lu i, pe carcdacâ nu o curâţeşte cineva dc p ornirea spre rău. spune cânu va fi în simţirea bunei m iresme dum neze ieşti.

îmbel şugat , gr . oA pov . Bogat.

î ndulcesc , ^ t . rţSo nc vo t. în loc de lăspândesc hunamireasmă.

$5

Ca m inţ i. Ca îngeri.Exp rimată pr in (chipul) celor douăsprezece. A raţi ce sc

exprimă prin chipul aripilor. No tează mărimea Serafimilor.Teologia. Sfân t. Sfânt. Sfânt (pn n această întreită şt

neîncetată repetare se exprimă S fânta Treime, n. trad.). M a i p re su s de t to a tă ) rău ta te a . No tează câ Părin

tele spune câ puterile dc sus sunt ncpârlaşe nu numaide pâcat, ci şi de uitare.

Cunoaşterea. Bine a unit ştiinţa cu înţelegerea; căcicun oaşterea exa ctă a ceva aduce înţelegerea aceluia.

§6

Aşa dar - ( însuşirile). Spune care c însuşirea Serafimşi câ a grâii despre ci mai înainte.

(Ordinele ierarhiilor) m ai presus de ceruri. Vorbeşledespre ele în lucrarea D es pr e ierarhia cerească .

«7

Dec i. gr. TO |i£ v oC v. Exp licarea sfinţilor Serafimi;ia seama la toi locul, cum ne spun e sâ înţelegem celescrise în Pro oroci despre Puterile de sus.

N u m ă ru l în şe si i. gr . eţaT iX fjv O eaiv . Prin numărul

de şase ara lâ cele şase aripi.Primele - şi cele mijlocii . S-a spus în cele dinaintecum trebuie înţelese c ele din tâi, cele de la mijloc şiultimele Puteri ale celo r înţeleg ătoare.

Chipul . Câ ci nu au cu ad evărat aripi. A rip il o r. N otează cu m a înţeles chipurile a ripilor

Serafimilor şi câ ei zboară în întregim e nca vând nimiccoborât şi umilit.

88

Ia r dacă - fe ţe le . N otcaz â prea frumoasa şicx plica re pe ntru ce S erafim ii îşi acop eră feţele şi pi

cioarele cu a ripile, iar cu celc din m ijloc zboară.

Ş i aceea. Explicarea Serafimilor.

§10

Fiînţială. în scrierea D esp re ie ra rh ia cer easc ă, capitolul V 11. a explica i cc e sic d eprin de rea fiinţial â la îngeri.

N u a f o s l lipsită de cunoştin ţa . Şi sfinţii îngeri ştiucâ lisu s care sfin ţeşte a fost şi sfinţit, şi cân d şi cum .

S-a pogorât . A dicâ s-a făcut om. D e Tată l. O spune aceasta pen au c â una este lucrare»

Sfintei Treimi. N otează dreapta credinţă incom para bili amarelui Dionisie şi cum a păzit deosebirea între dumneze irea D om nului lisu s şi trup; câci lisus. carc sfinţeşte caD um nezeu toaie. Acelaşi ca om a fost sfinţit de câ lre Tatălşi de către Sine însuşi. întrucât c şi Dumnezeu, şi dc cătreSfântul D uh. cu noscâ nd şi treptele îngereşti pe lisus ca peobârşia sau ca pe cauzatorul şi Crea torul lor. fiindcă spuncâ. deşi e sfinţii, c nesch im bat dupâ fiinţă; căci e D um neze u. Notca zâ câ îşi ştiu obâ rşia pr opr ie in ac tul lui creator .

Seraf imi s tând împre jurul . Notează pentru cc stau cciinşesit înaripaţi in juru l dum nezeies cului m ir. Spune câ lisus

e nedeosebit (neschimhat. dJlOtpdtXX aK'tov) fie pentmcăseaseam ănă în loate cu noi prin firea lui. afară de păcat, lie pentnicâ nu suportă vreo schimbare sau vreo umbră dc mutare dupâdumnezeire, prin faptul că s-a făcut om Notează întrupare*



Despre Ierarhia Bisericcasci

întreagă pcmru cei ce îl declară firi mime omeneasca, cinumai Dumnezeu (Apt,Umorişti, n. mul.).

Pe Cel Sfinţi t . S-a spus aceasta mai ales în Epistola către Evrei: C el ce sfinţeşte şi c ei ce sun t sfinţiţi (Evr. 2 .11).

A le m ir u lu i. A ralâ pen tru cc sc toarnă inimi în formacruc ii în c ristelniţa.

A d u ce su b vedere a . în loc dc îl slâve ţte în chip arătat.Pentru naş terea - d i n D u m n e z e u - s c u f u n d a t Câci

a înviat a treia zi. ne fiind reţinui d e m oarte.Ser e ţ i nu t â . A în via t a treia zi ne fiind reţinui.Pe cei • in moartea (lui)- C ic i celo r mulţi Ic este

ascunsâ cauza tainei pe nlru ce e Botez ul în Hristos, pen tru cc nc bo te zăm în .m oart ea lui.

§11

Ca om . Noteaz ă şi din aceasla că Hristos primeşte ţi caDin pc Du hul Sfânt, sfuiţindu-sc Iar ca Dum neze u îl d i pcEl. Notcazâ ţi dumnezeirea lui f i inţială ţi câ a rămas neschimbat.

Prin deprinderea dum nezeir ii . D aca auzind de deprinderi fundale la înge ri, nu înţelege m a dăugând u-li-se dinafară niţie calităţi în m od acc idental - p rccu m s-a spu s ţi

pu ţin m ai în ainte ţi ani I im u n i ţi în sc ricrea D esp re ierarhia cerea scă, capitolul VII - cu alât m ai mult nu vomaccepta în Dum nezeu Ccl cc este în sens propriu mai presusde fi m ii. vreo deprinde re sau calitate potrivită cclor com -

pu sc . c i d eprindere a c a dum nezeir ii (tinţiale. c ar c are prinlire din ea îns ăţi loale cc le bune . Pe lângă accca, notcazâ c iţi dum neze irea nu c în săţi fiinţa, la Du mn eze u, ci slavafiinţei

§12

A ltar. S ptinc că ţi a luru l se dcs âvâ rţeţtc pn n mir, ţi pentru ce

A lta r este li su s . S pu ne că lisus este altarul: ţi no ieazamărimea ţi înălţim ea u nui astfel de altar, carc este Hristos.

A rd ere de to t în c h ip ta in ic. Dâ de în|c les sfârţitul p sa lm ulu i SO.

Taina s f in ţ i r i i mi rulu i . Spune câ s -a numit Tainasfinţirii M irulu i: ţi p en tru ce.

(S f in ţeş te) ca lucrare a lu i D um nezeu toate . Cccace spune c ace asta: toată arătarea ţi lucrarea dumnezeiascăeste prezentă prin simboale; şi aralâ simbolul următor al

cuvântului aleluia al proorocilor.Cei ce (cunosc) l imba evreiască spun. Observă câ

aceasta c co m ra A cefal ilor . A ră ta re a lu i D u m n e ze u . Arată cc p salm c indicat ţi

e vădii că unul din cele cc se term ină cu A le lu ia .

Capitolul V

I. D espre sfin ţi ri le p ie oţe şrt I je s p re tr epte le , p u te ril e ^ lucră rilor lor)

§1

D eose bir ile. Le nu m eşte p e accstea slujbe rcpanizate pentru câ fi ec ar e tr eaptă ie ra rh ic ă are in m od di st inctslujirile ci p rco tcţti. ca rep artizate e i. pesie care nu poate

trcce: câci e văditâ slujirea diaco nului; ţi. U fel. a celorlalţi. lar puterile ţi lucrările ace stca au ace laşi înţeles,fiindcă aratâ acel aţi luc ru: căci dc cei câ ron t li se permitesâ cu râ(eascâ ţi să lumineze, se spu ne câ au puterea sâ o Tacă ace asta în chip învăţâtore sc (didactic); d ar sc poate ţideoseb i între ele. întrucât puterile pol fi în ţele se ca daru riţi v red nic ii du ho vn iceşti , iar luc rările sunt slujir i ; iarsfin ţiri le (d csâ vâ rţiri lc) Ic vom înţeleg e pe nlru ireptcsau hi rotoni i .

împărţirea. Lămureşte în celc turnătoare carc c împărţireaîntreită ţi care întreita treaptă a cclor superioare: despre ele avorbit ţi mai înainte, in prunul capitol al scrierii prezente; şinoieazâ câ în ierarhia bisericească este o împărţire întreită. ţicarc este.

Sfân ta no astră tradiţie sc împ arte

in Tulită, căct in in iniţia- fn iniţiaţi.acea sta stă tor,desăvârşirea.

n

Preasfânta. C are este ierarhia din c entri; ţi câ Tainaierarhiei ccreşti este c un oa ţtcrca ţi dep rinderea d upâ

pute re în ccle ale l u i D um neze u. C ci ce in iţiază în ea sun i pri m ele trepte ; ia r celc ce sc desâ vârţcsc dupâ el e sunttrepte le initiate ţi învăţate.

D upă-a ceea. Ara ii care este ierarhia cclor dou ă popoare.C ea după Lege . Despre ierarhia cea du pâ Lege.

N u e u şo r d e d is ti ns. Notcazâ câ spune c â nu e uţordc înţeles ţi de d istins sensul ţi a legoria p orun cilor Legii.

Lu crarea acestei (i erarh ii ) după Lege. A ralâ care e

lucrarea desâvârţitoare a Legii. In iţ ia t ş i c ălă uzi to r. Ai lui Mo ise dcci.Expl icănd-o cu s f inţenie. Dupâ spusa: Vezi să fac i

toate dup ă chipul arătat (ie în mu nte (leş. 25.40). M a i desă vârşită . Spune despre noua ierarhie a

Bisericii câ este împlinirea celor dupâ lege. Accasia ospune ţi Apostolul in Epistola către Evrei: ţi Domnul:

N -a m venii s ă stric Le gea, ci s -o îm plinesc (Mat. 5,17).P r i n t o c u l e i d e m i jl o c . N o t eazâ câ i e r a r h i a

b is eri ceasc ă esie la m ij lo c, în tr e ie ra rh ia cere asc ă şi ce a aLegii ţi ca com unică cu am ândou ă, cu una prin Duh. cualta prin literă, adicâ prin simboale.

î n m od înt re it . Cu m e îm părţită în trei trepte.

Sluj i tor i lor îndu m nezei ţ i ai s fintelor , gr. 0£ O Cl5 eîţ

TCOV tcpc ov A dic â în sfâ nta cuno ştinţă. în învăţători ţiîn cci pc c are îi învaţă.

D in tr e (c ele tr e i tr ep te a le ie ra ltie i) cele i p en tr u noi. A îngerilor.

Sc împarte luc rarea sfântă a dcsâv ârţirilorin i urtiţire, în inifiere. în desă vârşire.

O rdinea sfintelor lucrări (icrurgii)

in cură ţirea celor in lumi- in desă vârşireanedesăv ârşiri (ti narea celo r luminaţi,celor neh otezaţi), celor

curăţiţi.

113




Şi cci cc se desăvârşesc

in cei curăţiţi. in ce i lu- in ceiniiiu<l<. desăvârşiţi.

§3

Putere. Priveşte în ace stea, clar arătată. împ ărţirea

intreitâ a ierarhiei.(Ordinul) sfinţilor slujitori. Despre cei cc desăvârşesc.Sd cureţe. Ce înse am nă a curaţi şi cc a lum ina şi cc

u desăvârşi, a spus în scrierea D esp re iera rh ia cere ască. capitolul III, despre scopul ei; şi o va spune şi aici maideparte (zice: ace asta e întreită).

}n desă vârş ir ile . Prima stă în a cu raţi pe c ei nein iţiati(neboiezali) ; cea mijlocie, cea prin care in it i a l; ultima,in a desăvârşi numai.

Primă. în loc de treimea trcpicloi subordonate.întreita. C c este între ita pute re a preoţilor.

/I sinaxei. Legată de Jo ve dindu-se (d/lo 5f.tx 6f torţe).

D ar acum . Căci cu ajutorul dum nezeieştilor Sc ripturi nc curăţim şi nc ilum inăm pentru naşterea din D um nezeu; iar din sina xă(lilurgh ic) şi din sfinţirea m irului ncdesăvârşim prin cunoaştere. Observa şi acum indicareaîm părţirii în treite.

Cin ul preo ţesc se împ arte

in cel in cel in celcură ţiţi». lumină tor, desăvârşit/ir.

§4

Căci oare nu vedem şi (substanţele) sensibile. Prin

sticla privim soarele, ceca cc a spus şi mai sus, şi în focse poate vedea lumina, primul luminând prin corpurisuh jin şi străvezii şi pc cele m ai groase şi nelum inate, iarTocul arzând prin tr-o m aterie u şor dc ap rins încălzeşte şifirile inapic sâ fie arse.

Să lumineze . E vorb a dc lucrarea ierarhului.Văzătoare de Du mn ezeu. Observa că ierarhul c ilu

minat primul spre vedere. A poi transmite celor de sub el;apoi d esăvârşeşte pe cci cărora le transm ite iluminarea.

Acesto r (p rim e) - le aparţine. T rebuie înţeles ca leaparţine în co mu n; câci se spune pentru coti cei din acel loc.

55

Es te pr ima O bse rvă că ea este prima şi ultima.Puterea treptei ierarh ului. D espre puterile treptelor.

T rcbute înţelese cclc d e fa(a in sensul câ toate cclesăvârşite pre oţeşte au o le gătură cu iera rhu l. întrucât ellucrează acestea prin treptele dc sub el; totuşi. în moddeoseb it i s-a rând uit ierarhului spre lucrare prop rie şi nu

pn n sluji re a altora . sf in |i re a m irulu i şi sfinţirea alta ru lu işi h irotonirea celo r ce aparţin cinulu i preoţesc; pc a cesteaI c -a n u m i t c h i p u r i ale p u t e r i i d u m n e z e i e şl idesăvârşitoare. Iar întregime (oXoTT|Ta) numeşte toatetreptele, cum cx plică îndată.

Ia r acesiea su n t. Adicâ ccle cc prefac sfânta pâine inImpu i lui H ristos şi potirul in sfântul sânge şi apa in sfântacu răţire şi pe cc l ne lum inat (neh oteza i) in fiu; şi la felloate celelalte.

Că ci deşi (se săvârşesc) - de către preoţi . Notează câ

a sfinji şi de săvârşi m irul nu apa rţine şi pres bne rilor. pecare îi num eşte şi p reoţi; d ar nici a sfinţi altarul, ca sâ seaducă jertfa Domnului pc cl; nici a hirotoni. Acestea leface numai ierarhul; fără de ele prcsbitcrul nici nu va

boteza , nici nu va aduce je rt fa , ci va îm plini sfin te le luilucrări pc lemciul celor săvârşite mai înainle dc episcop.

Sfinţirea, gr. aytOTEÎOtV. Hiroto nia.î n m o d un ic . gr . eviafcoc . Sau deosebit.

§6

Ştiinţele. Puterea dc în văţare a Ta inelor aparţineierarhilor.

Ia r (t re apta ) - pre oţilo r. A ralâ care e treapta preoţilorsau a presbiteri lor.

Lucre ază . A dicâ trea pta preoţilor. Iar ( treapta ) li lu rg ilor. A iatâ treapta lilurgilor sau a

diaconilor.Curăţeşte. C um c urâţesc diacon ii.

De aceea - la sfân ta . Ex plicarea c urăţirii. Noieazâcâ aparţine d iacon ilor sâ dcz brac c şi sâ dc scalţe pe ceice sc b ote ază şi sâ-i înto arc ă spre ap us şi iarăşi sâ-i mu tespre răsărit.

D e a ceea - la ( uşi le ) s fi n te . Noieazâ câ atunci diaconii păze au uşile , iar acum ipodia co nii .

§7

N i s- u arăta t pr in urm are . Recapitulare. D ar (tre apta ) ie ra rh ic ă. Câ episcop ul face şi ccle ale

treptelor inferioare şi cci dintâi fac cele ale celor de aldo ilea şi ale celor de du pă ci. Dar nu şi invers, cei de ald o i le a- cclc ale cclor dintâi.

Să se urce la - îngâmfare. Nici unul nu trebuie sâîndrăznea scă cclc ale cclor m ai mari.Chipur i - pre oţeşt i. Aralâ ale cui chipu ri sunt ircptete

preoţeşti, care I ucrcazâ celc dc la D umne zeu penlru o am eniCăc i deoarece. Desp re treptele ce reşti, cum suni sfinţite

dc Dumnezeu.

II Tain a sf in ţiri lo t pre oţe şti

Ie ra rh ul. Hirotonia episcopului, presbiterului şi diaconului.

C u am ândou ă picioarele. A cum sc d esăvârşeşte altfel.Cu un ul d in p ic ioare . E n esigu r cu carc picior.

Pentru f i ecare . N otcazâ c â ccl hirotonit trebuie sărutat de to(i cei din altar.

Sfânta anunţare , gr . dvâ pprţOK ;. Anunţarea c ca omanifestare de veselie in numele lui Dumnezeu; câci

pece lluin du-l . arh ie re ul c arc -l hiro to neşte sp une num elelui Dumnezeu: Sc pecetluieşte cutare din presbiter înepisco p in num ele Tatălui şi al fiulu i şi al Sfântului Duh;la fel şi la pre sbiter şi diacon.

/ / / l 'âlcuire duho vnicească

SI

Căderea, gr. Căderea este îngenuncherea.Anunţarea <O tvăppr|m ^). ceca cc sc nu nteşte acum vestiiea.

A nun ţa rea . Anun|arca la hirotonii , ca cea pentruepiscop : Penlru sfântul pârinic Episcop acesia. La pres-

114




biter: Pen tru ace st presbi ter. La dia co n: Pentru fralc lc nostrudiaconul acesta. Se nu m es c anunţare, pentru câ prin ea sevesteşte hirotonia: Harul dumnezeiesc prohiriseşte (promovează) pc hirotonit dc la aceasta, ta aceea.

§-

Dec i. Urm ează explicarea.

§4

Spre ( >ia(a) bărbătească . O bserv ă viaţa bărbăteascăa lui lisus ţi nep âcâiuirca o bârşiei dum neze ieşti.

§5

A nunţa re . Ara tă care e anunţaiea.S k i - f ra te . E frum os ţi ne cesar şi sigur câ nici frate

nu c cineva fârâ D umnezeu.Sf inţ ilor du mn ezeiesc. Ca om. Hristos s-a l'acut şi

arhiereu. No tează aceasta îm potriva Ac efalilor şi Nesto-

riemlor. De aceea ţ i E l. N oieaz a când au fost hirotoniţi

ucenicii ca preoţi şi c i lisus. deşi era D um neze u, n-ahirotonit El. ci a făgăduit sâ trimilâ de la Tatâl pe D uhulSlant când li s-a arătat lor ca limbi de foc.

Obârşia sfin ţirii. Numeşte aşa pc D omnul dupâ dum nezeire.

(Corifeul) ucenicilor. Sfântul Petru, adicâ împreunăcu ceilalţi, fiindcă au p rom ovat (proh irisit) pe M atia caApostol.

D es pre (s orţu l) dum neze ie sc . Notcazâ ce spunedespre suriul căzut pc M ana şi ce înlclege p rin aceasta.

Căci eu socotesc că Scriptura. C uvântul din Faptele Apostolilor de spre ac este a l-am aflat in unele cărţi, fiindaşa. Şi le-au tlat lor sorţi, iar in altele: Şi le-au dat sorţii

tur. Le-au dat lor (CCUTOÎţ) e de acord cu ce spu nedumnezeiescul D ionisie. întrucât sorţul in dic i un simbolal descoperirii sau lucrării Sfântului Duh, lucrare venitâ

peste ccl a rătat prin sorţi; de accca şi de sp re Is ca riu teanu lspune prcamarele Petru: ,\ h a t ciei 1 1 u no i sorţul slujirii ihesteiti (Fapt. 1.17), deţji av em ob iceiu l sâ socotim c inu prin sorţ a ales Dom nul pe A postoli.

87

tar ierarhul. Despre episcop, penlru ce se pun numai pe cl Sfintele fivangliclii.

l ucrarea dumn ezeiască, arătarea dumn ezeiască. Mai

trebuie în ţelese: celc ce sunt (UJlGtpjţOVTa); fraza c co m pusă de mul te ori cu lipsa un or cuvinte. Notează c â episcopul se împărtăşeşte de loate favorurile dumnezeieşti

Sfânta vorbire, gr. tEpoXoYlcov. Explicarea. Ia r • pre oţilo r. Despre presbiteri.

î ngenunchierea - insă. Ce înseamnă ingenunchicrca.

(e le trei ( trepte! ale c elor sfinţiţ i . g r. a i t p f î i ; r â viepoTCXCOTCOV. Adică a ierarhilor, a preoţilor şi a liturgiior i diaco nilor).

Peste cele trei ( t repte) ale celor conduci spre

desăvârşire. A dic â a c elo r curăţiţi, lum inaţi şi desăv ârşiţi prin vedere (c unoaştere ) sp ir ituală.

Treap ta l i lurgilor. Despre diaconul care îşi apleacăun sing ur picior.

la r preoţ ii . Cc înseamnă plecarea ambelor picioareale p reo ţilor.

A m â n d o i g enun ch ii . Cc înseamnă câ ierarhul îşiapleacâ amân dou ă picioarele: şi pentru cc sc pune

Evang helia pe capul lui.

Capitolul Vi

l . Despre treptele celor ce se desăvârşesc

§1

Treimea celor ce se desăvârşesc. Treptele cc sedesăvârşesc sunt trei.

Spun em deci. C arc sunt cei cc se curâţesc şi cum . M u lţ im e a ce lo r exc lu şi. Ace ştia sunt catehum cnii.

cc i în c urs d e p oc ăinţă şi cei tulbu raţi: în ccle urm ătoarese aratâ d eose birea ce lor în stare de po căinţă.

Una. A cclor ce au păcătuit şi se afl i în curs de po căin ţă d upâ Botez .

A lt a . A cc lor ispitiţi, tulbura ţi prin ispitire. A lta . A cclor cc s-au întors dc Ia erezii şi dc la

neînfrânare. A lt a - cea m u ta tă . A cclor ce nu s-au întors deplin

dc la neînfrân are spre sfinţenie sau a catehum enilor.

§2

Treapta de mi j loc. P oporul credincios.(Trea pta) celor cură ţiţi de toată. T oa tă curăţirea

po poru lu i.Trep tele celor cc se curâţesc se împa rt în

cei scoşi de la ccle sfinte, poporu l cre din ci os,

monahii sau terapeuţii.(Treaptu) po po rului s fânt . Notează ca treapta de

mijloc se numeşte poporul sfânl sau cci cc au in tagmalaică slarea în afară de oricc certare, lar treapta m ai înaltăde cât toate num eşte pc m ona hi sau pe terapeuţi

S3

(Ordinul) - m on ah i lor M ăsurile stării mon ahale.Tămădui tor i . P enlru ce s-au nu m it m ona hii terapeuţi

( B e p a n e u T a n .Unitară Ce este viaţa neîm pâ rţitâ şi unitar ă.Sfin tele (concentrări) ale celo r împărţite. Numeşte

îm părţite ccle ale v ieţii tru peşti.într -o monadă asemănătoare celei dumnezeieş t i .

Cu m se desăvârşeşte mo nahu l (cel singuratic) şi pentru cemo nah ul are o desăvârşire şi o c hem are şi o stare spccialâ.

II Tain a desă vârş ir ii m onahale

Preotul. Noteazâ câ num eşte pe preo t şi nu pe ierarh şi că potrivit acestui cuvânt al Părintelui nu episcopultrebuie sâ dea schima monahu lui ( id intii'Jiici)1n monahism. n. trad.), ci numa i preotul.

115




împărţ i tă. E vo rba de cele împ ărţite şi mu lt divizateale vieţii trupeşii, ca cele ale neg ustorie i şi ale mu ltelorobligaţii. Iar închipuiri socoteşte poftele cugetate şichipurile patimilor.

/ / t unde Cum sc tunde monahul.întreit . N otează câ vorbeşte dc ipostasul întreit.

II I Tâlc uir e duho vn U ească

$1

O r d i nu l m onaha l. Pentru ce spune monah şi carc cstarea şt îndeletnicirea m onah ală.

§2

R enu n ţa rea , gr. a n o ' ta y i j . Ce c renunţarea. De aceea m ulte. Notează acestea contra Lambe-

ţianilo r sau M asalian ilor şi A delfian ilor, a M arcion iţilor.care nevouidu-sc în mod extrem riurnai trei ani. dupăacee a trăiau cu alâla ne păsare tim pul ce lalalt al vieţii lor.încât săvârşeau cu toatâ libertatea orice lucru n ebun esc:câci se rostogoleau in curvii. in lăcomia pântecului şi.simplu v orbind . în loate desfrânările. afirmâ nd câ le facaccstea in ch ip ncp âitm aş: şi suferind cu n esim ţire îm-

pâ tim irea şi p ătim in d dc celc ce le veneau dc la c i şi dela demon ii ce locuiau in ei. erau stăpâniţi de nebu nie cade o boala şt mai degrabă se bucurau, decât sâ lupteîmpotriva ci.

In te rzise . Noieazâ câ m ulte i se interzic m ona hului sâIacă. peste care laicii stăpânesc. De pildă, căsătoria, arma ta, negustoria şi altele, pe ntru carc laicul nu c osândit.

S3Tunderea părulu i. Ce e tunderea.

$4

l ie m ai înainte. Ce înseamnă a-şi schimba haina.Şi toţi. C e înseam nă sărutarea.

S5

l .a dumnezeiasca (împărtăşire). Ce înseamnă a seîmpărtăşi indata.

Se împărtăşeşte. Penlru ce cci hirotoniţi se îm părtăşesc îndată.

Se dă (împărtăşirea) - de către Dup â hiroion ic toţise învrednicesc la fel de Tainele du mn ezeieşti, care a ralâfamiliaritatea şi unirea cu Dumnezeu.

(Sfintele) lucră ri desăvârşitoare (sunt) curăţirea. Ccînseam nă luc rările desăvârşitoare.

Treapta. I ată câ şi aici Părintele a învâ ţal m ai clar carcsuni ircplele s uperioare, de carc .s-a vorbit m ai sus.

D ar ve i sp une Câ nu este în ccr cineva caie se

cura ţeşte; şi de spre îngeri.Este vreo (ceată) cerească. Noieazâ câ nu e nici o

pa lă in vreuna din Pute ri le cereşti, cum so coteşte Origcnşi cei cc cugetă ale lui laces ta e un text în m ie Sfântul

M axim il cri tică p e O rigen cu num ele , câ tă vr em e în Ambigua i l cr it ică fâ râ să- l num ească, n. trad.). C âci eispun câ pe măsura abaterii, fiecare din cetele cereşti a prim ii una sa u alta din num ir i şi din tr ep te şi a f ost legatâin trupuri m ai subţiri, spre ped epsirea abaterii lor sprerâu; dar ele su ni m inţi cu totul cu rate şi netrup cşti, cumau fosi create dc la început. Câ Puterile cereşti suntnetrupeşii. în c hip felurit ai cu no scu t din cele dina inte. Şi

nici una din m inţile cercşti n-a fost p rinsă în pâca l du picăderea de m on ilor căci aceasia n-ain cunoscut-o nici dindu m ne zeia sca Sc riptură şi nici vreun ul din Părinţiiînţelep ţiţi de D um ne zeu n -a sp us-o . Iar ace st Părintespun e, spre învăţătură, câ sunt atolcura tc şi fârâ pa ti şin-au nevo ie dc curăţire, câci dac â acc eptăm câ în vreuneledin ele s-a ivit vreo pată. acelea au trecut la starea puterilor conirare; d cci celelalte sun i fâ râ pată şi prin urmaren-ar avea n evoie de curăţire. Ş i câ aşa esic, a arâtal-o clar.Câci exprim ând propria opinie contrară şi adevăraţi, aadăugat: Ia r da că c in eva, în loc de: dacâ cincva ar spunecâ vreu nul s-a abâlut şi a câzut din ceata sa, eu nu spun(aceasta) ci dimpo trivă, (spun) că rămâ n pu rurea cu lotulcuraţi, fiindcă altfel a r cădea din starea lor. D eci sâ nusoc otea scâc ineva d in ad erenţii lui Orig cn câ sp usa de faţâe d e acord cu o pinia ahâlu tâ dc Ia credinţă a aceluia,spunând câ sc produce pururea o cădere şi o revenire şiiarăşi o cădere a minţilor cereşti, cum zice Origcn în

pr im a scriere d in r iE p i â p x ® V: ..Socote sc câ oric eraţiune aralâ câ lol ce e raţional po ale p roven i din tot cee raţion al" . Şi dup â pu ţin ad au gă, zicân d: ..Dupâsfârşitul tuturor, iarâşi sc întâmplă o curgere şi ocădere" . l a rEva gr ic .m cap up lul78al su ic i adou a .z i ce :„ficcarc ceată a Puterilor cereşti constă fie din ccle de

jo s, fie din cc lc de su s şi d in celc dc jo s" . Ş i în capi tolu l

19 al acelei sule zice: . .Din s tarea îngerească şiarhang helească se prod uce starea sufletească; iar din ceasuflctcascâ cea demonică şi omenească; iar din ceaîngereasca iarâşi apar îng erii şi dem on ii" (după această concepţ ie toate se pot preface p n n voinţă in loale. având loate o esenţă com ună; aceasta înseam nă in fo n d că nu mai e o deosebire între hit ie şi rău; deci mi mai e un

D um neze u cure nu p oa te f i decât bun; e o concepute pii it le is tu . n. trad.).

(Fi inţelor) m ai de jos . Ca re e sle cu răţia şi ordinulcclo r cereşti. Curăţia Pu terilor ce reşti esle ilum inare a spreo c unoaştere mai de săvârşita. N otează câ înaintează spre

cu no ştinţă şi că des pre d em on i nu se spu ne câ se curâţesc,dup â cum spun unii câ şi (demon ii) sc mâtuuiesc cusfinţii într-o apo catastază (restabilire) de ei închipuilâ.

A s tfe l ş i ( tr epte le ) lu m in ă to a re . Notează despreîngeri cum se lumin ează şi se desăvârşesc.

Capitolul VII

1. D espre cele i r se săvârşesc pe ntru c el ado rmiţi

SI

To t aşa (plecând) spre. Nu în aceleaşi locuri sunidu şi loţi cci ce se sfârşesc; şi des pre înv iere.

îmierea în t reagă. Adicâ cu trupul.Pen lru ca (sufletele). V orbe şte despre drep ţi.

116



Despre Ierarhia BUcriccascâ

Ia r ( pute rile) curate ale. Despre învierea trupurilor.

învierea şi judecata celor cc au slăvii

unu spu n cd au- aliii. alţii. cu alte tru- f l m t se va sc ula fu ra tru - puri . stră in e, ş iîmpreună ctt purr, vor avea o viaţătrupul, cum ca acum.at ft creştinii-.

n/r f i s finţi . alju, imimt]i.

Câci - unite. Câci trupurile se unesc cu sufletele. Noieazâ câ vorb eşte de în vie re a în treag a.

§2

Cei nesfinţi ţ i Despre mo artea păcătoşilor şi ce socotesc Elinii câ sunt dup a moa rte; exp une părerile lor.Unii dintre ei, cci mai nerationali, mărturisesc câ nicisufletul nu e nem uritor. Dintre ac eştia este şi V ias .da r nuPriencus. ci altul; ei spun câ şi sufletul c murilor şi scdesface, ca şi trupul, şi merge in nonexistent (în nefiinţă i Alţii, ch ipu rile, ma i ra io n a li, filusofân d de sprenemurirea sufletului, ca P laton şi cci la fel, spun c â dup âmoarte impui n u se v a com pun e într-o fiinţa. nu se vamai întoarce în v eci în c om poz iţia cc -a avut-o; ci spun cânu se va mai comp une, f iindcă materia c ncvrcdnicâ dea se inveşnici împreună cu sufletul şt numai sufletul estenemuritor. Aceasia o s pun in m od d iferii şi ercticii. ca cei

at lui Simon Magul. Menandru. Valentin, Marcion şiMuncs: tar acum cci cc provin din m iturile lui Origcn; daracesiea nu su nt do gm e. P riviţi pe cei cu carc voies c sa fienumăraţi şi ce op inii a bsu rde unesc cu cre din ţa fără prihană a cre ştin ilor cei ce nu cunosc pc D um nezeu şi nucugetâ cele ale oam enilor.

Trupurile. A dică va fi num ai învierea sufletelor, fărătrupuri.

Care începe încă de aici . E ccca ce spune Apostolul,câ arvuna şi do va da învierii de obşte cu trupul s-a fâculin Domnul nostru lisus Hristos; şicâ în El s-a ascun s viatanouMrâ. carc sc va arăta în D um nezeu c a naşterea d in nou .

Su fletelor - însoţitoare Au fost alunei unii crctici.ca cci din jurul lui Simon Magul şi cei împreună cu el.care vorbeau de un irup eleric. care va cocxisla cu suflului. Trebuie ştiul câ şi Origcn spune acelaşi lucruîntr un a din scrierile lui în allele il neagă şi pc acesta,dogmatizând câ loată firea trupeasca merge in none xiste nt! C iteşte cele scrise dc sfântul m ucenic M ciodju şide Olimp din A drianopnle, episcopul Lichici. îm poin valut despre înviere şi dc An tipalru. episcopul Bosirelor şivei .t ITa dc fan tez iile m itice şi a iurite ale lui.

Preafericita. I .e spune a cestea cugetând , socotesc, laPapta, carc a fosl alunei episcop al lerapolei Astei şicontemporan cu dumnezeiescul evanghelist loan. Câci

acest Papia, in a patra din cărţile sale K u pta w o v . ex plică plăcer ile datora te mâncării. în stare de înviere; inaceastâ dogm ă a crezul dup â aceea Apoltinanc. cum sevede in scrierea lui pe carc-o numesc unii anul o mic

(XlXlOVTOtETrpifia). Cum ar fi dcci d upâ aiurelile unora,(atribuite) lui A pollinaric scrierile Sfântului Dionisie, careanulează pe Apollinaric? Dar şi Irineu al Lugdunului (dcLyo n) sp une în capitolul V al scrierii împotriva ereziilor

(Kcctot aipeaecov) acelaşi lucru şi aduce ca martor alcelor spuse de cl pe nu mitul Papia.

Venind la sfârşitul . înfricoşătoare şi foarte înspăi

mântătoare sunt sfârşiturile păcătoşilor.C ii a lţ i ochi. Vorbeşte de al|i och i ai m intii, carc e maicurată, privind la ccle din iad şi întorcându -se spre aşteptarea ghe ene i, în carc nu crezu se înainte; de accca setulbură şi se teme de m oarte. cugclând de nu c um va suntad evărate p edep sele de jos; dcci şi păcătoşii sc sc oală înirup.

II. Tai na să vârş ită penlru cei adorm iţi

A d u n â n d . Despre p reoţii cc mor. D in tr e sfi nţi ţi i. D espre m ona hi, drep ţi şi laici.în dumnezeieşti le. N otcaz â ce se citeşte şi ce se cântâ

la mon ahii şi mirenii ado rmiţi. Spu ne câ diac onii cântăcântări mărturisitoare şi pline dc putere; cântările întărescfăgăduinţele ne minc inoase mai înainte cititc de spre în viere.

III. Tâlc uire duhovnic easc ă

$1

Co ndu ş i ş i lum inaţ i de l isus A dicâ spre via(a şi loculcc lor ado rmiţi.

P enlru această • dumnezeiască. E propriu dreptăţii

sâ de a loc ul p otrivit vieţii.Sfân tă rugăciune . Pe ntru ce sc facc rugăciunea.

§2

D um neze ie ş ti lo r. Pentru ce sunt cămările şi citirile. N oie az â carc era vech ca rânduia lă pentru cci adorm iţi.

Observăm că . La slujba pen tru ado rmiţi nu ies nicienergumenii , nici cei în stare de pocâiniâ. ci numai

calchu m enii; şi penlru cc.Catehumeni i . Nimic nu c m ic în Tainele noastre, citoate sunt mari; comparate între ele au o deosebire înmărim e. Câ ci fată de cele săvârşite pentru c ci ado rmiţi.Ta inele Băii. Lum inării dum nez eieşti şi împărtăşanieisuni celc mai mari şi de nccomparal; dc accca s-au şinu m it mici ccle pentru adorm iţi; dar nici de acestca nusuni v rednici catehumenii .

Căci se ror vătăma. Acestea sunt conforme celorspuse în Corintem de Apostol (I Cor. 11.27) despre ceice se împărtăşesc cu nevrednicie; aici spune şi câ eidispreţuiesc d um nez eieştile Taine.

R ug ăciu nea . N otează câ sc roagâ.Slăbic iunea omenească . Adicâ p ăcatele sub(iri.

117




§5

Pe mă sura înţelegerii, g r. dv o tX o y oiq c r m a o i a i ţ.Adicâ înţelesurile ţi num ele nc sunt co m unica te pemu sura c un oştinţelo r şi obişnuin ţelo r noastre şi nu mai

pre su s de înţele ger ea no astră, D e re alita te a lor. A dicâ bucuriile dc acolo le-a num ii

Dum nezeii dup â câl putem sâ Ic înţelegem din cuvintele

şi numele cu noscu te dc noi. când a spus câ nu este acoloîntristare sau boală sau durere sau suspin, ci lumin a; darnu ace siea suni b unătăţile dc acolo, ci sunt cu adcvâ ralnecu noscu te şi neînţelese acum de noi: i ele t e oc hiu l nu le-a văzui şi cele urm ătoare: da r din cele ce le cu noa şieni.nc dâ pilde ale fericirii. Noteazâ câ foloseşte cuvântulşanurile lui Avraam şi Isaac şi lacob fcf. Mal. 8.1 I).

Pentru ce are nevoie. E ne dum erit în privinţa ru găciun ii făcute de ierarh p cm ru cci ado rmiţi în pâc ate.

R u g ă c iu n ile drepţi lo r. O bs e r vă câ r ugăc i un i l edrepţilor îi folose sc a ici şi dup â m oarte num ai pe ceivrednici de o crotirile lui D um nezeu, fie câ suni vii. fie câau d ecedai, da r nu pe cc i păcătoşi şi vrednici dc osâ ndă.

Sau ce (a folos i t ) - de la Sa m uit ! Nici pe Sa ul, careera foarte râu. nu l-a folosii Samuil rugându-se. nici peEvreii care erau păcătoşi. M oise. Câci a spus D um nezeucâlre accsla; Nu te ru ga p entr u poporul a ccsta!

(De lumina) soarelui Vezi sâ nu socoteşti câ spun ecâ soarele îşi dăruieşte luminile lui; câci cum ar dârui.fiind neînsufleţit'.' Fiin dc ă daru l c al libertăţii; ci spu neaceasla printr-o oarecare personificare. E ca şi când ar

pre su pune c in cva câ soare le zice: Eu dau ochilo r lari

lumina. Apoi c ineva cu och ii slabi ar zice: Dâ-n ii şi mie.câci sunt tare: apoi primind raza şi ccea ce a vâzul a pierdui. La fel păcătosu l, cerâ nd dre ptu lu i sâ se ro ag e pe nlru cl; c ic i p ie rz ând păcătosu l v eder ea , c hia r p rim indraza rugăciunii dicplului, nu o lasă pc ea să lucreze celcdupâ lire şi sâ lumineze, ci îşi primeşte sieşi întuneric şinu se buc ura prinlr-o viaţă cu rată dc darurile lui Du m nezeu. depărtându-se sau desp ărţindu-se de poruncileluminătoare ale lui Dumnezeu: câci ccl ce pâcătuicştedispreţuieşte legea lui D um neze u şi de aceea nu sc vafolosi întru nimic dc tugâciunca dreptului, lai câ aşaînţelege cc le despre soa re, o aralâ şi in cap itolul IV dinscrierea D esp re num ir ile dum nez eie şt i.

Folositoare. C a şi când foloseşte rugăciunea dreptuluinum ai pc cel v iu: spun e câ foloseşte pe ccl cc se pocâieştc.

po trivii Apostolului: P lâ nge cu cei ce plâng ( Rom . 12.15).Şi când se împlineşte şi cuvântul Scripturii: M ult poate rug ăciun ea lucratoa re <t drep tului {lac. 5.16); iar aceaslaare loc prin p ocăinţa cclor cc au nev oie dc rugăciune. Câ cidacă unul. adică dreptul, zideşte şi unul. ccl ce nu sc po câ ieşte. dărâ m ă, lucrul răm âne ne îm pl init , cum am aflatdin pilda lui Saul şi Samuil.

A v ând 41 o deprindere s fântă , gr. C^l v if.păv c'xcdv.Hsle num ită aici dispoz iţia v ieţii prop iii spre v iitutc. Iar

susţinător (OuX X rjnT op a) in loc de ajutător.

Vorbirea. Nu nc opreşte, simp lu. Părintele de a pornila vorbirea cu Dumnezeu şi a ccre prin noi înşine dc laDumnezeu cele bune şi mântuitoare, ştiind pe Apostolulcare po iuncc şlc sâ ne tugâ m n eîncetat (cf. I Tes. 5.17 ); şi

nu vrea ca cincva stăpânii de mân drie sâ dispretuutscf pe sf inţi şi sâ socoteasc ă ca fârâ preţ rugăciunile lor (ceti spus e aici se potrivesc sectelor ne ţ/protestante, n. Irad.

D a r desp re . Dc aici începe sâ spunâ câ rugâcjifoloseşte pe cel mort; şi noieaza câ şi înainte des-a ocu pai cu a ccasia ierna.

§7

Trecând - cu vederea. Cc pâcate ale noastreD um nezeu cu ved erea prin rug ăciune a .şi ccrerea preoţi

Cere. Cc cere preotul.Celor de faţă . A dic ă celo r drepţi şi cuv ioşi.în viaţa dum nezeiască. Adică loale câte le va cete

drep tul episcop în m od drept, dup ă rânduialâ, le va lui, .'!ida r penlru cel drept: câci s-a spus Sfântului Pcmi: Oricât^ veji lega pe piimăn t şi celc următoare (Mat. 16,19); prin fimitarea Sfântului Fetru, au accasia şi episcopii, cum- •sp un e dup â pu ţin. No teaz ă m ărirea şi înălţarea şi curăţia,ierarhiei.

D e aceea - (pen tr u cei) - lipsiţ i de cură ţie. NoteaJScâ nu le cere acestea pe ntru cc i păcătoşi. jfij

Izvo ru l Tain elo r Adicâ Duhul dumnezeiesc.Ccref iş i Sp usa luată din Epistola Im laco b ne învaţâ ^

câ nu trebuie sa se facă rugăciun e pe ntru vreo persoanâ: Jsau pen tru vreun lucru râu. ■£_' Vf

- pu te ri le des părţito ar e. Despre neimpârtidespărţirile de icrarti; v orbeşte de puterile cunosc;date lor dc D umn ezeu penlru cercările şi judecăţile princaresepa ră pe păcătoşi de cei dre pţi sau pc mru rcprflnirea lor. I

Pornirile • neraţionale. Notcazâ câ dacâ ierarhul,')separă (exco mun ică, afuriseşte) contrar scopu lui lui Dum-jnezeu, judecata lui Dumnezeu nu-i urmează: câci aceste* ' '

trebuie să le facă dupâ judeca ta lui Dum nezeu şi nu p en au '1voia proprie. ft .

D uhu l. Noteazâ ce a dat apostoli lor Duhul Sfântă 1

dâruii lor dup â înviere prin suflarea Dom nului. " t •’Ce lui ce a fo s t luminat . Sfântului Petru. 'A •

Acela ş i tot. C um ircbuic înţeleasă spusa E va ng he lie# :.Orice vei lega şi urm ătoarele (Ma i. 16.17). ‘Hî ,

Sfântă . Numeşte sfântă spusa: Tu eşti Hristos. Fiul .[ lui Dumnezeu celui viu (Mat. 16,16); aceasta trebuie"no tată co ntra Vasilienilor. N eslorienilor. Pa vlicienilor şicelor a semenea.

§8

N aşte re d in D um nezeu , de d in a in te . Prima ungerecu sfântul untelemn sc face peste cei boiezaji: ultim» peste cei adorm iţi.

A tu n ci. Pemru cc se face ungerea cu unielcmn pestecci b oteza(i şi pentru ce peste cci ad orm iţi.

;;

î m pr eună cu . Fiecarc suflci arc irapul lui. prin caieia şi răsplătirile; de accea amândouă se împărtăşesc dece le sfinte; sunt dăruite indeobşie ambelor.

împărtăşirile de cele dumnezeieşti . Aşa e rânduialâ,-

dumnezeiască.O m ul în treg . N otcazâ câ num eşte omu l întreg pe ccl ■

ce constâ din suflet şi trup. cum arată înţelegerea flcunoştinţa curată: şi num eşte m ântuirea întreagă pe ce»

118




a suHetului ţi trupului. Dc accca trebuie nutale acestea.C 3 atunci când v a spune prin alte cuvinte c i l i s ta vel mai

presus d e fi in ţă s n fi in ţi a th a l in în tregim e ca noi, să jpjelcşi înom enirea din su flet min ta l ( în ţelegător) şi trup.

§10

In vo că rile s finţitoar e. gr. te\C G T lK âţ cniKX iioctq.

Hîumeştc invocăn ru găciunile dc la hirotonie. N oteaz ă penlru ce Ic-a lăsat sub tăcere pc ace stea sau sfintele invoc ări şilucrârilc lor.

Să fie scoase, gr . C^â yE tv. S â Ic facă publicc.

§11Prunci i care nu ( înţeleg) încă. Notează ce spune

Părintele despre Botezul pruncilor. Acestea le-a scrisrăspunzând Sfântului Timotci. care l-a întrebat; ceea cefacc vădit câ şi ce le dc m ai îna inte şi cclclaltc trata te lc-a

scris către cci c e au întrebat.Sfintele tradiţii. Erau şi atunci unii carc râdeau de

Tainele noa stre, ca şi de botezarea copiilor care nu potgrăi şi pe ntru care sc leap ădă cei ce-i a duc şi săvârşesc

pentru e i ( sim boale le ). A duce c a apăra re îm potr iv a râ su lui acelora faptul câ nu toate sunt cunoscute luiuror.

N otc azâ câ şi îngeri i i gnoră m ulte.

Şt iute, g r. EniOTtTtOLţ. C uno scu te.

Cilci spun . Notează cum a preluat de la cci dinaintede cl cele despre prunci.

î nvăţă tor i Nu meşte învăţător i (x ae r iy E f io v a g |>capostoli .

R u n • în cele dum neze ie şti . Notcazâ cum e predat pruncul dc pârin ji , când e boteza t, unui naş (p rim ilor)introdu s în c clc dum nez eieşti, spre o stanţă creştere.

Povdţui tor . Noieazâ c i num eşte şi pc na ş învăţător.înăl ţată. A dic â viaţa.



NOTE

la


Capitolul I

45 . De aici a luat Sfântul Maxim numele de mis

tagogii* pentru Sfânta Liturghie. Prin toate lucrările lor.treptele ierarhice urca pe cei mai de jos în trăirea tainelorlui Dumnezeu. Cunoaşterea lor. trăirea lor c totodată otriire a lor ca taine mai presus de cunoaştere. Sfinţenia şitaina sunt cele două aspecte ale realităţii dumnezeieştitriite de cei ce se apropie de Dumnezeu. Cunoaşterea tuiDumnezeu este aslfel cunoaşterea lui ca taina, ea misternemărginit şi producător de sfinţenie in cel cc sc îm

părtăşeşte de ea. De altfel, sfinţenia însăţi este o taina.Cel cc caută sa explice lotul rational alungă nu numaitaina, ci şi sfinţenia. Iar taina şi sfinţenia sunt proprii

persoanei. Dumnezeu ca Persoanâ Ic arc prin Sine în modnemirginit şi omul şi Ie însuşeşte întrucât cunoaşte şitrăieşte pc Dumnezeu ca existenţa personala. Prin aceastase cunoaşte şi pe Sine ca taina şi îşi descoperă şi dezvoltataina şi sf inţenia. Persoana lui Dumnezeu mi se descoperăca taina şi întrucât o adâncă sfială mâ opreşte sâ pătrunddeplin in ca. E simţirea ce mi-o inspiră şi persoanasemenului. Nu pot intra deplin in existenta personala alui Dumnezeu, pentru câ mi se revelează ca o Sfântă aSfintelor, cum intr-un grad redus mi se revelează aşa şi

persoana semenului.Persoana lui Dumnezeu e o Sfântâ a Sfintelor şi dc

aceea e ascunsul in carc nu pot intra. Când mi se pare ca am intrat, nu mai sesizez sfinţenia ascunsă a lui. cum nu

mai sesizez nici această calitate a semenului. Trebuie sâma fjc sfânt ca sâ mâ pot apropia de taina lui Dumnezeuşi sâ mâ umplu de o „delicateţe sfântă" . ca sâ cunoscreal persoana semenului. Prin aceasla devine omul preot.Preoţia este egală cu sfinţenia. De aceea sc spune preotului in greceşte iFpeix; (ccl sfin[it>. Dc aceea numai Dumnezeu poate facc pe om preot sau sfinţit Preoţia areizvorul în Dumnezeu. Cel mai sfânt s-a fâcut ca om lisusHristos, având umanitatea unită cu dumnezeirea înaceeaşi Persoanâ. El este arhiereul suprem al oamenilorcâirc Dumnezeu, hl este obârşia şi ţinta ierarhiei. Tindemsâ ajungem cât mat aproape de Dumnezeu, uniţi cu

Mn>ius ca om. Dar sljnţcma implica nu numai iama ImDumnezeu, ci şi adevărul. Caci adevărul nu e superficialitatea raţională mărginită. De aceea Diomsie numeşteadevărul sfânt.

46. Dumnezeu ca sfânt şi ca izvor al ierarhiei ceconduce spre F.l este totodată frumos isau armonios),înţelept şi bun. Prin accstca atrage şi accstea sunt motivele pentru care se comunica. Toată ierarhia trebuie sâ

aibă acesiea în diferite grade, ca sâ atragă şi ele sprenivelul lor continuu mai înalt şi spre Dumnezeu.

47. Deosebirea în felul cum ni sc comunica nouăDumnezeu şi cum li sc comunică îngerilor stâ în faptulcâ ingerii ca minţi pure cunosc şi trăiesc pe Dumnezeu înunitatea lui. ca minte pe Minte, pc când noi il cunoaştemşi-l trăim în mulţimea variată a puterilor şi lucrărilor luidatorită faptului ca ne folosim de mulţimea de organe aletrupului material, simţindu-l totuşi ca pe Acelaşi în toateaceste puteri şi lucrări. Accasta se daroreşte faptului cănoi înşine suntem minţi in trupuri, iar sufletul însuşicunoaşte şi se manifestă prin multe simţuri şi c pus prin

trup în diferite situaţii şi trebuinţe. Dumnezeu însuşi aadus la fiinţă şi materia întinsă în spaţiu, capab ila să fieorganizată în multe forme. Iar Dumnezeu vrea sâ searate şi prin ele, dându-le prin aceasta o frumuseţe, oordine, o capacitate de a sc transfigura ca mediu allucrărilor dumnezeieşti. Forma cca mai înaltă Şi maispiritualizată o dobândeşte materia organizată în trupulomenesc. Dumnezeu a voit să-şi arate puterea şiimaginaţia creatoare în loate formele dc creaţie şi înacelaşi timp puterea dc-a lucra prin toate, de-a le face petoate capabile să fie mijloace ale lucrării lui, având cevaasemănător cu KI: ţi de-a se face străveziu prin loate, ceeace Ic face ţi frumoase, redând frumuseţea lui.

48. Dumnezeu este izvorul ierarhiei prin carc urcătoate spre unirea cu El ţi spre îndumnezeire. pentru câ Eleste cauza creatoare a tuturor. Şi eslc amândouă acestea, pentru câ este fiinut Toate au de la El existentaşi mişcarea spre existenta cca bună. termeni preluaţi şi dcSfântul Maxim Mărturisitorul, inceputul îndumnezeiriilor se face prin mântuirea lor dc rău. Şi aceasta o faceDumnezeu prin voin(a lui conştienta. Câci bunătatea

presupune o libertate conştientă, deci Persoana. Mai precis. după Dionisie. Dumnezeu c f linta virtuţii ca Treime.Caci o Persoanâ dumnezeiască nu poate li bună decât cualtă Persoana din veci. La Sfântul Maxim aceasta definiţie

se transforma în definiţia: Funţn virtuţii tL\le Hnxfci Câcivirtutea e in loml drumul spre bunătate sau deprindereain bunatate. Şi dc unde putem avea bunătatea sau virtutea,daca nu de la Dumnezeu prin Mustos.' Bunătatea e şt

121



N olc 1» Ie ra rh ia Bis er icea scă

semnul unci existente puternice. accentuate. Şi dacă toateau lotul de ta Du mn ezeu , dai pn n voinţa lui. nu din fiin[alui. înseamnă câ ele suni create din nimic. Mântuireaînseamnă maparea de rju şi dc moarte. Dar Dumnezeunu se mulţum eşte sâ de a făpturilor num ai o sc ăpate derâu. deci o stare neu tra între bine şi râu. t i vrea sâ le deatot bine le său. toata iubirea sa. Acea sta c indum neze irea.

Dionisie. urmându-l pc Sfântul Atanasie, nu vede

lucrarea lui Hristos numai intr-o scăpare juridică aoan icnilot dc ped eap sa lui D um nezeu , prui satisfacţiaadusă dc h l Iui Dumn ezeu, ca om . pentru j ignirea cc i .tuadu s-o oa me nii prin păcat F.l vede pc 1liistos ca Cel cene adu ce iubirea lui Du mn ezeu şi ca Cel ce ne une şte totmai mult cu El pnn iubire. Aceasia e iitdumnezeireaoa m enilor şi aceasia e cee a cc înfăptuieşte Hl prin ierarhie. Win membrii ierarhici. Hnsios, ca supremul ierarh,îşi comunică oamenilor iubirea sa. Accasta e misiunealor sâ arate în ci iubirea lui D um nezeu laţă dc ouinen t.

Sfântul Maxim a preluat ideea despre lucrarea luiHnstos ca îndumnczcirc a oameni lor (Quaesunnes ud I lui li isi itn i. capitolul 22 ).

49. D ac i oamen ii , ca f l inte in trup, primesc dc lamembrii ierarhici puterile dumnezeieşti pnn mijloacemateriale ca sim boale, accstc mijloace nu trebuie socotiteca dând. în mod ncccsar. tuturor, puteri dumnezeieşti ,deci ca fiind pe nlru toţi simboale. P enlru cci ce nu v or sâvadă puterile spirituale, cclc materiale nu au caractcr desimboale. ci sunt simple forme ale materiei care nu aunum e de la Dum nezeu în ele. De accea m em brii ierarhieinici nu Ic dau acelora înv ăţătura tainică de spre caracterullor de m ijloace ale p uterilor şi lum inilor dum neze ieşti.

Capitalul II

5 0 . St op ul vieţii noastre este indum nezeirea noa stiâ.Iar aceasta sc înfăptuieşte prin iubirea lui D um nezeu decătre noi. Deci scopul ierarhici este sâ ne deprindă inluliirea de Dumnezeu. Dumnezeu este jubuc in Sine şiizvor de iubire pe ntru noi. A create in iubire c una tu anc îndumnczei. Membrii ierarhici ne pol face sa sporimin iubire şi deci in induinnczcire nu numai vorhindu-nedespre ca. ei facându ne sâ o vedem realizată în ci. caiubire faţă de D um nezeu şi de oam eni.

5 1 . D ionisie face o deose bire intre fiinţa şi lucraie,deosebire pe care o vor relua Sfântul Maxim Mărturisi

torul şi Sfan ţul G rigo rie Pa lama . Nu poate arata iubire cclce nu există şi nu e xistă dep lin decât ca fiinţa iubitoare,însăşi fiinţa du m nezeias că de săvâ rşiţi im plică iubirea şieste izvor dc iubire. Căderea din iubire este o slăbire aluriţei. o a lterare a ci. O fiinţă foia lucrarea ad evărată, careeste iubirea, esie moanâ. uscalâ. slăbită, alterata.

52 . Daca D um nez eu ca fiinţă des ăvârşita este izvorde iubire este firesc ca din iubire sa vină la noi. tâcându -se om, ca sa ne Iaca. asemenea lui, fii iubiţi şi iubitori aiTa tălui ccresc De ace ea ne şi dă printr o naştere din Duho existenţa asem ănătoare lui Du mn ezeu c el iubitor. Cuaccastâ naştere din Dumnezeu începe indumnezeirea

noa stră sau cap acitatea dc iulnre53. E un semn al vechimii scrieri i acesteia câvorb eşte m ai ales dc l>oiezarea unor bărbaţi, nu a c op iilor. E din timpul când creştinismul se adresa unei lumi

păg âne. In iţia tiva în cre şlin âri i o avea cu deose bire băr b atu l, capu l fam ilie i.

54. Un aii semn al alcaiuini probabile a scrierii In prim ele tim puri ale c rc ştu iism ulu i e sic t â în ori ce loca litate creştină (de ob icei în oraş) era un e piscop înconjuratde câ ţiva pre oţi. B otezul sc făcea in fata întreg ii comunităţi. care nu e ra pr ea m are; şi era o ad evărată sărbătoare

pentru ea sâ prim easc ă un nou m embru . S-a r pu tea

obie cta totuşi câ a utorul sc rierii, trăitor num ai pe la anul50 0 d. H r., a voit să-şi întem eieze pretenţia c ăc uceniculSfân tului Apo stol Pavel din Areo pag , prin descriereţ)rânduielii Botezului de la începutul creştinismului. Dardescrierea rânduielii e prea cxactâ ca sâ poată fi cunos-t ittă num ai dintr-o trad iţie v enită până la cl prin mai multege ne raţii . însăşi pa rticipa rea întregii com unităţi la

prim irea unui nou m em bru în com unitate a locală ni sc parc un se m n al alcătu ir ii scrieri i in tr -u n tim p d inain te d ece Biserica a dev enit instituţie rec unoscu tă dc Stat (Ia312 ). Prin pre zen ţa activă a întreg ii co m um iâţi sc aratăconcret câ noul venit, unindu-se cu Hristos. intră în

Biserică. O Biserică sup usă p erse cuţiei av ea o co nştiinţăîntărită a comuniunii celor cc o constituie. Aceastăco nştiinţă întărită ex ista şi intre ep iscop şi cleru l din jurullui, manifestată in săvârşirea in comun a actelor de

prim ire in Bis eri c i a unui nou u ic m hru . Dc rem arcat inspecial câ preoţii rosteau n um ele cclu i ce era b otezat. învreme cc episcopul î l scu funda in apă. Trebu ia ca acelasă se vadâ imprimat in conştiinţa multora ca persoanâva loroasă in faţa lui Du mne zeu.

Im portanţa co mu niun ii s-a apreciat in B iserica prim ară şi prin legătura strân să in care p rim ea pc ccl CC intraîn Biserică cu na şul Iui. cu „p t unitorul” acestuia în grija,în răspunderea lui. El era predat în grija acestuia şi dupâ

Botez. O m ul n u-şi poate ţine ca ldă credin ţa dccât înco mu niunea cu altul, introdus în ea dc cl însuşi, precumarc n evoie pentru m enţinerea lui înir-o v iaţa serioasă deajuto rul altuia, care e ste mai întării în ea ca cl. Pregătire»

pcnttu na şterea din nou şi grija creşteri i noulu i născu t

spiritual făcea pc „primitor" (dtvctS ox a;. naş), un felde păruite spiritual al acestuia. Pentru poporul român,

până astăzi naşa se num eşte „m am a naşă" .Faptul că nu sc vorbeşte dc Botezul copiilor, ei de al

unor bărbaţi m aturi arata de asem enea c â scrierea dateazădinu -o vreme sau dintr-un t imp in care lumea din jur era

păgâ nă. A ce ste prac tici nu mai puteau exista la sfârşitu l

secolului al V-lea. in Orient.55 . Ţ ol în timpurile de început ale Bisericii trebuie

sa fi existat şi obiceiul ca cel ce sc botează sa mărturisească în prealab il o p oc ăinţă pen tru v iaţa lui an terioarâ.iar episcopu l sâ-i dea îndem nuri sâ stăruie in noua via ţi pent ru car e prim eşte in Botez Ilarul lui H nsios.

5 6 . Ob işnu inţă cu în ţelesu rile sim bolic e ale actelorsâ'arşiţe mai înainte şi după Botez a noului venit lacreştinism d oved eşte şi ea socotim , vech imea scrierii.

57 . S-a spus dc unii inte rpreţi, i rilici din Ap us aiscrierilor areop agitice. câ nu sc observă în ele o preţuirea crucii lui Hristos. A vem aici pom enirea directă a sem

nului c iuc ii în de svn erea tu rnării mirulu i sfinţit în apaBotezului. Cel cc c botezat c afundat in Hristos Cel ce a pr im it m oartea, din care se ridica ap oi cu H ristos Celînviat dupâ trei zile. Numai astfel devine împreună cu

122



N ote la Ie ra rh ia Biser icea scă

Hiistos liu al Taiului, nâscindu-se in acelaşitimp din apaSfântului Duh. împreună cu Hristos ca om. întrucât apa,

plină tio puterea Sfântului Duh. sc aliâ în cristelniţa, cain Maica Domnului. Maica înfierii. E prezenţi astfel inTaina Botezului întreaga Sfântă Treime, invocata >i ca prin săvârşirea intreilă .1 tuturor actelor T.unei. Toateactele Botezului concentrează in ele o simbolica întreita,naşterea cu Hiistos la o viaţa nouă in El. moartea şi

învierea cu Hristos şi împlinirea acestor acte din putereaSfintei Treimi. S-a spus chiar de un teolog ortodoxfScImicinannică actele liturgice nu trebuie socotite sini

bolico. data fiind realitatea prezentă a lui Hristos şi aSfintei Treimi in ele. Dionisie accentuează cu insistenţăcaracterul simbolic. O face aceasta pentru că înţelegesimboalele ca acte şi materii cu rost dc mijloace transfigurate ale lucrărilor dumnezeieşti, dat fiind că omul nu

primeşte aceste lucrâri decât pnn trup.58. Botezul sc numea la începutul creştinismului

luminare. Câci unirea cu Hristos cel răstignit şi înviat l-a pus pe drumul plin de sens spre veşnica viaţă fericită,

scoţâmlu-l din întunericul unei vieţi fără sens. Sc mainumea şi desăvârşire pentru câ il scotea din v iaţa în carenu se străduia pentru o desăvârşire după pilda lui Hristos.Dar puterea deplină pentru o viaţă desăvârşită o primeştecel botezat numai prin împărtăşirea dc 1 Iristos cel înviatîn Euharistie. Se aratâ în accasta câ desăvârşirea făpturiiconştiente prin înaintarea în Dumnezeu nu arc sfârşit,împărtăşirea aceasta o făcea, după scrierea de faţă. episcopul, ceea ce aratâ tlin nou alcătuirea ci în primeletimpuri creştine.

59. între botezarea şi miruirca celui nou venit şiîmpărtăşirea lui. ierarhul se ducea în altar, apoi după

împărtăşirea lui se reintoarcea în altar, închipuind peHiistos care ca Dumnezeu sc întoarce in ascunzimea salainic ă, dupa ce s-a pogorât la om şi s-a răstignit, dar apoidupă o nuuă dăruire in Euharistie iarăşi se întoarce FnSine |- implicata în această deosebire şi unirea intrefiinţa lui Dumnezeu şi energiile luinecreaic. prin primastăiuind în Sine. prin cele de al doilea coborând lafăpturile sale.

60. Autorul pomeneşte aici de o scrierc a lui. de careSfântul Maxim în Scolii spune câ 11-a ajuns la el. Aceastae mea o do vidâcâ autorul trebuie să-şi fi alcătuit scricrilenu numai cu vreo 70 dc ani înainte de-a Ic li cunoscutSfântul Maxim pe celelalte. Se afrniiă aici din nou strânsalegătură dintre simboalele şi realităţile simbolizate. F.xislâo corespondenţă şi o legătură imre ele. Simboalelecorului, spre ccle inteligibile şi ccic inteligibile sunt nunumai modele spirituale ale formelor sensibile, ci şiizvor al lor. în Dumnezeu sunt dale virtual fot mele*;clor sensibile, iar acele virtualităţi sunt şi puteri pro-ducătoare şi susţinătoare ale formelor sensibileAceasta e valabil şi in relaţia din tre suflet şi lormcle şimişcările simţite ale trupului.

61. Dai puterile dumnezeieşti araiate in lucranleomului prin tiup nu-l silesc pc om sâ le pună in lucrareIară vota sa L'nele dau lormâ vieţii sufleteşti şi trupeşii

a omului fârâ voia lui. Dar aceasta se întâmpla numaiintiuc.it il ţin pe om în existenţă ca om. Insă inul ţarcăomului prin ele la o viaţă îndumnezeită se face numai cuacordul libertăţii şi al efortului omului. Dacă prin voia lui

omul tinde spre plăcerile trupeşti, trecătoare, cl se lipseştede lumina dumnezeiască, se închide ci. rămânând inîntuneric Deci puterile dumnezeieşti ţin pc om în existenţă şi farâ voia lui. dar ele 1 se descoperă ca lumini 101

mai puternice numai dacâ omul li sc deschide de bunâvoie. însă Dumnezeu rămâne chiar ca lumină mereu înfaţa omului, aşteptând doar ca omul sâ sc deschidă

prezentei lui prin credinţă, ca sâ-l vadă ca l um in i

62. Prima formă luminoasa în care se aratâDum nezeu omu lui este dc acee a con ştiinţa de sinea omului. De aceea conştiinţa adevărată de sine aom ului e primul dar sfinţit al lui D umnezeu decarc om ul sc face co nştien t. Pân â cc orftul nu ştie dcDumnezeu, nu ştie nici dc sine cu adevărat. Câci nu ştiede sensul existenţei sale şi de răspunderea sa în fata unuifor suprem pentru semenii săi. Numai prin aceasta setrezeşte el şi devine serios: numai prin aceasta îşi dâseama dc adevărata lui importanţă în faţa forului şiizvorului suprem al existentei.

63. Numai adus prin Botez sau prin lumina sensului

existenţei sale sau al conştiinţei de sine Ia starea de trezire- câ nu există prin sine sau prin nişte legi oarbe, ci prinDumnezeu, iar accasta îi dâ adevărata valoare chiar in faţaexistentei supreme - poate ti primit în acea existentă laîmpărtăşirea de Sine şi omul porneşte pe calea îndumnezeirii şi a comuniunii depline cu cei la fel îndumnezeiţi,într-o conştiinţă reciprocă dc valoarea lor carc arc caurmare iubirea intre ei. valoare şi iubire ce-şi dau seamacâ nu le vine decât din Dumnezeu, izvorul dătător dcvaloare al tuturor şi dc iubire a unora de către alţii.

6 4 . în împărtăşirea comună de Hristos. credincioşiirealizează şi întăresc continuu nu numai eoni uniunea

între ci. ci şi cu Cel Unul. devenind una toii între ei şifiecare unificând pornirile sale într-o proprie unitate.Dacâ păcatul dezbină dc Dumnezeu, de semeni şi în sine.iubirea de Dumnezeu înlătură aceste dezbinări şi aduceunitatea in loate celc trei privinţe.

6 5 . Ungerea cu Sfântul Mir a celui botezat înseamnă pregătirea pentru luptele împotriva ispitelor. Lupteleacestca sunt rânduite de Hristos ca Dumnezeu. îşi primesc legile lor de la El ca înţelept; El încununează purtarea lor dc către cei botezaţi ca Drept, iar c aBun scuneşte El insuşi cu ci în purtarea lor, întărindu-i. în toătcfelurile e prezent Hristos in ele. Pentru Bl le purtăm, casâ fim asemenea lui. El stabileşte regula lor. El va încununa pe cci ce le poartă. Dar El nu le rânduieşte şi Icîncununează numai. ci. prin bunătate, nc şi ajută sâ le

purtăm, punând El umărul în umărul nostru. H o pogorâremilostiva la slăbiciunile noastre nu pentru a ne scuti deele. ci penlru a intări cu puterea lui. puterea noastră. S-aspus de unii interpreţi critici apuseni că in scrierile luiDionisie lipseşte c rucea lui Hrisios. D ar chiar in purlarcacomună cu noi a greutăţilor noastre, sc aralâ o participarela crucea noastră. El nu ne-a dai numai pildă pentru

purtarea crucii şi nu a întărit numai prin crucea purtată dehl lirea noastră pentru purtarea ei. ci poartă şi acumîmpreuna cu noi crucea pe care nc-u cerut sâ o purtăm şi

noi. urmând pildei lui. Conştiinţa şi simţirea câ El poartăcrucea noastră împreuna cu noi. câ hl iu parte la luptelenoastre nc bucură şi ne dâ curaj sa ne angajăm in luptelenoastre, peniru ca le cunoaştem ca lupte dumnezeieşti, ca

123



N ote la Ie ra rh ia Bisericeasc a

De accca se împ ărtăşesc dc p âine a şi vinul cuha nstic spreosând a lor. Ci ne p rive şte I» im al sâu eu b atjoc ură. il vedeţnir-un fel in m od real pe acela. D ar pc de alia nu-lrespccta ca at .i re şi de ac ecu su fe r i d c u rm ările i r i steale aces tei pr ivi r i ( sau a t inger i ) .

7 2 . Au torul vede t iu num ai in s imboale le vânate 51

in îm părtăşirea de loatc sau <Je vederea tuturor pc D um nezeu Ccl U nul care li sc com un ica 51 le 51 atrage pe toate

spre S in e.f i ţi in ieşirea ie rarhului la tămâierea întregu luilocaş sau la îm părtăşirea tuturot cred incio şilor. u nu ai id ereven irea lui la allar. ace cuşi ieşire a lui Du m ne zeu la u>iişi apropierea tuturor de h l . od ată cu reven irea lui in Sine.

S-a spus dc u nii ca in a ceasta D ionisie redă em anaţiatuturor din ese nţa cca un a şi atrag ere a lor iarăşi in sine.Dat numind pe D um nezeu d i rec t , cro i toru l s imlMmleh'r ( D e s p i f i c t n h u t b is e ri ceas că , cap itolul III) şi precizândc i nu loţi se rea du nă în KI pru i îm părtăşirea rea lă cu KI.araiă ca lum ea nu c c on side rata dc el ea f i ind din esenţalui Du mn ezeu. A şa cum la Cina cca de Ta ina Iuda. carenu s-a împărtăşit cu vrednicie dc trupul şi sângele lui

H ristos, s-a dc sparţii de El. la fel sc de părteaz ă dc El ceice lac la fel in or ice t imp sau cci ce p ur ţi s imp lu nu v orsa sc împărtăşească de CI prin x trnbm tlelc dc pâine şi devin ale ( lup ului şi sân ge lui lui ( ihid.y L a fel . nu ar puteavorbi Dionisie J tc o im lu m n e ze ire a unora sau nu lc -ardaunora titlul de dumnezeieş t i . dacă loale ar emana şi s-arîntoarce in El in baza unei legi umfurme.

Ierarhul, ca chip al lui Hristos. începătorul ierarhici ,coborâ t pnn bunăta te l a c redinc ioşi pr in ac te le dc com unicare a putorilor lui Dumnezeu acclora. intorcăndu-scdupă ele la allar . me a ch iar la o m ai m are înălţime du păfiecaie coborâre, Ie şirea ile oa m en i iu b it oare In cele de

ui doilea i u pr ic inui t (pnn mărgini rea lor ) întoarcerea mat rlianiiezeiasiri In cele dintâi ( ib/t i . capitolul III).Coborârea însăşi din iubire la ccic d e jos sau smerirca nuactualizează numai iubirea lui, ci sc apropie in concret dcmuica bogăţie şi m inu na u varietate a operei lui Dumnezeu,iniorc ănduse la Dum neze u cu o m ai ma re admiraţie faţa del-l.

De viz iunea accas ia despre po rni rea dc l a Du mnezeuşi întoarccrca în ascunzimea dumnezeiască a celui ce.condus de iubirea lui Dumnezeu, se s imte dator să le-oaduci şi altora, se resimte Culisl Catafygiolul. un autordin secolul al X!V-lea. în scrierea D espre via la co n te m

plat iva'. „Fără îndoială că şi ascunsul lui Dumnezeu cinsoţit dc an um ite arătări Păşind minte a pe urma accstora.

prim eşte o sim ţire a asc unzim ii dum nezeieşti urcând dc lacelc cuprinse ale lui Du m neze u la ceea cc c necuprins. Iarnd icându-se acolo, ştie sigur câ eslc ceva ce scapă cup rinderii sule naturale şi se alia d easu pra oricărei cuprinderi cuînţelegea*,!, t ic ea ch iar îng erească, f ie mai presus de fire.Dc asem enea , ştie ca a cest ce va e ste ascuns şi inccpululŞi sfârşitul acestei firi şi fiinţe (createi şi a tul ce există,iar in Su ie este m ai p resu s de fire. de fiinţa, aşezatnesfârşit ma i p resus d ecâ t toată ex istenţa.. . Accsi ccvaes ie l 'm i l ccl ascun s şi mai p resus de minte. Dc la El

porn eşte în ch ip na tu ra l în ţe le g erea d um nezeia scă cea demulte feluri, care ne ridică iarăşi şi ne întoarce princo bo râri şi înălţări înţeleg ătoare spre U nul cel ascu ns 51

mai presus de f i re şi începutul tuturor *1 (Fi localw. cd.rom . voi V I II . p . - i M - 4 6 1).

Ace astă posibilitate dc înălţare în m isterul dum nezeiesc- du pă ie şirea prin iu bire la ceilalţi o trăim în Liturghie.

Poa te câ în a ceasta se arată, prccum a arătat Dionisieîn D espre ie ra rh ia cer easc ă, caracterul de simboale virtuale cc de vin simb oale tot m ai încărcatc dc prezenţadumnezeiasca, a tuturor componentelor cosmosului .C ăci toate au coresp ond enţă cu cele dum neze ieşti, o

capacitate de-a le reprezenta in mod sensibil şi cuprindctot mat mult. de-a fi modelate şi penetrate dc celc dumne ze ieşti. To ate po t fi sfinţite iii med ii ale lucrărilordum neze ieşti . To t universul este tran sfigu raşi, destinatîndumnezeirii. mediu peste carc şi in care i i sc întindălum ina dum nczc iascâ. cum s-a întins în jurul lui 1 Iristos

pe T abor lu m in a trupulu i său .Ac casia nc dă p utinţa înţelegerii unui rost nu numai

p ra ctic, c i şi sp ir itual al şliin tc lo r natu ri i. Cu cât cunoaştem ma i mu lt marea bo găţie şi minu nata orând uire acom po nen telor cre aţici. cu atât nc înălţăm la un D um ne zeu înţeles ca un izvo r unitar de m ai m are bo găţie şi

m ai m inun ată înţelepciune. Aşa pătrundem mai adânc înlumina lui Dumnezeu, cum Hristos însuşi ca om s-aum plut dc mai m are slavă dupâ ce s-a coborât în aceastacali tate la maxima apropiere de oameni prin jertfa luiiubitoare.

în acest sen s, pâinea şi vinul p use pc altar pentru a scum ple d c p rezen ţa ascu nsă a trupu lui şi sângelui lui potfi văzute şi ca reprezentând toi cosmosul dat nouă dcD um nezeu spre existenţa no astră. Du pâ o scolie a Sfântului Maxim, ele par a fi puse pe altar îndeosebi dediac oni, p relung ind tradiţia dală din vrem ea A postolilor,carc au instituit pc diaconi pentru a se îngriji dc ccleircbuin cioa sc c om unităţii cred incioşilor (cf. Fapt. 6 .1-6).

Ele sunt puse pc altar, numit şi de Dionisie masă

dc jertfă (Glx Jiaaxn piO V ). T oaic trebuie predate luiD um nez eu, pen tru a fi sfinţite prin u nirea max imă cu El;m urin d loru-şi toaie sunt adunate reprezentativ în trupulluat dintre noi dc Fiul lui Du mn ezeu . Ş i împârtăşindu-nede El. ne aflăm şi noi in El ca Ccl cc le aduce pe toate şise aducc şi pe Sine Tatălui, începătorul a toate.

7 3 . Cân tările de psalmi şi citirile din Sc riptură au cascop aducerea în amintire şi lauda tuturor faptelor luiDu mn ezeu dc la crearea lum ii şi pânâ la daturile cc ncvin prin Hristos. Toate le trăim şi Ic lăudăm la fiecareLiturghie, pânâ la unificarca cu Fiul lui Dumnezeu cclîntrupat. în Sfânta împărtăşanie, ca începui al veşniceivieţi fericite, n u n um ai p rev estite n ouă. ci şi exp eriate înînccp ulurilc ci în existenţa n oastră pământească.

7 4 . C ântările cxccuiatc din psalmi se fac tot m ai clare prin cântări şi c hip uri m ai ex tinse . Ş ic ân ta re a lo r com ună(om ofo nâ ) re alizează o înţelegere şi trăire comu nă a(aptelor munluiluurc ale lui Dumnezeu în fiecare Liturgh ie. d ur şi o u nire şi înţele gere a un ora d c către alţii.A ceas tă laud ă şi înţelegere com ună a lui Du mn ezeu şiîntărire a unirii unora cu alţii sc trăieşte ca o suflareun itară in toţi a ace luiaşi D uh d um nezeiesc. Cântările dc

psa lm i se te rm in ă cu citiri d in V cc hiul şi Noul T es tamen t,

prim ul con ţin ând prevest ir ile de sp re H nsto s. ult im uldes pre lucrarea lui în Taine le prezente. T oată lucrarea şivorbirea lui Dumnezeu se aratâ ca adevăr împlinit înîntrupa rea F iului lui D um nezeu şi în lucrarea Iui prezentăasupra ce lor cc cred in El

125



Note la Ierarhia Bisericeasca

7 5 . C atehum enii erau socotiţi încă în faza dc pregătire a naşterii din nou prin cuvintele Scripturii. Dcaccca nu erau lăsaţi să rămână în biserică decât până ccse citeau textele din Vechiul ţi Noul Testament. Ei nuerau ajunşi la viata întreagă, ipostaticâ Ei puteau ieşi dinaceastă Fază ţi in acest caz erau ca nişte avortoni morţi.Cci cc aveau numai viaţa născută din irupun erau ca niştemorţi sufleteşti şi ca atare lipsiţi de lumina sensului vieţii.

7 6 . Energumenii sunt pe o treaptă mai înaltă decâtcatehumenii. pentru că ci au lost botezaţi, au intrat inviaţă, dar sunt încă reţinuţi de la împărtăşirea deplină deHristos prin patimile lor. Ei sunt dc accca lipsiţi desfinţenie. Numai cei scăpaţi dc patimi pot reintra înlumina totală. înainta in sfinţenie, fiind întăriţi în aşa fel.încât pot respinge nălucirile ispititoare. înainte de aceeaerau invitaţi şi ci să iasă după citir ile din Scripturi, fiindinapţi de vederea şi apropierea prezenţei dumnezeieşlidin Sfânta Taină a Euharistiei.

77. Cei ce rămâneau dupâ ieşirea catehuniemlor.energumenilor şi celor in stare de pocăinţă, puteau sâ

laude cu loată convingerea cclc săvârşite de Dumnezeu penlru noi prin Simbolu l credinţei şi aşa să se pregăteascăîntr-o deplină unitate între ei pentru unirea cu Dumnezeu prin Sf. Împărtăşanie. Ei nu mai învaţă numai cclc cc Ic-afăcui Dumnezeu din auzirca Scripturilor, ci le şi mărturisesc şi mulţumesc pentru ele.

78 . Pregătiţi penlru unirea cu Dumnezeu prin mărturisirea in comun a Crezului, sc pun pe altar, acopcrite.dumnezeiasca pâine şt potirul binecuvântării, sc facesărutarea intre toţi slujitorii în semnul păcii între ci. sedoreşte pacc întregului popor şi sc pomenesc şi cci dindiplice. pentru câ numai uniţi cu loţii în iubire se pol

împărtăşi de Cel Unul. Dezbinarea între noi e semnul păcatului, unirea c semnul iubirii, al curăţiei dc păcat. Ede remarcat câ cei decedaţi erau pomeniţi atunci înaintedc sfinţirea daiuitlor. nu dupâ aceasta, ca astăzi.

79. Dintre cei decedaţi sc pomenesc cei cc au trăit oviaţă virtuoasă şt nc călăuzesc şi pc noi prin pilda lor laveşnica viaţă fericiră. Ei sunt pomeniţi şi penlru faptul câsunt vii, câ s au mutai din moarte la viaţâ. nu sunt morţisufleteşte, ca cci ce nu sunt unili cu Hristos. Dcci au

pulere sâ ne comunice şi nouă din viata lor. Ei nu trăiescnumai în amintirea noastră, ci în mod real. Nu-i impunemalcntici lui Dumnezeu numai prin pomenirea noastră, cisunt vii în mod real. pentru câ îi ţine astfel atenţia luiDumnezeu într-un fel. sunt prezenţi in chip ncvăzullângă Hrislos cel prczeni in chip ncvăzul. Penlru că l-auiubit şi-l iubesc şi deci îi iubeşte şi El.

80. După sărutarea înlrc ei şi dupâ pomenireasfinţilor decedaţi, ierarhul şi clerul din jurul lui îşi spalăîn faţa sfântului altar mâinile. E un act carc aratâ ca inLiturghia Noului Testament s-au luat unele practici dinVechiul Testament. Spălarea sc face chiar în faţa allaru-lui. adică in faţa lui Hrislos. ca sâ se unească cu El inunirea lor cu Tatâl îşi spală numai mâinile sau vârfuriletrupului, pentru câ in general ierarhul şi clerul suntcură|iţi pnn Botez şi prin hirotonie. înţelegând curăţirea

prin spălare şi ca o sfinţire de celc mai sub(iri inchipuinşi gânduri necuvcmte ale sufletului. Prin aceasta îşi vorface sufletul un mediu deplin transparent al luminii carese răspândeşte din tmpul şi sângele Domnului, asemenea

unei oglinzi spirituale lipsite de oricc pata. Lumina luiHristos poate pătrunde astfel până în cele mai adânciascunzimi ale sufletului şi trupului.

8 1 . Fiul lui Dumnezeu făcându-se părtaş de toaic aleumanităţii noaslre. fără sâ sc confunde cu ele, ne-a dăruit

prin ele comunicarea cu Sine. ca unora dc un neam cu El.ne-a Tăcui părtaşi de bunătăţile sale. ne-a scăpai destăpânirea morţii nu folosindu-se de puterea sa. ci de

judeca tă şi dreptate, pentru câ şi-a însuşit judecataînţeleaptă şi dreptatea normală a firii omeneşti şi ne-acomunicai şi nouă puterea lor. Câci trebuie sâ fim întări||în cele normale sau bune ale noastre şi sâ biruim râul. Sjnu fim ridica(i în accastâ stare fără să fim făcuţi dc faptnoi înşine superiori lu r.U niţi cu Hristos, aşa cum firealui omcn cas că a fost ridicată la o frumuseţe lipsităde chip urile mărginite şi ispititoare , la o frumuseţeindefinibilă, iradiantă prin ele. aşa nc-am ridicai şinoi la ace» frumuseţe a indefinitului uman. plin dieDumnezeu nedivizat in chipuri mărginite şi ispititoare. spre nemărginirea prin care transpare fru

museţea indefinitului du mnezeiesc.8 2 . Nu ne putem apropia de Dumnezeu, uniţi cuHristos ca om. dccât retrăind prin lucrările ierarhicefaptele mântuitoare ale lui lisus. săvârşite cu bunâvoireaTatălui in Duhul Sfânt, adicâ din iubirea Sfintei Treimifaţă dc noi. în aceasia se aratâ câ Dionisie înţelegea peCcl Unul şi adunarea noastră in El. ca în Ccl caice SfântaTreime, un Unul care nu c lipsit dc iubirea interpersonal!Sfânta Treime c prin fiinţă Unul. Gândirea teologici aluiDionisie e personalistă. Dumnezeu cugetai şi trăit dc Elc Dumnezeul iubirii. Aceasta explică întruparea fiuluiTatălui, care prui aceasia sc facc prunul ierarh sau izvorulierarhici. Câci ierarhul înseamnă Ccl cc coboară de la

Dumnezeu spre oameni, ca sâ-i adune pe oameni înDumnezeu. Şi numai Hrislos coboară de fapt din Dumnezeu şi ne urcâ în El. în ierarhul de fiinţă umană lucreaZ*ierarhul Hnsios. El uneşte pe ierarhul omenesc cu Sine.urcându-i la Sine, ca să-l facâ sâ coboare la oameni CUiubirea sa. pentru a-i urca la Dumnezeu sau la unirea sacu Hristos.

în ierarh. Hristos prelungeşte coborârea sa laoamcni.unirea cu ci şi prin aceasta urcarea lor la DumnezeulTrebuie sâ fie un ierarh pn n care sunt urcaţi oamenii înHristos. ierarhul cel bisericcsc. Preoţii sunt cci ce suniuni[i şi ci cu ierarhul ccl unul bisericesc, pentru ca sâ-i

adune pe oameni in el ca în ccl ce lucrează Hristos celUnul. Coborârea ierarhică a lui Dumnezeu prin HrisK»la oameni prin ierarhii şi preoţii văzuţi in continuareatimpului nu s-ar putea face dacă ar rămâne Unul neîm-

brâcal in componentele trupului şi sângelui, pentru a seapropia de oameni - aflaţi şi ci în pluralitaiea acestorcomponente - dar nici dacâ Dumnezeu, făcându-se astfelom sau compus, n-ar mai rămâne şi Dumnezeu Cel Unulsau nccompus. Venirea lui Dumnezeu la oameni şi ridl-caiea lor la Sine nu sc poale deci face decât în aceastăfonna ierarhica, in carc cohurâicac unilâcu oecoborâlta.asumarea componentei c unita cu persistenţa în unitate.Aceastâ fomia ierarhică e suigura în care se poate înfăptui

unirea lui Dumnezeu cu oatucnu.8 3 . Descoperirea pâinii ca simbol sau chip al trupu

lui lui Hrislos şi a paharului | vinului) ca chip al sângeluilui şi împărţirea lor credincioşilor de către ierarh c o

126



Noie la Ierarhia Bisericească

prelungire lainica a asumării dc către Fiul ce l Recompus.Fiul lui Dumnezeu, a componentelo r noastre: facâmlu-no parte de împărtăşirea lui prui aceste componente, rămânetotuşi in rle ca Cel Unul şi ne uneşte prin ele cu Sine şiintre noi. dacă nu nc lăsăm dezbinaţi in noi înşine şi intrenoi pnn patimile noastre. Căci numai silindu-nc să fimnoi înşine una în exis tenţa personală şi în relaţia cu alţii.ne putem uni cu Cel Unul.

Astfel, in toatâ lucrarea ierarhiei coborâtoare,sfinţitoare şi înălţătoare a noastră in Hristos este prezentcu lucrarea lui Hristos însuşi, nevăzut, ca izvor al ierarhiciţi ca real lucrător prin ea. A nega ierarhia bisericeascăînseamnă u neg.! pc Hristos ca Dumnezeu făcut om. adicăIerarh, sau Mijlocitor activ între noi şi Dumnezeu, caunificator al nostru cu Dumnezeu şi intre noi. Dionisie sevădeşte prin aceasta ca un gânditor profund hnstocentric.

Vcchimea scrierilor lui Dionisie sc arată şi in faptulci prezintă şi împărtăşirea credincioşilor de trupul luiHrislos şi de sângele lui în mod deosebit, sub chipul

pâinii şi al vinului, aşa cum a împărtăşit Hristos pcApostoli la Cina cea de Taină, ceea cc nu sc mai intâmplaîn secolul ui V-lea. în care afirmă unii că ar fi fost alcătuiteaceste scrieri.

84. De trupul şi sângele lui Hrislos sc impărtăşescîntâi ierarhul şi clerul din jurul lui. Apoi ierarhul sau prcoiul care s-a împărtăşit împărtăşeşte şi pc credincioşi.Căci. prccurn mediile mai subţiri sc umplu primele dclumina şi apoi prin ele se revarsă lumina la alte existenţe,aşa <e împărtăşeşte întâi ierarhul sau preotul şt apoi el îiîmpărtăşeşte şi pe credincioşi. Dar aceasta nu inseamnăca cci din urma nu sc împărtăşesc dc trupul şi sângele IuiHnsios însuşi. Căci ierarhul sau preotul îi împărtăşeşte

pe credincioşi din pâinea şt potirul (vinul) ca chipuri ale

trupului şi sângelui lui Hristos. unite in mâinile sale, cadeosebite de el. Dar faptul că s-a împărtăşii mai întâi elde ele sau faptul că este şi el plin dc ele face ca luminalor cc se revarsă dui ele sâ fie făcută mai simţită prinfaptul cu este şi el plin de lumina lor. Accasta face şi maivie comuniunca ierarhului sau preotu lui cu credincioşii

pe carc ii împărtăşeşte, precum întăreşte şi comuniuneaintre credincioşii ce se împărtăşesc.

Capuolul IV

8 5 . Tot spre Cel Unul sau spre unirea cu Hrislos. Fiullui Dumnezeu făcui om. nc înălţăm şi prin Taina Sfântului Mir cum ne înălţăm şi prin Botez şi Sfântaîmpărtăşanie

86 . Mirul ’înainte de sfinţire era cu totul acoperit,inchipuindii'se prin aceasta ca oamenii cu o viaţă in chipnormal cuvioasă trebuie s.i nu se mândrească cu virtuţilelor bine mirositoare, cum ne acerat Domnul lisus I Iristos(Mat. 6.1). Virtuţile dau omului un chip nedefinit, dartotuşi cuceritor tocmai când nu caută sâ câştige prinarătarea lor lauda oamenilor.

8 7. Dar tendinţa spre fapte bune fiind un clupnatuial al lut Dumnezeu, dacă priveşti in mod real spre

Dumnezeu, modelul binelui se defineşte şi se adânceştetoi mai mult in om şi se face tot mai asemănător modelului binenurnsitor al bunătăţii dumnezeieşti, răspândind elînsuşi mireasma lui. aşa cum un zugrav privind l,i un

model real imprimă tot mai clar acel model în obicctul pccarc v iea su l facă un chip asemănător al aceluia.

88 . Cei înaintaţi duhovniccşte văd in celc ce se fac prin gesturi şi prin rugăciuni cu mirul şi in mirul binemi-rositor însuşi un chip al binemirositoarci bunătăţi şi frumuseţi dumnezeieşti şi sunt înălţaţi prin e le la unirea cumodelul (arhetipul) dumnezeiesc. Tămâierea locaşuluide către ierarh. întoarcerea lui în sfântul altar, citirile din

Sfânta Scriptură şi slobozirea celo r nepregătiţi pentruînţelegerea accstora au aceleaşi sensuri pc carc Ic au şi inLiturghie. Cei cc pol rămâne la actul dc sfinţire a miruluisunt ridicaţi şi ci la vederi dumnezeieşti şi la uniri cuDumnezeu ccl Unul, ca şi in Liturghie

89. Mirul este şt el chipul lui Hristos sau il arc pcI Iristos in cl. cum il arc apa Botezului şi pâinea şi vinuleuharistie, dar desigur in alt grad. în altă faptă mântuitoare a lui. Bogăţia materiilor din care este mirul compuseste una cu bogăţia bunătăţilor cc le primim din Hristos prin el. Viaţa noastră spirituală se umple dc aceeaşi bogăţie de bunătăţi şi înţelesuri b incmirositoare. cum sc

umple mirosul nostru trupesc de bogăţia dc miresme amirului material.Aşa cum în Botez scufundarea întreită a omului în apă

şi scoatcrca lui din ea este unită cu scufundarea dc treizile a lui Hristos în moarte şi ridicarea cu El din ea cu

puterea Sfintei Treimi, aceeaşi putete dc biruirc a morţiişi de dobândire a vieţii cclci noi cu Hristos o arată şiturnarea intreită a mirului sfinţit, in seninul crucii.

In toate Tainele este Hristos cu puterea biruitoare amorţii prin crucea lui. Toate actele bisericeşti sunt hris-tologicc şi au crucea lui Hristos ca putere mântuitoare.Dc aceea e greşită afirmarea unor teologi occidentali căin viziunea lui Dionisie lipseşte crucea lui Hristos sau

chiar Hristos. Hrislos c Dumnezeu cel Unul in carc ncridicăm ierarhic prin toate actele bisericeşti, pentru câ inEl ca om e coborârea primă a lui Dumnezeu spre creaturi.El e primul Ierarh şi baza ierarhici şi a preoţiei. El coboară

prin toaie treptele sp re noi. de Ia Serafimi până la oamenişt EI nc urcă prin colaborarea tuturor, deci în mod ierarhic. la Sine, in dumnezeirea sa. Aceasta dă un caractcr dcsimbol tuturor mijloacelor materiale prin carc ni sedăruieşte Hristos, cu bunătăţile lui. Prin varietatea deacte. de rugăciuni şi de materii coboară la noi şi nc înaltăla Sine Dumnezeu cel Unul. devenit accesibil nouă prinîntruparea lui.

Teologul rus Schmemann a socotii câ nu trebuie sâfolosim termenul dc simbol penlru ccle văzute şi făcuteîn slujbele bisericeşti. Probabil câ el s a gândit la sensurile de simbol, dc chip. de imagine, de metaforă,folosite în litcraiurâ. Accstea nu nc scot din ordinea lumii,ct prin caracterul lor văzut sc exprima nişte calităţinevăzute, dc carc rămân despărţite. De exemplu, princulm ea muntelui se exprima înălţimea spiritului uman.

Dar simbolul, chipul, in credinţa creştină nc scoatedin planul pur lumesc. Ele sunt o venire a nccreatului increat. Fie ne ridică in all plan. Ele nu sunt numai niştechipuri materiale ale unor calităţi ale spiritului uman. cisc umplu dc puterile mai presus dc accsta. de puterile

îngereşti sau dumnezeieşti care vin la noi şi pnn puterileîngereşti. Aceste puteri dc dincolo dc creaţia văzută şitrăită îndeobşte ie experiem in simboalelc slujbelorhisciiccşti.

127



Now la Ierarhia Bisericească

Şi chipurile văzute (actc, maiorii) nu suni numai nişieasemănări cu puterile mai presus de ordinea lumii noastre. ci o întâlnire reala a lor cu puterile îngereşti şidumnezeieşti. Simbolul îşi pâstreaza în aceste slujbeînţelesul lui literar: împreunare a celor din lume. cu cclemai presus de lume.

în simboalele cultului bisericesc trăim dc fapt realitatea lui Dumnezeu cel mai presus de lume. Şi in faptul

că această întâlnire are loc prin rugăciunile şi prin actelede credinţă ale preoţilor (dar unele daruri Ic vin credincioşilor şi prin rugăciunile lor; sc aratâ că în aceastăîntâlnire sc birtiicsc legile naturale, prin apelul făcut de

persoanele create la existenta suprema şi creatoare mai presus de legi. deci c i şi aceea este o existentă personali ,care ne ascultă şi răspunde la apelurile persoanelorcreate.

Aceste experienţe şi efecte mai presus de legile firii,trăite pnn apeluri la existenta mai presus de accste legi,de persoane care vor sa lie ridicate peste îngustimile lorfatale, sunt o dovadă a existentei lui Dumnezeu, ca creator al lumii mai presus de ea. dar şi atent la ca. gata să

vină in ajutorul persoanelor umane.în intâlnirea dintre vomta persoanelor create şi a luiDumnezeu cel personal. Creator al lor şi al lumii, se aratâcâ Dumnezeu a făcut lumea ca sâ fie transfigurată prinDumnezeu cu colaborarea oamenilor, sâ fie fâciuăstrăvezie şi mediu al puterilor dumnezeieşti. Dumnezeususţine cu puterea lui lumea şi in existenta ei conformlegilor. Dar o ridică peste acest plan. umplând-o cu puterisuperioare, colaborând cu puterile conştiente umane.Aceasta c destinaţia întregului cosmos: ca omul să vadăşi sâ sc unească prin el cu Dumnezeu în modul cel maiintens. La aceasta ajung unii oameni (sfinţii) încă în viaţa

pământească. Dar cosmosul întreg va ti ridicat la aceastăstare străvezie - permanenta şi plină permanent de puterile copleşitoare ale lui Dumnezeu pentru loţi cei cc aucrezul in Dumnezeu în mod practic in viata aceasta - învia[a viitoare.

Dumnezeu n-a fâcut lumea ca sâ o ţină despărţită sausâ o lupeasca în Sine. ci ca s-o transfigureze. Simbolul nce dovadă câ lumea aceasta nu c nici singura realitate, nicio realitate care iese dintr-o esenţă unică şi dispare cu lotulîn ca. în sens panteist. Nu c nici penlru a exista separatde Dumnezeu, nici pentru a sc lopi intr-o esenţă zisaDumnezeu.

Dumnezeu îşi adaugă puterile sale, cc sc pot adăuga

la nesfârşit puterilor puse şi sus|inute de El în lume prinlegile naturii. Poate adăuga la puterile apei care spală şiface roditoare natura, puterea lui care spală spiritual şi

produce rodiri in planul spiritual, fârâ să anuleze puterilenaturale iile apei. dar iransfigurându-lc. Lumea c făcută<te Dumnezeu peniiu a u înalţă tot mai sus în unirea cuEl. ca mediu transparent şi comunicant al lui. în aceastaconstă destinaţia ei de ..simbol" al lui Dumnezeu.

Dar nu pcmru toţi puterile cosmosului se vor umplede puterile dumnezeieşti. Accasta arată iarăşi ca relaţiadintre ele depinde de un Dumnezeu personal şi <tc un omînzestrat cu o voinţa personală

Accasta o afirmă iarăşi Dionisie. declarând ca cel ccii imita pe Dumnezeu se fac iot mai asemenea lui şi crescin puteri, iar cei cc sc opun slăbesc în puteri şi aducdezordine in via(a lor şi a lumii.

Berdiaev afirma in cartea Esprit et liberii câ ştiinţ*s*a putui dezvolta în creştinism datorită faptului câ n-amai considctai lumea plinâ de zei. care de fapt eraudemoni. Dar trebuie nuanţata această idee. în sensul cinici pentru creştinii adevăraţi lumea nu e cu totul golimde puterile lui Dumnezeu. Aceasta dâ de fapi mariloroameni dc ştiinţă conştiinţa câ prin metodele ştiin[ei nucunosc totul, ci la baza cclor cunoscute stau taine imposi

bil dc lămurit cu metodele ştiinţei. P cdcaltâ parte, lumearămâne ca operă crcatâ şi susţinută de Dumnezeu, orealitate dc o complexitate şi măreţie care fac posibili oînaintare nesfârşită a mărginitei capacităţi dc cerceta»,omenească. Ş i. precum conlucrarea omului cu puterile lujDumnezeu îl poale ajuta s i înţeleagă mai adânc realitatearecunoscând tainele ei şi îl poate ajuta sâ folosească celecunoscute spre binele omenirii, neconlucrarea cu Dumnezeu, deschiderea lui influentelor duhurilor rele (cici omul stâ mereu în legătură cu lucrările unor existente

personale dumnezeieşti. îngereşti, diavoleşti) îl pot facesâ folosească descoperirile ştiinţei şi spre râul omeniriiAccasta sc întâmplă când omul. descoperind forjele

uriaşe ascunse in clementele naturii, nu le lasâ în legăturalor roditoare şi. în loc sâ întărească unitatea dintre toate,le dezbină, dându-şi impresia câ descoperă mai multmărimea lor.

Aceasta poate da uneori impresia câ aceste forţe, prinmărimea lor descoperită, au ceva nou în ele.

Aceasta l-a făcut pe Mircca Eliadc sâ socotească..sacrc" toate forţele şi impulsurile naturii (chiar Venus,zeitacurviei e pentru cl sacră). Dar accs l se ntim en t deabsolut nu-l dâ decât mărimea forţelor puse deDumnezeu în natură. Dar ele nu pot fi folosite spre

bine. decâl prin aju torul lui Dumnezeu. Prin conlu

crarea cu demonii ele suni folosite spre râu. De acccaPărinţii Bisericii au numit religiile panteiste, religii aledemonilor Ele n-au putut amăgi pc oameni, când au foslsocotite zei sau forţe sacrc. ca sâ justificc printr-o mascare, răul susţinut dc ei. în bine.

Astăzi, putinţa folosirii în sens râu a turtelor naturii aluat proporţii catastrofale prin marile descoperiri aleştiinţei unite cu necredinţa intr-un Dumnezeu bun, mai

presus de ele.Insuficienta de a avea în d e înţelesul deplin mulţumi

tor şi setea de a-l căuta mai sus. dar şi capacitatea dc aafla prin înrudirea sensurilo r ci - ca chipuri - cuadevărurile mai presus de ele, aratâ ca lumea nu este

suprema realitate, ci simbol al alteia, creatură a aceleia.Lcgâturaei cu Dumnezeu o aralâ şi faptul câ fârâcrcdinţaîn El. ţoale forţele lumii pot ti folosite în mod râu.distructiv. în faptul dc-a li simbol cc sc poate sau nuactualiza toi mai mull şi prin aceasla se poate realiza iotmai mult şi îi poate revela sensul sau poaic rămâne inlegătura slăbită cu forţa superioară susţinătoare a ei. searatâ câ lumea nu c pnn sine. ci alamă de o existen|âsuperioara atât de mull, câ trebuie considerată ca fiindcreata dc accca, care - nefiind simbol al alteia şinealârnând de alia - trebuie considerată ca necrcală,având intreg sensul şi perfecţiunea in sine.

Cel mai accentuat grad de simlxjl al lui Dumnezeu şi baza ridicăm întregii creaţii la calitatea de simbol dediferite grade esie trupul asumat de Fiul lui Dumnezeu.O spune Sfâniul Maxim Mărturisitorul, care aralâ în

I2 S




aceasia influenţa pe care a avut-o Dionisie Arcopagitul js upta lui. Hl sp une desp re Fiu l lui D um nezeu: Cth i Ei trebuia să se creeze in chip ne schimbat ta m u. primind,

penlru neinăsu i mu iubire J e m in unii , sâ se. fa că chip ul şi sinihi'ltil .<<!» şt .ni se a i m e thn S in e in m ut/ sm ilx 'lu p e Sine: şi l’i i" Sine, C el uralu l, xă că lăuzea scă spre Sine. Cel lm l/ 'ltil ascuns in neurătare. toată creaţiunea şl să nfere r'umenilrr. cu iubite de nnmeni, prin lucrarea

dumnezeiască in trup, semnele vădite ale infinităţii neai tiuite şi t/.vt unse dm ctil t 'de mate şi cu neputinţă de a

fi în ţeleasă n tu num ită de n in una din existenţe, in nici im mo d lAntbixutt. cri. rom., capitolul 47, p. 164),

Daca il lugam pe Hristos. El vine cu lucrarea Iui inlucrarva noastră îndreptată spre oncc. O persoană e întreagă oriunde vine cu un aci al ci. Cu alăt mai multHristos El e in toate ţi le sfinţeşte (>e toate penlru noi şisfinţeşte lucrările noastre cu care uneşte lucrările lui.Universul, devenind simbol al prezenţei şi lucrării lui.devine sfânt. L.'n univers neuttu nu exista. Daca nu eHrislos in el. e luat în stăpânire de cel rau. Cmc nu vedeţi nu simte j>c I Irisios în lucrurile lumii s>în lucrările salesc allă sub stăpânirea celui râu. Ori unde omul spresfinţenie, şi in acest c u c în legătură cu Hristos. ori e substăpânirea celui rau In neutralilalc nu poaic fi. De aceease alternează in scrisul lui Dionisie considerarea lucrurilor ca simboale. cu considerarea lor ca sfinte. Deaceea Biserica ortodoxă tine sâ sfinţească toate lucrurilcde care se foloseşte credinciosul.

9 0 . Cea mai bogată lumină şi bunătate, cu bunamireasma a ei. o primeşte treapta Serafimilor, cea maiapropiata de Dumnezeu ccl întrupai în Hristos. Căci, dacâ

pun trupul lui Hristos s-a apropiat Dumnezeu cel maideplin de fapluii. iot pnn irupul lui s-acomunicat cel mai

mult Serafimilor. Accasta înseamnă insă câ trupul luiHrislos esie plin el însuşi de lumina, dc bunătatea luiDumnezeu şi de buna mireasmă a ei. îngerii nu rămân înafara comunicăm cu Dumnezeu cel întrupat. Aripile lorin număr de douăsprezece sunt chipul înălţimii şi al/borului lor spre inâl|ime. Dar aceste aripi - unele acoperind partea de jos a huitei lor - arata şi puierea lor de-acomunica darurile primite de la Hrislos atât flintelorîngereşti inferioare lorcâi şi oamenilor. Dar aripile lor îiaralâ şi ca pe cei cc sc mişcâ in gradul cel mai apropiatde Hrislos. Sc mişcă in jurul lui şi se înaljâ iot mai multin apropiere dc HI. rămânând în legal u ri comunicantă şi

cu ireptele de sub ci. Poziţia şi mişcarea lor cea maiapropiată in jurul lui Hnsios, dar înălţarea la o tot mainiare apropiere de F.l. aratâ dragostea lor cea mai marc dcHtislos şi cunoaşterea cca mai bogată a lui. dar şi înaintarea in aceastâ dragoste şi cunoaştere. Cântarea lorneincct.ua. prin care se laudă in mod inlrcii sf inţenia luiDumnezeu, arată unirea lor în crcştcre continuă cumareţia lui Dumnezeu arâlatâ în Hrislos. dar şi vedereaTreimii in Hrislos.

lai iubirea intre persoanele ireimicc este semnulcelei mai mari sfinţcuii De aceca Se rafim ii laudâ peDum nezeu: ..Sfânt . Sfânt , S fâm " . N um ărul i re irepetai mereu, ncincctal aralâ odaia cu unitatea in

lubuca desăvârşită a celor Trei persoane şi neinargmirca ci

l-aplul câ noi su ntem fiinţe în trup , liinte care îşiniam testa pu terile şi stările s piritua le in form ele şi

mişcările văzute ale trupului într-un mod suiibolic. neface sâ cuge tăm - sau lace ca S criptura sâ îi prezinte - şi

pc în geri m am lc stându-şi p u tc n lc şi lu crăr ile sp iritu alein anumite fomie sau simboale sensibile. Aceasia are şiun a lt teme i real; în aripi se m anifesta pe plan material oiuţim e. care e p rop rie şi spiritului. Pe dc alia parte, faptulcă pulerile îngerilor sunt mai definite decât infinitatea

pro pri e lui D um nezeu îi facc pe in gen m ai apro pia ţi dc

oa m eni, carc îşi atâta puterile proprii şi în forme m ateriale, deci mai definite.

9 1 . Alte chipuri sensibile în care ni se descriu puterileşi acielc spirituale ale Serafimilor sunt mul|iinea lor defeţe şi iie picioa re. Hlc ex prim ă bo gâ jia de lu min i văzutede Serafimi şi m arca lor îna intare in bunătăţile dum nezeieşti. Cele douăsprezece aripi ale lor. aşezaie eâlc

patru în ju ru l capulu i, al m ij lo culu i şi al p ic io are lo r, arată pe Ser af im i eliber aţi în to aiâ fl in ta lo r. elibera ţi dc celemai de jos şi în mişcare spre Du mn ezeu. Ei sunt în totalăm işcare de înălţare sp re Ce l Un ul. întrucâ t toaiâ f iinţa lore înaripată.

92. Aripile din jurul capului Serafimilor acoperăfetele lor şi cele de îos, picioarele lor. Aceas ia îns eam năcă ci. deşi vad piin fetele lor multiple lumina luiDumnezeu cel Unul, toluşi nu o văd dep lin, nu oCuprind întreagă, nu înţeleg total pc Dumnezeu. Oşi văd. dar se şi înalta prin aripi spre mai multăvedere. O şi văd. dar rămâne penlru Serafimi şi plinade mister. Toi aşa. deşi prin picioare se mişcă spreDum nezeu, trăiesc şi sentimentu l câ nu pol înaintadeplin spre El. chia r dacâ pc de aliâ paric zboarăspre Hl. Sau. deşi simt răspunderea sâ se mişie spre cclc inferioare ca sâ le comunice vederea lor. sunt şiintr;o pomiic de zbor spre Dumnezeu ccl dc sus.

în general, chipul înaripat al Serafimilor spreDumnezeu şi spre cei dc sub ei. pentru atragerea lordup ă ei. a ralâ dinamica mişcării inlregii creaţii spreDumnezeu ccl infinit, spre indumnezeirea ei solidară.

9 3 . Faptul câ Serafimii işi striga unul altuia laudă luiDumnezeu aratâ comuniunea lor. Oricc înălţare spiritualăse înfăptuieşte în comuniune. Căci înălţarea in comuniune e o înălţare în iubire. Deci. însăşi comuniunea carcsc vrea mereu sporita e o înălţare spirituală. Şi iubireamanifestată în comuniune tine pe Serafimi în călduraiubirii. Câci iubirea e caldă, dcci şi comuniunea, pc când

singurătatea c rece. Serafimii suni cu atât mai fierbinţi însimţirea lor. cu cât trăiesc mai mult căldura iubirii luiDumnezeu laţă de ei şi a lor faţă dc Dumnezeu. Aceastăcăldura a iubirii reciproce între ci şi Dumnezeu şi-ocomunică şi inlre ei.

9 4 . îngerii au o putere pusa pnn crca|ie chiar in fiinţalor: puterea binemirosiioare a curâlici Şl bunătăţii lor.asemenea mirului. Dcci şi Sciafimii nu suni numaiinanpâ |i şi cu multe fete carc aralâ înălţarea lor spreDumnezeu coborât la făpturi in Hnstos . ci şi o bunămireasma a bunătăţii şi luminii pc care o răspândesc dinea. Deci pol fi asemănaţi şi cu mirul. Dar această bună

mireasma le e pusă in fiinţa lor de Dumnezeu. Creatorullor. ca şi aripdc şi multele feţe. Prin aceasia sunt făcuţi sădorească sâ se apropie şi mai mult de Dumnezeu, careesle originea aripilor, a fetelor şi a bunei lor miresme. Şi

129




Dumnezeu doreşte ca fiiri|ele create, şi în primul rândSerafimii, sâ-l mişle prin rugăciuni spre arătarea lot maideplina a luminii, a bunătăţi, a bunei lui miresme spirituale. a căror ultimă origine este El. De aceea, nu numaidin iubirea lui se hotărăşte să vini aproape de făpturi ca om.dcci sâ se facă Răspândilorul bunei miresme a bunătăţii luiin forme accesibile făpturilor, ci şi din dorinţa lor trăită maiintens de treptele îngereşti şi mai ales de Serafimi. Dar

acestea au dorii ca Fiul lui Dumnezeu sa se facă nuînger, ci om. penlru ca în felul acesta să cuprindă peloţi în iubirea lui. sa se fac i accesibil tuturor, sâ ajutein primul rând pe oameni, ca făpturi căzute din legăturacu Dumnezeu. Căci Fiul lui Dumnezeu făcui om a venit prin accasia mai aproape şi de ingcn. Prin aceasla sccoboară şi ei intr-un Tel cu Fiul lui Dumnezeu laoamem. arâtându-şi in accasia solidaritatea cu loalăCreaţia. Fiul lui Dumnezeu, coborât ca mir de bunâmireasmă ia oameni. îşi aratâ prezenţa şi in bunamireasmă a mirului sfinţii şi sfinţilor. Câci El însuşi cşi sfinţit p rin în tru pare ca om. dar şi sfinţeşte, caDumnezeu um anita tea sa şi prin aceasta pe toţi ceice cred, prin lucrarea sfinţitoare a ierarhului şi a preoţilo r, cu carc îşi uneşte lucrarea sa. Iar Serafimiicoboară şi ci. din solidaritate cu oamenii. împreunăcu H ristos . făcui mir sfinţit şi sfinţilo r al oamenilor .

Persoana nu e despărţită de maieric. ci lucrează asu pra ci. Cu atâl mai mull nu rămâne despărţit de materieCreatorul ci, ci lucrează prin sfinţirea ci sfinţireaoamenilor, continuând sâ facă ceea cc a făcui cu trupulsău asupra tuturor celor cc se I ipesc tic El. Accasia o aralâşi prin cfcciul ce-l are pnn trupul său asupra mirului. Darîn sfinţirea lui Hristos ca om e activa întreagă SfântaTreime, prccum c ac tiv i ţi în lucracca de sfinţire a

oamenilor priit Hristos ca Dumnezeu.în nici una din scrierile Părinţilor nu e atâl de mult pusă în relief prezenţa şi lucrarea lui Hristos ca Persoanădumnezeiască şi omenească in Tainele şi în toate actelede sfinţire a oamenilor <prin materiile creaţiei şi pringesturile ierarhului şi preotului), ca la Dionisie Areopagitul. Personalismul lui divin, cu lucrarea liberă şi iubitoarea Persoanei lui Hristos, c lot ce e mai străin dc panteismulncoplaionic sau de orice natură.

9 5 . Chiar in lumarea mirului sfinţit în apa Botezului,in semnul crucii, e o coborâre a tui Hnstos care s-ascufundat prin crucc în moarte şi o ieşire din ea prinînviere, arătând ca lacându-sc aceasta şi cu omul ccl

unit cu Hristos. ca sâ moară vieţii vechi, despărţită deDumnezeu şi sâ sc nasca la viaţa noua şt nemuritoare şiîndumnezeită împreună cu Hristos ca om. Iar ungereacelui botezat cu mirul sfinţii plin de Hristos il umple şi pc el Duhul lui Hristos întărind pc om în deprindereadumnezeiască liuiţială a binelui, a curâţiei, a sfinţeniei şia vieţii veşnice.

9 6 . Dar cu mirul sfinţit se unge şi altarul, arătândsimbolic (în mod real. dar sub chip* pe Hristos pus intr-olegătura permanentă cu el. pentru ca in toate actelesfinţitoare ce sc fac pornind de la altar, sâ sc arate ca e

prezent şi activ Hristos însuşi.

9 7 . Astfel, in lucrarea de sfinţire a nurulu i şi însfinţirile ce sc înfăptuiesc prin cl. se aratâ câ Dumnezeuînsuşi cel întrupat se sfinţeşte pentru noi. dar ne şisfinţeşte pe noi. N-am putea fi sfinţiţi noi pnn sfântul

mir. d acâ n -ar fi unit cu n oi şi H ristos. care se sfinţeştecu noi ca om . N -am trăi voinţa de-a fi sfinţiţi de Du r i- nez eu. da câ n -ani trăi în no i vo inţa lui H ristos dc-a sesfinţi ca om pe ntru no i. El nu v rea n um ai sâ ne sfinţească,ci sc şi sm ereşte însuşindu -şi ca o m voinţa d c-a sc sfinţi

pentru a nc infuza şi nouă ace astă voin ţa. Vin e la noi caAtotputernic, ca Dârm tor. da r şi ca cel ce trăieşte smeriidorinţa şi b uc uria dc -afi sfinţii ca om . pe ntru a ni le infuza

şi noua.

Capitolul V

9 8 . Lum ina existenţei du mn eze ieşti nu vine la noiaşa cum este. penlru câ a r vătăma puterile vederii noastreslabe. Ea sc dăruieşte in gra dul c el m ai înalt primei trepteîngereşti şi prin ca celo r dc du pâ e a Dc ab ia moderaţi:,

pr in ace stea vin e şi la noi D ar şi l a o am enii de rând vineierarhic, prin celc trei ircpie ale ierarhici omeneşti. Vineca însăşi. însa m od erată şi adaptată p uterilor creaturilor,

pr in ir epie cu pute re gra dată. C ând îm i vo rbeşte p re otul despre Dumnezeu, eu nu s iml numai pe preotvo rbindu -m i . ci şi pc D um neze u însuşi , dar pr incuvâ nt adapta i mic.

S - a r p u i c a p u n e î n t r e b a r e a : D c c e n - a f â c u tD u m n e z e u t o a t e c r e a t u r i le c a p a b i l e s â - l v a d ă a şacum es l c . s au i n ace l aş i g r ad?

Fiinţele carc l-ar ved ea pe Du m neze u aşa cum esten-ar mai l i create, ci emanate din Dumnezeu în mod

panle is i. deci din tr -u n D um nezeu su pus legi i em anaţiei,carc n-ar mai fi Dumnezeu, n-ar mai fi capabil sâ aducăla existen ţă un n ou fel dc e xis tenţă, creată din nimic. Iarcreaţia c adusă de D um nez eu la existenţă înlr-o solidari

tate a tuturo r creatu rilor. C on ştiinţa desp re Sine . vedereasa ce o da unora o dâ pentru toate. în stare sâ fie însuşităde loate. dar într-un mo d ca rc sâ susţină solidanlateadintre ele. Prin cu noştinţa dc Sine. prin vederea sa. prin bunătăţile sa le. vr ea sâ lege făp tu ri le nu num ai cu Sine,ci şi între ele. prin c om un icare a între ele a acc lor bunătăţi,com unicare în care ccle ma i aprop iate îşi trăiesc cu atâtmai m ult răspunderea faţă de celc ma i de jos. iar acesteasimt iubirea recu no scătoa re la ţă de ccic m ai de sus. înorice dar primit de la Dumnezeu, creatura simte şi obligaţia cc i-o impune D um nezeu prin a ccsta de a-l comunica mai departe, insoţit dc sm erenia câ nu arc acel darde la sine. ci dc la Dum nezeu.

99 . Dar Dum nezeu ne-a p regătii pentru creşterea incun oaşterea dc El şi in îm părtăşirea d c El şi în m od istoric,dupâ slăbirea noastră prin păcat. El a dai înlâi ierarhiaLegii, carc cunoştea pe Dumnezeu prin simboalele mai

pu ţul st răv ez ii şi c om unicante . Pru t ace le a oam enii Ştiaudoar câ există Dumnezeu şi are grijă dc ei . dar nusim ţeau pr eze nţa şi lucra rea lui în m od c lar şi intens,decât pr in unele persoane alese, pcmru pregăt i reaoamenilor spre apropierea lui vii toare prin întrupareaFiului lui Dum nezeu.

I erarh ia ins t i tu i tă dc Hr i s tos e r id i ca tă l a unnivel interm edia r între ştiinţa e xiste nţei şi luc rării lui

Dumnezeu pnn simboale şi între trăirea lui dircciâ,asemenea îngerilor.M odul treptat sau ierarhic în carc se facc Dum nezeu

cunoscul îngerilor, şi prin ei oamenilor, se aratâ şi în

130



Noic la Ierarhia Bisericească

împârţirej in ireită a trepte lor ierarhice îngereşti ţiomeni'*». Suni irei ircpie îngere ţii . fiecare împărţită întrei tcie }i suni trei trepte în ierarhia Legu şi a NouluiTestament. Nici cei cc lac parte dintr-o ierarhie nu suntla acciaşi nivel de cunoaştere, ci nivelele mai ile jos suntajutate de cele tnai dc sus în urcuşul lor de cunoaştere şiirâirc a lui Dumnezeu, ca sâ se apropie şi de oameni inconducerea lor spre D um nezeu prin irepiele mai dc jos.

mai apropiate dc ci.Pentru câ şi oamenii urci pe trei trcpie spre

cunoaşterea şi trăirea lui Dumenzeu, atâl câl le este cu putinţa. In împărţirea întreită a ierarhiilor cereşti şi pământeşti şi in lucrările lor se reflectă intr-un mod lainicînsăşi Sfânta Treime. Dumnezeu e un Tată care secoboară la nm pnn fiul şi Cuvântul său. iar acesta în moddeplin simiH interior prin Duhul Sfânt, fârâ însă ca sâ fievreo deosebire de fiinţă înue ei. ci făcând-o aceasta diniiommiic pcmru creaturi.

10 0. Slujirea ierarhiei bisericeşti repartizată pe ccletrei trepte - diaconi, preoţi, ierarhi - constă în curăţirea,

luminarea şi desăvârşirea sau înţelegerea luminării venitede la Dumnezeu, a celor daţi în grija acestor trepte, inteologia mistică s-a creat obişnuinţa dc-a privi creştereaduhovnicească a creştinului prin simplul efort al înaintării individuale prin cele trei trepte: curăţire, iluminare,desăvârşire. Dionisie. care e. se pare. primul carcvorbeşte de aceste trei trepte, le leagă de ccle trei trepteale ierarhiei, fiecare din ele ajutând pc credincioşi sârealizeze una din aceste irei trepte duhovniceşti. Oriceînaintare duhovniceasca se face în Biserica, prin lucrarealui Hnstos şi a Duhului său. pnn cele trei trcpie aleslujitonlor bisericeşti. Numai în solidaritate sau în com uniune susţinută dc credinţă sc realizează progresul spiri

tual al insului Câci însăşi ţinui la care îi duce pc credincioşi prin aceasla înaintare în comuniune este ..preafericitacomuniune cu obârşia dumnezeiască" , unificarea lor inDumnezeu făcut om şi coborât la comuniunea cu noi. Scvede ca în tunpul şi locul.scrierilor areopagitice. diaconiise ocupau in mod deosebit cu curăţirea celor cc voiau sâse boteze, indemtiându-i sâ părăsească patimile cu careerau obişnuiţi. Dar această nu putea avea loc decât undeexistau pc lângă preoţi şi diaconi sau un ierarh. Dar, cândcretinismul s-a întins la sate, unde nu ctau decât preoţii,aceştia au începui să împlinească şi curăţirea cclor cevoiau sii se boteze şi sâ desăvârşească dupâ aceea pe cei

botezaţi prin învăţătura lor. Numai câtcva acte nu le puicaimplmi preotul: sfinţirea altarului, hirotonia şi sfinţireamirului.

101. Chiar în planul fizic aJ creaţiei domneşte legeacomunicării luminii solare sau a căldurii tocului pruiunele medii mai apte s i o transmită spre altele, inferioaredin jcest punct de vedere. Deci chiar în ele domneşte oierarhie care arată solidaritatea intre ele. in acest lap! searata insa nu numai solidaritatea fizică a Cosmosului, cise închipuie şi modul in care c puterea ierarhuluihisericcsc prc7c niâ in loate lucrările treptei preotului şi adiaconului. Iar aceasta are loc penlru c i insuşi supremulierarh. Hristos. e prezent în ierarhul bisericesc şi în toalc

lucrânle ierarhiei bisericeşti. Ierarhul poale înfăptui toatelucrările curâţitoare. luminătoare şi desăvârşitoare ale

pi coiului şi diaconului, dar aceştia nu le pot împlini petoaic Numai in Hristos cel l'âră de păcat e curăţenia sau

sfinţenia totală, numai în El Cuvântul lui Dumnezeu clumina deplină şi desăvârşită.

Pe lângă aceea, ierarhul are şi unele lucrâri pe carenumai el le poate împlini, ca pc linele de carc depind şilucrările preoţilor. Numai ierarhul sfinţeşte altarul şimirul şi împlineşte (săvârşeşte) hirotoniile fără dc carc nu pol lucra treptele inferioare. Ierarhul poate cobori la toatelucrările, pentru câ în el este supremul ierarh. Hristos,

care s-a coborât la toate fiinţele umane şi are în sine ceeace trebuie tuturor. Dar ele nu se pot înălţa prin ele inselela toate celc ale lui Hristos. El a sfinţii prin jertfă altarul

bisericcsc văzut; El hirotoneşte in mod nevăzut pe toţiierarhii, preoţii şi diaconii

1 0 2 . Dionisie dâ apoi uncie înţelesuri ale actelorsimbolice prin care se hirotonesc ierarhii, preoţii şi diaconii. îngenuncherea episcopului şi a preotului în faţaaltarului cu amândouă picioarele arată predarea lor totalălui Hnstos. carc s-a predat şi El ca om Tatălui. Eiîngenunchează la altar plccându-şi capul lângă cl. pentru primirea puterilor dc sfinţire a creştinilor chiar dc la

obârşia dumnezeiască, făcută accesibilă oamenilor înHristos. aflai ca jenfâ permanentă pc altar. Ierarhul primeşte pe cap Evanghelia, arătând stăpânirea lui decătre Hristos şi faptul de-a avea în cap numai pe Hristosşi cuvintele lui şi dc-a ridica mintea tuturor la înţelegerealui. Dar prinicşic pe cap şi mâinile ierarhului cc-l hirotoneşte. pcmru ca prin mâinile acestuia se transmite

puterea lui Hristos, care este in altar. Preotul şi diaconulnu primcsc decât mâna ierarhului care-i hirotoneşte.Mâna esie organul transmiţător de putere, de ajutor,organul prin carc sc realizează comuniunea curată. Animalele nu-şi po t da mâna. pentru câ nu au mâna ca organal comunicării libere şi conştiente. Dar mâna pusă de

ierarh pe capul celor cc sunt hirotoniţi e şi semnul comunicării dc putere şi al acoperământului pus asupra lorîmpotriva puterilor vrăjmaşe. Puterea ce se comunică nueste numai a omuluj. ci a lui Dumnezeu princl, fapt arătat prin invocarea lui Dumnezeu. E puterea nepâcătuir ii luiHristos. în mâna ierarhului peste capul celui hirotonit emâna comunicativi, dătătoare dc putere şi apărătoare alui Hristos ca Persoană iubitoare.

Vedem pe Dionisie afirmând iarăşi puterea crucii luiHristos. contrar afirmării unor teologi apuseni câ Dionisienu vorbeşte de crucca lui Hristos. Numai prin cruce ca

jertfă a sfinţit Fiul lui Dumnezeu altarul . Şi lucrul acesta

l-a fâcut întâi Hristos ca om şi nc dă şi nouă puterea sâ-lfacem.103 . Prin anunţarea ca ierarh.ca preot, ca diacon acelui

hirotonii, se declară câ nu ierarhul văzut a dat aceaslacalitate celor hirotoniţi, ci Dumnezeu însuşi prin DuhulSfânt. Chiar Hnstos declară câ nu s-a făcut singur ierarhulsuprem, ci Tatal prin Duhul Sfânt a fâcut accasta. lar cclfăcui ierarh de Tatâl prin Duhul Sfânt pune pe seama lor şi

promovarea ca ierarhi auccnicilor sâi. Aceasta aratâ câ toateactele de sfinţire şi de înălţare a oamenilor spre DumnezeuIc vor face cci hirotoniţi mişcaţi de Dumnezeu şi din puterealui.

104. Orice hirotonie se încheie cu sărutarea ccluihirotonii de loţi mcmbni clerului din altar. Câci cel sfinţitastfel s-a înălţat la asemănarea cu frumuseţea lui Dumnezeu şi e vrednic dc iubit, dar şi iubitor prin misiunea

131



Note Ia Ierarhia Bisericeasca

frumos;ccilalţi.

cc a pnmit-o pentai oameni. Iar :c şi jjirutat, iar ca iubitor, îi sărut

Cdpitnlul VI

Jmişcoeţ

s-amtr*tideviaţ*I Hri&u

10 5 . Autorul foloseşte ideea dc desăvârşire la formaactivi şi pasivi. Treptele preoţiei desăvârşesc pe alţii sausunt desăvârşitoare (^X e u d t iic t )). Acei al(ii sedc săvârşesc dc acclca (t eXo u i i e v o i). Aceasta nu înseamnă câ treptele preoţiei nu 9e desăvârşesc şi ele, cumnu înseamnă că cei desăvârşiţi de ele nu fac şi ci eforturidc-a sc desăvârşi. Distincţia se referă la faptul cădesăvârşirea are drept cauză principală lucrarea dumnezeiască. Iar accasta se săvârşeşte prin treptele preoţeşti.Treptelejjreoţcşti sunt organele prin caic sc exercită acealucrare. In sensul accsta ele desăvârşesc pe alţii.

Toţi sc află în această mişcare a desăvârşirii, printr-olucrare care vine dc la Dumnezeu şi-i ducc pe toţi spre

Dumnezeu. Această mişcare, fără sfârşit, e una cusfinţirea. De aceea termenul de sfinţire este to t atâ t de desfolosit de Dionisie, ca şi cel de desăvârşire, în diferitevariante morfologice.

Toţi cci cc sc sf inţesc în Biserică sc desăvârşesc,întrucât înaintează spre o ţintă (t eX/ j ;-) sau spre un sfârşitin care nu încetează niciodată sâ înainteze. El fiindDumnezeu cel nemărginit.

1 0 6 . Cclor trei trepte ale preoţiei desăvârşitoare lecorespund trei trepte ale celor conduşi în desăvârşire declc.

Diaconii, care nu săvârşesc Tainele, conduc spreTaina Botezului sau readuc spre viaţa din Botez pe ceinc botezaţi încă sau c au ţi din. acea viaţă. Aceştia sunt cciaflaţi in etapa dc curăţire. Preoţii săvârşesc tainele pentru

popurul Bisericii, pentru cei trecuţi de eforturile de-a securăţi. A cest popor este treapta de mijloc. Hi au ajuns lastarea în care pot contempla sau înţelege, printr-o anumită experienţă, lucrarea lui Dumnezeu. Membrii lui suntcei ce se luminează. Cunoaşterea lui Dumnezeu e strânslegată astfel dc lucrarea lui Dumnezeu prin cultulBisericii, care constă din rugăciunile şi actele simboliceale preoţilor.

Deasupra lor este treapta mon:ihilor, a celor ce duc oviaţi singuratică. Dar automl interpretează numele dc

monah nu numai prin singuratic, ci şi prin unitar. Ei s-auridicat la treapta de unitate în ei înşişi, depăşind varietateaîmpărţită a vieţii lor, fiind ajunşi la unirea cu Dumnezeucel Unul. Monahul c singur, pentru că uneşte in cl toate,asemenea lui Dumnezeu, fiind unit în ce] mai înalt gradcu Dumnezeu.

Astfel, cele trri trepte ale celor cc se desăvârşesc printreptele preoţeşti corespund celor trei etape parcurse dcîngeri in mod nccontcnit: curăţire, iluminare şi desăvârşire prin unirea cu Dumnezeu. în timpul autorului, monahii se numeau şi terapeuţi sau tămăduitori, poatefiindcă puteau tămădui pc bolnavi prin iradierea din ei aunei mari puteri spirituale.

10 7 . Tunderea părului simbolizează renunţarea monahului la o frumuseţe de suprafaţă, ncescnţialâ, pentru a

dezvolta o ftiumwţe interioari, spiritoUă, prinnizarea puterilor sufleteşti şi unificarea lorcomună spre Dumnezeu.

1 0 8 . La Botez s-a schimbat haina, pentru câ s-a intotdin faza de catehumenat, p reocupată dc curăţirea de viaţ»lumească, în viaţa care s-a luminat în unirea cu Hristotde sensul vieţii şi poate contempla sau vedea sufleteşte

în Liturghie şi în toate lucrările dumnezeieşti de care seîmpărtăşeşte, prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu cate dasens vieţii cclui botezat, deschizăndu-i perspectivavcşnicei fericiri.

Tot aşa se trece şi prin actul de intrare in monahismla o viaţă r.ouă, p reocupată dc desăvârşire. Aceasta produce o bucuric preoţilor prezenţi, carc-1 sărută. E bu ca taunei comuniuni mai acccntuatc în Dumnezeu a

prezenţi cu ccl intrat în monahism, dccât cu poporului credinc ios.

109. Cel care a intrat printr-o icrurgie proprie înmonahism primeşte apoi Taina Euharistiei, cum a piunit-o

şi cel cc s-a botezat, dar şi cel cc a fost hirotonit. Dar nu o primeşte de la epis cop, ca preotul ce a fost hirotonit, pentru că nu e ridicat la treapta preoţiei. Dar, cum fiecaresc împărtăşeşte de Sfânta Euharistie, potrivit treptei kcare a fost ridicat, cel ce a devenit monah sc împărtăşeşte

pe măsura stării lui. Căci el a intr at nu numai la contem plarea celor dumnezeieşti, ci la desăvârşire. El vine,asemenea treptei dc mijloc a poporului, la împărtăşirea

prin simboale, dar cu o cunoştinţă mai înaltă a celordumnezeieşti.

1 1 0 . La întrebarea unora, cum sc poate afirma intratoate o corespon denţă a trept elo r omeneşti ce se

desăvârşesc: catehumeni, credincioşi botezaţi şi monahi,cu treptele îngereşti, odată ce între acestea nu e o treaptăa celor ce se curâţesc, căci între îngeri nu sunt unii caresunt întinaţi dc păcat, autorul răspunde că. curăţire»treptei mai dc jos a îngerilor nu c o curăţire de petck

păcatului, ci de o cunoaştere mai redusă a lui Dumnezeu.Prin curăţirea de un grad mai mare de neştiinţă, sc intrăla starea iluminată. Curăţirea de o neştiinţă mai accentuată nu e totuşi una cu starea iluminată. Căci starea depliniluminată vine numai dupâ deplina curăţire, care cere olucrare prelungita. Desigur, există o neştiinţa care im

plică şi o strâmbă cugetare despre Dumnezeu şi dcci e

legată cu păcatul. La îngeri însă neştiinţa nu trebuiecugetată aşa. Ei ştiu, în genera l, exact ccca cc c esenţiallui Dumnezeu, caracterul Iui personal, treimic, iubirealui. Ba chiar trăiesc într-o anumită măsură acestea şi secomportă in consecinţă. La ei cunoştinţa mai redusă a luiDumnezeu nu echivalează cu o strâmbare a ei şi nu elegatt cu picatul.

Mai observăm că autorul afirmă câ Dumnezeu însuşiîşi facc văzută lumina sa trcptelorîngereşti inferioare princele superioare. Cele din u im i nu-l acoperă pe Dumnezeu , ci sun t transparenţe ale lui. Noi înşine nucunoaştem pc Dumnezeu decât prin cuvântul plin dc

putere al altora, ilar prin min tea noastră şi inima noastră. Nu-l cunoaştem firâ acestea. în articularea altuia în mintea noastră îl trăim lucrând pc Dumnezeu însuşi.

132



Note la Ierarhia Bisericcasca

111. Credinţa in învierea lui Hrisios ii dâ celui cetrecc din viata aceasla nădejdea sigură nu numai ca nu vamun eu sufletul. ci câ v a invja şi cu trupul. Sfârâitul vieţii

pământeşti îi pn>ducc aceluia chiar o hucune ca a te rminal luptele cu ispitele inferioare, prin carc şi-a ridicaichiar trupul b o anumita sfinţenie. Dacâ 11-ar exista 51 oînvn'te cu trupul, rostul luptei pentru înfrânarea

pornirilor spre plăcerile inferioare trupeşti ar apărea Iarărost Trupul primeşte ţi el pentru creştin o semnificaţie

poziuva. o valoare clemă. N evoitele pentru întărirea luiin curăţie \e susţin prtn nădejdea învierii lui ţi aceastănădejde eslc întemeiata pc învierea lui Hrisios. Deci ţi elesuni o iiiănurie a înv ierii lui Hristos.

112. Autorul inşiră patru opinii după carc oameniinu sc duc dc aici cu nădejdea câ vor învia cu irupul:

a. omul întreg se ducc în nefiinţă: e o opinie carc nuvede nici un sens în existenta omului:

h numai sulletul va persista, iar trupul sc va destrăma definitiv; nu vede pe om ca o existentă înireagâ,ce consta din sufiei ţi trup; pentru cc ar mai avea in acestcai omul un irup? Nu vede capacitatea şi rostul spirituluiuman de-a sfinţi şi malcria, de-a o face un mediu iot maistrăveziu al sufletului, ceca ce dâ materiei o frumuseţespirituală ţi un .mumii rost; după credinţa creştină, su-(leuil. prin virtuţile hunălâţii. se uneşte şi sc aseamănă lotmm mull cu Dumnezeu; dc accca va fi unit cu El inveşnicie: dar Dumnezeu Cuvântul şi-a reflectat bunătatealui veşnică în irup; sufletul fiind la fel unii cu irupul său.>i-o \ ,1 reflecta şi el în irup;

c sufletul va lua mereu alic trupul i in existenţele luiviitoare; e opinia origemstâ. susţinuta şt de teoria reîn-camarilor. nici ea nu vede capacitatea spiritului de-aspiritualiza sau înfrumuseţa materia, nici identitateaveşnica a fiecărei persoane; autorul aduce, ca lemei,

penlru învierea in acelaşi trup. pentru veşnicie, a fiecăruisuflet, argumentul câ ecu dreptate ca irupul sâ primeascăîmpreună cu sufletul cu carc s-a ostenit, rasplatireaveşnică; sufleiul s-a luptai pentru înfrumuseţarea spirituală a unui trup, penlru a se defini in identitatea lui veşnică

prin irup;ri. via(a viitoare în trup va fi ca şi cea dc acum. având

nevoie dc hrana - opinie apropiata de cea urigenistâ;

autorul spune câ viata viitoare va fi deopotrivă cu aîngerilor; trupurile vor fi copleşite dc spirii, neavândnevuic de hrana materială.

Aceste opinii sunt susţinute dc cei cc n-au depusefuriul de a-şi stăpâni trupul de la pornirile lui interioare.

11 3. Descriind lugăciunile penlru cci adormiţi,autorul scoate în relief mulţumirea ce se aduce prin elelui Dumnezeu pentru făgăduinţa veşnicei fericiri dataeelot cc se nevoiest în viaţa de aici. penuu a se taceasemenea lui. după cc se câmâ imne din Scriptură despreaceste făgăduinţe. Se mulţumeşte de asemenea Im Dumnezeu pentru că a dat putere cclui adormil sâ se nevoiască

pentru a se uni încâ de aici cu Dumnezeu. To|i cei de fatăil iau ca exemplu. Slujba de înmormântare e şi un iridenm

pentru ei.114. Se pomenesc şi sfinţii ^dormiţi. în ceata cărora

se va duce ccl adormit acum. Se subliniază prin aceasta

Capitolul VII câ fcricirea viitoare nu c lipsită dc comuniune. Fericireanu poate consta într-o legătură izolată cu Dumnezeu.Dumnezeu nu se include cu fiecare într-o legătură izolata.Hiistos vrea ca toti să fie una în KI. Acesla e sensulBisericii dc pc pâmănt şi al împărăţiei cereşti. Un teoretician baptist contemporan afirmă câ ortodoxia cheamă peom în biserica, pe când baptiştii il cheamă la Hristos. DarHristos .1 spus câ El este unde sunt doi sau trei adunaţi înnumele lui. lar Sfântul Pavel a numit biserica ..trupulDomnului" . Hccarc credincios e unii nu cu un Hrisiosdespărţit de alţi credincioşi, ci cu unul carc e unii cu loţişi nc vrea şi ţie noi uniţi in El. Hristos c găsit intr-ocomunitate. Oare nu cheamă şi baptiştii pe oameni încomunitatea lor? Biserica c locul, mai precis comunitateaumană în care lucrează Hristos. Formaţiile neopro-tesianle afirma şi ele câ Hrisios lucrează în ele princuvinielc oamenilor. Dar Hrisios nu lucrează numai princuvintele oamenilor, ci şi prin gesturile lor şi prin sim boalele lamelor luate din natura creată de Dumnezeu. Aşalucrează in Biserica ortodoxă. începând de la Apostoli,

înlr-o anumită legătură in Hrisios voiesc sâ se menţină şicci vii cu ccl adormit. Dc accca il sărută la sfârşitul slujbeide înmormântare. Ţ oale cele ce se săvârşesc azi în Bisericaorlodoxăîn slujba înmormântării sc săvârşeau din vremeaaccsior scrieri, în baza unei ..vechi tradiţii" . Tradiţiaaccasta o menţine in mod unitar ierarhul. Dc accca slujbaînmormântării, ca şi Botezul, era săvârşită, când se puica,de ierarh. Unii râdeau dc accaslâ slujba şi atunci, cum râdneoprotestanţii şi azi.

11 5 . Bunătăţile vieţii vcşnicc de carc se vorbeşte înslujba înmormântării suni pe de o parlc potriviteînţelegerii noastre, pc dc alta mai presus de ca. Pe de o

parte şlim câ nemurirea c mai mult decât moartea, darviaţa nemuritoare n-o putem înţelege nici acum. nici înveşnicie.

1 16. Unii obicetau şi pc vremea autorului accslciscricn câ dacă Dumnezeu c drept, de ce se cere iertareacelor ce au făcut fapie rele şi nu li sc răsplăteşte conformlot? Autorul recunoaşte câ omul irehuie sâ conlucreze cuajutorul lui Dumnezeu la săvârşirea faptelor bune şi dacâr1-0 face. nu va putea sâ înainteze în desăvârşire, câc i deşiîn fond şi conlucrarea lui c posibilă din puterea pusă înfirea lui de Dumnezeu, totuşi e necesară şi voinţa lui

pentru a folosi această putere. Pe de aliă parte, voinţaaceasta i sc întăreşte şi ea prin ajutorul lui Dumnezeu

cerut prin rugăciunile sale. ale preotului sau ierarhului.De aceea îi sunt de folos aceste rugăciuni şi pentru iertarea păcatelor făculă dinir-o voinţă nedeplin întărită.

Deci rugăciunile preoţilor suni de folos, dar e necesarşi efortul omului. Nici efortul lui nu e suficicnt farârugăciunile preotului, nici aceste rugăciuni fără efortullui. l umina soarelui c de folos vederii noastre, dar nu cdc lolos când vederea ne e slăbită. H necesar un dialogcontinuu al lucrării lui Dumnezeu şi al lucrării omului.Şi de accca c necesar şi un dialog al lucrării pctsonale şiăl rugăciunii preotului sau ierarhului. Ccl ce crede cân-are nevoie dc rugăciunea preotului şi mai ales a ierarhului. care reprezintă tradiţia Bisericii unitare, c stăpânii demândrie. KI slăbeşte prin aceasta atât comuniunea cuDumnezeu, căi şi cu semenii. în starea lui de izolare, elipsit de orice putere. Această mândrie îi stăpâneşte peneoprotestanţi. Acela nu-şi recunoaşte slăbiciunea care

133



Note la Ierarhia Biseriecasca

sc manifestă mai ales în mândrie. De aceea, chiarslăbiciunea ce-1 ameninţă contin uu e ste un motivde-a cere rugăciunea preotului şi ierarhului.

117. în primul rând ierarhul, apoi ţi preotul tul-cuicştf sau revelează bunătatea lui Dumnezeu, cerândiertare pentru păcatele din slăbiciune. Accasta bunătatenu e contrară dreptulii dumnezeieşti, care (ine seama dc

slăbiciunea omului. Rugându-se pentru această iertare,ierarhul (şi preotul) imită şi cl bunătatea lui Dumnezeu.Aratâ şi cl prin rugăciunile lui bunătatea şi capacitatea deiertare faţă de cei ce-au păcătuit din slăbiciunc.

Ierarhul cere iertarea penlru cei ce au păcătuit dinslăbiciune ţi cu siguranţa câ li sc va da. pentru câe mişcatla accastă cerere de Duhul Sfânt. Căci Mântuitorul cânda spus: Luii(< D uh Sfâ nt. a ir o ru w ( i ie rta păca te le , ieiwte v<>r fi . a promis câ Duhul Sfânt va lucra în ierarhiori de câte ori vor cere iertarea vreunora. Dar tot DuhulSfânt care este cu ei îi va opri să ceară iertarea penlru ccicărora nu li sc cuvinc. Căci lisus a continuat: Şi celui ce le vr/r fin ea, ţin ute vor

fi . Deci ierarhul arc prin Duhul

Sfânt lucrător în cl şi puterea dc-a despărţi dc daruriledumnezeieşti pe cei pe care trehuic să-i despartă (excomunicaţii, afurisiţii) Duhul întreţine in ierarh o re sponsabilitate în faţa lui Dumnezeu, o sensibilitate carcnu-i permite sâ trateze cu nepăsare tema ienării ce lor ceo cer.

11 8. După ce ierarhul, preoţii şi toţi cei de faţă ausărutat pc cel adormit, ierarhul toarnă untdelemnul sfinţit

peste trupul lui. Dacă dupâ Botez s-a un s cel botezai pentru lupta cc va avea să o poarte pentru desăvârşire.

a c u m se toarnă peste cl untdelem n ca o încu nuna re;lupia purtată. Turnarea untdelemnului peste trup înseamnă câ şi trupul e încununat pentru lupta purtat^-împreună cu sufletul. Deci e o asigurare câ el va pruni-râsplala învierii întru l'ericire.

1 1 9. Unii râdeau şi atunci de botezul p ru n c ii^spunând că e greşii a a dm ite ca a lţii să s e le pede de ccl

rău şi să m ânu risea sci cred inţa în H ristos în numele' prunc ilor inco nştienţi. E ccca ce spun ţfi azi ne opro -testanţii. A utorul răspund e că naşul n u înlo cu ieşte pnut-tcui în aceste acte. ci asigură câ ce ea c e facc el ucum vafacc ţi pruncul, luându-şi raspunderca sâ-l cduce îhaccastă direcţie. _

De fapt. pruncul nu va putea rămâne fără o educarigjfavorabilă credinţei sau co ntrara ci. Creşterea p ru n c u ţ»nu se face într-un gol. N eo pro testanţii înşişi u dau o jeducaţie în sensul cred inţei lo r. D eci n ici n u lusâ pruncul ]într-o com plctâ n einlluc nţure a v oinţei şi c ug etării luL JBotezul lor la douâzcc i dc ani va Ti şi cl re zultatu l un ei]

educaţii cc li s-a dat. al unei in flue nţe ex erc itate as u pn îlor. Nici ei nu vin la botez într-un m od cu totu l Jib»* * .Şi dacă nu sc poate spune momentul din care începeaccastă cducaţic. căci copilul în cep c din prim ele săptămâni să înveţe obicciurilc dc la cei din jur ul lor. dc ccnu s-ar introduce în actele dc cd uc aţie a lor dc la începutşi botezul? A utorul v orbeşte de nişte tain e neînţelese,care se sâvârşcsc şi aici în ba za „ve ch ii trad iţii" apostolice. Nu pricepem tot ce sc pc trcce cu om ul chia r de Iaînceputul vieţii lui sau faptul c ă cl n u es te izolat în |dezvoltarea lui nici în p rime le zile.




DIONISIE AREOPAGITUL*

Despre

NUMIRILE DUMNEZEIEŞTI

Presbiterul Dionisie către împreună - presbiterul Timotei

Capitolul I

Despre scopul scrierii şi care e

81

Şi acum, o. ferici te, după învăţăturile teologice*, voi trece la tâleuirea num irilor dumnezeieşti, pe cât este cil putinţă. Ne va fi şi acum

îndrumătoare legea Scripturilor în tâleuireaadevărului cclor spuse despre Dumnezeu. Căcinu în cuvinte coininf’ătoare* ale înţelepciunii omeneşti, ci în dovedirea puterii inxujlate de Duhul (I Cor. 2.4) învăţăturilor despre Dumnezeu ne vom apropia în ch ip negrăit şi neştiutde cele negrăite şi necunoscute, prin unirea cuea a puterii şi lucrării raţionale şi înţelegătoarea noastre. Căci. în general, nu se cuvine sâîndrăznim sâ spunem sau să cugetăm cevadespre dum nezeirea cea mai presu s de f iinţă’" şi

ascunsă, în afară dc ccea ce s-a spus în chipdumnezeiesc de Sfintele Scripturi. Dar însăşinecunoaşterii acelei suprafiinţialităţi* mai presus de raţiune , de minte şi de fiinţă trebuie sâ-iatribuim cunoaşterea suprafiinţială*, întrucât ncirage spre cele ile sus în măsura în care razacuvintelor dum nezeieşti* se dăruieşte, binevoitor, pe sine, ridicându-nc spre luminile maiînalte, dar moderând acest urcuş prin proprianoastră înfrânare şi cu viinţă120 faţă ae ccle du m nezeieşti*. Căci. dc fapt, dacă trebuie sâ neîncredem în teologia (Scr iptura) atotînţeleasâ şi

atotadevărată*. cele dumnezeieşti se revelează(se descoperă)* şi se fac văzute pc măsuraf iecăre i m inţi , bu năta tea du m nezeiascăcoborând în chip dumnezeiesc, cu păstrarea

tradiţia numirilor dumnezeieşti

drep tăţii*, ceea ce e m ai p resus de măsură* şicu nepu tinţă de încăput la treapta măsurii lor1 .Câci prccum cele inteligibile (spirituale) suntnccuprinse* şi nevăzute d e cele sim ţuale şi celcsimple şi fârâ chip şi l ipsi te de formă,

nepipăibile şi nefigurate ale celor netrupeştisunt necuprinsc şi nevăzute de cele figurate înform ele trupurilor şi prin acecaşi raţiune aadevărului indefinitul c mai presus de fiinţă, aşaşi unitatea mai presus de minte e dincolo deminţi; Unul mai presus de înţelegere e neînţelestuturor înţelegerilor şi binele lui m ai presus decuv ânt (de raţiune) e negrăit de nici un cuvânt.La fel. Unitatea făcătoare de unitate* este mai pre sus de orice unita te. E fiinţa cea mai presusde fiinţă şi mintea neînţeleasă şi cuvântul denegrăit. Nu există cuvâ nt şi înţelegere şi num ire

pentm ca, nef iind nim ic din ce lc ce sunt. Fiindcau za existenţei tuturor, este cea care e dincolode fiinţă şi cea carc singură poa te grăi în m od propriu şi cu ştiinţă despre S in e122.

§2

Deci, cum s-a spus, despre această dumneze ire m ai pre sus de fiinţă şi ascu nsă nu secuvine a se grâi. nici a sc cugeta ceva, afară

de cele spuse nouă din Sfintele Scripturi. Şide fapt, deoarece ea însâşi ne-a p redat despreSine cu bunătate în dumnezeicştile Scripturicunoştinţa şi vederea (spirituală) a ceea ce

135



Despre Numirile Dumnezeieşti

este*, ea este neapropiată tuturor celor cesunt, ca una ce e ridicată peste loale în modsu pra fiin ţial12-1. De a ceea, ve i a li a m ulţiteologi (scriitori ai Scripturii) lăudâ nd-o pe eanu numai ca nevăzută şi necuprinsă, ci şi denecercetat şi fără urme, nefiind nici o urmă prin carc sa se st răbată spre asc unsa ci nem ărginire*. Dar binele nu stă necomunicat*. îngeneral, nici uneia din cele ce sunt124. Căci,raza lui fiind mai p resus de fiinţă*, ca una cee întemeiată statornic în sine. se arată cu

bunăta te , prin ilum in ăr i co respunzătoare ,fiecăreia din cele ce sunt şi atrage spre vederea lui şi spre împărtăşirea de cJ şi sprease m ănar ea cu e l, pe cât e cu p utinţă, min ţilesfinţite ce se împărtăşesc* cu sfinţenie, ca peunele ce n-au puierea propriei îndrăzneli* să

urce spre ceea cc e mai sus, fără ajutorularătării coborâte a lui Dumnezeu, nici n-aualunecat spre cele de jos, prin coborârca laceea ce e mai rău, ci tind cu bună statornicieşi în m od ne clintit spre raza ce le ilum inează pc m ăsura dra gostei lo r de ilum in ările cu putinţă. în aripate , în chip în ţele pt şi cuvio s,cu sfinţită ev la v ie125.

§3

Urmând, dec i , aces tor eumpene dumnezeieşti, carc cârm uiesc fiinţele ordin elorsfinte ale treptelor de mai presus de ceruri,cinstind pe de o parte ascunsul mai presus deminte* şi fiinţă al du m nez eieştii ob ârşii* cuev lav ia nescrutătoare şi sfinţită a min ţii, iarccle n eg răite ale ci cu tăcere înţeleaptă, sâtindem spre razele ce ne lum inează din S fintele Scrip turi şi să ne lăsăm călăuziţi de lu

m i n a l o r s p r e i m n e l e de l a u d ă a ledu m neze irii, luminaţi de ele în chip supra -lumesc. Şi întipăriţi de sfintele1-*’ imne dclaudă, să privim spre lum inile dăruite în chipdumnezeiesc prin ele şi să lăudăm obârşiadătătoa re dc bine* a toată sfânta arătare du m nezeiască, aşa cum ne-a predai ca însăşidespre Sine în Sfintele Scripturi, ca de pilda,că este c auz a şi obârşia şi fiinţa şi viaţa tu turo rşi rechemarea şi ridicarea* celor ce au căzutdc la ea; iar pentru cei ce au lunecai spre

stricarea chipului dumnezeiesc, reînnoire şiînv iere, p rec um pen lru cei mişcaţi sp re oco ru pţie lipsită de sfinţenie , sfân tă stato rnicie: iar celor statornici siguranţă şi celor

călăuziţi de ea , călăuzire tare. şi celo r ce seluminează iluminare* şi celor ce se desâ-/vârşesc, izvor de desăvârşire; de asemenea,/celor ce se îndumnezeiesc, putere îndunwnez eitoare. ce lor cc năzuicsc spre simplitate, f.simplitate, celor ce tind spre unitate, unitate; ’şi oricărui început, înccput mai presus deîncep ui în chip mai p resu s de fiinţă. Şi. simpluvo rbind , v iaţă ce lo r vii* şi fiinţă celo r ce sunt,încep ui şi ca uzâ a loată v iaţa şi fiinţa, pentn i bunătate a ca rc a adus ce le ce su nt la ex istenţa.şi le susţine127.

§4

Ac cstea le-am învăţat tain ic de la dum-

nezc ieştile S cripturi. Ş i. ca sâ spu n aşa, toatălauda s finţilor scriitori e po trivită pentru tâl-cuirea* şi lauda ieşirilor (pro cesiun ilor) binefăcătoare ale dumnezeieştii obârşii. De aceea,aproape în loată Scriptura vedem lăudată cusfinţenie o bârşia d um nez eiască ca monadă*şi ena dâ. pe ntru sim plitatea şi un itatea neîm- părţiiă mai pre sus de fire . din care , ca din tr-o pute re unif icato are , ne unim şi noi şi deose bir ile noaslre îm părţite *, concentrându-s e închip mai presus de lume, nc adunăm într-o

m ona dă de chip dum nez eiesc şi într-o unitatece imită pe Dumnezeu128, dar o vedem şi caTre ime*129, pe nl ru m an i fes ta re a în t re i tipo slalic ă a fecu nd ităţii mai p resus de fiinţâ

prin carc este şi se num eşte to ată pate rn itatea*în c er şi pc p ăm ânt130, însă şi ca pe c ea ca re ecauza celor cc sunt, pentru că pe toate le-aadu s la ex isten ţă pentru bun ătatea ei de viaţăfăcătoare 1*1, de ase m en ea înţeleaptă şi bu ni,

pentru că toate c ele ce su nt* , păstrând cele alefirii proprii necorupte, suni pline de toatâarmonia dumnezeiască şi dc s fântă frumuseţe. şi la fel. în chip d eoseb it, de oameniiubitoare1-*2. Pen tru că intr-U nu l din iposta-surile ei s-a împărtăşit cu adevărat în întregime* de cele ale no astre 1" , chem ând dinnou la Sine şi un ind cu S ine u m ilinţa omenească cu care s-a compus în mod negrăitlisus ccl simplu, odată ce Cel veşnic a luatmişcare temporală* şi s-a făcut interior firiinoa slre cel ce de păşeşte ordin ea întreg ă a firii

întregi prin temelia n esch imb ată şi neam este-cată* ac elo r p roprii1’4.Şi loate celelalte lumini dumnezeieşti lu

crătoare* pc care ni le-a duruii în chip revela




tor. conlo m i Scripturilor, p reda nia ascunsă adu m nez eieştilor noştri înv ăţători* , le-a mcunoscut şi noi în chip lainic . L e-am cunoscutacum pc m ăsura noastră prin sfintele perdele*ale iubirii dc oameni135 arătată în Scripturi şiîn predaniile dumnezeieşti. carc acoperă cele

spirituale în cele sensibile şi celc mai presusde fiinţă în cc le ce sunt şi în vălu ie în form e şiîn chipuri ccle fără formă şi fără chipuri şimultiplică şi plasticizează simplitatea mai

pre sus de fire şi nefig uraiă în varieta te a sim- boalc lor îm părţite*; ia r când ne vom l'acenestricăcioşi* (incoruptibili) şi nemuritori şivom ajunge la starea asem ănătoar e lui H ristosşi preafericită, wvh fi , după Scriptură, totdeauna cu Domnul (I Tes. 4.17). u mpluţi devederea preacurată, de arătarea lui dumneze

iască* ce ne va înconjura cu strălucirearazelor lui atoiluminoa.se, ca pe ucenici înacea ato tdum nez eiască Sc him ba re la faţă.Căci atunci ne vom împărtăşi cu minleanepătimaşă .şi nemalc rială de dăruirea luminiilui spirituale şi de unirea mai presus dc minte,trăită în strălucirile necunoscute şi fcricile.revărsate din razele supraluminoase. într-oimitare mai d um nez eiască* a min ţilor mai p re su s d c c e ru r i . C ăc i a tu n c i v o m fi

deopotrivă cu îngerii , cum spune adevărulScripturii, ţ i f i i a i lui D um n ezeu , fi in d f i i ai învieriim (Luc. 20. 36).

Iar acum , prccum nc este cu pu tinţă, folo-sindu-ne de sim boa lele p rop rii, nc înălţăm lacele dum ne ze ieşti .şi din aces tca iară.şi laadevărul un itar al ve de rilor lui spirituale* pemăsura noastră; şi după înţelegerea proprienouă celor dc chip dumnezeiesc, odihnind*lucrările noastre înţelegătoare, suntem atinşi,

pc cât nc e cu putinţă, dc raza cca mai pre su sdc fiinţă. în carc au preexistat în ch ip suprane-grâit* loate marg inile tu turor cunoştinţelor, raza pe care nu c cu putinţă n ici a o în ţelege*, nicia o spune, nici a o vede a într-un fel oarecare, pen tru că e deasu pra lulu ror şi mai pre sus dccunoaştere; câci a luat în ea de mai înainte şideod ată m arginile luluro r* cuno ştinţelor şi puteri lo r fi in ţia le in ch ip mai pre sus de fi inţă,d a r f i i n d s t a t o r n i c i t ă p r i n p u t e r e a e inec up rins ă ma i p resu s şi de loate m inţile

cereşti. Căci, dac ă toate cuno ştinţele* sunt alecelor ce sunt şi au marginea in cele ce suni.ceea ce este dinc olo de toată fiinţa (de tot cecsiei este ridicat p este loatâ cu no ştinţa1

§5

Dar. dacâ ceea ce e mai presus de oricecuvânt şi de orice cunoştinţă şi e aşezat îngeneral mai presus de orice minte şi de

orice fiinţă le cuprindc şi le ţine legate şiadunate pe toaic şi le precede pe loate, caînsăşi esie cu totul de necuprins şi nu e nicisim ţire a ei, nici înc hip uire *, nici părere,nici nume. nici cuvânt, nici at ingere*, niciştiinţă, cum alcătuim acest iralat d espre numiri le dumnezeieşti , od^tă ce dumnezeireas-a arătat de ne nu m it şi mai pre sus denu m iri*. Deci cum am spus, când am expusînvă ţăturile teologice, El este ceea ce* este.Un ul. nec uno scutul , supra fi inţialul , Binele

prin S in e , un ita tea treim i că, de o dum nezeire*, de o bunătate ce nu se poate nicis p u n e , n i c i î n ţe l e g e . D a r şi n u m i r il e

po triv ite îngerilor* ale sfin te lor pute ri, caretrebuie socotite fie dăruiri, fie primiri ale bunătăţii m ai presus de cunoaşte re şi dearătare, sunt negrăite şi necunoscute şi lesunt propri i num ai înge ri lor învre dniciţi decunoaş t e rea ma i ^ >res us dc cunoaş t e reaîng cre ascâ a lor . M inţile de chip dum nezeiesc, unite cu acestea*, pe cât e cu pu

tinţă, p rintr-o im itare îng erea scă (fiind căm inţile îndu m nez eite au p arte de o astfel deunire cu lumina supradumnezeiascâ printoaiă odih na* lucrării înţeleg ătoare) o laud ăin mod principal prin orice desprindere decele ce sunt*, luminate de ea cu adevărat şimai p resus de fire, prin un irea preafe ricită cuea. C âci p uterea ce lor ce su ni e ridicată astfel peste toate în ch ip mai pre sus de f iinţă . dar ea nu c nimic*. Deci sup rafi inţial i taiea du m

nez eiască. care este su prae xistenţa supra- bunâtâţii, nu e cu putinţă nim ănui d in cei cesunt iubitori ai adevărului m ai presu s de totad ev ărul sâ o laude nici ca raţiun e sau ca

pute re, nic i ca m in te sau ca via ţă sau cafiinţă, ci ca pe u na ce c n eg aţia prin d epăşirea t oa t ă dep r i nde rea* , m i şca rea , v i aţa ,î n c h i p u i r e a , o p i n i a , n u m e l e , c u v â n t u l ,cu ge tare a, înţeleg ere a, fiinţa, stab ilitatea ,f ixi tatea, un i rea. De oarece , ca exis tenţa

bu n ătăţii, este prin în săşi ex isten ţa e i cauza

a loa te câte sun t. D ar pronia bunătăţii dum nezeirii ca obârşie* a luluror trebuie lăudatădin loale cele cauz ate. Ş i fiind ea ace asta, esteobârşia şi suportul (ipostasul) tuturor şi toate

137




vom îmb ia urechi sfinţite* explicării sfintelornumiri dumnezeieşti, intărind în cei sfinţi celesfinte, p o triv a d um n ez eieşti i t radiţii şiapârându le de râsul şi batjocura cclor ne-

. iniţiaţi* în ele; ba mai mult. pe aceia înşişi, dacaexistă peste tot astl'el de oam en i, eliberându-i deo astfel de luptă împotriva acestora. Deci. tuînsuţi, bu nu le T im ote i. treb uie să păzeşti

acesiea unnând preasfânta explicare, neîm- părtăşind mei în scris, nici în vorb ire celedumnezeieşti celor neiniţiaţi. la r mic sâ-miajuie Dumnezeu să laud în mod cuvenit luimultele numiri binefăcătoare ide dumnezeiriine nu m i i e şi s ă nu de păr t eze cu vâ n t u l

adevărului din gura mea.

Capitolul II

Despre teologia unită şi distinctă şi care e unirea şi distincţia dumnezeiască

SI

Bunătatea dumnezeiască dc sine. cum nearată Scriptura, aplică întregii obârşii dumnezeieşti* toa te în ţele su rile du m ne ze ieşti,arătându-le* ca a le ei. C ăci ce se poa te învăţadin Sfânta Scriptură câ e Dumnezeu altceva,când însăşi du m nez eiasc a obâr şie* spune: De ce-mt zici bun’.' Simeni nu este bun. decât numai Dum nezeu (M al. 14.17). A ccasta ni s-aspus şi in alte locuri, când le-am cercetai,

arâtăndu-ne că toate numirile dumnezeieştinu sunt atribuite de Scripturi niciodată vreunei părţi*, ci întreg ii du m nez eiri şi p len itudini i e i . Şi loate suni referi te în modneîmpărţil şi abso lut, Ia ră cx cepţic, în în tregime întregii* dumnezeiri. Căci, cum amamintit in învăţăturile teologice, cine nu recunoaşte câ accstea se spun despre întreaga*dumnezeire ar îndrăzni cu blasfem ie sâ sfâşiein mod nmivenit unitatea suprauniiâ. Deci

Irehuie spus că aşa trebuie cugetai despretoată dumnezeirea. Câci însuşi Cuvântul cel prin fire bun a spus: Eu sunt bun (Mat. 20.15).Şi un prooroc* dintre cei însullaţi de D um nezeu laudă Du hul cel bun (cf. Ps. 142.10). Şiiarăşi cuvântul: Eu sunt Cel ce Mint (leş. 3.14),dacâ nu s-ar spune despre întreaga dumnezeire,ti 1-ar înţelege inarg inind u-se la o p arte , cums-ar au/i cuvântul: Accstea zice Ce l ce este*. C eh e era. Cel ce va veni. A rom itorul (Apoc.1.8). Şi: lui lu Acelaşi eşt i (Ps. 101.28) sau

D uhul A devă iu tu i. care este. care de la Tutui* pu n ed e (loa n 15.26). Ş i. dacâ nu arspune câ loală dum nez eirea* este viaţă, cumar fi adevărat cuvântul sfânt: Precum Tatăl

scoală pe morţi şi îi face vii. aşa şi Fiul. pe

care voieşte ii fa ce vii (loan 5,21): şi iarăşi: D uhul este ele via ţă făcă to r (loan 6 ,63).

lar că şi domnia peste toate o are întreaga dumnezei re şi nu se poale spunea c e a s ta n u m a i d e s p re d u m n e z e i re anăscătoare de Dumnezeu* sau despre ceafilială, o vedem şi în faplul câ Scripturaspun e de a tâtea ori şi despr e T atăl şi despreFiul câ sunt Domn. dar câ şi Duhul esteDom n. D ar şi frum us eţea şi în ţele p ciu n easunt at r ibui te înt regi i dumnezei r i ; la fel

lumina şi îndumnezei rea şi cal i ta tea dccauză şi toate câte sunt atribuite cu laudă deScripturi întregii dumnezeiri. în m od conc entrat o spune a ccasta, când zice: T oate su nt dinD u m n e z e u ( c f . I C o r . 8.6 ); şi prindesfăşurare*, când zice: Toate au fo st create

p n n E l* şi spre El (loan 1.3) şi: înlru El slauloate (cf. Rom. 11,36); şi: Trimite-vei Duh ul Tău şi se vor zidi (Ps. 103.31). Şi. ca sâspunem pe scur t . Cuvântu l dumnezeiescînsuşi a spus:

Eu şt Tatăl una suntem (loan

10.30); şi: Toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt (lo an 16.15): şi: Toate ale Mele ale Tale sunt şi ale Tale. ale M ele (loan 17.10).

Şi iarăşi, spun ând câ toate ale Tatălui suntşi ale lui*, le atribuie şi Du hului dum neze iescîn mo d com un şi unilar*. E vorb a dc lucrăriledum neze ieşti*, dc închinarea, de ca uzalitateaizvorâtoare* şi fără lipsuri şi de împărţireadar urilor binefăcătoare. Şi nici unul dintre ceice se hrănesc din dum neze ieşlile S cripturi cu

înţelesurile lor nestrâm baie* socotesc câ nuva nega că toalc cele po trivite lui D umn ezeus un t p ropr i i î n t r eg i i dumneze i r i , dupădesăvârşind cuvânt al lui Dumnezeu149.

139




1

A cestea fiind arătate nouă în cuvintele d emai sus pe scurt şi în parte, iar în altele mai pc larg şi mai desfăşura t, vom în cerca săarătăm mai dez voltat că trebuie înţelese careferindu-se la întreaga dum nezeire.

§2

Iar dacâ ar spune cineva că noi introducem prin aceasta o con fu/ie între celcdistincte cuve nite lui Dum nezeu*, socotimcâ acest cuvânt nu-l poate conv jngc nici pc elcă e adevărat. Câci, dacâ este cineva care scopu ne în gene ral Sc ripturilor, el va fi departeşi de înţelep ciun ea o m enea seâ şi, dacâ nurespectă înţelep ciun ea d in Sc ripturi, cum seva învo i sâ fie călăuzit de noi în ştiinţa desp reD um neze u*? Iar dac â ţine seama de adevărulScripturilor, noi de ase m enea ţinând seam a deregula şi lumina lor, vom pâşi neclintit pecalea lor, atât cât putem , spunân d că Scripturane predă unele în chip unit. iar altele, în chipdistinct: şi nu treb uie nici sâ despărţim celeunite, nici sâ co nfun dăm cele deosebite. Ci sâle urmăm dupâ putere, tinzând spre luminiledumnezeieşti . Şi . luând de acolo desco periri le dum nezeie şti* , ne silim sâ pâzim în

noi neîn m ulţitc* şi neîm pu ţinate şi nes ch im bate . ca pc o re gulă pre a bunâ a adevărulu icelc din ea . păziţi dc paza Scrip turii şi întăriţispre a păzi în ele pe cei ce voicsc sâ le

păz ească150.

§3

Deci celc unite ale întregii dumnezeirisunt , precum am arătat mai pe larg în

învăţăturile teologice, suprabu nătatea, supra-du m nez eirea , supra fiinţa. sup raviaţa, sup ra-înţelepciun ea şi loate câte le lasâ (neagă pecele create) prin depăşire*. împreuna cu elesunt numite şi toate cele cauzate, binele, frum useţea. ex isten ţa, pu tere a născătoar e deviaţă, în ţele pc iun ea şi toate câte vin dindaru rile bu nătăţii ei sau din cauza tutu ror bunătăţilor151.

Iar cele deosebite (distincte) sunt numelemai p resus de fiinţâ şi lucrul (ceea ce e pro

priu) Tatălu i* şi Fiu lu i şi Duhulu i, nein tro-ducându-sc n ic i o schimbare a lor sauco nto pire 15’. Pe lâng ă ace asia se mai d isting:viaţa, ca no i*, des ăvârşită şi ne sch im ba tă a lui

lisus şi loate taine le fiinţiale* ale iubirii dcoam eni care vin din aceasia.

§4

Dar socotesc câ trebuie ca noi. reluândtema. sâ expun em mai mu lt m odul unităţii şidistincţiei dum neze ieşti, ca sâ ne d evin ă binevăzut tot înţelesu l lor, carc neag â toată diferen ţa va riată şi nec lară, da r şi def ineşte, dupâcât se po ate. în m od bine d istinct şi cla r şi bineorân du it, ccle proprii fiecăruia. Câci, precumam spus şi în alte lo cu ri, cei iniţiaţi în chipsfânt în trad iţia* înv ăţăturii noastre despreDumnezeu numesc uniri dumnezeieşti celeale id en tităţii ne gr ăite şi m ai p resus de

cunoaştere, cu termenul ascuns şi nearâlat*,iar dist inc ţii*, ie şiri le (p ro ce siu n ile) şiarătările bune ale obârşiei dumnezeieşti. Şiaratâ, urm ând sfintelor S cripturi, cele propriinum i lei un iri: şi iarâşi sp un că une le u niri suni pro prii şi cc lo r distincte . Dc pildă, spun câţine de unirea du m nez eiască s upra fiinţa ci,fiind una şi com ună Tre imii încep ătoare, existenţa m ai p resu s de fiinţă, dum ne ze irea mai presu s de dum nezeire, bunătate a mai presusde bunâtalc. fiind mai presus de orice identitate a celor ce întrec identitatea deplină atuturor; la fel, unitatea începătoare*, ne*grâirea*, antecedentâ oricărei exprimări canecunoaştere, atoispiriiualitalca*. temelia şiafirmarea luturor şi negarea prin depăşire atuturor, existenţa m ai presu s dc orice afirmareşi negare153, aflarea şi întemeierea iposta-surilor începătoare unul în altul, de se poatespune aşa, supranumite în întregime şi prinnici o parte confundate154, ca luminile unor

sfeşnice* (ca să ne folosim de ex em plele sensibile şi fam iliare), carc sun t în tr-o ca sâ unicăşi întregi în întregimea reciprocă, dar avândfiecare în mod propriu subzistenţa deplină şiexa ctă, însă şi un mod d istinc t un a faţâ de alta;sun t unite în d istincţie şi d istin cte în un ire155.E aşa cum vedem într-o casâ multe lămpi, culuminile unite într-o lumină şi luminând într-osingură strălucire indistinctă, încât n-ar puteacineva, precum socotesc, sâ deosebească lumina acestei lămpi de a celorlalte în aeru l care

cup rinde toate lum inile şi să vad ă pe una fârâalta. fiind unite toate în mod ncamestecat culoale. Dar. şi dacă ar scoale cineva una dinlămpile casei, nu va micşora toată lumina




casei, având fiecare din celelalte lumini însine pe cea scoasă sau nclipsindu-i aceleiaceva din ea celorlalic. Câci era. prccum amspus, o unire desăvârşii ţi neamestecată atuturor cu toate , fiind cu ad ev ărat toate în acelaer. ca într-un c orp , a cărui lum ină atârnă dc

prezenţa m ate ria lă a tu tu ror. D ar spunem căunirea m ai pre sus d c fiinţă* a lum inilor nu enumai dincolo de unirile din corpuri, ci şi decclc din suflete înseşi şi din nunţi. Pc acestea|c au în mod ncainestecat şi mai presus dclume toate luminile supracereşti* dc chipdumnezeiesc, prin împărtăşire pc măsura lorde unirea ridica tă mai presu s de toate.

§5

Dar în înv ăţături le despre D um nezeuCel mai presus de fi inţă este şi o al tâdistincţie, nu nu m ai ce a de care am vorb it -că fiecare din ipostasuri le dc obârşie esteîntemeiat (subzistă) în unitatea însăşi . înmod neamestecat şi fârâ sâ sc confundc;es te şi cea carc cons tă în naşterea dumnezeiască m ai pre sus de fi in ţă*, care nu arereciprocitate. Singurul izvor al dumnezeirii

mai pre sus de fiinţă este T atăl. Tatâl nefiindFiu. nici Fiul Tală. ci păstrând cu sfinţenieficcarc din ipostasurile de obârşie cele dclaudă a le sa le . Aces tea sunt uni r i l e ş idistincţiile* din un itatea şi ex iste nţa neg răită.Iar da că este o du m ne ze iasc ă distincţie şi

procesiu ne poir i v ită bunătăţii dum nezeie şti , aunirii suprau nitâţii du m nez eieşli, care se înmu lţeşte pc S ine răm ânâ nd unită, sunt un ite

potr iv it d is tincţie i dum nezeie şti şi transm is iunile înire ele . p rod ucătoar e d e substanţă,

producătoare d e viaţă, făcăto are de înţelepciuneşi cele lalte d aruri ale b un ătăţii, cau zâ a tuturor. prin care se laudă ccle de care seîm părtăşesc în chip n eîm părtâşibil cele par-t ic ipaic156 sau cele care sc împărtăşesc*ult imelor. Şi aceasta este comun şi unitarîntregii dumnezeiri , sâ se facă împărtăşitătoată şi inlreagâ de fiecare din cele ce seîmpărtăşesc şi nici una nu este, prin vreo par le. E ca punctu l din m ij lo cul cerculu i în

conjurai de loate liniile din cerc. Sau allâ pildă: m ultele îm ip ăr ir i ale unei peceţi seîmpărtăşesc de pecetea originală şi în fiecaredin întipăriri* e pecetea întreagă şi aceeaşi şinu este în nici una printr-o parte. Dar e mai

presus şi de accste a ncîm păr tăşirca atoate-cauza ioarei dum neze iri. prin faptul că nu estevreo atingere de ea, nici altceva comun întreea şi cele ce se fac prin împărtăşire.

§6

Ar putea spune cineva: Nu este pecetea*întreagă şi aceeaşi în toate înlipâririle. Darnu pecetea este cauza acestui fapt (căci ease comunică pe sine întreagă şi aceeaşifiecăruia); ci deose biri le* celo r ce sc îm părtăşesc fac neasemenea înt ipărinle originalului unic şi întreg şi acelaşi. DaT, dacâ ar filoate simple şi uşor de îmipărit şi nelcde şinedeosebite şi nu contrare* şi virtuoase, nu

ar fi nici flexibile şi necontestate şi n-arav ea nic i cu raiâ şi cla ră şi pe rsistentăforma primită. Iar dacă le lipseşte ceva dincapaci tatca amint i tă, aces ta e cauza neîm- p ân ăşir ii şi neim prim ârii c la re a celo r câte prov in din incapacitate lo r157.

Dar s-a deosebii* în lucrarea dumnezeiască bine făcătoare faţă de noi* mai ales prinfaptul câ Cuvântul dumnezeiesc cel mai presus de fiinţă s-a fâcu t fiinţă ca n oi d in ce ea cce al nostru, împlinind şi pătimind prin ca în

modul ccl mai înall deosebit şi excepţional, lucrările dumnezeieşti-omeneşti. Căci acestca nu şile-au fâcut comune Tatăl şi Duhul după nici unînţeles, decâ t dacă vede c ineva aceasta în voinţacea bună şi de oameni iubitoare şi potrivită cutoată lucrarea lui dumnezeiască negrăită şi mai pre su s de toate, pe ca re a îm plinit-o făcându-seca noi Cel nesch imbat* ca Du mnezeu şi Cu vântul lui Dumnezeu. Astfel ne silim şi noi sâunim prin cugetare şi sâ distingem cele dumnezeieşti158 precum cc le dumnez eieşli înseles-au şi unit şi s-au şi distins*.

§7

Dar toate câte le-am aflat din accste unirişi distincţii cuv en ite lui D um nez eu în Scr ipturi. le-am expus în învăţăturile teologice tratând despr e fiecarc special, pe cât se poateînfăţişând pe unele în mod explicit şi dezvoltat prin raţiun ea ade vărată şi ap rop iindu-nc cu

m intea n clu lbu raţi dc ved erile arătate înScr ip tur i ; i a r pe a l t e l e , însuşindu-ni - l e potr iv it tradiţie i ta in ice* dum nezeieşti mai p re su s de pu terea noastră înţele gătoare* .Căci, toate celc dumnezeieşli şi câte ni s-au

141




descoperit nouă se cunosc prin şi în participări*. Dar ele însele, cum sunt dupâobârşie şi temelie, sunt mai presus de minteşi dc toată fiinţa şi cunoştinţa. Dc pildâ, dacânum im as cun zim ea* mai presus de fiinţă a luiDum nezeu viaţă sau fiinţă sau lu m ină sauraţiune, nu înţelegem nim ic altcev a decât puterile venite din ea la noi. pu teri în dum -nezeitoa re sau de fiinţă făcătoare sau dc viaţănăscătoare sau de înţelep ciun e d âr u itoa re1- .Dar despre ea cugetăm prin desprinderea detoate luc rârilc înţeleg ătoare , neînţeleg ândnici ca î nd um nez eire sau v iaţă sau fiinţă, căciîi este pro priu să fie prin toată depăşirea ca uzaridica tă peste loate. Iarăşi, am prim ii din sf intele Scripturi câ Tatăl este dumnezeirea iz-vorâtoare*. iar lisus şi D uh ul, m lâd iţele

dumnezeirii născătoare, de sc poate spuneaşa, sau vlăstarele crescute din Dum nez eu saunişte fiori şi lum ini ma i p resus de fiinţă. Da rcum suni ac estea, nu c cu pu tinţă nici a spun e,nici a în ţele ge1*0.

§8

Până aici merge toalâ puterea lucrăriino astre înţeleg ătoare , că loată pâ rinţim ea şi

fiimea s-a dăruit din obârşia părintească şifilială ridica iă peste ţoale şi no uă şi P u terilor supracereşii; din ei sunt şi se numesc şidu m nez eii şi fiii şi părinţii du m ne ze ilor saum inţile asem ănătoare cu Du m nezeu. îm- p lin in du-se duhovn iceşie această lu crare păr in tească şi fiia sc â , ad icâ n e tru p e şte ,nemater i a l , sp i r i tua l ; căc i Duhul dumnezeiesc c r idicai pes ie toată nemaicrial i -t a t e a s p i r i t u a l ă ş i p e s t e l o a t âîndumnezeirea, iar Tatăl şi Fiul sunt prindep ăşire d eas up ra a loatâ p ârin ţim ea şifi imea.

Căci nu există nici o înrudire exactă întreccle cauzate* şi cauze. Ci unele din celecauzate, au chipurile primite de la cauze, darcauzele însele sunt dincolo şi mai presus decele cauz ale, dai fiind în cepum l l o r '’1. Ş i, casâ mâ folosesc de pildele proprii nouă, îndu lcirile şi întristările se numesc făcătoare aleîndulcirii şi întristării. Dar ele însele nici nu

sc îndulcesc, n ici nu sc întristează. Şi de foculcare încălzeşte şi arde nu se spune nici câ seîncălzeşte, nici câ se arde. Şi, dacâ ar spunecineva câ viaţa* vieţuieşte în sine şi lum ina

se luminează în sine. n-ar grăi drept, dupăraţiunea inea, decâ t d acâ ar sp une acesiea înalt mod. anume că cele cauzate Dreexistâ incauze în mod p riso silo r şi fiin ţia l" 1-.

§9

Dar şi toi ce e mai descoperii din toatăînvâjălura despre Dumnezeu* sau forma p ipăib ilă asem enea nouă a lui lisus este denegrăit prin nici un cuvânt şi necunoscutăde nici o minic, chiar şi celui mai dintâidintre înge ri. C â şi-a îns uşit fiinţă om enea scă, am prim it în c hip tainic. D ar nu ştimcum s-a format din sân gele fec iorelnic prinaltă rânduialâ decâi prin cea după fire şi

cum picioarele uscate ce purtau volumultrupului şi greutatea materiei călcau substanţa lichid ă şi ne staiom icâ. Nici celelaltecâte ţin de fiziolog ia (n atur a trupe ască) mai presus de fire a lu i li su s. D espre aceste a nis -a vorbi t des tul în al ie locuri şi s -auînfăţişat dc strălucitul* învăţător* în chipmai presus de fire în învăţă turile teologice elementare , re dând toi ce a prim it el , fie dela Sfinţii teolo gi (au tori ai Sc riptu rilor) , fieceea ce a văzut el însuşi prin cercetare

cunoscătoare în Scripturi , ajutat de multalui deprinde re cu acestca. fie introdus decine va în înţeleg ere a m ai tainică a lor, princare nu numai _a învăţat, ci a şi pătimit celedumnezeieşti. în felul acesta s-a desăvârşitdin iubire, dacâ puiem să spunem aceasta,şi în unirea neînvaţată şi lainică cu ele şi încre din ţa în ele. Ş i. ca să trecem pes te ved erile ce lc m ulte şi feric ite ale. înţeleg erii pu te rnic e a lui în cele m ic i, în învăţăturile teologice elementare, adunate de el, spunedespre l isus acesiea ' .

§10

A le preasfâ ntu lui le ro te i. din învăţaturile teolog ice elem entare

Ca uza luluror* care le împ lineşte pe toate,

este dumnezeirea lui lisus, care păstrează părţile în arm onie cu întregim ea. Ea, ad unândşi dep ăşind şi având dc mai înain te in sine atât partea câl şi în tregul, esie fără sfârşit in cele

142



Despre Numiri le Dumnezeieşti

ce au sfârşit, ca obârşia desăvârşirii , darnedesăvâr.şită în cele des ăvâr şite, ca m ai p resus tie desăvârşire şi anterioară desăvârşirii.Este forma făcătoare de formă în cele fărăformă, ca obârşie a lormei; fără faimă înforme, ca m ai p resu s de fo rm ă. E fiinţă lu

crând în loate f iinţele fârâ pr iha nă, fiinţa mai pre sus de fiinţă, rid ica tă pcslc to ată fiinţa,distingând* loate începuturile şi ordinele şifiind temeiul superior a tot începutul şi ordinea. Şi c măsura* celor ce suni şi veacul şimai presus de vcac şi înainte de veac. E cca plină în ce le cu lipsuri (în cele nedesâvâr-şite)*. sup raplină în cele pline, negrăită, inex prim abilă. mai presus de m in te , mai pre sus deviaţă, ma i p re su s de f iinţă. E ma i pre sus delire in m od m ai p resu s de fire. are supra fiinţa

în mod m ai pre sus de liinţă.De aceea, a venii mânat dc iubirea de

oameni până la fire* şi s-a făcui cu adevăratfiinţă şi a trăil su pra du m ne zcic scu l ca om , casâ fie lăudate cele luate de la noi ca m ai pre susde m inte şi ra ţiune . Şi în acesie a arată ceea cee mai p res us de fire şi ma i p resu s de fiinţă, nunumai întrucât şi-a făcut comunc ale noastreîn mod neschimbat* şi ncamestecat. nepâ-umind n im ic în supra plinătatea lui dc la che-noza (de şertare a) ne gr ăită, ci. ceea ce e şi mainou decât toate cele mai noi. era mai presusde fire în cele fireşti ale noastre, mai presusde fiinţă în cele confo rm e f iinţei, avân d loateale noa stre d in noi mai p re su s de n o i1'’’*.

SU

Dar despre acestea s-a spus destul . Sâurmărim, dcci . scopul cuvâ ntului , explicândnum irile com un e* şi u nite ale d isl inc ţieidum nezeieşti , dup ă puterea n oastră. Ş i , ca sâdefinim clar în cele următoare loate. spunemcă distincţia du m nez eiască, precu m s-a spus,cuprinde procesiunile bune ale obârşiei dumnezeieşti. Câci. dăruiiidu-se luluror cclor cesuni şi având în mod superior participăriletuturor bunurilor, sc distinge în mod unitar,se înmulţeşte în chip linie*, se multiplică fărăsâ iasă din starea dc Unul. Şi, deoarece Dumnezeu este Cel ce este în mod mai presus de

liinţă, da r d ăru ieşte ex iste nţa ce lor ce su nt şi produce ţoale fiinţele , sc zice c ă se înm ulţeşteacel unic. Esie prin producerea din El am ultelor ex isten ţe, răm ân ând nu m ai puţin şi

Unul în înmulţire şi unit în procesiune şide plin în d istincţie, con tinuând în chip supra-fiinţial sâ fie ridicat peste toate cele ce suni şiîn a du cerea unitară* a tutur or la ex istenţă şiîn revărsarea nemicşorală a nemicşoraielorlui dăruirilft5.

Dar, fiind unic. dăruieşte în acelaşi timpdin Sin e ca U nu l. fiecărei părţi şi întregului,unu l ui şi mu lţim ii; este, de ase m enea. Unul înm od m ai pre sus de fiinţă, nefiind nici parte am ulţim ii, nici u n întreg d in părţi. Ş i aşa nu enici u nu l. nici nu p articipă la U nul. nici nu areunitatea. Este Unul dincolo dc acesiea. mai

presus de unul, de unu l în cele ce su nt şi esteşi m ulţim e ne îm părţită, supra plinătate neîm plinită, aducând la ex is tenţă, desăvârşind şisu sţinâ nd l oa lă un itatea şi mu lţimea . Ş i iarăşi, prin îndum nezeir ea din El, făcându-se mulţidumnezei , asemenea lui Dumnezeu, dupâ pute rea fiecăruia , se so coteşte câ este şi senu m eşte o distinc ţie şi o înm ulţire a Dum neze ului ccl Un ul, dar este nu m ai puţin D umnezeu începător ş i Supradumnezeul sauU nicu l D um nez eu, neîm părţit în minţi îm- părţiie. ci unit în S ine şi ncam este cat şi neîn-mulţit în mulţi.

Şi accasia înţelegâ nd -o m ai presus de fire

că l ăuz i t o ru l com un a l no s t ru* şi a lînvăţătorului nostru în dăruirea lum inii dum nezeieşti , cel mult exersat în celc duni-neze ieşii, lum ina lumii, le spun e acestea închip îndumnezeitor în sfintele lui scrieri. De

fa p t. dacă sunt mulţi a şa-z iş ii dumnezei* , fi e in cer. f ie pe pământ - precum sunt mulţi dum /tezei şi dom ni m ulţi - dar pentru not este un singur Dumnezeu. Tatăl, din care sunt roate şi noi întru El. şi un singur D om n lisus

Hrisro s. prin care sunt to ate şi noi p rin El (1Cor. 8 .5-6).

Câ ci în Du mn ezeu u nirile sunt mai presusde d istincţii şi înain tea lor şi su ni nu m ai puţinunite şi după distingerea negrăită şi unitară aU nului. Ac este distincţii com un e şi unite aledum neze irii întregi vom înccrca sâ lc lăudămdu pă pu tinţă, ca procesiuni b un e din num iriledumnezeieşti ce le descoperă în Scripturi,

preştiin du-se. precum s-a spus aceasta, câ

toată num irea d um nezeiască bine lucrătoare,oricăruia din ipostasurile dumnezeieşti s-aratribui, trebuie sâ fie înţeleasă fără deosebireca a întregii obârşii d um neze ieşti.

143




Capitolul III

Despre puterea rugăciunii şi despre fericitul lerotei, despre evlavie şi despre scrierea teologica (despre Scriptură)

§1

Sâ cercetăm. în primul rând. de voieşti,numele bunătăţii, p rim a şi desăvâ rşita şi ex-

p licato area tu turor pro cesiu nilor lui D um nezeu, invocâ nd Tre ime a obârşie a binelui* şisuprabunâ, ca re explică toate preabuncle proniiale ei. Câci trebuie să ne în ălţăm întâ i prinrugăciuni spre ea. ca obârşie a binelui şi,apropiindu-ne cât mai mult dc ea, sâ ne

introducem prin aceasta în cun oa şterea p rea- bunelo r daru ri stato rn ic ite în ju rul ei. F iindcăde fapt ea c prezentă în toate , dar nutoate* su nt p reze nte în ca. Iar când o invocăm pe ca prin preasfintele rugăciuni cuo m inte neu ilburată şi cu capa citatea unirii cuDum nezeu, sun tem şi noi prezenţi în ca. Câcinu e în vreun loc, ca sâ lipsească cuiva. Darşi spunând că este în toa te cele ce sunt. suntemdeparte de infinitatea ei mai presus de loate.cuprinzătoare a tuturor. Deci noi să ne întindem * prin rugăciuni spre întâlnirea mai înaltăcu razele d um neze ieşti şi bune. C ăci se întâm plă ca şi cu un lanţ m ult lum inos* , c are atâ rn ădin vârful cerului şi ajunge la noi. iar nouă,ţinând u-ne m ereu de el cu m âinile, ni se parecăii tragem , da rd e fapt nu noi îl tragem , odatăce c şi sus şi jos, ci noi înşine suntem înălţaţispre lucirile mai înalte ale razelor m ult lum inoase. Sau e ca şi când vrând sâ urcăm pe ocorabie, prinzându-ne de vreuna din funiile*

întinse nouă dintr-o piatră şi date nouă spreajutor, nu tragem noi piatra spre noi. ci noisuntem duşi cu adevărat în corab ie prin piatră.Dar şi inversul: dacâ cincva, stând pc o piatrăfixă, sc depărtează prin ea de corabie, nu facenimic pietrei fixe şi nemişcate, ci el se vadep ărta pe sine de co rab ie şi se va despărţi maimult de ea. De aceea, înainte de orice şi maimult. când e vorba de învăţătura despre D um nezeu. trebuie să începem cu ntgăciunea. nu

ca sâ atragem o putere care e prezentă pretutindeni* şi nicăieri, ci ca prin pomenirile şiinvocările lui Dumnezeu sâ ne predăm pe noiînşine lui şi sâ n e unim cu EI1'1'’.

§2

Dar. poale, trebu ie sâ dăm ca justificare acelor spuse şi faptul că deşi vestitul* nostruînv ăţător lerote i, adunâ nd în văţăturile fundamentale teologice în mod mai presus de fire,noi. ca unii ce nu o p utem face. am scris ahele,între carc şi înv ăţătura p rezentă de spre Dum-„nezeu. Câci, dacâ accla ar fi binevoit sătrateze toa te tem ele teo log ice şi ar fi dezvoltat

în parte fiecare capitol teologic, noi n-am fiajuns la atâta nebun ie sau pro stie, ca sâ socot im câ ne putem apropia cu mai mul tâînţeleg ere şi mai du m ne ze ieşte de celeteologice decât el sau spunând a doua oarăaceleaşi lucruri în mod prisosiior, să vorbimîn deşert*, ba poate sâ-l şi nedreptăţim pe celce ne e învăţător şi prieten, care dupâ dumnezeiescul Pavel ne-a explicat în mod elementar* cuvintele aceluia, răpind vestita luiînţeleg ere şi explic are şi dâru indu-ne -o nouâ.

Dar acela, explicând cu adevărat ca un presbiter* cc le dum nezeieşti , ne-a dat norm erezum ative care cup rind m ulte într-una şine-a fâcut şi pe noi şi pe cei ca noi, dupâ putinţă* . în văţători ai sufl ete lo r mai tinere, poruncin du-ne sâ dezvoltăm şi sâ distingemcu raţiunea, p e m ăsura noastră, expune rilerezum ativ e şi uni tare ale minţii alotînţelegâ-loare a bărbatului acela. Şi de multe ori în-demnându-ne el la aceasia. ne-a trimis şicartea însăşi, ca pe cea mai c onv ingătoare. Deac ee a şi noi î l dăm pe el ca înv ăţătordes ăvârşit al înţele su rilor mai înalte, so-cotindu-l în tre cei m ai pre sus de m ulţi sau ca pe o a d oua S crip tu ră* urm ătoare a lui HristosDumnezeu. Iar celor ca noi le predăm celedumnezeieşti pe măsura noastră. Căci. dacâhrana tare este a ce lor d esăvâ rşiţi, de câtădesăvârşire n-au nevoie cci ce o oferă pe easpre m ânca re? Bine ni s-a spus deci şi aceasia,câ vederea dc sine înţelegătoare* a cuv intelor

spirituale şi învăţarea lor cuprinzătoare arenevoie de o înţeleg ere (m ai) p resbiterială*.Iar ştiinţa şi învăţătura celor ce duc spreac easia se cuv ine d ată ce lor sfinţi şi sfinţiţi

144



Despre Numirile Dumnezeieşli

într-o treaptă mai d e jos. Da r, deşi acea sta s-aobservat şi de noi cu m arc grijă - ca sârămânem cu tâlcuirca la cele distinse de du m nezeiescul învălălor. n-am repetat totuşi prin tr-o tauto lo gie aceeaşi explicare a Scripturii prop usă de cl. F iindc ă şi între toţi ierarh iinoştn de D um nez eu insp iraţi el a stăpân ii,

după autorii Scrip turii , precu m ştii. pesle toţiînvăţătorii de tain e (c ăci şi noi . cum ştii. şi el.şi mulţi <lm sf inţiţii n oştri fraţi ne-am unit înînţelegerea trupulu i dc viaţă înce păto r* şi deDumnezeu încăpător: ba u fosl în aceasta şiIacob, fratele Domnului, şi Petru, culmea devârf şi presbiterială a teologilor*; apoi s-asocotii po trivit pent ru toţi ierarhii să laude, pe cât era în sta re fiecare, bunătatea nesf ârşităin putere a slăbiciunii dumnezeieşti*). Căci,cu toiul ridicându-se peste sine, cu toiulieşind din sine. a pătimit cele lăudate. Şifiecare din cei ce îl auzeau şi îl vedeau, îlcunoşteau şi nu-l cun oşteau . îl soco teau c a uncântăreţ* dum ne ze iesc in spirat de Du m nezeu.

Dar ce ji-aş pute a spu ne ţie despr e celeteologhisite de acela? Căci, dacă nu uit şi demine însumi, ştiu multe de la line auzindunele părţi du m neze ieşti din acele înv ăţăturide laudă. Câci ţi-a fost grija să nu com un ici

în mod trecător cele despre Dumnezeu.

§3

Vom lăsa cele de taină, de negrăit cclormulţi şi ţie cu no sc ute , p en tru câ sfân tacun oştinţă a no astră trebuie să fie com un icatăşi sâ o apropiem, pe cât e cu putinţă, cât maimultora. Fiindc ă cl a întrecu t pe mu lţi dinînvăţătorii noştri în fo los irea timpu lui şi în

cu răţia m inţii şi exactita tea do ve zilo r şi încelelalte sfinte înv ăţături, încâl nu am în cercat niciodată să privim spre un soare atâl demare. Câci am fost con ştien ţi de no i înşine şiştim câ nu ajun ge sâ înţelege m cele inteligi b il e ale ce lo r dum nezeie şti* , n ic i sâ e x prim ăm şi sâ spunem câte sunt cu putinţă degrăit desp re cuno ştinţa de D um neze u. C i, fiind depa rte, su ntem lipsiţi d e ştiinţa bărb aţilordu m nez eieşti în privinţa ade vărului despreDumnezeu. Fiindcă penlru evlavia prisosi-toare* am ajuns la convingerea câ nu auzimşi nu pu tem spune n imic de spre înţelepc iune adum nezeiască, dacă n-am primit* în minte cânu Irebu ie sâ fim fără gr i jă în p rivinţacuno aşterii posibile a ce lor dum neze ieşti. Iardespre aceas ta ne-au convins nu numai

do rinţele fireşti ale min ţilor , care tind cuiubire spre vederea celor mai presus dc fire,dar aceasta e şi cea mai bună orânduire alegilor dumnezeieşti . Ea a hotărât sâ neocupăm cu cele mai presus de noi* şi devrednicia noaslrâ, neajunse însă (num ai prinnoi); să înv ăţăm toate câte suni dorite d e noişi ni s-au dăruit. Dar a poruncit* sâ le transm item cu bun âtaie, înda tă, şi altora.

Ascultând deci şi noi de acestea* şi

neobosind sau neslăbind în căutarea cclordu m nez eieşli, pe cât este cu putinţă, darajutând şi pe cei fără putere să privească lacelc mai înalte ale noastre, nelăsându-i nea-

juta ţi, ne-am si li t sâ le scriem . Nu în drăznimsă vă învăţăm cev a n ou, ci d istingem şidescopcrim . în mod rezum ativ, cele spuse delerotei*, sfinţitul cu a dev ărat de Du m nezeu , prin cerc etările în parte şi am ănunţite alefiecărei teme167.

Capitolul IV

Despre bine, lumină, frumuşele, iubire, extaz, râvnă, şi că răul nu e nici din ceea ce este şi în cele ce sunt

SI

Să îniuntăm deci* cu cuvântul la bunătateaînsăşi pe care teologii (autorii Scripturii) oatribuie prin excelenţă dum nezeirii mai presusde dum nez eire l6S şi o deosebesc* de toate, cum

socotes c, num ind b un ătate însăşi existenţadumnezeiască (obârşia dumnezeiască) care. prin însăşi faptu l că e binele, ca bine fiinţial*

(prin fiinţă). întinde bunătatea Ia loate cele cesuntlM. De fapt, precum soarele nostru*, nu princuge tare sau voinţă, ci prin însuşi faptul câeste.

145




luminează toate care participă la lumina luidupă raţiunea puterii lor, aţa şi binele ma i presus de soare, prin însăşi ex istenţa lui. ca a rhetipul ridicai mai presus de chipul lui obscur,transmite tuturor, pe măsura lor. razele întregii

bunătăţi. Prin ac estea au luat subzistenţă loatefiinţele, puterile şi lucrările inteligibile şi

înţelegătoare*. Prin ele îşi au viaţă pe rm anen tăşi neniicşorată, liberă dc toată coruperea şimoartea* şi de materie şi de naştere şi de nestatornicie şi curgere şi sunt deasupra oricăreischimbări spre altceva şi spre altundeva. Câcisunt cugetate ca nctmpeşti şi nemaleriale şiînţeleg ă i minţi în m od mai presus de lume şilumine ază în sen s propriu* raţiunile ex istenţelor şi iarăşi îşi dobândesc cele p roprii de lacele înrudite. Şi au s tatornic ia din bunătate şi deacolo este temeiul, susţinerea, paza şi locaşul*

celor bune. Şi dorind-o pe ea. au şi existenţa şi buna existenţă170. Şi sunt în tipărite de ea închipul binelui, pe cât este cu putinţă şi com unicăşi celor de dupâ ele, cum aratâ rându iala dum nezeiască, clin darurile binelui de care se îm părtăşesc ele171.

§2

De acolo au ele* treptele mai presu s delume. unirile între ele, deosebirile neconfundate, puterile ce urc ă pe cele mai dc jos la celcmai bune; de acolo suni: purtarea de grijă acclor mai înalte pen tru cele de al do ilea (rang)şi păstrarea puterilor proprii, neschimbateledezv oltări în ele însele , iden tităţile în d orin ţa binelu i, stările dc vârf şi toate cele la lte câtes-au spus de către noi în scrierea D espre însuşirile şi treptele îngereşti*. Dar şi celc ceaparţin ierarhiei cereşti, purificările potriv iteîngerilor*, călăuzirile luminoase mai presus

de lume şi laptele desăvârşitoare ale întregiidesăvârşiri îngereşti, le au din bunătatea iz-vorâtoare şi atoaiecauzatoare. De la ea li s-adăruit chipul binelu i şi arătarea bunătăţii a scunse în ele şi faptul de-a fi îngeri* sau vestitori ai ei. adicâ ai dumnezeieştii tăceri şifaptul de a fi ca un fel de lumini arătate,

pro iectate ca tâ lcuiri ale Celu i ce este în celcascunse. Dar şi sufletele* dc dup â acele sfinteşi sfinţite m inţi şi toa te ce le bune ale su fletelor sunt pentru bunătatea mai presus de

bine : faptul de-a fi în ţelegătoare , d c-a avea c aviaţă esenţială (fiinţialâ) însăşi existenţanepieritoare, dc-a fi călăuzitoare prin ele ca b in e. de-a p u tea fi în ălţa te spre o b ârşia

bin elu i* alătu rea ce lo r bune şi de a se îm părtăşi de ilum in ăr ile ce ţâşnesc de acolo , pe potr iv a lor, şi de a ’partic ip a cu toată pute re ala darul binelui şi toate celelalte înşirate denoi în scrierea D espre sufle t* . Dar. dacâ tre buie sâ o spunem , şi sufle te le neraţio nale * sauale animalelor, câte strâbai aerul şi umblă pe

păm ânt şi câte sc tâ râ ie pe păm ânt şi-şi ducviaţa în apă sau um blă în m od am fibiu * şi câtevieţuiesc ac op en tc sa u în pe şteri sau simpluau un suf let sau v iaţă cu sim ţur i şi ele toates-au în su fleţit şi au prim it v iaţa pen tru bunătate . Ş i to ate p la nte le au pen tr u ea viaţăcrescătoare şi mişcătoare din fire. Şi oricesu bs tan ţă ne îns uf leţită şi fâ râ v iaţâ ex istă din pric in a binelu i şi a prim it pentr u el deprin derea fiinţialâ* 1 .

§3

lar peste toate* ccle existente (cele cesunt) este binele. El dă chip fără chip; şinu m ai în el este nef i inţa, c a cce a ce întrecefiinţa şi neviaţa care întrece viaţa şi înţelepciunea care întrece l ipsa de minte şi toatecâte sunt în bine formatoare superioare alecelor fârâ chipuri , . Şi dacâ t rebuie sâ o

spunem , ţoale ccle ce sunt d oresc bine le celmai presus de toate, care el însuşi nu este*şi se străduiesc cum să fie în bine şi bune,care e cu a dev ărat m ai presu s de fi inţă prindepăşirea tuturor

§4

Dar. trecând noi prin mijloc, ne-a scăpaidescrierea binelui , carc esie cauza începu

turilor şi sfârşiturilor celor cereşti* sau a pre zentări i fiinţei (s ubsta nţei) lor, care nu lelasă nici să crească, nici să se micşoreze, amişcărilor tăcute în mersul ceresc atât dc întins şi a ordinii stelelor, a măreţiei luminilorşi stabilităţii lo r şi a var ie tăţii s ch im bătoare am ultor m işcări ale uno r stele şi a ce lor doilum inători, pec arc Sc riptura îi num eşte mari*(cf. Fac. 1,16). a revenirii lor periodice laaceleaşi locuri, prin care se succed zilele şinop ţile şi se m ăsoa ră lun ile şi an ii. ca re d efi

nesc* mişcările ciclice ale timpului şi alecelor din timp şi le numără, le statornicesc şiIe susţin. D ar ce ar spun e cin ev a des pr e însăşiraza soarelui în sine? Căci lumina ei este din

146




şi adună în sine. ca mai p resus de ea şi înaintede ea. toaie cele înţeleg ătoare şi cele raţionaleşi le leagă înlr-una . C âci. precum ne ştiinţadez bină* pe cci rătăciţi, aşa prez enţa lum iniiinteligibile (spirituale) adună şi uneşte şidesăvârşeşte pe cei luminaţi şi-i înto arc e de laopiniile* multiple spre Cel cu adevărat exis

tent (7tpO<; t o OVTCOQ OV> şi-i adună de lavederile variate sau. mai bine zis. de laînch ipuiri* la cuno ştinţa ce a una. adevărată,curată şi unitară, umplându-i de singura şiunica lumină177.

§7

Acest bin e e lăudat de sfinţii cuvântători

şi ca frumos*, şi ca frumuseţe, şi ca iubire, şica iubit şi prin loate celelalte numiri dumnezeieşti cuvenite frum osului, de frum useţefăcător şi plin de har. Iar frumosul .şi frum useţea se pot dist ing e în cau za care lecuprinde în una pe loate . Câci aces teadis i ingân du-le în loate exis tenţele ca p ar ticipate şi part icipante, spunem cit frumoseste ceea ce pa rt icip ă la fru m use ţe, iarfrum useţea es te pa rt iciparea la cau za fru mu seţii tu turo r cclo r frum oa se. Iar frumo

su lui inai p re su s de f i inţă i se spun efrumu seţe, pe nlru frum useţea tran sm isă de laea tuturor celor ce există, ficcăruia în mod

pro priu şi pentru câ c cauza bunei arm onii şiluminozităţi, ca o lum ină cc transm ite tutu rortransm isiunile de fru m useţe fâ câtoarc alerazelor ei izvorâtoare şi ca una ce atrage la

sine178 (KOt\o0v; de unde i sc spune şi fru

mos. icdtAAoţ) loa le şi le adun ă pe toate înloate ca în una şi aceeaşi. Iar frumosul, ca

atotfrumosul şi suprafrumosul şi pururea exis-icnt şi acelaşi frumos, nu devine, nici nu se pierde, nic i nu creşte, nic i nu se veşteje şte,nici nu ia cev a frum os în altcev a urât. nici nuc o dată. altădată nu. nici nu e faţă de cevafrum os, faţâ de altceva u rât. nici nu e acu m .iar acum nu. ca uneori fiind frumos, alteorinu, ca fiind unora frumos, altora nefiind frumos. Ci acelaşi e în sine cu sine, de acelaşiunic chip*, fiind pururea frumos şi având însine, mai înainte de tot frumosul. în mod

superior, fru m useţea izvorâtoare . C âci a preexistat prin fire a sim plă şi suprafi reasc ă aluluro r ce lor frum oas e, toată fru m useţea şi toifrumosul în mod unitar în calitate de cauzâ.

Câci din acest frum os* le vine tuturo r celorce sunt existenţa şi pentru frumos suni toatearmoniile şi prieteniile şi comuniunile întretoate şi toate; şi prin frumos s-au unit toate.Şi frumosul e începutul luluror sau cauzafd ţâto are a tu turo r. El le m işcâ pe toa te şi lesusţine prin dra go stea de fr um us eţe proprie.Şi c capătul tuturor* şi cauza iubită şi finali(câci toate se fac pen tru frum os) şi ex em plari,câci toate sc definesc conform lui. De aceeafrumosul este acelaşi cu binele, pentru câtoate se doresc după frumos şi bine prin toatăcauza. Ş i nu există cev a din ce le ce sunt caresâ nu se împărtăşească de frumos şi de bine.Ba, cuvântul va îndrăzni sâ spună şi aceasta,câ şi ccca cc nu este* pa rticipă la frum os şi la bine. Câci şi cl va fi frum os şi bun când se va

lăuda în Du m nezeu prin înlăturare a tuturor înm od m ai presu s de de fiinţă. A ces t U nul bunşi frumos este în mod unilar cauza tuturorcelor m ulte frum oase şi bune. Din accsta sunitoate exis ten ţele fiinţialc* ale celo r ce suni,un irile, deose birile , ide ntităţile, diferen ţele,asemănări le , neasemănâri le , cele comunecelor contrare, neamestecâri lc celor unite, pronii le celo r m ai d e su s, deosebir ile celo r dinaceleaşi elemente. întoarcerile celor de mai

jo s, stările nem işcate şi dura te le tu turor celo r

ce se pâzcsc pe ele însele. Şi iarăşi celecomune tu turor în toa te , în mod propr iufiecâru ia şi acord urile şi prie ten iile nc con fun-dale şi arm on ii le în treg ulu i , com pa raţii lealiate în întreg, legăturile nedesfăcute alecelor ce sunt . succesiunile neîntrerupte alecelor ce se desfăşoară, toate s tări le* şim işcările m inţilor, ale su fletelor , ale trupurilor. Căci c o stare şi o m işcar e în toa te, ceeace ţine pe fiecare du rab il mai p resu s de oricestare şi mişcare în raţiunea sa şi îl mişcâ înm işca rca p ro p rie l71'.

§8

Şi sc spune c â se m işcâ m inţile dumnezeieşti. unindu-se în mod circular* cu iluminări le fârâ începui şi fârâ s fârşi t a lefaim osulu i şi binelui; d ar şi în m od d irect (înlinie dreptă). cân d ies spre p urtar ea de grijă acclor mai de jos. îndreptându-le pe toate înmo d direct (în linie dreaptă) şi în m od c ircularşi în spirală cân d, pu rtân d dc grijă de cele m aide jos. rămâ n fără sâ iasă din ele în identitatea

148




lor. în această identitate a frumosului şi binelui cc se mişă nesfârşit unul în al tul.

89

Iar mişcarea sunetului* esie circulară, caintrare in sine însuşi de la celc din afară şi caadunare unitară în ele insele a puterilor luiînţelegătoare, ca a du na re cc-i d ăruieşte su netului. ca într-un cerc, nerălăcirea. întor-cându I şi adunându-1 de la cele din afară,întâi în el însuşi, apoi ca pe unul ce a devenitunitar, umndu-l cu pu terile cc se unesc în m odunitar şi astfel conducându-1 spre frumosul şi binele care e mai presu s de toate cele cc sunişi e unul şi acelaşi şi fără începui şi fârâ sfârşii.Iar în spirală* sc mişcâ sufletul. întrucâtuneşte cunoştinţele du m ne ze ieşli în mod pro

priu cu sine. nu în chip în ţele gător şi unitar ,ci raţional şi desf ăşurat, c a prin nişte lucrăriamestecate şi unitare. Iar în mod direcl (înlinie dreapta), când neintrând în sine şinem işcându-se prinir-o înţeleg ere unitară(căci aceasia este, cum am spus. în cerc), cimişcându-se spre cele din jurul său şi de lacelc din afară, se îna lţă ca d e la nişte sim bo alevariate şi înmulţite spre intuiţiile simple şi

unitelw.

§10

Deci cau za a cestor irei m işcări ale luiurorşi a cclor sensibile* şi cu mult înainie a persistenţelor şi st ărilo r şi tem eiu rilo r, ca şisusţinăioarea şi ca pătu l final al lo r es te frumosul şi binele, care e mai presus de loatăstarea şi mişcarea* . D e ac eea , loată slarea* şi

mişcarea e din el şi in el şi spre el şi pentru cl.Câci din el şi prin cl e şi loată fiinţa şi viaţa şia minţii şi a su fletu lui, m icim ile şi egalităţile,mărimile, măsuri le, asemănările celor cesuni . armonii le, combinări le. întregimile, părţile; din el e lo iul unul şi m ulţim e*,legăturile p ărţilo r, u nirile tu turo r părţilor,desăvârşirile înlregurilor. calitatea, canli-laiea, cât im ea, n esfâ rşitul , com pa raţii le,deosebirile, toată nes fârşirea, toa tâ m arginea,loale definiţiile*, trepte le, dep ăşirile, ele m en

tele, form ele, to atâ fiinţa, ţoa lă pu tere a, loatălucrarea, loată dep rind ere a, toa tă simţirea,toaiâ raţiunea, lo ală înţelege rea , toa tă atingerea. loa iă ştiinţa, loală un irea. Ş i sim plu , lol

cc există e din frumos şi bine şi în frumos şi bine şi s e înto arce sp re frumos şi bine. Ş i toatecâte suni şi se fac suni şi se fac pentru frumosşi bine şi toate privesc spre el şi sunt mişcatespre el şi se susţin dc el şi sunt din pricina luişi pentru el; şi în el e toi începutul ca model*

săvârşitor. făcător, for ma tor, temeiul elem en telor şi. sim plu, lot înc ep utul, toa tâ susţinereaşi capătul final. Şi, ca să spun înir-un cuvânt,toate celc cc sunt. sunt din frumos şi bine. Şi,toate cele ce nu suni* sunt în chip mai presusde fiinţă în fru m os şi b ine. Ş i acesta esteînceputul tuturor şi mai presus de începui şisupradcsâvârşit. Că din el şi prin el şi în el şi spre el xunr toate , cum spune sfântul cuvânt(Rom. 11,36). Deci. tuturor le esie dorit şiiubii frumosul şi binele. Şi pentru el şi din

pric in a lui iu besc şi cele mai mic i pc cele maiînalle* întoarse spre ele şi stau în co m uniun ecu cele d c aceeaşi con stituţie şi treaptă; şi cclemai înalle au purtare de grijă pentru cele maimici şi ele se susţin pc ele; şi loate do rindfrumosul şi binele, fac şi voiesc toate câte lefac şi le voicsc. Dar Cuvântul adevărat îndrăzneşte să spună şi aceasta, că El însuşi ecauzatoru l luiuror p enlru cov ârşirea bu nătăţiişi pe toate le iubeşte şi toate le face, toate ledesăvârşeşte, loa te le susţine, toate le întoarce

spre S ine şi esie şi iubirea dum neze iască, facerod itor binele binelui penlru bine. Câci însăşiiubirea binefăcătoare* a celor ce există, pre exis tând în m od covârşitor în bin e, nu l-alăsat pe ac esta sâ rămân ă nero dito r în sine. ciI-a mişcat pe el la făptuire prin cov ârşirea carele face* pe toate181.

§11

D ar sâ nu soco tească cineva* câ vest imnumirea erosului contrar Scripturi i . Căciso co tesc câ este lucru ner aţiona l şi strâmba nu fi aten t la înţeles ul s co pu lui, ci lacuvinte. Şi aceasia nu este propriu cclor ccvoiesc sâ înţelea gă cele du m nez eieşti, cice lor ce pr imesc sun ete le s imp le şi pcace stca le ţin la partea d in afa ră a ure chilornetrecute înlâuntru şi nu voiesc sâ ştie ceî ns eamnă cu t a re cuvân t ş i cum t r ebu i e

lăm uri t şi prin al te cu vin te cu ac elaşiînţele s* şi ma i rev elato are . Ei rămân Ia litereşi la sem ne neîn ţele se şi la silab e şi vorbenecu noscu te care nu sc deschid înţelegerii

149




sufletului lor şi sună exterior la auzul lor. bom băn ite prin buze. Ei su nt ca aceia ca re nu pol vedea c a n um ărul patru înseam nă dc d ouâori doi sau câ linia dreaptă poate fi trasă prinmai multe linii drepte sau că locul matern poale fi indicat prin locu l patern sau câ oricealtceva poate 11 indicat prin alte mu lte cuvinte

care înseamnă acelaşi lucru. Trebuie ştiut*, potr iv it drepte i ra ţiu ni, că de li te re , de silabe,de cuv inte, dc prop oz iţii şi cuv inte ne folosim pentru sim ţuri şi câ atu nci când su fletu l scmişcâ prin actele lui înţelegătoare spre celecu gc talc, sunt de p risos oda tă cu sim ţurile şicele simţite prin ele. La fel sunt de prisos şi pute rile în ţelegătoare *, când su fletu l devenitIn chip dumnezeiesc se atinge într-o unireneîn ţeleasă dc razele lum inii ncap rop iate prinatingeri care nu se folosesc de ochi. Da r când

mintea se sileşte sâ se mişte prin cele s ensib ilespre înţelegeri co ntem plate intuite, cele ce nevin prin simţuri ni se fac mai văd ite*, cuv intele mai clare, cele văzute mai înţelese, caatunci când cele arătate prin simţuri râmânnelămurite. Atunci cele sensibile nu se vor putea în făţişa bine* m in ţii . D ar ca sâ nu părem câ spunem acestea, sc him bând Scripturile, sâ le audă pe ac estea cei ce cerceteaz ă(critică) numirea iubirii (eros)', lubeşte-o

(Cpdc0T|Xl) p e ea şi re va păstr a p e tine. Im bră {işeaz-o p e ea şi cin ste şte-o p e ea , cu să te îmbrăţişeze (Pild. 4.6-8). Şi loale celelalte pe ca rc le laudă Scriptu ra .

§12

Dar unora din sfinţii noştri cuvâ ntăto ri lis-a pârul* câ numele ero s (drago ste) este mai p u ţin d u m n e z e ie sc d ec â t ce! dc agape

(iubire). Aceştia sâ audă* câ scrie şi dumnezeiescul lgnatie*: Erosul meu* (dragosteamea) s-a răstignii. Şi în introducerile anterioare* la Scripturi vei afla pc careva spunânddespre dum nezeiasca înţelepciune: \f-u m îndrăgostit de frumuseţea ei (Inţel. 8,2). Deci sănu ne temem dc numele dragostei (eresului),nici sâ nu nc tulbure pe noi vreun cuvântîndoielnic despre ea. Mie îmi pare câ Scripturile va d un înţeles com un în num ele deiubire şi dc eros. de aceea foloscsc mai mult

pentru cele dum nezeie şii* cu vân tu l e rosadevărat, din cau za prejud ecăţii nec uvenite aunor astfel de oameni. Deoarece nu numai

noi. ci şi Scripturile laudă erosul ca potrivit p e n l r u D u m n e z e u . D a r m u lţim ile ,nepricepând unitatea numelui dumnezeiescde eros, s-au rostogolii, pc măsura lor, la ofolosire divizată şi trupească şi distinctivă alui, cum nu este ad evăratul ero s, ci idolul sau,mai bine zis. o câdcrc de la erosul adevărat.

Câci m ulţim ea* nu poate pricep e unitateacrosului dumnezeiesc şi unic. Dc aceea, p ăr ân d m u lto ra un num e m ai greu* deînţele s, a fost folosii pen tru în ţelep ciun e»du m ne ze iască spre înălţare a şi rid icare a lorla cunoaşterea dragostei adevărate ferosului adevărat) şi spre eliberarea de greutateaîn ţeleg erii ei. Dcci noi. când întâlnim pe uniicare c ug etă în m od in ferior, să înţelegem închip cinstit, ţinând seama şi de cuvântul: Căci s-aîntors* iubirea ta. asupra mea mai minimală

decât dragostea ( a y a n iy a iv )Jenteilor (II Reg.1,26). Penlru cei ce aud drep l ccle dumnezeieşti,sfinţii autori al Scrip turi lor folosesc* în acelaşiînţeles cuvântu l iubire (agape) şi eros, potriviirevelaţiilor dumnezeieşti. Şi au aceeaşi puterede unire şi legare şi de am estecare* cu f ru m o s^ >,şi binele. Câci ele suni pen tru frum os* şi bineşi frumosu l şi binele provin d in ele şi ţin pecele de aceeaşi treaptă în comunicare reci pro că. dar şi mişcâ pe celc din tâ i spre pu rtarea

dc g rijă a celo r de al doilea şi întăresc pe celede mai jos prin înloarcerca lor spre cele maidc su s1* .

§13

Dar crosul dumnezeiesc este şi extatic*,nclăsînd pc cei îndrăgostiţi sâ fie ai lor. ci aicelo r de care sunt îndrăgostiţi. Ş i ara tâ pe celesuperioare, purtătoare de grijă penlru cele in

ferioare. şi pe ccle de acelaşi grad susţinându-SCjuna pe alta. şi pe cele inferioare într-o înioarceredumnezeiască spre cele dintâi. De aceea şimarele Pavel. ajuns în posesia erosului dumnezeiesc şi părtaş de puterea lui exta tică, zice cugura îndumnezeită: Nu mai trăiesc eu, ci Hris- tos trăieşte in nun e (Gal. 2.2 0). Z icc ac easta caadevărat cuprins d e drag oste şi ca cel cc a ieşitdin sine*, cum însuşi zice. în Dumnezeu şi cacel ce nu mai trăieşte viaţa lui. ci viaţa Celuiiubit, ca foarte iubit. Dar puiem îndrăzni* săspunem şi aceasla, câ şi cauzatorul tuturor, prin erosu l frumos şi bun penlru toţi, pen lruco vâ rşirea b unătăţii iubitoa re (erotice), iese




al'an'i din S ine p rin pu rtările de grijă spre toaiecelc ce suni şi oarecum atras de bunătatea şiiubirea şi erosul său. Şi ieşit de sub toate şi pesie toate, se coboară spre ceea ce e în toate,neieşit din Sine în puierea lui extatică mai presus de fiinţă. Dc accca îl num esc pe El ce i puie m ic iîn cele dum nezeieşti şi râvniior* , ca

bogat în ero sul lui bu n la ţă de cele ce suni şica Ccl ce s t im ule az ă râvn a do rinţei dedragoste şi ca arătându-se pe Sine râvnitor înea făcând aceasia şi pe cele dorite râvniioareŢaţă de El. ca unele ce sunt prov ide nţiale dcEl. Şi atât cel îndrăgostit cât şi dragostea sun!în întregime ale dragostei şi ale binelui. Şicele înleineiate dc mai înainte în frumos şi bine există şi su nt făcuie penlru fru mos şi bin els-‘.

§14

Dar ce voiesc în general* vorbitori idespre Du mn ezeu câ nd ÎI num esc o dată erosşi iubire, altâ dală îndrăgii (prin cros) şi iu bii*. Numirile din tâ i îl arală cauzato r şi producător şi născător; iar cele de al doilea îlaratâ pe El însuşi. Şi prin primele e mişcai*,

prin cele de al doile a m işcă. Aceasta aratâ câ

El însuşi e mişcător al său şi prin Sine. Astfelîl numesc pe El iubit şi vrednic de iubit, cafrumos şi bun. Iar cros şi iubire îl numesc cafiind putere mişcătoare şi în acelaşi limpînălţătoare spre S ine . ca fiind sing uru l Elînsuşi şi prin Sine frumos şi bun şi ca fiindarătarea sa prin Sine. Şi ca fiind lucrarea bună a unir ii cu S in e rid ica tă peste toată*unirea şi m işca rea înd răjfită (a cro su lui)*,simplă, de sine mişcătoare, de sine luc r ă to a r e . p r e e x i s t e n t ă b i n e l u i , iz-

vorâtoa rea b u nătăţii în cele ce su nt şiîntorcându-le iarăşi spre bine. în aceasiase arată cu deosebire erosul dumnezeiescnesfârşit în sine şi fără începui penlru bin e. din bin e şi în b in e şi sp re b in e.nnşcându-se în s ine, în învălui re proprie ,fără abatere în aceeaşi cal i tate şi proiec-lându-se pururea, dar rămânând şi res ta-

b ilin du-se la fe l'* ' .Aces iea le-a spus şi ves t i tul nos t ru

săvârşi tor a l cc lor s f in te în ch ip dumn e z e i e s c . în i m n e l c d r a g o s te i (d u m nezeieşt i ) . ca sâ nu gândim ceea cc enecuvenil şi ca să-l avem ca pe un cap

sfinţit al no stru în cuv ân tul no slru de spree r o s 1*5.

§15

Din irnnele dragoste i (c rosu lu i) ale preasfântului lerotei

Erosul*, f ie că-i z icem dumnezeiesc,fie îngeresc, fie mintal, fie sullctcsc, fiefizic, să-l înţeleg em ca pe o putere u nifica toare şi înart iculatoa re, ca re m işcâ cele su p e r io a re sp re pu ri arca de g r i jă a ce lo rinferioare, iar pe cele de acelaşi fel sprereciproci tate în comuniune şi la urmă pecele inferioare spre întoarcere la cele mai

înalte şi mai înaintate

§16

D in acele aşi im ne de dragoste a le acelu ia şi

Dcoarccc am dat ordinea multelor Irepteale dragostei (carc purced) dintr-una*, vomspune în c cle urm ătoare c are su nt cuno ştinţeleşi puterile felurilor dragostei (erosurilor) dinlume şi mai pres us de lum e. pe carc le întrec,du pă scop ul ra ţiun ii, trep tele şi ordineledragostei înţelegătoare şi inteligibile, mai presu s de care se află crosurile de sine in te ligib i le şi d um ne ze ieşt i a le fru m use ţi loradevărate, care au fosl cântate cu dreptate denoi. Rezu m ând acum iarăşi loale în erosul celunul şi concentrat, vom prezenta pe tatăl tuturor; şi strângând din cele multe. întâi vomaduna două feluri ale dragostei, peste cares t ă p â n e ş t e c a u z a a n t i c i p a t ă n e s u p u s ărelaţiei*, a drag ostei în tregi de d inco lo deloate, spre carc tinde în armonie cu fiecaredintre existenţe erosul înlrcg din loate*.

§17

A le acelu ia şi , din acele aşi im ne ale dragostei

Adunându-le iarăşi pe acclcaşi în una, sâspunem că esie o unică putere sim plă care sc

151




ceva propriu făcui, ci ccea ce face el e numaisâ dezb ine şi sa co ru pă su bzistenţa cclo r cesunt Iar de zice cin ev a că cl este născător şi prin co ruperea lui dă altuia naşiere. trebuiesâ-i răspundem cu adevărul ca nu corupereadâ naştere, ci. întrucâ t e coru pere, râul coru peşj înrăieşte numai, iar naşterea şi fiinţa se produc num ai din pri cin a binelu i; riu l prin elesie corupere, dar dacă este născător, estedatorită binelui. Şi întrucât e rău. nu c niciexistenţă, nici făcător de existenţă. Dur şiexistenţa e pentru bine şi bine le, existând, efăcător al celor bune. Mai bine zis* nu va finici acelaşi lucru prin aceeaşi (cale) şi bine şirău. nici nu va fi în pu tere a ac eluiaşi .ţi co ru perea şi facerea ca aceeaşi. Nici nu e râul însine putere d e sine sau st ricăciun e de sine. nici

existent, nici bine, nici născător, nici făcătoral celo r ex iste nte şi bune11"1.Dar binele, în cele în care va fi dep lin, face

cele depline şi neamestecale şi în întregime bune*. Ia r cele ce se îm părtăşesc dc el mai puţin, sunt şi bune şi nedepline. pentru lipsaaliata in bine. Şi peste tot râul nu e nici bun,nici făcător de bine. Ci cel ce e mai mull sauni.ai puţin apropiat dc bine. va fi şi el bun înmod co res punză t o r . F i i ndcă bună t a t eadesăvârşită difuzată prin toate nu ajunge nu

mai pânâ la fiinţele aio ibu ne d in jurul ei. ci seîntinde până la cele din urmă*, aflându-se înunele in întregim e, iar în altele în m od red us,iar in altele in modul cel mai de pe urmă. precum poate fiecare din lre exis te nţe sâ seîmp ârtăşesca de ea. Şi u nele se împ ărăşesc cutotul de bine. altele se lipsesc mai mult saumai puţin de el, iar a ltele au o partic ipare maislăbită la bine şi in altele binele e prezent*

printr-o ult im ă trăsătură. Căci dacâ n-ar fi prezent bin ele în fiecare pe m ăsura lu i. celc

atoldumnczcieşii şi atotvechi s-ar afla. pnnneîmpâriâşire. pc ireapta din urmă. Dar cumar fi cu p utinţă ca toate sâ se împărtăşea scăîntr-un singur chip de bine, odată ce nu sunitoate la feî de capabile de împărtăşirea în-

' treagă?

Dar măr i mea pu t e r i i covâ rş i t oa re a binelui este aceasla. câ le în tăre şte şi pe celelipsite de el şi îns ăşi lipsa lui* poate prim iîmpărtăşirea întreagă de el. Şi dacă trebuie să

spunem ade vărul cel m ai cutezător, şi ccle cese lup tăcue l* se împ ărtăşesc d ee l din puterealui. Mai bine zis. ca sâ spun pe scurt, toateexisten ţele. întruc ât su ni. sunt bune şi sunt din

bine; dar în trucât au o lipsâ în bine, nu suntnici bune, nici existente. Astfel în cazul unorînsuşiri, cum ar fi căldura sau răceala, multedin existenţe pot l'i încălzite dar pot exista şifiind lipsite dc căldură; şi multe existenţe potfi lipsite de v iaţă şi de minte. Şi Du m nez eufiind ridicat din fiinţă exis lâ în mod mai presus de fiinţă. Şi sim plu. în toate cele lalte,î n c e t â n d s a u n e a f l â n d u - s e d e l o c v r e oînsu şire, ex istenţele sunt şi pot subzista. Darcel lipsit de bine in tot felul* n-a fost. nici nueste, nici nu va fi. nici nu poate fi nicăieri,nicidecum. De pildâ. cel neînfrânat, deşi s-alipsii de bine p rin po fta neraţiona lâ. în acea slanici nu este. nici nu pof teşte cc le ce sunt*, da rse îm p ărtăşeşte totuşi de bine p rint r-otrăsătură obscură a unirii şi iubirii. Dar şi

m ân ia partic ipă la bine. prin fap tul că se mişcâşi doreşte sâ îndreple pe celc ce par rele şi sâle întoarcă spre ccea cc pare bun*. Şi însuşiccl ce pof teşte v iaţa cea m ai rea, ca unul ccdo reşte peste lot viaţa, care lui îi pare, în plus.cea mai bunâ, chiar prin faplul câ pofteşteviaţă şi tinde spre viaţa părută lui ca cca mai bunâ. particip ă la bine.

Şi dacă desf iinţezi cu totul binele, n u va finici fiinţă, nici viaţă, nici dorinţă, nicimişcare, nici altceva nimic. Deci şi a se face

cev a nu este prop riu p uterii răului, ci e semnul p rezenţei unui bin e m ai m ic , în tru câ t şi boala* este o lipsă în rânduia lâ , nu a în tregii(rânduieli). Căci dacâ s-ar produce aceasta,nici boala nu va subzista. Dar boala rămâneşi este. având ca fiinţă o rânduialâ micşoratăşi subzistând în ea. Câci ceea ce-i lipsit cutotul* de bine, nici nu există, nici nu e în celece sunt. Da r starea am esicca tâ în cele ce sunt. pentru bin ele din ele . este prin aceasla şiexisten ţă în cele ex istente, întru cât participă

la bine . M ai bine z is. toaic ex istenţele sunimai m ult sau mai pu ţin în m ăsura în care

particip ă la bine. Râul prin sine nic i nu este .nici nu va fi nicăieri, nicidecum. Iar ceea ccîn parte este. în parte n u este, întrucât a cazuldin Cel ce este pu rurea, nu este. da r întrucât particip ă la a fi. prin acesta esie şi în elstăpâne şte şi se sa lvea ză atâ l existenţa, câ t şineexiste nţa.

Şi răul carc a căzut cu lotul din bine, nu

va fi bun nici în c ele ce sun t mai n iuli. nici încele ce suni m ai puţin. C eea ce e în parte bun .iar în parte nu e bun. se luptă cu vreun bineoarecare, ilar nu cu binele întreg. Câci e

153



Despre Numirile Dumneze i eş t i

susţinut şi el dc pa rtic ipa rea la bine şi bine leface sâ fiinţeze* şi lipsa lui prin participareaaci*. C âci plecând binele cu iotul, nu va mai

fi în general ceva bun. nici ceva amestecat,nici rău prin sine. Câci dacă râul este un binenedep lin, prin absenţa deplină a binelui, vaipsi şi binele nedeplin şi ccl deplin . Ş i atunciste şi se vede răul. când c contrar celor* înare este, iar de cele bune este despărţit, Căcisie cu neputinţă ca aceleaşi să se lupte cuceleaşi în toaic. Deci râul nu esle existent.

§21

Câci El sau nu e bun sau lace binele şi aducela existenţă cele bune. Şi nu e odatâ aşa, inc altădată nu e aşa. Căci prin aceasta ar dove$schimbare şi prefacere. Cel aloidumnezeişOe cauza tuturor din jurul lui iar dacâ în Dumnezeu binele* este însăşi fiinţa şi totuşi Duni*nezeu sc schimbă din bunătate, (ar însem na câ)uneori esle, alteori nu este. Iar dacâ are binele

prin partic ipare , îl va avea de la altul şi uneoriîl va avea. alteori nu-l va avea. Deci nu e dinDumnezeu răul, nici nu e în Dumnezeu, niciin mod simplu*, nici penitu un timp*189.

*

D ar râul n u esle nici în cele ce există. C ăci

acâ toate cclc existente sunt din bine şi toateup rind b inele, sau nu este râul în cele ce suntau va fi în bine. D ar în bine n u va fi (cum nunici răceala în foc), nici nu poate face râu

rin ceea ce face sâ fie bin ele . D ar d acâ va fi.um va fi râul în bine? C âci dc este din el. vai absurd şi cu neputinţă*. Căci nu poare , cumpune adevărul Scripturi lor, p o m u l h im sâ c ă r o d u n r ele (Mal. 7,18). Nici invers. Iaracâ nu e din el (din b ine) e vădit că c din alt

rincipiu şi cauză.în acest caz sau râul va fi din bine sauinele va fi din râu. Iar dacâ nu se poateceasta, atât binele cât şi râul sunt din altrincipiu şi cau ză. Câci n ici o dualitate* n u eobârşie. Dar m onad a (un itatea) este un prin piu (u n înc ep ut) al du alităţii. Ş i lotuşi e

bsurd ca d inir-u nu l şi acelaşi sâ fie şi să iasăo uă lucruri cu to tul contra rc* şi princip iul său lie simplu şi unitar, ci împărţit şi îndoii şiontrar sieşi şi deosebii în sine. Dar nu e cuu tinţă să fie do uă* p rincipii (înce pu turi)ontrare ale exisie nţelo r şi acestea una în alta luptându-se în toate. Căci dacâ ar fi aşa. arşi Dumnezeu nu fârâ supărare şi nu lipsit deeu tăţi*, câci a r fi ce va şi în E! ca re-l tulbu ră.poi toate ar fi fârâ rânduia lă şi lu ptându-setre ele. Dar Dumnezeu transmite tuturoristenţelor iubirea şi binele şi pa cea lăun că şi e lăuda t de sfinţii au tori ai Sc ripturiidătător de daruri. De aceea cele bune sunt

ate iubite (prietene)* şi armonioase şi fiicee unei unice vieţi ţi îndreptate spre un unicne şi iub itoare între ele şi asem ănătoar e şi-şirbcsc între ele.

Deci nu e râul în Dumnezeu şi rau) nu emnezeiesc. Dar nici nu e râul din Dum nezeu.

Dar râul nu e nici în îngeri*. Căci dacâ

îngerul bun vesteşte bunătatea dumnezeiască*,fiind prin participare în gradul al doilea ceea cee în gradul întâi în calitate de cauză - ceea cevesteşte cl este chip al lui Dumnezeu*, arătatea luminii nevăzute, oglindă dară, străvezie,neslâbi tă. ne prihănită, nepătată, care primeşte(de sc poale spune) întreaga frumuseţe a formei •dumnezeieşti a binelui; îngerii răspândesc luminos şi neamestecat prin ci (precum sunt)

bunătatea tăcerii nevăzute. Deci nu e nici în

îngeri răul. dar sunt răi prin pedepsirea* celor cc păcătuiesc. în acest sens şi cei ce corecieazŞ, pe cei ce greşesc sunt răi şi preoţii care opresc • pe cei întinaţi de la tainele dumnezeieşti*.Totuşi nici pedeapsa* nu e rea, ci ceea ce se ; face vrednic de pedeapsă, nici opri re a meri- 1tată de Ia cele sfinte, ci faptul de-a se fi făcui ) necurat şi nesfânt şi incapabil de ce le nepri- ’’hânite. >'•

§2.i

Dar nici demonii* nu sunt prin fire râi.Câci dacâ ar fi râi prin fire. n-ar fi nici de IaCel bun. nici în cele ce există, nici nu s-ar fischimbat din buni, o dată cc-ar fi prin fire şi

pururea râi. A poi sunt râi io r î nşile sau altora?Dacă lor înşile. se distrug şi pe ei; iar dacâaltora, cum disirug sau ce disirug ? F iinţa, sau

pute rea, sau lu crarea? D acâ fiin ţa, m ai în tâi

nu fac aceasia con trar firii! C âci nu distrug pecele nc.siricâcioase prin fire. ci pe cele ce prim esc st ric ăc iu nea. A poi nic i aceasta nu erău tuturor*, sau cu toiul. Dar nici nu sesiricâ* ceva din celc cc sunt întrucât suntfiinţă şi fire, ci prin lipsirea* lor de rân du iala




cea du pă fire, raţiun ea arn ion iei şi simetrieislăbeşte. nep utâ nd rămâ ne la fel. Iar slăbireanu e totală, căci d ac â a r li tota lă, ar desfiinţaşi actul stricării şi suportul ei şi o astfel destricare ar fi şi o stricare (desfiinţare) a ci.Deci nici aces t lapt n u e rău. ci bine cu lipsă*.

Câci ceea ce e cu lotul nep ărtaş la bine. nu seafli nici în cele ce există. Acelaşi lucru se poate spune -ţi despre str ic area pute rii sau alucrării.

Apoi cum sunt rai dem on ii făcuţi deDum nezeu*? Căci binele prod uce ţi dă existenţa ce lor b une . To tuşi se nu m esc râi. vaspune cineva. Dar nu întrucât sunt, căci suntdin bine şi au prim it fiinţa bu nă* c i întrucâtnu sunt (cum spune Scriptura)*, fiindcă auslăbit şi im au păzi i (legătura cu) obârş ia hr .

Deci spune. în ce sunt dem on ii râi, dacâ nu înî n c e t a r e a d e p r i n d e r i i c c l o r b u n e , d u m nezeieşti*? A ltfel, da câ dem on ii sun t prin lirerăi. sunt pururea răi. Dar răul e nestatornic.Deci dacă sunt pururea* Ia fel. nu sunt răi.Căci a fi pu rur ea la fel* e p rop riu binelui. Iarde nu sunt pu rure a răi, nu sun t prin fire râi, cidin lipsa bu nătăţilor îng ere şti. Ş i nu sunt cutotul nepârtaşi de bine. prin care şi suni şivieţuiesc şi cu ge tă şt es le p es te tot în ei o

mişcare a do rinţei. Iar răi se zic c ă sunt* pentru că slăbesc în lu crarea ce a d upă fire .Deci râul este în ei o abatere şi o ieşire dincele cc sunt ale lor* şi o nereuşită şi o nede- plinâta te şi o nepu tinţă şi o slăb ic iu ne şi ones tatornicie şi o cădere din puterea cesalvează desăvâ rşirea în ei. Altfel, ce esle râulîn dem oni? M ân ia neraţionalâ, pofta fărăminte. închipuirea avântată*. Dar acestea*,chiar dacâ sunt în demoni, nu sunt cu toiul ,nici în loate. nici ele prin ele înse le rele*. C âci

cu alte an im ale a cestea nu au o relaţie*, ci pentru anim al râul e.siq p ie ir c şi corupere . D aracca siâ relaţie salvc a/.â şi face sâ existe firea

pe care anim alu l o are. N u este deci rău neamul diavolesc, prin ceea ce esle dupâ fire, ci

prin ceea cc nu este * . Ş i nu s-a schim bat bin ele tu turo r dat lo r. ci ei au căz ui din bin eleînireg ce li s-a dat. Şi nu spunem* că s-auschimbat darurile îngereşti date lor.ci acesteasunt în ei întregi şi deplin văzute, chiar dacâ

ei nu le văd. întrucât li s-au strâmbai puterilevăzătoare ale binelui. Deci ceea ce sunt. suntşi din bine şi bu ni şi do resc fr um os ul şi binele,adic ă a fi, a v ieţui, şi do rin ţa dc -a înţele g e c eleexistente. Şi se zic răi* prin lipsire, prin

abatere şi prin cădere dc la bunurile cuvenitelor. Şi sunt râi, întrucât nu sunt. Câci dorindcec a c e nu este*, do resc răul140.

§24

Dar oare va spune c incv a câ sufletele sunirele? Dar fiindcă trăiesc din providenţă şi pentru m ântu ire îm preună cu r ele le ac casta nue un râu, ci e bine şi în bine. care face şi râulun b ine. Ia r de zicem că sufletele se înrăiesc*. prin cc se în răiesc, dacâ nu în lipsa deprin derilor şi lucrărilor bune şi prin nereuşirea facerii binelui şi prin căderea din el pentruslăbirea pro prie? C ăci spunem că şi aerul din

jurul nost ru s-a în tu nccat din in sufic ie nţa şi

abse nţa lum inii. D ar lum ina însăşi este pururea lumină şi luminează întunericul. Decinu e nici în demoni, nici în noi râul. ca oex iste nţă rea* , ci ca lipsă* şi absenţă a de plinătăţii bunurilor p roprii 141.

§25

D ar nici în anim alele* n eraţion ale nu este

râu l. Câc i dac â înlături* iuţim ea şi po lta şicelelalte câte se zic, dar nu sunt simplu prinfirea lor rele, ele nu mai sunt. Leul pierzândforţa şi superio rita tea , nu va mai fi leu. Câinele care se face apropiat tuturor, nu va maifi câine , dac â nu are po rnirea d e-a păzi şi dc-ase ţine pe lângă ccl ce-i esle stăpân şi de aalunga ceea ce e străin. Deci nestricarea firiinu e un râu. ci c rea stricarea firii şi lipsadeprinderilor, lucrărilor şi puterilor naturale.Şi dacâ toate celc ce sunt în timp au de p linătate a prin facere, nedeplinâia ic a nu va ficu totul în toată firea.

§2 6

Dar nici in materie* nu e râul. Căci dacâ înfireag eneralâ (un iver sală)* sunt toate* raţiunilenaturale, nu e nim ic con trar ei. Ci în fiecare vafi pe d c o parte cec a ce e potrivit firii, pe de alta

ceea ce nu c potrivii ei. Dar fiecâmia îi este pro priu altceva d upă lire şi al tceva conlrar firii.Iar râul contrar firii e lipsa celor ale firii. Decinu e rea firea, ci râul firii este acela de-a nuîmplini cele ale firii proprii.

155




§27

Dar nici în trupuri* nu c râul . Căciurâ(enia şi boala suni o lipsă a chipului şi oabsenţă a rânduielii, lar acca sta nu e cu totulrau. ci o frumuseţe mai mică. Câci dacâ s-ar pierde to ată frumuseţea şi chipul şi rânduia la .

va dispare şi trupul însuşi, lar că trupul nu enici cl cauz a răutăţii sufle tului* , e v ădit din puunţa rău tăţii de-a fi* şi fără trup, ca îndemo ni. C ăci ace sta esie râul si din min ţi şidin suflete şi din trupuri*, slăbirea şi cădereadin dep nn de rea pro priilor bun âtâţi1"-

§28

Dar nu e adevărată nici rnull afirmatadeclaraţie: Râul e în m aterie. întrucât c ma-lene. C ăci şi aceasta face parte l'iinţialâ dinlume. din fru m use ţea şi chipul ei. Ia r dac âmateria e în afara acestora, fund prin ea fărăcalitate şi fără formă, cum face ea ceva . cândnu are prin ca nici puterea de-a pătimi (su porta)*'.' Ş i ast fe l, cu m e m ateria un râu? Câc idacâ nu e nicăieri, nicidccum . nu e nici bunâ.nici rea. Sau de este în vreun fel. iar cele cesunt. loate suni din hinc, va fi şi ea din bine;

atunci c sau binele făcător al râului sau râul bun. ca fiind din bine, sau şi bin ele râu, cafiind din rau. Sau vor fi douâ principii, şiambele dependente dc un alt vârf. lar dacăspun câ materia e necesară spre împlinirealumii intregi. cum e materia un râu? Câcialtceva e râul şi altceva nccesar ul. Şi cum Cel bun poate aduce ccva la exis te nţă din rău? Saucum e râul nec esar binelui? Căci răul fuge denatura binelui. Şi cum naşte şi primeşte materia natura, dacâ e rea? Câci răul, întrucât erâu*, nu naşte şi nu hrăneşte sau nu face. ingeneral, şi nu păstrează nimic. Iar dacâ arspune câ râul nu produce răutatea în sufleie,ci numai le atrage spre ea. cum va fi aceaslaadevărat? C âci m ulţi dintre oam eni c aută spre bine.

Şi ap oi, cum şi de und e i-a venii materieisâ atragă spre râu? Deci nu din materie vinerâul în sufleie. ci dintr-o mişcare neregulatăşi greşită, lar de spun unii că aceasta provine

din materie şi că materia e nestatornică dar enecesară celor ce nu se pol întemeia pe eiînşişi, sâ spună cum e râul necesar, sau necesarul râ u1* ?

§29

Dar nu spunem nici câ lipsa luptă prin pule rea* ei cu b in ele . Câci li p sa to ta lă e culotul ncpuiin cioa sâ. Iar lipsa pa rţială, nu prinfaptul câ e lipsă are puterea, ci intrucât nu clipsă totală*. C âci nu m ai lipsa p arţială a

binelu i e rău l. Ş i dis părând accasta , dispare şjnatura râului.

§30

Vorbind pe scurt, binele c din cauza ceauna* şi integrală iar răul din lipsuri multe şi

parţia le . D um nezeu cunoaşte râu l* c a bine şii a El cauze le* re le lor sunt puter i b inefăcătoare. Iar dacă râul este etern* şi creator

şi are p utere şi este şi luc rea ză, de un de le areacestea? Din bine? S au bin ele le are din râu?Sau amândouă din al te cauze? Tot ce estedu pâ lire* se na şte dinir-o ca uz ă definită, lardacâ răul e fără cauză şi nedefinit, nu e dupăfire. C âci nu este în fire cce a ce c c on trar firii,nici raţiune a unei rân du ieli în cee a ce nu erânduialâ.

Aşadar sufletul c cauza răului, precumfocul a căldu rii? Ş i pe toa te de ca re se apropie,le umple de răutate? Sau firea sufletului c

bunâ, ia r prin lu crări este când în tr -u n fel.câ nd în altul? D acâ e rea în săşi e xisten ţa lui prin li re *, de unde are ex is te nţa? O are dincauza bună crea toare a tutu ror existenţelor?Dar da că e din acea sta, cu m e re a p rin fiinţă?Câci toate rodurilc ei sunt bune. lar dacâ e

prin lu crâ ri* . nu e nici râul n esc h im b a t Căcialtfel, dc u nde suni virtu ţile dac â nu se face şiel (sunetul) asemenea binelui? Deci râul eolipsă. E l e o slăb ic iune şi o lip să a bin elu i1!M.

§31

Cauza celor bune este una. lar dacâ râuleste contrar binelui*, cauzele râului sunim ulte şi a num e n u ra ţiun ile şi pu terile* suntfăcătoare ale relelor, ci neputinţa şi slăbiciunea şi am es t eca rea ne s i m e t r i câ a ce lo rn e a s e m â n ă i o a r e . R e l e le n u s u n t nicinemişcate, nici mereu egale cu sine, ci fără

sfârşii şi fârâ hoiar şi pătrunzătoare în altele,ca re ar fi şi ele fârâ sfâr şit. D ar şi înce pu tul şisfârşitul (ţinta) lu turor rele lor* e ste binele.Câci pentru bine* sunt toate, şi cele bune şi




cele contrare. De fapt şi pc acestea le facemdorind binele (câci nimeni nu face ceea ceface tinzând spre rău). De aceea râul nici nuare substanţă (ipostas ). ci cev a alăturat su bstanţei (iposlasu lui) şi se f ace pen tru bin e. nu pentru sine1*'5.

§3 2

E xi s t enţa r âu l u i tr eb u i e c ug e t a t ă caacc ident şi pe nt ru a l t ce va şi nu d in t r -unî n c e p u t ( p r i n c i p i u ) p r o p r i u . C â n d s eface ceva . e d rep t s â s e s oco t eas că bu n , pentru că se face p e n tru b in e , d a r înrea l i t a t e nu c drept* sâ socot im bineceea ce nu e b ine c u ad ev ărat . S-a arătatcâ altceva e ceea ce se aşteaptă (sau se

doreşte) şi altcev a ce ea ce se face. Aşadar răule contrar scopului , contrar f i r i i , contrarcuuzci . contrar principiului (începutului),contrar ţintei, co ntrar no rm ei, c on trar v oirii,contrar substanţei (ipo slasului). R ăule lipsă*,i n s u f ic i e n ţă , s l ă b i c i u n e , n e s i m e t r ie ,greşeală*, lipsă de scop, nedeplinâtate: eneîntemeiat, nccauzat, nedefinit, neroditor,n e e f i c i e n t , n e p r o d u c ă t o r , f â r â f ii n ţă ,noasemănător. fârâ sfârşit, întunecat, neregulat; şi însuşi ceea ce nu e nimic nicăieri

nicidecum. Cum poale fi peste tot ccva rău.fârâ ame stecarea cu binele? Câci ceea ce e cutotul ncpârlaş de bine, nici nu este. nici nu poale fi ce va. Câc i dacâ b in ele est e şi e xistentşi voitor şi puternic şi eficient, cum va puteafi ccva contrar binelui, lipsit şi de fiinţă şi devoinţă şi de pu tere şi dc lucrare ? Nu toate suntluiuror* şi total aceleaşi, în aceleaşi fel dcrele. Râul de m onulu i este sâ He con tra r minţii bune: al sufletu lu i, contrar ra ţiu nii : al tr upu

lui. contra r natu ri i1'"’.

§33

Cum sunt peste toi relele* , odată ce existăProvidenţa? R âul nu există ca râu , nici caexistent nici în ccle existente. Şi nimic dincelc cc sunt nu este în afara Pro videnţei. Căcinu este râul existent, neamcstecat cu binele:şi dacă nu c nim ic d in cele ce suni care să nu par ticipe la bine, iar râul e lipsa binelu i, iarnici una din existenţe nu e lipsită cu totul de bine. în loate cele ce ex is tă este Pro vid enţadumnezeiască şi nimic din cele ce suni nu e

în a fara P rov idenţei . Dar P rov iden ţa sefoloseşte potrivii binelui şi de se fac unii* râi.spre folosul lor, sau al altora, sau propriu*,sau comun şi poartă grijă de fiecare din celecc sunt potrivite lui. De aceea nu primim

judecata deşar tă a m ultora, care sp un câ noine folosim d e P rov idenţă* fără să vrem* spre

a ajunge la virtute. Câci nu e propriu Providen ţei să strice firea. Dc ac eea P rov iden ţacare salv eaz ă firea fiecăruia, le poa rtâ de grijăcc lor ce se m işcă de sine* c a u nora cc se mişcăliberi şi are g rijă dc toţi şi dc fiecar e în m od

pro priu , după cum fire a celo r provid enjiaţi prim eşte bunătăţile pronia to are ale pronieiîntregi şi dc tot felul, dăruite fiecăruia pcmăsura lui197.

§3 4

Deci nu e existen t râul , nici nu e în celece există. Câci nu e nicăieri râul ca râu. Şinu c propriu râului a se face prin putere ci prin slăb iciune. Ş i dem onii. în trucâ t su nt.sunt din bine şi în bine. Iar râul în ei estedin căderea din cele bune care le sunt pro

prii şi sch im barea* lor este s lăb iciunea îni d e n t i t a t e a şi d e p r in d e r e a l o r , în

desăvârşirea dc chip îngeresc cuvenită lor.Şi doresc binele, întrucât doresc sâ existe,să vieţuiască şi sâ înţeleagă. Şi întrucât nudore sc bin ele , doresc no n-ex is ten ţa. Iaracc asta nu e do rinţă, ci ab atere de la dorinţaadevărată.

§35

Iar dc nu gr eşiţi în c un oştinţa* Sc riptu rii

ved eţi câ ca nu m eşte râi pe cei ce au slăbitîn cunoştinţa şi facerea neuitată a binelui(cf. Rom. 1.18-20) şi pe cci cc cunoscvo inţa, da r nu o îm plin esc (cT. Luc. 12,47),

pe cei ce au auzii, dar au slăbii în credin ţăsau în lucrarea binelui (cf. Marc. 4,18-19)şi nu v oie sc sâ înţele ag ă a se îm bunătăţi dinca uz a aba terii sau slăbiciunii vo inţei. Câciîn general, cum am spus de multe ori. râule s l e s l ă b i c i u n e şi n e p u i i n ţâ şi l ip s acunoştinţei* sau a cunoştinţei mobile, sau acredinţei, sau a dorinţei, sau a lucrării b in e lu i . Ş i d ac â a r z ice c in e v a: nu se p e d e p se şte s lăb ic iu n e a , d im p o tr iv ă, se

1 5 7




iarlâ. dacă n-ar exista puterea, cuvântul arfi drept. Dar dacâ din bine vine puterea,care dă, după Scriptură, cele cuvenite înmod simplu tuturor, nu e de laudă abatereade pr ind erii d e la bu nătăţile propf ,^ ce vindin bine şi fuga şi căderea din ea

Dar acestea s-au spu s de noi* dup ă putereîn mod înd estulător în ccle Despre dreapta şi dum nezeiasca judecară, sfâ nta lucrare în careadevărul Scr ip tur i i a resp ins cuvin te lesofiştilor carc au grăit nedreptate şi minciunăî m p o t ri v a lu i D u m n e z e u şi c u v i n t e

neînţelepte.Iar acum . s-a lăuda t destul bine le, ca cel

cu adevărat vrednic de admirat, ca obârşie şjcapăt al tuturor, ca cuprinzător al celor cesunt, ca cel ce d â chip celo r ce nu suni, ca fiindcau zator al tuturo r bunu rilor, ca nec auza tor al

ce lor rele, ca pron ie şi bu nătate des ăvârşiţi,ca ceea cc depăşeşte cele ce sunt şi cele ce nusunt şi îmbunătăţeşte relele şi lipsirea de bunăta te , ca ce l ce e dori t şi iubit şi loatecelelalte câte le-a arătat în cele dinainte, precum socotesc, cuvântul adevărat.

Capitolul V

Despre Cel ce este, în care sunt şi modelele

§1

Să trecem acu m la nu m irea fiinţei du m nezeieşti ce a cu a devărat ex istentă a Celu i cuadevărat existent (TOî ovxcoq ov xo q). Darvom spune că scopul cuvântului nu este sâexp lice fiinţa ma i pres us de fiinţă*, ca mai pre su s de fiinţă (câc i aceasla esie de negrăit

şi de necuno scu t şi cu totul dc neexplicat şi cmai presus şi de unitate), ci sâ lăudăm ieşireadc fiinţă făcătoare a f iinţei izvo râtoa re a dum nezeieştii obârşii*. De fapt num irea du m nezeiască a Binelui* explicând loale ieşirile(procesiunile) cauzei tuturor, se extinde şi lacc le ce sunt şi la celc ce nu sunt* şi este şi mai pre su s de ccle ce nu sunt. Iar num irea Celuicc este sc extind e Ia toate celc ce sun t şi esiem ai presus d e cele ce sunt. Iar num irea vieţiise extind e la to ate ce le ce v icţuiesc şi este inai

pre sus de cele ce vieţuie sc*. Iar num ir eaî n ţe l e p c i u n i i s e e x t i n d e la lo a t e c e l eînţelegătoare şi raţionale şi sensibile şi esiemai p res us de loale a cc ste a1<w.

§ -

Aces ie numir i dumnezeieşt i expl i catoare* a le Provide nţei do reşte cuvâ ntul să lel aude . Căc i nu -ş i p ropune s â expr i me

bunătatea supra ll in ţială prin sine şi fi in ţa şiviaţa şi înţelepc iune a du m nez eirii sup ra-fiinţiale prin sine, care e mai p resu s de toată

bunăta tea* şi dum nezeirea şi fiinţa şi în ţele p

ciune a şi v iaţa su pra aşeza tă în c ele ascunse*(cf. Ps. 80,6). cum spune Scriptura; ci Provide nţa d es c o p e r i t ă , de b i ne făcăt oa re , b u n ăta te a m ai p re sus de loate şi cauza bunurilor, sa u ceea ce este , sau cauza dcînţclcp ciun e dătătoare a cclor ce se îm părtăşesc de fiinţă, dc viaţă, de m in te , deraţiune şi sim ţire* . C âci sp un e câ nu e allceva bin ele şi altceva ccea ce este şi altceva viaţasau înţelep ciun ea, n ici nu sunt inulte cauze şialic du m neze iri superioa re şi inferioare cedau existen ţă altora, ci loale bun ele procesiuni şi numirile dumnezeieşti lăudate de noisunt ale Iui Dum nez eu cel Unul. Ş i cea dintâieste* c ea care ex prim ă P rov iden ţa desăvârşităa lui Dumnezeu cel Unul. iar celelalte alece lo r mai întregi şi ale ce lo r parţiale a le lui’00.

§3

D ar ar puiea spune cine va: penlru ce viaţase întin de peste ex istenţă şi înţelep ciun ea

peste viaţă*, ia r cele raţio nale su nt deasupra1c e l o r ce v i eţu i e s c s e ns i b i l şi m i nţi le(du hu r i l e ) deasu pra ce lo r raţiona le , ia rm inţile suni în jurul lui Du m nezeu şi cel maiaproape de El? Dc fap t t reb u ia ca ce le ce seîmpărtăşesc de daruri mai mari* de laD um neze u sâ f ie m ai înal te şi sâ f ie deasu

p ra ce lo rla lte . D ar dacâ c in e v a a r p re su p une câ ce lc în ţe leg ăto a re su n t făr ă fiinţăşi v iaţă, cuv ân tul lu i n-a r fi înd rep tăţit.D ar dac ă minţile (duhu rile) dum neze ieşti

158




sunl nuu presus de celelalte existenţe şi au oviaţă supe rioa ră ce lor lalte* vie ţuito are şiînţeleg şi cu no sc mai p re su s de s im ţire şiraţiune, şi m ai m ult c a toate ccle c c ex istădoresc f rumosul şi bine le şi se împărtăşesc d eacelea, ele sunt mai mull în jurul Binelui, caunele ce s-au îm păr tăşit cu pr iso sin ţă şi au primit mai multe daruri de la El. La fel şi celeraţionale sunt dea sup ra ce lor sensibile, avândca prisos r aţiunea în rap or t cu sim ţirea şi cuviaţa. Şi socotesc c ă acesta este ade vărul, căcele ce sc împ ărtăşesc mai m ult de D um neze uCcl Unul şi nemărginit în putere sunt maiapropiate dc El şi mai dumnezeieşti decâtcelelalte-101.

§4

Dar odată ce-am vorbit despre acestea, sâlăudam Binele ca Cel cu adevărat existent şica făcător de fiinţă al luiu ro r ce lo r ce sunt. C el ce este (leş. 3,14), este prin putere supra-fiinţiul întregii ex isten ţe* . e ca uza sub ziste ntăşi Creatorul a ccea ce este. al existenţei, aliposlasului. al fiinţei, al firii, obârşia şimăsura vea curilor, su bsta nţa tim pu rilor şiveacul celor ce suni, timpul celor ce se fac,

existenţa cclo r ce suni de orice fe l, facereacclor ce se fac în orice fel-02. Căci din Cel ceeste e vcacul şi fiinţa şi 101 ce este şi timpul şifacerea şi ceea ce e făcut, cele ce sunt in celece sunt şi în orice fel existenle şi subzistente.Câci Dumnezeu nu este într-un fel oarecarc.ci în mod simplu şi nedefinit, având în Eldintr-odaiă şi de mai înainte faptul de a fi. Deaceea se numeşte şi împăratul veacurilor (ITini. 1,17), ca având in El şi în jurul lui toatăexistenţa şi lot ce este şi subzistă: şi nici n-a

fosi*. nici nu va fi, nici nu s-a făcut, nici nuse face, nici nu se va face. mai bine zis nicinu este*. Ci FI esle ex istenţa pen tru cele cesuni; şi nu numai celc ce sunt. ci şi însăşiexistenţa celor ce sunt (v ine) din Cel ce estemai înainte. Căci F.1 este veacul veacurilor,existând dinainte de veacuri.

§5

Deci. repetând, sâ spunem câ tuturor cclorce sunt. şi veacurilor, le vine existenţa de laCel ce preexistă. Şi tot veacul şi timpul suntdin El; şi Cel ce preexistă e începui şi cauzâ

a tot ce esle în vreun fel. Şi toate se îm părtăşesc de El şi El nu se desp arte de nici oexistenţă. Şi El esic înainte de toate şi toateau p rimit existen ţă prin El-0'. Ş i, simplu, deeste ceva în oarecare fel, este în Cel ce preexistă şi se înţelege şi se mântuieşte în El şiînainte d c alte participări pre supu ne ex istenţalui. El e ste ca atare* mai vechi ca ex istenţa,m ai ve chi ca v iaţa, ca înţelep ciu ne a, caasemănarea dumnezeiască propr ie ş i cacelelalte la care participă cele ce sunt: căci particip ă în ain te dc lo ale la exis tenţă. Mai bin e zis El esle ca El însuşi Cel de care seîmp ărtăşesc loate cele ce sunt; ele p articipă laexistenţa lui; şi nu e nimic existent, a căruifiinţă şi veac sâ nu fie Cel ce este însăşiexistenţa. Deci pe drept cuv ânt e lăudat ca mai

începător decât toate* prin dăruirea sa ceamai veche. Câci având şi supraavând pre-ex isten ţa şi sup rae xisten ţa, spun câ El estetoată existenţa ca însăşi existenţa şi ca Celce e preexistent şi ca Cel ce prin preexis-tenţa lui a dat subzistenţă Ia tot ce există învreun fel oarecare. Şi dc fapt toate începuturi le celor ce sunt . ca part icipante la existenţă. suni şi sunt începuturi. Şi întâi sunt şiapo i sun t încep utu ri. Şi dac â voieşti, poţispun e că ob ârşia ce lor vii*, ca vii, este viaţa

c a a t a r e ; ş i a c e l o r a s e m ă n ă t o a r e , c aasem ănătoare, asem ănarea ca atare: şi a celo runite ca unite, unitatea ca atare; şi în cazulcelor orânduite ca orânduite, orânduirea caatare; şi în cazul c c l o T l a l t e câte participă laaceasta sau la aceea, sau la amândouă, sau lamulic. şi suni fie aceasta, fie aceea, fie amândouă. fie multe, vei alia acesie participări caatare* participând întâi ele la existenţă şirăm ânând întâ i în exis tenţă; apoi. fiind obâ rşiiale ac esteia sau ale acesleia, prin participarea

lor la existenţă suni şi se fac participate. Iarda câ ele prin îm părtăşirea la ex istenţă suni,cu mult mai mult vor fi cele participate deele-‘“

§6

Prim ul dar al existenţei ca atare, pe care iloferă suprabu nâtatea de sine e lăudat dc prima

şi cca mai veche dintre participări şi esle dinea şi în ea* . El esle însăşi ex iste nţa şi începuturile existenţelor şi loate existenţele şi celece sun t ţinute într-un fel oareca re în exis-

159




lenţă*. Ş i aceasta o oferă nesilită de o relaţieşi în m od co nc entra t şi unitar. Căci în m on adă preexis tă tot număru l în mod unitar şi m onadaare singură în sine tot numărul'". Şi totnumărul a fost unit în monadă. Dar în măsuraîn care iese din monadă, se distinge şi sc

înm ulţeşte. Ş i în centru* au sub zistat îm preună toate liniile cercului într-o singură unire.Şi punctul (central; arc în sine toate liniileuniie în chip unitar* . între ele şi cu ob ârşia ceauna. din care au provenit cele ce au fosl uniteîn centru în m od desăvârşii. Şi distanţate puţin de el, puţin se şi deosebesc . Dar dis tanţate ma i mult, se deosebesc mai inult. Ş isimplu. în măsura în care sunt mai aproa pe decentru, suni şi mai unite cu el şi întreolailă. Şicu câl sunt mai distanţate dc cl, sunt mai

distanţate şi înireolaltă-*15.

§7

Dar şi în firea întreagă a tuturor*, toateraţiunile fini văzute în fiecare sunt adu nateîntr-o unire necon fun daiă: şi în suflet, puterile prevăzătoare ale tu tu ror părţilor în tregulu itrup, luate în par te, se află în uniiaie. De ci nue greşii ca urcând de la aceste chipuri obscure

spre Cauzatorul tuturor, sâ contemplăm cuochi suprahuncşii toalc în Cauzatorul luiurorşi pe cele contrare între ele, să le vedem închip unic şi unitar. Căci este obârşia tuturorcelor ce suni*, de la El fiind tot începutul,toată m argine a, to ată viaţa, toată nem urirea,toată înţelepciun ea, toată ordinea, loală arm onia, ţoa lă p uterea , to ată paza, ţoală înte meierea. loală distribuirea, lot înţelesul, ţoalăraţiune a, toata simţirea, toată deprinderea,loală stabilitatea, lo ală mişcarea , loală unirea,

toată am estecarea, toată prietenia, toată aplica rea . to ată d istinc ţia, toată de fin iţia şicelelahe* câte, prin faptul de-a fi existente,caracterizea ză toate.

§8

Şi din ea. c a u /a tuturor, suni fiinţele inteligibile şi înţelegătoare* ale îngerilor dechip dumnezeiesc şi ale sufleielor, firile în

tregii lumi şi cele care există în vreun feloarecare, sau suni în altele, sau cele desprecarc se spune că există prin cugetare; însfârşii, prea sfintele şi aioivechilc puieri care

există cu adevărat şi sunt aşezate ca înîncăperea de la uşa Treimii mai presus defiinţă, care au de la ea şi în ca şi existenţa* şiexistenţa de chip dum neze iesc.

Ş i du pâ ele. cele inferioare au (existenţa)în mo d infer ior şi cele de pe urm ă au calitatea

(existenţa) din urm ă, în planu l îngerilor; iarfaţă de noi sun t mai p resus de lume. Şi sufletele-*’ şi to ate ce lela lte* ex isten ţe au.

potr iv it acele ia şi raţiu ni, şi exis te nţa şi bunaexistenţă; şi suni şi nu sunt, având din Cel pre exis tent şi exis te nţa şi buna exis tenţă, celece sunt şi suni bune p rov en ind de la el şi fiind păzite în e l şi m ârgin in du-se în el. şi unele dauvestea ex istenţei lor celo r mai îna lte, pe careScrip turile le nu m esc şi v eşnice (cf. Ps. 23,7;II Cor. 4.18). Iar însăşi existenţa e din Cel

pre exis tent. Şi exis te nţa este a lu i* şi nu El al'exis tenţei21’7. Şi exis tenţa es te în El şi nu Elesie în existenţă*. Şi existenţa îl are pe El şinu El arc existenţa20*. Şi El este şi veac şiînc ep ut şi m ăsură a existen ţei, fiind înainte dcfiinţă şi de ex is tenţă şi înce pui de fiinţăfăcător şi mijloc şi sfârşit al tuturor20'*. Şi

pentru aceasta Cel cu adevărat preexistent , poir iv it cu lo ală cugeta re a celor ce sunt*, eînmulţii în Scripturi şi e lăudat pentru faptulcă a fost şi câ este şi câ va fi* şi câ a fost, s-afăcui, se face şi se va face210. Toate acesteaînseamnă penlru cci ce le cugetă dumnezeieşte câ El este în tot sensul mai presusde fiinţă şi cauz ato ru l în to t felul al ce lor cesunt. Câci nu sc poate spune câ aceasta este.iar aceasla nu este; nici câ într-un m od este,în altul nu este. Ci este toate, ca Cel ce e cauzatuturor. Şi are în El toate obârşiile, toatesfârşiturile, susţinând împreună şi având demai îna inte toate existenţele. Şi este ma i pre

sus de toate, ca fiind deasupra şi înainteatuturo r în m od suprafiinţial.

De aceea se şi atribuie lui toate atributeleşi nimic din toate*, având loatâ forma, toichip ul, fiind fârâ form ă, fârâ frumu seţe,având în Sine anticipat, în afara relaţiei şiridicai peste loate - începuturile, mijlocurileşi sfârşiturile ex istenţelor şi luminându-le tuturornepătat, ca fiind cauza unică şi supraunitar .Căci dacâ soarele nostru* înnoieşte şi însuşirii#:celor sensibile, deşi sunt mulle şi diferite, iar el

este unul şi răspândeşte o lumină unică şi ledesăvârşeşte şi le deosebeşte şi lc uneşte şi leînv iore ază şi le face roditoare şi le creşte şi leschim bă şi le îmăreşte şi le od răsle şie şi le ţine

160




în mişcare şi Ie dă v iaţă tuturor , şi fiecare dintoate se împărtăşeşte potrivit lui de acelaşi şiunic soare, şi soarele cel unul are de maiînainte în el in chip un itar cauze le celor m ultecc se împârtâşcsc de cl - cu atât mai mult îne l . d rept cauza tu turor , preexi s tă toa te

modelele* celor ce sunt într-o unire mai presus dc fiinţă. Fiin dc ă pro du cc şi fiinţele carc/u 1lat ce pro vin e din fiinţă. Iar m odelezicem că sunt* raţiunile de fiinţă făcătoare şiîn mod unitar preexistente în Dumnezeu, pccare teologia le numeşte predestinări şi voiridumnezeieşti şi hune, care deosebesc şi produc existenţele. C onfo rm lor Cel mai presusde fiinţă a produ s şi pr ed eterm inat toate celece sunt: , : .

§9

Iar dacâ filosoful Clement voieşte sâspună despre modele şi câ sunt celc maiîncepătoare în ex isten ţe, cu vin tele nu suntnumiri proprii*, depline şi simple. Dacâadmitem câ e şi el dre pt, trebu ie sâ ne am intim tie S criptură ca re zice: N u ţi- am ară ta t {ie acestea ca sâ umbli pe urma lor ci . ca printr -o cunoaşte re asem ăn ătoare a aces

tora. sâ urcăm spre cauza tuturor, aşa cumsuntem. Deci toalc cele ce suni trebuie sâ Ievedem îndreptate spre o unire ridicată pestetoate. De oarece încep ân d de la ex istenţă, dela proces iunea şi bunătatea* de fiinţa

făcătoare, şi pătrunzând prin toate şi umplândtoate de existenţa din sin e şi bucurând u-se de

toate, le are de mai înainte pe toate în Sine*,reunindu-le într-o simplitate care covârşeştetoată dua litatea*. Le cup rinde pe toate la fel.în nemărginirea suprasimplificată a ei şi selasă împărtăşită de toate în mod unitar, precum şi glasul, fiind unul* şi acelaşi, se îm

părtăşesc de el mulţi, ca de unul singur*13.

§10

Dcci începutul şi sfârşitul tuturor existenţelor este Cel ce preex istă; înce pu tul, caCel ce e cauzâ: sfârşitul, ca Cel carc* e marginea tuturor*-14; şi nemărginirea a loatănemărginirea şi marginea ce le depăşeşte pe

celc opuse. Căci într-unul, cum s-a spus dem ulte ori*, sunt toate cele ce sunt. Şi El le arede mai înainte şi le-a da t sub zisten ţă. Este pre zent în toate* şi pretu tindeni ca Unul şiAcciaşi şi ca Acelaşi c toiul şi iese la toate,dar şi rămâne în Sine. Şi stă şi se mişcă*, darnici nu stă, nici nu se mişcă, neavând niciînceput, nici mijloc sau sfârşit; şi nu c nici învreu na din ex istenţe*, nici nu este ce va dinex isten ţe. Şi nu i se potrive şte lui ce va din celece există veşnic sau din cele ce su bzistă tem

poral* . ci e deasu pra şi a tim pulu i şi a veacului şi a celor din vcac şi a tuturor celor dintimp. Pentru câ este veacul de sine (ca atare)şi cele ce suni şi m ăsurile celo r ce sunt* şi celemăsurate sunt prin El şi de la El. Dar despreace stea se va vorb i mai p otrivit înl'ăţişând u-leîn parte-15.

Capitolul VI

Despre viaţă

§ 1

Acum treb uie să lăudăm viaţa veşnică,din carc este viaţa însăşi şi loată viaţa dincare se seamănă în toate ccle ce se îm pârtâşcsc în tr-un le i oareca re de viaţă, ca săvieţuiască fiecare în mo d p ropriu. A stfel,

din ca şi pentru ea este şi s-a luat subzistenţa. v iaţa în ger ilo r şi ne m ur ire a lor. şiî n s ă ş i d u r a t a n e p i e r i t o a r e a m i ş c ă r i iîng ereşti cc lei de -a p uru ri. De aceea li se zice

ace stor a şi pururea vieţuitori şi nem uritor i,dar iarăşi nu ne m uritori, pentru c â nu au d e laei în suşirea dc-a fi nemu ritori şi de-a vieţuiveşnic, ci de la Cauza de viaţă dătătoare şisus ţinătoare * a vieţii. Ş i prec um de sp re Celce este am spu s câ este şi vea cu l vieţii caata re, aşa şi aici sp un em iarăşi că viaţa

du m ne zeia scă cea mai pres us de viaţă estecauza vieţii ca atare şi temelia ci şi toatăviaţa şi mişcarea vitală a vieţii celei mai

p resus de lo ată viaţa şi dc lo t începutu l a

161




toată vi aţa. Din ea au şi suflete le* c ara cte rulnepieritor şi toate animalele şi plantele auvieţuire a ca eco ul cel m ai înd ep ărtat alvieţii. Dc sc retrag din acea sta*, le lipseşte,dup â Sc riptură (cf. Ps. 103,30). toată viaţa, prin slăbic iu nea participării la ea . D ar în to r-cân du -se la ea altele, sc fac alte an im ale -16.

§ -

Ş i înlâi se dăru ieşte vieţii ca ata re, faptu ldc-a fi viaţă şi oricărei vieţi şi fiecăruia, faptulde-a fi fiecarc în mod propriu, ceea ce i se potr iv eşte să fie. V ie ţuitoare lo r m ai presu s delume. le dăruieşte nemurirea nematerială -după chipul dumnezeiesc - ş i neschim b ătoare şi m işcarea cea de-a pururi n e

abătută şi nelipsi tă. Ea se supraextinde p en tru b o g ăţia b u n ăt ăţii şi la v iaţa d e m onică. C ăci nici ac eea nu are viaţa de la oaltâ cau ză, ci are d in ea şi faptul dc-a fi viaţăşi persistenţa în ea-1'. Dar dăruieşte şioam en ilor ca fiind com puşi* viaţa apro piatăde cea in chipul îngeresc, revărsându-se diniubire dc oameni şi reîntorcându-nc şi re-chemându-ne la ca însăşi, când ne depărtămşi (ceea ce e şi mai dumnezeiesc), ne-a făgăduit câ pe noi întregi, suflete şi trupuri unite*cu ele , ne va strămuta la viaţa de săvâ rşită şila nemurire. E un lucru carc cclor vechi li se

părea contrar firii, dar mie şi ţie şi în su şiadevărului, ne apare ca dumnezeiesc şi mai pre su s de fire . Zic mai pre su s de fire*, fiindunită şi cu firea noastră, nu numai cu viaţa

dumnezeiască atotputernică. Câci fiind a tuturor vieţuitoare lor prin lire şi mai ale s a celordumnezeieşti, nici o v iaţă nu e contrară firii saumai presus dc fire. Deci tratatele nebuniei luiSimon, contrare* accslui fapt. s-au respins de parte dc lăcaşul du mnezeiesc şi dc sufletul tăusfânt. Căci ac ela a uitat, soco tesc, deşi se credeaînţelept, câ cel sănătos la minte nu trebuie să sefolosească de raţiunea vădită simţirii* împotrivacauzei nevăzute a luluror. Acest luciu, trebuie spusIui, e contrar naturii: căci nimic nu se opuneacesteia218.

§3

Din ea primesc viaţă şi se înviorează şiloate animalele şi plantele. Şi fie câ-i zici

înţelegăto are, sau raţion ală, sau simţitoare,sau nutritoare* . sau crescătoare, fie orice feldc v iaţă, sau în ce pu t de viaţă, sau fiinţă avieţii, din ea vieţuieşte şi dâ viaţă - din viaţamai pre sus de toa tă viaţa. Ş i în ea a preexistatîn m od unitar ca în tr-o ca uză. Căci viaţa mai pre sus d e via ţa începătoare a vieţii e ste cauzaa toată viaţa şi ro dito are de viaţă. Ea înfăptuieşte viaţa şi o distinge. Ea trebuie lăudatăîn toată viaţa, în m ultitud inea născătoare aluluror animalelor, văzută şi lăudată în toatăfelurim ea ci şi în lo atâ viaţa, ca cea fărălipsuri, m ai bine zis ca viaţă supra plinâ deviaţă. E viaţa prin sine , sau mai bine zis e mai

p resus de lo atâ v ia ţa, de viaţă făcăto are isup ravieţuitoare, sau oricum ar num i cinevaîn mod o m ene sc v iaţa negrăită.

Capitolul VII

Despre înţelepciune, minte, raţiune, adevăr, credinţă

§1

Vino a cum , de-ţi conv ine , sâ lăudăm viaţa bunâ şi veşnică, şi ca în ţeleaptă şi ca înţele pciunea în Sine, mai bine zis ca cea care dăsubz istenţă întregii înţelepciun i, care e mai pre sus de toată înţelepciunea* şi în ţele ge

rea219. Câci D um nez eu nu numai câ e supr a plin dc înţelepciu ne şi înţelegereu lui nu are hotar (Ps. 146,5). ci e aşezat mai presus şi dctoată raţiun ea şi m intea şi înţelepciun ea .

Şi acea sla înţelegân d-o în mod mai presusde fire bărbatul cu adevărat dumnezeiesc, Os o c o t e ş t e s o a r e l e n o s t r u c o m u n ş i alînv ăţătorului* nostru. El zice câ nebunia lui D umnezeu e m ai în ţe leaptă decât înţe lepciunea oamenilor (I Cor. 1,25), nu numai penlru câ toată înţelep ciun ea om enească e orătăcire, judec ată în c om paraţie cu statornicia şi ne clin tirea înţeles ur ilor dum neze ieşti,ci penlru că este un obicei al teologilor*( s c r i i t o r i l o r S c r i p t u r i i ) s â s o c o t e a s c ă

162




privaţiunile la D um n ez eu su fe rin d con trariul*. Astfel, Scriptura numeşte luminaatolsirălucitoure. nevăzută: şi ccca cc e multlăudat şi spus prin multe numiri, negrăit şifără nume: şi pe Cel tuturor prezent şi dintoate aliat, necuprins şi fără urme. in modulacesta şi dumnezeiescul Apostol zice că e deluuda nebunia lui D um neze u. înălţând cee a cese arată în ea con tra r raţiun ii* şi absu rd , latreapta de adevăr negrăit şi anterior întregiiraţiuni. Dar. ce ea ce s-a sp us şi în alte locu ri,dacă înţelegem în m od p ropriu no uă cele mai presus dc noi şi le în chid em * în ccle ceînsoţesc sim ţurile noastre şi asem ănăm celed u m n e z e i e ş t i c u a l e n o a s t r e , r ă t ă c i mînţelegând cuvâ ntu l dum ne ze iesc şi negrăitasemenea celor văzute. Trebuie să ştim că

nuntea noastră arc pu terea* d e-a înţelege , putere prin ca re conte m plă celc in te ligibile,dar unirea prin care sc uneşte cu cele dcdincolo de ea, întrece firea m inţii. De aceeatrebuie să înţeleg em celc du m nez eieşti nu înmodul nostru, ci ieşind d in noi în întreg ime şifăcându-ne întregi ai lui Dumnezeu. Căci emai bine să fim ai lui Dumnezeu decât ainoştri. Căci aşa se vor da cele dumnezeieşticelor ce s-au unit cu Du mn ezeu.

Lăudând dec i pr in depăşi re aceas tă

înţelepc iune neraţion ală* şi fără min te şi ne bună. sâ sp unem câ ea est e cauza a to atămintea şi ra ţiun ea şi a toa tă înţele pc iun ea şiînţelegerea. Şi al ei este lot sfatul şi de la eaeste toată cunoştinţa şi înţelegerea şi în easunt ost w ise toate co m orile înţelepciunii şi ale cunoştinţei (Col. 2,3). Deci potrivii celorspuse înainte, ca uz a m ai presus de înţelep c iu n e şi a t o t î n ţe l e a p i â e s t e s u p o r t u l(ipostasul) înţelepciunii ca atare, atât a ccleiîntregi, câl şi a celei din fiec are” 0.

§2

Din ea au P ute r i l e in te l ig ib i l e* şiînţeleg ătoare ale m inţilor înge reşli înţele suri le s imple şi fer ici te , care le aduccunoştinţa dum nezeia scă nu în îm părţiri saudin îm părţiri*, sau d in s im ţur i, sau din raţiunidesfăşurate; nici nu sun t adu na te în acestea de

ceea ce au comun, ci fiind acele Puteri curatcde orice m ate rialita te şi m ulţim e, cu ge tăînţelegător, nem ateria l şi un itar cele in teligi bile ale celo r dum nezeieşti. Şi pute rea şi lu

crare a lo r înţelegătoa re, strălucind de curăţianeamestecată şi neprihănită şi de nemateriali-lule şi de unirea de chip dumnezeiesc, e întipărită*. pe cât e cu putinţă, de mintea şiraţiune a du m ne zeia scă sup raînţeleap tâ cuînţelepc iune a du m nez eiască, (ar sufletele

fo losesc r aţiun ea în ch ip de sfăşurat şi scmişcă în ccrc* în jurul adevărului existenţelor şi rămân în împărţirea şi varietateacom ple xităţii faţă de m inţile u nitare . D ar prin adunarea ce lor m ulte în tr-una , sunt în vre dn icite şi ele d e înţele su rile ega le cu aleîng erilor, pe cât este propriu şi cu pu tinţăs i l f ide lor "1.

Dar nu s-ar abate cineva de la scop, dacâar numi şi simţurile însele, ecou al înţelepciunii. Ba şi mintea demonilor, în calitate de

m inte, este a ei (a înţelepciun ii). Da r întrucâte s l e o mi n t e de v en i tă ne ra ţi on a l â , nudobândeşte ceca ce doreşte*, neştiind, nicivoind aceasta. De aceea, e mai propriu sâ fienu m ită căzută din înţelep ciun e.

Dar de oarec e s-a spus câ înţelepciun eadumnezeiască este începutul şi cauza şi su portul şi desăv ârşire a şi paza şi m argin ea(ne m ărginită) a loată înţelepc iune a, cum elâudal D um neze u însuşi ca înţelepciun ea şim intea şi ra ţiun ea şi cun oştinţa m ai p resus de

înţelepc iune ? C âci cum va înţelege c ev a dinc e l e i n t e l i g i b i l e n e a v â n d l u c r ă r iînţelegătoare? Sau c um va cuno aşte cele sensibi le . f i ind aşezai mai presus de loaiâsim ţirea? C ăci Scrip tura spune câ El ştie loate.şi nim ic nu sca pă cun oştinţei d um nez eieşti(cf. loan. 21 ,17). Dar. cum a m spus de m ulteori. cele dum neze ieşti trebuie înţelese în m oddu m nez eiesc . C âci lip sa m inţii şi a simţiriitrebuie cugetate la Dumnezeu prin depăşire*,nu c a a bse nţă, pre cum şi n eraţion alul îlatribu im C elui m ai pre sus de raţiune şined esăvârşirea Celui su prad esăvârşii şi anterior desăvârşirii. Şi întunericul neluminat şinevăzut îl atribuim Celui de neapropiat prindepăşirea luminii văzute.

Deci m inlea dumn ezeiască cuprinde loale prin cunoştinţa rid ic a tă (ie şită) din toate ,deo arece. în calitate de cau zâ a luiuror, are demai îna inte în S ine cu no ştinţa tuturor, ştiindîna inte de a fi făcuţi înger ii că va prod uce

îngerii şi toate celelalte ştiindu-le dinlăuntru*şi. aşa zicând, de la începutul însuşi"’ şiaducun du-lc la fiinţă224. Ac easta so co tesc căne-o predă Scriptura când zice: Cel ce ştie

163




toate înainte de facerea lor (Susana, 42). Căcinu aflând ile la cele ce suni. şlie m intea du m nez eiască cele ce sunt, ci din Sine şi în S ine, prin ştiinţa şi cunoaşterea tu tu ror şi are d c maiîna inte şi a co nc ep ut de mai îna inte fiinţa* lo rîn calitate de cauză, nu apropiindu-se de fiecare înţeles, ci ştiindu-le şi susţinându-le petoalc într-o unică cuprindere, precum şi lumina* in calitate dc cauza a avui înainte însine ştirea despre întuneric*, necunoscânddin altă parte întunericul decâi pnn lumină.Dcci lumina dumnezeiască, cunoscându-se

pe sine. va cunoaşte to ate . în mod nemaierialccle m ateriale şi în m od ne împ ărţit ccle îm părţite şi în mod unitar cele m ulie. prin în săşiunitatea sa cunoscând şi producând toate.Căci dacă în calitate de cauză unică Dumnezeu dâ tuturor celo r cc sunt existenţa, încalitate de aceeaşi cauză unică va cunoaşlcloatc ca fiind din El, şi preexistente in El: şinu va primi din cele ce sunt* cu no aşterea lor.ci va dărui şi fiecăreia din ele cunoştinţa lor.da r şi cunoştinţa aliora. D eci nu are D um nezeu* cunoştinţa sa şi deoseb it dc ea o altacare cuprinde în comun pe loale . Câcicunoscându-se pe Sine însuşi drepi cauza lu-turor. nu va ignora cele ce sunt de la El şi acăror cauză este. A stfel D um nez eu cun oa şte

ccle ce sunt. nu prin cunoştinţa celor cesuni. ci a sa. Căci Scriptura zice câ şiîn g erii* şt i u c e l e d e p e p ă m â n t n ucu no scâ nd u-le prin simţire, fi indcă suntsensibile, ci prin puterea şi firea proprie amin ţii de chip d um ne ze iesc-24.

§3

Pe lângă acestea trebuie cercetat*, cum

cunoaştem noi pe Dumnezeu, carc nu este niciinteligibil, nici sensibil, nici în general cev a dincele ce sunt? Nu cumva e drept să spunem că pcDumnezeu îl cunoaştem nu din firea lui* (câciaceasta e necunoscută şi mai presus de oriceraţiune şi m inte), ci din ord inea tuturor cclor ccsunt. ca proiectate din El; şi având chipurile* şiasemănările m ode lelor lor dumnezeieşti, urcăm prin putere d inco lo de toate, pe calea şi ord inealor. prin negarea şi depăşirea luluror, la cauzaluluror.’ De aceea se şi cunoaşte Dumnezeu în

toalc şi în afară dc loate. Şi Dumnezeu secunoaşte pnn cunoştinţă* şi necunoştinţa; şivom avea despre El şi înţelegere şi cuvânt şiştiinţă şi atingere şi simţire şi opinie şi

închipuire şi nume şi toa te celelalte; dar nici nuse înţelege*, n ici n u sc s pune, n ici nu senum eşte. Şi nici n u este ceva din cele ce sunt,nici nu se cunoaşte în ccva din cele ce sunt. Şieste toate in loate şi nimic în nim ic şi se cunoaşUi'de toţi în toate şi de nim eni în nim ic225. De faptacestea Ic spunem în chip drept despre Dum

nezeu şi e lăudat din loale cele cc sunt dupăanalogi ac u toate, a c ăror cau ză este. Dar are locşi cea mai dum neze iască cunoaştere a lui Dumnezeu. cunoscu tă prin nec unoaştere. într-o unirem a i p r e s u s d e m i n t e * , c â n d m i n t e a ,despărţindu-se de toate ccle ce sun t, apoi pârâ-sindu-se şi pe sine. se u neşte cu razele supralu-nunoase, fiind luminată (de acolo şiacolo) deadâncul de nepătruns al înţelepciunii226.

Dar ea se poate cunoaşte, precum amspus. şi din loale. Căci ea es te. dup ă Scrip

tură*. fâcătoarea tuturor (cf. Ps. 103,25)şi , armonizându-le pururea pe loate (cf .Pild. 8,30), este cauza articulării şi ordiniinede sfăcute a lulu ror şi cea ca re uneşte pururea sfârşituri le celor dintâi cu începuturile ce lo r de al do ilea şi susţine unicaîm preu nă suflare şi arm on ie a luluror.

§4

Dumnezeu Cuvântul* e lăudat de dumneze iasca S criptură ca raţiune n u num ai pentru că c dăruno ru l ra ţiun ii, al m inţii şi alînţelep ciun ii, ci şi p en tru c â are în Sine , demai înainte, ca uze le tu turor. în mo d unitar, şi penlru că st răbate prin lo ale , cum.spune Scriptura. până la sfârşitul tutu ror (cf. înţel. 8,1); şi.înainte dc acestea, pentru că raţiunea dum nezeiască e suprasim pliiaiea a toată simplitatea şi,ca Cel mai presus de fiinţă, e dez legat de toate,fiind mai presus de toate. Acest Cuvânl (aceastâraţiune) es te* adevărul s implu şi cu adevărat

existent în legătură cu care stă dumnezeiascăcredinţă, ca cunoştinţă curată şi nerâtăcitâ atuturor. El e temelia statornică a celor ce yred.carc îi în tăreşte pe aceştia în adev ăr şi îi ţin®într-o unitate şi într-o identitate neclintită încun oştinţa simplă a adevărului pe cei ce auaceastă cunoşlinlâ a celor ce Ircouie crezute.Câci dacă ştiinţa un eşte* pe cei c e cu nosc celecunoscute, şi dacâ neştiinţa este cau za schim bării continui şi a îm părţir ii* pen tru ce lnecunoscăior. pe cel cc crede în adevăr, cum

zice Sfânta Scriptură, nu-l mişcă nimic dinlocaşul* credinţei adevărate (cf. Ef. 4,13) încare va av ea statornicia identităţii nem işcate şineschimbate. Fiindcă cel unit cu adevărul ştie

164




bine câ are binele, chia r dacă mulţi spun câ aieşit clin e l . Câci aceia au uitai, cu adevărat,din rătăcire, de adevăr, penl.ru câ au căzut dincre din ţa adevărată. Dar acesta sc ştie cuadevărat pe sine nu (cum spun aceia) aiurind , cieliberat de pornirea nestatornică şi schim bătoare în varietatea de tot felul a rătăcirii, prin

adevărul simplu şi puru rea rămas la aceleaşi, şila fel. De aceea m or pentru ad cv ârîn toată ziua

învăţătorii conducători ai înţelepc iunii du mnezeieşti avută de noi. mărturisind, cum se cuvine. prin toi cuv ântul şi fa pta cunoştinţeiunitare a adevărului creştinilor*, câ esle pentrutoii ce! mai simplu şi mai dumnezeiesc, mai b ine zis - cu n o a şle re a lui este s in g u ra

cunoştinţa adevărată şi unică şi simplă a luiDumnezeu.

Capitolul VIII

Despre putere, dreptate, mântuire, răscumpărare şi despre inegalitate

§1

Dar. deoa rece teologii (autorii Scripturii)lauda adevărul dumnezeiesc şi înţelepciuneamai presus d e înţelep ciune şi ca pu tere* şi cadreptate, şi o numesc mântuire şi răscum părare. sâ de/vo ltâm şi aceste numiri dum nezeieşti. pe cât ne es te cu putinţă. Dar câdumnezeirea este mai presus şi întrece oriccfel de putere numită, nu socotesc câ ignoracineva dintre cei cre scu ţi în Scripturile d um nezeieşti. Câci dc multe ori Scriptura ni s-a

predai şi ca una care în ţelege prin putere şidomnia*, deosebind-o de Puterile* supra-cercşii. Deci cum o laudă pe ea teologii(scriitorii Scripturii) şi ca putere ridicată pesie oric e pute re ? Sau cum vom apli ca einumele de putere?

§2

Zicem deci câ Dumnezeu este putere, caCel ce are mai înainte şi mai presus dc orice,în Sine însuşi, toată puterea şi ca Cel ce ecauzatorul a toata p utere a şi le face toate p rin

puierca neclim iiă* şi nem ărgin ită şi ca Cel cec puterea existenţei însăşi, sau ca uz a a ţoală puierea şi a fiecăreia în parte . Şi c â e nesfârşitde puternic nu numai prin faptul câ producetoata puierea , ci prin faptul că e mai p resus detoată puierea şi e puterea prin Sine şi prinaceea câ e superior în putere şi faptului de-a pro duce la nesfârşit alt e nesfârşite pute ri

existente; şi de-a nu putea puterile nesfârşiteşi la nesfârşit produse de El să slăbeascălucrarea puterii Iui de putere făcătoare. Şi că

prin pute rea lui neg răi tă, necunoscută şi

ne înţele asă depăşeşte toate. Iar prin b og ăţia eiîntăreşte şi slăbiciunea* celui puternic şi

sus ţine şi stăpâneşte celc din urm ă eco uri aleei , cum vedem şi în cele puternice prinsim ţire, câ lum inile supra strâlucitoarc ajung până la cele mai mio ape vederi . Sau cum scspune de cei cu glasuri mari că acestea pătru nd şi la ure chile care nu prind prea uşorecourile. Căci cel ce nu e auzit deloc, nici nuaude; şi ccl ce nu vede în general, nici nu evăzul.

§3

Deci aceas tă răspândire nesfârşi t de pute rnic ă a lui Dum nezeu ajunge la toateex isten ţele şi nu e nici un a din ex istenţe caresă fie cu totul lipsită de v reo pu iere, fie că areo p uter e înţele g ătoa re, fie ra ţion ală, fiesim ţitoare, fie vitală sau fiinţialâ. Şi de eîngăduit* sâ spunem, însăşi puierea de a fi oare* oric ine de la puiere a mai presu s de fiinţă.

§4

Din ea sunt Puterile de chip du m nezeiesc ale ordin elor îngereşti. Din ea au chip ne pierito r şi ex i s t e n ţă şi toa te m işcăr i l e lorînţeleg ătoare şi nem uriloare cele dc-a pururi.Şi însăşi persistenţa şi nemicşorata dorinţă a bin elu i au prim it-o de la pute rea su prabună.

câci ea însăşi doreşte ca ele sâ poată fiacestea* şi să dorească sâ fie pururea şi caînsăşi puterea lor de-a dori sâ rămână aşa pururea” 8.

165




Dar cele ale puterii fără lipsuri se comunici şi oamenilor şi plantelor şi animalelor şifirii întregi a întreg ii existente . Şi în tăreşte peccle unite spre a fecţiunea şi com un icare a în-

treolaltă şi pe ccle distincte spre a fi loate potrivit raţiunii şi definiţiei lo r ncconfundatcşi neamestecate. Şi păstrează rânduielile şi bunele direcţii* ale universulu i sp re binele propriu si păzeşte vieţile nem uritoare aleunităţilor îngereşti neştirbite. Şi la fel substanţele cereşti şi luminatoare şi stelare şirânduielile lor neschimb ate*, cu puterea de-afi în veac. Şi circumvoluţiile timpului le distinge în progresu l lor şi le m enţine unite prinrepetiţii. Ş i face pute rile fo cului* nestins e şi

curgerile apelor neîntrerupte. Şi hotărniceşterăspândirea aerului şi pământul îl tine fărănici o temelie. Şi păzeşte necorupte puterileroditoare ale lui. Şi armonia şi îmbinareaelementelor întreolaltă o păzeşte neconfundată şi nedespărţită, cum susţine legătura din tre suflet şi t rup şi înnoieşte puteri lehrănitoare şi crescătoare ale plantelor. Şisusţine p uteri le fi int iale* ale tu tu ro r şiasigură unitatea nedescompusă a universului şi - i dăruieşte îndumnezei rea*, dândcelor ce se îndumnezeiesc puterea spreaceasta. Ş i în gen eral nim ic din cele ce suntn u e s t e î n a f a r a p u t e r i i d u m n e z e i e ş t iasigurătoare şi cuprinzătoare.

Căci ceea cc nu are nici o putere, nici nueste. nici nu este ceva. nici nu este vreoafirm are* a ei229.

§6

Dar s pune magu l E l i ma* : Dacă Dumnez eu este ato tpu tern ic, cum se spune dc unînvăţător (despre D um nezeu ) al vostru că nu poate ceva? Prin aceasta defaiină pe dum nezeiescul Pavel. care a zis că Dumnezeu nuse poa te nega pe S ine însuşi (cf. II Tini. 2.13).Ocupându-mă cu aceasta, mă tein ca nucum va sâ stârnesc râsul prostiei. încercân d sâdărâm ca sele jucăriei cop iilor şi sâ le fac unacu pământul şi grăbindu-mâ spre scopul de

neatins al înţelegerii lui D um nez eu în privinjaaceasla. Căci neg area sa* proprie este una cucăderea din adevăr. Iar adevărul este ceea ceesie şi neg area ad evărului e căderea din cce a

§5 ce este. Dar Dumnezeu nu poale cădea dinexistentă şi a nu fi nu este* (a nu fi e imposi bil) sau cum ar zic e cin eva, nu poate sâ nu poată şi nu şlic sa nu ştie prin privaţiu ne. E caînţelep tul care im ită pe b iruitorii fâ râ marginidin tre atleţi, care ade seo ri p refâc ându -se în

faţa ad versa rului că suni slabi, iar acela so-coiindu-i aşa, şi luptând în lipsa manifestării p u terii ace lo ra b â rb â teşte cu um bre le 'şi bătând aerul plin de m ândrie cu lovituj-jdeşarte, se laudă pe sine. ncşliind de putereaacelora. Da r noi înţeleg em pe înv ăţătorul deDum nez eu, pe cât ne este cu putinţă, lăudând

pe Dum nezeu ca ato tp ute rnic , ca fe rici t şisingur S tăpânilor, ca d om nind cu puterea lui

peste vea cu l în suşi, ca Ccl ce nu cade întrunimic din cele ce sunt. ci mai degrabă fiind

mai presus de ele şi fiind înaintea tuturorex istente lor prin p utere a mai pre sus de fiinţă;şi ca pe Cel ce a dăru it, prin rev ărsare, lulurorcelo r cc sunt puierea de -a fi din pu terea lui cedepăşeşte o rice pri.sosinta2-,°.

§7

Dumnezeu este socotit iarăşi dreptate*,ca Ccl ce împ arte tutu ror cele dup â vrednicie şifiecăruia bun a m ăsură şi fru museţea, bun arânduială şi ordinea şi toate darurile, dis-tingându-le dupâ regula cea cu adevărat ceamai dreaptă, f i ind luluror în parte cauzatoru l lu crări i lo r . Câci dre pta tea dum n ez eia sc ă le rânduieşte pe ţoa le în ch ip dreptşi le păstrează pe toate neamestccatc şi necon fun date cu al tele, dăruind fiecăreia din-i rc loale exis tentele celc cuveni te dupâvrednicia ce a dat-o fiecăreia dintre ele. Şi

dac ă spunem acestea în ch ip dre pt, loţi caredefaimă* dreptatea dumnezeiască, ui tă nedreptatea vădită cc şi-o aleg pe seama lor.Căci spun câ s-ar cuvcn i celor m uritori nemurirea şi celor nedesăvârşiti desăvârşireaşi celor ce se mişcă de sine* necesitateam işcării de câ trc alţii şi ce lor s chim bătoriident i t a t ea ş i puterea desăvârşi tă ce lorslabi; şi ccle eteme sunt temporale şi celece se m işcâ p rin fire sunt n esc him bătoare şi p lăc erile ir ecăioare sunt veşnic e şi în gene

ral atribuie altora cele ale altora. Trebuieşt iut câ dreptatea dumnezeiasca es te cuadevărat dreptatea adevărată prin aceea câd i s t r ibuie ce lc pro pr i i du pă vrednic ia

166




I fiecăreia din tre e xis ten ţe şi s alv ea ză fire aj fiecăreia în treapta şi puterea ei" l .

§8

Dar ar pulea spune cineva*: Nu e propriudreptăţii să lase oam en i ev lav ioşi neaju taţi,asupriţi dc cei răi. Faţă dc ac eştia trebu ie sp usc i dacă cei pe care îi nu m eşte evlavioşi iubescccle pământeşti râvnite de cei atraşi dc cclemateriale, au căzut din dragostea de Dumnezeu Şi nu ştiu cum s- arm ai num i evlav ioşi,nepreţuind cele cu adevărat vredn ice de iubitsi dum nezeieşti, şi ferind u-se fără sfinţenie decele vrednice dc râvnit şi de iubit. Iar dacăiubcsc cu adevărat celc cu adevărat existente,

trebuie sâ se bucure de cele dorite când seîntâlnesc cu cei cc lc prilejuiesc. Căci sea p r o p i e m a i a l e s a t u n c i d e v i r t u ţi l eîngereşti*, când sc despart, pe cât se poate,din dorinţa de cc le d um ne ze ieşti, de îm - p ăt im irca de ce le m a te r ia le* , desp rin -z â n d u - s e b ă r b ă t e ş t e p e n t r u b i n e î nî m p r e j u r ă r il e c a r e l i sc o f e r ă p e n t r uaceasta. Deci. vorbind adevărat, e mai pro

priu dreptăţii dum nezeieşti sâ nu-i la se săse moleşească* şi sâ Ie îndepârtâze de cele

mai bun e* b ărbăţia, prin de sfătări m ater iale. nici sâ-i lase ne aju tor aţi, dac â ar cău taunii să facă ac ea sta, ci sâ-i întăre asc ă în cclc

bune şi în neslâ b itâ sta to rn icie* şi sâ ledăruiască pr in aces tea ce le după vrednicie21*.

§9

Deci aceasta este dreptatea şi mântuirea

dumnezeiască ee se laudă: cea care salvează şi păzeşte fiinţa şi făp tuirea proprie şi cura tă a

fiecăruia dc cele necuvenite şi e cauza lucrăriisale. curate în toate*. Iar dacâ laudă cinevamântuirea, ca pe cea care păstrează neclintite dccele re le* pe toate, în chip sănătos, fără îndoialăcă vom prim i şi noi pe acest cinstitor al mântuiriide lot felul. Şi vom socoti câ Dumnezeu

hotărăşte ca primă mântuire a tuturor, pc ceacare păstrează pc toţi neschimbaţi şi nesfâşiaţişi nec lintiţi în ei înşişi şi îi păzeşte pe toţinehărţuiţi şi nebiruiţi de rele* şi împodobiţi deraţiunile lor; şi alungă din toţi toa tă inegalitateaşi lucrarea străină şi susţine m ăsurile* fiecăruianeschimbate şi nemutatc de cele contrare. Deaceea nici această mântuire nu o va socoticincva ca străină dc scopul* sfintei învăţăturidespre D umnezeu, ci ca pe una ce răscumpără prin bunăta tea m ântu itoare a tuturor, loale existenţele din căderea clin bun ătatea lor, înirucâlfirea fiecăruia din cei mân tuiţi prim eşte ace as taDc accea autori i Scripturi i o şi numesc peea răscumpărare, întrucât nu lasă cele cuadev ărat ex istente să cadă în no n-ex istenţâşi întruc ât, ch iar de se aba te cincv a în greşalâşi neorânduială şi păţeşte vreo micşorare a de

plinătăţii bunuri lor proprii, e scăpai (răscum păr at) de această patim ă şi slăb iciune şi privaţiune, îm plinind ceea ce îi lipseşte, şi în tărind* părinteşte pe cel slab. Ş i ridicându-l d inslăbiciune îl ridică în bine şi îl umple dc binele

ce l-a pierdut: şi îi pune d in nou în rân du ialâ şireface dezord inea şi urâţenia lui şi-i reface integritatea şi-l eliberează de toate rănile*. Dardespre a cestea s-a mai vorbit, ca şi despre dreptatea prin care se depărtează toată inegalitatea*venită în ei prin privaţiune şi se hotărăşte ega litatea tuturor*. Câci inegalitatea*, dacâ oînţelege cineva ca fiind distanţele tu turor faţă deloate. nu e îngâd uitâ dc drep tatea care o păzeşte

pe ea şi carc vrea sâ se facă o unire a tutu ro r cutoate - fiindcă ea păzeşte loate existenţele, şi

anum e pe fiecare în chipul ei, în care este fiecaredupă fire1".

. Capitolul IX

Despre mare. mic. acelaşi, altul, asemenea, neasemenea şi despre stare, mişcare, egalitate

§1 şi nea sem enea şi are şi stare şi mişcare, sâ privim şi la im ag inile (rep rezen tările) aces tornumiri dumnezeieşti*, pe cât ni se fac arâlate.

Deoarece sc spune despre cauzatoml tuturor D um ne /cu e lăudat c a mare în Scripturi*,câ e şi mare şi mic şi acelaşi şi altul şi asemenea mărimea dum nez eiască arâ tându -ni-se şi în mi-

167




cim e şi înlr-o lum ină subţire. Ş i ca A celaşi, cândspun Scripturile. Ia r tu acela şi eşt i (Ps. 101.28); şi ca Altul când e închipuit de aceleaşiScripturi prin m ulte figuri şi m ulte chip uri. Şica asem enea şi ne asem ene a cân d e înfăţişat casuport al unor asemănări şi al neasemânării şic a n e f i i n d a s e m e n e a c u n i m i c ( c f . I I

Parai. 6.14). Dar şi mişcându-se ca Unul ceumblă în toate. Şi prin toate celelalte numiridumnezeieşti de aceeaşi valoare cu acestealăudate de Scripturi-34.

§2

D u m n e z e u s e n u m e ş t e d e c i m a r e * , po tr iv it m ărim ii proprii lui, transm iţând tu

turor celor mari din mărimea sa şi supra-revărsându-se şi extinzându-se în afară detoată puterea, cuprinzând tot locul, depăşindtot numărul , t recând pes te toată nemărginirea. prin supraphnătatea şi mărimea lucrării lui şi prin darurile lui izvorâtoare pemăsura în ca re ac estea se împ ărtăşesc de ele.Dar în revărsarea nesfârşitei lor dăruiri, elerămân nemicşorate şi nu se micşorează prinîmpărtăşirile de ele, ci se arată într-o şi maimare suprarevărsure. A cea stă mărim e este şi

nesfârşita* şi necuprinsă în câtime şi denenumărat; şi depăşire a luluror în revărsarea ab solută (n ec on diţiona tă dc nim ic) şisupraextinsâ a mărimii lui necuprinse2’5.

§3

Iar că e mic sau sub ţire, se spune despreEl. ca de Cel ce iese din loală greutatea şidistanţa şi ca Cel ce pătrun de neîm piedica t prin toate. De fapt ca Cel ce e mic . e cauzatorii] form atoru l tuturor eleme ntelor. C ăci peCel mic nu-l vei alia nicăieri neîmpărtâşit,Deci aşa trebuie înţeles că Dum nezeu e mic* ,ca mirând în loate şi prin toate in mod neîm piedicat şi pătrunzând* până la desp ărţ irea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi m ăduvă şi jud ecân d sim ţirile şi cugetările inimii (Evr. 4. 12) sau mai b ine zis loale existenţele.

Căci nu este făptură nearâtată înaintea lui.Această micime e fără cantitate, fără calitate,nestăpânită, nemărginită, nedefinită, cuprinzătoare a luluror. dar ea însăşi e nec up rinsă-’*’.

Şi esie acelaşi în mod suprafiinţial, etern,ncschimbat, rămânând în Sine, avându-lcaceleaşi şi la fel. la fel prezent tuturor şistatornic El însuşi cu ale sale în Sine şi înte

meiat în mod neprihănit în marginile prea bune ale id en tităţii m ai presus de fi inţă,neprcfăem, necazul, neclintit , neschimbat,neamestecat , nematerial . atotsimplu, fărăvreo nevoie, necrescut. nemicşorai, nenăscut* . nu ca un ul cc înc ă nu a fost născut, saunedesâvârşil sau nâscui de cineva sau câ eastfel, sau ca Cel cc nu e nicăieri n icioda tă, cica Cel loial nefăcut* (nenăscut) şi absolutnefăcut (nenăscul) şi pururea existent şi fiind prin Sine desăvârşit şi acelaşi fiind prin Sine

şi deose bindu -se p rin S ine în m od unitar şi înacelaşi mod* şi luminând acelaşi* din Sinetuturor ce lor cap abili să se împ ărtăşească dcEI; şi îmbinând pe unele cu allele, prin bogăţia şi cali ta te a de (a fi) cauză, av ând demai îna inte în Sine la fel cele con trare, ca Celce e cau za cea un a şi u nică* cc dep ăşeşte loalăidentitatea217.

§4

§5

Iar al tul es te , deoarece Dumnezeu e prezent în to ate în m od provid enţia l* şi seface loale în toţi pen lru m ân tuirea tuturor,rămânând în Sine şi neieşit din identitatea sa prin lu cra rea cea una şi stând neîn ceta t şidându-se pe Sine cu o putere neclintită spreîndu m neze irea celo r întorşi (spre El). Ş i altelesunt vederile variate ale Iui Dumnezeu, caretrebuie înţelese ca altele în form ele în ca re searatâ. Câci p recum da că raţiunea cu ge tă sufletul* în ch ip trupeşe şi ved e în părţi trupeştineîmpărţirea* lu i , ' re d ăm prin ele neîm- părţirea proprie lui ca părţi aliate în cl şisocotim mintea cap, grumazul opinie (castând la mijloc înire raţiun e şi iraţionalitate). pieptu l m ânie , stomacul poftă, braţele şi picioarele fire, folosindu-ne de numirile trupului ca de nişte simboale ale puterilor - cu atâtmai mult treb uie să curăţim pe Cel ce e dinco lo de loală alieritatca for melo r şi chipurilor,

în s f i n t e şi d u m n e z e i e şt i şi la i n i c edesfăşurări*. Şi dacă voieşti să aplici cele treidimensiuni ale trupurilor* lui Dumnezeu celde n eatins şi fără dimen siuni, lăţime a d um --

168




nezciască treb uie în ţelea sa ca ieşirea supra-largă a lut Dumnezeu la toate, lungimea, ca putere a supraextinsă la to ate; adâncim ea, caascu n/.im ea şi in co gn osc ibililatea de toţinecuprinsă a lui Dum nezeu. Dar ca sâ nu ne pierdem pe no i în desf ăşurare a altor şi altor

chipuri şi forme, asemănând numirile dumnezeieşti nclrupeşti cu simboalele sensibile,vom vorbi despre ele în Teologia simbolică. Dar acum n u vo m socoti înţeleg ere a luiDumnezeu* ca al tul , ca fi ind schimbareaiden tităţii lui inai m ull decâ t nesc him ba tă,ci multiplicitatea lui unitară şi ieşirile de unsingur chip ale marii lui rodnicii la toâte'-1s.

§6

Iar dacă ar spune cineva că Dumnezeueste asemenea cu Sine* ca Cel ce e Acelaşi,intrucâi e în mod statornic în Sine. fiind asemenea Sieşi în chip nc împărţil. nu am socotilipsita de cinste numirea dumnezeiască deasemenea. Dar leologii (scriitorii Scripturii)spun că Dumnezeu ca atare nu este asemeneanimănui, dar El dăruieşte asemănarea dum

nezeiască celo r ce se întorc spre El, prin imitareauupă putere* a Celui ce e mai presus de toatădefiniţia şi raţiunea. Şi p uterea asemănării dum nezeieşti este cea care întoarce loale cele createspre cau/a lor. Deci acestea trebuie declarateasemenea lui Dumnezeu prin calitatea de chip şi asemănare (Fac. 1.26) a lui*. Dar D um nezeunu e pe de altă parte asemenea lor, pentru cănu e nici om asemenea chipului său. Căcinumai celor de aceeaşi treaptă* le e cu

putinţa să fie şi asem enea unele cu a lt ele , şisă-şi întoarcă între ele asemănarea, şi să fieambele asemenea int re ele , f i ind createdupă chipul c elui a sem enea . D ar între cauzăşi cauzate nu se poale cunoaşte o întoarccrc(de la una la alta). Căci nu se dăruieşte numaiacestora sau acelora calitatea de a ii asemenea. ci tuturor celor ce se împărtăşesc deasemănare, câci Dumnezeu este cauza însuşifaptului dc a 11 asemenea; şi El esle şi sup ortul asemănării* însăşi şi este în loale Cclasemenea luiuror pnn vreo urmă oarecare aacestei asemănări. Şi prin aceasta împlineşteunirea tutu ro r '4.

D ar ce trebuie spus d espre a ceasta? C ăciînsăşi S criptura declară că El este neasem enea şi necompus cu nici una. ca Cel ce e şial tul decâl toate. Iar ceea ce e mai para

do xal . e că nici nu spune că e ceva asem enealui. D ar cuvântul nu c co ntrar asem ănării cuFI. Căci aceleaşi sunt şi asemenea şi nease-menca lui Dumnezeu. Primul lucru, prinimi tarea celui de neimi tat . Al doi lea, prinfaptu l de a nu avea* cc le cauz a le ceea cee în C au zâ . şi prin d istan ţa de m ăsurănesfârşi tă şi incomparabi lă înt re ele" *.

§8

Dar cc vom spune şi despre starea sauşederea dumnezeiască*? Ce al tceva decâtcă Dumnezeu rămâne El însuşi în Sine şi efixai statornic în idenliiatea nemişcată şi esupraintemeiat în mod neclintit şi în faptulde -a lucra a cele aşi şi în ac ela şi sco p şi la fel;şi în faptul de-a exista neclintit în Sine şide-a nu se pu ica m uta şi de-a fi nem işcat. Şiace stea în m od m ai pre sus de fiinţă. Căci Elesle cauza stării şi şederii tuturor, ca Cel

mai presus de loată şederea şi slarea. Şi înEl au prim it subzisten ţa toaie. fiind pâ ^J enc clintile din starea bu nătăţilor pro prii" .

§9

Da r ce e de spus cân d înv ăţătorii S crip turii zic iarăşi că Cel nemişcat merge şi semişcă spre loale*? Nu trebuie înţeles şiacest lucru în mod dumnezeiesc? Căci tre

buie cugeta t că El se m işcă. în mod evla vio s,nu prin mutare sau schim bare* , sau alternare,sau abate re , sau mişcare spaţială, nici în liniedreaptă, nici circulară, nici în ambele feluri*,nu inteligib ilă, nu sufletească, nu fizică. Şi stă'în faptul că Du m nezeu aduc e la fiinţă şisusţine toate şi în gr ijeşte în tot felul de toate ,şi în faptul că c pre2cnt tuturor prin cuprinde rea tuturor, n esup us relaţiei cu ele, prinieşirile şi lucrările providenţiale la toateex istenţele. D ar e îng ăduit a lăuda în chipdumnezeiesc şi mişcări le lui Dumnezeu*cel nemişcat. Şi prin mişcare dreaptă* tre buie cugeta tă nec lin tirea d reaptă, m işcarea

§7

169




ne clintită şi ieşirea nea bătută a lu crărilor luişi p rev enirea tuturor din EI. lar prin cea înspirală, ieşirea statornică şi s tarea roditoare. Iar prin cea circulară, faptul de-a fiacelaşi şi de-a c up rind e pe ccic de la m ijlocşi pe cele extreme* ş^îpioarcerea la El acelor prov enite din El .

$10

Iar dacă cinev a înţelege n um irea dinScripturi despre Dumnezeu ca Acelaşi . însensul de egal cu Sine, e de observai câ

D um nezeu este egal nu nu m ai ca Cel neîm- pârţit şi nec lin tit, ci şi ca Cel ce iese la toateşi prin toa te la fel şi ca su po rt al egalităţiidc sine. prin carc lucrează la fel mişcarea*tuturor prin toate şi împărtăşirea egală atuturor celor ce se împărtăşesc, dupâ ca

pac ita te a fiecăreia ; şi darul egal îm părţittuturor dupâ vrednicie şi dupâ loatâ egalitatea inte ligib ilă*. înţele găto ar e, raţională,sen sibilă, liinţialâ, av ân du -le pe toate cuvoia de m ai îna inte în Sine C cl ridicat pesteloale, conform puteri i sale mai presus detoate, făcătoare a toată eg ali tatea*" ' .

Capitolul X

Despre Atotştiitorul. Cel vechi de zile şi despre veac ş i timp

§1

Iu seama să lauzi pe Dumnezeu Cel cumulte num e prin cuv ân i şi ca A lotţiitor şi caCel vechi* de zile. Atotţiilor se zice penlrucâ esie scaun ato tţiilor. su sţinân d şi cu p rin zând loate. fixând, întemeind şi circumscri-

ind şi făcând totul neclintit în Sine şiaducân d la existe nţă din Sine, ca dintr-orădăcină aiolţiitoarc, loale şi întorcând laSine, c a într-u n sân ato iţiitor şi ţinâ nd u-lcadunate în Sine ca înlr-un Scaun ato tcup rinzăto r pc ţoa le, p rinir-o susţinere care leasigură pe loate şi c mai presus dc ele.nclâsându -le sâ ca dă din ea şi sâ se piardă cascoase dintr-o casă atotcuprinzătoare. 1 sezice ob ârşie a totţiiloa re şi ca ce a care le ţine pe loate şi le s tăpâneşte, s trăbâiându-le l'ărâ săie am estece şi le im pun e tuturo r jug urile

prim ite de bunâ voie şi dureri le dulc i-44 aledra go stei du m ne ze ieşti şi aio tţiiioare , ale bunătăţii ei neslâbite.

§2

lar ca C el vecin de zile (Dan . 7.22) e lăudatDumnezeu peniru câ este şi veacul şi timpul

tuturo r şi e îna inte de zile şi îna inte de veac şidc timp. Dar trebuie ca El sâ se numească şilimp şi zi şi vreme şi veac în mod cuvenit luiD u m n e z e u , c a f i i n d î n l o a t â m i ş c a r c a

n e s c h i m b a t şi n e m i şc a t şi p e n t r u câm işcând u-se pu rure a rămân e în Sine însuşi şiCauzatorul veacului şi timpului şi al zilelor.De ac eea şi în sfin tele şi tainicele vedenii alearătării dumnezeieşti e închipuit şi ca bătrân(cf. Dan. 7.9) şi ca tânăr*. Bătrân îl aratâ şica fiind dc la începui: tânâr, ca neîmbâtrâ-

nind. S au am ân dou ă ne înv aţă câ înainteazăde la începui prin toate până la sfârşit; sau,c u m z ic e d u m n e z e i e s c u l n o s t r u s fâ n tînvăţător, vec hime a du m nez eiască le aratâ pe am ândouă; ca C el mai băt rân e prim ul înt imp. iar ca Cel mai tânâr e dinainte denumărul timpului. Fiindcă unitaiea* şi ceeace e p ropriu lui au fosl mai vechi c a mulţii anicare au urmat-4S.

§3

Dar trebuie sâ cunoaştem, precum socotesc. şi natura timpului şi a veacului dinScriptură. Câci nu sunt absolut nel'âcutc* şicu adevărat eterne toate ccic numite veşnice,şi incoruptibile şi nemuritoare şi neschimbateşi la fel existente, aşa cum zicc: R id ic aţi-v â

porţi le ve şnice şi cele asem enea (Ps. 2 3 ,7,9 ).Fiindc ă de mu lte ori şi cele foarte vech i sunt rcaractcrizate prin numirea dc veşnice; şi (

câteodată şi loatâ lungimea timpului nostrueste d eclarată vea c. întruc ât este şi o însu şirea veacului vechimea; şi neschimbarea este şi { m ăsurarea în gen eral a existenţei, la r timp ţ




numeşte pe cel ce este supus facerii şi coru perii (str ic ăc iunii) şi sc him băr ii şi care e al tfel pentru alţii . De accca te o lo gia (Scrip tu ra) ncdeclară (numeşte) şi pc noi cei definii printimp. veac prin participare*, când ajungemveacul nes iric ăcio s şi pu ru rea la fel-4'1. Da rScriptura vorbeşte uneori şi de un veac tem

pora l* şi d e tim pul veşnic, deşi ştim prin ei*câ c mai propriu să fie numite şi arătate celece sunt v eac. iar celc ce sun t în dev enire timp.Deci nu trebuie să socotim, simplu, coelemccu Dumnezeu*, ccl dinainte de veac, celenumite veşnice. Urm ând neabătut prea vene

ratelor Scripturi, socotim veşnice şi temporale după modurile cunoscute în ele, pe celece sunt la mijloc şi se împărtăşesc în parte deveac, în parte de timp. Iar pe Dumnezeu să-llăudăm şi ca veac şi ca timp. ca cel ce eCauzatorul a toi timpul şi veacul; şi ca Vechide zile. ca Cel ce e înainte de vreme şi mai

presu s de timp şi ca Cel ce schim bă v re murileşi timpurile. Şi iarăşi ca fiind dinainte deveacu ri, întru câ t este şi îna inte de veac şi mai

pre sus de veac (c f. A poc. 11,15) şi îm părăţial u i e s t e î m părăţi a tu t u ro r vea cur i l o r .Amin247.

Capitolul XI

Despre pace şi c e înseamnă a f i însuşi prin sine, ce e viaţa de sine şi puterea de sine şi cele astfel spuse

§1

Vino să lăudăm prin imne de pace, paceadum neze iască, ca o bâr şia îm păcării tuturor*.C ă c i e a e s t e u n i f i c a t o a r e a t u t u r o r ş inăscătoarea şi producătoarea armoniei şi articulării tuturo r. D c acc ca o şi doresc loale pcea. care în toar ce m ulţim ea îm părţită a lor înunitate integrală* şi războiul lăuntric al tuturor îl preface într-o conlocuirc unitară*.Prin îm părtăşirea dc pa cea d um nez eiască celcmai vechi* dintre Puterile împăcate se unescşi ele cu ele însele şi întrcolaltă. spre o unicădom nie a păcii tutu ror; şi un esc pe celc de subele insele şi pe unele cu altele cu obârşia şicauza cea una şi desăvârşită a luiuror. Câci

aceasta pătrunz ân d în m od n eîm pâr ţit întoate, ca in nişte locuri deosebite ale celordespărţite, le hotărniceşte, le mărgineşte şi leasigură pe loale şi nu ie lasă sâ se reverse înnesfârşire* şi nehotămicire. dezordonate şinefixaie şi devenite goale de Dumnezeu şiieşite din unirea între ele şi cu totul neuniteînirco|altă-'4S. Sâ vorbim despre ca. sau sâara tjin ce este p acea şi liniştea dum neze iască pe carc sfâ n tu l lu s tu s (c f. Fapt. 1,2 3) onumeşte neglăsui ioare*; ş i despre toa tă

n e n n şc a r c a c u n o s c u t ă în p r o c e s i u n e a(ieşirea) ei; să arătăm cum împăciuieşle şiaducc linişte şi cum este în Sine şi înlăuntrulei şi a supraunit totul în Sine, întreagă; cum

neieşind din ea. d ar înmu lţindu -sc pe sine, păr ăs eşte un ita tea ei* . E a ie se la to a te ,rămânând întreagă înlăuniru* prin covârşireaunirii m ai presu s de toate. Pe ea nu e îngăduitşi nici cu pu tin ţă vreun eia din exis tenţe nicisă o exp rim e, nici sâ o cug ete cu înţeleg ere .Dar recunoscând nepu t inţa de-a o exprim a

şi de a o cunoaşte ca fiind dincolo dc toate,vom privi participările inteligibile şi exprim ab ile la ca* şi acea sta pe cât e cu pu tinţăoamenilor şi nouă, râmaşi în urma multoroameni buni:4<’.

§2

întâi trebuie spus aceasta, câ Dumnezeu e

suportul păcii dc sine şi al păcii tuturor şi alfiecăruia; şi că toate se articulează între ele prin unirea lo r ncconfu ndalâ * , prin care suntunite în mod neîm părţit. P rin aceasta fiecares tând în mod ne de sp ărţi t . îşi p ăs treazăneslăbit* chipul propriu, nefiind tulburate prin am este carea cu ce le contrare*; n ic i toc iteîn deplin ătatea unirii şi a curâţiei lor. Decivom intui o fire simplă a unităţii paşnice, ofire ca rc uneşte toa te cu sine şi în ele şi întreele, o pacc care păstrează toate în îmbinarea

neconfundată, neamestecată* a luiuror. Daio-riiă ace stei u nităţi nec on fu nd ate , m inţiledu m nezeie şti unite* se unesc cu înţelesurilelor şi cu cele înţelese. Şi iarăşi urcă spre

171




sine. altădată suportul vieţii de sine. am soc otit de trebuinţă, sfinte sulleic al lui Dumnezeu, să-ţi d ez leg şi ace astă între ba re cătrenoi. Şi întâi, ca să reluăm şi acum cele multespuse, răspundem că nu e ceva contrar a spunecă Dum nezeu es te putere de sine sau viaţă desine şi suport al vieţii de sine sau al păcii sau al

puterii. Câci. în cazul prim elo r, este numitastfel porn ind de la celc cc sunt sau . mai mult,dc la cele ce su ntm tăile* . El fiind cauzatorultuturor. Dar in al celo rlalte (e ste num it astfel)ca fiind în mod supra fiinţial mai p resu s dcloale cele ce sunt şi suni întâile. Ceri săspunem ce esle exis ten ţa de sine sau viaţa desine sau câte sunt în mod absolut şi desăvârşiiîncepător. Răspun dem câ nu e cev a sucii*, cidrept şi care are o explicaţie simplă. Căci nuspunem că existenţa de suie e vreo allă fiinţădumnezeiască sau îngerească, care să fie tuturor cau za de a fi (câci num ai C el ce esle mai

pre»us de fi inţă e obârşia şi fi inţa şi c auza dea fi a tuturo r ex istenţelo r), nici nu spunem câe născătoare dc viaţă a vreu no ra ca re trăiescaltă dum neze ire decât cca mai p resus de du m nezeire. Căci numai viaţa e cauza vieţii. Nici.ca sâ vorbim pe scurt, ini au fost numite alteobârşii ale ex istenţelo r, a lte f iinţe şi ipostasu ricreatoare, sau raze şi dumnezei din existen

ţe*. Nu i-au ştiut p e ac eştia cu adev ărat, şi propriu* vorb in d, ca aia rc nici pe ei (căci nuexista), nici pe părinţii lor. Deci existenţă desine şi viaţă de sin e şi du m neze ire de sinenumim în sens originar şi dumnezeiesc şi

cauz al, obârşia şi cau za cea un a mai presu s deloate şi mai pres us de fiinţă. Iar în sens

p a r tic ip a n t, p u te rile p ro v id en ţia le tra n smise d in Dumnezeu ce l nepar t i c ipa t , l ucra rea prin sine făcătoa re de fi in ţă, prins ine* îndumnezei toare , l a care par t i c ipăex i s t en ţe l e î n mod p rop r i u lo r* . P r i n

aceasta sunt şi se zic existenţe şi vii şiîndumnezeite şi celelal te. De aceea Ie estesupori Cel bun ce lor dintâi, apoi tuturor celorce participă la El întregi, apoi celor ce participă ca părţi* ale lor la El.

Deci ce trebuie spus despre acestea? Cândunii din tre du m ne ze ieştii şi sfinţii noştriînvăţători num esc pe Cel S up rab un şi Sup ra-du m nez eu supo rt al bu nătăţii de sine* şi aldumnezeiri i spun câ bunătatea de Sine şidumnezeirea de bine făcătoare şi îndum-nez e i toa re p rov i ne d i n Du m nezeu , carev ărsarea frumu seţii dc sine, făcătoare defrumu seţe. Ş i v orbe sc de o frum useţe întreagăşi de o frum use ţe p arţială; şi pe c ele c e ex istădin ea le numesc frumoase în întregime şifrum oase în parte. Şi loale celelalte s-au spusşi se spun în acelaşi mod, adicâ arălându-le particip ante la provid enţă şi bunătate*, caexistente din Dum nezeu Cel neparticipabil*;şi ca participând la debordarea lui într-o

revărsare negrăită. Prin aceasta. Cel ce e cuadevărat Cauzatorul tuturor, e şi dincolo detoaie şi Cel mai presus de fiinţă, şi depăşeşteîn m od suprafiresc cu toiul pe cele ce suni dco oarecare fiinţă şi fire254.

Capi to lu l XII

Despre Sfântul sfinţilor. împăratul împăraţilor. Domnul domnilor.

Dumnezeul dumnezeilor

Ş l

Dar fiindcă s-a vorbit despre marginea cuvenită a celor de care trebuia sâ vorbească.Irobuic sâ lăudăm şi pe Cel cu nume nesfârşiteşi ca Sfântul sfinţilor (Dan. 9.24), împărţitul împăraţilor (1 Tim. 6.15). despre Cel cc îm-

păraţeşie în veac şi din veac (cf. Ps. 145.10). dar

>i despre Domnul domnilor (Apoc. 19.16) şil)umne:eul dumnezeilor (Ps. 49,1). Şi întâiirehuie spu s ce soco tim câ este sfinţenia desine (autosfinţen ia) şi ce v rea sâ araic Scrip

tura prin îndoirea numirilor*.

§2

Sfin ţen ia e deci (v orb ind în felul nostru), curăţia liberă de loată impuritatea şid e s ă v â r ş i t ă ş i c u t o t u l n e p r i h ă n i t ă ,

îm părăţia este dăru irea a toa tă autoritatea şi podoaba şi rânduia la şi ord in ea. Iar dom nianu e numai depăşirea tuturor relelor, ci şitoată pos esia d esăv ârşită a frum us eţilor şi

173




bunătăţilor şi s ig uranţa adevăra tă şi n ec lin

tită în ele. De aceea domnia* (K\)pioxr)<;)vine dc la autoritate, (K\JpO<;) şi de la Dom n

( K U p l O V ) şi de la a domni (KupieOov). Jardum nezeirea eslc pro videnţa care e a tentăla ţoale şi înconjoară şi susţine loatc cu

bunătate d esăv ârşită şi um ple lo ate dc sin eşi e mai presus de loatf^ 'clc ce se bucurăde pur ia rea e i de gr i jă* " .

§3

Deci trebuie sâ lăudăm acestea ca fiindale cauzei celei ce covârşeşte toate în modabsolut*. Iar pe ea trebuie să o numimsfin ţen ia ce întrec e loale şi do m n ia şi

împ ărăţia mai presus de toate şi dum neze ireaatolsfântă. Căci din ea a venit şi s-a distribuit în un itate şi îm pre un ă cu răţia d e p l in ă şi a d e v ă r a tă ; to a tă o r d i n e a şi po d o ab a e x is te n ţe lo r , ca re în lătu ră n e p o tr iv irea , ncc g alila tea* şi n e s im e tr ia . şise bucură de identi tatea şi dreptatea bineorânduită şi adună la un loc pe loate celeînvrednici te să se împărtăşească de ea. Eaare desăvârşita posesiune a tumror frumuseţilor,e toată provide nţa cea bunâ, p rivitoare şi

susţinătoare a ce lor providen ţiale, dându-se pe

sine cu bunătate spre înduninezcire celor în-toarse spre ea.

§4

Deoarece cauzatorul luluror este supra p lin de loate şi n e îm p ăr tă şib il* , p rin tr -odepăşire ce e mai presus de loate, e lăudat caSf âniul sfinţilor* şi ce lelalte, prin ca litatea decauză ce se revarsă pes te loa te ş i pr indep ăşirea ce-1 ridică p este loa te, cum ar spunec i neva . Aceas t a pen t ru că ce l e ce s un tdepăşesc ccic ce nu suni şi cele de care seîm părtăşesc ce le ce se îm părtăşes c sun t sfinte,s au dumneze i eş t i , s au s i âpâne . s au î m

părăteşti. De aceea cel ce este peste to aiecele

ce sunt. e prin acea sta peste ţoale, iar cauz atorul n eîmp ârtăşit e d easu pra tuturo r celor cesc îm păr tăşes c şi a ce lo r îm părtăşite. Sfinţi şiîmpăraţi* şi dom ni şi dum nezei numesc Scripturile ordinele cele mai de la înce pu t dintre ţoale(îngerii cei mai de sus), prin carc cele de aldoilea primesc după aceea daruri le de laDum nezeu, înm ulţind simp litatea transmisiunii acelora, dupâ deosebirile* dinlre ele. Iarcele dintâi adun ă în m od pro vide nţial şi dumnezeiesc cele ale celor mai de jos în unitatea

lo r 50.

Capitolul XIII

Despre Cel desăvârşit şi Unul

§ 1

Atâtea despre aces tea. Să t recem, însfârşii, la ce ea ce p lace ra ţiunii cel mai m ult.De fapt. învăţătura ca re îi atribuie C au zato rului tuturor toate împreună. îl laud ă şi ca Unul(cf. I Tim. 2.5). Prin aceasta nu c numaidesăvârşit prin Sine şi deosebit prin Sine şi înSine în mod unic* şi cel m ai desăvârşit întreg pnn Sine în treg, ci şi supradesăvârşji. fiindmai presus de toalc. Hotărnicind astfel toatănesfârşirea, se supraextinde ca Cel ce esie

peste orice m arg ine, nu e în căput sau cuprin sde nimic, ci se întinde deo da lâîn loatc şi pestetoate, prin pătrunderi fără lipsuri şi lucrărinesfâ rşite2 . I se zice iarăşi de săvârşit şi ca

Celui ce nu creşte şi e pururea desăvârşit şinem icşorat, avâ nd dc m ai îna inte toa te în Sine

şi revâ rsân du -se p rintr-o u nică şi ncîn ce talâ şiaccca şi şi supra plinâ şi ne scăz ută dăruire , princare d esăvâ rşeşte cele de săvâ rşite şi le um plede d esăvârşirea p roprie.

§2

Şi este Unul. fiindcă esie toate* în modunilar. fiind prin un itatea sa un ică m ai presusdc ţoale şi cauzatorul unităţii fârâ ieşire din

Sine. Câci nici una din ex istenţe nu e ne pâ rtaşâde Cel Unul, ci precum iot numărul* e părtaşde u nul. şi doi sc zic unul. şi do uâ jum ătăţi,iar unul şi al treilea şi al zecelea, la fel. unul.

174




aşa toaie pa rticip a ca părţi la Unu l şi toate celece sunt există, pentru ca exista Unul. Şi de nueste Accia. cauza tuturor, unul* dintre ccimulţi, aceasta pentru câ e Unu l dinainte deorice unul şi dc m ulţim e şi def ine şte tot unulşi mu lţimea . D ar nu e undeva vreo m ulţime*nepâ rtaşă la Unul. ci cele multe* prin părţisunt una in întreg. Şi ccle multe în accidente,sunt una in suport. Şi cele multe la numâr sauîn puteri sunt una în chip. Şi cele multe închipuri sunt una în neam. Şi cele multe înmanifestări sunt una în obârşie. Şi nu estenici una din existenţe carc nu se împărtăşeşteîntr-un fel de Unul aliat în toate, şi care le-aavut de mai înainte pe toate şi întregi, petoate* ccle opuse în mod unitar. Şi fără unul*nu va 11 mulţim e, iar fâ râ mulţim e nu va fi

Unul, ca unitate înainte de orice numâr înmulţit. Şi dacâ le-ar cu ge ta cinc va toate unitecu toate*, loate vo r fi una în întreg.

§3

Iar afară dc aceea, trebuie ştiut şi aceasta,ca dupa chipul său mai înainte gândit*, fiecare se uneşte cu celc. unite dupâ chipulfiecăruia şi accsta este elementul cel unul al

tuturor. Şi dacă desfiinţezi pc Unul*, nu vamai l'i nici integritate, nici parte, nici altcevadin ccle cc sunt. Câc i pe toa te le-a avut în Sinesi le-a cuprins în Sine Unul în mod unitar.Astfel laudă teologia (Scriptura) întreagadumn ezeiasca obârşie*, drept cau ză a luiuror prin numele de U nul-58.

Şi Unul este Dumnezeu Tatăl şi UnulDomnul lisus Hristos şi Unul şi Acelaşi Duhul,

pentru neîm părţirca mai pre sus de loale a în

tregii unităţi dumnezeieşti. în ca rc suni unileloale în mod unitar şi sunt supraunite şi inmod mai p resus de fiinţă. De acee a toate serefera cu dreptate la ea şi se atribuie puteriiei* şi râmân şi se susţin şi se împlinesc prinea şi se întorc spre ca. Ş i nu vei alia c eva caresă nu fie din Unul. după care se ntuncşledum nezeirea în m od mai p resu s de fiinţă: caresă nu fie în El ceea ce este şi să nu sedesăvârşească şi sâ sc mântuiască în F.l. Şitrebuie ca şi noi. întorcându-nc de la cele

niulte spre Unul, prin p uierea unităţii du m nezeieşti259 sâ lăudăm în mod unitar dumnezeirea cea una şi întreagă, pe Unu l cauzatoral tuturor*. Cel dinainte de toi unul şi

m ulţim ea şi partea şi întregul şi ho tam l şinehotâmicirea şi mărginirea şi nemărginirea, pe Ccl ce hotărnic eşte lo ate exis tenţele şiînsăşi existenţa: pe Cel ce e cauzatorul unical luiuro r şi al tuturor înlrcg ur ilor împreu nă şie îna intea luiu ror şi mai pre sus d e loate şi carefiind m ai pre sus de unu l însuşi def ineşte şi peccl ce esle unul însuşi* şi fiind Cel ce esteUnul. face ca unul. între existenţe (sâ devină)număr*. Câci acesta fiind numâr, se îm părtăşeşte de fi inţă260. D ar Unul cel mai presu sde fiinţă şi Un ul ca re este . h ot ărn iceşte toinumărul şi El esle şi începui şi cauzâ aunului şi a numărului şi a tot ce este2M. Deaceea dumnezei rea mai presus de toate ,cu no sc ută de noi sau de alţii din existe nţe,şi lăuda tă ca u nitate (m on adă) şi ca Tre im e,

n u e s i e c u n o s c u t a n i c i c a u n i t a t e(m ona dă)*, nici ca Treim e. De accca ca sâ olăudăm cu ad evărat ca sup raun italea şi rodn icia dumnezeiască*, numită prin numireadum nez eiască treimicâ şi unitară, să o num immai presus de nume, fiinja mai presus defiinţă, fa ţă dc cc le ce suni2h-. Câci nefiin d nicimonadă sau ireime. nici numâr, nici unilatesau rodnicie, nici altceva din cele cc sunt saudin cele împre ună cunoscu te cu v reuna dintrecele ce suni teologii , ridică pcsie loată

raţiunea şi m inlea ascu nzim ea supradum -ne zei r i i carc în mo d su pra fi inţial e supra-ex isien tâ pesie toate. Nu exista nici num e alei*, nici cuvân l pen tru ea, ci e ridicată în celcneap ropiate (inaccesibile). Nu-i dăm nici n u m e le b u n ă t ă ţi i , c a f ii n d c o r e s p u n z ă t o rei. ci din do rinţa de -a înţelege* şi spune ce vadespre firea negrăită, îi dedicăm întâi celm ai v en er at dint re nu m e*. Şi suntem deacord şi în accasta cu teologii. Dar şi prinaceasta rămânem departe de adevărul re

alităţii. De aceea şi ci au preferat urcuşul prinnegaţii, ca unul ce scoate sufletul din celefam iliare lui* şi-l con du ce prin toa te înţelesurile dumnezeieşti, ca să-l scoală din ele peCel mai presus dc tot numele şi dc toatăraţiun ea şi toată cun oştinţa, iar la urm a tuturorF.l să-l unească cu Sine. întrucât ne este cu putinţă şi nouă sâ ne unim cu El:fl'.

§ 4

Expunând aces le numir i dumnezeieşt iinte l igib i le, pe cât nc -a fost cu p utin ţă, am

175




răma s de parie nu num ai de conţinutul lorexact , (câci aceasta ar spune-o cu adevăratşi îng erii*) ci şi de înţeleg erea lor asem ene acelei a îngerilor. Rindea şi cei mai laridintre înv ăţători i noştri desp re Dum nez eur ă m â n d e p a r i e d c î n g e r i . D a r E l e s t ecunoscut în mod ullim şi inferior nu numai

dc în văţătorii d esp re D um nez eu şi de asceţiidintre ei şi de cei ce Ie urmează, ci şi dc ceide o treaptă cu noi. însă da câ cele spus e su nidrepie ş i am reuşi i s â ne a t ingem cuî n ţe l e g e r e a d c n u m i ri le d u m n e z e i e şt ides făşura te , lucru l t rebuie a t r ibu i t Ca uz atoru lu i tu turor , care ne-a dărui t în tâ i săgrăim spre E l , apoi sâ grăim bine . Ş i dacâlipseşte ceva din ccle dc aceeaşi putere*,va trebui sâ le cugetăm pc acestea prinaccieaşi mciode. Şi dacâ nu sunt drepte sausun i ned es ăvâr şite şi am rătăcii de la adev ărfie în întregime, fie în paric. revine iubiriitale de o am eni sâ îndrep teze pe cel n eştiutorşi sâ-i transmită celui ce are nevoie sâ

înv eţe cev a din raţiune a p roprie. C âci secuvine sâ-i a ju tam ce lu i ce nu are des tu i i *

p ute re şi s â vindecăm pe cel ce nu v o ieştţ A 'sâ rămână bolnav. Şi fie că le ai prin tine, r : ' fie prin alţii, av ân du -le loale p rim ite de la ;i ţCel b un, tre bu ie sa ni le transm iţi şi nouâ, j- Ş i s â nu ocoleşti sâ faci bine om ului iubitor -Mde bine. Câci vezi câ nici noi n-am înch is înnoi înşine n ici un a din r aţiun ile dăruite nou®în mod ierarhic, ci le-am transmis nefalsifi- ™caic şi vouă şi alior sfinţi bărba ţi*. în ir u c ^ ® :suntem şi noi în stare să spunem * ce le auzite,neslâbindu -le. Şi astfel nu vom strâmba întru nimic din cele ale predaniei , dacâ nuvom s lăbi înţeleg ere a sau exp rim area lor.Dar aces tea, ca sâ placă lui Dumnezei ' ,t rebu ie să se păstrez e şi sâ se s pu nâ la fel .

Şi aceas ta e marginea care i rebuie păzimî n n u m i r i l e d u m n e z e i e ş t i i n t e l i g i b i l e .Dar, prin conduccrea lui Dumnezeu, vomtrece acum Ia T e o l o g i a s i m b o l i c ă * .




Despre


A re opagitul. Titlurile cc Ic aveau Elinii odinioarăde veniţi slinii şi le-au a tribui! I'ârâ sâ se r uşineze ţi d u p icc '-au întors la Hristos; caci. iată. A reopag itul s-a numitastlel, ca ţi dum neze iescul Iustin în scrierea C'titre E lini a lui Iustin tllosolul.

î m pr eună - pre sbit erul. Num ele de presbiter indicaţi pe episcop ; căci episco pul este şi presbiter. Şi aceastasc '.itjla în Faptele Sfinţi lor Apo stoli . când in Asia Pavelse întâlneşte cu Bisericile. (Fap t. 20 ,28).

Capitolul 1

§1

Teologice. No tează că Părintele a alcătuit ţi o altălucrare, ca o introducere ţi pregătire elementara a cclorspu.se desp re D um neze u iei-colo în Scripturi: sau e vorba

de o scriere căreia ii urm ează scricrea de fall. N u in (c uvin te ) convin găto are. înţelepciunea om e

neasca culege dovezile probabile din ccle sensibile: câcimuica lor[U a silogism elor işi ia prilejurile din geom etric;dar in ceea cc priveşte cele ne niateriale, mai bine zis celesup um aie iiale ţi m ai presus de loatâ fiinţa (sub stanţa),uim ar utm iaşte cineva în mud logic (prin specu laţie),ceea cc nu se poate explica nici pn n floarea cu lm ina nţia nuntii (neştiinţa desp re D m ncze u)? Ceea cc se poatecugeta prin evlavie puri . în chip negrăit .

A'rf cugetam ceva despre (dumnezeirea) cea m ai presus de fi it t(ă . Du mn ezeu e ste mai presus de Huilă, caliiild cug etat m ai pres us de oric e fiinţă, fie inte ligib ili, fieînţelegătoare. cu atât mai m ult sim ţua li (sen sibili).

i \ celei) supraj t inţ ial i tuj i . D ac â fi in ţa (OÎiCTta.

esenţa) se zic e dc la a fi IC î v a i ) , iar u j i md icâ înţelesul

venirii a ccv a la existenţa din produ cere frca pa yo iyiUîn legaturi cu Dumnezeu nu sc poale vorbi propnu-zis

de flinta (OW Jta. esen ti) . Cic i Du mnezeu este mui presus dc orice lim ti. ncfiuid n imic din cele ce sunt. ci fiinddeasupra cclor ce sunt ţi Cel din care sunt cele ce sunt:căci dumn ezeirea cea ascunsă a lui Dumnezeu este singura putere a ob ârşiei du m ne ze ieţli a tuluror, carestăpâneşte pe:,te toii aţa-zişii dumnezei, lie îngeri, fie

oam eni sfinţi, precum C şi cieatoarea dumnezei lor pro ven iţi prin partic ip are : c ic i ea este adev ăra t dum -ne /citca prin sine. existenta din sine însăşi in m od ne-saiizat {Scolastica i t reluat ideea dc en s a se. dai Jă ni wio dezvolte pân ă Ui capăt. t:n s a se înseamn ă a nu implica

nunic de obiet t in existenţă: a nu f i a dus de ceva sau de i ineva la existenţă, ci ti f i p rin sine. de ci a f i din reci prin s ine. ia c i ceva nu poate f i adus la e xis te n ţi i dm nim ic prin sine F.ns a se implică de<i caracterul activ, subiectiv al unei existenţe veşnice, a nu avea nici un izvor, nici un

subiect supei inr. D acă e l istă f i altele, toate sunt prin El. El e Tatăl prin excelentă al tuturor. Ne fiind întru nimic obiect, este Sub iectul prin excelenţă. Şi cum nu se poate cugeta să nu fi fo st ceva din e ternitate, ac el ceva este Subiectul prin excelenţă, este Persoană absolut l iberă,

fă ră să se f i p rodu s pe Sin e în su ţi p r in aceast ă libertate . N ic i o le ge nu p oale f i deasu pra tu tu ror. C i deasu pra lefi lor este un subiect, iar deasupra tuturor legilor Subiei tul pu r ş i suprem. A vem în aceasta cea m ai categorică dovadă a existenţei eterne a unui D umnezeu Tată. care n are nim ic de obiect in Sine. Pe de a l tă par te, un Tată etern nu poate f i cugetat fără un Fiu etern, de

aceea şi calitate l iberă ca şi Tatăl. Ace st Fiu e şi E l lipsii de o r ice caracter ca obiect. El e născut, dar se şt naşte. N um ai iubir ea poaie expli ca aceast ă exis te nţă etern ă depl in l iberă ş i in acelaş i t imp nes ingulară. Numai iubirea uneşte în ea absenţa unei legi care dă unei existenţe ca racter de obiect, cu ca racterul l iber al e xistenţei. D acă Dum nezeu a r exista din veci făr ă voie, ar f i sup us unei legi. dacă ai exista cu voie. ta fe l s-ar supune unei legi dale de FI El e dincolo de această alternativă, lar iubirea desăvârşită intre doi nu poa le f i închisă între ei. Ea e plină de generozitatea iubirii comu ne faţă de al treilea, care la rân dul lui nu poa le să nu-i iubească pe ariuindi'i . sau in care să nu se arate iubirea am ândurora

Treimea veşnii ă a P ersoanelor divine e concluzia inevitabilă a om orei gândiri despre existenţă duse până ta capă t Pe lângă acestea, in Cel ce există prin Sine ea lâta

pute re , că p oa te crea şi a lt e exis te nţe chia r d in nim ic , l a r deoarece numai pe aces tea le cunoaştem din proprie experienţă, ca f i inţa. Cel ce există prin Sine şi le creează loate din nimic e mai presu s de f i inţă No i cunoaştem ca

fi in ţă , ca subs tanţei, t u ese nţă cee a ce exi stă p ri n nişte legi. Dumnezeu fi ind deasupra legilor e mai presus de

fi in ţă , de m odu l lui e is e cunosc ut de n o i. d e cee a ce-l fa ce in oarecare fel cunoscut, palpabil , n. trad.).

(Cunoaşterea) s i ipraf i in[ ială. N'umai dumnezeirii

îns ăţi ii sunt cu no scu te celc ale sale. pro prii firii et. Raza cu vin te lo r d um nezeie şti . Bine a spus rază şi nuSoare-, cici precum nu putem privi la soare, ci poate larazele din jurul lui. a ţa nu p utem înţelege pc D um neze uînsuşi; (avem şi aici a firmată deosebirea Intre f i inţa

177




dum nezeiască şi ene igiile ei necreate. reluaui de Sfân tul C i tgoi ie Pulunui, n trad.).

Prin - cuvi inţă fa tă de cele dumnezeieş t i. Câţi nutrebuie sâ fim cu în drăzne ala faţă dc ccle dum nez eieşti,ci sii t'.e suim tu cug ei evlavios la respectul de Dum nezeu ,exp rimând ţi tâlcuind num ai acelea despre Dum neze ucarc sunt folosite in Scripturi, cum a spus mai înainte.

Teologul (Scriptura) - atotadevăratâ. Priveşte cum

numeşte .Scriptura, teologie, dumnezeiescul Pavel; cancl este cel care zice câ fiecâtuia se dăruieşte dc D um nezeuluminarea în chip limpe de, pc măsura puterii lui. prccumţi D om nul sp une uce nicilo r mai desăvâşiţi: Vouă vi sa ciut v i cunoaşteţi tainele Impi'nuUt'i (Mat . l i . IM . cauno ra ce iau an un ţe cu ma i m ultă înţeleg ere la celc

po ru nci te : ţi nu u sp une aceas ta mare le D ionisie sp re a oînţeleg e num ai despre o am eni, ci şi despre înge ri, pe careobişnuieşte să i numeasea. după unii dintre filosofii dinafară, nunii', ei s-au numii minli ale treptelor de sus, caum i cc au in ci in chip llinţial toată m intea şi înţeleg toate,

prim in d în m od unita r în ei cu atenţie toate cele cc curgdin Dumnezeu la ci: de accca sc şi spune despre preasfinţii Heru vimi câ piim esc întreg i întregul.

Cele dum nezeieş t i se revelează f i r descoperă). N oteaz ă că şi în gerii sc învre dnic esc pe m ăsura lo r decu noştinţa lui Dum nez eu

C u păstrarea dreptăţii . De aceea. zice. Dumnezeu isc descoperă fiecăruia după puierea lui. nu pentru eâ

p iznuucşte m ai m ultul, ci pentru a sa lva m ăsura dr ep tăţiiîn cun ojşicrca lui D um nezeu; căci e pro pn u dre ptăţii sămăsoare fiecăruiad up ă vrednicie. Dcci cunoştinţa despreDu mn ezeu c nem ăsurată; dar noi avem nevoit- dc măsură:caci. dacăn i s-ai desco peri fără măsură, nu ne am mântui,cum nu se poate nici ochiul trupesc sâ primească soarele

intreg.Coborând in chip dumnezeiesc • mai presus de măsură. Nu me şte lipsa m ăsurii însăşi dum neze irea şiilum inarea ei d upă cât e cu putinţă.

Căci precum - necuprinse. Prezintă aici netupnn-dcrca eunoşiuitci despre Dumnezeu; căci dacă nici celesimple ţi nefiguratc. c hiar dacă sun t fiinţe, nu c ad su bsimţiri, cu m sun t in ge ni şi sufletele pen tru cei trupeşti,cu cât m ai mult le inticcc Du mn ezeu care nil c nici fiinţa,nici num e ci c mai pre sus şi de fiinţa; nici simplu, ci mai

pre su s dc sim plita te ; t D um neze u c de a lt fe l m ai sim plu decât simpli tatea sâiacă a fă ptu nh n, n. tra d >; nu e n iciminte, ci mai p resus şi dc minte; nici unitate, ci mai p iesusşi de u nitate: {nu e l ipsit de num e. dar e de i<mim e şt de <■ unitate, cui e e in acelaşi t imp m ai presus de ele. nu e m inte ,pea ir ină e imn presus de ea. i:u e l ips ii de ea. re

p oa le în se m na lips a d e um tu tc cea m ai presu s d e unitate sau lipsa de minte cea nuii presu s de n um e '-' Cine po ate inţelege'! n. trad. ); şi nu c nici circu m scris în v rcun ho tai.dat e libei de cele existente pnn lipsa de hotar iprinindefinit) . Auzind dcci in Sciipiuiâ despre forma luiDu mn ezeu , de chipul ţi lata lui . cuge tă pnn n dica rc şi

p o trn il cu D um nezeu la cele m ai pre sus de trupuri ; iarauzind de un itare, sa înţelegi o întâlnire in u nitate accloi diferite; dai nu desp re une le ca acestea esle vorba

acum . ci despic Dum nezeu caic nu e num ai început alnumelui şi nccoilipus. ci c şi o unitate mai presus deccle d c o singu ra fiinţa.

l ucatoare de uni tate Du pă ce a ndicai cele din jurul

lui Dumnezeu din loale cele existente, urmând măsuriilimbii noaslre. (căci nu ne este cu putinţă sâ o depăşim

pe ace as ta ) îl laudă p e D um nezeu din ele . d in c ar e l-a s cot pe El; şi-l num eşte unitate , dar Tăcator al unităţilor , ad icâCreato r al fiinţelor sim ple c um sunt înge rii şi sufletele; ţi

Minte n eînţeleasă (VOW dtV0T|T0V). fiind n eînţeleas ă devreo m inte oarecare, c ăci. dacă cel asem enea sc cunoaştede către cel asemenea, ar trebui, dacâ ar fi minte, să fie

înţeles d e către min ţi; da i a n e a cunoscut minteu Domnului'! Dcci este minte m ai presus dc m inte şi nume mai

pre su s d c once num e: Şt numele M ea. zice. nu l-am spus lor. D e aceea este şi fârâ nu m e (a non im ) pe ntru toţi; dar

nu esle n it i existent (O’oSe cov i; căci. da că Hl crccazâ celece Mim (ccle existente) din ccle ce nu sunt. nu e din celecc sunt. ci deasu pra cclo r ce suni, iar dc zice: Eu su nt Cel ce suin. cug ciâ cum se cuv ine câ e fără de început şi fâtâdc sfârşit, dar şi dc nepătruns; (spunâ nd ta prezenf. Eusunt cel cc sunt. arată că e pururea , că n-a fa st cândva<and n-a fost şi nu va f i t ândva. când nu va f i , e pururea cvisient. n-a re pe cineva sau ceva înainte, nici dupâ El;

nu e obiect al rutva; e xistă prin Sine din veci şi până în veci. şi trebuie să fie o existenţă din veci, deci prin Sine. neavâ nd existenţa ia un ob iect pro dus de altceva salt de altcineva, trebuie să f ie un S ubiect prin excelenţă, exclusiv Stih iei l. n. trad.).

Cunoştinţa - a ceea ce este. Câci numai Dumnezeuînsuşi ştie cele despre Hl însuşi, ştiindu-se în modcunoscător şi propriu pc Sine câ este şi cum este: iartuturor celor dc dupa El e necunoscut in Sine, adicâ ceeste şi cum este. Câci nim eni nu cu no aşte pe Tatâl. decât

Fiul. nici pe Fiul. de cât Ta tâl (cf. Mat. 11.27); câci,cuno scând 7 alăl chipul său. adicâ pe Fiul. se cunoaşte peSine însuşi; acelaşi lucru (trebuie spus) şi despre DuhulSfânt: câci nimeni nu cnnoa şie t ele ale lui Dumnezeu, detâ i Duhul Cel d in Dumnezeu. Dcci. toate câte leînţelege accst fericit bărbat le înţelege d esp re ve nera»Treime; tnu />«>//1 unnaştc pe D umnezeu decât ca Tată. ca o rigine a ceeit ce e toi uşa d e desăvârşit , deci ca Tată al Fiului; un D umnezeu uscat, un D umnezeu care nu e din veci Tată. nu e Dumnezeu, dar Tatăl care naşte Şi iubeşte dm veci un Fiu. nu poate să nu-şi comunice buc uria uces tet iub ir i ş t Du hului: n -ar f i a iubire desă \ârşttă. numai co mun iunea desăvâ rşită intre persoane te feteş te d e ca racterul de obiecte, n. trad.).

Nem ărgin ir e . Ceea ce e mărginit poate fi şi euprin»; pe d te pt cuvânt, allându-s c în tre m arg in ile ce lu i cc-lcunoaşte; iar dacă Dumnezeu este locul tuturor, nu înmod corporal, ci in mod cicatoi. caci El umple corul şi

păm ân tu l şi lo ate . dar este şi în a fa ia acc stora . e vădii câcsie nem.tiginirea. adicâ o putere ct nu arc margine.(Dumnezeu e Incul luiuroi ca Creator , căci El ( f i

păstr ează jierm unent in re la ţie vuita cu ţo ale cele fS c u tt calitatea şi puierea de C iealor. îndată i e-ar înceta această purei e a ha. ele j i t i i pierde calitatea de-a f i; ele se m enţin în existenţă pn n sau în puierea lui de Creator;

prin ele nu se p<n m eiq iiie în exis te nţă nic i o clipă, dur loi nun p n n a< eastn e şi m ai presus de ele, e supraexil- lent. ele simt mă igm ne de F.l in putere E le nemăryinil; nimic n-ar putea exista ]ă 'ă puie rea tui ci culoare;

17 8




ai fostII se arată in fap tul că toate su ni sup use tun n lefii. Ingu\ late ile Ie ş i D um neze u e m ai p re sus de lefti. e Creatului ie st /fi , im ce r sub lefie e obiect. in tutui sau nli'r. ui in piu ie D um nezeu e Dă tătoru l lefilo r nun pi esu \i e leyi 1:1 e pi in iiteus la a totpu tern ic, friptul tii toate sunt supuse un or legi. cure sun t obiecte in pu i te sau tulul. Ir uraţii pe toate i reale d e un Su biect m al presus i f Ieşi. dătător al legilor, lot ce ei im i ca ohiei t •iau tub

legi e creut de r eststeilţă su biect, m ai presus d e le/ti. n.irjd l

.V» şti i necam iin ic ut. Adicâ loale se împârtăşese dccumum unoa şi lucrarea mâ ntu itoare a Provid enţei.

M ai pre su s de f i in ţă Unco n numeşte dumnezeireafunia, alteori m ai pre sus de fiinţă. ca si minie neînţeleasăşinuini: mai presus de otice num e; dc accca o n u m e le ţiliinţâ mai p resus dc fiinţa; (iui Dumnezeu i w atribuie şi numirile t lea tul Hor dn r e soc otii şt ma i pre sus d e ele. cuci deşi nu e ca fie., r totuşi tem elia loi Im teme lia e .şi deosebita v a\em iiiuitoare cu c ele pe cai e le întemeiază. n. irad. I.

Se împărtăşesc. Se cu» ine a cu noa şte pe cele a cărotînţelegere nc-a dat-o Du m nez eu şi a nc ap rop ia dc ele tumintea noasltâ. dar nu trebuie sa căutăm nimic din cea cctrece peste marginea slăbiciunii noastre: de pildâ. putemsâ cunoaştem ca D um nezeu e bu n. câ e creator, de oameniiubitor şi cele urm ătoare; dai cc c fiinţa lui D um nez eu,nu cerceia.

.X-uu puterea pro priei îndrăzne li . Bine a spus câ sunt

luni pil iere ( t o r /f iuv ătio,;) : câci chiar de ar incertacineva ce»a. n-ar izbut i : t i îşi intunecâ veder i leînţelegătoare şi cad din lum ina e xisten ţei, ca cele t easpira sâ cuprindă întreg soarele cu ochiul trupesc; la fel

puteri le in te lig ib ile ca Heru vim ii şi Serafim ii, câ ntând sâ

cunoasca pe Dumnezeu il acoperă, arătând câ nu potajunge 1 j \e d c ic a ce a m ai pre su s de ci. ca ro ilu le c da tâ.Aceasla este ccea ce sc spune: Pe Dumnezeu ntinein nu

I n văzut v ie odulă 'lo an 1,18), De ac cca şi înţelep ţii incelc dumnezeieşti spun câ au văzui slava lui Dumnezeu,dar nu pc Dum nezeu

S3

M ai p re sus de m in te . E clar câ in accasta sc facealuzie la mania lai Arie şi [iunomie, tare au îndrăznii sâvorbească m me şteşug şi de spic fiinţa ne grăită şi ma i

presus dc dinţii a U nuia Născ utu lu iCăci esie mai presus de minte necuprinsul obârşiei

dum nezeieşti sau al fiinţei atotim pâ rate şti şi de nenu m it:{fiinţu diiiiine:rtusi,. este alotimpăriHeascil. neavând tunat de "lueti -apus in eu. 1 1 impiuiil ind ca Subiect

peste toate, n Had.).

.1/ dum nezeieşti i obârşii, g r T r |l Of a p / j o c D u m

nezeiască obârşie lO cu px iav i nu me şte pretutindeni Treimea amiîniparaieascâ pentru faptul ta stăpâneşte pesteaşazişii du mn ezei, ad icâ îngeri şi sfinţi, prec um am sp usinamic, lat a scun s, num eşlc n ecu prinsu l acelei fiinţenenu mite; e ceea ce spu ne şt pe ste pu ţin cu t i hc ie intri,-apia şi a spu* şi mai sus pi ei tim este iit că dtt tt şi in ■ lup \fiini

Obârşia dă tătoare de bine. Aialâ prin ce este Dumnezeu începutul oricâici aralâri luminoase şi care suntarâtarjlc luminoase şi iiicnjit icurile dc forme.

R id ic are a . Accasta este ceea ce a spus Simeon , cânda văzul pc Hristos: A te s ta es te pus sp re lă d e /e a .şi ridicarea multora din Israil (Luc. 2.34); spre căderearâului din noi şi spre ridicarea binelui.

Celor ce se luminează i luminare Spune c i acestease fac Ireptat, înaintân d spre mai bine. întâi lum inân du-s e.apo i desâ vârşm du-se . A se desăvârşi este a fi du s sprede săvârşire prin propăşirea in buna v ieţuire du pă Botez;

icei ( e Se botezau erau num iţi atunci cei t e se luminau: câci prin Hote: vede întâi atuul lumina, cunoscând pe

H ristos, ca se nsul viein om eneşt i, f ă c â n d p e oam eni fi i veşnici ui lui Dum nezeu, ceeu ce implică pe Du mnezeu ca Treime, n. trad ). Prin aceasta poate spune cineva:

D rum ul l -am ts pii iv ii . credin ţa am păzi t (II Tini. 4,7 ). Seînţelege câ închinata Treim e încep e aceasla dcsâvârşire. cauna ce e obâ rşie a toata desăvârşirea: (de aceea. Botezul sau lum inai eu se fu ce in num ele şi prin mă rturisii ea Sfintei Treimi,esen ţa Crezului, n. irad.). D cci cei ce se desăvârşesc

pnn pr op ăşire sc indum nez eicsc numaidec ât , fâcându-se pă i tuş i ui fi ri i du mnez eie şti (II Petru 1,4). Du m nez eu li se

facc pe niâsura lor obâ rşie a îndu mn ezeirii. fiind încep ui alcelo r deven iţi dum nezei. D upâ ac cst urcuş, ajun g la sim plit at e: fâcându-se pnn înviere deopotr iv ă cu în geri i şincmaiavând. dupâ Apostol, un trup sufletesc (psihic),a d i c â p e r s i s t â n d şi m i şc â n d u - s c p r in s u f l e t , ci dulinviiicest (1 Cor. 15.44); (trupul c elor înviaţi nu rneu are simjti i le şi nebun,{ele trupeşti , ceea ce-i dâ uni oiiţinui psiluc, El are numai simţiri duhovniceşti, co

pleşire de ti â n ea lui D um neze u: prin aceasta au o ti âire asemu mllotii e cti a ing erilo i. n. trad.). Pe xtc einu sc mairevarsă in locul P reasfântului D uh m ulţimea v ariata aco m po ziţiei g ân du rilor şi sun t eliberaţi de simţiri; dcacc ca sc şi un ifică. Iiind duşi spre un ilaica sim plităţii,

prec um am sp us înain te : câc i sp une in a lia p ane: Şi era inima celor ce credeau un u.ca şi sufletul lor (Fapt. 4,32).

Viaţă celor vii. Dumnezeu in Sine însuşi nu scînţeleg e: da r. întrucât este ca uz a şi ob ârşia tuturor, esiesimplitatea cclor simpli, viaţa celo r vii. ccl m ai presu s dcfiinţa al fiinţelor , şi sim plu , dâ iâio rul tu tu ro r bun ătăţilor.

84

Tâlcuirea T âk ut lon (F Kcp ăvxopfţ) s-au num it inmod principal cei cc au descope rii în mod simbolic celcnegrăite ale lamelor.

Cu monad ă. Aici explica ce vr ea sâa ralc u nilaica carcsc atribuie lui Dun mez cu; şi spune câ acc asia sc spun e dcteolog i (auto rii Scrip turii) ca sâ înfăţişeze n eîm parţirealui Dumnezeu (individualitatea lui); caci cceacc se îm

parte in volu m e şi cam itâţi. se îm parte ca un corp ; d ar laDu mn ezeu nu sc poate vorbi de neîm parţirea trupului,caci El este mai piesu s de toata corporalitatea; pe dc altâ

parie. fi indc ă D um neze u Ic-a crc at cugctâ ndu-le cu voia pe toate. El nu s a înm ulţii ca o m inte îm pârţin du sc înînţelesu ri, ci a răma s şi rămâ ne n ein ipârţn şi ncra milica iin unilale . creăndu-le şi susţinind u-le în calitate dccieaţiunc Caci Du mn ezeu lucrează până azi (loan 5.17),cum s a spus in E vanghelie: c mai presus, deci. de toata

simplitatea, rămân ând neinipârţn.împărţ i te Ccic m ai de jos ale acestei lumi vâ /.utc sc

indreapiă spre cele superioare ale lumilor supracereşli şi p ro priu z is lucre ază pr in Cel viu; ca ci în mânu Im

179




cupr indeni i ir t fwiUpământului (l’s. 94.4); ba ţi cerurile;câci in El. zice. sun t tonte (Rom. 11J6) ; dur 51 în muri-lorul din noi vedem c elc spuse căci sulletul se ind rep tea /iin Duhul. în carc suni inicm eiaie s im ţun le ţi raţiun ile pn ncare raţionam in cug etare ţi ■el f ale om ului. suni şt iu te de duhul. dupa A po stoli i Coi. 2 ,1I ). jndreplăndu -scdecisufletul <pre dull, sc îndreaptă ţi spre simţirile din el ţi

pnn cl spre irup. Ş i in minte înţelesu rile se îm part oare

cum ţi. ramificându-sc în alic şi alie. înaintează de la p ru nu l înţele s b a l doil ea, sp re c elc m ai h une (nuti în alte).Deci zice câ înt inzân dun e spre D umnezeu, devenim inun iuiea aceea un inireg ncim părţit, diferen ţele m ulnp leale noaslre adunân du-se din împrăşlicrca lor in cevaunitar ţi untficându-sc in mod supralumesc. adică nusimtual. ci în ţeleg ător. nen iaifiiiid 1101 ncimpacaţi eu noi.ci ajungând in ctup unitar unul, cum este şi hl Unu l (cf.loan 17.22), cum zice Evanghelia

Cu Treime. Noteaza câ nume şte Treime procesiunea părin teasca inlre it ipostal icâ, ato troditoarc ţi mai p re su sde în ţelegere spre a rătarea Fiului şi a Sfântu lui Du h; şi

bine sp une ca Treime, deoarec e nu se indica num ărul, cislava. D om nul D um nezeul im u n i este sm o li tu l D onui (Deut f>.4); (In creaturi, intre tete numărate este <■anum iţii desp ărţite. c aieia t se puii iveşte intr-un .1ens mut «e tentuat numărul , i n Dumnezeu nu e m i i o despărţire. deşt e o distincţie, f teaue din tei trei ,11 e infinitatea, t um 1 au cele ireale, nici hui le în pu ne . met tvute la iul lo<, de 111 era pa t f i shîpinuie unele pi 111 ahe le \iin M ate l,i un Inc. 1a ob iecte, cu m nu sun t ijK'SUis- tuile t retnm r. 11 . trad.).

I 'n n care - to a tă pate rn itate a . lJrm pn le in tiă(t t re bu ie în ţeles e trepte le din carc pro vin ccle din ace eaşiceată, oarecum unite inlre ele. Heruvimii. Serafimii.Incepatorlile. Stapâniile. Iar în ce ne pnveşte, şi celcspirituale. Cu înrudite; şi linele din altele, cum arată ţirudeniile lui Moise.

Pentru câ toate cele ce sun t Toate creaturile luiDumnezeu sunt l.mne şi au fast făcute bune toarte ţi suniaţa întrucât râmâ n in randuia la cea du pa fire. cum au fostfăcute: tur abaterea din rin du iula cea d upa fire, fie c â sc

produc e in inger . fie in su flete , lie în once fel d e corp uri , pie rde fi u m u se te a 1 bun ătatea) ţi pt id nu icştc. pr inabaieiea ei. urâ ţenia

C u a d e i ă r a t i n î n t r e g i m e B i ne e x p r i m i a ic iiconuinia. penlm câ Unul din Treime a pâtimit. Notează

insa -. j Unul din ipostasun s-a împărtăşit în întregime deale noaslre; şi pe însu şi D om nul nostru lisu s Hrisios l-anumit Minplu. apoi com pus, readucând la Sine micim eaomeneasca. Bine spunem deci ca l 'nu l din Sl.mtaTreu iiea fost pe c ruce; (e fo l nud a iălut;uiilorsi:i{t \au Uaco -romani. pc Iu •m u l52 0 , n. trad. I. Acea sta împ otriv a Nesto-rieniloi şi Ac efalilor; caci zice ca Unu l din ipo stasuri s-a impinhi.yit in n ur ep ine de ale noastre, cum / i ce Apostolul ca in El Imuteţle trupeşte luata plinătatea dum- iie:ein 1 (Col 2.9). Iar aceasta întregime c atirm atâ ţiimpotriva lui Apollinarie; câci araţi câ El a asumat peomul deplin.

.1 luai mişcare temporala. Spunând câ Tatal a luatmişcare tcmpoiulă. înţelege câ este m ăsura tem porală a pet rece rii D om nulu i in iru p.

Neamestecată . Câc i î n s uş i D um nezeu Cuvân t u lifâcându se om ), a rămas în mo d neam csiccal eeea ce era.

Ş i toate celelal te t lum ini) du m nez eieş t i lucrd toart , Lum in i dum neze ie ş ti lu cn ii ti u re nu m eşte învăţăturilesfinţilor, ca lum ina c arc insu fla cu no ştinţa şi facc pc cciascultători dum nezei.

A sc u n s ă a td u m n ezeie ş ti lo r) - învâfâtor i . Notcazâcâ ccle despre cele in.i l tc şi inai presus de auzul celoim ulh. l ie despre D umn ezeu, f ie despre iconom ia de viaţifacatoare a lui D um neze u au fost predate în m od ascuns

de d um nezeieştii apostoli , dcsco pcrind u-le în chip tainiccelor desâvârşi(i; (nu toate p ot f t sp use dep lin tuturor, t radi ţia credin ţei in H n u o s are s i cern ne tvmun icai liiiiirnr. n. trad.); pe de alia parte cele ale apostoli lor ne

p re dau lo ate t teconfundule şi nest l i tnthale, ceea ce înseamnă c i şi cele pr ivi tm irc la 1 imu l inireţi; dc aceea 51

Apostolul , scnmd Tesah'iiti 'enili'r. zice c ă ci trebuie sâ p ăzeasc ă câte le -.u n auzit , f ie p n n cuvin te , fi e p rin epistolă (II Tcs. 2.15); şi Im Timotci iarăşi ii spune câ i-a p redat in lam â ceea ce s-a sp us acum în m od t lesvoptr it (IITim. 1,10)

Prin s f intele perdele. Notea /a c i t r ebuie puse pe

aceeaşi treapta S lanta Scriptura şi prcda niile episcopilor(pe care s-a obişnuit sâ-i num easc ă ierarhi - căpetenii dc preo(i ca cci cc povăţu ie sc pc pre oţi, a d ic â pc presb if e tişi diaconi şi portari , cum spune in ierarhia noaslrâ; deaceea ascu ltăm şi de învăţăturile lor în priv inţa dogm elor); din c uvintele lor. zice. cele mai îngroşate îmbrac*ccic m ai pre sus de l'iintâ pc ntn i înţelege rea şi tainica introducere (mistagogie) a noastră; de exem plu, pc D umnezeuil arata ca foc sau ca b ătrân lui Daniel şi ca bărbat vechi dezile lui lacob , ţi allele va ace stea; Iu fel vo rbe sc despreîngeri. când Heruvim ii sunt arâtaţi in fo nn e d c anim ale şlalţii in ch ipul uno r b ărbaţi şi tin eri.

(Varietatea) s imb ua lelor împă rţ i te . Sc riptura î l Ino-rneneşte pe D um neze u când il num eşte din ccle omeneşti,imhrâcăndu-l in picioare, şi mâini, şi fete.

C ân d - nes tr icăciuş i. La înv iere, sfinţii vo r dobândiodalâ cu nestricâciunea şi ne m urirea «tuni asemănătoarelui I Iristos. luminând mai mull ea soarele, ca şi Domnul,când s a schimbul la lata. în m unte; câci A postolul spunedespre sfinţi c i atonei voi t i cu m este Hl şi totde aun a vorli cu D om nul (cf . I Tcs. 4.17).

D e ară ta rea lu i d u m n eze ia sc ă . N otează câ numeşteţi trupul lui dunm ezciesc a ' d t ar e dum nez e ias că văzuţi,ceca c e c contr; ir Ne storienilor şi A cefali lor şi celo r cecu aciâ c a Do mnu l nu esle nici acu m şi nu va fi nici atunci

cu t rupul ; mai no tea/a câ dac a va f i o un i t a r e dum nez eiască ii izută a lui. ea v a fi un tru p însuf leţit; iar ceaspiri tuala sau prin minte, ne va t i îm părtăşită nun ei inchip mai desăvârşit; de aceea. întorşi f i ind spre Dumne zeu , vom li de săvârşit lum inaţi de Kl. deve niţi în ch ipunitar u na. eliberaţi dc d iferentele c om po ziţiei noastretrupeşti. carc arată simţurile şi dorinţele lumeţii.

In tr -o im itare m a i d u m n eze ia scă . A numit imitaremai dum neze iasca viaţa mai înaltă şi mai voilâ. precumşi acum viaţa de vred nicie îng erea scă a sfinţilor se arataîn starea dc laudă ţi de de pa ţirc a sim ţirilor trupeşii, chiardacâ nu in mo d d esăvârşit; de ace ea cele ale im itaţiei sunt

acum mai măsurate, dar alunei vor arăta desăvârşirea inacestea

Vederilor - spirituale f 'r in simhoale. zice. vedem celespirituale ale îngerilor, cu m arata şi prin iaptul câ Ic ziceasemenea ceh n dumnezeieş ti Ma i sus a arătat şi simb oalele

ISO




despre ei. in scrierea D esp re iera rh ia ce rească : dc accstcaleaga acum şi cele de spre Dum nezeu.

Odihnind A numit odihna a lucrării înţelegătoare necupnnderea firii dumnezeieşti; câci nimic din cele aleace ' i e i a nu s e cup r i nd p r i n m i şca r ea um i l i i s auînţelegerea nu e p urtata spre ceva cc se poa le inartun si<ju lamuri. dcci spre necuprinsul care e cuprins pnnneluciarea proprie; l e un paradox; pn n nemixctu c«

«iui/h. ne din» semna de n ecuprinsul dumnezeu u sau i i ipiuuh m n t ' ii tpiw ut l e:. 11. trad.)

,\ u p re exis ta i in ch ip tu pranegrâit . 'I rebuie si nesilim să înţeleg em cc înseam nă •>ti pr em atu r, căci toateluci urile se înţeleg d in aceasta. Din ace asta sc va înţeleg e,cum zicc Apostolul, ca noi sumem in Dumnezeu înainte de înicnteiei ea Imnu [El. 1.4). Trebuie ijiiul. deci. câaducerea tuturor la existenţa dep inde dc hl. ca cel cc ecauza ji ob ârşia tor: de ace ea sc inţeleg ţi ca celc ce vorfi pnn .oia lui ncin|elcasă. inlrucâl au preexistat in Elcarc şua >i c i Ic va pro du cc şi câ nd Ic va prod uce . Deci.fund in Kl preoţime d ina inte d c vcc i. au pree xistat înainte

de-a fi aduse la existenţa celc c uge tate, care sunt veacurilecuno scute de CI înainte d e toa tă creaţia şi sc v or tace peuium. cum s-a spus: Cel ce te şt ie pe toate i iunme de

fa ceiea lor; 511 a raţi: Im uni? de a te f i p lă sm uit in p iu itei e te n'ii tnn os ctit pe m ie (Ier 1.5).

Pe care n u e c u pu l in lă n ic i a o în ţe l ege . A ţa ziceGrigor tc Teologul , metafrazând spusa El ini lor : peDumnezeu a l cunoaşte nu <fcu putinţa: iar a-l vedea eşi mai cu neputinţa.

Ş i - t u l , n o r D u p â c e a v o r b i i de m ar g i n i l e i i i n i ' ş l in ldor f i p l i t e i i lo i f , i n tu i t e , a reluat acelaşicuvân:. pe carc l-a spus şi mai înainte, arătând roate mm vini le tutui or c un oşt inţelor . Sau spune pr in am

be le exp re sii ccea cc a sp u s şi m ai în a in te , ca înDum nezeu luată cun oştinţa se op reşte şi îşi găseştesfârşitul toată mişcarea, pentiu necuprinderea fir i idum nezeieşt i. fapt care se con tem pla în juru l ci eternşi nu in timp; sau. mai bine zis. în El e marginea ştcapului fa luată cunoştinţa) sau sfârşitul oricăreicu no ştinţe. A ce stea su nt fiinţele şi puterile d esp re ale«..iriu cunoştinţe 7 ice că sunt in Dumnezeu, preexisl and in par t e Ş l împreuna în Dumnezeu, poinvuraţiur.u neg răite a preştiinţei lu i. carc ştie pc f iecare dincele pe carc le aduc e la existenţă, cum vor H prin fire şi pil iere din El. car e este fi inţa m ai pre su s de fiinţă şi mai

presus dc cunoaşte re . D ar treb uie ştiut că al tceva es tefiinţa ţi altceva putere a; cea dintâ i este dintre ce le ccsulvtMâ în ele insele; cea de a doua e din cele cc auex istenţa in a ltul.

Cici dacă - cunoşt inţele. Explicarea celor spuse.Bine a spus, căci, d acă cu no ştinţele suni desp re fiinţe şiccle ce sum. iar Dumnezeu nu e nici în fiinţă, nici cevadin cele cc sunt, pe drept cuvânt e dincolo şi dccunoştinţa.

85

M e i în chip u ir e Altceva este închipuirea şi altcevaînţelegerea sau inţelcsul; căc ijirov in din p uteri di le m e şidtntr-o mr. V re deo seb ită Înţelege rea esie lucrare şiacţiune; iar înch ipuirea este pătimire şi inup ănre ccanunţa ccv a sensibil sau asem ănător cu ccv a sensibil; şi

simţirea sesizează ccle ex istente in form ă dc grăm adă; iurmintea deosebeşte, adicâ sesizează cele cc sunt în alt modşi nu cu simţul. Despre cee a ce c corpo ral sau spm iualsau in care suni simţurile, am vorb ii şi înainte; pătimireaesie şi o mişcare foimatoarc; dar judecata şi dislmgcrcac de atribuit su fletului şi minţii; dcci trebu ie de ose bit însuflet ccea ce sesizează şi ceea ce producc închipuirea.Fu nc ţia închip uirii sc imp an c in trei părţi; prim a dă chipceloi sesizate pentru a face sensibilă sesizarea; a doua p ro duce o inup ii rire din ce le ce răm ân, n efi in d în tem eia ta pe niscai chip uri : ace as ta e şi num ită in m od pro priuînchipuire; a treia e cca in care c toată plăcerea binelui paru l prin în chip uir e sa u supăra rea de la rău l păru i; dcc inici o închipuire nu are loc în Dumnezeu; El este şi seallă ch iar mai pre sus de înţelesu l tuturor, iar părerea esteo închipuire a ceea ce parc c i există.

N ic i a tingere . At ingere numeşte aici cupnndcrcînţelegătoare; de f:ipl, când n c întâlnim cu nu ntea in modcu noscător cu ccle spirituale şi ncma tcrialc. ni sc pa re căne atingem dc ele şi simţim prin m inte cu m sun i. ca şi

prin alm ger ea cclo r sens ib ile; dar de D um nezeu nu neatinge m nici in mo d înţelegător.

S'enamit fi mai presus de nu mir i Ncnum it zice în loc dcnen um it pnn vtco însuşire; dar El cheam ă la fiinţă cele ce nu sum (Rom . 4.17). ca pe C yr înainte cu atâţia ani şi pelosia

Ceea ce . -Se ex plică c on ţinu tul trata tulu i D esp re

învăţatur i le (unOTUTtCOafax;) teologice. D e o d u m n e z e ir e . N u m e ş t e d e o d u m n e z e i r e .

P r e a s f â n t a T t e im c .Potrivite îngerilor. Spunând despre Dumnezeu câ

esie n eînţeles şi de nccx prima i de no i. se foloseşte dc ceea

cc e mai m ic vorbind despre D umn ezeu; câci dacâ ccledespre ingeri nc sunt necunoscute, cc trebuie cugctatdespre Dumnezeu.’ Deci. spune că creaturile îngereştisun t ca nişte araiări ale b unătăţii dum nez eieşti; iar prin

arătare (EJUpoXrţV) trebuie în ţele s mişca rea îm părţită inmo d nc imp arţit la fiecare din celc împ ărţite, adicâ spreadu cerea la existenţă a fiecăreia du i făpturile spintuale;(111 acţiunea creatoare n Ittt Dumnezeu se araţi) tel nun mul, nedespărţitei! Creatorului de creaturii, nu e in aceasta m et panteism, met de spărţire a lui Du mnezeu de cele create, n. trad.) 1-. cu putin ţă a în ţelege ace asla şi aşa,câ m odurile unirii cu D um neze u, cu ven ite unirii îngerilor

cu D umne zeu. întrucât suni unui cu Dum nezeu , fie suntdăruiri a le bunătăţii lui D um nez eu p en tru înălţime a lui.fie sunt p nm ite dc la El ca o d esc op erire a bu nătăţii lui;şi astfel sunt necuprinse nu numai de noi. ci şi de îngeriimai de jos; ele sunt cunoscute numai îngerilor celor maide sus. ca unora cc suni înv redn iciţi de unirile amintite;(deşi nu putem fi despărţiţ i de hună/ateu iu i Dum nezeu cu creaturi, lotuşi înţelegerea et ne dep<ljeşte. n. trad.);in irataiul D esp re ie ra rh ia cere asc ă se arata şi trepteleîngereşti.

M in ţi le de chip du m neze ie sc un it e cu aces tea. M in ţi de dup dumnezeiesc , pe cure le vede şi ca imitaţiiîngereşti întruc ât ajung să-şi înalţe la clc sfintele puteri,sunt cele numite înainte Puteri îngereşti; prin acesteatrebuie înţeleşi autorii Scripturii dintre n oi, ad icâ pro orocii şi apo stolii: căci nu trebu ie înţeleşi prin ele îngerii, dinf a p l u l c â a s p u s c â s u n t imi iu ln a le înger i lor

181



Despre Nuntirile Dumnezeieşti

(dyycA ofiiniÎTtog). C âţi nu îngerul imită pe îng er, ei celmai mic. lor nu min d pe teologi (autorii Scriptu rii) minfi . a spus câ ajung la o unire cu D umn ezeu înlr-un c hip ccimită pc îngeri, dupa putin[â. ca unii cc suni înd um ne zeiţi

pnn odih na de toata lu crar ea lum eas că; (şi a cesta esle un înţeles u i vcşnicei odihne a ce h i adormi ţi i n Dom nul , ei nu nun u rc in gândirea lor de Iu una la ah a. ci au in

D um nez eu io tul. n. trad.): câci in cele spirituale toaiămişcarea ţi toată lucrarea e odihna activa, care conduce

spre desăvârşirea unificatoare, daca in cele veşmee şinecorporale, care sum odihne şi linişti şi opriri ale lucrărilor. loale împlinesc ccca ce c după fire. cate esle

pric in uitoare de odih na şi d e desăvârşir e în unitate .Odihna. Câ ci c cu nep utinţa a se uni cu D um nez eu şi

a deveni in oarecare mod dum nezeu, d ac i nu sc odihneştecineva de luc iânlc materiale prin sim ţuri şi cug etare .

D esprin dere d e rele ee su n i. Pr in despr inderea dcţoale cele cc sunt se ajunge la nec on iparare a lui D um nezeu cu cele ce suni; ca spune câ nici un corp, nici

pute re şi nici lo ate cele la lt e nu au în sem nătate . D ar • n u e n im ic . A nu f i Dum nezeu num e t rebuie

în[cles ca nu e nimic din cele ce suni; câci Cauzatorulcclor ce suni e mai presus de ccle ce sunt; de aceea scspune că c şi pretutind eni şi nicăieri; fiindc ă nu c nicăieri,adică unde va loate sunt prin Hl şi în E l ca ne fiind n tnu cdin toate; şi iarăşi în Hl suni toa te, ca în Ce l ce c p re tut indeni; căci allele suni loate celc cc sunt prin El. întru cât Elnu este nicăieri undeva; şi se umple toate, ca Cel cc e.după prooroc, pretutindeni; dar nu e nicăieri, du pâ altul,care zice: Sau care e locul odihn ei M ele? (Is. 66 . I ; Fapt.7.49). Căci. daca ar fi numai peste tot. El ar fi toate şi înloate în mo d sp aţial; astfel esic şi nim ic, ca fiind pe stecelc cc sunt.

/I ţo ală deprinderea. D eprinderea este o d ispoziţies tatornici ; m işcarea, opusul odihne i , pre oc up aţi dcmulte. Iar viata, cea care le arată pc toate în lucrare;închipuirea, ceea cc e întipărit în cugetare; părere e presupune rea hotărâtă. Dar sc deose beşte înţelegere a dccugetare, câci prima arată funcţia înţelegătoare a su n etu lui. iar ultima, m işcarea în ţeleg erii. T oate a cc stea şicelelalte câte sunt num ite aici nu su nt fiinţă, ci sc v ăd în

ju ru l fi in |c i: de acc ca a şi d is tins- o pc ea dc ele.Pronia - ca obârşie. A ccstea desfiinţeaz ă opin iile

pr os teşti ale celo r cc îndrăzncsc să sp ună câ fu nc( iacreatoare a parţine prin fire lui Du m ne zeu , ca şi funcţia

ţesutului p âianje niloi \( a \ em a ic i o resp in gere cate gori că a ideii câ st rierile lui Dionisie au un c ara cter plolinittn

p ante is t D acâ a i [ine de f ir ea tu i D um neze u să cre eze , n-ar mai f i o deosebire int tece ea ce creează f i f i rea lui.n. irad.); căci zice câ Dumnezeu numai pentru hunătatc prod uce lo tul. (Un o bună tate silită nu e bunătate. 11. trad.);de accca nici teologii (autorii Scripturii) nu îndrăznesc să-llaude pc D umnezeu din ccle ale lui D umne zeu însuşi; câci

accstea sunt de necunoscut; ci din ieşirea (Ek' rtpo ofio u)la tclc din afara, carc esle pronia pentru cele cauzale. adica pentru ccle cc subzistă din El ca Ccl ce e ca uza şim ărurisesc pro videnţa lui Dum nezeu pe niru loate. Câci

toate sc doresc după purtarea de grija (pronia) luiDumnezeu, pr in care exi s tă ş i subzi s tă , dar ce lecuno scătoare şi r a t ionale in mod c un oscător : i arînţelegătoare se num esc toate celc ce există, pe ntru câsunt min te şi înţeleg cele inte ligibile s up erio are; căci

intel igibi l es te ceea ce se înţeleg e, care es te şi o h rană*

celui înţelegător (TOU v o ep o î i ) sau care înţelege I t o v

v a o v X T o q i aceasta. Deci toate cârc prin faptul câ suniînjclcgătoare înţeleg p nn m inte, f i ind rat ionale, aspirândşi mişcându-se spre pronia lui Dumnezeu, se doresc pc m âsura lor dupâ D um neze u; iar ce le ce sunt m ai jos de celcînţelegătoare şi au un sufle t sim(u al, adic â loale animaleleca trupuri însu fleţite, dar ne ra|ion ale, av ând sufleiul constând d in elem entele şi din foc ul m aterial , au existenţa

într-o suflare m aterială. (Ur au pă rer i ale t impului aceluia. n. trad.); acestea trăin d nu m ai d in sim ţire (simţuri)foamea şi setea dorexe în chip cuveni t in mod s im|u»lccca ce l i se oferă, dupâ cuvântul : Toa te aş teaptă de la Tine să l e dai hrana la t impu l po t r i v i i (Ps. 103,28). Defelul acesta vei a lia m ulte la Iov şi la David . Ş i toatecelelal te câie au o mişcare dc creştere sau numai vi tal ifără sim ţire şi su flci. ca to ate p lan tele şi ierbu rile, care aunu m ai o su flare vitală, au fi inţa lor lâră sim ţire, ca to(ia rbor i i , cum s -a spus . ş i f i ind l ips i t e de suf l areaneu scâcioa sâ. sc mişcă spre cre ştere şi înflorire; de ace ea

par şi ele ca se d o resc d u p â p ro n ia dum neze ia sca , pr in

care subzisiu şi înfloresc; de aceea ţi de ele se vorbeşteîn Psalmul 148. spre a lăuda pe Du m neze u pr in faptul câsubzistă prin Kl. Se îm părtăşesc d ec i şi accstea de prov iden ţa n egrăita, da r num ai pe ntru a v ieţui, ch iar dacâ Inmo d ne însufleţit şi fârâ sim ţire, du p â de prind erea carees le propr ie puter i i lor . Câci depr indere sc numeşieînsuşirea statornică, prin carc sc indicâ cali tatea dis

poziţie i şi pu te ri i p ro p rii ; num a i p rin aceast ă deprinderea vie(ii natu rale se zice câ se îm părtăşesc In m od fi inlialde p utere spre cre şterea şi mişca rea c e Ic e pro prie, dar Inm od n e î ns u f l eţi t şi f â r â s i m ţi r e , do r i nd u- s e dupâ

bunătate a lu i D um nezeu.

Cel e î n ţ e l egă t oar e î nţe l e gă t oa r e num eşt e f ir eaîngerească; iar raţională, cea om cn eascâ ; iar pr in celeinferioare înţelege firea nera tiona lâ. căreia i-a spus sen

sibilă (ctiofli lTfex;) . ad icâ sim tualâ; c clclaiie sau p lanteleşi loate câle sunt ne însu fleţite şi ne m işcate s un t ccle ceau mişcarea v i t a lă , ad ică de hrâni r e ş i c r eştere ; câc iaces t ca s e a r a t ă i n p l an t e ; i a r ce l e f â r â s u f l e t au î nc l c n u m a i e x i s t e n | a ; d c a c e e a l e - a s p u s f i i n p a t* ţis lă i u i tna re .

§6

C a - veşnic. Priveşte cât de clar m ărturiseşte din celecauzale şi crcatc pe C el m ai presu s de loate; câci numeşteveşnic pe Fâcâlorul vca cu r i lor şi c eu ad evărat vcac Celce es te pu rurea: de aceea sc nu m eşte şi veac: dar veşnicnu este veacul însuşi, ci cel ce sc împărtăşeşte de veac;de fapt zice Isata: D u m n eze u c e l veşn ic ta r e a p re gă ti t margini l e pământulu i fl s . 40.28) . Iar Du m neze u nu es tea l doi l ea dupâ veac (următor veacului ) , ca s i s e îm

păr tăşeasc ă d c e l. c i Făc ăto ru l v cacu ri lo r.Ca ne i m bâ l r ăn i t o r D u pă cuvân t u l : l<tr T u Ac ela şi

eşti şi anii Tăi nu voi sfârşi (Ps. 101.28 ).C u - in adiere. Aceas ta es t e ceea ce s - a spu s in cart ea

H eri to r, câ nu i în cu t i e /mu. nici in nor nu era preaentDomnul vorbind lut l l ie; ci in glas de adiere sutyire îlchema Domnul ( I I I Rcg. 19.11-12) ; iar pr in aceas taspune că şi in t rup es te D um ne zeu . Cel cc e in toate denec uprins; căci de su flarea lui sc împ ărtăşesc toa te şic




in waic ţi nu c cu prins d c nici una. cu m zicc 51 inEvanghelie Domnul: D11 I 1 es te Dumnezeu ş i cei ce 1 se închin#- tivhme w 1 se închine în duh ş i adevăr Iloan4.24).

V

l . ipsa numelui . E lâia n um e. pcm ru ca este toate ţinimic din celc cc simt. ci toalc suni din El. precum scexplică însuţi pe Sine insuşi.

Ca obârşie. Obârşie ca cel cc du existenta: ca margine. ca Cel ce susiine in ex isten ţă <in afară de El 1111 e existentă, n trad.).

Toate în toţi ' foa ie celc cc simt. precum faptul câ din

El sunt toate.Şi casa A spus c i El e cas a UiUitor. ca liind locaşul

luluror sfinţilor, cu m a spu s Do m nu l însu ţi: Răm âneţi intru mine ( loan 1 5.4 ) C ai i precum noi sumem templullui. după cuvântul: Vin Unui in ei şt voi umbla (II Co r6.161. aşa ţi cl c t asa n oa stra. bin e a uduugai dc aceea

indaiă: in <lup unit: fiind că a zis câ fii este toa te ţi în Elsuni loate. ca nu c um va cob orân d mintea la com poziţiesi cadă din ade văr, -.ocolind câ loale suni pu rtate în m odîngrămădit în D um neze u sau că Du m nez eu este toate princompozite; a vindecat deci accasta spunând 1mile. adicâin unitatea lui. mai bine zis El rămânând mai presus deunitate, supiaum plând m aicîn m odnc împ ar | i l şineam es-iccai. fiind loatc iele ce suni în loale: dar este nesupus rehilnh'i . ad ică nu e stăpân ii sau t ire uniscris dc nimic înmod trupesc, ci e m ai de grab ă deasu pra loi; caci este înafară de m ate, nc fiind nic ăieri, find lo ale din Hl şi El întoate; câci din El subzista loale.

Ţoale - i n m od s i m p l u Ad ică necom pus: căci nu s-acompus cu nimic din ccle ce sunt §i nti s a unii cu eletrupcşic. decât in lim pul icon om iei

SK

A ruiâ ri ra zi il e. Numeşte vederi descoperiri le luiDumnezeu in sim boa le ţi spu ne cu m trebuie inţclese.

Locaşu ri , gr . dvotKKipoic. Elinii numeau locaşuri

(dtVOKtopco tem plele zc iloi lo r. Sfântul arată in accstcaccea ce se spune la Isrua: caci se pare câ cl a văzut înt e m p l u a c e a v e d e n i e ( ş i s l a v a ) d u m n e z e i a s c ă aSerafimilor Iar ccic urm ătoare s au spu s pentru vedenialui iezechiel cea din Babilon ţi penlru alie vederi.

Scaunele , gr KOti OfuKODy T ronu ri.Teologia s imb ol ică Pi om ite sâ alcătuiască altă scri

ere. pc care n n um eşte Tei>lt>i;i<i simbolică, Ie ra rh ic ă . No tează câ sc cuv ine ca mai ales pre oţi sa

în\clcaj>â icontcmplc) dumnezeiasca Scripturi.

A sem ă n ă to a re c e lo r du in en ze ieşti . gr OtU flficTy in

lot de vederi dumnezeieşti (Occxpavrîci .Urechi s f inţ i te . O bişnu ieşte sa atribu ie sfinţilor u-

rcclii slinte. adic â auz ev lavio s şl vred lm de ccle slinie.

\e in i ţ ia li , gr . d |4VXJT(0V Ccl ce aude de cele dumnc/cieşti râzând sau ba tând u şi joc de ele sau de tâlcuirilclor c j iidec.i t ca cel ce lupiă im p o im a lui Dum nezeu

(dCO^O'/OCl. l-ui Timoiei ii scrie şi Apostolul câ nutrebuie vorbii c elor cc nu prinicsc cu vân tul cu adev ărat.

Capitolul II

§l

(întregii) obârşii dumnezeişti . Acest capitol îi com bate m ai a le s pe A iieni şi Eunom ie n i. carc su sţinnea sem ănare a. dar ţi pc Nesto rieni şi Acefali. Obâiş ie dumnezeiască numeşte intteaga existenţă a Sfintei şi

unicei Treim i inchinaic. ca dum nezeire cuno scută in treiipostasuri: câci e obiceiul lui sâ numească închinataTre ime întreaga dumnezeire ; câci accasia, descoperindcc este întreaga d um neze ire, a arăt al prin prim a deosebii ea Persoa nelor, a dică distincţia in trei ipo stasuri. cu

p ro pri etăţil e lo t. sa u câ unu l c Talâ l, altul Fiu l ţi al iulDuhul Sfânt: dar cei trei sunt o unicâ şi singură dumnez eire; da r e de ştim Ci in legătură cu D um nezeu nu se

vorbeşte de existenta ( im a p ^tc ) în sens propriu: căci

es ie p reex is te n ţi i (K p o u n a p ţtţ) , adicâ înainte ţi deexistentă; iar fiindcă loatâ existenta c dm El. sc numescloale din cele cc sc a ralâ din E l, ca sâ fie in}clcs ma i presus

dc accstca. A ră tâ n d u -le . Ad icâ facând u-lecunoscute sau vâdiie.

D u m n eze ia sca obârş ie , gr. tf)V G f.apx îav. N oteazăcâ cuvântul poale f i spus şi in mod omenesc, deşi seai r ibuic dumnezeir i i pentru uni laica Persoanei ( luiHristos).

A'u - vreunei părţi . Bine spus câ nu vreunei părţi . Câ ci lu crările ţi toa ic cuv intelc dc laudâ ale învăţăturiidespre Du mn ezeu nu se atribuie deplin numai uncia dinPersoanele dumnezeieştii Treimi, ci ele sunt comuneTrc un ii . afară num ai dc întrupare; câci ea este num ai aFiului, cum spune în cele următoare: dar numai pro

prietăţile cara cte rist ic e ale cclo r trei ip ostas uri su ni in parte ţi in m od pro priu ale ficc âr iu a, c um c al Tatălu i sâfie Taiâ ţi nu al altcuiva. Toi aşa şi despre Fiul ţi SfântulDuh.

întregii . Notează că sc aplică întregii dumnezeiriTreimea.

A’u (recun oaşte) - despre întreaga. N oicazâ câ ccl cenu spune câ toaic numirile dumnezeieşti sunt comune,sfâşie fârâ ev lavie u nitatea închinatei Treimi.

Un prooroc . Ace asla o spune D avid. A ces te a zice C e l ce este. Noieazâ câ accsl Sfânt

Dionisie primeşte A pocahpsa celui intru sfin ţi loan

Ev ang helistul: căci acolu este spusă aceasla. lar faptul câatunci când era în Patmos dumnezeiescul evanghelist avâzul şi Apo i o lip st i a fost cu nos cut de sfântul Dionisie.ceea cc vei afla ţi din Epistolă pc care a scris-o cătreSfântul evanghclisl ţi teolog loan.

Care este. care de la Tatăl. Cu getă cum o foloseţtespusa accasia: câci nu o spune totdeauna aşa.

D u m neze ir ea , gr. TTiv f ir a p /ia v . în alte locuri:

viiihi ■ dumnezeiasca obârşie (0r ap xtK nv < /or|V). D u m neze ir ea născ ăto are de D u m neze u . N otează câ

numeşte dumnezeire născătoare de Dumnezeu pe Tatălşi du m ne zeire filială pc U nul Născut.

Prin des făşurare, gr. SlC^oSl KuyZ, în loc dc: mai pe larg (nXaxvifpcoq).

Toate - pr in El . N oieazâ câ atunci când zicc câ loatcsuni din Dum nezeu, indică dum nezeirea inlrcagâ. adicâSfuma ‘I reime; iar când zice; nune s -nu creat pu n E l ş i

183



Despre Numir i le Dumnezeieşt i

spre El, vorbeşte în mod piecizat (desfăşurat) despre,ipostasuri: câci acest luc ru l-au înţeles' toii desp re C u v â n tul creator

Şi ale lui . Adică ale Cuvântului.Comu n ţ i unitar . N otează ca a spus: co m une sunt ale

Sfintei Treimi. Lu cră ri le dum nezeie şt i. Dc exemplu, t-.u in Duhu l

lui Dumnezeu scot dem oni (Luc. 11.20): înc hina rea, ca:Celui i r huleş te pc Du hul Sfânt nu i ie va ier hi (Luc

12.10); împ ărţirea da turilo r (TO S f t S v Sff lpeâjv) .adicâ n lutrhnielnr. prin spusa: Veţ i pr im i pu tere venind

D uhul S fâ n t peste vo i (Fap t. 1.8).tzvorâtoare. S-a spus în Psalmi: Cit Iu Tine este

izvorul vieţii (Ps. 35,9); şi la lercmia. M-<w p ărăsit pe Mine, iz voru l upet v ii (Ier. 2 .1.*). Du mn ezeu e n untit deciizvor, ca un pân tece şi obârşie şl cauza a tuturor c elo r cesc araia şi vin la existenţa: ce lc pc care unii a u ob işnuitsa Ic numească generale sau genuri sau îmreguri saucuprinzătoare, pc accstca dumnezeicştile Scripturi Ic mi-nicsc cauzâ izvorâioare; dcci pentru caracterul creator şifără lipsuri al cclo r ce subzista prin 13 uliul şi pe ntru c ă D uhlii

Sfânt este şi El Cauzatorul tutiirur celor ce sunt, cum s-aspus şi în înţelepciune. în mod cuvenit sc numeşte şi Elcauzâ izvotâtoare: iar perpetuitatea creatoare a lui s-oînţelegi din cu vân tul: Tatăl M eup ână <u uni lun ea ză , şi lui t i m ez (loan 5.17); câci la fel lucrează neînce tat şi Duh ulSfânt împreun a cu Tatâl şi cu Fiul: câci s-a spus: Tnmite-vei

Duhul Tău ş i se vo r z id i (Ps. 103 j I).Cu • înţelesurile ( lor) nestrâmbaie. Bine a spus

nesirâmbaic. fiindcă şi ereticii citesc Scripturile, şi sc şihrănesc din ele. şi toiuşi se strâm bă p c ci înşişi

52Cete distincte cuvenite lui D um neze u. D istincţie cu

venita lui Du mnez eu in Sfânta Treime a n um ii cu no ştinţaiieconfundata despre ipostasuri; deci nu trebuie sâ ncîngri jim sâ convingem pe cei cc nu pr imesc du m ne ze iasca Scriptura; câci a leologhisi celc comune in Sfânta'I reuni: nu inse,mina a introd uc e o contuzie a iposia-surilnr,

In ş ti in ţa de sp re D um nezeu. V orbind ni.u sus despreştiinţa desp re D um nezeu , n-a spus c .1 este ştiinţă: d ar aicinumeşte celc ale inv âţiturii desp re D um neze u ştiinţa. Iarştiinţa este opinia dreap tâ. expusă p nn raţion am en t, sauraţiunea dreaptă, neînv insă, despre vreun raţion am en t, şiştiinţa exa cta şi exp un erea unu i lu cru, a cărui ştiinţă senumeşte şi carc propu ne cuv ântul şi opinia dre aptâ de spread e' .ir. ncavând nevoie de vreun ad aos sau de vreoîntărire prin ccva asemănător.

D esc operir il e d u m n ezeie ş ti , g r . EKtpavT Op iaţDescoperiri nu meşte învăţaturile carc ex pun m isterele.

în nni neinmulţi te. Nu trebuie să ireceni peste dumnezeiasca Scriptură în teologliisir,;

P

Cele create prin depăşire Sc lauda Dum nezeu pn n pâ rasi rca cclo r înţele se ; c âc i i sc ad uc e în chin are d in ce leneînţelese, prin supra dcp ăşirc, de pilda ca ne m uri tor, c.inesfârşit, ca nevăzut, ca ne avâ nd nici o trebu inţa şi toatecele asemenea; caci sunt com une T reunii şt acestea: dar

suni cauze ale tuturor ce vin în stare dc crcaturt de la ELfiind Kl cauzatorul a tot binele, precum s-a scris, penincâ roi binele este al lui.

(Ceeu cce propriu) Tatălui. Iar suprafiinţa este cormot* precum Tatălui, aşa şi Fiului şi Sfântului Duh. Iar in celedistincte ale Sfintei Treimi le vorba de nuntiri) nu e nici oreciprocitate sau nimic comun; căci nu se poate numi cuevlavie Tatii Fiu. nici l iul Tată; la fel şi Sfântul Duh.

(Viaţa) , ca n o i - a t u i l i s u s . Notcazâ câ numai a lui

Dumnezeu Cuvântul este înomenirea. O numeşte acewudesâvăşită, împotriva lui Apollinaric. ca fiind din sufletînţelegător şi din trupul nostru; aceasta o aiată când spune< <i no i i KaO 'vţnS ^); aceasta c şi împotriva lui Eutîhte; iarîmpotriva lui N esin ri e . când zice ci l l i sus ca Dumnezeu ar e ex is ten ţ a nes t hun ha u i . fâc t ind u - s e ca na i. Şi zice cit a ine le în i t innteni re sunt f i i "l icite, cum e foamea,oboseala (d in sunt i i dumnezeieş t i i n I rup . n, trad.), păşirea pe apă. intrarea prin uşile încuiate la ucenici ţifapta sculării morţilor şi insâşi patima şi toate celc mc-menea.

Tainele fîiaţiale. Notcazâ ci fiinţtale se referi laîntrupare: căci a spus-o aceasta, ca sâ înlâlure opinia câ eo nălucire.

§■1

Iniţiali in chip sfânt in tradiţia. Numeşte iniţiaţi în chip sfânt liepoţruaTai) pe cei introduşi în ccle sfinte.

A scuns ţ i neară tat. L'niri ascunse numeştecunoştinţele necuprinse despre fiinţa dumnezeiască ceeste fiinţa însăşi a Sfintei Treimi, nu va şti nimeni nicio

dată. Distincţii. Distincţii numeşte închinatele existenţeipnstasiatc. adicâ a Fiului, strălucirea negrăită din Tatălşi purcedeica neînţeleasă a Sfântului Duh din Tatâl.

Unitatea începătoare. Unitatea mai presus de unitatea începătoare înseamnă neîmpârţirea firii dumnezeieşti şi simplitatea ei mai presus dc toată unitatea şisimplitatea în cele cc există.

Negrăirca. Ncgrâire. pentru imposibilitatea de a danume fiinţei.

Alotspiriiualitalea. Sc spune cum esle Dumnezeunecunoscut şt atotinţeles şi cum dobândim fa

nccunoştinţă cunoştinţa despre El. Câci Dumnezeu sctace cunosc ut in neştiinţă; tar neştiinţa sâ nu o socoteştineinvâţâturâ: căci aceasta este întunericul sufletului; nicica cunoscătoare, caci Dumnezeu este Necunoscutul; câcişi neştiinţa este un fel de cunoaştere; ci se cunoaşte prinacea neştiinţă, prin carc devenind simpli prin ridicarea peste înţelesuri, care se împrăştie inmulţindu-se şi iarăşiinvulucază l'âiâ <a lie o unitate fârâ putinţă de înmulţire.Deci. depăşind toată înţelegerea despre Dumnezeu, ncTăcem simpli, ajungând neştiutori ca urmare şi rămânândindistincţi prin suurca de unitate şi stând cu sieuranţi înunire, neştiind că nu ştim. adică neştiind ccva deosebit;

astfel ignorăm cj unii neînvăţaţi şi putând învăţa cele cenu le cunoaşlem acum, dar necunoscând cele necunoscute. cu evlavie ridicaţi pesie iot conţinutul raţional; ştstând in această neştiinţă, devenim un chip al Celui CCeste inainte de toate; câci părăsind toate chipurile şiînţelesurile şi aflămlu-nc fixaţi in negrăirea superioart

184




fajid e lomă grăirca. nu 51 im nici a ceasla câ nu ştim; apoiiarăşi inu nc and u-n e din neg rairea tăcerii ţi co bo iând dinticerc in srăirc ţi înţeleg ân d ca nu ştim. ne o p rim in stârciide la căutarea celui necunoscut. Apoi Dumnezeu este jaraţi «intitMeles. f i ind înţeles din p ro v id en ce iubitoaredătătoare de du rui 1. ceea ce însea m nă ca ţi din ccic creale:din unele că este M ântuitor, din a ltele ca esie Creatul Şiafirmaren um eşte e xistenţa lui . ca cca din care este exis

tenţa lutuio r. filoso fii nu m esc şi ci af tmiafe lormclesuprapuse m ater ia ; iar negarea, când se neaga acelea, cade exem plu gre uialea pămâ ntului sau fluiditatea apei.Deci Dumnezeii , care Ic preschimba şi pc acestea, esteafirmarea ţi nc gjie a tuturor, afirma rea tuturo r ca Ccl cca pus ţi la cu l toate şi Ic-a făcut sâ d ure ze ; căci in El scsusţin toalc lai ne gare a tuturo r esie ca Ccl cc produ cân d

pr eschim bă insăşi fo rm ele (a fi rm are a* c c lo r cc su nt ţi caCel cc scoate din celc fatu tc cele du pă fire ;«. âd . da câ semărturisesc ccle făcute, e le sc strica; iar El. din p linătatea

bun ătăţii, desfi in ţează sir ic âciu iica unora, ca a în geri lo rşi a suf letelor ; tar s i r icaci imca unora o preface 111

nesirn «icnine şi carac terul m u ritor 111 ncm uii re, ca t rupurile noastre la înviere ; e v ădii câ El. fiuid p entru noi mai presus dc accstca . est e m ai pre sus şi de afi rm are şi denegare; 51 liin d tem elia şi rădăcina tu iuro r. nu spa ţial, ciîncalil.ile dc cauzator. El nu c nici negare a celor cc leare. Câci Dl are insăşi ne m urir ea ; iar ne m urire a ţinccu pnnd crea ţi n ep utinţa de- a fi cu no scu t ţi cele caacestea, II- are nu ca Cel ce nu este; dimpotrivă, este

pr intr -o insu şire oare care tu tu ro r negrăit şi n e în ţele s; dare scos din loatc ţi ncgaioi al tuturor şi nu e înţeles şicuprins dc nici una din c ele creale. ca U nul ce s-a r idicat pe Sine în suţi d in accast a prin nem ărg in ir e; câc i nu arevreo m argine. Dar n otează că ipostasurtle dum nezeieştisunt lixatc şi întem eiat e una in alia Cac i a zis: Eu m w i intru Tuhi lş i lu tu l intnt M ine (loan 10..1X).

Ca lumini l e un or s feşnice M intea întreagă a Ta tăluiarc acest mod. A dat ca exemplu al Sfintei Treimi ireisfeşnice sau candele aprinse intr-un templu sau o casă.deosebite prin ip ostasu ri sau d esp ărţite între ele; câcifiecare osie in mod propriu alt şi alt sfeşnic; dar aucomuniunea f i r i i şi a lucrăr i i uni te in lumină şinedespărţite; şi nim eni n u p oa te deo sebi şi spun e, in casâiau in aci vil ei ca re esie lum ina ace stui sfeşnic şi care aalinia Cu vântul întrupat participă la lumina întreită dupâraţiunea icon om ici. căci afirmă ieşiiea slăviiă a lui D um

nezeu Cuvân tul din fatal , şi du pâ ce dâ spusa lui: Eu am ieşti Je h 11 ,1 Ml M eu şi M<1 j iu ■ Io / a tal M eu f loan 10,28). adaugă explicân d: l>m yi J a n ) t a le n t m se ,,m e u m il tlin sfeştute . im in sa . t iu vii st m u r ceva din lum inii et . nei u/iim i in tin e nit 1 unu i lw celelalte lumini acel s feş ni i ,nici nu ut I thn l ipsite Je Inti tula sa pe telelulle. Câcivenind r iul d in Tat.i l în lum e, nici n-a adus împ reună cuEl pe Tatal 51 pc D uluil in Sin e. nic i n-a lăsat ieşind, lipsiţidc luminii sa pe a ce lorlalţi, ci şi-a făcui n ede spărţitaieşirea sa dc petrecere a sa cu aceia.

M a i p r e su s de f ii n ţi ) . Unirile trupurilur ale celorvâzuie inlic elemente şi ale celor altlel ameslccaic. sc

schimbă prin puicri şi însuşiri şi unirea lor constituiealtceva decât fiic a celoi sim ple du pâ fire; la fel şi puterilesulk tcşli au ceva deo seb it prin m işcare. Dar şi unităţileingen loi au ce va p arţial faţă de ilum inările dum neze ieşti,

po li iv 1: eu treptele lor: dar du m ne zeirea în Slân ta 1 rcime

şi cele ale ei. nefiin d tăiată dc nici u na d in cele sp use saunedcoschindu-sc în Sine. sc crede în mod cuvenit câ emai presus de toate unirile.

I. um in il i' su pra cer eşt i. Notează câ numeşte şi sufletele şi loale minţile lumini supracereşii; şi spune câloaie fiinţele acestea vii sunt u nite im reolaltâ. cum s-aspus . în p i lda mul ior s f eşnice , în t r -o casâ . f i indasemănătoare cu Dumnezeu şi împâr tâşindu-se pe

m ăsura lo r cu un itatea supr.iunirâ a lut D um nezeu; acesteuniri se produc în mod neconfundat în cele nctrupeşii .rămân ând neco nfundatc între ele.

§5

, \a ş tc r c a d u m n e ze iu sc ă m a i p re s u s de f i in ţă . N otc azâ c ă n um eşte naşter e d um nezeia sc ă mai p re su s defiinţă şi izvor al ci pc T atâl; şi câ n um irile nu se schimbăin mod reciproc.

U nirile şi distincţiile. Celc despre neg răita Treime leteolnghiseşie acum pâni la procesiunea a trei ipostasuri;

aceasta pentru câ Dumnezeu şi Taial. mişcat în modnetemporal şi din iubire, a purccs la distincţia iposta-surilor, rămân ând neîmp ârţii şi nc micşorat în întregimea

pro pri e, su pra num it şi su pra si m plu ; din El provin e existenţa strălucirii proprii, ca a unui chip viu. şi PreasfântulDu h care pu rced e din Tatăl in chip prcatn chin al şi mai

pre su s de fiinţă, cum nc în vaţă ta in ic D om nul; cauza şiizvo rul tutu ror s-a înmulţit din bunătate intr-o dum nezeire întreită ipostaticâ. Acesiea le spune şi GrigorieTeolo gul in scricrea i m pun iY« lui Eunu mie. Da r exist ă şiin alt sens o distincţie dunm czciasc â: purccd crca lui

' Dum neze u, pentru mu lţimea bun ătăţii sale, la multifelu-rime a crcaţici nev ăzute şi v in ile ; da r pronia şi bunătatea

crea toa re sunt com un e u nităţii întreit ipo slatice şidistincte. Câc i Treime a atotîmpâ râieascâ sc pune în stare<ie-a fi pa rticipată de cele ce sc pot împ ărtăşi. într-un modne sup us relaţiei şi nc împ ârtâşibil; câci fiecare din acestedouâ aralâ acelaşi lucru. Căci sc împărtăşeşte Dumnezeune sup imâ nd u-se relaţiei, nefiind reţinut in spa ţiu dc cclcc sc împărtăşeşte dc KI. nici nu sc împărtăşeşte în mod.siniţual. ci e în treg în îm părtăşirea fiecăru ia dc El şiridicat peste toate; piecum p roducân du-sc un glas marc.loţi cc i dc faţă se împărtăşesc d up â p utere a pro prie: şi

bărbatu l şi p runcu l şi ce le nccuvânlâ lo are : dar u nii av ân dm ai m ullâ tărie, alţii ma i slabă, gla sul este şi împâ rtâşihil

potr iv it lucrăr ii auzi toarc , da t răm ânând în sine ţi ne îm - pârlâ şit.

Cele de cure se împărtăşesc ■ sau cete care se iinpurtâşesc. D upâ fiinţa, dum neze irea nu sc împărtăşeşte,nici nu se înţelege: dar sc face împărtăşită in faptul câ din

ea sunt toaic şi de ea se susţin toa te în ex istenţaŞ i in f ieca re din intipâriri . Sc spune prin pildâ cum

Dumnezeu se face împărtăşit in mod neimpârtâşibil.

S6

S u es te pecetea . O pinia contrară şi explicarea din cc

cite pecetea. D eose bir il e, gr. dnO ţJOpW «TO . S c referă aici la

deosebirile întipâiiiilor.Ş i nu contrare Ca nişte pie tre şi lemn e sau iarăşi cele

ile s ub stanţă fluida, care nu primesc pccetca din deget

185




(din inel), D ar s- a deose b it Notează că s-a deo sebit dc Sfânta

Treime in întregim e ţi cu adevărat înom enirea C uvâ ntului.

F a fii de noi. Aici vorbeşte iarăşi de iconomie,. t tnbuind-0 lui Dum nezeu Cuvân tul, nefâcănd-o comu nănici Tatului. nici Duhului Sfânt, decât numai du pa voirnâ.Dar no tează descrierea întocmai a iconomici. câ şi-a f ieutfi in ţată noi. din noi. Dum nezeu Cuvân tul ccl mai presusde fiinţă in m od n eschim bat, întrucât a rămas Dum neze uşl s-a înfiinţat ca noi din ale noastre în imregime. adicăavând trup şi suflet cu adevărat: şi că Dum nezeu C uv ân tul este (cu ade vărat) cel cc a pătimit, sc înţeleg e cu trupulnot după călugării sciţ i . n irad ). şi ca toate cele a leiconomiei sunt lucrarea lui dumnezeiască inomenită; şica nu şi le-a făcui pc accstea comune Tatâl. nici DuhulSfânt, d ecâ t prin b un ăvo inţa şi prin vo irea întrup ării ţi

p tin conlu crare a cu D um nezeu Cuvântu l in m in uni. N oteaza- le ace stea mai al es contra N cstorienilor. a A cefalilor şi a N'âlucitorilor.

Făcându-se - Cel neschimbat . Cum spune că Cu

vântul a p ătimit şi câ mâinile noaslre nu pipăit Cuvân tul vieţii, (I loan 1.1) am expu s înainteS-au şi distins. înseamnă câ Cuvântul tretmic şi

dumnezeiesc s-a deosebii pnn faptul întrupării in întregime şi cu ade vărat luân d al nostru din noi sau raţiuneair,omenim şi intrupării lui Hristos şi lucrând şi pătimindcele înalte ale lucrării lui dumnezeieşti inomenite. Darzice ca a făcut îna lte şi exce pţiona le, adică cura te şiireproşabile cele ale lirii lui. carc este naşterea, copilăria,creşterea, setea, oboseala. întristarea, lacrima, scuipatul,sângele, sudo area, coruperea, curgerea, moa rtea de bunavoie. ncv orbirca. nem işcarea şi cele asemen ea. Căciacestea nu şi le-a lacut c om une Tatăl şi D uhul în nici un

mod inţeles. decât daca ar zice cineva ca pn n h un ivoircşi voinţă.

P

A lt ele - la in ice. D upâ înţelesu l aliat in pâ ine şi în po tir .

M a i p resu s de pu te re a - înţelegătoare. în ţelesul cc lorspuse despre D umn ezeu îl va dezvolta sau tâlcui minteasfinţita carc se ocup a în întregim e de celc du mn ezeieştişi rămâne netulbu rată de cc le pămân teşti şi pătima şe; darde cele dumnezeieşti iu i se poate apropia decât prin

od ihnă de toata m işcarea înţelegătoare a cclor ce su nt;acesta o spune prin cuvântul moi pres ta dc lucrarea inţelegăioa i r, aceasta are loc ca atunci când cineva,cuprins dm loate părţile de necup rindcrca lui Dum nezeu,înţelege ceea c c cau tă

1‘rin - part ic ip ări . C oinplctcaza cu: numiri lai participări numeşte dăiuirea de căirc Dumnezeu însuşi acolor dc ca rc ne împărtăşim

A scu nzim ea . Nici numele de Dumnezeu 1111 indicăfiinţa, nici ce este Du mn ezeu, ci o oa recare luci arc b inefăcătoare laţă de n ci.

facem şi din împ âităşirilc de ccle dăruite de D um nezeu noua num iri despre D umnezeu: clar te este D um neze u e s t e t u t u r o r de ne î nţe l e s ; căc i ex i s t enţadumnezeiască sc va lăuda tu vrednicie întiucâtva dc noicând pâiăsind noi to ata lucraica şi acţiunea, dar mai ales

cea înţelegătoare, nc v a primi prin sfânta tăcere pc noi,care nc vom apropia cu mintea de darurile ce vin dc laEl: câci pro duc e în noi celc ce sunt prin voinţă, când noistăm tare în ncdistine ţia n un ţii noa stre, pc care a numit-o

puţin mai su s cunoştinţa intru necunoaştere. Ia răş i - că - este - izvorâloare. Notcazâ numele

venerabile şi înfricoşătoare referitoare la nep rihâniu Tre-ime: spune ta Tatăl este dum nez eirea izvorâtoare, iarŢiul şi Duhul Sfâni vlăstare ale dumnezeiirii născătoare,adicâ ale T atălui, mlădiţe d um nezeieşti şi f lori şi lumini nun p i au s de f iin ţă . i - a spus mai degrabă în Scripturi că

sunt vlăstare ([JXaoxoiiţ) de la viziunea măslinilor luiZaharia. al unsprezecelea prooroc; căci cei şaptezeci zic

câ sunt dnun rumuri (S uo v X âS ou e). iar alţi tSJcuitori

zic ca suni spu e ji vlrmare (a-câ%\xuz s o i pXomotiţ), Iar lumini, u nde sc spune: Pă rintele lum inilor şi Lumină

d i n l um i nă . I a r pa ter n i t a t e a (na ' cptd’V) num eşte

pârinţim ea (T t|V n a i p o r n i a ) . D ec i adau gă şi fil ia ţia

(\)ioTT|ţ): câci zice Apostolul: D in care se nu ntesc toate in i er şi pe păm ânt (Ef. 3.15); câci a fi taţi şi a se numi

fii vine dc sus. Piui fiind din Tatâl prin fire; iar Tată altutur or e ste p rin cre aţie şi învăţături ; dc la El sunt şi

părinţi netrupeşii şi fii sp irituali ai dum nezeilor şi f ii prinînv ăţătură şi în înţele s sup er io r între în ge ri şi drep ţi, cumarată şi A postolul; ex istă un Tată înc ep ător şi propriu-zisal tuturor părinţilor; câci El da o astfel de împărtăşire şic înc epătoru l tuturo r fiilor Fiului, c are şi El s-a făcut prinaceasta panicipabil. cum însuşi zice: Â râ ta t-am m antie Tint oamenilor (loan 17,6); câci sc numeşte Tată cel cearc pe Fiul însuşi care a spus acestea.

§8

Cele cauzate. Cauzate sunt toalc cele produse princreaţie, fie în cer. fie pe pâ m ăm. Iar cauz a sunt celesupracx istente. adica ccle trei ipostasuri ale Sfintei Treimi. E vădit deci câ nu e nici o înrud ire între unele şi altele;de ac cca le spunem cauz e şi cauzate. Bine a spus deci de

cele cauzate câ unele suni chipuri ale cauzelor (tvSe-

j r o p rv a ţ) ; câci nu sunt toate.Ş i dacâ a r spu ne cinev a câ viaţa Cele ale celor

lau za te preexistă in mo d prisosiţ i» şi f i inţial în cauze- , deci nu spunem bine afirmând ca d um nezeirea vieţuieşteşi se luminează: câc i aceasta este c auz â a vieţuirii noa sWşi a fap tului d c a fi noi lu m ina ţi; deci pr ee xistă fiinţial îndumnezeire celc cc ni se dau dupâ har: iar accasta înseamnă p rin pa i tic ipure ; caci zice Apostolul: Prut har Miiueţi m ântu iţi (Ef. 2.8) Şi noi spunem câ suntemmâ ntuiţi. Iar El este Mâ ntuitoru l nos tru. Ş i iarăşi: Câdi»

plinăta te a lu i n oi loji am lu ni (loan 1.16).

89

D ar ş i ■ din to ată în văţă tu ra desp re D um ne zfU. Num eşte învăţătură despre D umnezeu ce le despre ino-menire: şi numeşte forma pipăibila luată de Dumnezeuîntrupare a Domnului lisus: aceasta mai ales impotnv»

Ncs tonen ilur, pen tru a spune câ F.I s- a făcut fiin ţă în modomenesc. Dai o bservă câ spun e de trupu l Do mnului U.suscâ a luat forma pipăibila din sângele feciorelnic; mat



r Despre Numirile Dumnezeieşli

notcazâ câ spune c â un ii îngeri sun t foarte vcchi ţi câ unuldintre ei este întâiul. Şi vorbeşte dc îngerii mai vechidunimveiescul loan in A poia lipsă . Iar la Tobie am cilii câsunt şapte primii îngeri, ca ţi la Clement confonn cu ce a

scris in cartea a cin i ca a iimtplnirihii ('Yjtotu/Kbooov).Iar cel mai vcchi înge r a ob işnuii sâ num easc ă prime le tieitrepte Tron urile. Serafimii. I Icruvinu i. cum arata de nnilie

ori în canea IJcspi e ie rarhia cerea scă: iar aici spune că nicicelui m;ii înall dimie îngeri nu-i esle cunoscut modulinomenuii.

Pc strălucitul , gi . K ai x Ş kX eivŞ . I)e s lâviiul .hnă f ă t or Ua de înţeles ca în văţător prop riu pe Sfân tul

Jcrutei. câci s-a folosii după Rivcl dc acesta: ţi spune căace.sta a lost inspirai astfel poale liindca a pătimii celedumne zeieşti Iar ce esle i:u nu mn i u invăju. ci şi u pătimi. s-.i spus in Epistola cătrc Evrei: aic i a in ve nt ascultarea din «'Ic te a pătimit (F.vr. 5.8). F iindcă cel cc pătimeşte iadin e.\pcrienţA ceea ce învaţă. de pildă cel ce a pipăii maimult decât cc! carc a auzit numai: dai ţi mai mult. cel ce afosl Iov ii vreod ată cunoaşte ce e du rerea şi îşi rep rezin tă maimull ce este ea; aţa ţi ccl iniţial prin desco perire va tâlcuimai dumnezeieşte cele dumnezeieşti: iar a piUiiiu celedumnezeieşti este de felul acesla; caci s-a spus dc Apostol:irî nc ingropurn ai Hristos. cu s<i ne iţi sculăm cu h l f i să Im/iaiăiţim <11 F.l (Epistolele Sfântului Penel. e.\ variislocisi; i.tr cel re s-a răstignit pe sine şi trupul său poartăstigmatele lui Hiislos în trupul său: pe drept cuvânt va şiîmpăraţi deci îm pre un a cu H ristos ţi va îndr ăzni să privească ta inele lui. cân d oda ia ce de aces t sfânt sp une cân-a învăţul numai, c i şi a pătim ii ccle du mnezeie şti: ţi cel

ce e iniţiat prin des cop erire in taine iese din sine ţi b ine sezic e ca a păi imn cu folos a cesta patim a, ca să se fac ă locaşullui Dumnezeu. S -a spu s d ec i ca a pătimit cele dum nezeieşti,

pentru ca nu le -a pnm il num ai învăţân d pr in cuvâ ntînvăţătura despa- Iii. ci a fosl şi întip ării piin dum nezeias cailuminare şi s-a însem nai in înţelegerea lui cea sfân tă de celemai presus de lire. Ş i această iniţiere în celc dum nezeieşlia iiumii o împreuna pătimire (simpatic) sau împreunăsimţire.

$10

(o i l ' l l t u turor . Dă aces te cuvinte dumnezeieşt i ,arătând cum şi Fiul c loate in toţi şi capu l tutu ror, du păApostol (cf. Col. 2.10). şi spune că el esle plinirea şisusţinătorul tuluro i; el strâ nge in recip rocitate crea turile,adica părţile in iotul, ca Ce l cc este lotul; deci c a Cei ccle aduna pe ţoale es le. în m od c uv en it şi in parte, fiindcăşi loată partea este pan e a totului: da r nu c nici toiul, nici

pan e. ca nelî in d nim ic din ele . ci fi ind m at pre su s ţi detoata fiinţa: iar părţi ale între gii lu mi suni ce lc văzute inspecial, ca aerul, pământul, plantele şi celelalte; şi dum-nezeiiea lui este numită desăvârşită, in raport cu noi ceincd cs.ivâ işiţi, cum se sp un e la M atei. Fiţi desăvârşiţi,

pe iil iu ca hu suni desăvârşit (c f Mat 5.48); dar faţad e

îngerii de săvârşiţi. F iul nu -şi s pun e ca esle desăvâ rşii, cisupi alic să v.‘uşii şi ob ârşia de săvârşirii IT fX em p x r|.; i

fnr.d înce pui <âpjr(OV) al ei. căci este înaintea desăvârşirii

I npfiTt'Xcu>;>; aşa se spu ne c â c şi chip in cele Iară cliip;

şi nccorpoial. ca Creator al tuturor chipurilor şi începuta toi chipu l: iar faţă de loate ch ipu rile e fără ch ip şi mai

p ic sus dc chip . fi indcă şi ch ip uri le şi ideile suni cele de al doilea (se cun dare) faţă de El.

D is ti n gând in loc dc: deo sebind şi salvân du-lc dcconfundare

Ş i e măsura . Mătura este a celor ce suni. fiindcă inca loate sunt trecătoare şi s-ar putea spune cu drep tate şi

veac: caci da câ sc spune v eac (atirbv) desp re ceea ce este

pururea « te i COV), Dumnezeu însuşi esle cel ce esle puru re a: fi indcă s-a sp us: lai Tu acelaş i eş ti f i ani i Tăi nu r or sfârşi (Ps. 101.28); şi iarăşi: Cel ce număiă mu lţimile stelelor (Ps. 146.4) şi mă soară cerul cu palma

f i p ăm ân tu l cu pum nu l ti s . 40.12). Iar El e Făcătorulveac urilor, ca Ce l ce este Făcător al înge rilor (căci aceştiasunt nemuritori); ca atare, se zice câ având nemurirea

puru re a, c via ţa, veac ul, dar nu tim pul; câc i c fâ râ sf ârşiişi va fi pu rurea ; dc ci nu i se spu ne ve ac în înţelesultim pu lui, care are sfârşit, ci în înţeles ul câ e ste puru re a , în veacuri care n u a u sfârşit.

I ’tină in cele cu lip suri ( in cele nedesă vârş ite). Cecacc a spus mai sus; ned esăvârfită tn cete desăvârşite, aicispune: supra p lină în cele pline: şi deci nedesăvârfită trebuie să însemn e su prade sâvârşitâ în cele desăvârşite.

Pună la f i r e . Vezi cum spune a venit pân ă la fi re . înţelege fiica noastră; şi nu vo rbim d rept, spunân d firea lui D umneze u; câci iată cum spune: a coborât până la lire. ad icâ a ajuns la cel mai lipsii dc cinste, din carc nua câştigat Hl ceva. Notcazâ sensul cuv intelor.

In m o d nesc him bat. Notcazâ câ a comu nicai cu noiin mo d nesch imba t şi nccon fund al. deci şi fără patimă;ţi câ a rămas în cele naturale ale noastre mai presus dc

fire şi in ce le ale fiinţei no aslr e ma i pre sus de fiinţă; ţi aavut ale noastre mai presus dc noi. ca naşterea dinFecioară, lipsa de p âcal, grăirea cu pu ierea Iui Du m neze uşi împlinirea luiuror. um blarea pe ape şi celc asemenea.

N ote ază câ n im eni nu le o lo ghis eşte aşa despre ic ono-m ic împo tr iva N cstoncm lor . A cefal ilor şi Nâluci tor ilor(Fanteziştilor).

«il N u m ir il e c o m une Num irile com un e şi unite alo Sfin

tei Tieinri sc num esc celc ce vin din da rurile ei la cele dedupâ ea: unoi astfel dc daniri li se spune şi distincţii şi

mulţimi.Se înmul ţeş te in chip unic. Aceas ta se spune îm

po tr iv a N âlu cit o ril o r care în m ulţesc pc U nu l; cacidco aicc c din El şi prin b l şi spre El su nt loate şi El estecap ul lu iuro r celor ce sun t şi El a ad us la existen ţă toatefiinţele în m od c uve nii. sc zice câ se iiimu ltcştc prin celefăcute dc F.l: cân d toate se vor sup une T atălui şi El se vanun ti prin ccle fâcuic dc El. pentru câ sc supun lui. alunei,cu m z ice Apo stolul, şi F iul însuşi se va supu ne lui 11 Co r.15.28): ţi pcn lru câa ccs ia a răma s Unu l in mulţime a cclorcreate dc HI. a rămas Unul şi Acelaşi. în revărsareane niicşoratâ a darurilor lui şi c toiul in p ărţi şi nu c nim icdin int; caci este mai presus d c fiinţă şi ne aju ns dc no i;aceasta o e xplică mai jos.

în (aducerea) uni tară. A numit unitară aducerealuiuror la exisienţă. indicând câ s-au creai od alâ cu voireaşi ccle făcu te nu au venit pc inc elul şi pa rţial la exisien ţă.

187




Dar d anii rea nu sc lasă micşorată; iar creând Dum nezeucelc cc su ni. nu -şi m icşoreaz ă îmru nim ic b un ătăţile lui.

i n ţ e l e g â n d - o - c ă l ă u z i t o r u l c o m u n a l n o s t r u . Călăuzitor şi îndrumător comun esie Apostolul Pavel:câci pnn el a crezul, cum am cunoscut din Fapte (Fapt.17). Şi noiea za câ S fântul leroiei a fost învăţul de S fântulPavel.

D ucă su n t - aşa-zişii (dumnezei) . Chiar dtni i suni

mulii dumnezei şi domni, dar Unul este Dumnezeu cuadevărat şi Tali şi Unul cu adevărul Domnul lisus;aceasta arată câ Ca uzatorul şi Creatorul tuturor este dum nez eirea prin d um irea n eîm pârţitâ şi nesfăşiatâ a numiriidumnezeirii şi domniei proprii, care a adus la existent

pc aşa-z işu dum nezei şi dom ni, nu sfâşiindu-se du m nezeirea în parii dc dumnezeire, ca aurul in multemon ede: me i mulţi du m njz ci întregind dumnc zicruu lui;ci se zice ca D um nezeu sc înm ulţeşte cu fiecare prinadu cerea lor la existe nţa cu vo irea sa, inmu lţm du-s e in

pro ce siuni pro nia io ar c. dar rAmânând Un ul neîm pârţit,ca soa rele ce trimite raze mu lte şi rămâ ne Unu l în un itate;câci s-a spus şi desp re S oare le dre ptăţii câ se împ arte infiecare zi şi nu se consumă; dar bine s-a spus şi despreccic dumnezeieşti câ unirile sunt mai puternice decâtdistincţiile: d e fapt. cel cc a sculta cu cum inţenie vur- b m d u se desp re D um neze u, auzind sp u n ându sc că cunitate, nu trebuie sâ înţeleag ă o slăbiciu ne a lui, niciauzin d câ e sim plu , să-l înţelea gă ca lipsit de p utere; căcinitme din celc spuse de noi despre Dumnezeu nu trebuieînţeles ca red ând însu şirea a ccca în înţeles p ropriu , nicica o lipsă, ca dc pilda nemuri tor şi celc asemenea, nicica a fii ma rc. ca viaţă sau uniune ; ci când spunem Umil. sâ-l înţelege m ca de ne com parat cu toate, ceea ce arcfiecare ipostas, tară sâ-l scoată din unitatea cu celelalte

ipostasuri; câci rămâ ne Ac elaşi, chiar daca voinţa pare ase deosebi în producerea celorlalte. Câci lipseşte oncedistincţie in ad uce rea tutu ror la existenţă. D ar cauza.ulterioară şi *.ea mai p utern ică este unita tea n eîm pârţitâa lui Dumnezeu. Dar in cele sensibile observam contrariul: căci nu este o unitate a lor. ci deose birile elem en telor preexistă când ajung la conlucrare şi sc un esc: şi aşa

pro duc unir ile, ca pc cele dc al doilea pr in com punere ,dar in cele dumnezeieşti nu este aşa. In ele preexistăunirea carc produ cc prin voinţă distincţiile, ca pe cele dcal doilea.

Capitolul UI §l

Obârşie a binelui. Izvorul a toată bunătatea. /J ar nu lo a te . Cum nu sunt prezeme toalc lui

D um neze u, o spu ne şi el . da r o vei inţelcg c şi dindescope r i rea dum nezeiască . Apro/> tu[i -vă de M in e şi

Hu m ă io i a p rop ia d e w >/. zicc D om nul./ M i no i ( să ne în tindem) . Notează ca rugăciunea nc

inalţâ pe n oi spre D um ne zeu , nu il Coboară pe Hl spre noi.noieaza şi frum oasele pilde.

I. ant m u lt lu m in os . Frumos a comparat cu un lanţ

rug auu ne a noastră. Precum cel ce vuieşte sa urce laînălţimea ceru lui se ţine tare cu m an ile de ace astăfrânghie

fu n i i l e , gr. nElO(idt{OV. Frânghiile.

Pretutindeni. Cum o Dumnezeu pretut indeni şinicăieri, am spus mai sus. în explicarea al cârci început

fi lo sofi i il num esc afir m are . Deci. precum celui ce scridică pn n m âini i sc pare că atrage frân ghia, d ar el însuşisc ridică pe încetul prin urcuş, aşa şi cel cc se roagâstăruitor prin fapte pe care cuvântul le numeşte muini.

prin lucrarea şi ru găc iu nea continuă îşi înalţă m in tea saspre Dum nezeu. Dar dacâ despr indem m âinile dc

frângh ie .şi nu ne îngrijim dc înălţare a sp re ccle dc sus.căde m d in înălţim e. La Ici e cu co rab ia, dacâ înţelegem

pnn ea -'Ugctarea noast ră bâtu lâ dc valuril e vieţii; iarm area c viaţa bătută de mu lte f urtuni; iar piatra e Hristos.de care (inându ne ne clintiţi, răm âne m c u viaţa atraşispre hl.

s :

Vestitul. Slăvitul.

Vorbim in deşert , g r. ( l ax aio X o y f jaa i . Vorbim degeaba.

i n m od e lementar , gr. O'COtXflCoSevTOtţ. O spuneaceasta in loc dc: cu folus. Dc ştiut câ dupâ Pavel. aînvăţat de la Sfânt ul lero tci.

C a u n p r e s b i t e r . gr . TtpeopVtlKfix;. Prin băirâ ncţclc unui presbiter trebu ie înţeles p rin exp erienţă şi cunoştinţă (preotul era fi un ul care cunoştea cu un bătrân in;elept cele ale lui Hristos; presbiteri se num eau Iu început episcopii, n. irad .): sp un e câ definiţiile

rezumaiivelODVO JtTiKOuq op ou q) au în ele înţelegereaconcent ra tă : accas ia a a ra t a t spunând ş i : intr-una

(CViaiaq); rezumări (OUVfXl^CK;) numeşte poale şiexprimările pe scurt.

Şi pe noi - după put in ţă . A dicâ du pâ cât îmi este iniecu pu tinţă sâ tâlcuicsc înd em nân d şi cu . cum alţiînvăţători au lâlcuil ca noi; accsta e tâlcu irea ac ee ac e ncdepăşeşte.

/I doua Scr iptură. Observăm câ scrierile Sfântuluilerotci trebu ie socotite ca o a dou a Sfân tă Scriptură.

Vederea de sin e înţelegătoare. Sp une d e înţelegereaa ceea cc este ncacop erit şi mai vădit, câ e una cu ccea cese înţelege.

nresbiterială. Spune câ autoritatea p re sb iteria lâ estema i de săvârşita şi m ai învăţâtorcasc â (didac tica) decât a

tuturo r preo ţilor. Iar ce este pr csbitcriu l (JTpecpuTtKTÎ)

vei in ţelcg c din l u n a . carc zice: N u bătrân, nu înger, ci însuşi Do m nul \u veni şi ne va mântui', şi din Apo ca lipsd Sfântului loa n, care spu ne câ a văzut douăzec i şi patru de

bătiâni in ju iu l tr onulu i neîn ţele s al lu i D um neze u (cf.A poc 4,4).

D e viaţă în cepăto r. Tru p dc via ţă înce pător şi deDumnezeu începător numeşte poate pe ccl al Sfintei

N ăsc ăto ar e dc D um neze u, atunci ad om iiL N oteaz â câvorh eşte de lacob . fratele D om nulu i: şi câ era de faţâ.impicună cu Petru şi cu lacob şi cu apostolii, acestdum nezeiesc bărbat

.1 teologilor. V orbe şte dc sfinţii apostoli.Slăbic iuni i dum nezei ş ti Numeşte aici slăbiciune

dumnezeiască pogorârea de bună voie a Fiului pâni latrup. afară dc păcat. Căci necunoscând deloc păcatul, a

b in evoit sâ sc Iacă pentru noi păcat in m od ncpâcâto*.neieşuid d in ale sale, ca p c no i cei rob iţi păcatu lui sâ nc

188




re.nliu.ii la libertatea dc I» începui prin înfierea noastră pr in S in e C a ci. f ii nd h o g a t prin du m n e ze ir e , sesărăceşte intr-o sărăcie dc b ogăţie făcătoare, asum ândmai presus de fire trupu l nos tru, ca noi sa ne îmbo găţimvii dum nez eii eu lui; şi. fiind în chip ul lui Dum neze u şiDum nezeu prin fiinţa. s-a îmb racai in chipul ro bului

pnn revarsarea bunaia ii t. fiind Cuvântul simplu, tposta-sial. v 1/ /iii ttl fata schimbare trup loan 1,14). Adauiiâ

la .vestea îl toată vieţuirea Im săracă in trup. ieslea, fuga inEgipt, convieţuirea ncdistaniai.î cu desfrânatele şi tu laiham. alegerea celor mai săraci pescari, lipsa dc adăpost,vieţuirea pnn sine. sărăcia la culm e a vieţii lui trupeşii,moartea dezonoranta pe cruce /câci blestemul era tot ce! (Hăituit pe ance. Gal. 3.13). numărarea cu tâlhariirâulăcaiurt. înţeparea cu ielor, străpungerea cu lancea incoastă, pâlmu inlc. v. uiparile. oţetul a mar, cununa de spini,hatjivura şi luările in râs, îngcnmiclierilc. cea mai umilitoare luare de pe cruce şi înm or m ân tam , lar această ne

bunie slăb iciune a lui Dumnez eu a fost cea mai iniclcap ta pentru lajiune a icon om tei şt pu ternica ta ră a semănare pen

tru oameni, o s up rapu tem ică si supr aînţclca ptăv icturic prin buiiuitâ depl ină, str igată p rin tăcerea negrăită şi prin fapte.noir.|eica.sa întregii zidtn. Căci deşi r -a răstignit din slăbiciune, dar vieţuieşte din putere, după dumnezeiescul Pavel; despre aceeaşi faptă a folosit cuv ântu l slăbiciune şidumnezeire; căci pentru pogorârea de hună voie la noi asuportat toate piină h moarte, tur woititeii pe c iute (PiJip2.S); şi H po artă slăbic iunile no astr e şi cu ran a lui noi loţine am vindecat; şi patima sc spune a lui. după cuv ântul luiFetru, care zicc. H ri stos deci o p il tim it pentr u noi cu nu /iu l <\ Pe tru 4 .1). ţii: Urn ă or f i ş tiut, m tl-iu f i lăsti finit

pe lim nnii i s in i ei ( I Cor. 2,8). Dc acc ca Iudeii se numescşi om oniton ai Domnu lui,

î l socoteau ca un cântăreţ. Cci dm jurul Sfântuluileiolct spuneau cu grija şi psalmi şi cântan. ceea cc sc

spune despre rostirea de inine şi despre cântare (UJii

V0X071.T v şi t>|jV(p8c î V) Accstca sunt înalte şi neg răiteşi trebuie lente dc cci m ul|i. da r cei tari in ccle puterniceşi uşui d e do ve dit, tre bu ie sa le graiasc ă spre învăţăturăşi cdoi mulţt.

S3

■ Me celor dum nezeieşti . Adică ale icup lurilo r şi verier doi.

Pentru evlavia prisosi/oare Ustc un lucru e \ lavio s anu căuta ccle mai du mn ezeieşti.

A m p r im it . N o t e a z ă c â n u t r e b u i e n e g l i j a t acuno aşterea cca cu p utinţă a ecloi du m ne zeieşti, ci tre buie transm isa şi altora ; cac i nunţil e au prin fire do rinţasa cautc cuno aşterea posibilă .1 celor ma i presus de fire.

Cele mai presus de noi Nu trebuie să nc arătămcurioşi pentru cele mai picsu s de noi. dar m u sa nuneglijam c unoa şterea dum neze iasca, ci să pred ăm şi al-toia cele primite. Caci s-a spus in I c i Icsnt st Cele moi ituthc iul nu le 1anii şi 1 ele ma i adânci 1 o linei; t ele ce ? / ' ou pi ' ium i t. 01 eleo te tiige iă.

■t p oru n c it Du pă A postolul care a spus: A erne a l»eJă- le oam eni lor credincioş i ( I I 1 im. 2.2 ).

V ec i ş i no i de aces tea, frbscrvâ dc unde a venii şi pot u n u dc a sci ie.

D e le ro te i. in ccle ce sc vor sp une , va tălmăci cele ale

lut lerotci.

Capitolul IV

§1

Să înaintăm deci. Vino deci.

O deosebesc, gr. a< pop iţ,o\)O t O deosebesc. în locde o lac înţele asă; tar de loale . arată bunătatea du mn ezeiasca şi priit faptul că toa te au fost adu se la existen ţă dcea .

Fiinţial . Bin ele fiinţial este însăşi du m ne ze irea şiloatc cele ce sunt sc împărtăşesc de bine, ca făpturile dcsoare.

Precum soarele nos tru. Nimeni sâ nu creadă câmarele Dionisie dă pilda soarelui ca să judece în întregime cele despre Dum nezeu ; ci sa înţeleagă câ precumsoarele nefiind altceva decât lumina, nu arc lumina caaccident şi câ El fiind altceva, alege sufleteşte lumina

binelu i ca sâ lu m in ez e din lău ntru şi sâ transm ită tu tu ro r

acest bine; câci nu c dimpotrivă; căci dacâ n-ar fi sufletesc,n-at facc binele prin alegere; căci ar fi neraiional; şi binelenu primeşte lumina din afară; câci el însuşi este lumina şiluminea ză, num ai a ceasta trebuie sâ o înţelegem despreDumnezeu, câ El nu arc lumina prin accident, ca pc ocalitate, ca noi virtuţile; ci însuşi Du m ne ze u c fiinţa

b in elu i, cum e lum in a fi in ţa so are lu i şi D um nezeu fi in dînsuşi bine le întind e în juru l tuturo r strălucirea bunătăţii

pentru a face bin e cclo r lum inaţi; dc acc ca dă pildasoarelui ca pc un chip întun ecos şi aproap e neco nvin gâtoral arhetipului cu totul nc com um cabil; căci dac ă chipurilear cuprinde adevărul n-ar m ai fi pilde, ci arhetipuri.

In te li g ib il e ş i înţe le găto are . Propriu-zis, altceva esteinteligibil (voiycov) şi altceva in|clcgâtor (VOCpOV). Inteligibilul este hrana înţelegătoru lui, dac â ceea cc C

înţeles , care e sie inteligibil (VOTţTOV), e mai marc şiintel igibi lul es te înaintea celui ce înţeleg e sau a

Înţelegătorului (vo cp ov ). D c acc ca trcpicle superioare şiapropiate dc Dumnezeu trebuie socotite ca inteligibile

(cug ctabilc - vo rţT â); iar cele inferioare. înţelegătoare

(voFpct. ca înţelegând /(cug etând ) pc cele superioare; darfiindcă cele cu gciatc sunt inteligibile, nu trebuie socotiteca une le cc nu înţeleg (n u cug etă): căci şi ele înţeleg(cu gc tâ). fiind că sun t minţi şi fiin |e a le vieţii şi m intii

crcatc c clei mai înalte; dar sunt in ele şi lucrări ale unorfiinţe enipostusiate; căci toată mişcarea şi odihna sun tacolo ipostasiate şi puteri vii şi mai p resus dc schimbărilecurgătoare şi trupeşti; de aceea sc în|cleg (se cugetă) canem atcria le; da r înţeleg şi ele celc c c sunt. ca minţinctrupeşti şi ca luminând in chip supralumesc de susraţiunile cc lo rcc sunt şi irccân du-le pc ele în chip lainic,inteligibil şi reve lator înge rilor inferio ri lor. Da r poţi sâînţeleg i şi altfel pute rile şi lucrările. Su ni pu te ri, pentrucâ loatc au preexistat prin putere (virtual) în D umne zeu,având sâ fie aduse la existentă pnn Bl. iar ca lucrări.

pentru câ crea(ia a fo sl adusă la exis te ntă şi pentru lucrare.Da r notea ză că indică şi cur şei ea şi schimbarea, fiindcăşi inge ni sun i schimbători, desigur prin opinie şi nu p nnfiinţă, cu m dâ m ătturie şi diav ulul şi tagm a lui. carc acăzut din cer. cum vedem şi la Iov

D e - coruperea ş i moartea. Caci acestea sunt proprii

189




trupului.l um inea ză in sens propr iu Cc le ne trupe şlj şi cer eşti

sunt cug etate şi cugeta.

Paza ş i locaşul Statornicia ((lOVT)) şi casa ( e o r ta )înseamnă prin paralelă acciaşi lucru. Iudeul Filon, ins m er ea D es pre sa bia a rză to are ş t desp re heruvim i . iice :

Statornicia <f( Si' HOVli) pers is tentă a părţilor lum ii s anumit de către cei vechi, printr-o dreaptâ opinie, casâ.

Accasta o spune şi mai sus, spre sfârşitul prim ului cap itolin paragiafu l al şaselea.

52

De acolo (au) el e Notca zâ celc despre îng eri şi căccle nematcnale încap şi unele in altele 1'âra sâ sc confunde. dai sunt şi depărtate şi sunt ca nişte grad e şi trepte,

pr im e şi se cu ndare : şi că min(ile dum nezeieşti sc în vârtesc in jurul lor. nu intr-o învârtire trupe asca, ci supra-lumeascâ şi înţelegătoare: şi observ a c um se învâ rteştenuntea, ieşind din sine spre înţelege re şt întorcân du-se lasine. neicşind din sine pnn imprâştiere şi întoarcere:accasta o da u de înţeles şi roţile cu och i mul[i d c ladumnezeiescul lezechiel: dar observa şi câ sunt înident i tate şi la vârf în jurul dragostei dumnezeieşt i ;i a r p r i n ident i tate t r ebuie în ţelea să ne de spărţi t aatenţie la Dum neze u: iar pr in v »/ / înţeleg e în a in tarea înţeleg erii şi f i inţei lor pâ nă la du m ne ze ire: iar

p ri n unir i le intre ele ale celor intel igibi le. Înţeleg e

d r ag o st ea ( f p o t a ) î ntr e e le . d e m n ă d e D u m n e z e ucarc. f i ind dumnezcicscă şi unif icatoare, le uneşte

pe e le , nu fâcând u le o g răm a d ă, e i le g ân d u - le în

lublTL' ldya Jir|T< î>ţ); din tre exis ten ţe (OVTtOV 8 f ) şi

dintre cele inteligibile (V0r|XUV) ca şi dintre cele sensi bile (< xioOr |xâjv ) un ele su nt un ite şi in te rioare un elealtora şi de aceea au acelaşi numi', iar unele suntdespărţite şi alăturate, ca o grăm ad ă, iar unite c u c ele

inteligibile (VOr]TSv) sunt animalul şi lumina şi lumeainteligibilă şi cele ca acestea; iar despărţite şi în alăturaresunt armata, grad ul, familia, coru l; iar la celc sensib ileunirea c anim alul, arbo rele, lum ea: iar des părţirea, ingrămada, sunt turma, poporul, corul.

î n ( s c r i e r e a ) D es p r e ( i n s uş i r i l e ş i t r ep t e l e )înge reşti lată o altă lucrare a lui Dion isie, care trebuiecâutaiâ: Des pr e in suşi rile şi tr epte le in geie şti .

Potrivite îngerilor, gr. dty yfX o/lpCJlC Îţ. Nu me şte pu rif icări potr iv ite ingeri lo r cele amintite dc Isaia şil ezec l i i e l in ex t az , i n capu l că i ţi i . l a t l uc r a r edcsăvârşitoate a îngerilor numeşte pe cea de la Daniel şi

pe cea expl ica i;) de inge r şi cea im phniiâ eu Pi i io iu l Hernia, cum cium in Pâs toml . Şi cum îngerii înşişi securăţa şi se desăvâ rşesc, se spu ne in scrierea D esp re ierarhia <ei en si«

De-a f i în geri . D e cc se num esc în geri şi ca şi aceştiasunt lumini

Sufletele Noicaza câ sufletele sunt altele dup ă îngeri,inlennarc lor; şi că sunt nem uritoare, pen tru că s-au creatin mod fiinţial vii: şi ca pe ntru câ suflete le sunt c ălăuzitede ingeri sunt cap abile d e v iaţa îng ereasc ă: aşa am c itit şiin Păstoi ul.

Obârş ia binelui . N o te az a câ s u f le te le tu tu r o rdrepţiloi su nt înălţate spre o bâ işia celo r bu ne . adică spre

Dumnezeu; şi ajunse la împărtăşirea i luminărilor lui , pro povăd uie sc cu în d ra zneala .

î n s cr ierea D espre suf l e t E de căuta t car tea D espre

suflet.Su f l e t e l e ner a ţ i ona t e V orbe şte de sp re suf le t e le

neraţionale şi s imf i t in i e; şi no tează câ altceva e sufletulşi altc ev a viaţa.

In m o d a m fib iu . Spu ne de rept i le ca sunt amfîbi i, caşerpu şi ca cei cu opt p icioa re, carc vieţuiesc în pământ

şi în peşteri şi ccle ca ace stea, da r note az ă câ sufletele sunialtele dupâ îngeri şi inferioare Ion şi câ sunt şi nemuritoare ca unele cc sun t vieţi l i inţiale; şi pe ntru c â sufleteles un t că l ăuz i t e p r i n î nge r i s un t capab i l e de v i a t *îngereasca, cum s-a spus mai sus.

.-I p r im it p e n tr u e l d ep r in d erea f u n ţia lă . D eci toatecâte s unt fără via;â şi neîn su fleţite, a u fosl ad us e laexistenţă pentru bun ătatea lui D um ne zeu , av ând niştecalităţi pro prii, ca diferite le p ietre (da r şi plan tele şirădăcinile) şi pământul şi metalele, făcute pentru vreunfolos şi pentru celc do cîo nc eşu şi pe ntru a lte trebuin ;e alenoa slre: deci ele nu-şi au din afară dep rind ere a lor. ci din

fiinţa lor şi au prim it de la Du m ne ze u calitatea depriit-derii lor.

S3

Ia r peste to ate . P riveşte cu m priv aţiunile la Dumne zeusuni covârşiri producătoare ale cclor pozitive, ca lipsă de chip. de flintă, de ria[ă. de minte, acestea având sensul accca ce nu este; dar în Dumnezeu, cel cc este în modsuprafiinţial, prin ne garea tuturo r, (căci nu e nim ic din cclecc su nt) , sunt înţelese in se ns dc dep ăşire; aceasta olămureşte mai deplin în cele următoare.

Ş i - el îns uşi n u este. C um ccca cc nu es te, e dor i t cafiind binele'. ' Câci dacă cl insuşi nu este, cum c dorit?Spunem câ i el ce nu es te p oa le fi înţele s şi ca fiind râul,cum sc arată mai jos; c âci şi ccc a cc se nu m eşte râu ,ex işti(se naşte) din p ricina b inelui.

§■*

Celor cereş t i . Cauza începuturilor şi sfârşiturilorcereşti zice câ este bunătatea lui Dumnezeu; câci şiacestea au fost adu se la existen ţa de D um nez eu pen trucov ârşitoare a lui bunătate. Iar prin în ce pu turi şi sfârşituri

cereşt i trebuie înţeleasă c rcat iu ne a s fe roida lâ carc subzistă ca dimr-un punc t sau cen tru al vo inţei lui Dumne zeuasem enea unui c erc; câci f igura circu lară incepu lâ din Elsfârşeşte in El: iar sub stan ţa c ere as că n u c reşte şi nuscade, ca una cc e de plină şi suficientă sieşi spre cee a cea fosl făcută; dc accca spune câ c şi neschimbătoare,neaba lându-sc de la ceea ce a fos l făcu ţi : dar le-a numit

şi Sfârşituri supuse ( i)7tOJtCpaT(baEiq). nu sfârşituri

simple i a n o m ' p a i « > a a ; ) . p e n tru c ă a u o m i şc a re c iclica. dar nu un sfârşit (o margine) propriu-zis. ci ca unsfârşit to m argine ) în acelaşi ce-i este încc pu l. f i ind dusespre acel sfârşit ca spre un lăsării . Trebuie noial câ ziceşi câ cerul c mişcat f ir i sunet şi în mod ncscnsibil ; iar

p n n mu lţii nnşciirr ,;r m utare u un or Mele . înţele ge pe ceaa planetelor V. dc n otai şi acc as ta. câ n um ai do ele s -aspus ca se mişca. M ai c de notai de unde suni numărăr i letemporale

190




' cvlor dn i lum inător i , pe care Sc r iptura l i num eşte m ur i Prin cei doi lum inători înţele ge so are le şi luna ; iinumeşte m or i urmând lui David; iar S c i t p u u j num eştePuilmi i l u i . l a r res tabi l i r ea Inr pe i todică numeşte1111 v. arca dc la acelaşi la ac elaşi pe ca re soare le o face prinel insjşi. su abătând c iclul z odiac, iar luna in cătcva zilesc mişcă de la co nju ncţie pâ nă la dep lina ci micşorare.Mai notează ca şi numărăr i le temporale provjn din

acestea , ilar şi do la luni, D efi nesc . gr. ckp optţ.o'oc il. Le pu n graniţele. D um nt: .e ir ii cca m a i p resus de to ate . Accasta am

scri< " şi in celc dc mai sus. anume ea Dumnezeu e intoate şi nu e nimic din toate. Dai aici spune mai mult.anume ca esie şt peste tun ţe. k c eea ce spun e şi mai jos.ci D umne zeu este ccl cc ump le f i pe ce le i e nu suni. Darobserva cum zice ca m i i cele t ie sus nu ajung la înălţimea supiemă a f i . nici cele de lux nu trec de ea: adicâdumnezeirea nu aic nici început, nici sfârşit (margine),

puterile cere şti şi ccle m ai dc su s nccupri nzând-o peaceasta nu penlru ca esie şt n-a lost cuprinsa: sâ nuînţelegi aşa: ci liindcâ d um ne zeire a nici nu este; accasiaeste <uiu'Ştinia in ne turm ştinţă. C ici a jungâ nd mai sus şiumnd u-sc. prin iub irea lui D um nez eu , CU Puterile de sus,cunoaştem câ. impreunâ cu toalc, nu cunoaştem fireadumnezeiasca.

L u m in e a t f . A dică pc cele cc cu prind întregimea lui. pc m js u i. i in carc o în cap: de accca sc sp une şi câ estemăsura celor ce sunt sau ca este începutul şi sfârşitulImărgineni tuturor şi e singurul Crealor; caci sc explica

pe Sine însu şi mai jo s.Şi ordinea. Lui Dumnezeu t se spune nidinc . fiindcă

toate fl"-:i creat cu bună rânduială; sau pentru că sesălăşluieşte prin credinţă în cci cc vin ia l£l. nici venind

cu marc bo găţie in cc i ma i slabi, nici ven ind p rin po-gor amâni m ai p uţin in ce i mai sfinţi, ci po tnv it vasuluimeu izvoiănd in m ine bun ătatea lui.

Revărs area d e m u lt e fe lu r i . Precu m soarele sensibillumme.iz.t cele văzulc şi cele c c nu particip a la lumin a luinu participă penlru slăbiciunea lor, la fel şi în cazul luiDu mn ezeu, toţi câţi vo icsc sc s finţesc p n n El. lar du m nezeiescul Dionisie a tămăduit neclaritatea cclor spusedespre soare: câci spun ând câ soa rele este chipul arătat al bunătăţii lu i D um nezeu şi n um in d c re atu ra chip al C reatorului. a adăugat îndată câ d in el vine o inuh ere de midie

fe lin i şi lămureşte în capitolul umiator acest lucni mai

deplin Deci I l chilie spu s ce înseam nă iradiere (rerăi- \are >dc m ulte / elin i (JIOXXOOTOV Otnrixn M01): precumdaca cinex a str igând şi pn n aceasla spu nând ceva. cei defaţă. întăriţi la auz . au d strigătu l şi cc ea c c s-a s pu s, i.ircci cc se depa ne ază puţin, pe cât sc depărtează pe atât audnui slab sunetul, iar cci cc se depărtează mai mult , audcu atâi mat s lab şi pnm csc o par te n u i vag a din sunetul

bogat, şi auzin d un oare care su net necla r nu în ţeleg ceeacc s-a rosul, lot aşa trebuie în ţelea să lum ina soareluiadevărat, chiar dacâ p ilda e dc necom parat.

Şi la naş terea. Sâ nu socoteşti câ soarele esie cauzatoral na şterii sau al vie ţii sau al creşterii sa u al desăv ârşim

vreuneia d in existenţe, precu m nici vreo alia suhic. chiardc e dintre ccle foarte necesare, ca dc pildâ apa; căci e po sibil sâ duram şi fără so are şi apă. deşi n u perm anent,ci destul l imp; dar şti ind Dumnezeu ca raceala este culotul ncroditoarc. iat căldu ra m ăsurata e ro ditoare, şi câ

plante le şi se m inţele au nevoie de căld ură, ca şi loateco rpu rile cc au v iaţă, fie sensibilă, fie vegetală şi suntcu răţite m ult. în cât sun i făcute şi albe. ca hain ele şi altele, ba. căldura şi in noic şle se m inţele în gheţate , a făcui casoarele să aiti.1 accasiă fire; astfel loale celc spuse se facdin lucrarea Creatorului, având această putere nu dinvoin ţa sau puterea p roprie. Acca sta o spun e sfântul Dionisie în mo d dep lin, cxplicând u-se pc sine însuşi mai jos.

la sfâişitul capitolului cinci şi la sfârşitul celui de alşaselea . înţeleg e deci accasia cum se cuv ine şi nu ostrâmba.

Es ie mâsuru Soa rele sc zice măsură şi nu m ăr alorelor, fiindcă face începutul zilei; iar ziua carc sc repetăin cerc facc timpul: dc aceea s-a nunut măsură, ca unulce m âsoa i â viaţa no astră; căci m ăsoară lot timpu l nostru.

Căci ea es t e lumina. N oieaz â câ soarele a luminai şiccle trei zile dinainte dc facerea lui. fiind fârâ formă; şică lumina c rcatâ imâi s-a form at în ziua a patra ca soarele,cum spune şi Vasilc ccl Mare în He.ta im eron; deci nunesocoti câ cele mai înainte spuse nu s-au spus despresoare, ci despre prima lumină crcatâ care a primii formasoarelui.

începătoare, gr. cb; CvapxiKH- Adică începutul şicauz a unirii şi asem ănării adevărate.

D up â e l se doresc to ate . O bservăm cum îm parte toateexisten ţele şi anum e în jurul Celui cc este împăratultuturor, dup â care sc şi doresc loale existenţele. Noieazâ

câ n um eşte întâi pe ccle înţelegătoare (Vocp d). apoi pe

ccle raţionale (Xoy iKa). înţelegătoare sunt celc neames-tccatc cu trupurile, ca loale Puterile mai presus dc lume( cos m os ) ; i a r r aţi on a l e ( cuvâ n t ă t oa r e ) , s u f le t e l eom en eşti, care sunt în relaţie cu trupul, cum este oinul

sensibil; câci când lucrează numai omul interior, dupâAp ostol, adică sufletul, care nu arc toalâ relaţia cu trupul,

om ul este înţelegător (v o fp o ţ. m intal) - in accl momen t

nu -l n um eşte nu m ai raţiona l (XoyiKCOţ). câci acc asta pro vin e din irup şi su fle t raţio nal. Dar sp une c â ce lc

înţeleg ătoare (VOCpd. minţile) şi raţiona le (X oytK d) sedoresc d upâ Dum nezeu in chip cuno scător, ca având prinfire d orinţa de-a c uno aşte pc împ ăratul luluror şi de-a sc' împăr tăşi de bunăta tea lu i . f i indcă suf l e tu l es t ecu no scă tor şi raţion al; bine se spu ne şt câ are dorin ţa binelu i.

lar anim alele ncraţionalc doresc binele prin însăşi

p ute re a sim ţitoare , la r ccle nesim ţitoare , c um sunt pla ntele şi ccic ne însu fleţite şi lipsite de via ţă, dore sc în m odnatural binele, nu ca sa l şi cunoa scă, ci ca sâ rămân ăcee a c c sun t num ai prut d orinţa naluralâ Hind ţinuie de bin e in exis tenţă.

Le (i ne îm preună . ’AoXXrţ- ad ică adun ate. So arele

sc nu m eşte rjX lov pen tru ca Ic adun ă (aoXX rj JlOtcT) pc ccle îm prăştia te , a dică Ic s trânge şi Ic lea gă, dar neag ăcâ e Dum nezeu, p entru că sunt multe carc ii sunt contrareşi se d esprind din el.

D upă un c uran t d in vec him e. După cuvântul dinvech ime, a ralâ sau câ dum nezeiescu l Dionisie şi dunu icze-lescul T iinolei au fost Klini. cu m arată şi in Faptele Apos- mlilcr. sau aralâ gând ul nebun esc al Elinilor. Câci numeau

soarele veclu şi începător (HCxXatov Kdi dtpx aÎ0V ).cun is-a spus in comedie.

I9 I



Trebuie curăţiţi. C âci s-a spus: Apro pia ţi -v â de E l f i v,l veţi lumina şt felele voastre nu se voi m ai rii j ina (Ps.

33.5). A u iu b it m ult . Celui cc iub eşte mu ll, i sc va şi da mu lt:

iar celui ce iub eşte m ai p uţin, i sc V3 da pc m ăsura iubiriilui; lămureşte ceea ce -.pune mai sus. câ D um neze u esle ordinea şi nu istini noa stră.

§6

M ai presu s de lu m e. gr. unepKOCUlOV. S-a spusminli mai presu s de lum e. întruc ât unele minţi şi trepteslime sunt supralumcşli. iar alte trepie îngereşti suniintrai umerii, ad icâ rânduite spre slujirea lumii, spre o cu

pa rea de ea: acestea sunt num iie de uni i şi conducătoareale lumii. L’nele din minţile iir.ralumeşti. oameni şiîngeri, sunt şi co nd ucători de neam uri şi de cetăţi şi dcBiserici şi de sfinii. cum spune dumnezeiescul loan in

A poaih psâ . da r şi ai ailor orându iri lumeşti, cum spune

ji Psa lm islu l: Sliăit it-va îngerul Dom nului (Ps. 33.7);supralunicsc este ccl duho vnicesc: in jurul lumii este cclsufletesc; în lume este ccl trupesc; în alt sens, s'upra-lumesc este şi ccl ce îndru m caz ă învăţătura des preDumnezeu, i a r în juru l lumi i , cc l cc îndrumeazâcunoaşterea naturală, în lume cel ce practică virtutea

făptuitoare. I.e c uprinde pe loale. l oate făcându-lc şi sus ţinân du-lc

şi crescând u-le şi prcfăcându-le. Dez bin ă. N e c u n o a ş t e r e a s e p a r ă d e D u m n e z e u

(dezbin,1) dup ă cum lumina m ai mu lt adu nă şi leagâ. cums-a spus mai sus.

Opiniile Desp re idoli şi desp re politcisiuu l lor.închipuir i , g r . (potv taoîaţ . Numeşte închipui r i

înţelegerile po m iic de la cele sen sibile.

P

Ş i ca fr um os . Frumos s-a numit Dumnezeu in C â ntarea Cântării/<i. prcc um se num eşte şi frum useţe; şiDavid: împodobii eşti cu frumuseţi mai mult Jet ăl fui oamenilor (Ps. 44.3). Se numeşte frumos şi ceea cc pa rti cipă la frum useţe. Ş i note aza câ sc dis tinge frum osu lşi frumu seţea în e xisten te, în cele ce sc îm părtăşesc şi în

cele de care se îm părtăşesc; d ar la D um nez eu nu c aşa; F.lsc num eşte frum os, pentru frum useţea trans misă din Elşi pentru că che am ă pe toate spre F.l; e frum os, ca Ce l cceste şi niciodată nu se m icşorea ză sau c reşte

Cu sine de ac elaşi unic cliip. D umnezeu este frumos,de un unic chip. fiindcă nici nu sc de spaitc in deprinde rişi deo sebiri de frum useţe făcătoare, nici nu e p en tru uniiInimos, pen tru alţii nu: ci este frumosul n cschu tihat. fârâinccpu t şi abso lut Ia ră silinţa şi puru rea la fel; şi dc ace easc zice câ are în Sine frum useţea dc m ai înain te, fiind şiizvorul cclo r create şi obârşia şi cau za frum useţii; deace ea a re şi frum use ţe a în sens de d epăşire; cac i deşi sunt

mullc Irunioasc. dar sunt frumoase din El; şi nimic nu e frumos pnn sine; El e frumos în tmxJ necauzat. iar ele inmod cauzal şi prin împărtăşire: dcci Dumnezeu estefrumos imr-un mod unic. iar celc de dupa El sunt Iru-

§5 D in acest fr u m o s . Sc spune: l a in tonte sunt f rumoase ( hune) f oar t e . şi dup&Zoharia: T oi c c e frumos-, s-a făcutdin binele ne cauz at al lui; câci p en tru frumuseţe s-au

Tăcut toa t e i n a r m on i c t E t pap^O yâ ; ) ; şi du r eazălegăturile bine orânduite ale tuturor, numite prieteni şic o m u n i u n i a l e l u i u r o r c e l o r r a t i o n a l e v i r t u o a s e ,cug etătoare la D um neze u. c a B iserica ce lor îniâi născuţiîn cer şi pe pământ: iar pentru turmele celor necuvân

tătoare, m ersurile îm preu nă: iar pen tru ce lc neînsufleţite,simţirile intre ele: toaie d ec i s-au unit în b ine, întoarse prin partic ip are sp re c auza lor.

Şi e capătu l lu iuror . Dumnezeu c numit capătulluiuror ca Cel ce le susţine pc toate împ reun â, ca Ccl ccle ţine in sigu ran ţa şi ca C cl d ato rită căru ia toa te au fostaduse la existenţă, neavâ nd ele nev oie dc a ltcineva sprea se îm plini: de a ccca i se zice şi o bâ rşia tutu ror, in calitatedc cauză, dar şi de mijloc, ca Cel cc dâ puterea de-asubzista în mod prelungit: şi desăvârşire întrucât în voialui au sfârşitul toate existentele; dc aceea zice şi câ spre

bl sc î nto rc , c a Cel ce e capătul (TCXtKOV) lo r. fiind atâ t

încep utul, cât şi ţinta, cum zice dun m czc icscu l loan în A puca lipsă (Apoc. 1 .8 ); da r c şi pild uitor ul, ca Cc l cc arein Sine dc mai înainte ştiute şi rânduite toate ccle ce vorli. înainte dc-a le face, cum zice A posto lul: pe cele ce le-n rânduit de nun iiunnte (Ro m . 8.30) şi cele urmâioaie;ma rele Dionisie Ic-a înţeles ac cs tca ca m ode le, prin faptulcâ a rânduit de m ai înainte în S ine ce le cc v or f i. înaintede a le ad ucc la exisie nţă. ad ică înainte d e-a Ic deosebi şidistinge prin preştiinta unitară a lui care le cuprinde pcloate. Acestea le vei afla şi în capitolul V. următor. Darnotează câ frumosul e acciaşi cu binele.

Că f i ceea ce nu es te. C um poate ccca cc nu es te sâsc împărtăşească de bine'.’ Câci dacâ nu este, nu poateavea nici d orinţă şi nici pa nic ipa la cev a din c elc ce sunt;cug eta de ci că şi <e m ce nu e ste . este înţeles în ch ip diferitde accst dum neze iesc bărbat; une ori nu m eşte aşa insâşidumnezeirea, ca nefiind nimic din celc ce sunt; alteori ,materia; <lar alteori şi râul. Deci îi zice aşa în diferiteînţelesuri. A stfel sc poa te sp un e câ m ateria pa rticipă la

bine. în tr ucât a fo st p revăz ută în fo rm e şi a fo st eliben uâdc l ipsa dc formă dc mai înainte; sau câ râul se îm

părtăşeşte dc b in e. în tr ucât p rin tr -o liunâ hotărâ re şi cc cace vrea sâ fie. pnn părere, râu. şi ceca CC vrea sâ fie puru re a rău, do ri nd sâ fie, d ore şte b in e le ; dar în ain te cudouă foi spune dc Dum nezeu câ e mai presus de cele cesuni; deci ar puiea spune cinev a bine. că Du mn ezeu estemai presus de cele ce suni şi cel cc nu este participi la

bine ca la C cl cc c m ai pre su s de celc ce su nt şi n u e n im icdin cele cc suni; înţelege deci cu m câ v orbind u-se dc Celce nu este frum os şi bun. se vo rbeşte de Du mn ezeu; căcilui Dumnezeu i sc spune şi Ccl cc este şi cel ce nu este.ca Cel ce nu e nimic din celc cc sunt . ci c în chipnecunoscut deasupra tuturor ; dar nu e cincva carc sâcunoască in cc fel Dum nezeu nu es te.

Exis tenţele f i inţ tale Bine a spu s/rm jitf /r ; câci existenţe in sine sunt c ele m ai în alte din tre fiinţe. Iar acumfiindcă vorbeşte despre celc create, in mod cuvenit a

ad ăuga t la term enu l ex isten tei (tindcp ^C lţ). liinţială

(OU Olcb& lţ) Iar uniri li sc spun e pen tru câ nu sc adunăca o gramadă. ci pentru ca izvorul şi obârşia lor a fost




minează, constituind o unitate fi subzistând in ipostastoate existentele, încât se arată şi ipostase distincte. Darsuni şi identice p uterile ce lor inte ligibile ce sc în alţa spreDu mnezeu şi se unesc, fiind şi asem ănătoare. Iiindca sunidin El şi apropiate de Bl. Dar sunt şi altele. întrucât se

produce coborâ re a şi deose bir ea şi îm părţir ea pro cesiunilor dum neze ieşti inferioare şi u ltime ale voinţei d um

nezeieşti. înmulţindu-se in celc văzute. Ba se fac şineasemânătoarc. fiindcă ccl făcut este altul in toate decâtCel ce le-a creat şi nu la fel. Dar îmbinările elementeloraduc o comuniunc a cclor contrare; caci loate corpurilesunt din patru elemenie. larc clc d in accIeaşi clem ente alelumii sunt coctentc. aducând o legătură prin coborâreîntre ceea c e e văzut şi cec a ccC inteligibil. îninulţinriu-sedintr-o substanţă a m ateriei c orp urilo r cclnr lari şi realizând înire ele un şir; din a cestea înţelege şi ccleurmătoare. Celc unite suni neamcslecate, ca ut cazulneamului om ene sc. în ceea ce are com un şi în idcmitaieafiecărui om; căci prin raţiunea com un ă a fiinţei, toţi sun temuniţi, dar in identilaica tîccăn iia suntem neamestccaţi.

Toate stările. Stări şi mişcări spune câ suni Irei, pccarc le şi înşiră, ale minţilor, ale sufletelor şi ale trupurilor; dcci ireb ute sâ le înţeleg em în m od cu venit. M inţileslau şi se m işcă, cum zic Isaia şi Iczc chiel d espre S erafim i;i Heruvimi, fiindcă ei urcă şi coboară, cum zice Moise;ci se întorc fără sfârşii spre D um nezeu şi suni fixaţi întensiunea spre El. deşi sunt trimişi şi coboară la celeinferioare, penlru g rija de cei cc sc vor fo losi; ace asta estea s i:i sigur în apropierea de Dumnezeu şi a sc mişca înslujirile celor ce beneficiază. Sc mişcă în a cugela la ccleinferioare şi slau în a fi cugetaţi dc către cei mai de jos,ca inteligibili, răm ânând în iden titatea proprie; căci suni

paznici şi lo caşuri ai lo r înşişi; şi lo cuiesc în ci înşişi şi scîniorc în ei înşişi şi sunt neîmprâşiiaţi în cele străine deevlavia faţă de Du mn ezeu; şi toate c cle inferioare seîntorc spre ccle superioare. Iar mişcările minţilor şi sufletelor sunt in form ă de ro ţi şi în cerc. c um zice şiIczechiel. fiindcă ies din ele însele şi se întorc în eleînsele, ncieşite din ele însele. Acestea sc petrec cu celenelrupeşti; iar stare a şi mişcare a co rpu rilor sc v a înţeleg e,

prin răm ânere a m ate ri e i în su portu l p ropn u şi prinmişcarea spre mo durile ce sc produc din ea şi p nn schim bările corp uri lo r î nsu fleţite şi neînsu fleţite.

§8

în m od circular . No tează cum se mişcă cele cereşti;circular şi pe linie d rea ptâ şi în spirală; şi c um sc înţeleg emişcarea în spira lă a sufletulu i.

M inţile dum nez eieşti se mişcă

aiu cit - sau in linie sau înt ultir. dreaptă spirală

Ia r m iş curea su fl e tu lu i Fiindcă, prccum am sens

înainte, ccle ce cug etă sunt înţele gătoare (vocpâ). iar cele

cugetate sunt inteligibile (VOtycd). cele inteligibile sunihrană a celor în ţelegătoare; deci p e drep t cuvân t vorbeştede pu terile înţelegătoare ale sufletului, ca singurul carc

înţelege celc sup erioare; d ar sufletul nu e înţeles denimeni; deci el e ultimul din cele inteligibile. Iar puteriale sufletului sunt c ele capa bile d e simţiri.

în spirală. V ezi de aici toalâdc ose hirca sufletului faţăde c cle in teligibile; ac cslca înţeleg în ch ip înţeleg ător şiunitar, adicâ pnn intuire concentrată, iluminările dumnezeieşli superioare, ce se descoperă pc măsura lor. Iar

sufletul e raţional şi în d esfăşurare, ad ică împărţit dupâcele îm părţite şi învăţat prin p an icip are . M intea luicobo rând la raţionam ente, sc împa rte oarecu m şi arenev oie dc raţiunea de sfăşurată prin mulle mo dele ca sâurce spre sesizarea ac ce a ce esle inteligibil, D eci sufletullucrează in mod amestccal şi prin mutare, când şiînţelege Aceasta e propriu sufletului şi când e con du s dinafară spre cele mai inalte; câci urcă de la cele slrâinc.

Sufle tele raţiona le se m işcă

fie cir - fi e in sp i- f ie in lin ietu lu l. rulă. dreaptă.

§10

D ec i (c uu:a) acesto r (tre i) - j i u celor sensibile. Observă câ spune câ şi mişcările celor sensibile sunt irei:circu lară, in spirală şi în linie d reap tâ; su ntem învăţaţi demai îna inte sâ Ic înţelege m acestea, din cele spu se despresuflei; câci ea (mişcarea) e circulară, cân d ccle sensihilclucrează prin puterile şi însuşirile proprii, ca focul ceîncălzeşte şi ca apa ce răcoreşte şi la fel cele următoare;in spirală, când lucrează m uiându -se, de p ildă peştii dinapă, păsările şi toiagul lui M oise a supra şarpelui şi celeasem enea; şi în linie dreaptâ. cân d iarâşi vine la ale sale.

de pildâ când dupâ desfacerea făpturilor revin iarâşi laclementele descompuse.

Ş i mişcarea. C inev a ar putea fi îndem nai să înţeleagămişcarea aici ca schim barea şi co rupe rea celor sensibile;câci dacâ starea acestora înseamnă facerea, e vădit câmişcarea indică contrariul; dcci no tcazâ c â şi schimbărileşi desc om pu ne rile sun t dc la acc iaşi şi prin acelaşi şi tindspre acelaşi.

D e aceea to ată stare a. Adicâ dc accca tot binele şifrumosul.

E to tu l un ul ş i mul ţ ime. C um se va înţelege câ totule u nul şi mu lţime? Presupune toată lum ea ca pc un marearbo re, v ieţuind în toate părţile lui însufle ţite, oare cum

ca n işte rădăcin i şi tulpin i şi în p ărţile p ărţilor c a nişicram uri, crengu ţe şi frunze; con sideraţi pc fiec are 'dinace stea ca perfectă prin sine. păstrând în întregul săuunirea şi ord inea d upâ c are trăieşte arbo rele in sine însuşişi cu părţile sale. cu m vieţuiesc cele în ţeleg ătoare în m odînţele gător şi raţiona l, iar cele n era ţion alc în m od sensibilşi cele n eînsu fleţite şi fârâ su flare în m od fizic şi prinob işnu inţă, şi ficcarc este v ieţuind în sine în suşi, cu m amspus câ trăieşte fiecare şi cu întregul în mişcare, adicâ

părf ile cu celc genera le ; as tfel vei cunoaşte în tregul ca oun itate sim fonic ă şi conv ieţuitoa re, da r şi mu lţime a. întrucât ficcarc d in părţi trăieşte po trivit cu el şi in m od

pr opriu. Ş i ia răşi d acă d in tr -u n unic şi s in gur D um ne ze usun t toate. în m od cuv enit sc va sp une câ ţoale sunt una, pentru legătu ră şi arm onie , d ar şi m ulţim e penlru mul te leforme arătate in fiecare.

D efi n iţ ii le , gr. o l op ot Definiţiile sun t raţiuni exp li

193



Despic Numirile Dumnezeieşti

cative ale fiinţei fiecăruia din ue lucruri şi ale gen ulu i şideosebiri şi indicări a ccca ce este ceva.

începutul ca model. Esie cauzâ ţi m odel sau începu ia ccca cc e fâcut; ace asta este raţiun ea prin sinedesâvârşiloare a Dumnezeului elem exislând prin fire camo del ve şnic, spre carc se fac celc ce se fac; câci raţiune aşi modelele suni nccorporalc; dar ele sunt şi cauza sauobârşia, fiindcă sunt aceea pentru carc sc desăvârşeşte

ceea ce sc face; sau cauze finale, cau za fiind ne de spărţiţide rezultai, căci din cxistenia ei se iveşte ceea ce sc face,ca substanja luluror. dar Du mn ezeu a adu s-o şi peace asta la ex istenţă; iar Fâcâio rul esie d esp ărţit de rezu ltai, fiind D um nezeu şi Cel prin care c făcut ccca cc c făcui.

Şi luate cele ce nu suni. înţelege astfel cu m c elc cenu suni, suni în bine. fiindcă în Hl lipsurile sunt mai

presu s dc fiinţă; căci nu pulc m socoti fi in tâ lipsa , pentrucâ esie fără începui, neslricăcioasâ. nemuritoare şi ccleasemenea; câci D um nezeu nu este acestea, f i indcă esteşi înainte dc acesiea; pe ntru câ din El s-au cun osc ut ccsunt accslca; şi dc fapi nu cunoaştem nici ce nu esteDum nezeu, sau cum e n egrăit şi necuprins; câci nu sun t

acestea începutul, ci ele sunt din El; deci El c şi cauzanimicului celor cc sunt dup â E l. f iind ; i cauz a existenteişi neexistentei; câci la El nim icul este lipsă; fiindcă areexistenta, pen tru câ nu esie nimic d in ccic cc suni şi fiindCel ce nu este. penlru câ este deasupra lui . este. f i indFăcător şi nefiind, ca fiind şi de pâşindu -lc, mai bine zisşi supradcpâşindu-le şi ca fiind suprafiinţial. Cilcşic şiin foaia dinainte expun erea m ea despre C cl ce nu este.

Şi cele mai mici pe cele mai înalte. Ani scris şi maisus acelaşi lucru in primul capitol, câ cele inferioare

pu ru rea se în to rc sp re cc ic su perioar e şi sunt cuprinse şiîngrijite dc acelea; jur cele de acclaşi fel suni în comuni

une cu cele de aceeaşi ireaptâ şi simplu loatc sc iubcscuncie pe altele şi pc ele; dar şi Dumnezeu le iubeşte pctoalc şi face toalc ccle bune.

însăşi iubirea binefăcătoare. M i n u n a i z i c e c âiubirea (erosul) cca bună. preexistând c a iubire, n-a râm asneroditoarc. ci a nâscui în noi iubirea (erosul) cca bunâ,

penl ru ca rc dorim frum osu l şi binele ; câc i D um nezeu cfâpluiior şi nâscâtor, dupâ c um s-a spus; Tatăl Meu până acum lucrează }i Eu lucrez (loan 5 .17). Ob servăm dc aicimişcarea dum nezeiască; câci drago stea bincfâcâtoarc amişcat dum neze irea spre pronie, spre susţinerea noastră,ca sâ fie şi făptuitor ccl cc se mişcâ şi sâ nu râmănâ

ne rodilor; din accasia ve i înţeleg e şi cu vâm ul nwnuda mişcăndu-se şi celclallc spuse de Grigoric Teologul în prim ul Cuvânt desp re Fiul .

Covârşirea care le face. Adicâ a produs cre ata, ca sâarate prin ea m işcarea iubitoare.

Sil

Dar s i nu socotească cineva. N oie azâ câ nu tr eb uiefolosite numirile (despre Dum nezeu), dacâ nu ap ar îndum neze i a s ca Sc r i p t u r ă , cum s e s pune ş i acumdespre eros ; câ nu t r ebuie da tă a i en | i e c uv inte lor , c iînţelesu lui ( forţei) sc op ului ; câci ele dau ex pl icăr idespre Dumnezeu.

Prin alte cuvinte cu acelaşi înţeles. Nu su nte m îm piedica ţi sâ fo losim (a lte) c uvin te pentru în ţele su ri echi

valente. (Notează câ | i t iTp t6a şi n a ip i 'S a spun acelaşi

lucruTrebuie ştiut. Penlru cc nc folosim de silabe şi cu-

vinte: citeşte textul. C cca cc voieşte să spu nâ e ace asl*cân d v oim sâ mişcăm o raţiune rosiitâ, dc c de spre cevadin ccle sensibile, avem nev oie d c cuv inte, si labe, l itereşi scris spre arătarea celo r vorbite ; iar dc sc m işei sufleiulde la sine spre cele inteligib ile prin lu crâri drep te, sunt de

pri sos sim ţuri le în d re pta te sp re cele sensibile; câci îşi

închipuie ccic înalte; iar cân d de vine îndum neze it înaintând pc încetul în inâl |âri şi prin unire necunoscută,ajunge la atingeri cu lumina nevăzută, atunci lucrărileinteligibile sunt d c p risos, ca şi sim ţurile. întrucât sufletulînţelege c cle m ai in altc de cât ac estea , unit în sfârşit cuDu mnezeu; d ar când îşi închipuie lotodaiâ şi cele de josşi se grăbeşte sâ se m işte şi in jurul ce lor se nsibile, atuncitrebuie sâ caute raţiunile m ai lămu rite şi ccle m ai clareale ce lor văzute.

La fe l - şi puterile înţelegătoare. N oie azâ câ altccvae m intea şi altceva su fletul. L uc rări şi puteri înţelegătoarenum eşte înţeleg erile carc sun t ma i jo s şi împrâ ştiercam intii. Când deci sufleiul vo ieşte sâ sc înal(e spre

Du m nezeu şi sâ se une ască du pâ pu l inţâ cu El . trebuiesă-şi întoa rcă însăşi m inte a d e la cc le p arţiale şi să sesal te spre ccle ma i gen erale: câ ci înţeleg er i le suni

pa rţia le pre cum am spus în a in te ; deci cSnd su fl etu ldeveni i înt reg minte şi . întorcându-se spre cele dinlăuntru. a ajuns întreg un itate şi simp litate, va putea sâse întâlnească cu razele du m neze ieşt i , pr in ne şl i in |a delaudă sau necun oştinţa învâ |aiâ; atunci cu noscând c inu cunoaştc ccle necupr inse ale lui Duginczeu. vagusta, buc urând u-sc. s t răluci r i le dum neze ieşt i , nu pr inochii sensibili; câci nu le sesizează prin aceştia, ci prinstările lipsite dc och i ale m intii.

Prin simţuri - mai vădite. Explică câştigurile maivădite ale sim|urilor; şi spun e câ a cesiea suni cuvintelema i clare şi cele văzute m ai în|elese .

Se vor putea înfăţişa bine. Adicâ ccle simtuale.

51 2

Dar unora • li s-a pârul. Dar şi iubirea (crytxttt))indică crosul ; şi e un num e m ai du m nezeiesc decât crosul .

Să audă. N oie azâ câ şi a tu nci e ra u unii stăp âniţi denume; acestora le închide gura cu dumnezeiasca Scriptură.

Dumnezeiescul tgnatie. Ş i din acc asta socotesc uniisâ criticc ace astă prop oziţie, ca ne fiind a du mn ezeiescului Dionisie. pentru câ spu n câ Ignalie a fosl mai târziuca acesta; şi cum poate cineva sâ pomenească pe cel dcm ai târziu ? D ar e o inv en ţie şi ac eas tă părere a lor, căciPavel, care a luminat pc Dionisie, a fost mai târziu laRo m a. în t impul sfântului Petru, dupâ ca re Ignalie ajungeepiscop al A nl iohiei. dup â m utarea lui Pet ru la Rom a; iarsfântul Pavel a trăit mult l imp, putând lumina pe Dionisie; iar Dionisie a trăit du pâ el; iar eva ng he listul loana fost exilai sub Domilian la Palmos. unde i i scrie Dionisie; iar Ignalie m ărturiseşte înainte de Domini an, deci

înainte dc Dionisie.Erosul meu. E de cerce ta t cum dupâ Ignal i e . c«espune şi scrie dupâ Tim otei , in vremea lui O nisun, Romani lor , ernsul meu s-a răstignit, Dionisie scriind luiTim otei am inteşte de ace sta, (cum scrisese deja Ignalie);

1 9 4




şi sâ nu mai caute vreunul din filosofii din afara sâ aducâspusa sfântului Dionisie despre crosul dumnezeiesc ca a dovada in plus câ ea s-a introdus în scrisul lui Ignalie dinneştiinţă mai târziu fapt pe carc l-am cun oscu t câ s-aîntâmplat adeseori multo ra - şi câ scrierea acestuia aexistat fârâ acest cuvânt; câci aceastâ zicere (apoftegmă)îi era fam iliari, ca şi faptul câ de spre el se s pune a şi scria

câ este puru il ur de D um neze u (Secxpopoc): câci nu

exista dovadă când sc spune: Sir ie unora, adicâ Ro-m-inilor; da r (sc poa te spu ne) simp lu: S a ie dumnezeies-i ut lj>imne.

în introducerile anterioare. Trebuie ştiut câ numeşteintroduceri anterioare, celc ale lui Solomon la Scripturi,dc unde sunt luate şi cele spuse.

Dar iubirea (dyâ;tT|) indicâ crosul, al cărui num e cmai dumnezeiesc.

M ai m u ll p en lr u ce le dum nezeie şt i. Pentru ce teologii alnhuie celor dum neze ieşti mai m ult crosul adevărat.

M ulţ im ea. N otc azâ câ m ulţimile folosesc şi cu vintele po trivi t cu cee a ce înţeleg ele ; sp une ce face crosu l şi

despre două crosu ri, dum ne ze iesc şi împ ărţit, adicâ tru pesc.

M ai g re u. Adicâ reproşabil.S-a întors. O spune David despre Ionatan în prima

(sic) cane a R rx il tir Sfinţi i - folosesc . A cela şi înţele s il are erosu l şi ag ape ;

şi carc este lu crare a crosu lui. Am es tecare . Adicâ amestecând cele ce iubesc cu

celelalte.Pentru f rumo s . Ceea ce a spus mai sus, câ erosul

duninezcicsc preexistând m Cel bun. a nâscut în noicrosul, plin carc dorim binele.

§1 3

Kxtatic Desp re extazu l croitc a spus şi David: Eu am spus întru uimirea mea (extazul m eu) (Ps. 115.2).

A ie şi t d in sine . N otcazâ c um sc înţelege: A ie şi t d in sine in Du mne zeu.

Putem îndrăzni . Şi câ D um nezeu iubeşte pc toii . De aceea ■ ş i rărnil or. Dum nezeu se num eşte şi

lâvmior. ca iubitoi al mâ ntuirii tuturor.

§1 4

D ar c e ro ie sc in genera l î l numeşte pe Dumnezeuizvor şi născător al iub irii şi al crosu lui; câci El avân du-lc pe ace stea . Ic-a arăta t în afa ră - în ţele gem făp turi le : şi pentru a cc as ta s- a zis: D um neze u e ste i ubir e (I loan 4.16);dar şi în Cântarea Cântăriţ i» i s-a spus la fel iubire; şiiarâşi dulceaţa şt d<irm[u. care este e m s \ iar ccl iubit şiîndrăgit cu adevărat, este FI. Iar prin faptul câ reva rsâ dinEl erosul iubitor, sc zice că El îl mişcâ. fiind născătorulacestuia; iar pnn faptul că Kl este ccl îndrăgit şi iubii cuadevărat, mişcâ pc celc cc il vâd (caută) în cei ce a pus

pu terea d c a-l do ri.i ndrâgi t - ţ i iu bit . înţelege pc Du mnezeu ca p c Ccl

cc aduce la unire şi mişcâ spre unirea iubitoare în Duh

sau ca pe Mijlocitorul acesteia şi ca pe Ccl cc pune inarmonie cu El spre a fi îndrăgit şi iubit dc către iâpturilelui; iar m işcător îi z ice. ca m işcând pe toate du pâ cuvân tullui. spre a se întoarce spre El. Iar cuvântul aducere

(T ipoaycflyta). deşi la cci din afarâ nu înseam nă un lucrucurat, aici îl arată ca pc ccl ce produce mijlocirea unirii 'in Dumnezeu.

Şi - e mişcat. Notează mişcarea dum nezeiască, princare se mişcâ. Dum nezeu e ste şi a duc ător şi mişcător.

R id ic ată pest e to ată . U nirea iubitoare cu Du mnezeue rid icată peste toa tă un irea şi de asu pra ci; îi zice ridicată

(e^ţipiUicvryv ) ca mai presus de toa tă iubirea; câci erosuldumnezeiesc este fârâ început şi fârâ sfânjit. ca porninddin bine şi intorcându-sc spre bine. în formă circulară;llindcâ şi linia cercului nu sc cu noaşte dc unde a înce puişi unde sfârşeşte; câci din El este dorin(a binelui şi tindeiarâşi spre 01; câci in El însuşi este şi rămân e pu terea dc -aiubi a bu nătăţii şi a cclor cc tind sp re bine .

M iş carea în dră gită (a ero su lu i) . Mişcarea îndrăgită pre exis tă binelui; ca fi ind sim pla şi pu ru re a m işcăto are în bin e şi porn in d din bine. sc în toarce ia râşi sp re el . fiindfârâ sfârşit şi fârâ înc cpu t. ccca c e fac e arătată dorinţanoa stră spre dum nezeire. D ar notează câ cel ce porneşteelem este binele, carc pornind spre cele inteligibile şi

sensibile, se întoarce iarâşi spre El însuşi şi nici nu scopreşte, nici nu sfârşeşte.

§15

D in im nele sfântu lu i l ero te i

Erosul . S â afle cum cugctâ m arele lerotei foarte binedesp re erosul de laudă: întâi îi spune dum nez eiesc, pentrucâ şi prima cauzâ a crosului ceresc este Dum nezeu în chipndicat peste loale şi necauzat; căci dacâ iubirea este.

pre cum s-a sp us. e ro su l în su şi, dar s- a s cri s câ D um neze ueste iubire, c vădit crosul un ificator al tuturor sau iubirea

este Dumnezeu: dcci dc acolo porneşte muiându-se laîngeri; dc ace ea îl num eşte pe el şi înge resc, mo tiv pentrucare ar putea vedea cineva crosul dumnezeiesc şi ca pute re a unităţii lor; câc i n im ic nu e in dezacord sa u înopo ziţie la îngeri. A poi du pă înge r, vorbeşte şi dc erosulînţelegător, a dicâ ccl din oam enii înţelepţi în c cle du m nezeieşti. care sunt ai Bisericii; către aceştia vorbeştePavcl: ca sâ spunc|i acciaşi lucru (cf. Filip. 2,2) şi celeurmătoare: şi Domnul: Ca sâ f ie una. cum j i noi una sumem (loa n 1 7.1 1). Ac estea, despre cele din adevărulcreştinilor. în sfârşit şi despre loji oamenii. în care eslelegea prieteniei; iar sufletelor rationale le-a spus şi

înţelegătoare, pe ntru m intea lor dum neze iască; iar eros ps ih ic a num it pe ccl al cclo r ncra tionale sau iubireasim |ualâ. adicâ lipsită dc m inte: câci din aceastâ putere adrag ostei (a c rosulu i) zboară şi păsările în g rup şi ciorileşi rândunelele şi corbii şi câte ca accstca; şi umblă pc

p ic io are o ile. c ăprioare le , vi te le şi ccle în ru dit e;'şi î noatăch itii şi peştii şi celc d e accia şi fel; şi celc ce n u um blă inturm e sc m işcă spre întâlnirea cu ccle de acecaşi fire. Iarcros n atural num eşte deprinderea o bişnuită a celor neînsufle ţite şi fârâ sim ţuri, sau însuşirea celor c e sun tstăpânite de erosul lajâ dc Creator pentru faptul dc-asubzista prin El; şi ele sunt întoarse spre D um neze u prinm işcarea vitală sau na turală.

§16

Deoare ce - d in tr -u n a Am spus mai sus câ cele ce

195




înţeleg ( t â voofjVTCt) suni înţelegătoare (v oe pd ) şi celc

inlclcsc (TO V00U|J£VGl) inteligibile (vorjTd); şi ccle

înţelegătoare (v o cp â ) au deasup ra lor. fârâ îndoială, pe

cele inteligibile, dc accca cele înjclcse (Ta vo ou fiCv a)sunt hrana celor inielegâtoare; dcci cele inielegâtoaresunt indrâgiic dc cele inteligibile, fiind întoarse spre ele

şi oarecum in urcarc; darîn dr ăgc scşi ccic inteligibile (to t

VOr|ldt) pc ccle în]cIcgitoare cu gnjâ (în mod providenţial) de-a Ic transm ite un folos egal. Ş i s-a mărturisiideci câ iubirile (crosurilc) acestora se afli deasupraiubirilor cclor sensibile. Dar socotcsc câ acestea s-au

num it inteligib ile şi înţeleg ătoare (v or|xd t şi vo cp d ) din par ticiparea la Cel ce este bun, fiin d făcute astf el Iariubirile (crosurilc) dc sine inteligibile, sc numesc dumnezeieşti in loc de celc ale lui Dum nezeu, du pâ cum esie

bun, celui cc e ste bun; şi al tceva e ste ceea c e e sim plu bun

şi Binele însu şi; altfel este inteligibil (v oif to v) ccl intel igibil cuiva , ca înţeles dc ace la, şi alifel ccl sim plu inteligibil; nu c ca timpu l şi spaţiul; câci şi acc stca sunt

inteligibile, fiindcă nu suni sensibile: dat mintea cclorinteligibile este lucrare vie şi câci ccle de dup âaceasla se afla prin cercctarc şi din ordinea cclor ce seimpun cercetării sau din descope rire.

Cauza - nesu pu să relaţiei . N esu pu s relaiici (CtOJ(E-

xo v ) num eşte ab solu tul, sau ccl farâ nici o relaţie culoatc, având-o accasta ca proprietate naturala.

E rosu l întreg din toate. Spunând erosul întreg, aratâşi pe celc pa rţiale, a râtin d c â D um nez eu e ste ccl întreg şiccl parţial, ca p ricinu itor şi da ruiior al revărsării iub iriidupâ puterea fiecăruia; cum poale fi Dumnezeu întregulşi p artea fiind ne icşit din Sine , va fi clar din raţiune a

semin ţiei (OJIEpHCtTlKoC X oy ou ); câci câ nd sămân ţa scarunca n eîmpârţitâ in pântece, constituie emb rionul caunul. lar de se împa rte sâm ănţa în diferite celule ale

pântccclu i, fiecare parte const ituie un em brion în treg; iaro p arte a samănţei es te nasu l, alia ochii şi celc urm ătoare,roate depline. Ca ceva la fel trebuie privită fiecare mintedeplina pnn asemănare; câci întreaga lucrare cuprindc şi

părţile ; şi fic care din părţi c dep lină; şi un a e dre pta te pnnsine. alia bărbăţie p n n sin e şi ccle urm ătoare; astfel nicinu se confunda înirc ele. ci fiecare se distinge, şi nici nuau ne împarţirea unită cu neo rând uiala în faptul dc-a

pa rtic ipa fieca re din ele la to tu l, cum poate : căci fiec aresc împărtăşeşte de ch ipul îrureg d upâ capa citatea ci: aşaşi D um nez eu e în treg ul e ros şi părţile lui.

«18

Căc i i l doreşte pe a cesta Fiindcă a spus câ şi cel cenu este dore şte oa recu m bine le şi voieşte să fie in cl; ceeace il vei alia pe cl spunând şi mai sus. înainte cu câteva pagin i, d eşi o d esp rinde de d ogm ele Hlin ilor, căci sc luptamai ales cu E linii şi cu M am cheii. susţinătorii dc Irunteai acestei rele dogme, trebuie sâ expună mai pe larg. ccse numeşte ceea ce nu es te. şi pe ntru cc cee a cc esie. esteîn mod cvla\ io s şi necesar, un începui al celor ce sunt;

căci accasia esie sânâ ios a o crcde; fiindcă acest inccputesie D um nezeu : fiindcă dacâ ar fi începu turi diferite, fărăînd oia lă s-ar arăta o mu lţim e ne sfârşită. Dacâ dcciînceputul cel unul e Dumnezeu, el va fi prin aceasta şi

Cel cu adcv âral existe nl şi însuşi bine le: da r raţiunea v*afla în m od n ecesa r şi cele contrare celor spuse; căci undeesie început, este in m od ncc csar şi ccv a care e ultimul;şi dc e xistă Cel cc esie . este şi cel cc nu este; şi dacâ este

bine. este şi râu. D ar fi indcă ce le cc su nt. suni fiinţe şiforme, ccl cc nu e ste, este farâ form ă şi fârâ fiin ţi, fiindcugctai num ai cu raţiunea. Accsl non -existent şi fârâformă, cei vechi l-au nunul materie, căreia i-au zis şi

ullima diformitate. Dar m ateria se zicc non- ex istenţă, nu pentru câ nu este n im ic , ci pentru câ nu este pr in sine;caci Ccl cu adcvâral existent este Dumnezeu şi El esie

binele: dar a fost a dusă la e xis te nţă dc D um neze u din celece nu sunt şi materia; da r nu cum au soco tii unii fârâformă şi fără chip; de accca nici nu e materia înccput alcclor sensibile, ci mai deg rabă întregitoare a acestora şica uium fundament al celor ce sunt. De aceea nu c nicich ip al lui D um ne zeu , ca ccle raţion ale, nici ceva

asemănălor (Ct&oXov, simulacru, n. Irad.) al Celui ceeste cu adcvâral; şi simulacrul (idolul) sensibil al lumiicu adevărat inteligibile, carc este sensibil, nu esie fârâ

materie, e m ai înalt ca m ateria, participând întrucâtva lachip; deci niciodata nu sc va arâta materia fără chip ţiînsuşiri, care sunt dep rinderi; căci când a fost fâcut foculfără călduţă sau apa fârâ răcorealâ sau fluiditate sauculoarc? Sau pământul şi acrul la fel? Dc aceea ai ţi spus

pr in raţiune câ m ate ria e st e făr ă ch ip şi fără îns uşiri şi fărăform ă; câci din cee a ce s-au făcui celc văzute şinevăzute, adicâ din celc cc nu sunt. au fost aduse laex istenţa de D um neze u, cum înva ţă dum nezeiesculMoise nefiind ma i înainte ca bază o materie fârâ formă,apoi o rdonată ca lum e (ca c osmo s). Câci m aleria esie inDu mn ezeu, ca una cc a fosl ad usă la existenţă dc El; eifiind m ai pre sus de fiinţă, ca Cc l ce le susţine ca Bine.toaie se in|clcg in El; acesiea vei vedea aflându-lc sporadic în ccic ce v or fi spuse.

Cum neam ul dem on i l o r . în sfârşit descoperi alte pro blem e, sp unând câ dacâ to aic su ni din bine, d c undesuni relele şi cu m s au făcui îngerii dem oni? Toate sunicontra Manichcilor.

\ u este in c h ip u l b in e lu i. Bine şi cxact a văzul în

îngeri chipul binelui ( i o âya0 O Cl8 â;) ; căci Dumnezeufiind în m od fiinţial îns uşi binele, cele dc du pă El. caîmb unătăţite din pa rticipare şi din afa ră prin dorinţa du pi

El. pc drept cuvânl sc zic asemenea binelui (dyaBoeiSTj).

nu prin ele însele bune.Ş i c u m - C e l b u n . Vezi cum aducc spre cercetare pr oblem ele , re sp in gând poziţii le contrare al e ad versarilor, ca Manichcii; căci accsta cslc scopul cel drept alacestui dumnezeiesc bărbat: câci sc întreabă din ceinccput s-a produs râul; dc e din altă cauzâ: şi celeasem enea ale celor nedrep ţi. A poi cu m Binele a voii sâ-l

pro ducă pe acc sta: şi cu m e r ăul şi p entru providen ţă: dinaccstca a ralâ câ deşi râul a rc ex istenţa, o are aceasta din

bine: şi câ num ai Pro vid enţa cârm uic şie io tu l şi de aceeadu i ca este un încep ui bu n al celor ce ex istă. Acestea le-alămurit accsl dumn czc icsc bârbai în aceste întrebări; căcimergând mai depar t e , ana l i zează c l ar problemele ,

arătând câ râul nu este nici ipo slalic (în sup ort propriu)nici în fire; ci prod ucâ ndu -sc prin lipsă, nu po ale fi socotiinici ca existând, nici ca neexislând: şi aceasta sc dâ deînţeles în spu sa din P salmul 36: A m vâzutp e n e a e dincioS

196




imUiându-se mai sus de cedr i i Libanului f i nm trecui iţirăţi !< itiH'i nu era fi l-am căinai pe el adică Incul lui

şi n it i ti ti fl ti i (Ps. 36. 35-36); aceasta aratâ câ deşi râulsc înalţi Ioan e, da r nu este, nici nu rămâne locul sau urmalui: caci înd atăce apare sc des t ramă, neavând co ns is ten t ;deci sa nu-l înţelegi c â spune c eva co ntrar

g l«

H ăul n u esl e d in b in e. Notează cât de minunat îm pleteşte so lu ţia d in dif eri te a rg um ente .

Sco pu l ce l o r ce xu n t . D e fapt cel ce se înfur ie (0

opy iCo ţifVo;) ţi se m ânie (cu vân tul e dat ca pi ldă) ,făcând cev a râu cclui p e care sc m ânie voind sâ-I aducă

pe ace la la con tr a ru l. ad ic a la b in e . se fo lo se şte de oastfel dc mişcare.

Şi dacâ loale cele ce există. Am spus mai sus, dacâDumnezeu se zice câ e în m od m ai presu s de fi inţa ca fârâînceput şi cauz a tu turor, op usu l lui ca ultima din exi stenţe

şi fârâ fiinţă. faţă dc D um ne ze u c el m ai p resu s dc fiinţâ,adică materia, se zice şi non-existenţa, dar se zice şi înDumnezeu, fiind făcută pentru bunâiatea lui; dar pentrucâ e am cstccală cu ccle sen sibile, nu c cu totul nici râu.

nici bine, cum arata pn n nes tatornicia (TO a o x a to v ) ci :căci are râul in n estatorn icie, d ar a rc şi O parte a binelui,f iindcă a fost făcuta dc D um nezeu şi e în D um nezeu; râuldc sine (nu zic răutatea, care vine şi dispare c a ch ip şicalitate in cel ra ţiona l, ci sim plu râul în suşi), nu este niciin cclc cc sunt. care d oresc in oarec arc rnâsurâ binele, niciin cclc cc nu sunt. dccâ t in cele m ateriale ca cugctate inCcl mai presu s de fiinţâ; d ar şi în ccc a ce nu este, care

este propriu materia, râul e mai depane dc bine. şi prina c e a s t a p c d r e p t c u v â n t e m a i f â râ f i i n ţâ

(dvmjaifOl'LpOV) ca m ateria, râul însuşi nefiind cu lotulnimic Deci râul de sine nu c sim plu nicăieri, nicidec um ;dar in m aterie se ve de în lipsa bu nătăţii, cân d e cu getatăca nesim ţitoare şi fârâ form a; de ace ea ve i înţele ge şispusapioorocului Avdie:.$r var f i cane f i i nd . (Avd. 1,16).K vorba de păcătoşi.

D e u n d e e d ec i rdul. Dc accca propunând cevaopus. expu ne m ai pe larg respingerea , prinlr-o com batereîntemeiată; câci dacâ nu admitem ca este ceva contrarfrumosului, adicâ râul. virtutea n u se va arăta ca bine. ci

loate vor f i amestecate indistinct: nici lăudat ceva prinvinute, nici un contrar reproşabil, precum nu va fi nicilege, nici păcat; dar op unăn du-se spune: dac â nu adm itemun râu contrar binelui, va fi binele contrar lui în cci ce

pâcâ tu iesc prin lipsa bine lui'.’ D ar ji în a in te de lucra re avirtuţii om ului virtuos ve dem in su fletul lui distingându-se relele de vinu te, câ nd p an ca raţională a sufletuluilucrează ccle prop rii , nu c împiedicata într u nimic d e cclc

bune : dar c ând st ăp âneşte part ea nera ţio nalâ a s ufle tu lu i,care e am estecată cu m ateria, atunci p an ca raţiona lă eîmpiedicată sâ lucreze în mod propnu; deci par tea■ raţională se fac e rea din am estecu l cu m ateria; dar cearaţională nu se înraieşte prin am estcc ul cu m ateria, ci prinaplecarea spre ma terie, adicâ prin faptul câ cedează pârţiiiraţionale şi nu o stăpâneşte pe aceasta; ea ajunge astfelca un «chiu care apărând întunericul, nu mai vede; deciaceasta nu a ralâ câ răul nu su bzistă prin sine; râul cuivanu arară ex isten ţa râu lui de sine . ci câ răutatea e ste un chip

şi un accident al râului; câci prin adausuri ajunge la a fi.ca sâ se co nstituie ca o răutate sau alta: dc pildâ nedreptatea este o răutate a sufletului; şi iarâşi felurile nedre ptăţii sunt du pâ felul poftei; câci una se îndreaptă sprehani. alta spre cinstir i ; dupâ celc adausc (răul nu poate s m s ingur, n. trad.) şi du pâ părţile sufle tului sc fac şi(părţile) felurile relelor; frica şt îndrăzneala sunt legatede m ânie, ne înfrânarca ţi p rostia de poftâ. Felurile râului

pro vin şi d in lucrăr i: fri ca es te o lip să a p ute rii de -a ac tiva,iar îndrăzn eala e un su rplu s al activităţii; ncinfrâ narca elegata cu pătimirea. Deci c clar cum sc disting in sufletcelc rele de vin uţi şi înainte de lucrarea lor. pentru parteane raţion alâ şi raţion ala a su fletului. A ce ste mişcări ale

pârţii ir aţio nal e ara lâ o al tă le ge lu ptâ nd în noi. îm po triv am inţii, cu m zice Ap ostolul (cf. Rom . 7.23). dar ncţinândîn robie partea raţională, cum am arătat.

Fa ţă de ra ţiune. în loc dc faţă de pa nc a raţiona lă asufletului.

Ş i de f i e o corupere a celor existente. în loc dc: dacâsc vede stricăciunea în celc existente sau dac â vreo exis

tenţă c sup us ă coru pe rii, din ace asta sc arată existenţarâului: ace asta arăta câ nu- l fac e cl.

Sau oare nu - de mul t e or i . E şi în acestea o contradicţie: c â în cclc e xistente este şi râul existent; chiardacâ râul e corupere a cclor ce sunt. această coruperealtădată duce la naştere, prccum oul ce se strică, se

pre fa ce în pasăr e; şi podoaba sl ricân du-se şi sămân ţadesfăcându-sc şi ascunzându-se, se preface în chipulem brion ului: şi trupu rile noastre în viem ii şi alte animaleşi a lte mii dc acestea : şi din c ai sc nasc viesp i şi din taurialbine.

A s tfe l râ u l con tr ib u ie . So luţia co ntrad icţiilor afirmate; dacâ coruperea e un râu, iar coruperea corupe şirâul. cum va fi râul prin cl însuşi cel ce corupe? Câci râulc în ma terie, care e cea m ai coruptibilă; da r materia esteşi aceasta se corupe pe sine insâşi; de accca materia sczice şi fără fiinţă, in opo ziţie cu fiinţa ma i pr esu s de fiinţâa lui D um neze u, ca cea carc c coruptibilă şi nu c purureaşi e fârâ form ă, în opo ziţie cu c hipul lui D umn ezeu, cuma num it Mo ise pe I-ogosul Creator; şi m ateria sc numeştene ex islen ţâ. in op oz iţie cu ex istenţa fiinţei lui D um nezeu .

82 0

Ca râu. Ca rău (fj KOKOv) in loc de întrucât e rău

(Tou kocQ' 6 kcxk6v). M a i b in e zis. Nuteazâ câ şi în dumn ezeiasca Scripturi

sc afir m ă ceca c e sc ştie ca sig ur prin raţiun e; câci şi înca sc pred ă opinia exp usă mai înainte în m od raţional.

Ş i neames tecate f i î n în t regime bune . Ccle ncames-tecate şi intregi bu ne v in de la Ccl Bun cclo r inteligibilema i presus dc lume . întrucâ t sunt şi fără trupu ri: iar cclc

bune a m estec ate sc vâd în trupuri le raţio nale, a dicâ în noi,întruc ât p an ca ne raţion alâ a sufletului sc împ ărtăşeşte,cum s-a spus. dc maicric prin irup. carc e părtaş de unch ip. iar partea raţională, se apleac ă spre pa ne a neraţio-

nalâ. ccd ând un eo n ei şi dc accc a consimţind cu m ateria.Caci râul prin sine trebuie văzut ca măsură dc sine. nu carâu altcuiva: iar ccl din urma este rhip şi accident alrâuiăţii: dcci ar trebui ca râul sâ fie. cum am spus. ca ccva. cum c Dumnezeu marginea dc sine şi măsura de sine a

197




tuturor şi făcătorul de sine al chipurilor şi ca binele dcsine prin fiinţă; dar nu spun de el câ e altuia bine; fiindc ă

pr in ace asta ar fi ac ciden t; dc ci cum ar fi râul fi in jia l ţitacul râu altora, amestecai cu toate existentele, care'auexistenta in Du mn ezeu; câc i ccl cc c Binele prin fiin|â nuc pirt<q deloc de nimic, ci toate se împărtăşesc de Binedupâ cap acitatea p roprie; deci râul nu stâ în existentă, ciîn pătrundere, arâtându-se in lipsa binelui.

Ci se întinde pân ă la cele din urm ă. Ca ultime trebuieînţelese co rpu rile ma teriale şi pământeşti; câci pre cumDum nezeu e ob ârşia tuturor, precum am spus înainte, aşaultimul dintre toate este pu nea gro asa şi opacâ şi păm ânteasca a materiei: dc aceea sc numeşte şi aşternut al luiDu mn eze u. Hind ultima şi totuşi din bun ătatea lui. ca unacc-l poanâ cca din urmă; câci spune şi înţelepciunea: Conul acesta pământesc împovărează mintea cu multegriji; întrucât partea nera ţionalâ a sufletului c a mcstecalacu trupul ma terial şi raţiune a sufletului este luată uneoriîn stăpânire de ea.

Bin ele e pre ze n t. Câci cu cât se coboarâ cele dincreaţie spre o ma i ma re grosim e şi materia litate, cu atât par ticipa mai puţin , pr in lip si re dc bin e - c a de un cc oumai slab şi mai de pe urmă; iar accasta cum am spus.

pr es upune câ st rigă cin eva şi st rig ă tare; cci cc su nt m aiaproape şi mai lari. primesc în auz întreg strigătul şicunosc şi ccca cc s-a grâit; iar cei mai depârtatt. pe m ăsuradistantei au d ma i puţin sp usa; iar cci cc sunt foartedcpârta|i, o prime sc foarte vag, ca un ultim ccou.

Şi însăşi lipsa lui. Pe cel cc nu e cu totul lipsii defrumos, ci numai partial - şi lipsa insâşi a binelui îl faccsâ subziste. împârlâşindu-se şi el în general prin ccva de

bine ; câci râul este lip sa pa rţia lă, nu to ta lă de bine .f i cele ce se luptă cu et. Vezi cum zice câ şi cele ce

sc luptâ din puterea binelui au primit existenta şi scmântuiesc. Dcci Dumnezeu c cauza relelor* Sâ nu fie!Dumnezeu, ca obârşie şi Creator al tuturor, pcmru

prisosinţa covâr şito are a bunătăţii şi pcm ru iu birea sa îiridica şi pc păcătoşi, ca sâ-şi arate iubirea sa dc oamenişi libertatea făpturii; câci s-a spus: Iu b ir ea lu ate le aco

peră (Pild. 10.12) şi CV/ ce fi ic e sâ răsa ră so are le ş t peste ilrepji şi pe ste ne drepţi (Mal. 5,45)

In lo t f e lu l El îşi propun e sâ demonstreze câ nu estefiinţă râul simplu de sine; şi zicc câ nimic din celc cc sunidin creajic nu e de plin ne pâ na ş de bine; câci cele cu totullipsite de bine. ca ncadusc la existentă de bine. nici nu

sunt: care altul c creatorul lor? Dar nici nu po ate subzistaccva carc nu sc împânâşeştc de deprinderea sau deînsuşirea binelui şi părăsit sub deprinderea sau însuşireaiviiâ ultcno r sau ca sâ rămâ nă în existentă astfel; de pildâf i eru l înf i e rbânta t ş i păr t aş dc căldura ext r emă,stingându-sc focul rămâne ccea cc era; şi apa în sine sezice câ e stihie fără calitate, iar trecând pn n pâniânt cap ătădin el o însuşire, dar mu tându -se. incetcazâ această calitate şt totuşi mai sub zista; a şa şi ccle înzăpez ite şi răciteîncetând răceala, subzista mai departe. Dar şi celenepânaşe de viatâ. ca arboni şi pietrele şi stelele şi cclefârâ minte, ca a nimalele, totuşi subzista. Ş t Du mn ezeu edeasup ra fiinţei, ca Cc l cc este mai presu s de fimlâ; şi

lotuşi este şi preexistă: dar nu sc poate spune aşa despre bine; câ ci daca nu p anic ip â la cal itat ca binelu i. în carctrebuie sâ se susţină, nu p oate subz ista. Că ci în El trăim

şi sunte m , cum zicc Ap ostolul (Fapt. 17.28). Deci ce'f Ce l

198

neîn frânat în ne infrân arca lui nu c lipsit dc bine? Ş i totuşisubz ista: şt zice d e neîn frânarea in sine câ fiind în mod

pro priu lip să a binelu i, nu est e, dar nic i nu dore şte ce lece sun:; câci ce este neinfrânarca in sine fârâ chipulneînfrânarii? Totuşi deoarecc cineva printr-o păreregreşita socoteşte câ are un bine şi câ e unit în prieteniecu ccl ce sc corupe împreună cu el, chiar dacâ prieteniasc aralâ ca e corupta, totuşi este un cco u vag al eresului

dumnezeiesc şi are o închipuire (o nălucire) a binelui;câci nu trehuie ignorat câ atunci când partea raţiona li asufletului e stăpânită dc p artea ne raţionalâ, e împiedicatădc a lucra cele proprii: şi e de părere astfel cu parteaneraţionalâ câ nu e stăpânit de impu lsuri, nici nu e deacord c u fapicle lor, câci opiniile false nu stmt opinii ale părţii ra ţio nale, n ic i înţelegeri le fa lse, inţcle ger i a le p ărţiiraţiona le: b a nu sunt nic i înţeleg eri cele false. De aceeaşi cel mâ nio s izbu cnc ştc un eori în m od greşit; totuşi nu enep ârtaş de bine, soco tind câ se foloseşte de m ânie spreînd reptarea ce lui cc e pedep sit; şi cel râu presupu ne astfel

plăc erea ca un sc op bun . Dc aceea şi cei cc lu ptă sunt

iertaţi, pe ntru c â slujesc binelu i; câci cel ce nu e în lipsatotală a binelui, c i in m od parţial, subz istă din bine şi faceîn genera l totul sâ participe la bine; câci nu lipsa parţială,ci deplin a lip să a binelu i este răul; şi nu cel lips it parţial,ci ccl lipsit dep lin de bine. n ici n-a fost, nici nu este, nicinu va fi. nici nu poate fi.

N ic i n u p oft e şt e ce le ce s unt. No tează câ ncînfrânatul pnn nein frânarc a însăşi mei n u este. n ic i n u pof teşte cclece sunt, ci dupâ chipul unirii şi al prieteniei se îm părtăşeşte vag de bine .

Spre ceea ce pare bun. Notează câ şi cel ce sefoloseşte de mânie sc zice câ sc împânâşeştc dc bine.întrucât se mişcâ îndreptându-se spre cele ce par rele;

astfel şi ccl cc participă la cca ma i rea viaţă, participi la bin e pârăndu-i câ dore şte cea m ai bunâ viaţă; şi cel ceface râul, prin părerea câ face binele, pa rticipă la bine.

î n t rucât ş i boala . Boala, evident, este o lipsă asănătăţii şi o exa gera re co vârşitoare a trup urilor materiale, care nu are nici m ăsură, nici rând uialâ , ci prin nereţi-nerea dc la una din m aterii cc nu (ine seama de combinarearânduita, pro duce boa la; deci boala este în trup în măsuriîn care lipseşte întrucâtva o rânduialâ; dar trupul sem enţine; câci lipsa totală dc m ăsură descom pun e trupul,adicâ c om poz iţia m ateriilor şi boa la dispare, dcsfâcându-se trupu l în care se aflâ bo ala; aşa prin bine . întrucât se

salvează în noi. avem puterea sâ facem şi râul; câcidispărând binele, nu sc mai poate afla nici râul în noi.C ăc i ceea ce - i lips i t cu lotul . Scopul dumnezeie*-

cului Dionisie c clar din multe: combătând părerileunor Elini despre râu. spune câ râul nu c ceva ce este;câci răul f i iniial nu poate ex ista, dacâ l ipsind binele culotul, n-ar li deloc părtaş la acesta: acesta nu se poateafla mcâicrt. nici in materia insâşi neformatâ. deşiaceasla parc uno ra dintre Elini; câc i cce a s-a produ s înîntregime de Dumnezeu, f ie cât dc obscur şi de ult im,

part ic ip a to tu şi la bine. A ceast a o ara tâ deplin a ju ngân dla capitolul zcce al accstci lucrâri; câci dacâ râul eamestecat cu binele, cum nu există prin l ipsa pentru

puţin a b in e lu i, sau nu ex is tă ca cel cc face to tu l, nuexistă ca râu; câci râul nu stâ în oarecare l ipsi , ci întotala l ipsă a binelui; deci ccca ce e o l ipsă puţini a

b in e lu i, nu est e rău to ta l; deci nu poate fi d eplin prin el;




câci este oarecare lipsâ a binelui, dar penlru firea luieste deplin; deci binele este. dur râul nicidecum, deşi

pa rt ic ip i prin lipsâ la b in e. Iar ceea ce nu c cu lo tu lnepârtaş la bine. dar e câl mai apropiat dc rău. nu e culotul rau: precum şi cel cc e cât mai puiin apropiat de

bine. are ceva din bin e şi poale va lu a fi in ii din cl; şilipsa binelu i de vine fiinţa prin lupta totala cu binele:câci dacâ ar fi o totală şi n estăpâ nita ne fi inia a bine lui,

c vâdil câ n-ar f i nici bine in întregime, nici bineamestecat, nici râu p rin sine; câci u nde nu e ste binele,nu este ceva. nici ceva piin fire; dcci cum ar fi râulnc fiinţializat de cev a? D esfiinţeaz ă trupu rile şi lum ina,şi nu va fi um bră. Aşadar nu este râul în m od simplu,ci într-un sup ort, iar b inele are fire şi se salve ază şi fârâalt suport şic bin e. el însu şi prin sine; iar râul nu e fârâalt suport care e păstrat dc bine: câci sc poate spunedespre toate câ nu suni. nici nu apar. nici nu se stricâfârâ cl: câci cum ar f i fârâ un suport? Ci c cu toiulneexistent şi nu c nicăieri , nicidecu m.

Face să f i inţeze . A dicâ b inele face sâ fiinţeze râul.

Câci dacâ râul este lipsâ a binelui, iar binele face sâfiinţeze lip sa din el. face sâ fiinţeze dec i râul. ca re e pr ivaţiune în bine .

Prin participare a la et. C âci p rin participarea parţialâla bine. ia f iinţă şi lip sa lui.

Câ nd e contrar celor . Acesiea sunt. precum amspus înainte, formele răului; câci n u c râ ul liinţiai dc sine,care nici nu este; câc i aceasta este râu a se lipsi de plăcereaurâtâ. ca de un bine oare care: el nu e râul prin sine. ci ofomiâ a râului; căci râul total însuşi nici nu este. fiindcă

pa nic ip â la bine, deşi ca un ult im ecou; câ ci priveşte cespune mai jos. Dacâ toate se impânâşcsc dc bine şi înţoale celc cc sunt este bine le, râul, evide nt, sau n u este.

sau csic în bine; câci nu e nici firea focului a răcori; iarda ci începe sâ răcorească, nu va m ai fi foc; dc ci şi râul,dacâ subzistă, pan icipâ în m od o bsc ur la bine: câci toateccle ce sunt. sunt şi râmân în b ine; iar dacâ nu au nimicdin bine. nici nu subzistă fiindc ă chiar a voi sâ subzisteeste participare bun â cum s-a spus de mu lte ori mai sus.

§21

A b su rd f i c u n e p u tin ţa . Noieazâ câ ş i despreDumnezeu sc spune corec t câ uncie lucrur i nu le

p oa te f ace n ic i El , cum z ice Apos to lu l : D a câ nu

credem . El răm âne credinc ios , câc i nu se poa te n e ga p e S i n e î n s u ţ i ( II T im . 2 .13) .

N ic i o du alita te . Nici o dualitate nu e ob ârşie: monad aeste însă obârşia a loatâ dua litatea. N oteaz ă câ aceasta econtra Manichcilor.

Cu totul contrare. No tează acestca; căci comb ate tare pe M anichei, care dogm atizau f i r i m inte o dualitate caobârşie a celor co ntrare; căci num ărarea du ce împ ărţireamulţimii din numeri la sfârşit ; dar ei nu pun m ona da a totnum ărul ca înce put, ci dualitatea; insă dualitatea nu e unînceput sim plu, ci com pus. Deci nu e simplu înccputulfăcut din com poziţie. Ş i cum s-ar mai nu m i început(obârşie)? Câci înainte de această obâ rşie comp usă, vafi ca obârşie propriu-zisă Unul. de la care ies monadelece se compun, consti tuind dualitatea. Dcci c vâdil de pretutinden i, câ dogm a a d ouâ obârşii (în ceputu ri ) einconsistentă.

D au nu • două . N u e cu putinţă sâ fie douâ încep uturi(obârşii) contrare.

N u lipsit de g re ută ţi . Nu e nelipsit de reproş. D e a cee a cele b u n e su n t - iu bit e (p rietene). Deoarece

toate se împărtăşesc dc bin e. şi prin ex istenţa însăşi suntînălţate sp re bine. bin ele şi frumosul tuturor n u sunt

p ru nul b in e de care îm pârtâşin du-sc toate , se fac bune.fâcăndu-se asemănătoare prin împărtăşirea de bine; dar

sc aseamănă foarte obscur cu Binele şi Frumosul celUnul, care se aratâ crescând şi în f irea celor bune; deaccca şi toate sunt bune foarte' , dar firea cclor bune.înaintând ca m ulţime , fâcând u-se şi comp oziţii pc careoam enii obişnuiesc sâ le num ească bune. aratâ dc multeori în ele şi râul com pus, nu m it în m ulte feluri: iar bineleîn ce lc cc su nt nu e nici fiinţă, nici ge n. ci accidcn l care posedă o oare ca re ase m ăn are , d obândită pe încetu l; câc inu se aratâ cele bune ca un chip, ci în multe feluri; îşicâştigă asemăn area prin altele, ch iar dacă sunt bun e toateîn m ulte feluri, dup â chipu rile lor; şi prin aceasta sc aralâaseminâtoare şi familiare.

l ar dacă în D um nezeu b ine le . B inele în Dum nezeueste ex istenţa. N ic i în m o d sim plu . în loc de: elem.Pentru un t imp. In loc de: prin pa rticipare.

§22

D a r - nici în înge ri. D espre îngeri , câ nu e nici în cirâul; şi pentru ce se num esc îngeri.

B ună ta te a d um nezeia scă . Numeşte bunătate dumnezeiască cele despre firea îngerilor care râmân în chipullui Dumnezeu. D ar am spus mai sus pentru ce zice câîngerii sunt în chipul binelui şi nu dc sine buni: din

prici nile ace stea n u e r âul n ic i în în geri . A ra lâ etim ologicdc cc s-au numit îngeri.

Es te chip a l lu i Dum nezeu. N otează câ îngerii suntchipuri ale lui Dum nezeu; şi notează cum zicc aceasta.

D a r - p rin pedepsi rea. Respingând anticipat dinopo ziţie une le erezii, aralâ pe îngerii pe dep sitori ai lor din poru nca lui D um nezeu, unii so cotind aceasta c a un rău ;dar înda tă respinge aceasta în m od prea înţelept şi cuven it. căci arătând a lung area d in B iscrica sa a preoţilornctrc bn ici şi întina ţi, pen tru faptele lor urâte şi nec urate,dec lară câ nici cei ce pedep sesc pe c ei necuraţi, nu o facdin răutate. Sâ nu fie! Câc i s-a spus: N u în za dar p oartă

sabie: căci e sluji tor al lut Dumn ezeu, arătâ nd mân ia lui împotr iva celui ce fac e r âu l (Rom. 13.4). Caută deciînţelesurile şi vei găsi mu lte care rez olvă cele spu se, dacâde la Du mn ezeu suni şi pede psitorii şi stăpânitorii.

Care opresc pe cei întinaţi de la tainele dumnezeieşti. N oteaz ă câ ce i întin aţi treb uie opr iţi de la Tai nele dum nez eieşti prin p reoţi.

N ic i pedeapsa . Nu a pedepsi este rău. ci a se facevredn ic de pedea psă. (Notea ză câ e v orba d e preoţii şistăpânitorii care pedepsesc).

§23

D a r n ic i dem on ii . Nici dem onii nu sunt răi prin fire. A p o i n ic i aceasta n u e - tu tu ror. Notează câ. coru

pere a nu e re a oricui şi puru re a, d c exem plu pentruanim ale, rep tile şi plante.

199




D ar n ic i nu se stri că . Nu se corupe vreuna din cclecc sun i. ca fiinţă.

Ci prin lipsirea. N otează c i nume şte corupe re ţimiţe area greşita ţi ne armo nioasâ. c on trari o rdinii firii; ovezi aceasta ţi la lezechiel despre diavol: S-a stricat

Lunnft in ta ia îm pre ună cu frum use ţe a ta (lez. 28.17). Darzice deslrâm ănd sp usa Elinilor ţi a M anicheilor. câ nicidemonii nu suni prin fire râi; apoi aralâ cele spuse de ei

ca ipo teză ţi le des fiinţeaz ă. zicând: mai imâ i nu stricădem onii fiinţele: câci fiiniele ca fiinţe nu a jung la no nexistent; apoi, chiar de s-ar întâmpla aceasta, nu coru perea tu tu ro r e re a, c um c ca zul cu an m iale le ţi re pt ileleţi plantele otrăvitoare ţi altele asemenea; c de cercetaideci dacâ dem onii nu corup p uierea şi lucrarea; deci laîncep ut trebu ie spu s pe scurt, cc* e pute rea ţi ce e lucrarea.Deci trebuie ştiut câ stricare» puterii pentru lucrate eaceea a deprinde rii pentru lucrarea conform ă deprinderii;deprinde rea este însuşirea statornica; aceasta o arata clar

pi lda: focu l are pute re a de încălz ire şi c o deprindere sauînsuşire a lui sâ încălzească; deci are loc lucrarea conformă dep rinde rii sau însuşirii, când e încălzit de el vreun

corp; atunci se sâvârscşte lucrarea deprinderii focului;dcci puierea are dc la sine lucrarea; şi luci.ura puterii eefectul prod us de ca: fiindcă puterea se vede prin ceca ceface; deci lucrarea e corup erea puterii, precum ţi putereafiinţei, când se face con trar rânduielii; cân d lu crare a econtrară rânduielii ţi simetriei şi armonici, e o folosireslaba, care fiind greşita, nu pol râmâ ne pulc iea ţi luc rareacum erau; d ar şi fiinţa celo r spuse, da câ slăbiciun ea nu c.em u am spus. u ua la ci parţială; câci când e loiala sedistruge şi suportul în care e puterea şi lucrarea; atuncinici putere a, nici luc rarea da r nici fiinţa nu v or m ai fivăzute, pierind celc a căror corupere s-a produs; dar

lucrarea min ţilor inteligibile şi înţelegătoa re co nstâ in afăptui dupâ fire. adică a tinde spre D um nezeu, iar putereamin ţii e a c ob ori la înţelesu ri; dc se m işcâ în privinţaaceasta greşit, sc lipsesc dc bine. D cci râul n u c n imic prinfire.

C i bine cu l ipsă, l 'n bine în care nu se introducecorupe rea desăvârşită.

A po i, cu m su n t (r â i dem on ii ) fă c u ţ i de D u m n eze u ?Către cei ce zic: D acâ dracii au fosl făcuţi dc D um nezeu ,cu m suni răi? Dâ un răspun s la întrebarea dc ce dracii sunirâi; el zice câ nu sunt buni, nu prin aducerea lor laexistenţă; câci au fosl aduşi la existentă ca bu ni. de C elBun; ci întruc ât au slăbit in lucrarea lor naturala.

Ş i au pr i m i i f i i n ţ a bună . K bună fimla dem onilor.Cum s pune Scr ip tu r a . N otează cuin înţelege câ unii

îngeri nu au p iz it înc eputul lor; câci încc pul nu me ţieadu cere a lo r la ex isten ţă: câci a u fost făcuţi şi ci spre totlucrul bun, ca şt noi: din aceasta sunt deci demonii; însingură aceasta sc inrâiesc; in încetarea deprind erii cclor

bun e şi in nelucra re a binelu i su nt rai pr in alegctc . nu pnn lire; ia r bin ele este în celc ce sunt pr in fire; dcci emare deosebirea.

D epri nderi i c elo r bune dum neze ie şt i. Notează de prinder ea şi lucrar ea : căci ceea cc a n um ii înain te pulc rc .acum zice câ e dcpiinderc. cum am explicat mai sus. în

paragraful cel mare D eci ducâ - pururea . Ceea ce e pururea la l'cl. e pro priu binelu i.

C(ii i - pururea Iu fe l. A li pururea la lei. e propriu

binelu i. I a r ră i - sun t. Pe ntru ce se zic demon ii râi?

O ieşire din - ale lor. Nu me şte ieşire (OcP ctOlţ)depărtarea din ceea cc se cuvine; iar nedcplinâtate

(ctT rX cia v) . lipsirea dep linătăţii sau desăvârşirii.î n c h i p u i r e a a v â n t a t ă . C c e s l e închipuirea

( < p a v t a o t a ) . a m s p u s i n p r i m u l c a p i l o l . D a r acestea. Iată şi altă dov ad ă că râul nu e râu prin

fire, ci pn n cariere din b ine; câci ccca cc este în fire, e puru re a la fel ţi nu c doborâ t, cum e hinelc ; dar răul enestatornic, pentru că corupe şi alterează ceca cc esleadaus, cum am spus mai sus; deci râul nu e în fire. cumne aratâ acest dumn ezeiesc bărbat, câ nu c nici în demoni;câci daca dem onii nu sunt pururea râi (în toate. n. trad.)nu sunt prin fire răi; fiindcă cee a cc e în tire, c pururea lafel. A dovedii deci câ şi demonii întrucât sunt şi cugetăşi vieţuiesc şi au dorinţa binelui, nu sunt râi prin fire. ci

pr in abatere de la bine. în care au fosl făcuţi. N ic i ele p r in el e în sele rele. Mâ nia n eraţiona lâ prin

sine ţi pofta fârâ minie prin sine şi închipuirea avâniaiâ

nu sunt totdeauna şi în toate rele. privite în ele însele, ciune ori desfiin ţarea lor c păgub itoare vieţuitoru lui care learc. cum bine zice în capitolul VII al a cestui Cuvânt. Binea arătat în relaţiile acesto ra şi de zap robările ce se aducadversarilor deoarece este şi o mânie cu ra[iune. ca ceacontra păcatului ţi a d uşma nilor lui Dum neze u; şi poftanelipsită dc minte, ca poftirca a ccca e mai bun. dupâspusa: Cu poftă am p ofti t sâ m ănâ nc Poştele acesta cu voi (Llic. 22,15): aţa e şi închipuirea avântată prin carene întâlnim cu cele spirituale, făcând accasta cu nuntea.

N u - o rela ţie Nu me şte relaţie (O^ tOlV ) a avea cevaîn m od simplu; iar cclc sp use înainte. înţeleg m ânia şice le uni t e cu ea , sunt în unele animale puter i l esusţinătoare a le identităţii şi prin a cea sta zic e câ ele nusuni un rău.

C i pr in ceea ce nu es te. Se înţeleg e po tr iv it fi rii

(Kcr tă (ptkî tv) .Ş i nu ( spunem ) . Aici spune c lar câ d emo nii sunt din

ingeri; câci nu leapădă darurile îngereşli date lor. adicâ binele ce- l au din fir e nu-l n im ic esc , deşi c i, ne vrând sâvadă lum ina din ci. au în chis puterile dc bine văzătoare,cum s-a spu s despre I sraeliţi; Au în ch is ochii b r şi au auzit greu cu urechile lor. ca nu cum va sil se întoarcă fisâ- i vindece pe ei (Mal. 13.15). Notează însâ Câ şi demonii sunt în chipul luminii, mai bine zis sunt lumini

dupâ fiinţă. Ca şi ceilalţi îngeri; aşa sc spune şi înRvanghelii : A m vă zu t p e S a ta n a ca pe un fu lg e r ţl.uc, 10.18).

Se zic râi. N u trebuie vâ zută numa i spusa, ci văzul cee existent in fire. Iar spusa întrucât nu sunt. trebuieînţelea să aţa: N-au fost făcuţi spre abatere dc la bunuriledate lor de Dumnezeu, ca dc la deprinderile şi lucrărilelor. pe care lepădându le. s-au făcut râi. caci nu prinabatere au primit existenta.

Căci - ceea ce nu esle. Cum cci cc doresc ceea cenu este. doresc râul. trebuie înţeles astfel: Dum nez eu esteCcl ce este peste ccle ce sunt; şi adevărul este deci ccca

cc este. întrucât adcvâ i ul este Dum nezeu ; dcci cu dreptateccca ce se opu ne a devărului c minciun ă, neexistând: câcic cu desăvârşire în afara lui Dum neze u, nefiind nici chipal adevărului; câci im are nici un bine de la Dumnezeu;

200




dar fiindcă co nving e pc unii câ e ceva, va fi un simulacruîntunecai şi obscu r al celo r ce suni întrucâtva. D c acccac şi un sim ulacru in lucrare şi o m inc iun i in lucrare, adicâo m inciuna cu ad evărat şi in mo d real: de accca riu l e şio non -existen ţi în lucrare ţi c u ad cvâral no n-exisicnt;drepl aceea, in cele cc sum in mo d m incinos şi în întreagăacesta minc iuni a celor cc su nu d esfiinţându-se minciuna. se de sfiinţează toata fiinţa luc rului e i; aşa şi cel cciubeşte minciuna, iubeşte ccea ce nu esie; şi în ccca cceste. adicâ in adevăr n-a s tatut , cum spune însuşiAdevărul ( loan 8.44). Dec i dem onii , cum zice l isus f i indmincinoşi şi pân n|i a i minciunii, nici nu sunt şi nu dore scexistenta, când d oresc râul m inciunii.

§2 4

l ar de - se înrăiesc. N oieazâ că a f i îm pre un i cu ceirai i lm gnja dc-a se imhuniti( i şi ei nu e un râu. dupâspusa: Ani fo s t m cei fărătle tc.ţe. ca stl câştig pe cei

fă ră dele ge (cf. I Cor. 9. 21). A m sp us şi m ai sus câ nu se

produc e p n n râu o to ta la lips ire a b in elu i i n celc cc su ni.liindiâ s ar prod uce şi o totală coru pc rc a corupe rii însăşi,ci o lipsire p arţială a binelui: de ci prin aceasta n ici sufletulnu .irc râul total, ci în parte îl are. în pane nu-l are: şi

b inele e fiiniial (ţine d e fi in ţă), ia r râul e d in afa ri . D ar şiaşa va zicc cineva câ e un râu al sufletului împiedicareadc la lucrarea prop rie dup ă fire: dcc i deşi împiedica rea cdin alara. dar sufletul fiind împ iedicai sâ v adă în întunericva face rele l,a ace asla trebuie răspun s că din cele spuse,<c aflâ câ împiedicarea face râu. nu răul în sine. Căcirâulaiea nu e primul râu. ci un chip al râului, precumvirtutea e împreu nă lucrătoare spre bine. nu primul bine.

RO ut ca o exis te nţă re a A dic i nu e o fiinţă oarecare;

dar nu sc vede râu l nici in cci ce su ni pn n fiinţâ ca oîntregire a acesicia. ca o putere şi lucrare; şi în această

prezen tare a înţele su lu i se vede to t sc opu l T atălu i de sp reel ( ială l nti t r ează răul. nici ca fiinţă, nici ca putere sau lucrat e natura lă u fiinţei făp turilor; cl el vine din ne-

fo lo u i ea pute i i i ţ i lu crăm lo r c onfo rm fa n te i, p n n libertate, câci puterea d ată făptur ii pentru a se menţine ţ i spoil in existenţă, cere ţi d in pu rtea ei un efori, n. trad.).

C i i a lipsă. Aratâ cum trebuie în ţeles râul.

§25

l)nr nici in animalele. D ar nici în animalele nerajio-nale nu e râul. fiindcă nu sunt nici prin fire rele, nicirelaţiile lor nu su nt rele. susţinute prin m ânie, poftă,închipuire repezită

Cl ic i dacă în lă tur i . R elaţi i le a nim ale lor suntnera|iona]e. dar sunt naturale, ca mânia leului şi a reptilelor şi lătratul ciulilo r; dc ci fiind na turale, nu sun i rele.

«2 6

l)ur n ici in materie. Câci este natura, care prin mâies-tna dumnezeiască, se mişca spre (naştere) devenire: şirezultatele acestei măiestrii dumnezeieşti sunt plantele şianimalele şi roadele şi prefacerile elementelor unite inaltele; şi tu ge neral e fiinţa cc lor ce o drâsle sc. fiindobârşia mişcării şi a stării. Deci precum în cei cemo delează ceara şi in a rtele p lastici, trebuie s i fie ceva

persis tent in ei . adicâ raţiu ne şi minie . ca sâ poată face

prin m âin i lucru ri le lor. aşa şi in fi rea lu lu ro r esi e cev a pers is tent, adicâ pute rea, carc nu lu cre ază prin m âin i, ci prin voin ţa şi cugeta re a lu i D um nezeu, car e pro ce dea zăcu măiestrie la naşterea celor ce o drâslesc.

Câ ci nu are f irea nevoie de alie pu teri pentru persistenta care o mişcâ; căci materia însăşi este cea care cmişcată spre naştere, lai ceea ce a mişcâ pc ca esieraţiune a pu rurea m işcâtoarc. c ca d in ţoa le, care cmăiestria dumn ezeiasc ă; ea ii dă firea din care iese forma,de ci nu din materie e forma: căci de cc arc ea nevoie dema terie sau dc caldurâ sau d c răceală? D ar materia creată

poarta acc stea în ea: nu tr ebuie să vin ă f oc. c a m ate ri a sâde vină foc. ci lucrează în c a raţiune a care e şi un semn.nu mic . al faptului câ şi în an imale şi plan te, sun t ra|ium lcfăcătoare p otrivit firii, ca raţiuni c are persis tă; iar celenăscute au in ele raţiunile în forma c clor v ăzute ale firiisau ale raţiunii nem işcate şi pe rsistente în ca. C um dcciva fi răul în firea generală, aflându-sc în cele createraţiunile naturale şi neo pun ând u-sc n ici un ei părţi a ma teriei întregi care e ste din bine? D eci dacâ s-a dov edit câ

firea generală este din b ine. iar raţiunile din fiecare dinirccreatu ri nu se op un firii gen erale, c văd ii câ răul nu e înfire; câci a ccsta se opune binelui (frumosului); dcci nueste râu l nici in firea gen erală, lar celc c ontrare creaţieiaflată în c hipuri, fie în celc am estecate, fie în a nimale şiîn ce lelalte, nu suni ale tor prin fire. ci con trare firii, deciale altora; iar accstea sunt m işcate în m od g reşit contrarfirii, fiind o slăbiciune a ccca cc e conform firii: iaraccasia nu c râul. ci m ai degrabă o slăbire a o rdinii (ştiinţa modernă a descoper i t mar i l e energi i a l e mater ie i arătând că ca nu poate f i decât de la Dum nezeu cet

A to tp ute rn ic , da r e le p o t f i fo lo s ite ţ i sp re un b in e ţ i sp re un rău propo rţional, n. Irad.).

în f i rea generală (universală). Numeşte firea îngeneral, cele din firea dumnezeiasca.

Căci dacă - toate. To ate raţiunile firii sau cauzeledup a care s-au fâcut şi sunt. există din firea dum nezeiasca pe car c. cum s-a zis. o num eşte fu e generală, fiindcâ dinea a u răsărit toate: iar prin loatâ firea înţeleg e toate celecreale dc Dumnezeu. Deci nu c nimic în fire, care sâ scop ună în întregime tuturor; căci ceea ce c faţa existentă aceva deoseb it ca natură, este na tura altei existenţe; iaraceasla este binele; deci pentru orice fire a nu rămâ ne înccle penlru care a fosl făcută, e un râu; şi a numii lipsâ acclor ale firii, a nu împlini din vreo cauzâ oarecare cele

penlru care a fo sl ad usă la exis tentă.

§2 7

I)a r n ic i în trupuri. Precum frumosul este simetriam ădularelor şi a părţilor prtntr-o am ionioa sâ culoa re, aşaurâţenia e nc sime lria acelora.

Cauza - sufletului. Deoarece unii din filosofi spuncâ relele se fac de p artea neraţionalâ a su fletului, amestecată cu m atena şi cu trupul, sufletul fiind a tras dc el, cumam arătat mai sus. dumnezeiescul Dionisie respingefoarte frum os afin na tiac u ex em plul a ltor fiinţe netrupeştişi neamestecate cu trupul, care greşesc şi fârâ trup dinlipsa binelui.

Putinţa răutăţ i i de-a f i . E posibila şi fârâ trup pre zenta râ ulăţii , ca în demoni.

Hău! - d in trupuri . Ce esie râul.

20 1




N u (a re ) p rin ea n ic i pu te re a de-a p ă ti m i (su porta). Esle bine sâ se prezinte in cursul expun erii opiniile cclorcare afirmă câ materia nu este şi cum o numesc pc eanon-cxistenlă, ca s i se înţeleagă argumentele du m neze iescului Dionisie. Deci spun câ materia nu exişti: câcispun câ cee a CC este. care se află în or dinele inteligibile,

s-a fâcut de câtre primul existent, care este în categoriaexisten tei Iar fiindc ă acela e mai pre sus de existenţă, cecace esle existând din acela, s-a numit altâ existenlâ, princobo râre de la Ccl c c este; câci existenţa de care v orbesc,0 numesc materia celor inteligibile, contemplată numai

pnn ra ţiu ne, spunând câ şi ea este fo rm ă şi v iaţă, o arc cu msupu să fiinţelor inteligibile; ia r materia din cele sensib ile,ca una ce e lipsită de toalc ccle aflate în cele inteligibile,nu e nici form â. nici viaţă. Ea s-a fâcut, cum zic. su b ceeacc esic. căci s-a sp us câ s-a fâc ut de către Cel din tâi şi mai pr esus dc fiinţâ; deci nu spun câ ca este din cee a cc esic .deci existen ţă, ci n on -ex isten ţi; câci zic câ e nece sară

coborârea şi mersul pânâ la celc din urmă. şi de aceeaspun câ m ateria c altccva decâl ceca ce este şi decât binele(frumosul), ca nefiind nici bine (frumos); dec i spun câ eanu c nimic în lucrare, ci e lipsilâ dc toaiâ lucrarea, dartoate se aduni in ea. ca chip şi calitate; câci nu seformează pc sine nici în chip. ca cel al cerului sau

păm ân tu lu i, ac ru lu i, ape i, anim al elor, ste lelor, nic i nu-şidâ calităţi, ci c împ od ob ită dc aliccv a (altcincv a) cuaccsica; deci ca cea ca re nu c n imic din celc cc sun t in ea.spun c â e chip şi ca litate, fiind nu m ai in po lenţâ accstea.adicâ puiând fi adusă la chip şi calilatc. nefiind prinlucrare ccva din acestca; dcci pe drept cuvânt este nonexistent nefiind de sine prin lucrare; dc aceea s-a numit

râu. deci c a u na ce e fără chip şi fârâ calitate şi ca un a cenu c şi are nevoie dc loate. Acestea le spune dccidczlegându-le. dum nezeiescul Dionisie; dar cum ar faccrâu materia carc nu e nimic prin lucrare? Câci a facc cevac propriu lucrării; dar nu poale nici pătimi, fiind numaide sine; câci c împodobită penlru noi cu chip şi calitatedc altcineva; deci nu pătimeşte fiind dc sine. Iar dacâspuneţi câ nu e nim ic, ca ne fiind cu de săvârşire nim ic, nuva fi nici râu. nici bine ; iar de este ceva existent, esle saudin Du mn ezeu, sau de la sine însăţi, sau din altâ obâ rşie,şi ca şi Du mn ezeu; iar dacâ m ateria c o n ecesitate, ca unace întregeşte lumea (cosmosul) , cum c un râu m ateria?Căci definiţia ncccsaru lui este eternul, adevărul, cafolositor, cum este virtulca folositoare; dcci altceva c râulşi altceva necesarul.

Câci râ ul întrucât (e) râu. R espingân d părerile cclorce spuneau câ materia e rea. zice: Cum sc naşte şi schrănesc cele cc răsar din pamânl. plantele şi animalele?Câci a cestea suni din l 'onnâ şi materie. D eci râul prin sinecum naşlc şi hrăneşte şi nu corupe indatâ şi sc corupe?Fiindcă aceasta este o d epnn dcrc a râului; dar. cum amspus ma i sus. m ateria nu airage sufletele la răutate, cumzic unii. nici prin pa nc a iraţională a sufletului, fiindam estecată prin irup cu partea iraţională a sufletului; căcim ulţi au stăpânit acea stâ parte, ca sfinţii lui Dum nez eu;

unu dintre E lini zic câ tem i şi stelele nu sc corup penlrufaptul câ s-au făcut dintr-o materie mai curată, dar celeapropiate dc trupurile mai stncăcioasc s-au făcut dintr-omaterie inferioară şi mai groasă, aflându-se la ultima

§28 treaptă de cob orâre, de ci irebuie sâ se ia şi din ca; de aceeasc şi coru p cclc m ai de jos şi sunt n estabile, nepu tând duraşi av ea sigu ran ţă în ele. ca ceru l şi stelele. D ar d a ci s-afâcut în mod necesar aşa. cum c materia un rău. având pe n tr u n o i în s in e a ce as tâ n ece s it a te ? D eci nu enicidecum materia un râu.

§2 9

L ip sa - p r in puie rea. Lipsa nu e un ipostas, ci constăîn lipsirea de formâ a ceva. în carc i se cuvine să fie şi ise cere. ca şi aici; câc i fiind o lipsă pa rţială a chipului(formei) in m aterie, va fi în ca ce va b un, intrucâi iubeşteşi chipul şi lumea şi le primeşte pe accstea ca bune. Darrâul prin sine nu primeşte nici pârtâşie la bine, penlru cânici nu e ste; câci lipsa tota lă nimicc şte şi trupul ca suport,încât nu m ai rămân e nici bo ala; dec i c cu n eputinţă ca sâma i fie ea (boala ); iar lipsa parţială, având cc va din bine.se zice câ are putere.

întru câ t nu e - totala. D efiniţia sc urtă a r ăului, că nuc dupâ fire, ci prin lipsa parţiali a binelui.

§3 0

Cauza cea una. Numeşte cauză integrali cauza tuturor. Iar dc cea parţială a vo rbit, ca sâ n ege pe cea totală;câci lipsa totală reprezintă nimicul.

D u m nezeu cunoaşte ră ul. Dum nezeu cun oaţte şicele num ite rele u neori ca bune . A utorul v orbeşte aici derăzboaie, boli pe dag ogice , m orţi şi ccle asemen ea; căcinouă ni sc par rele; dar sunt puteri ale cauzei binefăcătoare; de fapt prin cele spuse s-a dat m ultora prilej de

pocăinţă, dc cunoaşte re a lu i D um nezeu şi de binc crc-

dincioşie; la prooroci râul e numit pedagogie. Citeştecap itolul V (moa rtea e un rău real sau totul numai dată nu există viola personală vii toare, deci un Dumnezeu

persona l; înir-o concepţie panleistă. în care toate ies dintr-o eseniă unică, toate sunt rele. cete hu ne. atât de trecătoare, sunt num ai am ăgire, n. trad.).

L a E l c auze le . C auz a râului plăcerilor moleşitoare e pofta m işcată c on tr ar raţiu nii . D ar poft a în săşi e o pu terefăcătoare de bine în fiinţele raţionale, pe nlru ca prin ea s itindă spre bin ele real; nu insâ în cele ne raţionale spre

poft irca sa u dori re a celo r c e sc rv csc conse rv ării prop rii . D acă ră u l est e ete rn . Acestca sunt o respingere a

Manicheilor şi o răsturnare a opiniei lor. câci deşi nu

exista încă aceastâ erezie (Sfântul Maxim credea că autorul e D ionisie Are opag itul. ucen icul lui Pavel. când nu existau Manicheii . n. irad.). dar a inspirat o ferireanterioară de rătăcirea ci. Sau poate a cestea suni spuse şiîmpotriva uno r opinii din afară (un ri in etern este inex

p li cab il . e l e una cu n im ic u l e te rn , ca o pute re po zi tivă , crea ce e o totală contradicţie în sine. n. trad.).

Tot ce (este) dup â f ire . A dic ă raţiunile firii nu sunţfârâ o rănduialâ; iar firii îi urm ează ceca ce e de finit: câcişi raţiun ea e xp licativă e ste o de finiţie a fiinţei lucrurilor,arătând câ e ste ceea cc e ra (ceea ce era gândi i de Dum

nezeu. n. irad.) şi explicând că ceea ce era (TI f jv E Î v a i)

şi ccc a ce este ( Ti EO Ttv) au a celaşi înţeles. D eci tot cee dupâ fire (confonu firii) este dintr-o cauză anumită(definită), pentru carc se facc ccca cc sc face; daci decirâul este fârâ cauzâ - câci nu s-a fâcut pentru ceva - pe

202




drept cuvânt c ţi indefinit; câci n u este o raţiune a lui,explicând că este ceea cc era, n ici dintr-o nc cesitate. nicidupă fire: iar dac â e co ntrar firii, nu va av ea o ra|iun c înfire. cum nici lipsa an ei în a rtă.

Dacă - p ri n f ir e . Dacâ sufletul nu se înrâieşte prinlipsa parţială a binelu i, ci din a fara fiin(ci lui. ven ind d ela altceva, râul va fi lipsâ a fiinţei însăşi a binelui şi vaaparţine fiinţial bine lui: şi atunci, c um va fi sufletu l? Câ cinu va fi nici viu: fiindc ă nu va av ea v iaţă; fiindc ă viaţa eun bmc; dar dacâ sufletul este. panicipâ la bine. deci laviaţă: dcci va ave a în m od fiinţial bine le şi nu răul; dcaceea sc nume şte şi în chipul binelui. D ar prin slăbiciune aîn a lucra ale sale confo rm firii, sc înrâieşte, dev enind slabşi uşor dc m işca t spre pa timi; iar slăbiciun ea su fletulu i nueste cum c g rosim ea în trup uri sau o fragilitate in fiinţalui. ci înclinarea spre ccic ma teriale şi trecătoare; dc aceease şi mişcă în mo d greşit: iar faptele lui Ic nu m eşte aici

roduri (EK yovo t). No tează câ lucrarca sufletului nu areo neschimbarc, ca un a ce sc producc şi nu poate sâ nu se produ că

t ar dacă - p r in lu cră ri . înţeles ul p e scu rt e ace sta:firea sufletului e bun â. f iindcă a fost fâcu t de Cel Bun; şilucrările lui sunt hune: căci vedem pe oamenii bunilucrând ccle proprii; d ar prin a batere şi prin lipsa binelui,

pătrund e râul: dcci nu e în fire . nici în fi inţă râu l.

831

Dacâ ră u ! ( este con tr ar) b in e lu i. Unuia îi sunt co ntrare cele multe; dcci dacâ cclor unice şi bune suntcontrare ccic mu lte, răul are cau ze m ulte; şi dacă. precumani spus mai sus, raţiunile şi puterile sunt făcătoare alecclor dupâ fire, mişcările lor greşite ce p rovin din slăbiciuni: şi ne pu tinţă sun t fâcâ ioare ale ce lor co ntra re firii şi

prm ele apare râul; uneori face re le şi am es tecul nesim e-tric de ccle nesemanâtoare. când. fie căldura, fie răceala,fie uscăciunea, fie umezeala stăpâneşte mai mult cacelelalte: dc aici sc ivesc de m ulte ori şi bolile. D cci cums-ur ivi râul când ţoale ccle fâcutc ar rămâ ne cu m au foslsau s-au făcut? Câci acestea s-au făcui din mişcarea voiilui Dum neze u şi rămâ n stând nem işcaic in graniţele lorşi-şi au marginile în Dumnezeu; iar contrarul acestora,râul in sine (auto-răul). e nestabil şi nu arc margine, nicinu o definii, ncvazâ nd nimic din ele în c reaţie. Deci cumui 11 răul eniposiusial (stând de sine)?

R aţiun il e ş i pute ril e . A dică nu trebuie socotite relelenecesare firii prin raţiun e sau t a o pro prietate fiinţială, iarunicstetvreti celor neusem ână loare consider câ trebuiesocotita mişcarea puterilor naturale spre cele ce nu secuvin, lucru pe care îl face lipsa de m ăsură, cân d m işcărilenu suni ţinu te sâ răm ân ă în gr an iţele lor. în care s-au şifâcut

Ş i - tutur or relelor. O bâr şia şi sfârşitul lutu ror releloreste binele, deoarece făcând orice, socotim câ facem bin ele; şi rău l nu are ip ost as (s uport pro priu), ci su po rtalăturat. făcându-se penlru bine (din pricina binelui) şinu pentru sine; aceasta am s pus-o şi mai sus. anum e cânu priv ind spre râu il putem face pe acesta, ci pâ rându -necă facem binele, deşi rezultatul c contrar

Caci pentru bine. E ccea ce a spus 51 in capitolul

dinainte: pcmru bine (S lâ t o ayaOov) . deoarece socotim ccea cc facem bine.

în realitate nu e drepl. Dorind prin fire şi putere bin ele , fa cem uneori d in neştiinţă râ ul. carc nouă ni se pare bin e, dar în reali ta te este râ u; cum a ţa? Penlru cârăzbun ând pc cel nedreptăţit, om oram uneori pe ccl ce a ,fâiţţt nedrep tate, nefiind vrednic de m oa ne . înţelege aşaşi nu vei greşi.

R â u l e lipsă. M inunat a arătat câ relele sunt nesub-zis tente (neipostatice) do vedind câ sunt l ipsa celor dinrânduialâ şi f ire; iar lipsa nu subzistă de sine. cum amspus înainte: nu c prezentă ca ccca ce e natural şi sei m p u n e ; d e a c c c a l i p s a s c n u m e ş t e ş i g r e ş e a l ă

( o n a p t t a v ) . s au nereuşi tă şi cădere de la ccca ce se

cu vin e şi ca lip sâ dc scop (dOKOICOV); sau c a lipsâ de[ intâ. potr ivi t meiaforci luată dc la cci ce aruncăsăgeata; câci precum accia tr imiţând săg eata spre oţintă, adicâ spre un pu nct, nu atinge b ine ceea ce

săgetează, care se numeşte şi scop (CJKOJtoq). aşa ceicc nu tr imit săgeata spre scop, greşcsc în ccca ce se

cuvinc.Greşeală. S â nu înţelegi p rin greşeală curvia. sau

nedreptatea sau altceva dc felul acesta, ceva de sine. ciccca ce spune e aceasla: nu înaintează spre bine; cnesăvârşirea m işcării spre bine, sau du pâ fire şi rânduialâşi p rin aceasta ea înse am nă a fi duşi spre iraţionalulco ntrar firii şi spre n eex isten ţa ne dc plin â şi fârâ fiinţă; dcaccca nume şte râul şi ca ne fiind n icidecum nimic.

.V« toate su nt tuturor . A salvat dum nezeieşte toatetreptele cob orâte ale creaţiei; câci min tea dup â carc iaufiinţă minţile dum ne zeie şti şi cu totul nc m atcria lc. e mai

pre su s dc su fl et; dcci în geru l, car e s-a m işcai contrar

minţii în chipul binelu i, a deven it de mo n; iar sufletul,care întru cât e înţelegător şi raţiona l, nu activează co nform cu raţiunea şi m intea sa in ferioară pen tru înţelegere,nu lucrează cele proprii; iar trupurile inferioare slujindraţiunii înţeleg ătoare c on trar firii, nu sc întăresc în ale lor.

§33

C um sun t pes te tot relele. D acâ e Prov idenţa întoate, râul nu e nicidecum prin fire.

D a r • se f a c un ii . Du mn eze u se foloseşte şi de celece suni sau sunt socotite rele. în mo d bun spre îndrep tarea şi folosul no stru şi al altora.

Sau al al tora sau propriu. Către cei ce zic câ noitrebuie sâ fim b uni şi fârâ sâ vrem.

Care spun că no i ne fo los im de Providenţă . Noteazăcum loveşte pe cei ce zic: Pentru ce nu ne-a făcutDumnezeu aşa, ca chiar de voim. sâ nu pâcâtuim(gre şim )? Aceasta nu e nimic altceva decâl a zice:Pentru cc nu ne -a făcut anima le fârâ minte şi raţiune?Căci a fi duşi din nccesitate la virtute, ar însemna sâ nune fi făcui pc noi stăpâni peste celc ale noa stre, nici sâne fi permis sâ avem o fire înţelegătoare, a dicâ sufletînţeleg ător; câc i înlătură libertatea şi nu v om fi nici chipal lui D um ne zeu , nici su flet raţion al şi înţeleg ător; şi cuadevărat sc va coru pe firea, nefiind ce ea ce trebu ie sâ fie.

Când spune de sine mişcători fctUTOKlvrţTCOV). trebuieînţeles câ sp un e liberi şi stăpâ ni pc n oi înşine; căcincm işcân du-n c p c no i înşine ca nişte însu fleţiţi, e u na cua nu nc m işcâ. ca nişte casc şi mu nţi, sau a fi mişcaţi de

§32

203



Despre Num irile Dumnezeieşti

al(ii. ca pietrele şi lemnele; deci vorbind dc virtuie nc

ara tâ mişcători dc s ine ( to i ) ; u i r ro tav ^T ou c) ; deaceca nc c potrivită Provide nţa. te a prin lege şi prin

pr ooroci, şi prin fapte le bune. precum aralâ şi A postolu lvorbind Atcmenilor (<m i se pu ne in relie f fap tul « obinele fi răul depind de lon şnim a }i l iber t,aea pe rsoanelor; dacă n-or f i decât « natură impersoiş/lă.

p ro venită din tr -o ese nţă im pers onală , n-o r m o i f i o

deosebire intre bine şt rău. nu mai o deosebire b ure un D um neze u pers onal necr eal ş i C re ato r ş i nişte fă p tu r i personale , co nşt iente şi libere , face p asib il ă o d ft <sebite intre bine şi rău; numai intr-un spirit t rear, caie poate lua o ati tudine pozit ivă wu negativă fală de Spiritul necreat, infinit şi creator, se po ate de zvolta b inele in cel dintâi ■ cân J rămâ ne intr-o comu nicare cu Spir i tul infinit

ş i c reator, hun p rin f iin ţă - sa u ră ni. d in neco niu nicat eu cu E l, şi num ai d in spii itul creat, cai e e Îmbr ăcat in ti up

şi pri n el e in le gătură cu to ată natura m ate ria lă , p ut apărea şi iit irup şi in această natură relele: moartea trupului - care e cel mai mare rău pen lru om ■ şi relele

din natură vin din slăbirea spiritului creai, cure e şi o împ uţinarea Du hului du mn ezeiesc in el: deci menţinere>i ş i spor irea om ulu i întreg ş i a natu ri i f t zii e in bine. e tin/t cu sporirea induh avn icirii lor; in ai eastă stare ai f i sporit crea[iu văzută fără căderea in pă ca t; aceasta ai f i ech na lai cu o ridicare a trupului şi a materiei cosm ice intr-o stare luminoasă, aşa cum este materni in esenţa ei. aşa voi fi trupurile înviate şi universu l vieţii viitoare,

pers is tâ nd in om sp ir uu l chia r d upă p ăc a t ş i fi in d dus de Hri stos prin num ite la în vierea cu trupul, m oarte a nu e nici eu un rău exclusiv, un niniti definitiv, numai ca irupuri luminoase sc va putea inţelege coexistenţa a miliarde Je oameni înviaţi . prin puterea accentuată a iubirii intre spiritele um ane in trupu ri lum inoa se s-ar fi

p u tu t in ţe lege ş i naştere a şi în m ulţir ea oam enilor prin iubirea spirituală intre perechi cu trupuri luminoase,

p ri n lucra re a Sfântu lu i D uh. poa te neavând un sp ir it înţelegător. <i num ai o viaţă a trupului , deci nepmâ nd aduce m ateria n l ipului la o stai e de lumină iradiind de înţelesul i. Scriptura şi Sfântul Ma xim nu vorbesc ai a deo înviere a animalelor: iui S fântul Simeon 1orbeşte de un univers inco ruptibil,spiritualizat, luminos intre# ş i de ntipurile înviate anii de luminoase, de nansparenle spiritual, că oam enii voi f i ap roap e ca îngerii , s tare la caie a r f i ajuns oam eni i dacă n-ar f i interveni t păc atul

care a opaciza t mate ria luminoasă: „Da că vom f i de<-i in starea învierii, cum a ară tat Cuvâ ntul, ce trebu inţă voi mai aven cei deveniţi duhovniceşti / spirituali] şi mai

pre su s de toată sim ţirea de aic i. cei ce vor f i <</ ingeru lui Dumnezeu, deşi nu după fire, ci după vrednicia

prim ită, de un păm ânt şi de o Io, n in ja cun osii tl ă cu simţurile? loa tă zidirea., deven ită inlreagă spirituală, se m i pieschtmba în locuinţă nemateitah'i vc,}nuu şi înţelegătoare" ■ ISfântul Simeon Noul teolog. întâiacuviniarc morală. Filoculia vo i 6, p 142. /.W/.„Toate cele de pe păm ânt se vor uni ca in liegul i i i cele vere ftC l ib id p 143). „h up urd e noa sne se vor face

Spirituale şi aşa zitând , asemen ea cu ale inueriloi" l ib id p N I] „Numai păcatu l n făa i ipe om să hni i ias iă un pămâ nt t iecăto r şi stricăcios şi s â se împărtăşească de hrană asemănătoare, aşa m m m entă" / ih id p.12 X f „Odată ce oam enii var f i spiritualizaţi, păn tâm ul

va deveni ş i el întreg sp ir itual ş i ne m aten al , că ci cei ce au do bân dit trupuri nelrupe şn }i au a juns într-o simţire ma i pre sus de s imţ ire c ircumscriş i f iind, se vor face net ircumsi rişi şi in cele n ecircum scrise" [ ibld p . 139}

ii trad).Făr ă s ă v rem . Bine a respins cuv ântul cclor ce spun

câ trebuia să lim buni şi fârâ voie şi din necesitate; câciacestea ar fi fosl de sfiinţarea llinjei noastre: c âci ar fi

de sfiinţat lihertaiea .Celor ce se mişcâ de s ine . gr. T(OV ctUTOKlvfjttUV.

în loc de: a celor l iberi (Ttov a in fţo ix s î c o v ) . cum araţi paragra fu l ala tu ra l.

§34

Şi s chimbarea. No teaz ă câ şi cele netru peşti ţi celenem atcriale se sch im bi, ne răniânând de plin în identitatealor în bine; câci binele c aceiaşi, stând pururea şi sigur,dar ceca ce se schim ba nu c acelaşi.

§35Greşi ţ i în cunoşt inţa. Observa cum cxpl ieâ spusa:

Vai celo r ce p ăcătuies c in cu no ştinţă şi: Slug a care ş t ie voia s tăpâ nului său ş i nu o fac e . s e va bate mul t (Luc.12.47)

Cunoş t in ţe i , gr. Trjc yv co oc co ţ. Numeşte poate

cunoştinţa (yv tix sw ) cc<i venilii din învaţai u rl pe care o poate a deseori în tune ca uitarea; de ca a s pu s şi mai s uscâ vinedin auz; iar cunoştinţa neu itată trebuie socotilâ cea din con templarea sau iluminarea naturală, venilâ fără învăţături

D a r acestea s -a u sp u s d e noi. N oteaz ă câ arc şi o altălucrare despre jude cata dreap tâ şi du m nez eiască; şi mainoteaz ă câ acest capitol are douăze ci şi trei de argum entecare arata câ râul nu c cc va cc este.

Capitolul V'

§1

N u - ( f iin ţa) m ai presus de f i in ţă . C ei de odinioarăau numit pe Dum nezeu Un ul iu i ca încep ut al numerelor,ci pentru Câ e r idicai peste toa ie şi nu are nim ic din cclede d upâ El împreuna num ărat: dar şi pentru necom pozi |iaşi sim plitatea lui: da r aceasta nu aratâ c e e ste fiinţa IuiDu mn ezeu; f i inţa lui Dum neze u nu poa le fi exprimată înmo d pro priu; câci csic ma i p resus dc fiinţă.

Fiinţei î zvorâtaare a d um neze ieş t i i obârş ii , gr. 0COtp-

jr iK r jq o \> o ia p X ta < ; . r i i n t i î z v o r â t o a r e

(otKSiapxîavj nu m eşte o bâ rşia şi c auza a loată fi inţa;câci a ceasta este du m nez eirea m ai ptesu s dc loată fi inţa:

iar procesiune <npoo5ov) num eşte lucrare dum nezeiască,care a prod us loată fiinţa (creată).

D e fa p t num ir ea dum nezeia scă a B in elu i. Curtt senumeşte bun. Vezi cum prezintă binele sau numirea lui

dumnezeiască cc sc întinde la toate cele cc sunt şi estedeasupra cclor cc nu sunt; cel Unul este mai presus de cclece sunt şi El se cMÎnde deasupra lor. iar viaţa e m ai presusdc ccle ce v ieţuiesc; iar inieteficiunea sc extinde mai presusdc cele înţelegătoare şi rationale scnsibUc. încât e v ădii câ

2 0 4




hinele adică Du mnezeu e şi cau za existenţei şi a vieţii ţi ainielcpciunii: iar raptul câ Cel ce esie c cauza vicţu şi ainţolcpciunii. inţelege-l ca potriv it cu ccle ce suni.

Se extinde - ş i la ce le ce tiu su nt. Binele se esiindc şila ccle cc nu sunt, ca Ccl ce le chea mă pe ele la existentă;sau după spusa T atalui însuşi, e bu n şi ccea ce nu este. cândDum nezeu este contem plat ca supiafiinţâ; iar existente

(Ovxct) nun teşte pe ccic cc n u sunt m ateriale, cum ani arătatadeseori mai sus; sau, fiindcă Dum nezeu nu e circumscriscu loc. pe drept cuvâ nt spune câ FI e şi mai presus dccc lei.c sum. ca si arate nccircumscrierca lui

Şi . mai presus de cele ce vieţuiesc. 'I rebuic ştiut ca

atunci când vorbeşte despre îngeri şi oameni, pe îngeri îi

numeşte inteligibili (vor|TO), iar suf letele noa s t re

înţelegătoare (voepexy, cum am observa t de multe ori maisus şi am expus tâlcu rile cuv inte lor inteligibil şi înţelegător

n o t ) vorjiou şi voepou); dar acum. deoarece vorbeşteîntâi despre Dumnezeu. în mod potrivii numeşte şi pcîngeri, cu noi. înţelegători. întru cât îi vede şi pe ci întorşi prtn înţelegere spre Dum neze u, ca hrăn iţi de înţelegereaînţelepciunii d um nez eieşti, ca şi sufletele om eneşti; lat peccle sensibile Ic numeşte neraţionalc. Dat dc toate celeînsufleţite spune ca se împâ rtâşcsc de înţelep ciunea du m nezeiasca şi în pornirile lor naturale, cu m arată şi du m ne zeiescul Vasile in L \a im ert m ca şi ele au fost făcute toate îniru

înţelepciune (voepoiiţj.cum s-a Kpus-.Ti‘utecum[clei>ciune fi ta ti (Ps, 103.25) Iar înţelepc iunea este Fiul. Cel ce

este; deci toate spune că s-au făcut în Fiul cel ce este.

«2

Explicatoare. gr. i:Ktpa vx op itvă;. Le num eşte cxpli-Vatojre pe cele ce desco peră sau prezintă.

M ut p resu s de to ată bunăta te a . Notează câ binespune că e mai p resus dc toată bun ătatea şi dumn ezeirea;înţelege câ e vorba dc du mn ezeirile supu se ale îngerilorşi oa m en ilor drepţi.

in cele ascunse, g r . c v ânoKpixpoiq . Ca in. A p u s

intui iernul acoperământ (ctJlOKp\xpr|Vi al Im (Ps .

17, M); şi iarăşi: in mijlocul fui t twii (CV dflOKpvxpq))' l ’s. «fl.f»i.

Sc împă rtăşesc de • simţire. D eoarece cu puţin

înainte părea sâ vorbească de o cob orâ re a binelui, zicând«.a este chip al Celui ce c ivurO şi aşa m ai dep arte. ca nul uitiv.i cc i ce citesc cu ne înţeleg ere sâ afle vreu n p rilej dedispreţuire u lui. zice: nu e a ht exit hm ete şi altceva C cl ><■ este\ şi iarăşi altceva viaţa, şi altce va înţelep ciunea.Câci una esie cauza tuturor şi nu multe. Şt una este pcdicpi cuv ânt dum neze irea carc le produ cc pe toate,sfânta şi feticita Trc un c, şi nu multe dum nezeirile creatoare. Accasia n-a spu s-o ca un lucru de p risos, ci văzândl'e înţelepţii Elini şi ereticii ce se trag de la Suno n. carcspun ca zeii suni făcători ai lumii. întrucât, pe măsură cev au cob orât, au pro du s şi pe celc mai slab e ale făpturilor,

pâ nâ la temel ia tu tu ro r, ad icâ la materie.

Şi cea (dintâi) este F.ste nu mire a binelui ca n- ex pr im ă. zi ce , toa tă P ro vid enţa . Dcc i şi celela lte părţi ale ci.i a viaţa, înţelepc iun ea, raţiun ea ; câci toa te cele ce suni aulost adu se la existe nţă pentru bu nătatea lui Dum nezeu şt

sunt bu ne foa ne ; dar nu toate se îm părtăşesc d e viaţă, saude raţiune , sau de înţelep ciun e; de ace ea a şi dat acestenu m ir i în t r -o d i s t inc ţie de pl in ă Iar mai în t r egi

(oXuM TC paC) le declară pe cele văzute la mai multe, cav raţa; căci ajung Ia plante, la anim ale, lac ele c uvâ ntătoareşi ne cuv ântătoar e. Insă înţelep ciun ea şi raţiune a sun t mai

partic ula re ; câc i ac estea sc văd num ai la cele raţionale.

§3

Şi înţelepciunea peste viaţă Pro po ziţia Fiind oa recum mai puţin clara, soco tesc câ spusa ex primă acestînţeles, de care se întreabă cineva: a ratâ pen tru ce nume le

existenţei (TOÎ OVTOC) însăşi e superior numelui vieţii; şi iarăşi num ele vieţii c ma i pr esu s de al înţele pc iun ii,întrucât accasta o cere şi ordinea; aceasla o spune dupâc e sp une chiar cl cu puţin îna inte c ă şi existe nta şi viaţaşi înţelep ciun ea sunt c auz a d e fiinţă făcătoare, d e v iaţăfăcătoare şi dc înţelepciun e dătătoare a c elor ce sc îm

părtăşesc de fi inţă şi de viaţă şi dc m in te , raţiu ne şi

simţire; şi oare nu sc vede a această ordine ch iar in celcexistente'.’ Deci trebuie, d upâ treptele spuse de cl ca celeexistente sâ f ie mai apropiate dc Dum nezeu, decât cclevieţuitoare şi sen sibile şi înţeleg ătoare şi raţiona le, adicâdecât cele ce sc împ ărtăşesc dc m inte şi de raţiune ? Darnu e aşa. ci dimpotrivă; câci sunt m ai aproape dc pronialui D um nez eu de cât cerul şi stelele şi păm ântul şi apa şiaerul, ccle în ele vieţuitoare, chia r dc trăiesc v iaţa ve getală. ca plantele şi cele ca e le. şi dec ât vieţuitoa rele m aiaprop iate, cele simţitoare, adicâ ncraţionalc. Câ ci suntma i cinstite în v iaţă dec ât pla ntele şi vegetale le şi anima lele nc raţionale. Ia r cele raţionale sunt m ai apropiatede D um neze u decât de celc sim ţitoare; iar decâ t cele

raţiona le, minţile (du hurile îng ereşti), adicâ pute rile mai p re su s d e lum e: caci c cle m ai p re su s d e noi, cci raţio nal i,sunt cu m ult mai apropiate de Du mnezeu prin nem ateri-alitatca şi înţeleg erea lor. de şi ar trebui , dim po trivă, cacele ce sunt sâ sc bucurc de mai mari daruri şi sâ fiedeasupra ccloilaltc. ca cerul şi stelele şi cele asemenea:accasia e nedumerirea; dcci dup ă aceea, dumnezeiesculDionisie răspunde cobo rând la rând dc la minte şi dc laraţiune şi de la sim ţire, aratân d cin stirile prim elor caintâiele cinstiri; aşa ve i atla du pă o p agină.

D e fu p l tr ebuia ca cele - de darur i mai mar i . N um eşte daru ri m ai m an num ir ile dum nezeieşti desp re

mai m ulte, decât existenţa şi viata; dar cele cc sc îm părtăşesc dc accstca nu se văd num ai în tre celc din tâ i şimai mari. ci şi între ccic mai nuci. deoarccc cele dintâisunt în alte, iar cclclalie au în suşirile ex istente i, ale vieţiişi pnn accasta sunt mai înalte (omul e mai înalt decât cerul m aterial, n (rad.) deşi num irile Ic aratâ m ai parţiale;iar cele ce poanâ numin mai largi, nu se împărtăşesc deînsuşirile m ai înalte, adică de in|clcp ciu ne . raţiune,înţelegere; şi prin aceasla celc d intâi sun t mai m ici. caunele cc sc impâ rtâşesc dc da ruri mai m ici, dec ât cclclaliecarc se împărtăşesc dc daruri mai multe şi mai înalte şimai apropiate dc D umnezeu

Şi au o viaţă superioară celorlalte De celc supe

rioare sc spune câ sunt mai aproape dc Dumnezeu şi auviaţa m ai înaltă decât cele inferioa re; dc p ildâ m inţiledu mn ezeieşti vieţuiesc mai p icsus d e no i. ca fiind maiapropiate de D umn ezeu. Şi iarăşi no uă ca raţionali ni se

205




spune câ vieţuim m ai deplin decât ccle necu vân tătoare;51 iarăşi ccle ne cuvân tătoare, av ând sim[ire. vieţuiesc maimu lt decât plantele, ca u nele ce nu au sim ţire, ci nu ma iviaţă dc plan te.

§4

Cel ce este - întregii existenţe. Ex istenţa atribuită luiDum nezeu e mai presus de toată existenta la un loc; acesteiaii spune mai p resus de flintă, in loc de ccca c c există prinfacere; câci ceea ce este . e fiinţă: fiindcă num ele de flintă cdc la a fi; deci Dumnezeu, fund situai ţi deasupra lui a fi(fiindcă a fi aratâ a fi adus la ex isten ţi dc o cauz ă oarecare),

este înţeles ca Ccl ce este în m od mai p resus d e fiinţă; deaceea sc zicc câ este şi veac al veacurilor aduse dc F.l laexistenţa; câci ceea ce nici n-a fost, nici nu va li. ci nu m aieste. având existenta ca stând, şi nesch imbân du-se nu v a fi,nici nu s-a mu tat dc la a fost la este - accca este vcac. C acitrebuia nu numai ca toate ccle ce sunt sâ fie în totul şi în

întreg, ci şi cce a cc n-a fosl vreodată; căci nu s-a adu s luinimic din ceea cc n-a fost mai înainte. Aceasla s-ar puteanu nii aşadar pune re (aşeza re) şi fire şi ar fi veac; câci veac

(OtifOV) s-a numit dc la faptul câ 11 fos t pururea (ot£Î

ovro;). Deci dacâ numeşte cineva viata nesfârşită vcac, pr in faptu l câ es te d in to tdea una şi nimic nu se consu m a dinea prin trecere, pentru câ nu rămâne, nu o numeşte toată;câci astfel ar delimita ccca ce este veacul. Dcci nesfârşituleste ceea c e nu arc lipsuri; şi accasta pen tru câ nimic nu seconsuma din cl; astfel Dumnezeu este şi veac şi Făcătorul

veacu rilor, deci veac este nu ccca ce este inferior, ci ccca ceiluminează din ccea ce este inferior, dupa Apostol sunt

veşnice celc inteligibile şi nevăzute (cf. Rom. 1,20); dcciveşnic nu este veacul însuşi, ci ccca ce panicipâ la vcac,adicâ la via(a nesfârşită in mod nedespărţit. Deci întrucâtDum nezeu este Fâ căior şi al celo r cc p anic ipâ la veac, adicâ

la El Ccl pururea existent, numite pnn asemănare veacuri,sc spune câ a făcut veacurilc in loc dc cc ic inteligibile, fiindveacul lor şi susţinătorul Ion astfel sc num eşte şi timp Cclnctcmporal. ca Ccl cc e cauzatorul timpului; câci ceca cceste in ccic intciigihile veac. aceea este în cele sensibiletimp; dcci precum ccle văzute sunt chipuri ale cclornevăzute şi inteligibile şi numim vcac acea neclâlinatâ şi

întreagă viată şi veşnică şi cu totul ncciintită. şi o vedem preexistând intr-unu i. Ia fel şi de tunpul. c e se odihneşte inCel ce esie pururea, zicem câ s-a arătat prin coborâre,venind la firea văzută. Dcci numim timp ieşirea la celesensibile a bunătăţii lui D um neze u. Iu crcarc a a cestora, f i indcă nu c t imp mişcarea distanteloi lui in zileşi pârţi şi orc şi nop (i şi zile. ci ide ntita tea lui dc n um ecu ccl al t impului ; f i indcă precum dăm acciaşi numela ceca cc măsoară şi la ccca ce e măsurat, f ie câ e

păm ânt, fi e z id . sa u a ltceva, aşa şi a ic i. c cca cc c

măsurat de metru, l ie pământ, f ie zid. f ie altceva,num im tot metru.; as t fel m işcăr ile s telelor , dup â ccic

spuse; S-au pu s de Du mnezeu spre semne j< u m p u n .viun i (Fac. 1.14). pen tru cond ucerea şi îndrum areaclară a noastră; dar ccl cc Ic-a rânduit a ccstca. e ste Elînsuşi aşezat deasup ra lor . ca Cel ce c cauza mai presusdc veacuri şi neicmporalâ a lor.

$i nici n a fo st . N u sc spune despre D umne zeu în sens pro priu nici câ a fos t . nici câ este. nici câ vo fi ; câciDum nezeu e mai p resus de acestea: da r i se zice şi acestea pentru câ este în tot înţeles ul în m od supra fi in ţia l.

Bine a spus câ nu i n a fos t . A fos t esie indicator altimpului. Iar Dumnezeu este mai presus de a fos t , adicâmai presus dc timp. Dcci vei zice: şi cum se zice despre

Dum nezeu Cuvântul: L a în ceput era C uvân tu l (loa n 1,1)?lată câ sc spune: erai dar spunem adeseori că Talâl eînccpuiui şi cauz a tuturor. dc accca de ci. zicc: L a încep ui era Cuvântul, fiindcă Hu i este in Tatăl. Dcci bine a spus:

La înce pu t era Cuvâ ntul; iar câ va fi e clar. căci accastaarată câ acum n u este. ci câ va fi vreoda tă, ceea ce. spusdespre D umnezeu, c nepotrivit şi necuviincios.

M a i b in e zi s n ic i n u es te. Ma i sun t dc sub înţeles şiacestea, cărora li sc a daugă in m od propriu era şi ccic cesunt împ reu nă cu el; sau trebu ie înţeles şi altfel, ca fiindma i pres us de ţoală înţeleg erea şi înc hipu irea lui a f i . A re şi

înţelesul câ loale celc cc sunt ( tot o v r a ) arată câ au fost

adu se la e xistenţă; iar ad ăugâ nd şi exi st en ţa în să şi a ce lor ce sunt , a ind icai durata lor.

§5

FI (este) ca atare. A ccasta nu trebuie înţeleasă caspunindu-sc despre cauzatorul tuturor, ci despre celeinteligibile şi înţelegătoare şi sensibile şi celelalte cesubz istă din El prin creaţie. Câci p rccu m am s pus înainte.Dumnezeu es te înainte de a f i ; de fapt este preexistent

(npo cov); iar a 11c ca o arătare a ca uz ei preexiste nte. Deci

Dumnezeu sc zice preexis tent (înainte existent. înainte de exisien/t). n. trad.) şi ca urm are sc zicc şi Ccl ce este

(COV). ca Ccl c e e ca uz a tuturo r, apo i d in EI este a fi toate.Deci a f i înseamnă câ au primit subzistenta prin panici-

parc a la p re exis te nta lu i. nu pen tru câ s- ar fi îm părţitDu m neze u in a fi şi a preex ista, ci voin ţa care Ic-a adusla existentă pc toate e d e ce su nt. aceasta se num eşte ceeace sub zistă mai îna inte în D um ne zeu ; şi această voinţădum nezeiasca ho tărând dc m ai înainte ad uccrea creaţieiIa existe nţă, voinţa care este in m od c uv en it înainteacelorlalte şi la carc participă ccle ce sunt ale lui Dumnezeu fi ind un încep ut al existentei , c înţeleasă ca Dum

ne zeu însu şi; ma i întâi e ste El şi ap oi e şi viaţa şiînţelep ciun ea. Câ ci întâi se împărtăşesc de existenţa m inţile ne văzute şi ccle m ai d c sus şi astfel şi de v ia|â şide inţclcpciune; căci prcc um în caz ul no stru a subzistat,ca prim a, o su bstanţă din ca re sun icnt. a şa şi în cazulm inţilor n etru pe şti. se înţele ge c a o sub stan ţă îns ăţiexisten ta fiecăreia pen tru ch ipu l vieţii, du pâ care iaficcare fiinţă spre viată şi înţelepciune şi asemănare. Iarasem ănarea şi iden titatea am arătat-o şi ma i sus, ca putericc înalta spre Dumnezeu, prin care ele se aseamănă lui.f iind a propiate Iui; şi la ele p an icipâ prin co borâre întâicelc dc dupâ ele. participând şi ele la existentă, lar ca

începuturi (obârşii) ale cclor cc sunt înţelegem prunelefiinţe ce iau su bzistenţă în crca ţie. ce se nu m esc înccp u-luri . nu pentru câ d in ele sunt celc ce su nt. ca din niştestihii (elemente), ci pen tru c â, prccu m s-a spus. au fostcreate înainte dc cele dc du pâ ele: dc pildâ în cele inteligibile începutul crca|ici sunt Tronurile şi apoi celc ur-

206




mâ toarc; in celc se nsibile, înc epu tul crea ţici este ceru l şi păm ân tu l; câci la începui a făcut Dumnereu cerul fi pă mân tul-, f iindcă acestea sunt prime le creatc ale cclorsensibile. Apoi şi altfel, ideile 51 modelele carc suntînţelesuri desăvâ rşite prin ele şi eter ne in D um nez eu,

prec um am sp us în ain te , se în ie lcg c a nişte e lem ente şiînceputuri şi substan ţa ne m aierialâ şi netrupea scâ a celor

cc panicipâ la idei. ca ordinele nctrupeşti aduse la existenţă. Câci v iaţa dc sine. înţelep ciun ea de sine. ordin eade sine şi celelalte, sunt modele din Dumnezeu, la care part ic ip i c re atu ri le , c a lin ii dre pte ale punctu lu i sa u centrului cc sc m işcâ în ccrc.

D eci p e dre pt c u vâ n t • (m a i începăto r) decât loate. Dum nezeu şi-a dat Sieşi aceastâ nu m ire, zicând: Eu suni Cel ce suni ( leş. 3.14), de accca îi şi dâm în m od cu venitnumele acesta înainte dc altele câte se spun despre El.ca v i aţă şi î nţe l e p c i u n e şi ce l e a s em ene a . I a rs pun ând u- s e câ e s t e m a i îna i n t e ş i e s t e m a i p r e sus

<7tpOEÎvai KCti wnEpetvai). s -a arâ t a t ne începutul şi ne cup r insul ex is tenţei lui Du m neze u, care.

pri n h o tă râ rea a n te r io a râ a c u n o ştin ţe i sa le n e g răi te ,a rând ui t de mai îna inte exis te nţa tuturor ; câc i pr inhoiarârea aceas ta cupr inzătoare , mintea pune bazaexistenţei; şi apoi le co ntem plă pe ele întruc âtva e xistând Deci declarân d simp lu câ vor f i . n-a arătat şi cumvor fi: câci rostind întâi să f i e , pe urmâ a vorbi i deinsăşi viaţa, dc în săşi asem ănare a şi de cele împ reu năcu ele; înlâi a arâlai câ însăşi a fi este v iaţa, câ c sim plua vieţui, fâ râ sâ p rec ize zc ce fel de viaţă. Iar cele lalte lafel sc carac terizea ză întâi prin a fi.

Şi dacă voieşti - (obârşia) celor vii. Precum într-oraţiune oa recare , pree xistă însuşirilor. însuşirile de sine

(ca atare) ce le fac p e ace stea sâ su bziste, aşa înţeleg e şialbeaţa co rpului în sine. care. a dăugând u-se co rpului, ilalbeşte; aşa înţeleg e şi cele sp use aici du pâ măsu ra lor, caviaţa ce preexistând în D um neze u, dâ viaţă luiuror celorcc sc împărtăşesc de El.

Purlicipări ca atare. Participări numeşte celc alecăror existenţe p an icip â. c a însăşi existen ţa sau viaţa sauordinea şi celelalte: sunt participări dumnezeieşti cadaruri, pc carc Ic-a num it şi începuturi ale cc lor existente.

§6

Hsle din ea { i în ea. Ace asta trebu ie înţelea să astfel:supiabunâiatea prin sine. fiind minte şi întreagă energie(lucrare) este întoarsă spre ea însăşi prin lucrare, nu prin

pu tere , m ai în tâ i fiind nccugetarc . apo i devenită min te pr in lucrare ; d e a ccca şi esle num ai m in te cu ra tă, ncavândadausâ cu geta rea, dar înţelege în orice caz prin sine. Câcidac a fiinţa ei este a lia, iar cele c e le cug etă altele, ca saufiinţa ei va fi ne înţeleasă. Ia r de arc ceva , are de la sine ,nu de la altul. Iar da câ în ţeleg e de la sine şi din sine. eaeste mai presu s dc cele înţelese: aşadar fiind m inte,înţelege cu adevărat ccle cc su ni ca ea care e ste; dcc i dacâinţcleg ând u-sc pe sine. înţelege cc le ce suni. ea e ste celeCe suni; câci sau le va înţeleg e ca fiind din altâ pa ne sau

in sine însăşi ca fiind ale ci: dar fiind din altâ parte nu Ic po ate în ţeleg e; câ ci un de ar li în tre cele se nsibile’' Iar celesensibile nu suni cxistenic. ca un ele ce sunt schimbăcioa-se şi finite şi pie ritoa rc; d eci sc înţeleg e pc sine şi în suie.Iar deoarece Dumnezeu cslc şi Făcător al celor ce sunt.

Ic va înţelege pe ele chia r în nee xistenţa lor (cân d nuex istă): da r El esle arhetipul acestui întreg; şi cclc cc Icînţeleg e, n u Ic ia ca ch ipu ri dc ta altele. El însuşi fiindmodelul celor cc sunt; deci nici El nu esle in vreun loc.nici cclc din El nu su nt în vreun loc; ci Ic are pc ele caav ând u-se pe Sine însuşi; şi fiind in clc. toate împ reun ă,sunt in mod neimpărf i t in El; dar sc disting în mod

neîm pârtit în neîm pârţirea lor. dcci ccle cc sun t. suntcugelarea lui; iar ccle ce suni, sunt chipuri; dar sâ auzi cânu trebuie sâ înţelegi ace asta astfel, câ deoare ce a cugclataceasta, s-a fâcut aceasta, sau este aceasta; câci acesteiînţelege ri trebuie să-i premeargă cev a cug etat, ca s-o facâ

pc a ce asta u d a tâ c e a c uge ta t-o; ci înţele gându-s e pe Sin e.înţelege c ele cc sun i. deci cuge tă cele ce su nt. ca Cel cese cu getă pc Sine şi e unit cu cele ce su nt in E l; câci însăşicugelarea lui este facere a celor ce sunt; de ci ceea ce estein El. este chipul şi ideea lor; iar El fiind întreg minte,este în treg cu no ştinţă; iar cele din El şi în El su nt m inţicap ab i le dc co ntem plăr i le cu no şt inţei . E le sunt şi

dislincte în El. cum sunt şi în suflet multe ce sc cunoscdeoda tă, dar rămân neconfund ate şi lucrează în afarâ cauna. când e nevoie; şi sufletul are în sine toate puterileîmpreu nă, prin care prevede m ai înainte cclc ale trupuluişi totuşi le manifestă în mod neconfundat la vremeacuvenită activând puterea naturală în legătură cu trupul, pute re prin carc îl hrăn eşte pe acesla şi î l c re şte şi îl facecapa bil spre a naşte; între puteri e ste puiere a simţitoarecarc se activează p rin vine şi artere şi prin c am e şi nervi; prin pu te re a accasla se siseazâ cc le se nsi b il e, dar şi pute re a de-a opin a, prin carc ju decă cclc se nsibile şi pcce a a imagina ţiei, prin care imag inează cele sensibile, şi pe cea d e zugrăvire, prin carc dese m nează cele se nsibile;şi pe cea memorialâ. prin care ele se amintesc, pc ceado ritoare , prin carc do reşte şi se m işcâ a nim alul în spaţiu;şi pe ce a care asim ilează, pe c ea a m âniei şi a poftei; aceste

puie ri le ar e fo losindu-s e (sufl etul) dc irup în partea luineraţionalâ; dar dup ă mo arte va fi lucrătoare num ai mintea. accstea încetând.

Şi cele ce (sunt ţinute) într -un fe l oarecare în existenfă. Zice câ din suprabunâ taiea iui Dum nezeu,care este însăşi ex istenţa lui Dum nez eu, este existenţacelor cc suni şi durata lor. Şi spune câ sun t în mo d unitar ,sau pnntr-o oarecare cauzâ simplă şi cuprinzătoare acelor cc sunt. nesu pusă relaţiei; câci dum neze irea nu

are prin nici o raţiun e sau inlelcs şi lucru , vre o relaţieşi co m unicare impu să cu cele ce sunt. ci este cu totulşi în loaie r idicată deasupra lor, ele având atingere cudum neze irea num ai prin susţinerea şi pornirea lor decătre ca, cum ar spune cineva; iar exe m plele următoarefac crezută raţiunea tuturor din D um neze u, ca Ccl ce ecauza existentei lor. El exislând ca altceva decât ele şisubzistând in Sine pn n altâ raţiune decât ele.

Şi - are ■ num ărul . Câci num ârul creşte in mărimedin m ulte unităţi com puse; dcci un itatea (mona da) carc ecauza num erelor, cuprinde în chip unitar loale numerele;aşa şi ccnirul sau punciul carc cu prinde liniile din cerc.

Şi in centru. Acestca sunt exemple carc confirmă ju decata . N oleaz â câ lăm ureşte cclc despre D um neze u şidin linii, asemânându-1 pc El cu un centru.

Unite in chip unitar. A spus aici unitar în loc desimplu şi la fel; câci nu suni altfel.

207



P a r şi in ( firea) întreagă a tuturor. E ste evident c iin fntreg suni părţile; dc ci zice câ raţiun ile pu terilo r şimişcărilor văzute nalural în fiecare dintre celc cc sunt, seco ntem pli în firea priviţi în general, cum spun filosofiidin iifară cure v id cele c c există în ele însele şi în altele,

pe carc le numim însu fleţite Şi ne însu fleţite şi au adustoate accstea sub o singură categorie, cârcia i au spusfiinţă; ei au cup rins în acest c uv ânt însu şirile fiecăreiflinte în p an e şi raţiunile lor carc rămân necon fundate;câc i alta este raţiunea ce lor însufle ţite şi alia a cclo rneînsufleţite; la fel şi a celor s ensibile, a d ici a c elorcuv ântătoare şi necuv ântătoare; d eci du pâ raţiune a fiinţeiadicâ a sim plei existenţe sunt un ite; dar a afirmat câ suniîn suflet in mod unilar, arătând câ una este puterea dcviaţâ cc se dâ din suflet trupului întreg, care lucre ază insăîn mo d v ariat în m ădulare.

Căci este obârşia • celor ce sunt . D acâ cel prin careeste ccca ce se facc este cauzator, cu adevărat şi în

cauzatorul tuturor au preexistat toate ca într-o idee şi unmodel, precum ani spus înainte; au preexistat toate îm

pre ună şi în mod unila r. chiar şi c elc co ntra re , p recum s-aspus câ se contem plă in D um nezeu: dar cum sunt şi uniteşi contrar e, sâ înţelegi aşa: cce a ce c îm pod obii are chipu lîmp ărţit, ca in lume (în c osm os). în aii loc fiind sic lele şiin altul o m ul; şi iarăşi în alt loc focu l şi în altul apa : câcifiind contrare, dc se adună îm preuna, se strică împre ună;dar în cugetările lui Dumnezeu erau loate cele ce sunt,împreună şi neconfundat; câci nu sunt corpuri, nici incorp, ci in cugetări eteme. care sunt modele; de acccaDumnezeu e şi începutul tuturor; câci este inccput

(obârşie) lot ce preexistă a ceea ce se face; şi pc lângăaltele este şi o ordine a cc lor ce au fosl aşezate în ordine:iar ordin ea este o lucrare a asem ănării între ele a tuturorcclor ce sunt şj o simetric devenită cauzâ a comuniunii(comunicării) întreolaltâ a luluror celor cc există; dar şitoată stabilitatea şi toată mişcarea celo r ex istente esteDu mn ezeu. însă trebuie înţelese in mod diferii acestea,deşi in cele inteligibile şi în cele înţeleg ătoare, firea c aree începutul mişcării şi stabilităţii sau liniştii, este aceeaşişt o indică o lucrare; căci şi mişcarea, care este o lucrarevitală spre slujirile dum ne ze ieşti şi înv ăţăturile cclo rinferiori, dar şi liniştea şi stabilitatea care e veşnică şineschimbată, arată câ activează minţile proprii şi sunt

ump lute de cele dumn ezeieşti; iar în celc sensibile, fireafiind ob ârşia mişcării şi a sta bi lităţi sau a liniştii, aratâmişcarea ca produ cătoare în existentă, iar stabilitatea sauliniştea, oprirea sau schimba rea din corupe rea existenţei.Dar sc spune că acestea sunt Dumn ezeu, care e cauzatorulmai presus de f iin ţi lar mişcarea în D umne zeu spre celedm Et şi prin F.l e o p roccsiune proniatoare in bu nătate;iar stabilitatea înseamnă a fi pururea la fel şi având prinneicşirca din Sine o linişte de necunoscut şi o neclintitănctulburare. Dar notează câ a numii Puterile inteligibileveşnice, ca p anicipând la vcac (fim d participante. P uterile îngereşti sunt treme, dor sunt numite veşnice, căci sunt destinule i eşiiuiei, n. trad.), lar cea carc o spune accastaeste Scriptura. C a d cele i e se uUismi ii ec tUniue , iur t e l e ce nu se văd sunt veşnice (II Cor. 4.18). Iar celc ce sunt înaltele, sunt de exem plu sfinţenia, nem urirea, b una v ieţuire;iar ace asiea suni astfel in fiinţele inte ligib ile (îng eri) şi

«7 înţelegătoare: da r se zic c â su nt cuge tate în cele inteligi bile şi în noi. ca dumnez ei şi dom ni şi pulcm ic i p rin tăriesau pnn participare; acestea sunt îngerii şi oamenii.

Toată definiţia şi celelalte. Toate câte suni, prinfaptul câ există zicc câ sc contemplă existând în altele şinu în ele însele; da r fiinţele (câci p e a cestea Ic-a numitcele ce sunt), sunt cele ce su nt în ele. pe care le caracterizează nemurirea, înţelepc iunea , o rdinea, axm oniaşi ccle

împreună cu ele. despre carc sc spun câ există în altele, prccum şi cele văzute prin sim ţire în corp uri , ca culoarea,figura, mărimea şi cele asem ene a, care c cu nepu linţâ sâfie in afara corpurilor. Părintele le-a distins pe acestea

prin cugeta re , la r ace stea zic em c i se pe tc cp prin cuge tare, ca în ţelesu l, raţiun ea , simţirea şi celc asem enea

pentru c i lc c unoaşieni n um ai p rin c ugctare şi re flexiun e;deci sc zice câ cele inteligibile se cunosc prin cugetare,câci nu cad nicidecum sub simţuri.

§8

(Fiinţele) inteligibile şi înţelegătoare. Notcazâ câ sc

numesc inteligibile (votytocî) in raport cu noi, iar

înţelegătoare (v oe p ai) în raport cu Dum nezeu.Ş i e xistenţa. Ş i existenta de chip dumnezeiesc.Ş i loate celelalte. Hl este c auz a ex istenţei tutu ror şi e

înainte de-a li (toate), ca Cel cc e ideea şi modelulexistenţei, cum se vede d e aici; câci ex istenta însăşi nu eDumnezeu (Damneze ii a i Per wun i i f pose so r a lf iin ţe i, e mai neînţeles cu ea. spune Sfâ ntul Maxim in Capetelegnostice, n. trad.); penlru câ esie Dumnezeu, dar pentruD um ne zeu , este şi sc nu m eşte şi existenţă; de aceeaexistenţa este în D um neze u, ca idee. nu Dum nezeu esteîn existen ţa; câc i El era înain te de a fi; totuşi pentru căeste cauzatorul tuturor, e indicat şi ca produ cător şi esteîn afara tuturor, dar fiind cau zator al tuturor, se numeşteşi din însu şirile tuturo r, ca Cc l ce le-a p rod us p c ţoale.

Ş i existenţa esie a lui. F.xistenţa lui. ca fiind din El;şi în El sc păstrează dc către El; d ar n u e ste EI al existentei,nici nu c mc co nţinu t în existe nţă; câci este m ai presus deex istenţa C cl suprafiinţial.

Şi nu E l es te in ex i s ten ţă E dc înţeles în am ând ouifelurile şi faptul câ e m u z ă . adicâ existenta il arc pe Eldrept cau zâ şi nu F.l are existenta ca o cauzâ anterioart.

Potrivit cu toată cugetarea celor ce sunt. Vederea

ce lor ce sun i. pc ca re a ici a n uniil -o cu geta re (EJIIVOIOIV).

fiind mullâ şi vanala prin toaiâ lucrarea mintii, afliînţelesul c auz ei sau aJ Cre atoru lui ex istând de maiînainte; deci. sp unâ nd că .te înmulţeşte, arată câ sc con-tcmplâ aceeaşi ca uzâ in cele mu lte.

Ş i că este şi că va f i . Ccle ic le-a negai, acumvorbind de Dumnezeu şi explicându-se pc sine în modne cesa r. îşi imp une sâ Ic înţele ag ă potrivit înţelesului decauzâ: deci s-t/ fă c u t, s e fa c e şi se va fa c e . le aplică în m od propr iu cre aturi lo r; ceca ce s-a fâcu t odată e cerul,ingerii, soarele şi cele asem ene a, cărora nu sc poate aplicase f iu e şi se va fiice, lar ceea ce s-a spus de David: Cel ce

fa ce pe ingeri i s ă i duhuri (Ps . 103.5 ). trebui e înţele s fiecâ sc păstrează, cum s-a spus: Tatălpân ă acum lucrează (loan 5.17), fie dup â obiceiul Scripiuni. care schimbăînţelesu l adese ori tem po ral, şi sc folo seşte de v iitor în locdc trecut, sau invers; dec i pen tiu ace stea trebuie înţelesîn mod propriu: s-au făcut , b r celc ce sc fac se zice




despre ce le cc su ni in cu rs dc facere şi de corup ere şi sesucced. ca noa ptea, ziua. vara. primăvara ţi cclc a semenea; iar .w iv r fa ce . se spune num ai despre cclc cc nu s aufăcut, ci se aşteaptă. ca: prefacerea universului şi celclegate dc accsta: drept cauza tor al tuiurorac eslora e lăudatDumnezeu: câci n-a spus: Acestea il ca ra ctet izeaz ii pe E f ci că pentru acestea e lăudat: iar era h i fos i l şt ccleîmpre ună cu accsta in tot sen sul nu se po trivesc altuia, ci

numai lui Du mn ezeu, deoarece El er a văzut mai presusdc iot începu tul Iar este şi ru Ji i sc potrivesc ca Celui ccare intru lotul neschimbarea ţi in loale neprcfacerea: deaceea i sc zice şi m ai p resu s dc fiinţă. Jar to t J e acee a sunt ale lut f i i l caracterizează Zice câ prin înţelegerealui ca Ccl cc e cau za, se p oale spu ne câ loate sunt ale luiDum nezeu sau suni cuge tate în El. Ca ci aceasta o inţeleg

filosofii spunâ nd că il caracterizează (KaT rţyopC ÎGO at).Dar El însuşi nu c num e d in toa ic cele a căror cau zâ este.

penii u faptul de-a fi şi «ic a su pra fi . De accca şi n egaţii le.ir aia a ceasui, ca de exe m plu fă n l fo rm ă şi fi u i) frum use ţe 5i cele asemenea. I;ir socotirea lui ca toată forma şi lo t

chipul, il arata llind cau zatorul a Iul chip ul şi turma, cumlrelniie înţelese şi chipu rile; la ace eaşi: cum spu nân d m aisus • nici nu era, n ici nit este. nici na s-a făcut, n u i nu se t<n e, nul im se va fac c. spune aici: despre El sc poalespune şi este şi va fi şi s-a făcu i şi se face şi se va face'! Cum il lăudaţi aşa? O are se co ntraz ice pe sine sfân tulDiunisic? Sa nu fie' Mai su s I a num it Creator a toatăexistenţa, iposla sul. fiinţa, lîrea şi linipul; deci în m od potrivi i a sp us desp ic Hl câ eia şi ce lela lte, ca să înţeleg ica Dum nezeu n u a încep ui nici din timp. nici în timp. nicidupă timp. c i că esle m ai p resu s şi de e xisten ţa însăţi; caciOiEl, a spus. esle cMsten[a\ iar aici. deoarece a spus căEl esle şi sc înm ulţeşte du pă toa tă cug etare a, cu drep tate

a declarai, că El era şi va f i şi ccle următoare, ta atuncicâitd cu geţi vreme a sau tim pul, sâ afli acolo pe D um nezeu şi mai presus de cele cc suni şi înainte existent şii juzaior şi creator al cclor cc suni şi nimic din cclc cesunt. precum zicem c â nu e nimic din cele cc su n . dareste in loate.

Şi nimic din loale. A rc pe lângă toată formă , lipsadc l 'oimă. pentru câ este peste lipsa dc corp şi pesteneniatcriali tate, nefon nân du-sc spre ccva din ele. Şi pcl.tnyă i lupul tuturor are l ipsa J e frumuşele, lat nefrumosil numeşte ca pc Ce l care v ine din toaiâ frum useţea: iarfcl Innd mai p resus dc frum useţe. Sc riptura zice: Ş i f a m

1 i izm pe E l şi nu av ea n ici chip. nici frumu seţe (Is. 53.2)şi cclc următoare.( aci dacâ soarele nos tru. Mai jos . la sfârşitul cu vân

tului urm ător, adicâ al capitolului V II. sc aralâ câ soarelemi lace nimic de la sine. ci din cau za şi începu tul (obârşia)luiuror. carc este Dumnezeu; dar de la soare a indicaifrumos ceca cc se înţelege despre Dum nezeu. Câ ci precum soarele însuşi lîind u nul. toaic le lace ro ditoare şi Ichr.uieşie şi Ic crcştc şi Ic prelate, adicâ le face din micima ii şi din s ămâ nţă plan tă, sau po m ul c e răsare şi creşte.>i esie in toate cclc văzuic, n elîind nimic din ele însele -aşa şi Dumnezeu carc e şi El soare şi cauzatorul luiuror.al celoi se nsibile şi inteligib ile şi înţeleg ătoare, nu e ste

nimic din cele ce sum şi esie in loate: caci dc Hl seimpăn.işcsc loate; de accca şi Sc np lura il num eşte pe ElSoa rele drep tăţii (Mal. 3 .20).

M odele le M od elele pe ca re le nu m eşte şi «Ici. le-an»

arâlat mai sus. cum sc dcfincsc. fiindcă zice câ idcca saumod elul este gându l etern d esăvârşit in sine al lui D um nezeu. A ici marele D ionisie lămu reşte Scriptura, num indideile prede terminări, tâlcuind pe dum nez eiescul Pavelcare zice către Romani: Pe care i-a rânduit de mut înainte, pe a ceia i-a şi chem at (Rom. 8.30); şi în all loc:

Ne-a râ nduit p e noi m al în ain te în tr u vo ia sa (Ef. 1.5);căci înţelege celc m ai înainte rând uiie prin voie m odelele

şi ided e. D ar prezintă şi pc fcricilul C lem eni (episcopulRom ei), spunând ca sun i în existenţe m odelele cele maiîncepătoare, carc sunt spic ccva. A stfel spusa va t î maiclara; este o gândire care aseamănă toate cu o linie; 51

pa rtea cea m ai de sus a linie i este o veder e in ce lcinteligibile, iar cea d e jos. în c cle sensibile; şi pa ttca primăşi mai dc sus. care sunt celc m ai începătoare din acestea,sunt in mod special cclc inteligibile; iar cea dc dupâ easau partea m ai cobo râtă sunt celelalte, carc sun t dup â celeinteligibile: caci această gândire voieşte sâ arate câ nusuni toate de aceeaşi valoare, ci unele sunt dupâ altele,cum formele inferioare au pe cele m ai generale in creaţieca începuturi , pc c arc le num eşte începu turi generale maiîncepătoare; El prezintă pe sfântul Clement zicând câsunt şi in făpturi m odele mai ge nerale, adicâ idei indrep-tate spre v reunele din chipu rile mai co borâ te ca ipostasurimai înalte, ccle mai de jos având sâ t indâ spre acelea cafocul spre eler; da r nu pe a cesiea le num eşte propriu-zisidei marele D ionisie. ci înţelesurile din D um neze u; chiardac â se v orbeşte de mo dele în creaţie, ace siea nu suntsocotite vrednice de închinat, cum zice Moise: dar undea spus ace stea sfântul Clem ent, nu a arătat (Dionisie).

Ia r m odele zi cem că s un t. Platon a privai pe Dumnezeuin mod nedemn şi nevrednic dc idei şi modele. Părintele acestas-a fo losii de cu vân t şi a explicat noţiune a in m od bine-

cxcdincios. A socotii voirile dumnezeieşti definitorii şifăcătoare: pe de o parte, pentru c â num ai prin voinţa lui d âexiste nţa 51 face toate l.vc vede aici caracterul personal al lui Dumnezeu .y1 aducerea lumii la e.\isten[ă prin creaţie, n. trad.); pe de alta. penlru c i cele ce sun i se facin chipuri diferite. Notează dcci că numeşte modeleraţiunile d e fiinţa făcătoare a le existen ţelo r, pree xistentein Du mn ezeu, sau predeterminările.

N u su n t n u m ir i p ro prii I-ericilul Clement a unnal

mai mult opiniei cuiva care spune câ in facerea existenţelor sen sibile sun t nişte cauz e inc cpâioare, ca alelucrărilor inteligibile sau ale îngerilor nelnipeşti sauadu cătoare la fiinţă, carc au dr ept ca uze înc cpăloarc ideilesau gândurile lui Dumnezeu; 111 jurul acestor idei. carcsunt m ode le, cele inteligibile suni luc rări începătoare (şilâcâtoare de fencirc şi conducătoare): iar pentru celcsensibile, cauza începătoare şi făcătoare dc fericire Şlcreatoare este chipul, care se referă la materie prinînchipu ire: căci zice câ raţiunea firii cc sc creea ză, dupâcare au luai lorm â ccle sensibile, e înc epătoare pentru unastfel dc chip Sc pare câ aceasta a spus-o fcricilulClemen t; tar acestea nu sunt in mod propriu mode le sau

idei începătoare sau cauze inccpâioare. Câci n u din elesunt acestca. ci din gâ ndurile lui Dumn ezeu, care singurmerită inchinarc.

D e la p rocesiu nea şi b unăta te a Pnn procesiune nu

209




sc preocupa numai de contemplarea sa. ci se revarsă şi por ne şte şi face sa su bziste ce lc cc suni.

Pe toate in Sine. Spune ca Dumnezeu sc bucura deloate cele ce exista, potrivii cuvântului din Psalmi; Ve- seh-se-va D om nul de lucrările sale (Ps. 103.32) şi din

Pilde : Eu eram cea care se bucura (JlpOO eyaipE)- Iar

TtpOTXei se spune aici in loc de a rân duit de m at inatnte

(7ipOCOplO€) şi a cu ntist ut de ma i înainte (7tpoeiXr|<pe).

Toată dualitatea. Fiindcă unii declarau ideile şimodelele subzistând de sine. îi loveşte aici pe Elini şizicc: daca ideile nu suni în D umne zeu în m od sim plu şiunitar, ca înţelesuri suprasim ple ale lui Dum neze u celsuprasimplu şi supraunit. Dum nezeu va li El însuşi co m

pus din m odele , ccea ce e num it dualitate; tar cuvântulse bucură, corespunde cu spusa lui David: Veseli-se-ra D tm n u l şi ccle următoare.

Precum ţ i g lasul - unul . Notează ca glasul fiindnem ipcs c şi unul c auzii la fel de cci mu lţi şi nu sc pie rde

penlru ei (ce i mulţi) . A cc as ta arata unicitatea lui; în m odasem ănător, nici credin ţa nu se pierde p rin împ ărţire.

§10

Ca Cel care. Mai sus, în capitolul dinainte, am spusdefinind deplin cau za finala, ca ea este cca pentru care seface ceva.

M arg in ea tu tu ror. Prin ma rginea tuturor sc înţelegenemărginirea iar Dumnezeu c marginea tuturor-, cicinimic nu irece de providenţa şi stăpânirea lui; şi estenemărginirea, deoarece, dupâ dumnezeiasca Scriptura:înţelepciunea lui nu are număr (Prwepereu lui nu are lunar) (Ps. I4(i.5) şi împărăţia lui nu vet avea margine

fsf ârş it) (Luc. 1.33), ca fiind necuprins şi nemărginit;

căci accstea le arc D umne zeu în m od supra cm incnt şi caCel ce e mai presus de toate şi e marginea a loatâmarginea; in El îşi au toate sfârşitul şi cslc mărginirea atoata nemărginirea. Chiar dacă sc numeşte şi materianemărginire, ca una cc-şi schimbă pururea formele şimereu se preface în alte chipuri, dar are sfârşitul înDumnezeu, deşi fiind ncstabilâ şi nedefinita c mutatămereu de Dumnezeu in aceasta schimbare de chipuri; şiin mod cuvenit. Dumnezeu c marginea unei astfel denemărginiri şi e n em ărginit ma rginilor existenţelor, ca Celce a produs şi materia din ccle ce nu sunt; caci zicc Scriptura: Din E l f i p rin El ş i sp re E l sum loate (Rom. 11.36)

Căci tntr -unu l , cum s-a spus de m ul te or i. Marginea

o opusă nem ărginirii prin negaţie şi afirma re, ca m uritorul şi nemuritorul. Bine le prezintă deci ca opuse . Căcinu sc opun una alteia în mod propriu, ca prin desprindereşi lipsa, ci cum s-a spus. prin ne gare 51 afirmare.

Prezen t în loale. Câci fiind pretutindeni, este în fiecare in parte şi in toate deodată şi la fel- Şi se spune căDumnezeu este stabil prin faptul că sc contemplă canesch imb ând u-se în Sine intru nimic; da r şi mişcător prinfaptul că susţine şi p ăstrează ex istenţele; şi acc stca m ai

pre su s d e oric c închip uire; de aceea a şi a daus c ă nu i nu stă. nici nu se m işcă.

Şi stă şi se mişcă. Cele spuse par opuse: ca stă şi se

mişcă şi nici nu s tă. m i t nu se mişcă. C aci cum c acelaşilucru ca s ta şi sc m işca sau nici stâ. mei nu sc m işei? Maiîntâi nu trebuie înţelese cele dum neze ieşti din cele se ns i bile . sa u dc-a lua chip uri lc d in a c e le a ; ca sa nu socotim

cu nep utinţă o soluţie, am d eclarai îna inte stabilitateafacere, iar mişcare, schimbarea sau prefacerea. DeciDu mnezeu este facerea tuturor; câci pururea le aduce pcacestea la existenţă; dcci D um ne zeu stâ. Dar iarăşi semişcâ. pentru câ tuturor Ic preface forma şi le schimbispre ccva mai bun: câci prin El devenim mai buni: deaceea şi despre El a sp us cu puţul înainte d um nezeiesculDionisie. câ este încep utul şi sfârşitul existenţelor. Cic i Cel ce nici nu stă. nici nu se m işcă, face să rămână in El

ccca cc iese din El şi. ieşind la lotne, transmite lulurorfiinţelor întregime a (integritatea) p roprie; şi, conformcclor spuse este neschim bat şi neprefâcu t: l ar Tu acelaşi eşn (Ps. 101.28). Deci Dumnezeu şi iese şi rămâne înSine.

N ic i in vre un a d in ex is ten ţe . A spus câ nu e [n vreuna ; penu u câ c în loa te; şi e în loa le ne supu s relaţiei;câci spune câ fiinţele ma i presus dc lume există veşnic, pentru câ au fo st făcute în ain te dc fi rea tim pulu i (dar ş i m ele funie îngereşti au fos t create, t urn se ved e de aici , n. trad.); câci t im pul se nu m iră de la faccrca cerului şi a

păm ân tu lu i.

Sa u d in cele ce subzis tă tem poral . S-a sp us şi mai sus

câ veşnic sc numeşte în sens propriu nu veacul însuşi,ci împ ărtăşirea de veac. Şi 1 se pot r i veş te ceva trebuieînţeles că dup ă fi inţa. Da r no teaz ă că sunt un ele dinex isten ţe (ş i exis tenţele sunt creare, n. trad.) veşnice,ca dc pildâ îngerii (deci n ici înger i i nu su nt pr in f i inţă veşnic i , c i s e împăr tăşesc numai de veşnic ie S fântu l

M axim fa c e d eoseb ir e în tr e e te rn ita te a lu i D um neze u şi cele ce sun i cre are în vea c şi p e n lr u vec i. tn ir -o supralem poiul i ta te . pro du s a l gândi r i i lu i Du mn ezeu, n. irad ); şt câ ceea ce e veşnic, nu e şi fârâ începui; încapi tolul următor , chiar laînc ep utse foloseşte de cuvântul veac şi pentru Dum nezeu.

Şi măsur i l e ce lor ce sunt . Măsurile celor existentesunt ve acurile celor inteligibile şi t imp ul celo r sensibileşi măsura ca mâsura veacului , deci se numesc şi celem ăsurate potrivi t cu vcacul ce le m ăsoară; căci se d eclar işi îngerii veşnici; aşa e şi cu cele sensibile; câci celem ăsurate cu limpu l au acelaşi num e cu t impu rile, precumşi mişcarea ste lelor şi a soarelu i şi v ieţile păm ân teşti; c ic icele măsurate cu t im pul se num esc temporale.

Capito lu l VI

§1

C a u z a - s u s ţ i n ă t o a r e . A nu m i t -o s us ţi nă toa r e

(CUVOXiKHV) ca pe cea c are nu n un iui cre ea ză viaţadin cele ce nu ex istă, ci o şi susţine ca sâ durez e.

D in ea - ş i su fl e le le . D up ă viaţa înge rilor, aşeazâ caum ure pe cca j sufl e te lor noas tr e , ca unora ce sunt ; iraţiona le şi au şi nem urirea ; iar du pă su fletele laţiona le.ad au g i viaţa sufle tului sim ţitor şi hrănito r şi pe ccaveg etală, adicâ a anim alelor ne raţiona lc şi a plan telor, pecare le num eşte şi ult imul cc ou. fapt pe carc l-am tâlcuiide m ulte on inaime. l .ir vieţile anim alelor necu vân tătoareşi ale plantelor nu suni dumnezeieşti , ci ale câldurii ţi

sullâri i: nuinai de spre aceste vieţuitoare din u rrnâ spunecâ a zis David: Lua-v ei d u h u l lo r şi \o r p ie ri ş i se vor întoarce in fău ina lor Ti imi te-vei du hu l Tău ş i se vor

ztd i şi v ei în noi fa ţu păm â n tu lu i (Ps. 103.30-31). Câ ci

2 1 0




num ai desp re sufletul sim ţitor şi despre viaţa veg etalăînţelege accstc cuv inte m arele D ionisie. Nu le înţeleg eacestca d esp re viaţa cclo r inteligibile şi despre c ea anoastră: caci creând Du mn ezeu viaţa aceasta în m odfiinţial spic nem urire pen tru celc inteligibile ţi pe nlrusufletele n oastre, nu le mai ia lor însuşirea dc -a vieţui; darfiindcă acelea nu vo r fi fiinţe, ci animale reînno ite dm

păm ânt. D av id vo rb eşte a ic i despre ele . nu despreaccstea. Iar desp re viaţa celo r ce au de venit cu voia lordemoni, adaugă câ ea va dura nepieritoare. DumnezeuCcl cc i-a creat voind aceasta, chiar dacâ ci s-au departalde hl: cuci lui Dum nezeu, carc i-a făcui de la inccputnemuritori. nu-i pare rthi Je d arurile sale’ , iar ca ultim,num eşte cea ma i ob scu ră participare la viaţă, carc e. aşazicând . şi ea îm părtăşire d c putere d e viaţă.

D e se re trag d in acea sta. Cuvântul din psalm despreoameni şi despre învierea cea de pe urmă şi obştcascâ.«pune ceea cc a spus înainte mai lamurii Părintele: dar aiciamin teşte spusa, v orb ind desp re toate cele cc au dc vieţuitin oarec are fel, arătând câ trebu ie văzute altfel decât ca viaţa

a lor dc la Dum nezeu ; iar a se retrage, se spune in loc de asc despărţi, precum imourse e folosii in loc dc participante :şi zice câ acestea slăbesc în participare (la viaţa accasta),

pentru câ nu au de la e le viaţa, ci fiecare e dobâ nd ită dc laD umn ezeu: căci celc ce nu sc vad v ieţuind dc la ele. ci

piim esc aceas ta pr in alip irea la Dum nez eu , int r-un fel revinla viaţa şi. cum zice el. urnişi devin animale.

§2

Ca compuşi . M inuna t învaţă toate dogm ele celcdrepte; câci predând acum modul invieiii. ne declarămuritori, ca pe unii cc sun tem din suflet nem uritor şi dintrup m uritor, iar de v iaţa fiinţialâ a sufletulu i spu ne câ emai nu ca de cât a lim ţelo i ingc rcşli: fiindcă deşi o

numeşte de chip îngeresc (dyycXoflfir j) . n-o numeşteingereascâ. a dicâ nu propriu îngerească, ci apropia tă: ştde noi spu ne câ suniem în parte suflete raţionale, dar denoi întregi care fiind din suflet şi din trup. spune ratrupurile noastre se vor face nemuritoare la înviere, hlspune că dogm a despre înviere era necrezută de a ntichitate. inţelegân du-o aceasta desp re opinia ncc ugetată aElinilor, pentru faptul ca nemurirea esie contrară firiimateriei: iar spu nân d a ntichitate, spune n eînţelegere; cacifaptul învie rii este m ai pr esu s dc fire. oda tă cc viaţa se

p ic z im â sup usa tr ebu in ţei dc m âncare , du rerilo r şi bo li lo i:da i pentru D um nezeu n im ic nu e con lr ar f ir ii , nicimai pre sus de lire. deo arece El este cauza a toa tă viaţa.

Şi t rupuri uni te. C uvântul lui Dumn ezeu voieşic caşi trupurile noa stre să sc împărtăşească dc nem urire, dup ăcum spu ne A postolul. C o l i t rebuie cu aces t t rupim ui tor <ă \e im bm ce in nrm um e (I Coi. 15.53).

Stu i presus de f i r e . O spune aceasta pentru că numailui D um nezeu îi este prop riu să fie viu d upă fire (şi să deaviaţă).

Tratatele - lui Sim on . contrare. Zice c â Tratatele luiSimon sunt contrare dogm ei noastre care spune câ t iupulnostru va fi înviat şi făcut ne m un ioi. intrucâi acest lucrue co riliar firii (se ro le că e ra o t i t i j i u r , n Sinii 'H M agul u lăsat scrieri, in care susţinea panteismul, sau că nu e un Dum nezeu ma i presus de lume. t .t resă i tnie trupul Je.

prin aceast a a u to iu l se pre zin tă lu/rtji ca u t em e a l

Sfântul Pave! }î contemporan cu Simon M agul . n. trad.).Iar cei cc au vorbii împotriva lui Simon şi îl combat înacestea este Irineu. Origen. Ipolit şi Epifanic. D ar mareleDionisie dizolvă dumnezeieşte spusa lui Simon câ învierea trupu rilor e con trari firii; câci lui Dum nezeu nefi-mdu-i nimic opus, cum i ar fi ceva contrar firii? Iar asocoti cincva că din acestea văzute şi sensibile poalescoate dovezi împotriva cauzei necuprinse şi tuturornevăzute, adică împotriva lui Dumnezeu, e un lucru cuadevărat contrar firii; câci cum va răsturna ccle gânditeşi inteligibile cee a ce e m ai pre su s de to atâ sim ţirea şiînţeleg erea?

Vădită simţirii. Zice câ nu trebuie, pentru celc sesizate prin simţire, sâ nu c redem raţiunilor despre D um nezeu. care esie cauza nevăzută a tuturor. Aceastaînseamnă propriu-zis a spune ceva contrar firii: a negacele m ai presus de sim ţire penlru ceca cc c cu noscut prinsimţuri.

§3

Sau r a ţ i ona t ă s au s i m ţ i t oar e s au nu t r i t oar e . N otc azâ cum îm parte pe cele cu viaţa pa rti cipată; câ cinu m eşte sufletu l nostru un t 'cl de înce pu t al vieţii; deaccca c şi sim ţitor; câci sufletele sunt înce putu ri alevieţii trupu rilor carc încep sâ sc mişte prin ele: iarPute rile inteligibile şi sufletele no aslre suni fiinţe alevieţii: căci au fiinţa ca rc e v iaţă, ca pc o su bs tan ţăoarecare şi ca suport şi ca forma însăşi, care existăconcret; de aceea sufletele şi vivificâ trupurile, cum amspus; deci Dum nezeu es te încep utul tuturor ca Cel cc ccau za şi împ linirea vieţii noa stre, ca Ce l ce le susţineşi le împarte, ca Cel cc a rânduit deosebiri le întregii

v ie ţi , a l e cc lor in t e l ig ib i l e , r a ţion ale , s en s ib i l e ,crescătoare; dcci. fiindcă a spus mai sus câ şi soareledâ viaţă şi hrăneşte toate, sâ nu înţeleg i câ de la sine arccl accasta. ci din obârşia şi cauza lututor

Capitolul VII

§1

A/ai p resus de to atâ în ţe le pciu nea . Suni unii dintrefilosofii sirâim de realitate care nc spun că dacâ voiţi sâdeclaraţi pc D um nezeu m ai presu s de toa tă înţelepciunea

şi înţele ge rea . îl fac eţi neîn ţele pt şi neînţeleg ător. Lo rtrebuie sâ li se spunâ: D um neze ul nostru este mai presusdc toate cclc înţelese şi ex istente; dcci fie câ c cug etat denoi înţelep ciun e, fie în ţeleg ere, fie viaţă, fie ipo stas. fieex isten ţă co ncretă, fie fiinţă, este m ai pre sus de loaleacesiea. nu ca nepăriaş de acesiea (fiindcă accsta e unlucru lipsit de înţeles, căci cauzatoru l tuturo r cum n-ar fi

păr ta ş de ace stea ?) , c i pentru câ to ate , pro venin d din El.suni părtaşe la iniregimea lui: câci totul la care sc par-ticipă e m ai vechi decâl cc le din cl; dc aceea sc numeşteşi existent şi veac în sens principa l, şi t imp. ca Ccl cc afâcut şi veacurile şi timpurile: aşa trebuie spus deci şide spre înţelep ciun e şi v iaţă, pen lru câ esic şi Creatoru llor; câci dacâ am spu ne câ acesiea sunt altfel. Dum nezeus-ai afla înţelep tul şi înţeleg ătorul de pc u rm ă. cce a ceesle o îndrăzne ală a lor. nu a noastră. Sâ nu fie!

Soarele - ş i a l în văţă to ru lu i. Notc.i / , ică numeşte

211



soare ul sâu şi al Sf. leroici pc apostolul Pavel. Mainoieazâ cu m a înţeles Părintele spu sa A postolului. CâciG ura de A ur şi ceilalţi Părinţi au inţeles-o a ceasta de sprecrucc.

Ci esie un obicei al teologilor. Spusa câ e un obiceial teolog ilor sâ declare l ipsurile, contrare lui D u m nezeu . sâ o înţelegem astfel: voind a ceia sâ prezinte pccâ t c tu pu t inţa l um i na du m nez e i a s că , pen t r u câ

es ie nc ap rop ia tă şi nevăz ută şi cu ea nu sc poa lecom par a n i m i c , n i c i nem a t e r i a l . n i c i s ens i b i l , aunu m i t -o i m u ne i ic . c a : Ş i -t i p u s î n t u n e r i c u l a c o p er ă m â n t ( P s , 17 , 13 ) , c cca ce A p os t o l u l reda p r in :Ce l ce l iKi ii e. 'j le in lum ina neu pt opin t i i ( I Tim.6 . 161 : căc i dc ceea cc nu s e poa t e ap t op i a c i neva ,e s t e a s em enea cu î n t une r i cu l î n s ens de depâş i r e ;şi iarăşi: M in unată s-a fd eu t c unoaşter ea Tu d in p u n e a meu; s-u întărit foarte, nu pot (privi) Iu eu (Ps. 138.6);dacâ cuno ştinţa ne cu prin s! şi neînţeleasă a lui Du mn ezeue asemănătoare necunoaşter i i cc depăşeşte loa tâcuno ştinţa din cele create, ne cunoştinţa de spre Du m nez eu nu este lipsa dc înv ăţătură a înţelep ţilor cu p rivirela ccle du m nez eieşti, ci cun oştinţa cc cu noa şte prin tăcerecă Dumnezeu e necunoscut; la fel nunicsc ci întruparealui Dumnezeu Cuvântul chenozâ deşi c plină, mai binezis ma i mult decâ t plinâ. dc înţelep ciun e şi putere şimân tuire; dar nun tesc şi biruinţa prin cruce slăbiciun e alui Dumnezeu deoarece puterile rele şi nevăzute alediavolului au fosl destrămate prin moarte şi in loculm orţii s-a intro du s înv iere a m orţilor şi îm părăţiaceru rilor; in accst mo d şi înţeleg erea lui Du m nez eu,care intrccc lo atâ înţele pciu ne a şi ştiinţa oa m enilo r s-anu m it ,şi nebu nie a lui D um nez eu; ar pu tea înţelegecu leva spu sa accasta, cugetân d la eretici şi împ reun ă cu

ei şi la Elini, care i$i închip uie câ d ov ede sc prin raţion amente luate dc la celc sensibile că întruparea iui Dumnezeu. care a mers până la mo arte în iconom ia ci. a foslimposibila. Cugetând la ci . preadumnezeiescul Pavel astrigai plin dc u imire. O. ad ânc ul bi igăl iei j i al înţelepciunii lui D um nezeu , cut de ne i eiceiute su nt judecăţ i le lui! (Rnm 11. 33); deci ceea ce întrece toată putereaînţelep ciun ii create, nu e ega lă cu cu vinte le învăţate dela Dumnezeu despre nebunia lui? Fiindcă dacâ nupre cede cre din ţa, la m a nu poate fi exp lica tă prin cu vinte sau piu i dcn ions traţii luate de la cele sensibile.

La D u m nezeu su fe r in d contrariu l. Cuvân tul sufe

rind co m iariul (dvT tni'.ncnO oTC Oţ) aratâ o răsturnare;căci prin negaţiile care aralâ privaţiuni se ind icâd cp aşirealor in Dum nezeu : e ccea t e a spus în alt loc câ c înţelesuldc păşilor al negaţiei.

Ceea re se aralâ în ea con trar raţiunii . De luptpa tim a de pe cruce şi sp usa că D um neze u a pătim it cutrupul pare şi con irar raţiunii ţi ab surd , da r aceasta a arătatadev arul real. N otează cum înţelege Părintele spusaA po stolu lui; dar Gu ră de Au r şi ce ilalţi Părinţi au învăţataccasta despre crucc.

Le în chid em , gr e vc tA m ţiC VOI. în alte locu ri, intor-cându-le. adicâ invaluindu-le. Prin aceasla aralâ ca nutrebuie asem ănate cele du mn ezeieşti cu celc ome neşti.

A re pu te rea Am spus şi mai sus că m intea vuind sâînţeleag ă, iese din stne. co bo rân d la înţelesu ri; căci înţele surile sun t ma i jo s decâ t ccl cc înţele ge, ca cu getate şicu prin se , ca o im prăşlicre şi împ ărţire a unităţii m inţii lui;

căci m intea c sim plă şi fâlâ părţi, iar înţelesu rile foartem ulte şi împ răştiate şi ca nişte ch ipu ri ale minţii: pentru

accasta celc înţelegătoare ( iot voepo .), adică cugetătoare,

suni mai mici dccât ccic inteligibile (Ttov vorţxcov) saucugetate. Iar unire a minţii num eşte, cum o sp une în celeurmătoare mai clar. cea prin care sc extinde la ccle dcdincolo dc ea. adică intră in vederea lui Dumnezeu prinieşirea din toate celc sensibile şi inteligibile, ba încâ şidin mişcarea propr ie, ca să pr imească as t fel razacu no ştinţei du mn eze ieşti.

A cea slă (i n(e le pciu ne) nera ţionalâ . Aici lămureştemai depl in cum nebunia lui Dumnezeu e mărimeane cuprinderii (neînţelegerii) lui Du mn ezeu; câci spunecâ atâta timp c ât suntem închişi în celc sensibile, auzindde dog m a de spre nem aicrialitatcu şi sup rafiinţialitatea luiDu m nez eu, rătăcim; a stfel, a scultând unii învăţăturadespre Treimea singură închinată şi auzind unii despicîntrcirca ipo statică n eîm pâ rţitâ şi ned espărţită, îndată seîndoiesc, luând seama la corpuri care au nevoie de spa|iuşi dc d istanţe, zicând : cu m sun t trei iposta suri de sine şi

sunt n edesp ărţite? Ei nu şliu câ e o pro stie sâ speculezedespre Dumnezeu, despre celc dumnezeieşti şi despicalte m ulte lucrâri. pe tem eiul c elor sensibile; către ci ziceDomnul : D acă y-am spus cele păn,a n te şii j i nu crede{i, cum ve(i i iede de vil m i spune cele cereşt i? (loan 3.12).Şi dumnezeiescul Pavel zice câ: O m ul f iresc t sufletesc) nu prime şte cele ale D uhului. Că ci penlru el sunt nebunie (I Co r 2.14). Deci ccea ce e pentru oam eni nebunia luiDumnezeu sunt ccle duhovniceşti care trebuie urmărite;câci a num it înţelepciunea n ebu nie prin faptul câ nici oînţelep ciun e nu o poa te înţeleg e: e a e şi neraţion alâ şi fârâm inic. neex istând o raţiune sa u o minte care sâ o explicesau sâ o cuprindă.

§2

D in ea • ( pute ri le ) in te lig ib ile. No tează câ şi în alteloc un Pu terile suni inte ligibile şi înţeleg ătoare; şi c dreptcâ a celea sunt şi inteligib ile şi înţeleg ătoare; a ccstea suntord inele d e sus; ele sunt inteligibile întrucât su nt înţelesede ce le inferio are: iar înţeleg ătoare , întruc ât sunt şi altelemai înalte şi tind sâ înţelea gă pe Dum nezeu C el mai

pre su s de toate , pe câl Ic e cu putinţa. Hrăn ite de sus,hra ncsc c u înţeleg erea pe cci ce în ţeleg la un grad inferior.Su f l e t e l e no as t r e s un t n um a i î nţe l egă t oa r e ; câc i

înţelegân d spre cu noaştere pe cât po t pe celc superioare,nu au du pâ ele pc cine va înţeleg ător, ca sâ lie şi înţelese;câ sufletul dc după noi (cel animalic, n. Irad.). e fârâraţiun e şi lâră m inte; dat înţele ge rile m inţilor dum nezeieşti (ale îngerilor), nu co boa ră prin cu getări ca alenoastre la cele la carc (urcă) mimea noastră, din celeîmp ărţite, adicâ d in cuv inte sensib ile şi desfăşurate saudc la chipuri şi mu lţime, cce a ce înseam nă câ (minteanoa stră) adu nă d in cele m ateriale înţelesuri n emateriale, privin du-le (conle m plâ ndu-le) pc toaic in cel sim plu .

Inteligibile (voTyroti) înţelcg e-lc în raport cu noi: iar

înţelegătoare (v o rp a i l in raport cu Dum nezeii.

Sau din împăr( in N oi sun tem in împărţiri, adicâ însimţun; câci altceva e auzul şi altceva vederea şi la felcelelalte; şi primim c un oştinţa ce lur ce sun i din celesen sibile îm părţite pnn simţuri sau din noţiun i împărţite




pr in ace lea ca părţi; şi din învăţat uri îm părţite sau d in ce leînţelese, sau une ori şi prin raţiuni desfăşurate se face clarşi explicai c onţinutu l lor. Iar firile inteligibile araiănd închip înţeles toa te în aceste a, se lumin ează piintr-oînţelegere unitara şi cun oştinţa sim pla a adev ărului.

F. întipărită. Spune ca îngerii au puierea şi lucrareavenita din înţelep ciunea ma i pres us dc fire a lui Du mne zeu:caci dumnezeieştii îngeri au. prin participare, puterea lucrării înţeleg ătoare, prin car e se înţeleg pe ei înşişi şi cele cesunt; şi înţeleg ând înţelesurile în mo d v ăzător. au spus căsunt înţelesuri ale lui Dum neze u. Dec i au aceasta lucrareînţelegătoare adăug ată lor de la Dum nezeu, C auzatorul, şiînţeleg cele ce sunt in mod sup erior sulleielor. dacâ sufletele înţeleg ex isten ţele d in ex istenţele insele şi se întâ lnesc cu chipurile pc c are le cu ge ti în m od de sfăşurat şi scmişcă în cerc în juru l tu turor. D imp otrivă. îngerii înţeleg înmod unitar m ulţime a existen ţelo r (a celo r ce sunt) dinchipul dum nezeiesc- sadiL în ei şi nu sc împâ rţcsc in ( co nform iste cui împrăşlicrea va riaţi a existenţelor sau înccle sensibile, ca sufletele raţionale ; da r sufletele se în

vrednicesc îniruc âlva de m odu l înţelegerii îngereşti,imiiând pe îngeri, când. a dunân d înţelesul celor multeintr-unui, au totodală loale distincte înlre ele în modneconfumlat; au şi sufletele, capacitatea ajutată din afară,de-a înţelege , asem en ea îng erilor; d ar ace ştia înţeleg dinci înşişi şi în ei înşişi, ca unii ce suni asemenea luiDumnezeu (.)/ îngerii ş / sufletele tiu de Io Dumnezeu tupaciluteti de ti înţelege existentele. dur îngerii le înţeleg din ei înşişi, pe c ân d sufletele ieşind prin simţuri la ele. n. t r a d Acesiea despre cele intel igibile. Iar despreD um nezeu , cum înţeleg e El. ai (lămu riri) şi aici şi maisus. în al cincilea capitol, spre sfârşit: iar cele spusedespre sullcic. câ asemenea îngerilor adună într-unînţeles cele m ulte, se vor împ lini ccl ma i mult şidesăvârşit la înviere, când ajunse iarăşi în trupurile pro

prii . vor pr im i cunoşunţa desăvârşită a exis te nţel or. Iaracea «la o va a vea. în mo d d es ăvâ rşit. du pă cum a m spu s.învierea drep ţilor. Şt aşa . vom f i pururea t u Dom nul (JTcs. 4.17). Acum ved em ca in oglindă f i glu citură . ta r atunci /afi i către (t i[0 ( I Cor . 13 .12) . vom pr imicun oştinţa celo r ce sun i.

î n ch ip des făşurat ş i - in cerc. S -a spu s cc se inţelege

pnn in du p des făşurat în chip de sfăşurat (8l£l;o8tK5>i;)

şi în cerc (KUxXtp). adic ă sufletul om en esc n u înţele ge pni il r-o im âln uc to ta lă a m inţii cunoştin ţa dum nezeiască,

ci pu m ind ad evărata înţelegere a lu crurilor trecând d c Iao p.rne Ia alta. prin care. deşi c lipsit de v ederea îngerea scăa lui Dum neze u, adu nă înţelege rea despre cauz a ceaunica a celor privite în mod varial şi se învredniceşteastfel de inţclesunle îngerilor.

< \u) dobând eşte ceea ce doreş te Mintea dem onicădme şte din iraţionalitale eg alitatea cu D um nezeu , dar nuştie cum îi este cu pu tinţă să do bân dea scă accasta.nepăiinund prin lire neştiinţa, ci alegâ nd cu voia ceea cee contrar firii. Dar e de notat câ demonii. înmicât aunume. au d obâ ndit-o ac easia dc la Cel Bun: dar f acându -se neraţionali şi ncv iând sâ rămână ceea ce erau. au suferit

o c ădere din înţelepciune.Prin depăşire. Celc spuse despre Dumnezeu ca pr iv aţiuni, ca şi celc contrare , se în ţeleg pr in depăşire

Ş i loale celelalte (şti indu-le) dinlă untru: Nimeni sânu fie dus de ac esiea la cugetări absu rde, incăi sa spună

câ are în caiiiaic de cau zâ şi relele în sine în mo d anticipatsau sâ conchidă din accasta câ e cauzatorul lor; câci nudespre acestea esie cuvântul Părintelui; câci el a arătatmai înainte câ râul nu c nici existeni. nici în ccle cc sunt;ci c uv ântul lui esie de spre celc ce sun t în fiinţă, ca îngeriişi celelalte creaturi, prccum a spus şi înainte, a cărorcu no ştinţă nu o a re din faptul câ le înv aţă cu m suni;

aceasia a arăiai-o zicând: N u a flâ nd i e le ce sun t de Io ce le ce suni, şi: nu priv ind în mo d special pe fiecare, ci caFăcâ tor al loi. are m ai înainte cu no ştinţa lucrurilor sale.ştiind cu m Ic va adu ce la existe nţă şi pe ntru cc ţinie; şi câabaterea dc la accslca şi lipsa sau ncimplinirca lor şinep utinţa pro prie le va adu ce râul, pc carc-l face lipsa aceea ce c confo rm firii sau contrarul firii; în acest scop adat pilda luminii; câci prin lipsa accsicia se face prezentîntune ricul, care a re drept cau zâ ab senţa firii luminii, prccum şi de prinderi le lipsuri lo r care îl în tăre sc pc ace staşi carc sunt, cum ar zice cineva, cauzelc mai accentuateale lui. Părintele vorbeşte deci aici despre cele făcute deD um nezeu spre aducerea lucru rilor la existenţă şi despre

firea fiecăruia din acesiea. ba spu ne câ au şi preexistat inD um nez eu prin p reştiinţa lui şi prin faptul câ Ic-a hotărâtde mai înainte.

A re de m a i în ain te - fi in (a . Cunoaşterea are de maiînainte şi a con cep ut de m ai înainlc fiinţa.

Precum ş i lumina. E o com paraţie potrivită; câci precum dacâ cin cva ar pre su pune lu m in a aceasta văzu tăcâ arc minte şi raţiune, ap oi am înlreba-o pe ea decuno aşte întunericul, ca ar spune câ î l cunoaşte dinaintede-a se fi fâcut întunericul, dar îl cunoaşlc nu din experienţă (câci cu m ar cu noaşlc lumina întunericul? Fiindcădc e lumin ă, nu va fi întuneric), ci îl cu noa şte întrucât e

lum ină, de a ceea şi ştie câ dc-şi va retrage propria lumină,nim eni nu va vede a - aşa şi Dum neze u are în Sine. încal i tate dc c auzâ. cu noştinţa tuturor , nec âşugând -oaceasta prin experienţă, prctinzându-sc astfel câ laaceastâ cun oştinţă Dum nezeu ajunge mai târziu sau câînainte nu cun oştea Dar notează câ întunericul estecauzat, apărând din l ipsa luminii , ceca cc este contrarManicheilor.

D esp re în tu neri c . întunericul nu se cunoaşte dinaltceva ci din lumină.

Ş i nu - d i n ce le ce s un t. O bscrvâcum zice câ Dumnezeucuno aşte cele cc sun t nu din cun oaşterea tuturor, ci din a sa.

precum lumina cun oaşte ale întuner icului deşi nu are nim ic

din întuneric în sine însăşi. Accstea s-au spus în multe teluriîn capi to lu l V: cum Dumnezeu cunoscându-se sauînţelegâ ndu -sc pc Sine. înţelege sau cun oaşte cc le ce sun tca din modele.

D ec i n u (a re ) D um nezeu . în Dum nezeu nu e nimicîndoit, fiind cu totul simplu şi mai presus de tot cc esimplu.

C ă c i - ş i în geri i. Caci îngerii ştiu cele dc pe pământnu întălnindu -se pn n sim ţuri cu cele sensibile, ca noi. ci

pnn pute re a în ţele ger ii prin car c se înţeleg pc ci. cum se po ate vedea din Scriptu ră, dc pildâ de la Tohte. undearatâ câ dumnezeiescul Rafael a spus fiului lui Tobic sâ

un gă cu fierea pe ştelui pr ins albe aţa oc hilor tatălui săuivită (în ci) din găin aţul un or păsări; câci n-a r putea socoticinev a câ îngerul a învâţai m edicina c u ostenea lă, dar şiîngerul din Judecăto ri , scoţând pentru G hedeo n foc din pia tră, nu a ştiu t prin sim ţuri , ca noi. desp re foc câ e

213




arzător, ci d in c cca c e i s-a arătat dc sus; aşa şi celelalte;iar dac â ar întreba cineva: şi cum vor sim ţi diavo lul şiîngerii lui focul v eşnic, i sc va spune la locu l po trivit. Darşi la D anie l. In capitolul despre Baltazar. îngerul carcscrie ştie litere, fără sâ fi învăţai. Dcc i noteaz ă câ n u p rinsimţire lc vine în ge rilor cuno ştinţa cclo r sen sibile, nici nuse folosesc ei de organ ele simţurilor, ci de pu terea şi fireaminţii.

S3

Pe lângă aces tea trebuie cercetat . Discută cumcunoaştem pe Du mne zeu; şi spun e cu dreptate câ firea luiDumnezeu, ca ceea ce este. n-a fost cunoscută vreodatăde careva dintre creaturi, nici prin cunoaştere, nici prinvedere; câci prin acestea ne apropiem dc ccle necorpo-rale; dar Dumn ezeu se cunoaştc din rând uialac reaiurilor;căci dacă, dup ă Apo stol, frumu seţea creatur ilor vesteşte pe Creator ul ad ică pe Făcăto ru l, din cre aţie , pe dreptcuvânt ordinea existenţelor oferă cuno aşterea C elui ce

le-a rânduit; căci cele ce sunt, adică chipurile lor, şifăpturile tuturor in pane, ca cetele îngereşti şi loate celesensibile, sunt ch ipuri şi asemăn ări ale raţiun ilor (ideilor)dum nez eieşti; sau mode lele lor sunt înţelesu ri eter ne alelui Dumnezeu, penlru care şi după carc au fost toate inHl. nefiind altccva decât El; şi au fosl aduse de El laexisten ţă; câc i z ice şi în Apocalipsă prcadumnezciesculloan, câ unul din în gerii cei ma i vechi i-a spus lui că toaieerau şi s-au făcut, num ind prin ace asia ideile (raţiunile ),fiind câc rau . dar şi chipurile şi asem ănările raţiunilo r sauale modele lor , care , t oa ie . s - au l acul . Câci ce leinţelegăiuare sunt chipu ri ale celo r inteligibile, pre cumcele inferioare ale cclor superioare. Deci Dumnezeu secunoaşte prin înlăturarea tuturor în sensul depăşirii lor(Dumnezeu e scos din cete ce suni. nefi ind nimic din cele create de El . ci fun d deasupra tuturor in m od neg răi t, n.trad.).

D in fi r ea lu i Notează ceea ce e potrivit pentruapărarea dre ptei c redinţe.

Şi av ând chipurile. Aici trebuie înţelese prin mo delecclc mai înainte hotărâte de Du mne zeu, ale căror chipurisunt rezultatele creaţiei. Iar cele mai înainte , rând uite.Apo stolul Ic-a num ii hotărâri de mai înainte, spun ând înEpistoli i câne Efesent: Dupâ hotărârea (sfatul) mai înainte de vea curi (Ef. 3.11). D eci Dum nezeu sc cunoaşte

in loate făpturile, ca me şterul in cele me şteşugite. D ar edespărţit prin fiinţâ cu totul de toaic; şi dc aceea, fiindnecunoscut în ccle meşteşugite, se cunoaşte din această'nec unoa ştere, precu m şi din înţeleg erea cun osc ătoare şidin ştiinţa făpturilor Relu ând a ccstea. a adăuga t la elecele urmaluare. Deci şi idei le a nim alelor sunt în D um nezeu, ca şi ale luiuror cclor dupâ f i re în general ;câci cele de aici suni ca nişte s im ulac re şi asem ănăr i p arţia le a le c c lo r de aco lo ; fi in dcă to a te c c lc d e a ic isunt s im ulacre a l e cc lor de acolo ; pe nt ru câ suf l e tu le şi chip şi asemănare a ideii .

Ş i D um nezeu • pr in cunoştinţă. Cum se cunoaşte

Du mn ezeu prin ce le contrare şi prin afirmări şi ne ga ţii, oaratâ pnn explicarea lor. Câci dacâ a spus şi mai sus. în pr im ul c ap itol, c â n im ic nu re dă fiin ţa lui D um neze u, niciînţelegerea, nici atingerea, n ici înch ipuirea, nici o pinia,nici câte le-a spus acolo şi aici, pe care le-am şi explicai

acolo, acum spune c â şi prin cele neg ate acolo sc cu noaşteD um neze u, dar nu fiinţa lui; şi iarăşi câ nim ic nu are Eldin ac cstea spre înţelegerea lui; de ci în cali tate de cauz âa tuturor se cuno aşte din cele din El ; dar ca Ccl ce nu enimic din cele din El . răm âne n ecu noscu t din toate: darcum se cunoaşte şi prin neştiinţă, o spune şi aici şi s-aspus şi mai sus, în capitolul II.

D ar nic i n u se in ţe lege. Câci p rin cele create înţelegem,

ne atingem de ştiinţa lui. ştim câ există D um nezeu . D arcincesie Du mn ezeu s au cum sau cât dc ma re. nici nu înţelegem,nici nu-l nu mim , nici nu cu prind em prin m inie sau simţire.Asem enea acesteia este şi spusa: Dum nezeu este în toate şinu esie în nimic din toate.

î n t r -o uni re ma i presu s de minte . Notcazâ câ princele spuse a indicat vederea (contem plarea) lui Dum nezeucea mai p resus de minle.

Căci ea es te du pă Scr ip tură . Aceasta se spune şi înînţelepciunea lui Solom on, u nde se zice câ înţelepciuneaeste meştera ( lucrătoare») tuturor (înţcl. 7,21); şi înPilde, unde se spune dc câtrc înţelepc iune: Eu eram la

D ânsul cea a n e to cm eam (Pild. 8.3 0); şi la D avid : Toate le-aif i icu t intru in[elepcntne (Ps. 103,25).

§4

D u m n ezeu C uvân tu l. Despre Dum nezeu Cuvântul ;şi pentru ce sc spune Cuvânt şi ce însemnează aceastănumire; aici se urată o singură cauzâ pentru carc scnumeşte Cuvânt: pentru câ are în Sine cauzele tuturorcclor cc sunt: căci raţiunile între gii firi sunt în El. ca Celce e cauza întregii creaţiuni; fiindc ă prin El su nt toate;câci ideile şi modelele din El nu sunt altele în altul, ci

înţeles uri şi raţiun i eie m e c e fac ţoa le; şi firea e raţiune ,având o cauzâ in ea. o dată cc n u in de şert şi degea ba sunifirile existenţelor. îl numeşte pe F.I Cuvânt (Raţiune) şica pe Ccl ce sc mişcă in loate in mod ncîmpicdicat şistrăbate prin toate p ână ta cclc d in urm a. cum se spune inEpistola către Evrei: Că ci viu este Cuv ân tul i i lucrător şi celelalte (E vr. 4.12).

A ce s tC u vă n t - esl e. D um nezeu Cuv ântul , f iind însuşişi în m od real a dev ărul, pc drep t cuv ân t este şi cu noştinţasimplă a celor ce sunt.

Câci dacă ş t i in ţa une ş te . L ăm urind c uno şt inţaadevărată, vede în ea pe insuşi Dumnezeu Cuvântul,H ristos lisus; şi spun e că cun oştinţa une şte cu ad evâ ral

pe c ci c e c unosc şi cc le cunosc u te . Ş i Eu cunosc o il e Mele şi su nt i tm o s a t t d e e le . p recu m M ă cuno aşte p e M in e Tatăl ş i Eu cunosc pe Tată l (loan 10.14-15). Căci pre- .cum cuno ştinţa, cun oscân d cee a ce a v oii sâ cunoască, seuneşte cu ceea ce cunoaşte, ne mai având o îndoialădespre aceasta şi ne mai llind sfâşiată in alte şi alte părerişi ne statornică şi de ven ită de ac eea n eştiinţă, fiind că nus-a conv ins câ cu noaştc. la fel credincio şii un iţi princrcdin(a cu I l i istos cel cu nosc ut, carc este D um nezeuCuv ântul, şi avân d crcd inja în El. au cred inţa atolsiabilâşi neclintită în c clc cunoscu te, anum e câ au cun oscut pcDu mn ezeu şi au fost cuno scuţi dc D um nez eu ; şi aşa au

icşii din n eştiinţă, care am sp us câ de zbin ă şi ru pe şi mişcăspre alte şi alte îndoieli , ca necunoscând ce trebuie sâcu no asc ă; ci se a flă in s igu ran ţă. înc red inţaţi prin cre din ţăcâ au cunoscut şi s-au unii prin aceasta cu Cel cunoscut.Dar cel ce se allă în întunericul neşiiinlei. dupâ Apostol,

214




clătinat de rătăcire, e pur tai de orice vânt al nestatornicieiom eneşti, ca cci ro sto go lii de valurile mării (câci ţiaceasta o spun e Ap ostolu l, cf. Ef. 4.1 4) şi îi soco teşte pecci cc cunosc stăpânili de n ebu nie, cum a spus şi Fest luiPavel care bine vestea cu noştinţa du mneze iasc ă: Eşti nehun. Pavele (Fapt. 26.21). Ccl c unoscător şi cu adevăratcreştin, ca unul ce a cunoscut pc Hristos şi prin El acâştigai cun oştinţa lui D um nez eu, a dică cuno ştinţa un i

tară a adev ărului (câci cu no ştinţa sim pla şi ne com pus ă cunitară), a ieşit din lume, nemaifiind in părerea şirătăcirea lum easc a; ci se cun oaşte pe sine treaz şi eliberatde necred inţa m ult rătăcită; de acee a şi moare în fiecarezi pentru adevăr, nu numai primejduindu-se de fiecaredată pân â la mo arte pe ntru ade văr, ci şi m urind neştiinţei,dar vieţuind cu noştinţei şi m arturisind u-se c reştin.

Ca uza - împă rţirii. A num it cauzâ a îm părţirii

(S iaip co f.co ţ) părerile neîntem eiate şi mult împărţite.

Locaşul, gr. COTÎOtţ. C asâ. loc uinţă.(Cunoştinţei) unitare - a - creştinilor. A declarat

unitară (e v ia ta v ) c redinţa noastrâ. ca fiind cuno ştinţa

simpla şi cu a dev ărat ne râtâc itâ a existenţei.

Capitolul VIII

$1

Ca putere. în cc sens se zicc de Dum nezeu c â r putere.Ş i d o m n i a . C a D om n u l P u te ri lo r, a ces ta esi e

împăratul slavei (Ps. 23,10); şi: D om nul P ute ri lo r e cu nm. ajutorul mistrii Dum nezeul lui laco b (Ps. 45 .11).

D e o s e b in d - o d e P u te r i l e . D e o s e b i n d - o

(dipo piC ovc sa). adică disting ând -o şi desp ârţind-o.

§2

Prin puterea neclinti tă, gr. Kaxâ 5\)va( i iv aicXl-

TOV. A num it-o neclintită (ctK X uo v). adicâ necoborâtădin vârful ci; câci nu clintindu-se Dumnezeu din puterecreează, ci fiind nemişcat şi neîncovoiat în tăria lui pro

duce existenţele; poate ii spune neclintit (OtKXciTOV) şi

ca neînchis (|irţ KXeiO|i£VOV); şi adaugă şi nemărginit

tdjl l 'pioptcsiov); căci nu se închide, ca neputincios înceva; ci sc deschide pururea in puterea lui. puterea luiDumnezeu fâcându-lc toate.

întăreşte şi slăbiciunea. Slăbiciune numeşte trupurile acestea m ateriale şi pămân teşti, pc carc le num eşte şiultimele ecouri, cum am spus de m ulte ori mai sus, penlruîmpărtăşirea. în chip obscur şi după capacitatea lor. de

pu terea lui D umneze u. Ş i de sp re trupuri le noast re a spu s:h u i t - le pol in C el ce mă întăreş te pe mine. adică in

Ih is to s , (Filip. 4 .H ). a ccasia sc poale vedea însă şi încelelalte a nim ale, c a in ţân ţari şi in m uşte şi in ce le ca ele.întrucât şi aceste an imale atât dc slabe şi repede picritoare

po l fi ta ii pn n acele lo t. fii nd îm pute rn ic ite d e D um neze ucare le-a făcut; dc aceea Dum nezeu zice şi prin dum neze iescul pro oroc loil desp re lăcustă şi gâ ndac şi omidă:

Puterea meu cea m are: câci atotputernicia lui Dum nezeuajunge p ânâ la aceste ch ipuri minu nate şi prea ad c\ ârate.Dar a ceasta o vei afla şi in cele n einsu fleţite. privind înierburi şi plante şi metale puterile odrâslitoarc şi folosi

toare; şi celc m ai mu lte sunt fragile, iar altele tari şi dureca diam antul. Ş i altfel: num eşte slăbiciune împuternicităin acestca. pe celc mai slabe dintre animale, întrucât au pute rea d c-a Ti cu a dev ăra t; sau tre buie so cotită s lăb ic iunefirea ne însu fleţită şi cu totul n em işcată, ca re a p rinţii dela Dum nez eu p uterea fiinţialâ. adicâ pu terea de a fi îngeneral.

§3

Şi de e îngădui t. Ad icâ nu e ra cu putinţă de a fi cevaîn general, de nu arc ca suport puterea dumnezeiască.

Puterea de a f i o are. înţelege prin putere nu num aităria dc-a subzista; ci in dică prin ca şi capacitatea dc -a fiun an um it fel de pu tere. Iar răspând ire a puterii numeşteieşirea proniei lui Dum nezeu şi a bun ătăţii lui la ccledin afară spre cele ce sunt, pe nlru a aduc e cele ce sunt laex istenţă. Şi indică prima p utere a cc lor ce sunt; acesteasunt existenţele in teligibile şi netrup eşti. ca n em uritoare;dar îm preu nă cu celc inteligibile trebu ie socotite şi celeînţele gătoare , nu m ite acu m s uflete şti şi raţiona le; căci

raţională este m intea, datorită căreia sufletul prin co ncesie e numit dupâ îngeri. Apoi inferioară sufletului cnum ită puterea sim ţitoare, a ne cuvân tătoarelor însufleţite; apoi cea vitală şi vegetală, a tuturor ierburilor şi

pla nte lo r, prin carc în flore şte via ţa vegetală; dupâ toate,c p utere a fiinţialâ (de-a f i în general , n. trad ), adicâ acelo r neînsufleţite, cum sun t me talele, cele pământeşti,ca re. dâ nd subz istenţă, face sâ şi dureze în ex istenţă şi dâ pute re a în su şirilor calde sa u reci sa u amcstccate; pc ceadc-a fi dc folos sau de un anumit folos. Şi puteriledoritoare, d e-a p utea voi pu rurea (ce lc raţionale) şi de-a

poft i, tot D um ne ze u Ic d ăru ieşte; şi El le îm pute rn ic eşte

pc cele unite pr in afecţiu ne şi com unicare ; şi sem in ţeletuturor sau elementele carc se mişcâ spre întâlnire prin potr iv eala din tre ele şi sp re am es tecare şi sp re blândaapropiere; astfel le duce pc ccle sensibile identice sprenaştere. D e la El au putere a ace stei uniri şi a amestec ării,celc cc sc unesc prin afecţiune, precu m am spu s; dc la Elc şi pute rea elem en telor cc se mişcâ spre difer enţiere şide spărţire, ca astfel distinc te sâ se mişte spre n aşterileanimalelor, plantelor şi cclor ca ele; accastâ putere adistincţiei sau a dcspâilirii o primesc d e la Du mneze uspre a e xista şi a se naşte spre ex istenţă celc dc chipu rideosebite. A arătat deci asemănările, distincţiile, unirileşi alcc ţiun ilc şt a num it unirile chip uri con fun da te şi

ncam cstccate prin distincţie. N oie azâ câ şi do rinţa însăşio au puterile îngereşti dc la Dumnezeu.

§4

Şi - să (poală) f i acestea. Firea celor cc sunt cereexistenţa nu prin pro prie alege re, ci din necesitatea şifolosul existenţei; şi aceasla o sp une zicând câ pu terea dea cerc ex istenţa în m od n ece sar e de la f iinţa du m neze iască şi atotpute rnică.

85

H unel e direcţ ii , gr . e u G rţio o u v ai; . Direcţii bunenumeşte aşezările şi rânduielile drepte şi frumoase alecieaţiunii. dar şi ale unităţilor şi simplitâţilor îngereşti;

215




sau numeşte unitei (£v<J6c«;) simplitâţiie fiinţelor lor.nelrupeşti şi nem alenalc . No tează câ spune şi de stelecâ sunt pentru veci.

Ş i r ându i e l i l e - neschimbate . Fi in ţele c crcşt ineschim baic sâ nu lc înţelegi aşa. penlru c â sun t eterne;căci ele suni dup â cu m s-a scris, duh uri sluji toare (Evr.1.14): ci înţelege ne sch im lw ea ca pâzirea m argin ilorimpuse lor. Iar înaintare a timpului numeşte lungimeaacestuia şi mişcarea lui înainte: iar distincţie înseamnărevenirea tim pului sau orelor ia aceleaşi: de a ceea a nu m it

şi <Y/1 imn nhiţ ie lOV VC Xi ţaq) mişcarea timpului sau pro gre se le tem pora le , m işcâitlc st ele lo r şi pla nete lo r car csc cfcclueazâ in intervalele dimrc douăsprezece aşa nu

mite case. lar restabiliri (dn OK OtT OO Tâc flţ). rev enirilela un punct după plecarea dc la el; de pildă soarele sem işca străbătând înir-un a n distan ţa dc la aşa zisul b ei-

bcce pânâ (revin e) la a ce laşi, ia r luna o face a cc asia v re m ede o lună şi celelalte cinci în alt timp : câci din acc stca scm ăsoară timp urile

Şi • puter i le focului Adicâ alo eterului Vorbeştedespre celc patru elemente şi spune că pământul nu stâ pe nic i o temel ie; iar Sc riptu ra zicc câ s-a în te m eia t pcape (Ps. 23,2).

(Puterile) fun ţiale . Poate fiinţialc sc zic şi toate celcneînsufleţite şi nesim ţitoare sau se n um esc aşa de la ti ft.

Ş i - îndumnezeirea. gr. OecociV. Sc îndumnezeiescdrepţii şi îngerii du pâ c uvâ ntul: fu i am zis: dum nezei .sunteţi (Ps. X1.6),

Vreo afirmare. Numeşte afirmare (OcciV) aducereala existenţă. Cel n ep ărlaşde pu teie nu este nici în cre aţie.

§6

D ur sp une m a g u l l' l in m Sc vede de aici vccliimcaacestui sfânt bărbat. Căci cun oaşte ce lece Ic-a spus mag ulHlinia. care s-a op us Sf. Pavel în Cipru şi de care a min tesc

I-t iptele Sl~ii<[iltn A posto li (fap t. 13.8). To tuşi A rahia arem ulţi asemenea lui Elim a. carc spun către noi zicân d calisus Hristos. Dumnezeu Cuvântul, a pătimit cu trupul

penlru noi. dar n u cu dum neze irea: d acâ nu prim iţi c â Ela pătimit cu du mn ezeirea , cu m a voii. Tăceţi pc D um nezeu ne putincios, zicând câ n-a putut sâ pătimească cudumnezeirea, deşi a voit; către aceştia trebuie spus câDu mnezeu n-a voit accasta. având în ce sâ p ătimească,fiind contrar firii sâ pătimească dumnezeirea, care este

pr in fire nepărtin itoa re . O bse rv ă cum explică spusa apostolică: N u poale D um neze u să se neţr p e Sute în su ţi (IITim. 2.13).

Căci negarea sa. C eea ce spune Elima. magul, râzândde dum nezeiescul Pavel. caic a spus câ Dum nezeu nu se poate nega pe Sin e în suşi şi (c re zând) câ e cu neputinţăca Pavel sâ arate câ Dumnezeu poate ceea ce voieşte,adicâ sâ sc nege pe Sine. m arele Dionisie o rezo lva Toanefilosofic. Căci zice c i Dumnezeu este adevărul, iaradev ărul esie ceca ce esie; iar minc iuna, ca ne subzistentâ.nu indica ceva ce esie; dacâ deci Dumnezeu sc va nega

pe Sin e, ad ev ăru l fiind m inţit, devin e cev a ce nu est e. dar

cum sc poate întâmpla aceasta'. ' Deci nepuunţa de a senega. atr ibuită lui Dumnezeu este semnul puterii negrăite. Căci a zice câ se poate nega e asem enea cu a zicecâ D umn ezeu sc poate Tace pe El să nu fie Dum nez eu, ci

sâ treacă in non-ex istenţâ, lucru c are un eşte impo sibilulcu blasfemia; cum deci se va z ice Ce lui ce es te câ nu es te?Dcci Dum nezeu nu poale aceas ta, adicâ es te dc nccugelalc i El nu este sau nu sc poate adm ite câ El nu este: deci anu putea fi Dum neze u, nu c cu putinţă; câc i precumlumina, ca lumină, nu poale fi întuneric, aşa şi accsteasunt cu neputinţa lui Du mn ezeu , pentru ădevârul dene dispre ţui t ; as tfel dcci D um nez eu nu po aic, pr in pri vaţiu ne, sâ nu se ştie pc El sa u să nu fi experi at cev a.

Ceea ce esie nu ştie ce este acee a de -a nu ş ti , sau de a ignora. El nu ştie sâ nu şlic pru l priv aţiun e; câci n eştiinj»c p rivaţiune, n u c cv a ce sub zistă, ci e în a fara fiinţei; câcic o l ipsă a ccca cc trebuie sâ f ie. D cci e l ipsit Dumne zeude neştiinţă şi niciod ată nu ştie sâ n u ştie. D ar daCS amspune câ Du mn ezeu nu cu noa ştc n eştiinţa prin p rivaţiune,neştiinţa ar {ine de fiin(a lui, neştiinţa lui ar li fiinţialâ; şiDumnezeu ar fi întuneric; căci neştiinţa este intuncric; aşavei înţelege în mo d înalt şi cuv ântu l; nu p oate sâ mintăDum nezeu; şi: nu po ale face Fiul nim ic de la Sine. dacâ nuvede pe Tatăl făcând; aceasta e asemenea cu a zice: e cunep utinţă sâ voiascâ altele Talâ l şi altele Fiul. Câ ci un a este

voinţa Treimii închinate dup ă dum nez eire; nici nu ignorâmcâ Fiul lui Du mneze u şi Dum nez eu. U nul. din prealâudaiaşi prea neprihănila Treim e, tac ân du -sc om . a luat voinţaom cnc ască naturală şi fără de păcat.

Şi a nu f i nu es te. N ega ţia p usă co ntra n ega ţiei esteafi rmaţie. Dc cicc lce z i ce ca an u f i nue s te in Dumnezeu,dedu ce ex istenţa lui. A stfel de ci zice câ nu poale sâ nu

poară şi. la fe l. nu Şlic sâ nu şlie , d in care se ricducc c i EIîn mod sigur şlic şi poate; dar bine a adaus aici; prin

privaţiune', câci nu sc zic prin de păşire, ci prin priva)iunec âJ )u pun te şi nu şlie.

«7

/•-.•sie s ocotit ia răşi dre pta te . Prin ce este Dumnezeu

drepta te’.’ De finiţia dre ptăţii e v irtute a carc împ arte dupâvredn icie sau luc rarea pro prie a părţilor sufletului sau

măsura (me dia) intre prea m ult şi prea p uţin sau deprindereade a înfăptui a egalităţii sau dep rind erea alegerii folosuluicom un sau ştiinţa celo r ce tre bu ie şi nu trebuie distribuitesau a am ândurora.

D efă im a. Despre cci cc grăiesc nedrep tate împotriva luiDum nezeu, cum zice Psalmistul (Ps. 74,5). spune ccea cese potriveşte aici. arătând aiureala cuvintelor lor, câci

văzând unul că ne mişcăm prin nui. adicâ liberi, şi nu nestăpânim pornirile pro prii, pe ntru ce , zice, am fosl făcuţiliben şi r>u suntem mai degrabă înipicdicaţi prin lipsa dcv ointâ sâ păcătu im, ci igno ră câ prin a ceasta v or să fie pietremişcate de alţii; şi av ând n oi tm pu ri p ămân teşti, de ce. zic.nu lăniân en i identici, adicâ nesch im ba ţi, fiind nemuritori,chiar da câ nc folosim de c elc m ateriale şi trecătoare; accastae propriu celo r ce nu cun osc fue a celor sensibile şi inteligi bile şi bolesc dc m ultă naţio nal itate : câc i tru pul nost ru fiindmaterial şi .schimbacios.in m od cuvenit avea nevoie de cele

asem enea , adicâ de ce le trecătoare şi materia le: iar sufletulfiind creat nemaiert.il şi nemuntoi. in mod cuvcnil are

libertate din pricina asemănării cu Dumnezeu: acesteancîntclegându le. bârfesc providenţa dumnczciascâ înam ândou ă privinţele, deşi văd acca sia marc şi bunâ râ vduială; aceasta aratâ ca atribuie cele ale unora altora.

216




(Y/or ce se mişcă de sine. gr. aijTOMvr|TOlc. Adicâcelor liberi,

§8

D ur a r pu te a sp u n e cin eva. C alre cei ce zic: cum nuc nedrept D umne zeu, ingâduind c clor netrebnici sâ facâ

rau c elor d repţi? Altf el . Aici nc d j o obiecţie .1 altuia; câci zice: «/• pateu sp une a n e v .i şi celelalte, şi rezolva problema inchip evlavios ţi cu iubirc dc D um nezeu; căci aralâ pentrucarc cauzâ inguduie Dumnezeu, drept f i ind, sâ f ie nedreptăţiţi oa m en ii ev lavio şi de c ătre ce i ned repţi şi lacom i(caci ved em m ulţi drepii supo rtând p agu be, fie in bani,fie in lu crur i. dc la ce i ned rep ţi şi lacomi*: şi răspun de inchip drept: câci spune ca cci cuvioşi sâ nu sc supere pe nlru cele păm ânte şti şi ireca io .ire: fi indcă în ace st caznu ma i sunt ctivioşi; întâi trehuic să cau te cele cu adev aratvrednice de iuliii şi dumnezeieşli; caci iubind banii, numai sunt cmioşi. Şi s-a dezlegat întrebarea; accasta o

spune dumneze iescul Pavel: D e ce nu su fe ri ţi m a i bine ui fiii nedreptăţiţi |t Coi, 6.7), cerând sâ nu nc necâjim

pentru cele lumeşti; şi iarâşi vorbind dc iubire ad e D um nezeu, penii u caic nu poate fi nici nedre pta te, nici lăcomie, zice: Cine ne va /ie un i de iubirea lui Hr istos7 Vreun net a: Sau \re o strâmtorare (Rom . 8,35)? şi cele unn.Hoare. Iar îm păt im iţi n u m e şte pe cei a li p iţi de ccle m a te ria le

(/ipo ciiX utx :) şi preo cup aţi de cele pământeşti; trebuie

sa alegem (n apr i> 8o M |iCÎo0 cn ) ceca ce pare mai puţinimportant.

Ue virtuţile îngereşti. Bine vorbeşte şi dc virtuteaîngerilor, ca şi de a lui Dumnezeu, dupâ cuvântul: a

acopc ni cerurile virtutea lui; şi dum nezeiasca p rovidenţal.is.1 sa fie nedreptăţiţi cci cuviuşt in privinţa lucrurilormateriale, ob işnuin du-i pe ei cu d oruiţa cclor ma i dum nezeieşti

De im pătim ir ea de cele m ate riale . Observa cumspune câ a nu se iinpâtuni de lucrurile materiale indicâ bărbăţia: c aci cei ce se ro bcs c p atim ilor lu m eşti şi itupcşuse num esc in m od c uve nit afemeiaţi. Şi dreplaica du m nezeiasca nu voieşte sâ nc dc/mienle şi sâ slâlieaseâcineva prin acc stea. ci ne o bişnuieşte cu d ispreţuirea lor.dupâ spusa: Pe cel ie-l iubeşte Domnul. i l ceartă şi biciuieşte p e tot fiu l pe i tire-l pi une şte (Evr. 12.6»; deci,ce '1Cci ce au b ogăţie, nu sun i iubiţi de D um ne zeu ? Veispune câ in primu l râ nd nu bog âţia in sine este rea. ciimpâtimirea dc ea şi reaua ei folosire; apoi cunoaşteDumnezeii pe cci slabi dimrc noi şi voind sâ-i duca spremântuite, le da şi bani şi slava, neignorând ce sunt; cacii. uin i ar ignora Cel ce ştie toaie înainte dc-a se face? D ar o lace ca sâ nu avem nici o apărare. dupâ Apostol: U e ateea eşti fard apăiiue (cuvânt de lâspstr.si , omule (Rom. 2.1); şi iarăşi: A ve m a ilnere u m ure . p u tâ nd sâ sufere i u noi in slăbiciunile noastre (Uvr. -4.15).

Sâ nu -i ( lase să se) m oleşească, gr t o (îfţ OcAyr.IV.A-i moleşi iriseamna a-i amâgi prin plăceri. Dar scînţelege şi simplu a-i îndulci.

De ce le m a i b une. De cele dorite. XesUibitu st ato rn ic ie . Numeşte neslâbna statornicie

i (i |i dXtKTO V o iâ o tv ) r ez i st enţa ho tărâ tă f aţa dcdulceţile pămâ nteşti şi ne înco voic rea spre cele m ateriale

pnn isp iie .

§9

(Ca uza) lucrării sate - in luate. gr. TÎjş CV xoTcoXot.; iSionpayiac. A numii făptui re propr ie (iSioiJl p a y (a v ) mişcarea proprie a fiecăreia dintre existenţe,

potr iv ii firii ; câci nu e ste c u pu tinţă oam enilor a face cclcale înge rilor sau apei celc ale focului şi invers. D e cele re le Sâ nu înţeleg i aici cele rele ca vreunele

din c reaturi, câci nimic în ace stca nu c râu: ci păcatul, carcsc iveşte din alegerea no astră prin p rivarea de bine. DarDumnezeu nc atrage din acesta, dacâ alergam la El.

N ecli n ti ţi in ei in si şi - de rele. Acestea socotim câ lespun e desp re ccle sen sibile şi aliate în creaţie. întrucât le păzeşte pe toate in buna lo r rânduia lâ ; câci n ic i un a dinele nu s-a schimb ai, ci au răma s aşa cum au fost crcatc.

Acc asta aratâ câ sunt neschimb ate (dţlC'CâpXtyca) sauneap lccatc spre cele rele sau câ le-a fâcut pc ele vrednicede ales, sau că nici una dintre ele n-a ieşit din starea ci.sau nu s-a mutat spre cele inferioare. C âcic crul şi păm ân tul şi cclc din ele au râma s la fel: iar lucrarea străină a ehminul-o şi păze şte nesc him bate în su şi ri le fiecăre ia : câci elementele rămân contrare - şi câldura şi răceala şium ezea la şi uscăciunea şi fiecare din ele rămâ ne în p ropria integritate şi tiu se mutâ in contrarul; câci niciodatăfocul nu se face apă. nici apa foc. Iar dacâ sc întâlnescdupâ porunca Crea torulu i , f i ecare d in e l e r âmânc păs trân d identita tea sa.

M ăsu ri le , gr . xcxţ dtvaX oyîaq. Numeşte masur iarmoniile şi simetriile fiecărei firi.

N u • de scopul . Adicâ nu in afarâ de scopul Sfintei

Scripturi.î n tăr ind , gr une po'Sou ooc . Spr ij inind.

P e - răni le, gr tfov XcXco(3r|HCVWV. Dc lovituri ce p ro voacă rana şi înrău tăţire.

D epărt ează to ată in egali ta te a Nu zicc simplu câscoa le inegalitatea, ci pc cea din fiecare, adicâ face sâ nurămână în mod egal şi la fel ficcarc dintic creaturi înidentitatea cca dupâ fire; dc accea a adâugal şi p rin

priv aţiune , deoarec e ineg alilatcan u se elimină prin faptulcâ. creatu rile nu sunt diferite şi ncegalc.

Ega litatea tuturor. Ş ti ind ca sunt douâ m oduri în carese vorbeşte de inegalitate. Ic lămureşte pc amândouă şi

zice câ dreptatea în accstea este Dumnezeu. întrucâtm ăsoară şi egalitatea tuturor, d ar elimină şi inegalitateatuturor. Inegalitate num eşte acum pe ce a carc sc întâmp lă

pr in privaţiu nea egal ităţii , adicâ prin lăc om ie . Câci aîmpărţi tuturo r în mo d eg al cele d up ă vred nicie, susţineşi salvează toate. Dupâ ce a spus aceasta, adaugă şicelălalt mod în carc se vorbeşte dc inegalitate. Câci şlic pe uni i, num in d eg al itat e şi id entita te chip uri lc in te ligi bile şi netrupeşti şi prim ele începutu ri ale celo r ce sunt .adicâ creaţia ne mu ritoare sau u nităţile, adicâ fiinţele sim

ple : ia r cele se nsih ilc.care suni şi îm părţite şi în pref ac ereşi în curs de-a sc deosebi, ca afiându-se altfel în altele, lenumeşte inegalitaie ca diversitate. Spune deci câ. chiar

dacâ ar cugeta cincva la aceastâ inegalitate a cclor sensi bile dc form e deose bite. în ca re au loc naşter ile animalelor . ale plantelor şi ale cclor următoare, lotDumnezeu trebuie văzut ca păzitorul şi păstrătorul

217




accsiei inegalităţi, nelisâ nd pe ccle contrarc sâ se am estece şi si aju n gi împ reun a prin ame stecare la corupţic.Câci precu m le-a adu s pe loate la ex isten ţi, aţa le şisusţine, ca sâ (ie cum au prov enit din obârşie.

Căci inegalitatea. No tează câ afirm i şi inegalitateaşi deosebirea tuturor în totul şi ca aceasti inegalitate omen ţine dreptatea lui D um nezeu , Dcci noieaz â că existâşi o ineg alitate n atura li.

Capitolul IX

«I

A cesto r n u m ir i dum nezeie şt i. Prea înţelept spune :siaiui ale n um irilor dum nezeieşti, m utându -lc dc la Elinila adevir; cici accia Ic făceau ca un l'el de statui, care nuaveau nici mâini, nici picioare şi pc care le numeauHemie.s; ci făceau nişte turn uleţe de zid. tu porţi goa le,far înaintea lor pu neau statui, pe carc Ic venerau ca zei. pccând pe ccle din a fara le num eau I lemie s: aceşti Herm es

apăreau deci modeşti. dar înlâumrul lor aveau podoabelezeilor. Astfel vei înţelege şi aici numirile din Scripturinumai despre Dumnezeu Ccl ce este şi c Dumnezeuladevărat. ca fiind spuse în mod ncvrednic despre Dumnezeu. ca mic şi ca şezând şi cele următoare. Dar acestenum e exp licate şi înfăţişate ca vrednice de Du mn eze u, sedescoperi având înlâuntru siatuile şi chipurile dumnezeieşti ale slavei lui Dumnezeu.

D um nezeu e lă udat ca m are in Scrip tu ri . Zicc câDum nezeu e ma rc nu în comparaţie cu altceva, precum

bou l c mai m are ca oaia sau lu m ea c ao parte a e i. ci pentruc i nu sc poate com para şi pentru t i m.'mmca dum nezeiasca e cu ade virat n ec up rinsi; a ccasia a înţeles-o in

dicând ccca cc e propriu (TO ifiitoq) sau specific luiDumnezeu.

§2

D um nezeu se num eşte deci m are . Deşi tâlcuicştenum irile atr ibutelor lui D umne zeu, e necesar s i le întemeieze acestea pe mirturiile din Scripturi. Deci s-a spusca e nune, und e s-a scris: M are e D om nul nos tru ş i m are e tăria lui (Ps. 146.5) şi câte se spun ca acesiea înScripturi: iar câ este şi mic, sc aralâ în cartea a IH-a a

H eg ilot. unde spune proorocul I l ie: lată sunet de vânt

subf ile, şi acolo e Dom nul (III Reg . 19 .12). C ic i îl araţi pc cl cuprins d e o u n d i. c cca c e î nse am nă subţir in ie . la rcâ El cslc totdeauna ta fel . o ai în acest cuvânt: Eu sunt

ş i nu nui sih im h (Mal. 3.6): dar c i e şi altfel, o vedemcând se aralâ lui lezcchicl ca om din foc şi chihlimbar(lez. 1.26-27): iar in alt loc: Ochii lui ta făcl i i le d e foc. şi cclelallc (Dan . 10.6); iar loa n in Apocahpsă spune: Cachipul aram ei şi al cuptorulu i; da r e num it şi asemănător. când spune t i a c rea t pe om după asemănarea lui (Fac.1.26); iar neasemănător , se declari în Isaia. când zice:Cn cine Mă ve(i asem ăna, zice Do mn ul Ms 40.25 ). ca Celce nu are nimic asemenea lui: şi s tând şi nemişcat, cândspune lui Moise despre piatră: Aid om stat Eu inainte

de a f i tu şi celc ase m ene a; şi şe zând sc arata unde spuneBaruch: Tu ş e:i in \ eac şi noi pierim in veat (Bar.3.3); şiiarăşi: Cel ce şaelrpr Heruvimi (Ps. 9 8 .1); iar mişi lindu- Se se a raţi când zicc: Şi s a sui t pe Heruvimi ş i a z lni iat

(Ps . 17.12 ); şi iarăşi: Veni(i să ne po go râm . să amestecăm limbile lor (Fac. 11.7) şi: A aplecat ceruri le ş i s a pogorât (11 Reg. 22.10). Şi accstea carc s-au descop erit în particular. vor fi lămu rite câl va fi dc trebu inţă.

A ceast ă m ărim e este ş i nesfâ rşi tă . D eoarece Dumnezeu este marginea desivârşitâ a tuturor şi este mai

pre sus de desăvârşire şi suprain fin ii c ic i împ ărăf ia lui nu are ma rgine (sfârş it ) (Lu c. 1.33). ci este mai presu s

de orice număr. Căci deşi se spune câ Dumnezeu esteUnul şi una. este mai presus de una; câci Domnul, deştindica o relaţie cu num ei ele celc multe cc ies din El şi

pare oare cum în cep utu l m ulţim ii n um ere lo r, t otuşi numai prin bunăv oin ţă a prim ii sâ fie in cali ta te dc Unul faţă deccle ieşite din El. de oarec e ca U nul in S ine este simplu şin e î m p i r ţi t . D a r a s t f e l , s - a şi s u p r a u n i f ic a t

Cu nep i^vco tai) mai presus dc U nul. De aceea s-a spus:Ş i inielegerti tui nu este număi (hotar) (Ps. 146.5).

§3

D eci a şa trebuie in fe le s câ D u m n ezeu e m ic . Câcitoalc existen ţele, şi ccle foa rte m ari. şi cele fo arte mici.sc împ irtâşcsc de Cel mic; fiindcă nici una din existenţenu scapa de -a fi m ica în toate sau cele aflate în creştereînaintează dc la a fi mici la a fi ma i mari; accasta o spunePărintele sau câ în cce a ce e mai m arc sc vede cee a ce emit- şi nu în cel m ic se a fli ccca c c c m ai mare. în ccea ccc prin sine mai mare.

Ş i pă t r unz ând , in ace asta se aratâ supraiuţimeamişcării lui Dumnezeu spre cele netrupeşti . Câci a

pătru nde pânâ la desp ărţirea su fletu lu i şi d uhulu i pare aavea acest sen s; accasta o dec lară pen tru c i şi unitateanc co rpo rali a sufletului poa te fi împărţită. De aceea

Du m neze u c ug etă şi înţelesu rile pc care le cugetăm işcân du -sc şi lucrâ nd. înţeles uri atât de neco rpora le şine îm pirţite şi ele (c ici ce este la m ijloc între minte şiînţeles sau cugetare?). D umn ezeu intri în m ijloc, prccums-a spus: Tu ai înţeles gândurile mele de departe (Ps.138,3); d ar D um nezeu pătrunde şi intre suflet şi minte şiduh . adtcâ unde avem simţurile stabile, prin care sufletulsc întâlneşte şi cu celc sens ibi le şi avem putereacuge tătoare a gân durilor. Iar ace st du h. înţelepţii Elinilorîl num esc şi ca un fel dc al do ilea sufle t simţitor alsufletulu i; deci acesi su flet simţitor este ccl cc pătrunde

pân â la m ăd uvă şi la vine şi artere şi oase şi in tru pu lîntreg.

§4

X em ic şora t, nenâsc u t. N oteaz ă în câte feluri înţelegesensul nenaşterit, sau ccca ce nu e în ci n ăscut, dar sc vanaşte, cum a zis Sara: încă nu nu s-a făcut; sau caneterm inat, ca tum ul din H alani: sau ca fiind de la cineva,ca Pavel: nu de la oameni; sau ca lustus, unul din ceidoisprezece: sau ca nefiind nic iicri nicidecum , cum îşiînchipu ie Elinii Scylla şi Him era şi celc asem enea; d ar înmo d p ropriu şi absolut însuşirea de n efâcut sc atribuie luiDu mnezeu , in accIaşi sens. spunând câ Du mnezeu este

nefăcut, il fereşte de cxplicânlc nepotrivite ale numeluilui. la scam a s i nu înţelegi acest cuvâ nt în sensul c iDum nezeu a fost t icul (nâscu i) . ca şi când Du mnezeu aravea pc cineva m ai presus de El. ca s i se f i făcut (niscul)

218




din acela creato r sau bun sau duh sau foc sau ceva dcfelul ac esta; dat sâ nu-l înţeleg i nici în parte nenâscui, nici fiind deplin născut, nici în facere, nici altceva: cumtrebu ie înţeles ne fă cu t, o spune în unn&ioarclc. Acesteale spune con tra A rienilor şi I-unom ienilor. care huleau peDumnezeu spunând că se compune din făcut şi nefăcul.

Ci cu Cel loial ne /acul Deo arece ccre să fie socotiiDum nezeu ca liind mai pre sus dc lot ce e ne născut şi să

spunem că hl este prin aceasta nenăscut dupa SfântaTreime, vm o să lămu rim ccca ce vrea sa'mdice. Şi e clarcă dumnezeiescul Dionisic, dc la început, fiindcă peatunci erau activi în Hfes filosofii şi se afirma şi filosofiaionici , pe când Tim otei era episcop acolo, se silea si muietoase afirmaţiile greşite ale a ce loia sp re adev ăr. D eci ştiacă e o dogma a unora din aceia, teoria câ toate celeinteligibile suni şi ne m urito are şi toate cele înţelegătoaresunt născute şi nenâ scutc: că sunt n ăscute ca subzistânddin Dumnezeu cauzatorul printr-o procesiune a i luminării: da r ncnă-icutc, întruc ât au prov enit nu în timp. ciin mod veşnic, adică în veci (era un p anteism făţiş , curei iiiifiimlu facerea lunarii fi ihişterea cu nefacerea şi ne>\aşiereu, n. trad.V

Dar noi am sp us mai sus că cele sensibile au timpul.i;u cele inteligibile veacul, din care pricină se spun şi\cşntce. Deci zic acestea ca luminând din procesiune şiia nelâcute.

Dar iaraşi ştia pe alţii care s pun eau câ şi ace astă lumevăzu tă e şi I acu tă şi nefâ cută. Făcu tă. întruc ât în ca e toiu l:sau c din unul cure înaintează spre multe, ceea ce înseamnă spre naşterile speciilor de anim ale şi ale plantelorşi ale altora: sau din cele multe spic unul. ceea ce înseamnă ca înaintează spre com pe te sau spre desfacereaelementelor. Iar ncfăcută sau eternă, declarau acceaşi

lume. întrucât după et niciodată nu se ivesc ('şi nu seu^tcsc i tuişcaiile sp re na ştere (face re) şi spre restab ilireacelor ce ajung la corupere. Deci spune marele Dionisiec.i oricând se aminteşte de n efacu t. (ie cum am spus noi.lie cum spun Elinii, sâ nu se cugete aceasta despreDum nezeu: căci celelalte se spun nefăcute în chip cauza l( u i u ou f iw in cauzetc Un, 11. trad. 1; Dumnezeu insă este(refăcut) în ch ip necauza t şi absolut: căci care e cauza luiDum nezeu, care pur şi simp lu e mai presus dc toa te’

In m o d un it a r ş i in acela şi m od . gr. (iOV OCtSSţ KCti

T O tljTo nfx oc A sp us în m od unitar (HOVOCI&OC) pentrudesiivăişiia nosehimbarc a firii dumnezeieşti. Iar in acelaşi

mod nai'jtiX'iSToC) pentru neschimbarea şi neprefacerealui Iar dist inc t (C«poptCl0fiCV0V) pentru câ se arată pun

definire (opl’Crt v l deose bit şi despărţit de allii.Şi ■ ac elaşi. C alitatea d c acelaşi şi la Ici se ved e num ai

in cauza făcătoare a tuturor, din care s-a dăruit şi făpturilor sâ rămână in identitatea lor şi in îmbinarea celorco ntrare sau care sun t altfel intre ele. De ci toate in acelaşifel. dar şi de lire neidentică în Dumnezeu se observă. Iar

Dum nezeu este acelaşi (Tau To bţ) sau asem enea, in ca litate de cauzator al tuturor.

Cea un a ş i unica. A li pururea la fel şi neschimbat,ceea ce înseamnă acelaşi, e propriu lui Dumnezeu. Şi Iii

nu e mărginit dc altceva, nici nu arc limita, ci loale setermina in HI: şi Dumnezeu este acelaşi pururea, fiind camo nad ă cu adevărat ace laşi şi hotai lui însuşi; sau hotaruldistinct al tuturor şi ridicai peste toate în mod unitar şi

identic: adică prin faptul câ e mona dă e neame stecatâ cunici una d in toa te şi sim pl i şi prin faptul câ e acelaşi

(Ko r tâ xo x a u to v ) es te in acelaşi la fel (m oauT coţ) ;cici nu e nici o deosebire intre a-i spune monadă

f j iovd&xj şi de un fel unic ( | iovoa 8e ţ) şi acelaşi

f ta v to v ) sau de acelaşi fel (x av uo eiS cţ) ; căci acelaşilucru inseamnă. Dar Dumnezeu transmite şi făpturilorfaptul de -a fi acelaşi; de acee a toa te sunt aceleaşi şi la fel.

precum au fost făcute, r ăm ânând in tr -o îm pre ună-s uflar cşi mântuire şi împrcuna-pâtimirc (compătimire); şi prinace asta pot sâ se îm părtăşeasc ă de El; astfel le ţine in Sine(mântuite şi) împreună adunate şi pe celelalte adică pro ce siunile deose bite ale cre atu ri lo r. în ace laşi tim p, păstrându-şi identita te a şi nesc him bându-s e sp re div ers itate sau c ontra dicţie, tine la un Ioc şi cele con trare în celesensibile.

§5

D eoare ce - în loale in mo d providenţial. C om poziţiacreaţiei trebuie soco tită (oirţTCOV) ca avân d rostul dc ase depăşi, pentru câ trebuie socotită având un scop.fi indcă Dumnezeu este prezent în toate în mod provide nţial şi cele urm ătoare . Urem ia nu poa le f i cugetată nemişcându-se spre un scop m ai presu s de ea. n. trad.).

Că ci precum dacă - su f le tu l. O bservă cum c propriusufle tului sâ fie înţeles trup eşte şi cum se înţeleg trupeşte

părţile su fletu lu i; şi le exprim ă ace stea frum os pr in cu-văni.

N eim părţ ir ea . Sufletul c ncimpârtit . nu în mod sim plu . c i în raport c u t ru pul: căci n um eşte par ii a le su netu lu i

şi pu terile lui. sub chip ul căro ra sunt înţeles e une ori părţile trup ului

D esfă şu ră ri . N umeşte desfăşurare (dv d m x j^ iv ) .extinde rea sau lămu rirea înţelesului ascuns în cuvânt; iar

puri fi care a (âvctK aO oupeoG at) est e elibera re a celu icon temp lat dc cele trupeşti.

Cele trei dim ens iuni ale trupuri lor . Vorbeşte de celetrei dimensiuni ale trupurilor, cum lămureşte îndată; dcaici vei înţelege b ine ceea ce se spu ne de Ap ostol: Cu să cunoaş te ţ i e re adâncimea ş i cee inălpm ea (Ef . 3.1 8) şicele următoare; ceea ce unii au înţeles drept cruceamântuitoare. Notează ce c lungimea şi adâncimea şilăţimea la Dum nezeu .

D ar acum - ( în ţe le gerea lu i) D um nezeu . Cei vechiau numit unitatea, identitatea, egalitatea şi asemănarea,ca uza afecţiunii tu turo r şi a pro vide nţei şi a mâ ntuirii; dcacee a I -au numit (pe Du m neze u; şi Unul; iar prin calitateadc altul şi prin nc asem âna rc au înţeles provid enţa crea toare ce se ara tă in ce le îm părţite şi sc him bătoare şisensibile şi în cele existente sau inteligibile. înţelegân d închip asemănător şi numirile, precum am spus şi mai susîn mod diferit: alţii au înţeles identităţile şi deosebirilesau a u înţeles ch ipul iden tic şi in acelaşi timp a ltul, ca

privaţiune. Iar a lţii au vorb ii d e m arg in ea şi n em ărg in irealui; 7fW <$><! sim boli că Ie vesteşte ca îmbinate. Iar ca

imnuliire unitară văd pe Dumnezeu tămânând in simplitatea proprie in producerea formelor complexe şi de tot

felul ale creaţiei: iar procesiune in po ofto v) num eştemişcarea şi pornirea spre creare.

219




D um nezeu (e st e) asem enea cu S in e . D espre noi nu

se poale spune asemenea (OHOlOV); căci trupu l no stru se

compunc din cele asemenea trôjiotoficpc ov) şi nease-

menea (dvoôioprpajv) . cum arată şi Ar is totcl laînceputul scrierii D esp re naştere a anim a le lo r, i ar Dum nezeu, în ccea cc este. este deplin asemenea, fiindcă ţidum neze iasca Scriptura zicc ca HI fiind pururea nesc him bat . e tu tu ro r neas em en ea. când sp une: Care dinire zei es te asemenea Ţie.Doa mn e? i'Ps. 85,7). şi iarăşi: C m ine mă veţi asem ăna. : ii e Do m nul (Is. -40.35) ţi. Eu am înmuiat vede) He si m -aw asem ănai in mâinile prooro- ctlor (Os. 12.11). adică: Eu suin acelaşi i u mine însumi, cum spune Irineu în Conirit ereziilor.

Prin imi tarea după putere Trebuie înţeleasă aiciimitarea lui D um nez eu d c către firea înţeleg ătoare şiraţion ală înto arsă spre El. du pa c uv ân tul: Fiţi rfcs ăvâişiţi$i fa c e ; iv ă m ilost iv i, ca Ta tă l vostru cel ceresc (I.uc.

6.36); acestca sunt la Dumnezeu în mod propriu ţi mai prepus de tot hota ru l şi cuvântu l, dar în făp turi , după pute rea ficc ăru ia . pe m ăsura fir ii: ia r p rin im itare treb uieînţeleasă aici şi împărtăşirea văzu tă dc D um nez eu cel mai

pre su s de fi in ţă. îm păr tăşire pe car e cele c re ate au prim it-o pe lângă fac erc. ca să fie părtaşe şi de cd cla ltc. p e carele-am expus în celc precedente. Iar spusa despre celeasemenea lui Dum nezeu d upă chip nu anulează ceea ccs-a spus despre om. ci a extins cuvântul despre îm

părtăşire şi la ce le lalte.Ch ip (ş i asem ănare a) lui . S pune cu m trebuie înţeles

după chipul ş i asemănarea nu după fomiă. ci dupăîntoarcerea spre D umnezeu şi prin faptul dc-a avea m in

tea întinsă spre D um nez eu. C auz atoru l existen ţei şi alex istenţei bu ne; e cee a c c alţii au în ţeles ca libertate,deoarece Dum nezeu nu e du pă fi inţă aseme nea celorraţionale; şi mei n oi nu suntem asem enea cu ch ipurilenoastre de ceară şi dc aram ă, care sunt d c altă substanţă,deşi in oarecare măsură asemenea: căci sc aseamănăunele cu altele, pe temeiul chipului anticipat, celc dcaceeaşi treap tă, adică de o trea ptă şi de o fiinţă, caH eruvim ii şi Sera fimii şi celelalte trepte; acest chip estein celc inteligibile (îngeri), ca un fel de s ubstan ţă nema-lerială care e v iaţa: şi fiecare din c ele inte ligibile este chip.Dar D um neze u nu e a şa faţă de cele din El: căci Ca uza

torul nu este asem enea cu cei cauzaţi; iar ceea cc am spusdesp re cele inteligibile, cug et-o şi despre sufletele noastreînţeleg ătoare.

Căci num ai celor de aceeaşi t reaptă. Numeşte de

aceeaşi treaptă (oô -tay co v) p c ccic dc aceeaşi fire. întrecare sc întoarce (se inversează) asemănarea, cum e Petruasem enea lu i Pavel du pă fire şi invers, Pavcl c asemen ealui Petru. D ar oare nu are şi chipu l lor aceeaşi raţiune ?Căci oare nu c în a m ând ouă ra ţiunea aceleiaşi fiinţe, cume logic? Dar de om sc spune şi altfel, că nu e asemeneachipului propriu: pen tru că chipul s-a făcut după asem ănarea o mu lui şi nu o m ul d upă a acesteia; aşa şi în privinţaCa uzatorului şi a cclor din El: nu e o inversare recipro că

intre ele. Da r este o inversare (dv TlO Tp op eiv) care po ate li sp usa şi despre cei ce mânuie sc la fel c uvântu l înmod invers; de pildă, cum sc spune că animalul c ceea ccc stomacul, sc poale spune şi invers, că stomacul e ceea

§6 ce e animalul. Aşa spun e C lement la inccpuiul celui deal cincilea capilol din Stromate: de ci dacă sunt asemeneacele dc aceeaşi trejp tă. dc cc n a rii adevărat şi că nu suntasemenea cele contrare?

A sem ănării , gr. auT OO fioiOXrţxa;. E ste obiceiulmarelui Diomsic să spună că Dumnezeu este in celccau za ic ex istenţa ca atare şi su portu l ex istenţei ca auirc;

şi că El este viaţa de s ine şi tposta sul vieţii dc sine (alauto vieţii): aşa este şi acum asem ănare a dc sine şi supo rtul asemănării de sine. Dar o spune aceasta, nu zicând c ialta e viaţa şi altul faptu l de -a fi pro du s v iaţa înrud ită, ca pc un a car c n are ca su port pc D um neze u, dar la care part ic ip ă cele ce part ic ip ă la viaţă; ci precum sc exp lică pc sin e in cap itolu l X I. D um nezeu est e num it vi aţa desine şi puterea de sine şi asemănarea de sine şi celc caaccstca. ca fiind (în mod) începător şi dumnezeiesc şicau zato r; căci este şi acc stora El însu şi cu ad evărat izvor;iar v ieţii dc sine şi asem ănării dc sine şi cclor la fel Ic estesupo rt, ca Cel cc dăruieşte celo r ce su nt aduse în existenţăsă participe la acest dar; căci toate participă la acestca

potr iv ii lor; cc ic d in tâ i şi m ai înalte creatu ri ale cclorinteligibile. în mod începător şi superior, iar celc următoare în mod inferior. Despre asemănare am spus şimai sus că c forma dc unitate a tuturor; căci ea arată câtot cc este participă potrivit sieşi intr-o împreu nă suflare,împărtăşindu-sc dc prima cauză; dar s-a spus câ nu cdesăvârşită, nici întreagă imitarea.

§7

Fa p t u l de a nu ar ea. gr . TO djtoS co v Prin ccea cele lipseşte.

S8

D a r ce ( vom s p u n e ) ş i d e spre sta rea • d u m n ezeiască! Sta rea şi şederea a u a cc iaşi înţeles; căci a u numiistare, nu a sc face drept din încovoicrca pc scaun, cincclimirca şi ncschimbarea sigură a lui Dumnezeu, precum a şedea e a avea împ ărăţia m ai sus nu mită şi a seod ihni continuu în m od nc cuprins: în Scrip turi s-a vorbitde scularea din şedere, ca in cuvântul: Scoală. Doamne, imâm ptnă- i pe ei (Ps. 16 .13); şi iarăşi trecân d dc la starela şede re, zice: Că vei u n u p e ca ii tăi şi le vei sui in carele tale de biruin[ă (Avac. 3.8) şi: S-a su n pe Heruvimi şi a

zb w a t (Ps. 17.12); dar mai ales spusa. Şezut-ai pe tron, cel ce judeci cu dreptate (Ps. 9.4) şi: D um neze u a şe zu t

p e tronul cel sf iim a l h a (Ps. 46 .8). Iar acestca n u se spui»trupeşte, ci d um nezeieşte.

$9

M erg e - spre toate. Sc v orbeşte despre D umnezeu cam eigâ nd şi mişcân du-se spre toate, ca in Icremia: Eu sunt Dumnezeu aproape ş i nu departe (Ier. 23.23); şiiarăşi: Ce l în toate şi prin toate (Ef. 4.6); şi mai ales: De ma vai sui la cer. Tu acolo eşti şi cele următoare (Ps.138,8). Iar despre arătările dumnezeieşti: A p le a că ceriu i le ta le şi pogo ară-te (cf. Ps. 17.11). Şi: Suitu-s-a

D om nul in xti ig ă n de veselie (Ps. 46.5). N u p rin m uta re s au sc him bare. Explicând cu evlavie

ccle spuse despre Dum nezeu, zice: auzind câ Du mnezeu

220




sc mişca, să nu înţelegi mişcarea spre făpturile cugeta teşi mai ales sensibile; câci cele materiale se mişca prin

mutare (KOtxâ tpopctv); iar mutarea este schimbarealoialii a loc ului şi inai ales cea c are nu se poale op ri când

voicşle; uu mişcarea csie şi cea prui schimbare (KOrcă

aXA oicoo iv); câci schimbarea în acest ca? apare, cândcel sensibil rămânând pe loc, sc preface in pătimiri contrate sau sc face intre cele co ntrare şi nec ontra re: dc pildâ,trupul e când sănătos, când bo lnav ; la fel şi aram a, cânde roiund.1 . cân d colţuro asa; iar prefacere a de iot. arc loccând un lucru sensibil nu rămâne acelaşi, ca aceaşi tem elie, ci devine dc pildâ din tot pământul sânge şi din apăaer. sau din lol aerul apă. sau toiagul lui M oise şarpe, sauapa sânge; accasta c şi prefacere şi naştere şi corupere,

prin schim bare a celo r de mai în ain te ; dar est e şt omişcare, care facc ceva în ceva neasem enea şi dintr-oculoa re în alta. Ş i iarăşi esie o m işcare spaţială, ca mu -larea dintr-un loc în altul; aceasta mişcare se face prinmutarea fie in linie dreaptă, fie în cerc, cum sc mişcă

roata, iar du pă un u.şi ceru l, sau prin com bina ţie între liniadreaptă şi circulară, ca m utarea prin spirali, cu m e cea uşerpilor. Este şi o mişcare inteligibili, prin care lucrcazimintea şi min ţile du mn eze ieşti (înge rii). înţeleg e xistenţele. Este şi o mişcare s ufletea scă prin c are sufletul scmişca spre înţele suri şi m işcă sim ţurile ; ma i este şi omişcare a plantei, care mişcă capacitatea ci dc a creşte şide a se hrăni. D um nezeu nu se m işcă deci prin vreun a dinacestea, ci mişcarea Celui nemişcat şi pururea la fel senum eşte voinţa lui spre cre area ex istenţelor şi ieşirea

pro vid en ţei lui sp re toate. N ic i în am bele fe lu ri Vo rbeşte dc mişcarea cc sc

mută. p e carc o nu me şte şi în s pira li; nesu pusa relaţiei

(do^CTCp). numeşte pe cea absolută, dar în legătură cuecle create.

l ) a r - fi m i ş căr il e l u i D um nez eu . V orbind dc m işcărila Dum nezeu , lămureşte cum trebuie înţeleasă în moddum nezeiesc m işcarea la Dum nezeu , explicând mişcărilesensibile din lum e în mo d am igogtc (cu sens înalt).

Şi pr in (mişcare) dreaptă. Cu m se înţelege m işcareacirculară şi cea în linie dreaptă şi cea în spirală la Dum neze u,cileşte în cap itolul IV . dupa puţine pa gini de la începu tulcapitolului; şi vei a llac um sc înţeleg acestea la îngeri. lasuQeteşi la impuri.

Pe cele de la mi j loc ş i pe cele extrem e. C ele superioare

au totdeauna în legătură cu ele pe celc inferioare; extremenunteşte Puicrile de sus şi apropiate de Dum nezeu. Mijlocii,

pe cele dc după a ce lea, super ioare tu tu ro r celo r sensibile.Celc ma i înalte cup rind pe cele m ijlocii, iar ccic mijlocii

pe ce le se nsib ile; de ace ea a vorb it şi Sf. Scrip tu ră detreptele îngerilor în ceruri. Dumnezeu le cuprinde peluate, ca cercul pe toate cele dinlăumrul lui şi sc intorcspre sine ca spre cauz a lor.

Dar notează ce înseamnă la Dumnezeu cuvinteleacelaşi şi dre ptate şi egal.

§10

M iş carea E o mişcare asemănătoare inlrcolaltă şi înelemente; căci aceca şi îmb inare a acestora şi ncoscilarcaîn ca produce naşter i l e d in cosmos ; f i indcă dacă

priso se şte vreunul din elem ente , sc coru pe ceea cc s-a

născut.Şi d upă toată egalitatea inteligibilă. E d e ştiut câ prin

accasta sc înţelege (vory rov ) a nu c ădea în sim ţire, nicia av ea puterea înţeleg erii în sine însuşi, ca puterile

sufletulu i şi ale simţurilor; inteligibil (v oc po v) însea m năa av ea înţelesu rile simp le şi abso lute, ca îng erii; iar

pute re a raţio nală (X oyiiso v) e cea car e prim eşte pr inraţiune şi vede re cuno ştinţele c elo r ce sunt. ca nu nteaom ene ască; iar puterea simţitoare înseam nă a sta subsim ţire (sim ţuri) , ca părţile lu mi i care s e îm pa rt în fiinţtale(pu r existente) şi veg etale, adică ex istenţe cu totulne mişcate şi nesim ţitoare şi care po t fi mişcate spre orice;câci definesc firea ca început al mişcării. Iar egalitateavo ită este cea aleasă; nu igno r câ prima ex tindere se aratăşi in sufletul om ulu i ca o p utere înţeleg ătoare şi raţiona lă.

Puterii • făc ătoa re a toată e galitatea. Este o egalitateîn firi dc la D um nezeu . Făcătorul tuturor; şi este o eg alitate voită, pe care o realizează cu v oia şi prin alegere ceicc p ractica dre ptate a şi egalitatea în v iaţă; dar şi ace astă

egalitate şi-a luat existenţa dc la Du mn ezeu . Dcci toatăegalitatea şi dreptatea o are Dumnezeu în Sine însuşi inmo d sim plu şi neim pirţit. ca Cel ce le arc de m ai înaintein idei şi mod ele în gândirea lui sau o c uprinde în ea, casă vorbim mai propriu.

Capitolul X

î \

Ca Ato t f ii lorulş i ca Cel vechi. Du mn ezeu s-a arătatlui Dan iel ca Vechi, având cap ul alb ca lâna, pen tru care

s-a num it şi Vechi de zile (Dan . 7,9); dar ;i ma i tânăr decâtun bătrân căruia îi albeşte părul, cân d s-a arătat luiAvraa m cu îngerii; şi încă ma i tânăr; acestca gând tndu-lc.le-a explicat autorul aici; e bătrân. întrucât toate existenţele sun t din D um neze u şi dup ă El; de ace ea sunt şimai t inere ca El; dar c tânăr, ca Cel ce e pururea învigoare, în fericire statornică; dar prin acea sta e învcch it;iar da că ar spune câ c am ând ouă, adică bătrân şi totodatătânăr, aceasta arată câ d ureaz ă veşnic, de la încep ut pânăia sfârşit; trecând prin toate şi fiind dc mai înainte,du rea ză veşnic până la sfârşit; acest sfârşii este m ai tânărca î nce putu l; şi ace asta are şi ca o raţiun e; apo i ada ug ă şi

părere a dum neze ie sc ulu i Ic ro tc i; şi dâ şi sp usa ace stuiînvăţător, desc ope rindu -l ca pro priul în văţător al său.

§2

Ş i ca bătrân ş i ca tânăr . Cum uneor i Domnul edescris câ este ve chi, alteori tânăr, dâ pilda: l i s ta H r isms ieri şi a zi şi in veci ac elaşi (Ev r. 13,8); azi e mai nou caieri.

Fiindcă uni tatea. Deoarccc aritmetica a du s Ia capătmu lţime a cc c împărţită în num ere; u nitatea pun e încep utul a tot numărul; doim ea arată pc cei ega li, iar num ereleurmătoare în aintează la o m ărime, a dică Ia o mulţime;

aceasta e creaţia, carc este din Du m neze u; iar num ărulaplicându -sc mulţimii, pc drept cuv ânt cel mai nou en um it şi e arătat prin nu m ăr, câci m ulţime a care e şinum ărată a fost adusă la existenţă în mo d negrăit dupăDum nezeu şi de Dum nezeu; dar unitatea este. prccum am

221




spus. cauza începătoare şi a acesiui numâ r mai nou sau anumerelor ţi are oarecare rela(ie cu cele mulic. pornitedin ea. Deci Dumnezeu, care e şi Cauzatorul acestora,având şi sensul de unitate, e mai tânâr (mai la început),dup â înţelegerea spusâ. decât c ele din E l: dar sun i şi uniicaic au num it trupurile numâr.

S3

A bso lu t nefă cute . Mai sus. in al V-lea capitol, amvorbit pe larg despre veac şi timp: acum trebuie lămuritecele alumine; câci zice câ Scriptura nu numeşte numaiveşnic pe Du mn ezeu când zk'c Dum nezeu cel veşnic,care a p regătit înălţim ile pămân tului; cuci num eşte peDumn ezeu in mod absolut nenăscui (ne.pio\enti in sens tarif. n. trad.), când îl arata ca existând în inod necauzal;ci num eşte vcac şi pe cele ce participa la nesiric ăciune şisu nt nesch imb ate în fiinţa, fie câ sunt îngeri, lie cerul dcmai sus. ca dc pilda. Pusu-le-a p e c/r in vrac şi in v eacul v a n u l u i (Ps. 148.6); şi: Cele te nu se \<îd sunt veşnice (II Cor. 4 .IS). Şi spune câ vor ramân e neschim bate

(dva X X ou OT a). cum ju fost fiicute Şi num eşte poriiveşnice fie cerurile, fte îngerii ce stau in ele. ca portari;da r şi pe ce levc chi le num eşte veşnice, ca de pildâ: Mi-am

//m in ti i anii cei i eşnici (Ps. 76.5); dar şi timpul nostru îlnumeşte veac. ca de pildă: Faini Iu sfârşitul veaculuii Ma i 28 .20 ); şi: Ca sâ ne scoată pe noi din acest veai rău de ac urn (Gal. 1,4); şi iarăşi num eşte veacu l tim p. de

pild â: Eu il vm tnvia pe F.l in ziua tea din urmă ( loan6.54); câci sunt veac. nu zi, celcde lainvierc; şi iarăşi: in ca ie D um nezeul veacului acestuia a m hit minţile ne a ed- incioşilor (II Coi. 4.4); şi timpul il numeşte veac, ca dc

pilda: Z ilele veati il u i (Mal. 3.4) şi: M oabilii şi Am onqii

nit vi a intra in tasa Do mn ului pâini la al zecelea neam in veac (Deu ier. 2/LV). Num eşte cele zec e genera lii vcac .Deci nu trebuie, zice, ca acolo un de Sc riptura spune veac,sa înţelegem n um aidec ât vcac dumn ezeiesc ; câci acesta

este cu totul absolut (7tdvxr| KOti dmoXv>TCfl<;). adică intot sensul n enăscu t şi etern ; ci se indică şi înge rii cu acestcuvâ nt, ca cei ce au calitatea sa răm ână in identitate.

Veac pr in par t icipare. Ş i acest Părinte înţeleg eveacul ca Grigo rie Teolog ul, ca indicarea perma nenţei,sau u existentei de-a pim ui.

Vorbeşte - şi de u n veac temporal. Vcac temporal ccel din Psalmi: S-a <« r a l in veac şi va n âip ân â la sfârşit

(Ps. 48.9). Iar dc timp v eşnic se vorbeşte la A postol, dc pi ldâ: înainte de t impuri veşnice (Tit. 1.2) şi: Tăcute t Minune! din nm puri veşnice (R om . 16.25); şi la Moise:il voi avea in veut No tează câ veacul viitor va fi inco rup tibil şi pururea la lei.

D eşi şt im prin ei. Adicâ p rin sfinţi; dar no tcaz â cânumeşte inteligibile cele ce sunt. care au legătura cuveacul; iar pe cele sensibile le numeşte nâscute şi intreinsuşmle lor csil şi timpul; acestea le ai in mod deplin încapitolul V.

.Vii - s implu ct ieterne cu Dumnezeu, in mod preaintelepl asigura pe a uzitorul in dreapta credinţa spu nândi a nu treb uie ce lc nu m ite veşnice, soc otitc prin aceasta şi

coetcme cu Dumnezeu cel dinainte de veacuri [Dunuiezeu ed ea stipia veşniciei, fiind înainte de vra turi Dintre cele teiiifioi a le , linele su nt şt i eşntce Intre ti'nipont! şi veşnic nueKinr iadi t j ie .n. trad.). Câci am spus m ai înainte câ nu

se numeşte veşnic veacul însuşi, ci se numesc veşnicecelc ce participă la veac; de ci cele inteligibile pro priu-zis(îngerii, n trad.) şi făcute ca existenţe n em uritoare, tre buie num ite şi vcşnice. c a celc ce râ m ân fârâ sf ârşit prinvoinţa lui D umnezeu, pentru câ sunt şi aduse la ex iste n tdc Dumnezeu, neexistând mai înainte. Vorbind şi mai pro priu, cele vener ate de fi lo so fii Klini. le m ută în modsigur la drea pta credinţă; dc ci spune câ P uterile l'ârâ

trupuri create de Du mn ezeu suni existenţe şi veşnice darnu co elem ecu Dum nezeu, cum aiureau El inii . care indatâice spuneau Dum nezeu, spuneau toate (s-a trecut astfel de la panteism, ta Dum nezeu Crea torul şi la îngeri, n. trad.):dar există, zice. şi aceste trupuri pământeşti fâcute. pecare le ved e supuse facerii, care au m ateria ca ba ză şi suntadu se toate la existenţă deplina du pâ luni Iar unele suntla mijloc, intre cele veşnice şi născute, cu învelişurigro ase şi pămân teşti, fâcute şi nâscu ie dup â aceea; trupurile ce se nasc şi se torup, sunt la mijloc, câci se îm-

părtaşe.sc in par te dc vc ac şi în pu ric de tim p. Iar la mijlocsunt şi cerul şi toate stelele; câci sunt şi acestea corpuri,deşi mai subţiri şi mai curaie . cum zice Ap ostolul: Tru

puri cereşt i şi trupuri păm ânte şt i (I Cor. 15.40); apoilâtntiruid cu m sunt accsica. adaug ă: A h a e slava soare lu i

ş i alta a lunii şi alia slava ste le lo r (I Cor. 15.41). Decicerul şi pământul de inai sus au fost făcute în veacuri,Câci s-au creat înainte de lum ina creată, care s-a numit şiziuă. cum z ice M oise; tan a şi stelele s-au creat la distantetemporale, fiind corpuri in timp; câci sunt şi tangibile şivâzulc; lotuşi vor fi veşnice. întrucât vor participa şi elela veac ca şi trupurile noa stre p refăcute in ncslricâcioase;aceasta o arata şi Apostolul, zicând câ va trece chipul lum ii acesteia (I Cor. 7 .3 1). nu lume a insâşi.

Dc ace ea şi despre accste c orpm i m ijlocii s-a spus in

Psalmi; Pusu-le-a pe ele in vene şi in vetuul veacului, p o iu n it i a p u s ş i nu vor tr ece (Ps. 148.6). Notează decicâ stelele şi soarele şi luna şi cerul sun t corpu ri, dar maisubţin. insâ au devenit nemuritoare prin vo ia lui Dumnezeu,cu m se v or face şi trupurile noastre dupa înviere. Altfel: da r aspus câ sunt şi se I ul- la m ijloc şi înge rii şi sufletele, participândin pa rte la vcac. pentru nestiicâciunea şi nemurirea lor. în panela limp, pentru câ se văd in facere; dc accca Ic numeşte peacestea temporale şi veşnice; câc i a spu s m ai îna inte câ cetece se nume sc câ sunt in jurul lui Dum nezeu se aratârăm ân ân d in veai~. iar cele ce se nasc. in timp; iar celeve şnice şi cele te m pora le nu treb uie înţelese sim plu astfel. ci dup â m odurile împreun ă cuno scute în ele, adicâ

crezute cu claritate.

Capitolul XI

§1

Pacea - ca obârş ia împăcări i tuturor . Notcazâ câ anumii pe Dumnezeu obârşia adunării sau concilierii; iar

prin m ulţim ea im pârţitâ înţele ge pe cele se nsibile .Vnitate integrală. Prin unitatea întreagă au îniclcs

unii cauza simplă şi neimp ârlitâ a existentelor, spre carese inlorc loale. ca su bzistâ nd in ea; iar alţii atmo nia

universului, imbinaia din elemente de firi diverse; deaceea a nu m it şi război intern opo ziţiadin lreca litâlile lor.a căldurii fată de râccalâ şi a umezelii fatâ dc uscăciuneşi a altora la fel. care s-au unit spre com pleta rea un ui unic




cosmos.Con locuire uni tară. S i nu soc oteşli ca Man ichcii câ

maicriii dezbinai! în ea însâşi a nâscul aceste fenomenedem onice, câ um ezea la e prin fire in război cu uscăciuneaşi râceala cu căldura; câci Dum nezeu un elte ţi pe cele cesunt astfel într-o afe cţiune şi într-o co mp oziţie a univ ersului; războ iul lăun tric înţclcg e-l deci ca firesc.

Cele mai vechi Puteri mai vechi nu numeşte simpluordinea Sc iafimilor. ci faptul de-a unt cu iluminările dum nezeieşti pc cc lc ce le au. fiindcă acestea au o întâietate; câciele p runesc prima aratare dumn ezeiasca innhutneîmpartit. adică nu în unele in pa rte, ci neim pârţii in toate.

Să se reverse in nesfârşire. Respinge acum marirătăciri ale filosofilor clini şi le muta spre dreaptacredinţa; câci m ulţi dintre aceia d ezbinân du-se, unii de clară câ dui o poz iţie se naşte tot războiul p rin ce artă şiluptă, iar alţii câ nu m ai d in afec ţiune şi acord sunt p ro duse toate, neajungându -sc după vrednicie la Dum nezeu;acesta (Dionisie) mutând numirile inventate de aceia laînţelesul drept, a văzut pe D um nez eu F ăcător şi co nc ili

ator. înţeleg ând prin răzb oiu l lăuntric al tuturo r ne-con glâsuirea naturală a celor necorporale şi nem aierialeşi înţeleg ătoare c u trup urile şi cu cele ma teriale şi sen si

bile; Căci trupul pofteşte împotriva duhu lui şi du hu l impotnva trupului (Gal. 5.17); dar nu numai aceasta, cişi toate cele sensibile sau corpurile, cărora unu le spunnesfârşite şi care se corup la nesfârşit; şi câ fiind unamestcc al tuturor, căruia îi spun nesfârşire, sc preface prin deose bire şi desp ărţire în părţi cc sc dis ting şi scdespart spre naşteri; şi această distanţă spaţială creşte iotmai mult şi nu num ai ccic am estecate se curâţesc dedeza cord uri şi înstrăinare , ci m ateria duc e şi la lâ ict cşi la

descom pune re pe cele ajunse la compo ziţie, ducându -lc pe mate la ncas em ân arc şi la desfaccrc ; a stf el sc desc om pun şi sc strica toate , a fa ră d c cele s im ple sau de elem ente ;şi zic război acestui fenomen care opreşte pe toate sâ seunească. Marele Dionisie, f i ind iubitor de adevăr,numeşte acest fenomen cum am spus. război natural;

(natura l îl num eşte sau CjJ.lpijA.lOV şi c fy upuX ov care este de ut reuşi natură)', prin aceasta socotcştc şi pc Dumnezeu d c acord c u el. adică eu un război sădii în fire. princare aduce în fire pacea şi armon ia şi simfonia u niversu lui: prin ei Dumnezeu adună toate in sine şi împacă celccereşti cu cele pământeşti, cum zice Apostolul (cf. Col.

1.20); prin aceasta uneşte puterile aşezate în loatc; câcidc străbat în chip slujitor la celc inferioare şi prin ele Icîntoarce pe loatc la Sin e. cârm uind şi susţinând toate.

Pe cure s fântul lus tus o numeşte neglăsui toare. N oteaz ă desp re Ju stus câ num eşte pace a dum nezeia scăneglasuirc şi nemişcare. De acest sfânt lustus amintescFaptele Sfinţi lor Apostoli carc spu n câ el se nu m ea şilusif (cf. Fapt. 1.23); mai mull, acesia a şi scris ceva,deşi s-a folosii de înv ăţături nescrise Ace asta aratăiarăşi ve chim ea Sf. D ionisie şi câ a con vieţuit cu A po stolii şi cu b ărbaţii a po sto lici. No icazâ c â şi acci bărbaţidum nezeieşti sc foloseau de cuvinte f i losofice, numind

p a ic a lu i D u m n e z e u n e g lâ s u i r e şi n e m işc a re

(âcpG cyţiav kcu âK ivrţof av ) .Părăseşte unitatea ei. U nitate (Cvto ot V) nu m eşte aici

simplitatea şi u niciiatca sau n eîmp ărţîrea. R ă m â n â n d în tr eagă Snlăuntr u Ad ică iese din as-

cunzimca sa şi o părăseşte. In te li gib il e ş i expri m abil e la ea . Num eşte inteligibile

şi exp rimab ile toate participările pc care spune Scripturacâ Ic dorim.

§2

Prin unirea lor neco nfund ată. Num eşte unire(tv co o iv ) şi adunarea celor ce intră în comp oziţie, chiarde sun t ncascm cnca: arată ce este războiul lăuntric de caream vorbit înaime

Neslăbit . Deşi eleme ntele au, zice. îmb inarea şi co m poziţia intr eola ltâ ne îm pâr ţitâ. to tu şi în su şiri le lor nu pie rd extrem itat ea lor. cum c căld ura , usc ăc iu nea şicelelalte în unirea diversităţii lor, văzute în întreg.

Prin amestecarea cu cele contrare. Amcstccarenum eşte aici nu sub ţierea prin u m ezeală, carc desfiinţează lucrurile, ci c onsim ţirea şi recipro ca d ep enden ţă, carc păstrează cele existente in arm onic ; suntînţeles e şi ccic sen sibile, ad ică cele care s e n asc şi cele

potr iv nic e pe care le îm pacă una cu alta. ca păm ân tu l şiapa. d c carc pământul fiind învăluit, nu se topeşte: şi niciceru l prin apă, precum nici eterul nu topeşte ccrul; acestac războiul lăuntric (natural), pe care Creatorul nu numail-a inven tai, dar care şi duc e toate la afecţiunc şi armonie

pr in în se şi el em ente le sim ple , potr iv ii sp use i; Tu ai fă cu t rara ş i pr imă vara (Ps. 73.18).

Şi - neamestecată. A spus neamesiecatâ şi dupăînţeles ul de m ai înainte.

D ato ri tă acest ei (un ită ţi ) - minţ i le dumnezeieş t i unite. A m spus ;i m ai sus câ minţile dum nezeieşti seînţeleg şi pe ele înse le şi pe c ele sup erioa re şi inferioare:

şi rămân în ele însele când lucrează ale lor unite cuînţeles urile lor. şi par câ îna intea ză spre ce lc exterioa re,cân d se cugetă la ccic inferioa re şi la cele superioare; şiaşa urcă. pc cât sc poate, şi la înţeleg erea Ca uza torulu ituturo r: aşa înţele gân d m inţile dum ne zeie şti, se unesc inch ip co nştient cu c ele înţelese; câci înţeleg ând princu no ştinţă, sc unesc c u cel cu no scu t şi înţeles , precumcelc ce ignorâ sc dezb ină, ncînţelegând cee a cc ignoră.D cci înţelegând o aslfcl de min ie (de înger. n. trad.), scînconvoaie spre sine. ncrisipindu-se în afara sa. ciunind u-sc cu sine. prin c ele ce s-au întors spre sine însuşi.Dar alta este unirea spirituală a sufletului decât cea asfintelo r minţi; câci acc stca sunt inteligibile, iar sufletul

csic înţeleg ător, fiind inferior tutu ror înge rilor. El estenum ai înţelegător, pentru cauze le ce le-am spus mai sus.unde am vorbii mai pc larg despre celc spuse aici. încapitolul prim.

Prin (in(elegereu) nem aterială şi neîmp ărtită. Decişi in su lletcle n oastre se poa te sp un e câ se află o înţelege reneîmp ârţitâ şi nem alcrialâ. când adun ă toate gând urile lorinir-o p uritate în ţelegătoare; câci a tunci îna inteaz ă şi inunirea mai presu s dc înţelege rea pe o calc prop rie lor.

I n conglă su ir ea ş i î n a cord ul - d esă vârş it . Numeşte pacc desăv ârşită pacea deplină a tu tu ro r bunătăţilor, adică pe D umneze u.

Şi unind extremele. Extreme numeşte Pulerile desus şi dc jos şi cele mijlocii, precum au spus înainte, pecele din materia cea mai curaiâ, ca cerurile şi stelele şicciclaltc extreme, cele de pe pământ şi pământeşti;extreme le de sus faţă de cele d e jos sunt inteligibile

223




(înge rii); iar extrem ele dc jos faţa de cele d e su s suni celc păm ânte şti , c are se unesc cu celc din m ij lo c. D e acela şi

neam (6 | l6y v t0t) sunt cele înrudite şi provenite dinCauzatorul tuturor.

Şi de ul timele. U ltime le marg ini ale universului suninum ite fiinţe neînsu fleţite, ad ică cele in c are nu sc v edenici o mişcare de creştere şi de hranire sau altfel. De

acelaşi neam (O|J0

yvia) şi din aceleaşi elemente suntcelc trupeşti, şi sc deosebeşte unitatea (c v o n g ) de unire

(CvcoCCl): unilatea araia ceea ce c special şi ncam cstecatfiecărei firi. iar unirea c îmbinarea cu altele sau simplaîmpărtăşire.

întreagă , cu s ine întreagă. Şi acum păzeşte exa ctitatea sa: câci vorbind de acccaşi Tire. ii spune înrudită şi

de acelaşi ne am (OţiOyv 'ia). fiindc ă toţi sun t ai lui D um nezeu ce le dă naştere tuturor, după cuvântul folosii deApostol: Ciici ni lui nea m şi suntem (l 'apt. 17.28): darspun e şi cauza pe ntru care sun tem loţi dc un neam; şi zicec i pc cc ic in t e l ig ib i l e carc sunt un a cu un i tăţi le

(CV OT rpt), prin .simplitatea şi nc com po ziţia fiin ţelor şi prin nem urire , pe care cei ce au vorb it desp re ele Ic-au

num it identicc (TauTO TTţTa). le face Du mn ezeu înrudite şi de acelaşi element. I.a fel ccle sensibile formaledin d iferite uniri sau îmb inări ale diferitelor clemente şicare suni astfel a m csteca tc prin n aşiere şi reciprocităţi,suni alcătuite şi c!e ca înrudite.

S3

D ur a r p ute a zi ce cin ev a. Răspuns cclor cc spun cănu doresc loale pacea; şi ce este a fi altul sau altceva

r e i r p o t r ^ ) , În su şir ea - (f ie căre ia ) d in tr e exis te nţe . Notează câ

spune că c însuşirea p roprie sâ fie fiecare cum c prin fireşi ii$‘<l' u» ' a fosl făcui. Ac estea sc spu n împ otriv a A ce

falilor. care n u şliau cc e sle însu şirea p rop rie (iSlOX rţţ)a firii: explică in plus termenul însuşire, lămurindu-l.

Şi pe aceusta (o socotim) o do rinţă a păc ii . Aceasta

e rezolvarea; din ele (F a im o v ), în loc de: din însuşirile

lor (tSl(O(lâTa)V).

N em iş cări i Nem işcare (ocK lvr |oiav) num eşte fap-lul de a nu cădea din firea şi mişcarea proprie.

§4

Şi dacă toate cele ce se mişcă Bine a spus câ loale semişcă nu primr-o unică mişcare, ci fiecare printr-omişcare piopnc şi potrivita ei; altfel cele inteligibile şiînţeleg ătoare s pre înţeleg ere iar ccic sen sibile sprenaştere, sau fiecare sc mişcă pnnlr-o anumită mişcare,dcspie care am vorbii mai deplin în capitolul IX.

Id enti ta te a tu tu r o r celo r ce se m işcă. Identitatea c pazt lâ de viaţa m işcătoare a fiecăru ia.

§5

Ia r dacă - de cădere a Faţă dc cci cc sp un cadiversitatea vine din Căderea dm pace şi dc a ceea afirmăcâ nu tu turo r Ic c pacea iubită. No tează dou ă diversităţi:una e cea prin căderca din pace şi alta cca prin identi

tatea fiecăreia din existe nţe.Căci ceea ce ( e) cu to iu l nes tabi l Minunai des

f ii n ţe a z ă o p i n i i le E l i n i l o r şi a l e u n o r e r e t ic iasemănători , ca a Valemianilor şi Manichcilor. care

p resu pun m ate ri a ca arătâ nd in sine cele con tr are cclo rale lui Dumnezeu; câci au atribuit materiei nestabili-tatca şi mişcarea circulară şi nesfârşirea şi nedefinireaşi loatc acestea n eince tăte. ceea cc sc a rată cu adevărat

şi cu desăvârşire mincinos; căci nimic nu esie şi nu afost care să nu fi losl creat de K 1 cu u n ch ip şi sâ nu fiecu adev ărat ca ccea cc a fost creat şi sâ nu sc bucure de p rovid enţa lui D um nezeu. _

D e id o li i în tu n e ca ţi . în loc de p r in în c h ip u ir i întunecate-, căci doresc plăcerea păt imaşă de cclecurgătoare şi str icăcioasc şi unirea cu ele. alegând sâ p ri vească n eîn ccia i spre e le sa u sâ se îm păr tăşească deele. f i ind tu lburaţi pentru c â a cestea nu aduc pacea înminte.

Şi pr in aceasta rămân. A firmă spusa aceasta pentrucâ şi iubitorii de ceartă şi nestatornici, ca şi închinătoriila idoli sun t stăpâniţi de iu bire a de p acc : căci tulbu raţi dc

patim i, vu ie sc să stăru ie in patim i, socotindu-le prinneştiintâ ca bune şi părându-lc câ doresc pacea, când

poftes c în m od necuvcnil sâ se bucure de celc trec ătoareşi de patim ile rele; ci suni sup ăraţi câ nd nu reuşesc sâ se

bucure de ce le ce p ar bune. d ar de fapt su ni re le . Dcci îngen eral trebuie socotiţi câ. do rind p ace a sc lulbu râ cândnu reuşesc în patimile lor să aju ng i la ceee a ce li sc pare

pa ce prin sa tisf ac ere a patim ilor lor. Aşa înţelege câ toţidoresc pacea, adică binele.

D ar ce i a spu ne cineva despre (pacea) - lui Hris tor t Ai ala câ lis us I Iristos c p ace a n oastră şi a îngerilor, carea fâcui sâ înceteze războiul şi a înlăturai peretele din

m ijloc ni despărţitul u (Kf. 2 .14) şi a stabilit pa cea întrenoi şt a făcut din celc d ouă u na. cum z ice dumnezeiesculApostol câtrc Efcseni.

/Vi/i ea învăţăm să n u m ai luptăm. Aecla este cel cenu mai luptă cu sine. carc a sup us raţiunii mâ nia şi pofta.Iar în pa ce cu oam enii este cel care a do bândit o unicâ

păre re cu loţi oam enii : ia r cel cc şi-a făcut m in te a ascultătoare şi dc cele mişcare prin îngeri, acela a d obândii

pa ce a şi cu înge rii .C i - împreun ă cu ei cele dum nezeieşti . Adică aducem

acccaşi adorare şi închinare lui Dumn eze u împ reună cu ci.î n în v ăţătu rile teo logice. N otează câ arc şi o lucrare

des pre învăţăturile (imOT UJlcooe iov) teologice; a ceastao sp une şi la încep utul prim ului capitol.

§6

M -a i într eba t - p r in Epis to lă . A întrebai cum înţelege pc D um nezeu c a via ţă dc Sin e şi ca suport al vieţii de s ineşi ccle asemene a. Bine o spu ne a ceasta şi in Epistole, maiales în a doua. N otează câ Dum nezeu se num eşte din celece suni şi din Sine. ia Cel cc c cau za lor.

D in ce le ce su n t in tâ il e. Celc dintâi socoicsc câ zicecă suni firile ma i presus dc lume . ca participante la celedin tâi şi în mod c urat la da rurile du m nez eieşti ale vieţii

şi ale cdorla lle . D ec i din ce lc cc su nt (EK TCOV OVTCOV)adică din cele văzute intre existenţe, sc spu ne câ D um neze u es ie supo rtul şi Cre atoru l vieţii dc sine sau al ei;câci trebuie sâ ne înţelegem ca fiind la fel dintr-unul. noi

224




şi cele to fel. Ia r cân d D um ne zeu sc zice viaţn de sine ţicelc asem enea , sc zicc c a fiind acestca mai pit-sus de ţoatâfirea, ad ică ma i pres us ţi d c îng eri şi dc to aiâ fiinţaînţeleg ătoare. C cle dintâ i ex isten ţe (rtpCOTUX; o v x a )zice uâ sunt firile înţeleg ătoare şi n ev up cşţi.ad icâîn ge rii.înseamnă c l sunt pr imele (TO op ^ n f / tw o ;) , pentru câau v enit la existe nţă primele; d ar D um r.ezeu e cel mai

pre su s d c fii n ţi (TO unepotioiov); câci e un icul Fâcâtor

al celor inteligibile ţi sensibile. Fiindcă nu ttebuie ascultaţi cei ce zic c i puterile creatoare ale lui Dum nezeusunt ele insele dumnezei; acesta c un lucru fals; numaiDum nezeu este Creator. Notează deci câ singur Dumnezeue Făcătorul tuturo r celor inteligibile şi sensibile.

Suci i , gr. ă y K v X o v . Strâmb. D um neze i d in exis te n ţe . Injurii nu sunt dumnezei

sau creatori , nici altceva fi r i Dum nezeu.Cu adevărat ţ i propr iu . N oteaz ă ca nici accst bărbat

dumnezeiesc n-a văzut o deosebire înt re propr iu şiad evăr at (K'upicoi; ţi a k r f & ţ i .

Făcătoare d e f i inţă pr in s ine. A dat în acestca maiclar o rezolvare întrebării cum trebuie înţeles c i uneo ri

se zice c i D um neze u ţi ccle împr eu nă cu El este viaţa dcsine. iar alteori su po rt al acestora sau Cel ce c la baz a lor.Că FI, în calitate de cau zator ţi încep ut al lor ţi mai presusde încep ut, se zice ace stea, iar existenţele p articipând laacestea, sc nu me sc din e le ţi ex istenţe ţi îndum neze ite.Sc zice câ D um ne zeu le-a făcut vii şi fiinţă, în loc de a leti dat El sub zistenţă celo r cc sunt. întâi înţeleg em acestlucru, apo i înţeles ul lui ge nera l; sa u întâ i viaţa ţi ap oifiinţa co ntem plată in gen eral; ap oi înţeleg em cele parţialesau chip ul fiecăruia, ca al vieţii înge reşti sau om en eşti ţial celorlalte cic ca rc c Icgatâşi amin tirca cclo r cc participa.Adăugând apo i pc loale cele ce se împărtăşesc, a arătatcă nu toate se împărtăşesc de toate; căci unele se îm părtăşesc num ai dc fi in ţă, altel e ţi de via ţă, a ltele ţi dcînţelegere sau dc putere a înţelegătoare; iar altele, pc lângă.vestea ţi d e indu ninezeire.

Ixt care (p art ic ip ă) exis te n ţe le in m od propri u lor. Ceea ce pare m ai puţin clar, lăm ureşte astfel. Du mn ezeuavând în Sine dc mai înainte toate cele spre mân tuire înmod supraunil ţi necompus şi ca obârşie izvorâtoare|K.-ntnt co vâ rşitoare a lui iub ire ţi co m un icân du -lc ţi cclo rce subzistă din El prin c reaţie, ca p e n işte raze, transmite,rămânând in întregim e în Sin e. prin participare fiecăruiain m od p ropriu, d in m arile lui bunătăţi. Dc ace ea iluminările transm ise în form a prim a din bu nătăţile unite ale

lui, se num esc ţi existen ţă dc sine ţi autov ivificâri ţiindumn ezeiri de sin e şi loatc câte sun t de felul acesta prinimitarea obârşiilor, adică ale celor cc sunt ale lui Dumnezeu. anum e a le autoînd um neze iri i ţi a uiobun âtăţii(du mn ezeirii de sine şi bu nătăţii de sine) şi aulov icţii(vieţii de sine); (nu se poale despărţ i viaţa de s ine a lui

D um nez eu de viata cre atu rilor; d e aceea se p o a te num i Şi vw/a acestora viaţă de sine, câci îns ăţi viaja de sine a lui Dumnezeu susţine via(a creaturilor ; e accentuată unirea intre puterile Im Dumnezeu ţi existenţa crea- 'ur ilor. întrucât nu poa te f i ult ima făr ă pr imi t . ţ i to tu ţi

nu se afirmă p n n acea sta fianteismul. a ceasta se. vede t lin fraz a urmă toare, n. liad.); în al doilea rând se spun eşi tie accstc a câ sub zistă, prin fiinţele făcute sub zistenteile E l, fiind vieţi ex istente fiinţial ţi dăruite prin pa rtici

pare a celo r vre dnic i la daru ri le cc li se dau , (se arată deosebirea între Dum nezeu ţ i cele ce par t icipă, n. trad j ;iar în al treilea rând ace ste daruri sunt pa rţiak . Un ele seîmpărtăşesc numai dc vivificaie. altele ţi dc îndumne zeite, iar altele şi dc toate împ reun ă cu acestca, ca celcmai îna lte Puteri inteligibile.

Ca pă rţi. N um eşte p ărţi succ esiun ile ge nera ţiilor.A i bun ătăţ i i de s ine. Cel suprabun şi supntdumneze-

iesc este şi supo rt al b unătăţii dc sine. No tează deci câacestca nu s un t fiinţa lui Du mn ezeu (se fac e o deosebire intre bunătatea d e sine. viaţa de sine ţ i su portul lor; ele sunt bunătatea ţ i viaţa ce se dau c reatur i lor in co mun; ele au ca suport creator pe Dum nezeu, n. trad.). Citeştedespre accs tca în a dou a Epistolă către Ga ius.

L a p rov id en ţă ţ i bună ta te . Numeşte providenţă ţi bu năta te ( tt p o u o ia ; şi dry a0 OTr|T a£ ) actele de pr od uce rea fii nţei ,a v ieţii, a bunătăţii, frum useţii şi a c clo r asem enea.

D in D u m nezeu cel nepart ic ipabil . ■ Cu pu ţin înain team spus câ Dumnezeu e par t icipabi l , acum câ nu e partic ip abil D um nezeu c part ic ipabil prin iu bir ea de-atransmite daruri; e pa rticipabil prin faptul câ e Cauzatorţi are a ccaslă calitate în m od prop riu şi mai p resus dc ţoaleşi dc aceste daruri sc împărtăşesc toate potrivit lor,aceasta e asemenea cu ceea ce am spus mai sus, incap itolul V, c â e Cel cc este ţi este în celc ce sune şi nu cnimic din toate: sc spu ne c âc în toate pentru câ le susţine,le vivificâ ţi Ic păstrea ză pc toate; da r nu e nim ic dincele cc suni, întrucât e C auza torul creării tuturor, fârâ sâfie ţi o c auză dintre ccle cauzale; a ţa ţi aici. D um neze uc participab il, întrucât toate existenţele se împărtăşesc defii ţi su bzistă prin El; câci ceea ce nu se îm părtăşeşte dcEl, nici nu este, nici nu va fi, nici n-a fost. Şi c iarăşineparticipabil. f i indcă nici una d in ex istenţe nu sc îm

părtăşeşte de fi in ţa lu i, căci D um nezeu este mai p re su sdc ex istenţe d up ă propria fire.

Capitolul XII

$ l

P rin îndoirea num ir ilor . Înd oirea num irilor numeşteadaosul la num irea simpla, ca S fântul sfinţilor. Do mnu ldomn ilor . Dumnezeul dumn ezei lor ţi împăratul îm păraţilor ţi celc ase m enea a ce stora .

§2

D e aceea dom nia . Accstca le spun cei doi Grigorie:Teo logu l ţi al N ys9ei.

§3

S ă l ă u d ă m - fn m o d a b so lu t, f n mod absolu t(drtO?.v>Ttt>5). adică r.u într-o privinţă da, iar în alta nusau în rapo rt cu cev a diferit, ci in înţelesul sim plu, adicăîn mod p ropriu.

Neeg ali ta tea. U nitatea c slc oca a ega lităţii ţi identităţii;căci acea sta este cau za c onsimţirii ţi a co mp ătimirii ţi a

m ântu irii tuturo r, câci r aţiunea unităţii con stă în a fi la felţi în a fi numit în mod corespunzător; fiindcă unitatea în părţi este as tfe l: U nu l e U nul în părţi şi e cauza p rim ă aconsimţirii prin participare. Du pă ace astă raţiune ţi Dom nul

I225




sc roagi pentru ucenici ca să f ie unu fi ei. la fe l cum f i Noi una suntem fi ca sa fi e d e să v â rş i tn m im e (loan 17,11,23);aceasta a rata sfinţenia sau împărăţia; şi Dumn ezeu se b u

cură (y â w u ra i ) s au se vese le l e dc 1'ăpluriJe sale. dupâcuvântul din Psalmi: Bucura-se-va Domnul de lucrurile sulei Ps. I0 3 J2 ). ceea cc arată domn ia lui.

§4

Cauz a t or u l - ne î m păr t d f i b i l Dumnezeu e neîm- pârtăşib il dupâ ra ţiu nea fir ii.

E lăudat ca Sfântul Sf inţ i lor . A lămurit minunaicum e D um nezeu Sfântul sfinţilor şi cum c lăudat caatare; şi spune cum se deosebeşte firea curată şi cauzaîns uşirilor şi a ce lor ca uzate; c ăci ace sta este Cel ce estefaţă dc cee a ce nu e xistă în m od pro priu; şi pe cât

p a rt ic ip ă la A cc sta ceea ce pa rt ic ip ă, în tr -a tâ t sedeosebeşte Dumnezeu cel indicat ca Acesta de cele ceau ceea cc au prin împărtăşire, câci toate acestea se zicşi le au din Dum nezeu; iar Du mn ezeu este din nimic.Pen tru accasta sc zice Sfân tul sfinţilor şi împ ăratulimp ăraţilor şi Do mn ul do m nilor şi D um nezeul dum nezeilor.

Sf in ţ i f i împăraţ i învre din cind u-se acest fericit deinspiraţie du m ne zeias că, m ută lainic şi la dreapta c redinţăşi le explică prin iubire de Dumnezeu pe cele căzute înunii în politeism; şi înce pu turile văzu te in cele inferioare,spun e câ trebuie nu m ite prin exc elenţă sfinţi şi îm păraţişi dom ni, precum şi intre oam eni sc num esc astfel cei maiînalţi ca şi cei ridicaţi între no i prin virtu te ca învăţători,întrucât au în suflet virtutea concentrată în mod unitar.Iar transm iţând prin învăţătură alto ra virtutea d e la ei.du pă de oseb irea mulţimii celo r predate prin înv ăţătură,

se înm ulţeşte şi v irtutea trans m isă de ei. cee a ce se vedeintr-un mod mai întării şi mai dumnezeiesc la cciclcnctrupeşu; şi prin ccle mai înalte şi mai apropiate dcDumnezeu, cetele inferioare participă la darurile luiDumnezeu; şi ca printr-un pahar cc sc revarsă şi iz-voreşte. vasele inai apropiate se umplu cele dintâi ,

pnm in d ceea ce le vine lor; apoi d ebord ând şi e le , varsăla alte va se inferioare, d up ă mulţime a ce lor ce prime sc şidup ă deosebirea intre celc mici şi mari . cum varsă paharulvaselor prinic a vând du pâ unitatea plinătăţii lor primarevărsare din pah ar; aşa trebu ie înţeles, p rintr-o raţiun emai îngroşată, câ se revarsă belşugul dărniciei darurilordumnezeieşti la toate prin cele dintâi cete. Şt Apostoluleste num it r«.t al alegerii (Fapt. 9.15). Notează; acumzice câ Du mn ezeu e ste ncparticipabil dup â raţiunea firii.

înm ulţin d • dup a deosebirile. Adicâ Ic arată maimulte; câci cu cât sunt mai de osebite celc ce se împărtăşesc,cu atât şi darurile sc deo sebesc în mai m ulte feluri.

Capitolul XIII

§l

D eo se bii p rin S in e - in m o d un ic. Dumnezeu este şihotarul şi locul său şi nimic nu sc extinde peste Du mne zeu;

ci Hl trece şi peste cele ne sfârşite; câci El între ce şi veac urilecare sunt nesfârşite (căci nu au margine), prin mărimeanesfârşită a lui. cuprinzâ ndu -le prin mu lta sa nesfârşire şitoaiâ ncho tâm icirea vieţii celo r inteligibile; câci nu e

hotărnicită de viaţa a cestora, ca a oa menilor, c i îngerii aufost creaţi nem uritori. Iar D um ne zeu se hotărniceştestând în eternitatea sa mai presus de veacuri.

§2

(Este) V nu l , f i ind că (este) toate. Sunt multe la

număr, dar una la chip. monezile şi arginţii şi banii; iarchipul este unul. fie câ acestea sunt dc aramă sau dc aursau dc argint; sunt multe in puteri, ca ierburile, dar unala chip. câci toate sunt iarbă; şi sunt m ulte chipuri, cume calu l, boul, om ul şi cele inteligibile (îngerii), dar una înneam . pentru câ sunt vieţuitoare; iar creaturile sunt mu lteîn manifestări, dar una în obârşie; câci Du mn ezeu c cauzatuturor.

Ci precum to t numărul . Bine dovedeşte ceea cevoieşte; căci scopul acestui bărbat dumnezeiesc c sâsusţină ale lui şi prin a ritmetică. Dec i zice câ nu e nici unadin existenţe nepărtaşâ dc Unul. ad icâ de Dum nezeu;dcoarcc c tot num ărul participă la unitate (mon adă); căci

dacă din d ouă inccpc careva, d oimea n umără pe prima;şi în zece la fel, se pot vedea mai multe, aceasta pentrucâ din celc spuse carcva s-a înm ulţit; dar şi jumătateimplică pe Unul; însă şi al treilea şi al zccelea şi aşa maideparte. încât nu este nu m ăr care n u pa rticipă la Unul saula mon adă; şi chiar dc am inteşte dc o p arte, vei gând i IaUnul; şi se mai spune o doime, o zecime. întrucât şiacestea pornesc din unitate.

Cauza tuturor , Vnul . Scopul e clar; cel numit Unuleste Dum nezeu şi nu se amănă cu un ul intre num ere. CăciD um nez eu este U nul, în trucâ t e simp lu şi fârâ părţi ştlipsit dc deose birea d up â chip şi străin de toate pasivităţile(pătimirile) şi accidentele; i se spune Unul şi ca începutcugctat al viitoarelor elemente. Iar acelaşi sau altul saumai m are sau m ai m ic, ba şi suficient sau prisositor sauegal sau n ccgal. ceea ce se obse rvă in numiri n-ar vorbicineva binccredincios. dacă vorbind dc înccput. le-ar facc

pe ele incep ut; câci ast fe l d e patim i şi a cc id en te su nt d innc ccsitatc. D eci sfârşitul m ulţim ii împ ărţirilor în num ere,duc e la unitate; iar începutul în ficcare nea m este atotsimplu ; şi d cci in exis te nţe fie câ unul este m ulte, fie câce lemulte suni una sau există un început şi un elementatotsimp lu şi un Un ul carc c tuturo r neîmp ărtăşibil, dincare. ca d intr-un m ode l şi o ide e e şi în existenţe Unul;dc pildâ. ch iar d a c i lum ina sen sibilă este m uliâ în părţi,

ca in toate stelele, dar văzută ca întreg este o unicălumină; şi c multă în accidentc. ca înir-o sinteză; daravân d şi galben ul şi neg rul şi albu l. în trup este una; aşatrebu ie înţelese şi cele u rm ătoare.

D a r n u e undeva vreo m u lţ im e. Aici dovedeşte dinaritmetică ceea ce a spus. Notcazâ câ şi de Dumnezeuspune pe drept cuvânt câ e înainte de unul . fiindcă esteCreator sau p roducător al tuturor, deci şi al num ărului

Ci cele mu l te. T rebuie auzit în p lus desp re fiecare şicâ există, ca sâ fie ceea ce sc spune astfel, câ există in părţi m ulte, câ unul est e în în treg; cum e trupul, aşa şicclclallc (sunt) un a în suport sau în fiinţă; dar mu lte înaccidcmc. cum c om ul. Iar dintre accidcntc. unele pot f i

despărţite, ca a şedea, a se plim ba şi celc asem enea; iaraltele sunt nedespărţite cj albastrul sau rotundul şi celcasem ene a; şi iaraşi unul este chip ul, cum c calul sau boul,da r multe sunt în n um ăr (în ex istenţă); câci sunt m ulţi cai




şi mul|i boi; dar şi multe prin puterile naturale; şi iarăşisunt m ulte c hipurile, ca om ul. calul, câinele ţi celclaltc,dar sun t una în neam (specie); câci sun t. vietăţi. fiecaredin uccsica; aşa şi celc ce sunt multe prin manifestari

(nfpio5oiC) sau prin cele voite sau în fapte sunt una inobârşie.

Pe toate şi întregi, pe toate. Toate sc zic când suntch ipu ri şi părţi Şi de os eb iri şi împ ărţiri. Iar între g, când ,

adun ate, părţile form ează un întreg sau chipurile un neamsau cele c on trare şi op use se liniştesc înir-o co nsim ţire şiîmpreuna pătimire, ca apa şi pământul şi aerul şi stelelearzătoare şi cerul; de aceea loale aceslea sc zic cosmos(podoaba).

Ş i f ă r ă unu l . Deoarece unul are legătura cu n um ărul,fără unul nu poate fi mu lţime ; c a d sunt o sinteza a uniuniinum erele cc exp rima o mulţime; e ccca cc am spus ma isus, că D um neze u se înm ulţeşte, ca în ţeles d in aritmetică;iar unul subzistă şi este prin sine.

Şi dacă - toate (unite) cu toate. E xistă o presupun ere

(UJtoOoÎTO TIC sau kocO' urt68eotv) pe care cineva

n-ar lua-o ca existând real in lucruri, ci e presupusă doa rde r aţiune ; aici însă nu trebuie înţeles a stfel, ci trebuieînţeleasă ca imp usă dc raţiune, prin faptul c â iotul s-acreat în identitate şi totul e împărţit in părţi şi în întregsunt părţile.

§3

D upă ( ch ip u l) său m a i îna in te gândit . D aca nu s-arfi gândii înainte chipul om ului, nu ar putea spune cincv acă oam enii su nt u niţi între ci. evid en t dup ă însăşi raţiune alirii.

Şi dacă des f i inţez i pe Unul . Aşa trebuie înţeleasă

spusa, ca s-a u nit Fiecare din celc mai înainte gân dite caunite prin chip cu fiecare; căd am spus înainte că ch ipu rile şi m ultele eleme nte sunt imprim ate prin ob ârşie de ounitate fiind ridicate la un neam. ale cărui chipuri sunt;fiindcă acestca. fiind unite chiar prin chip. cum c calul,houl şi cele următoare, sunt conduse spre un neam.num m du-sc vieţuitoare.

î n t reaga dumnezeiască obârş ie , intreaga obâ rşie

dum nezeiască (oXrţ O fapx kx ) este Prea Sfânta şi înch inata Treim e; iar pentru ne grăita unitate a firii. Cel Unuleste şi una.

(Se referă) - la ea şi (se atribuie) pu terii ei . Prin ea

( ixp* % ) se aratâ existenţa (fx rri) şi din ca ( i t , fjţ)com poziţia (Ol)v xrx aK X at); prin ea <6 t' rj<;) rămân

(JiCVCt) şi in ea (f v fj) se susţin sau se păstrează

lauvt’xfxai) ; şi spre ea ( l iq i^vj arata că sc întorc

(iTriCCp CÎE Ta i); deşi Tatăl a.spus în special şi a rânduitcuvintele; şi tu,ne sunt de la Ccca ce arc (Treimea)com un. Dar bine a spu s că daca desfiinţezi pe U nul. nuva m ai li n ici întregime, n ici mu lţime d c p ărţi, nici altcevanimic; câci acestea le-a insinuat ir.ainte şi mai susspunând; ca şi jumătatea c unul şi al treilea şi al zecelea,ad ică şi părţile pa nic ipa la Unul.

V nu l cauz a tor a l t u tu r or N-au fost aduse Ia exis

tenţa prin orice unul. ci n um ai p rin acel l Tnul. p iin carese lauda ţi sc num eşte ca Un ul. Dum nezeu c el Un ul. câcinum ai prin a cest U nul sunt existenţele. C.'iti cel ce spuneacest num e dc Unul . arată că iica^A mu lţime a, câc i U nul

ca în cepu t în sine şi întâiul faţă de alţii, introd uc e înţeles ulcelor multe din el. Dar accsica nu se potrivesc lui Dumnezeu. A cest fel dc Unul fiind num ai C el cc este. este cutoiul nepasiv şi neîmpârţit şi cu totul suficient sieşi; câcinu sc împleteşte prin firea lui cu altele, ca unul dintrenumere; căci e străin de mulţime şi de orice compoziţieşi împărţire, acest Unu p ropriu şi anterior oricărui unu;fiindcă acesta nu se numără nici ca m ic. nici ca mijlociu;

ba, treb ui e sâ îndrăz nim , nu c nic i frum os, nici bun ; căciace stea sun t p asiviiaţi. cu m sun t şi relaţiile şi ac cidentele;dar Unul însuşi es te cugetat deasupra tuturor ; iar pa sivităţile, ca mic şi mijlo ci u şi celc cugeta te îm pre unăcu altceva, nu sunt simple, nici elementare. Deci Unul.cum s-a spus. care c simplu şi nepasiv, neavând celcspuse, nu trebuie socotit nici ca un n eam dintre existenţe;iar neamurile se împart numaidecât în chipuri; dar nu cnici chip sau monadă in sens propriu; câci acestea aurelaţii cu a ltele. Iar El este alolsim plu şi nu arc nici oîmpărţire; câci nu a rc nici vreo m işcare sau stare, calinişte; dar accst Unu nu trebuie cug etat nici ca existent,

ci ca ob ârşie şi sămân ţă a existen ţei; iar celu i existen t iiurmează cu necesitate mulţimea şi mulţimii se adaugă

existenţa, ccca ce nu e la Du mn ezeu; câc i ceea ce este (TO

OV) e fi in ţa (OUOÎa) de la a f i (EÎvcu) ; iar Dumnezeueste mai p resus de fiinţă şi m ai presu s de c cca ce e ste şi

unic (tviKWC) în loc dc fără asemănare. Câ ci Dum nezeueslc toate şi mai presus d e toate. D eci bine a explicat fireanum erelor; şi f ie câ e lăudat ca Tre ime, f ie ca m onadă(unitate), dumnezeirea mai presus de toate, nu c nicitreime, nici m ona dă cunoscu tă dc noi sau de alţii prinnume re; ci Dum nezeu e şi se num eşte mai presus de oriccnu m e şi dc f sie. Spunând deci ceea ce nu este, înţelegem

ce es te D umnezeu. D efi neşte ş i pe c e l ce este u n u l în suşi. Dum nezeu em ai p resu s şi dc ex istenţă, ca fiind toa te şi fiind făcătorulşi creatorul num ărului.

(Să devină) număr . Notcazâ câ cel cc c între numere

(cel ce sc numără. evâpiQ|iOV). indică numărul; dcci ince le ce sunt. adicâ între creaturi, unul arată num ărul puscon tra numărului.

N u este • nici - uni ta te (m onadă) . Sâ nu auzi s implucă nu es te monuJt ). nici treime, ci pune înainte dc

cuvântul l u n o s i u t d (5 tcyvco0 ( icvr) ) . cuvântul nu este; câci nu trebuie de sfiin ţau ace astă mărturisire;Cuvâ ntul v oieşte sâ o cugetam de nepătruns .

Cu adevărat - rodnicia dum nezeiască. Sp une câ dinnumirea T reimii se arată rodn icia dum nezeiască. Câcis-a cug etat numărul ca sâ se p rezinte ex istenţa înch inată a negrăitelor ipos tasun. cu m spun Vasi lc şi dum nezeieştii Grigorie. D ar a num it pe Tatâl rodn ic în m odabuziv, ca Tatâl Fiului închinat şi ca izvor al PreaSfântului Duh. împreună închinat cu ci . Căci rodniciasau al tă numire din celc cuno scute oam eni lor sau chiarPuterilor inteligibile ( îngere şti) , nu re prez intă clar celeale lui Dumnezeu, ascunse tuturor, câci cum ar f i cu

putinţă sâ sc num easc ă din ceva ale c e lo r (c re ate )ex istente - D um nezeu, c are nu e ceva existent din toate,

ci c inai presus dc toate cele cc sunt? N u exis tă n ic i n u m e a l ei. Acest dumnczciesc bărbat

spune c ân u există nici num e al ei . nici cus ân i.ci e r idicatăîn cele neapropiate; nu în locuri neap ropiate (să nu fie!).

227




ci în raţiune ţi gând uri. Câci cuv ănml d espre D um nez euc neapro piai oricărei m inţi şi gân diri, Ia r fapiul câ nuexisiâ nici nu me al lui. inţclcgc-l bine şi in mo d c uve nit;câci toate ccic cc sunt sc indică prin numiri şi lucrăricunoscute. Dar cc nume sau lucrare sc poate atribui luiDum nezeu c elui ridicai peste toate existentele şi ramatorului şi Cauzatorului tuturor'.’ De a ceea nici b unătatea însăşisau frumuseţea, spun e accst dumn ezcicsc Dionisie. nu i so

po triv eşte in mod prop riu lui Dum ne zeu, deoa rece accstca

•sc afla şi in existenţe (in creaiuri); şi vei alia şi în celc demai sus câ jcc sic pasivităţi şi accidcntc sc socotcsc inexistenţe (în crcaiuri). ceea cc nu esie la Dum nez eu, care eridicai mai presus de toate.

Ci din dorinţa de-a înţelege. Notează cc frumosspune c i peiittu a înţeleg e şi spun e in gene ral ceva d espreDum nezeu , stăpâniţi de dorin ţa lui. teologii i-au jln b u illui Dum nezeu num ele bunătăţii, deo arece D um nezeuesie în m od princ ipal şi .suprabun şi m ai p resu s de fiinţa.Iar bunâtalca. cum zice ace sla. c nu me le cel ma i respectat

dintre toate. Iar expresiile a pofatice (dn o cp cto ciţ) sauneg aţiile şi priv aţiunile d esp re F.l nu s-au spu s în m od

simplu de teologi; caci nu se înţeleg aşa cum se spu n. cisc cugetă prin ridicarea peste toate; căci nemuritor, nevăz u t , t ii cor up l i li il . f ă r ă v r eo n e m i e i/e ce n t . nepi'ntVos. nu le înţelege n im en i, de e părtaş dc înţelep ciune. in mud obişnuii; nici ccle asemenea acestora câtesc spun despre D umnezeu; ci ieşind din celc indicate, scurc i la înţelesuri tăcute şi m ai d um nez eieşti; dc aceeahinc Ic numeşte ma i departe pc accstca nu m iri mai d um nezeieşti. Cac i ieşind sufle tul din loatc sim ţirile trup eşiişi lumeşti. Ic-a făcut pe accstca sieşi simboale; aşa seuneşte in mod curai cu cu noştinţa lui D um nez eu, pc căie cu putinţă lirii om ene şti, cum dă de înţeles şi A po stolul

zicând: Şi uşa to tdeauna rom f t c i t Ot tmmt l l l f e a . 4,17);şi iarăşi: Acu m ved em in ghic i/ură f i i>i oglindit , dar atunci vom vedeţi faţă către fată <1 Cor. 13.1 2).

Cel ma i venerat d in t re num e. E dc notat câ cel mai •venerat dinirc nume este bunătatea', dc aceea sc$i atr ibuieca cel dintâi lui Dum nezeu.

D in cele fa m ilia r e lu i. F a m ilia re (cruţJUpuXcov)num eşte pe cele de o fire şi cu no scu te şi prop rii creaţiei.

M

A ceast a Iar s pu n e -o ) t u adevărat f i în gerii . Ş i îngerilor le sunt necuprinse ccle ale lui Du mn ezeu ; dar şi celma i de jos dintre îngeri ved e m ai îna lt dccăt toţi teologiidin Biserică dcci şi decât Apostolii.

Şi dacă ( lipseşte* ceva din c ele de ac eeaşi pu tere. Chiar dacă s-ar afla in Scriptută şi alte numiri dumnezeieşti. trebuie să Ic auzim şi pc accstca prin uccleaşimetode revelatoare.

Şi vouă ş i a l tor s fin ţ i bărbaţ i Nu t rebuie t ransmise

tuturor, l iră alege re, cele tainice, ci nu m ai b ărbaţilorcapabili şi sfinţi; c ccea c e sc rie şi du m neze iescul P ave laccstui sfânt bărbat Tim otei.

(Sun t em ) ş i no i in s ta r e s â s punem . A ccstca le spunecu modestie Părintele; la fel 51 ccle următoare.

L a Teo logia s imb ol i că . Vorbeşte de Teologia s im- h, ilică din carc nu citcazâ. ca şi in alt capitol; dar devoieşti si cunoşti deosebirea între Teo l og i a s i m bo l i c i

(xr je Ol>|i |}oXlKÎK t fc o X o y îay şi învă ţătu ra Iei ilogiciI

(xr jţ OcoXoytKTjc unotuntbor toc) . c i t cş tc a l t r e i l eacapitol al tratatului despic Teolog ia mis t ică.



NOTE

la


Capitolul /

120 . Cliiar faptul câ av em simţirea căcxistâ c eva mai

pre su s dc putin(a noast ră d c cunoaştere ne dâ asigura re acâ accl ccv a există. Jasp ers a v orb it dc ştiinţa cc o ave mcâ există ccva dincolo dc cunoaşterea noastră. „E decug ctat că ex istă cc va cc nu sc poa te înţelege " C.Es istdenkbar, das es gibt was nicht dcnkhar isT ; Phitosuphie, Bd. IU, M eta physi k, Berlin, 1932, p. 39).

1 2 1 . Dum nezeu cel ma i presus dc fiinţa celo r crcatccoboară, din bunătate, la măsura cunoaşterii lor că Elexistă, dar n u se p oate £acc încăpu t dc înţelege rea lor. Nule-ar mai pu tea da, In acest caz, simţirea câ E le mai presusde ele,

122 . T ot ccl cc fac t ccva c mai p resus dc înţelegerea

cclui făcut. F iinţa crcatoare c mai presus d e înţelegereacelui creat. U nitatea făcătoare dc un itate c m ai presus dcînţelegerea unităţii crcatc. Cc l ce face binele c mai p resusdc înţelegerea celui căruia i sc face. N imic din acestean-au în ele p uterea creatoare a celo r cc Ic crccazA.

1 2 3 . To ate cele cre ate, expe riate de noi, cei creaţi,aparţin fiinţei. Da r Du mn eze u Creatoru l c mai presus deele ca fiinţe. Pe e le Je cuno aştem ca existente, ca p e celecc su n t C reatorul e mai presu s dc ceea cc este în sensulcunoscut dc noi.

124. Cel ce crecază toate, întrucât prin aceasta lemărgineşte cu puterea Iui, este nemărginit. Ccl ce face

toate din nimic n u c m ărginit dc nim ic. Totuşi, întrucâtle adu ce pe toate la existe nţă din bun ătate şi nu dinnecesitate, căci aceasta l-ar mărgini, se poate spune că

bunătatea lu i nu c necom unic abil ă n ic i u ncia din cele cesunt prin EL Prin aceasta Ic şi atrage pc toate spre îm

părtăşirea de EI . Bunăta tea, coborâ tă la clc , la să să fievăzută din ea. d e creaturile con ştiente, o anum ită lumină.Dar nu p rin ele însele a u u rcat la vede rea acestei lumini.

125 . Creaturile c onştiente văd din fiinţa creatoaremai presu s de fiinţa tuturo r celo r create o lum ină şi acestfapt le facc şi pe ele să sc bucure dc această luminăcob orâtoare la ele şi să ure e şi ele la mai mu lta vedere a

ci. Pc dc altă parte, faptul că Dum nezeu face lum ea din bunăta te î l a ra tă ca in te rp ers onal di n vec i. C ăci bunăta te anu poate fi decât a p ersoanei şi nu sc poale adresa decâtaltei persoane.

1 2 6 . Pc dc o parte cunoscându-1 pe Dum nezeu ca pc C re ato r, pe dc alta neînţclcg ăndu-1 n ic io dat ă deplin ,cun oaşterea lui de c âtic n oi e un ită cu sim ţirea tainei sauascunsului lui. Ccl mai mu lt î l cunosc pc Dumne zeu ca

atare m inţile supra lum cşti sau îngereşti , ncavân du -1aco pe rit dc m aterialitntea simbo lică a lumii.

1 2 7 . D c a ccea , min ţile om ene şti înv aţă şi dc lam inţile pure a le înge rilor să înainteze în cu noa şterea luiDum nezeu. M ai ales învaţă dc la acelea că D um nezeu ecau za şi înc epu tul şi fiinţa şi viaţa în S ine a tuturor.

1 2 8 . D ar, dac ă toată varietatea.celor create nu po atefi de cât din o bâ rşia unică a Crea torului, prin toate urcămla cun oa şterea unităţii lui. Iar ac easta ne a jută şi pc noi săne u nificăm in El. A ceasta întăreşte exper ienţa noastră căsun tem legaţi u nul cu a ltul, că fiecare sun tem legaţi cutoţi şi cu toate. Toţi su ntem într-un sens „ob iecte"

făcute. Nici unu l şi nici tina nu suntem p rin noi înşine, nusuntem ultima realitate.

1 2 9 . Dar unitatea accasta desăvârşită, superioarăoricărei un iri dintre n oi, deci n eînţeleasă desăvâ rşit dcnoi, o ve dem în a celaşi t imp ca Treime.

1 3 0 . Căci puterea ci creatoare dovedeşte câ are înSine d in vc ci o fecund itate prin fiinţă, nu prin putere.Ace asta îl arată pc Du mn ezeu Tatăl din ve ci. Şi accastaex plică toată fecun ditatea sau paternitatea din crea ţie, caţi faptul na şterii din une le creaturi a altor creaturi. Ca uzaa toa tă paternitatea şi filiaţia din lum e nu poate fi decâ tîn e xisten ţa mai presu s dc fiinţă, prin S ine.

1 3 1 . Iar în a ccasta se arată bunătatea d e fi inţăfăcătoare, fără sfârşit, a acelei existe nţe. D ar acea stăunitate treimică a sup rem ei fiinţe e şi baza a rmon izării înunitate neco nfundată a tuturor celor create. A ccasta esteo u rma re a iubirii unităţii neconfu nda te a celor trei Persoane ale Treimii, care c şi forma supremă şi dc Sineexisten tă şi ve şnică a iub irii.

1 3 2 . Dar tot universul mul t iplu şi uni tar exis tă p en tru oam en i. Dc accca , în c re aţia lu m ii şi în susţinerea ci sc arată, cu deosebire, iubirea lui Dum nezeufaţă de oa m eni, c a făpturi conştiente şi însetate dc tot maimultă iubire. Căci bunătatea nu sc poate manifesta ca

ade vărată de cât uno r fiinţe conştiente. Dum ne zeu face şio lume de ob iecte din bunătate. Dar nu p entru a-şi arătaaccas tă bunătate ci , ci pr in ca p ersoanelor uma ne. A cestora Ic arată iub irea sa, da r le-o arată şi prin darul b oga t

I

229



Note la Numirile Dumnezeieşti

al lucru rilor lumii, fapl carc le dâ şi lor pu tin|a să-şi arateiub irea un ele fa ţă dc altele.

Iar ca izvo r al unei atât dc întinse iubiri faţă de oa m eninenumăraţi, aratată prinlr-un univers atât dc întins şi înrelaţie şi cu nen um ărate pe rsoan e îngere şti de treptesupe rioare. Dum nezeu se arata şi nesupu s unor legi carei-ar mărgini puterea. El esie întreg iubire nesup usa un orlegi cure l-ar ma rgini şi d i tuturor ce lor create legile

iubirii, făcându-lc dec i libere sâ p oată folosi aceste legispre m en ţine rea şi întărire a iubirii sau unităţii dintre toa te.

133. Num ai făc ân d oam en i care po l răs punde lib eriubirii lui. D um nezeu sc arală ea iubitor, nu făcând lucrurisau ubiecle. Dar făcând lucruri cc pot fi folosite deoameni pentru iubi/ca între ei, îşi arată in mod deosebitiubirea faţă de ci. S au se a rată câ face lum ea de o biecte

pentru iubirea faţă dc ci . Dc aceea sc numeşte de oam eniiubitor, nu de lucruri iubitor.

Om ul este prin aceasta după chipul lui Dum nezeu. Elîşi dâ seam a câ D um nez eu e o fiinţă iubitoare, da r e atăldc iubitoare, câ n-arc nimic de obiect în El. câ nu c întrunimic sup us unor legi, pe când om ul e pe de o parte liber,

pc de alta supus unor leg i care îi ara tă că nu e prin sin e.Oamenii pol folosi până la un loc liber legile, dar nu potieşi cu totul din ele. O am enii su nt făcuţi, da r sunt şi supu şiun or legi. ca o con diţie a afirmării iubirii. De acee a, om ul

po ate iubi liber şi pc Dum nezeu ca Cre ator şi D um neze usc poate face şi om , pen tru a întări iubirea lor faţă dc Sineşi intre ei prin unirea sa ca Subiect suprem iubitor cu ei.Accasta arată însă câ şi umanitatea poate fi ridicata laIreapia un ei subie ctivităţi ca rc dep ăşeşte toate legile im

pu se om ulu i ca obic ct creat. Fiul lui D um nezeu făc ân du-sc în mod liber om supus legilor lui. ca sâ le depăşească,împlineşte num ai rostul lor de cond iţii puse făpturii pe n

tru iubire.Om ul v ede şi în accasta ca ex istă un fa ctor care e ste

exclusiv Subiect superior legilor şi Creator prin accastaal unei lumi sup use uno r legi prin care sâ slujcască iubirii.Lumea supusă legilor ca obiect nu poate II dc la sine şinici omul care este supus in parte legilor, dar in partecon ştient de ele şi capab il sâ le folose ască cu m voieşte,fiind insă chcmat să le folosească in mod liber pentruiubire şi prin ac easta sâ se ridice la unirea cu D um neze u,fara a pierde um anitatea şi calitatea de creatură.

Accasta a fost posibil pentru că omul nu c numaisupu s un or legi. ci şi dator sâ le implincascâ co nştient şiliber, văzând în ele voia lui Dum nezeu . De aceea, pentruoame ni D umne zeu este nu num ai Stăpân şi jmpărat careda legi. ci şi Tată carc le dâ n atura s upusă, organiza tă prinlegi. p entru a rea liza prin ca iubirea între ei şi ascultareaiubitoare dc El. Astfel , omul e nu numai obiect supusunor legi. ci şi subiect capabil şi dator sâ împlineascălegile sau voia lui Dumn ezeu cu iubire; câci ace stea suntlegi ale iu birii şi prin îm plin irea lo r se realize ază în creaţieimpărâţia lui D um neze u ca Tată. in această dublă calitatene învaţă Hristos sâ vedem pe D um nezeu în rugăciun ea

nostru, care e şi prog ram ul a devărat pentru viaţaoam enilor, av ând sâ-1 iubească ca Tata iubitor cerâ nd luiDumnezeu ajutor să-l împlinească.

Dc aceea se spune in accastâ rugăciune câ om ul c nunumai obiect, ci şi subiect dator să implincascâ legilecreaţiei sau voia lui Dum nezeu . Această dublă calitate aomului e p resupusă de caracterul dc p u n tn t / pen tru cl al

legilor creaţiei. Ş i. întrucât se în tâm plă adese ori de nu Icîmplineşte, cere iritarea ferecatelor (a datoriilor neîm

plin ite) . obligăn du-s e să ierte şi cl da to ri ile neîm plin itefaţă de D um neze u şi de legile date de £1 sau pe celeneîm plinite faţă de el dc către sem en ii lui. A ceasta ajutăşi ca la restabilirea iubirii sau a îm părăţiei lui Dum neze uintre oam eni.

134. C onform cu cele spuse, autorul afirma în con

tinuare câ Dum nezeu a me rs cu iubi/ea lui faţă de oameni până la a se îm părtăşi de al e noast re , ca şi noi sâ neîmpărtăşim dc ale lui. El, Cel simplu, s-a compus cucreatura ca s-o ridice la unilalea cu El ca Persoană, Celveşnic s-a făcut temporal ca sâ dea valoare veşnică faptelor noastre din timp; s-a făcut interior firii noastrem ărginite şi fra gile ca sâ-i de a bog ăţia sa infinită şieternitatea. Prin aceasta a ramas şi Dumnezeu, dar s-afăcut şi om c are împlineşte d eplin porun cile date om ului.

Omul obişnuit vine la existenţă şi trăieşte atât casubiect partener al lui Du mn ezeu şi al altor oam eni, câlşi ca obiect al altora. Fiul lui Dumnezeu vine el însuşi la

existe nţă şi ca om. d ar ia şi legile o mu lui. însă în modliber, şi Ic foloseşte in libertate c a să le îm plin cas câd ep lmşi sâ ajute sem enilor săi sâ Ic îm plin eas că. Ch iar in m odulven irii la existen ţă accep tă şi un cie d in legile venirii laex istenţă ale om ulu i, dar nu toa te, nu şi pe cele strâmbatecare au făcut grea împlinirea v oii lui Du mn ezeu dc cătreel. Fiul lui Dumnezeu se naşte ca om el însuşi dinFecioară, făcându-se conceput din trupul ei curat şinăscându-se curai din ca. Cu m a pu tut face pe Adam şi

pc Eva mai presus de le gile obişn u it e, aşa s- a putu i face pc Sine om în par te m ai pre su s de legile ob işnuite. El seface. şi ca o m. Subiect c e vine dc ta Sine ca ex istenţa, nuca un subiect deo sebit de Sine. E suprem a înălţare a

om ului la treapta de Sub iect dumn czcicsc. rămânând insăşi Sub iect omenesc şi realizând astfel calitatea dc Subiect

partener a tâ t al lui D um nezeu, c âl şi al celo rlalţi oam eniAceasta a rată câ in D um neze u însuşi, mai precis în Fiullui D umn ezeu, c da tă putinţa, da r nu n ecesitatea, de-a seface şi om. dar nu n um ai om ca toţi oam enii, ci parteneral lor ca om. rămânând şi Dumnezeu.

1 3 5 . L-am cunoscut astfel ca Subiect între noi peUnul din SubicctcIc Treimii şi prin acesta nc-a venii înma ximă apropiere Sfân ta Tre ime . dar prin perdelele sim-

boale lo r um ane, care şi ele sun i m oduri ale iu bir ii lu i deoameni.

136 . Iar in viaţa viitoare a cc stc perd ele m ateriale sevor face total străvezii. M ateria sc va facc total lumin oasăşi incoruptibilă; trupul nostru sc va umple de luminatrupului lui Hristos pe Tabor. Trupurile celor ce aucrescut duho vniceştc pc păm ânt în com unicare cu Else vo r facc atât de s t răve zi i , ca vor f i ca n işte imi tăr ia l e ingen loi Aceas ta va prod uce o supremă unirecu D um neze u col Unul c arc a luat t rupul no s t ru şi vat r ans f igura to t univer sul , r id i cându- l pes te l eg i l egra vita ţiei şi com po ziţiei , fără a le an ula.

137. Ace asta u nire a celo r sfinţiţi şi a universului prin care sunt legaţi cu H ristos în lu m in a lui v a co incide

cu o „odih nă" a lucrărilor minţii noastre carc cunoaştecelc ale lumii, sepa rându-lc d e Du mn ezeu şi intre ele şidec i mărgin indu -lc prin desp ărţire To ţi şi toate vo r fivăzute unite în Hristos - Dumnezeu Cel Unul in lumina

230




revărsau din El. Prin aceasta vor fi văzute toate intr-unfel mai presus dc cunoştinţa, câci vor fi văzute în Ccl cee mai presus de ţoală liin |a celor separate, prinlr-ocuno;iin |a mai presus de cunoştinţa.

138. Căci El însuşi, ca Ccl ce e Cauzatorul şi Susţinătorul tuturor intr-un mod unit. mai presus de felulcum le vede legate în viata pământească. le cunoaşte în

mod mai presus dc cum le cunoaştem noi. dcspârtindu-leşi mărginindu-le. Cunoaşterea lut c mai presus de raţiune,dc cuvânt, de atingere, de părere. Şi de aceea El însuşi emai presus dc toate acestea.

139. Dar Dumnezeu fiind iubirea sau Binele prinSine. pc dc o parte El este o unitate trcimicâ. pentru câiubirea sau binele nu poate exista decât intre Persoane.Cu cât e mai mare ca Bine. cu atât c mai vădit ca rela(ieintre Persoane, dar şi în cea mai desăvârşită unitate. Daracest fapt e şi mai presus dc înţelegere.

1 40. De aceea, neînţelese şi negrăite sunt şi duhurileingereşti care suni pe dc o parte rezultate ale actelor de

bunătate ce iradiază din Ccl mai presus dc tot cecunoaştem noi ca existent, ca fiinţă. şi pe dc alta. pr imirea acestor acte dc duhurile cereşti. Pe acestea le imităşi oamenii, ca creaturi spiritual-corporalc conştiente,atunci când se ridică peste lucrurile ce Ic văd despărţiteţi compuse.

141. Pe de altă parte, prin ridicarea aceastaneanulând celc cc sunt tn jurul noslru, ele ne fac sâlăudam Adevărul mai p'resus de adevărul lor. dreptcauza, fiinţă, viaţă. unire a lor. vâzându-l ca mai presusdc tiuită, dc viajâ. de existenţa lor, de oricc nume. ca

pronie şi bunătate, ca obârşie şi suportul luiuror. ii dămluate numele celor bune crcatc de El. dar cugetăm aceste

nume mai presus de ţoale numirile cclo r crcatc.Vazându-lc cauzate, din această calitate a lor, îl

lăudăm ca pe cauza lor. Folosim mereu paradoxul princarc îi atribuim toate cele bune cc Ic cunoaştem, dar inacelaşi ttmp i Ic negăm pe toate, fiind în calitate de cauzăultimă, cum nu pot 1! ele. mai presus de toate.

142. Lui Dumnezeu i se cuvine şi numele Stăpâni-lorul 51 împăratul împăraţilor sau Domnul domnilor,

pentru că nu e Stăpân. împărat şi Domn numai pesteunele existenţe, ci pesie ţoale; chiar peste cci cc au orelativă poziţie dc împăraţi, de stăpâni, de domni pestelucruri şi oameni. Câci şi ci suni supuşi unor legi. Dum

nezeu însă nu e supus nici unei existente, nici unei legi.El e Subiectul stăpânilor peste toţi şi toate, fiind din veci prin Sine şi fiind Creatorul şi Susţinătorul tuturor. N11 se poale să nu cugetam o astfel dc flintă, slăpână pesle loaleşi nesupusă nici unei puteri sau legi mai presus dc tot ceesle prin faptul câ nu este in relaţie nevrutâ cu altele şisupusă altora.

143. El e Cel Vcchi de zile. Cel fără inccput şi Cclcc nu îmbătrâneşte. N-arc început, pentru ca n-are penimeni care l-ar fi creat. Nu îmbătrâneşte, pentru ca nu esupus nici unei legi carc l -ar corupe sau 1-ar îmbătrâni. Eneschimbabil.nefiind supus unor legi carc schimbă loate.

144 . E mântuirea, dreptatea prin cxccIenţă. Se dauaici toate efectele întrupării şi jertfei ca 0111 a Fiului luiDumnezeu: El e mântuirea noastră. întrucât scapă fireanoastră de moarte, c dreptatea, întrucât no ridica la îm

plinirea voii lui Dumnezeu, răscumpărarea. întrucât 11c

scoate prin jertfă dc sub robia diavolului care prom ove ază egoismu l în noi. c sfinţenia, întrucât um ple fireanoastră de curăţia lui D umnezeu. Autorul ved e imp ortanta lui l isus Hrislos. nu vede numai un Dumnezeu caunitate absolută, mai presus de viata noastră şi lipsit deiubirea prin care vrea sâ ne mântuiască.

1 4 5 . El e în a dierea su bţire (sim ţită de proorocu l

llie). pentru c â trebuie o simţire deo seb it de subţire, despiritu ală pen tru a-l simţi.

1 4 6 . El e toate cele ce sunt. pentru câ prin El sunitoate, dar c tem elia lor, ma i presus de ele.

1 4 7 . El e şi margin ea tuturor, ca ma rginea ab solută,fără El nep utând fi nici una din existente. Dar e margineanemărginită. Nu e altă ma rgine dincolo de El.

1 4 8 . E casa. locaşul în care sunt toate. Nu c supusnici u ne i relaţii, da r loate, fiind în re laţie cu loa tc. sunt

prin ace as ta de pendente de El, î n a fa râ de ace as tă d epende ntă nep utând fi nimic. Pc ţoale le face sâ se întoarcăspre S ine în m od unitar, d ar celc cc sun t ţinute în legăturăcu El fără voia lor nu sc bucură dc bunătatea lui . defericirea, dc bucu ria dală de E l.

Ca pitolul II

1 4 9 . Orice numire dumnezeiască sc atribuie întregiidumnezeir i . adicâ tuturor celor t rei Persoane dumnezeieşti.

Câ ci. prin dum neze irea întreag ă, autorul înţelege nufiinţa în Sine a lui D um neze u, ci fiin|a pu rtată de c ele treiiposiasuri. Toate cele trei ipostasuri au în comun loateînsuşi r i l e s au numi r i l e dumnezeieşt i . Dioni s i e nugândeşte la Dumnezeu ca la o unitate uniformă, ci ca laDumnezeu ccl in Treime, deşi pe de altă parte loate celedum neze ieşti le sunt com un e cclor irei ipostasuri.

150 . Dar tocm ai pen lru câ au torul înţeleg e pr indumnezei r ea în t r eagă dumnezei r ea pur t a tă de t r e iPe rsoa ne , el accentu eaz ă iot aşa de m ul t şi dis t incţialor în Dumnezeu.

151 . Cele comune întregii dumnezeiri sau luiurorce lor trei ipostasuri. nu le num eşte autorul sim plu; fiinţa, bunăta te a, dum nezeirea, vi aţa. în tc le pciu nca. ci supra-fiinţa. supra bun ătatea ele. Ada usu l de supra aralâ ccic

pro pri i lui D um nezeu, d eose bite de c ele fără acc si adaos ,

înrudirea, d ar ţi deoseb irea se cxplicâ din faptul câ ccleale lumii sun t create de un Cre ator care prin aceasta e şideose bit şi înrud ii cu ele. Dum neze u ca nccrcal şi Creatorare ace ste însuşiri într-un fel sup erio r, neînţeles de noi.

pentru câ depăşeşte experi enţa noast ră. Ccle create su ntcauzale, deci şi însuşirile lor. Dumnezeu şi însuşirile luisunt necauzate şi pur cauzaioarc. Accasta înseamnă câDumnezeu e lipsit de oricc pasivitate. El nu e şi obiectsau şi pasiv, ci exclusiv Subiect. Nu sta sub puterea niciunei legi sau puteri superioare, ci e deasupra luiuror. Şiirebuic sâ cugetam câ există o realitate nesupusă delocalteia superioare, deci exclusiv ca Subiecl pur acliv şiatotpu ternic, adică o realitate care c înălţată dc suprem a

pute re , ncav ând în ca nici o pasivitate supusă alteia,ultimă, putând crea şi fiind cau zatoa re a loate cele de ose

bite dc Sine din nim ic , nedepin zând de nim ic în putereaet asu pra luiuror. chiar in crearea lor.

231




Our ch iar realitatea carc c p ur Subiect şi atotputernicănu poate fi un Subiect lipsii d e iubire. câci ace asta ar fi omare sârâcie a lui. în puterea lui irebuic sâ fie o bo găţieţi o fericire nem ărginită. Iar această fericire şi bo găţie nu

poate fi lips ită de com uniu nea iubirii. Ace as ta în se am nă pe de o pa rte că D um ne ze u este o ex istentă intcrpersonalâ. pe dc alta că ace as tă bogăţie şi fericire şi ple nitudin e fărălipsuri nu arc nev oie dc nici o schim bare, căci accasta ar

pre su pune o slăb ic iu ne prin carc cadc m ai jo s sa u lind espre o îm bog ăţire, spre o înnoire.

152 . Rev enind la adaosul de supta, atribuitînsuşirilor şi numirilor dumnezeieşti, autorul numeşteintre altele unitatea dumnezeirii tripersonalc mai presusde once unitate in creaturi. Câci ca c temeiul creator şisus{inăior al oricărei unilâţi şi identităţi Acesta e de faptnecunoscut, l iuid altfel decât toate ccic cunoscuta de noi.ca unele ce suni cauzate. Dar necunoaşterea şi neputinţaexprimării lui suni o antcccdentâ a oricărei cunoaşteri.

1 5 3 .1-a fel. lui Dumnezeu i se poate aplica şi afirmarea .şi negarea, pentru câ c şi deasupra lor. Puiem spunecă esie, dar şi câ nu este. Dar ultima o puiem spune cadepăşire n afirmării care l-ar arăla dependent de ceva. Pede altă parte. HI e mai presus şi de orice negare. Trebuiesa dcpâjim şi afirmarea şi negarea când vorbim dc El.Depăşim afirmarea care îl defineşte, dc exemplu, câ cfiinţa, câ e bunătate, înţelepciune, dar şi negarea lor, câcinu poale fi lipsit de nimic bun.

154. Despre ipostasunle lui se poate spune câ suntunul în altul aşa dc mult. câ sunt supra-unite, mai unileca orice unire între iposlasurile creaie. dar şi neconfundate. Lin exem plu p alid îl avem între oamen i, carc cu câtsuni mai interiori unul aliuia. cu atât se suni mai mull

bucuroşi dc experienţa unuia pr in al tul sau cu atât sim te

unul mai m ult realitatea celuilalt. Dar persoanele um anesinii nteteu câ m ai au un d rum d e făcut pân i a se avea inîntregime una pc alta, cum nu simt Persoanele dumnezeieşti.

155. Cum p utem înţelege câ f iccarc Perso anădu m nez eiască are ţoală f i inţa du m ne zeiască, dar înmod distin ct un a faţă de alia ’’ Cum putem sp un e câo Pe rsoa na arc toa ta f i inţa şi celc ale f i inţei ca Tata,iar alta ca Fiu? Prin cc sc distinge o Persoană de alta.avâ nd to tuşi fiec are to ată fiinţa sau su pra fiinţa divina'.’Părinţii au dat mai m ullc exem ple din p lanul fizic. (Dcexem plu. Sfântul V asile spun e câ Pelru are pârul negru,

iar loan pârul blond, dar fiecare arc pâr ca şi celălalt.) Nu sc progre sa se în că sufi cient în 'în ţel eg erea d eose b ir il o r s p ir it u a le in lr e p e rso a n e , inc lu zând lo tu şi pose siv , de către fi ecare , to a ta fi inţa. O oare care a p ro pie re de pre c iz are a acestui fap t s-a da t prin te rm enul perihore zâ . care ar pute a fi tradus prin interim ante rea/ irna' i . Propriu-zis. aceasta dâ sensul adevărat alco m uniun ii intre persoanele ce-şi devin interioare lârasâ sc confunde, stare realizată ca model suprem înSfânta Treime. A cesta îl putem interpreta mai com plet,spunând, de exemniu. câ Talâl . trâindu-se ca Tata.inclu de şi trăirea filiaţiei Fiulu i, dar nu ca Fiu. ci caTat.1. Chiar un tată om en esc trăieşte in sim ţirea lui dctata şi ceea ce trăieşte fiul ca fiu. fiind asifel chiar prinac este p rop rietăţi p erso na le şi distin cţi şi uniţi. Su nt

uni(i fără a înc cta să fie distincţi. N um ai Ta lâl are pro- p r ie ta te ad c -an aşte p cF iu l D arîn n aşte re a F iu lu i trăie şteşi pc Fiul ca pc cel pe care-l naşte, cu m va spu ne au torulceva m aidepar te: Su nt un i te ş i dis tincte unu faţ i i de al ta.

in faptul câ D um neze u e T ată carc Irâieşic în Sine şisim(irea Fiu lui, e im plicată nu n um ai distincţia în iposta-suri. ci şi deofiintim ea. D acă n-a r avea F iul fiinţa Tatălui,n-ar simţi fiecare d in ei pe celălalt. D acă Talâl n-ar aveaun Fiu de fiinţa lui. n-ar av ea pe c ine iubi c a desăvârşitunit cu El. Fiul. iubind pc Tatâl. are aceeaşi puterenem ărginită in iubirea Iui c a Tatăl. Num ai pen tru câ suntdeosebiţi ca Tată şi Fiu, pot trăi aceeaşi iubire nemărginită, deşi in m odu ri deosebite.

La oa m em . nu e intre toţi relaţia de tatâ şi fiu. decitrăirea fiecăruia de către fiecare in acea stă calitate. D âreisc sim t u niţi p entru c â au aceeaşi înţelege re a existentei,ace leaşi du reri şi buc urii, da r fiecare le trăieşte ca ipostasap an c in un ire cu alţii in mo d actual sau are putin[avirtua la de a trăi ace leaşi stări, ca ce i ce su nt de o fiinţa,da r deoseb iţi ca pe rsoane. Trăiesc şi oa m enii aceeaşifiinţă în m od unitar, dar în m od d eoseb it ca pe rsoane

deosebite. Deosebirea in persoane nu exclude trăireaunităţii de fiinţa şi un itatea de fiin(â nu e xc lud e trăirea eiîn modur i personale deosebi te. Dimpotr ivă, numaiacca sta le dâ viaţa reala.

156. Dai mai e ste şi o distinc ţie între fiinţa luiDumnezeu care rămâne una in nccomunicarea ci şi

pro ce siunile ci. din bunătate, sp re făptu ri , ccea c e n e faccsâ Irâim pe D um nezeu „ m ultiplica i" . da r nede spărţit infiecare dm darurile lui. Fiecare făptură primeşte pc Du mnezeu unii, atât în cele irei Pe rsoan e neco nfun date, cât şiîn prezenţa lîuiţci întregi a lor. E c a un pun ct din centrulcercului, care c prezent in loatc punc telc dc pc periferie.Dumnezeu sc împărtăşeşte prin acestea, dar e şi neîm-

pâriâşii. Supra unilatea dunm czcia scâ se multiplic/l p t i im i t di st in cţ ie i dum neze ie şt i in daru ri le ne schim bate între ele i . ) Ea e cauza tutiitoi celor de care se im-

p âr uimesc m tim piirld ybil cele part ic ip ate , in nici un darnu se impanăşcsc creaturile numai de o pane din dumnezeire. ci de d um neze irea im rcagâ şi ea rămân e totuşi şinici una nu se împ ărtăşeşte dc întreaga fiinţă dumn ezeiască.

157 .1.a ob iecţia ce s-a r pu tea fac e câ fiecare ara ţi însine alta întipărite a dumn ezeirii. dcci nu a r primi pccctcaîntregii ilum nczciri. autorul răspunde câ această varietatea intipâririlor nu depind e dc dum neze ire, ci de capacitatea

deosebita a fiecărei făpturi de-a pnmi imipârirca dumnezeirii celei unice. Făpturile lipsite de minte se im- pâitaşcsc num ai d c lucra rea pro ducătoare de fi inţa, n u şide ce a dătătoare de înţelegere.

158. Dar Dumnezeu Cuvântul s-a făcut distinct înlegătura lui cu oamenii lată dc Tatăl şi de Duhul Sfânt,

pr in (aptu l câ num ai El lucre ază asu pra lo r pr in um anitatea sa. Dar Cel cc lucrcază pnn umanitatea sa e lotuşiuna cu Tatăl şt cu Duhul şi suni simţiţi şi aceştia inlucrarea lui H ristos. totuşi Hristos e sim ţit şi în m oddistiiKl c a Fiul carc şi-a însuşit ipostatic mo dul om enescdc a lucra asupra noas t ră . Se s imte d i s t inc t , darnede spărţit de T atâl şi de D uhul Sfânt. Câci Fiul rămâne

chiar in această lucrare prin uma nitatea sa neschim bat caDu mnezeu Cel ce lucrează prin ca.




159. Făpturile primesc ce leduinn czeieşri num ai prinimp artăşire. D ar dc liinţa du m nez eiasca aflaiă la temelialor nu se pot împărtăşi. Aceasta înseamnă câ ele seim părtaşesc nu m ai dc pu terile ce vin ilin fiinţa dum ne zeiască s.iu de puterile înduninezeitoare. Aceasta aratăiarăşi că. dup ă auto r, lumea e creată, nu e din fiinţadum nezeiască cum au socotit unii. ciez ân du l înlluenţatde panteismul plotinian

160. Numai Fiul şt Duhul Sfânt ies din dum nezeirealatălui ca nişte ml jd iţe sa u flo ri, de ci sunt dc ace ea şil>in;a cu Fii

161. Dar faptul că Dumnezeu Creatorul şiSusţinătorul tuturor este un Tată, un Fiu şi un Duh Sfânt,itnpnnta şi faplunlor mi caracter patern, filial şi le faccsa ic semene, dai Ei rămân în paternitatea şi filiaţia lor şisunt prin depăşire deasupra celor din faplun. Intre ele mie \h i i nici o înrudire, aşa cum nu există între cele cauzateşi cauza lor. Ccle cauzate .tu chipiu tie cauzelor, darc.tii/ele insele sunt mai presus dc cele cauzate, iar dacaDumnezeu este mimai Cauză, neavând nimic cauzat iu

Suie sau in ceea cc face. El creează ccle cauzate din nimic....ic i altfel n-ar mai fi cauza pură. Făpturile sunt. învenirea lor la existenţă, exclusiv cauzale, chiar daca suntaduse la existenţă ca să se cauzeze în paite şi pe elemtrrol.ilta. având in aceasta uiuhi/> al lui Dumnezeu. Ceamat mare posibilitate de-a li şi cauza intr-lin fel voită desine. dc a fi deci ncc.mzate. n au numai făpturile crcate. ii voinţa liberă (înăcrii şi oamenii) Aceasta pentru caniiiii create ca să realizeze o legătura de iubire intre ele şicu Dumnezeu, care are nevoie şi de o voinţă liberă.

162. Dar tocmai prin faptul că toate făpturile vin laustenţa prin Cauza pură. dc Siile existentă, ele preexistă

iMi.-cum ca p osibilitate în fiinţa lui D um nez eu, priitvoinţa lut. A dică Du mn ezeu preştie despre ele. înauiie■Ic a Ic crea Daca n-ar avea accasta preexistenta în voinţalui Dumnezeu, CI n-ar fi un Creator atotputernic şi.ulcvarat. ci ar emană orbeşte din Hl. fără voia şi preştimţaIm despic ele. El e Creatorul voit al lor. pentru ca c

personal.163. A.ic r se pune in relief taina unirii Urii omeneşti

in. lusiv a trupului ei - cu ipostasul dumnezeiesc al luilisus Ilristu s F o taina de neînţeles.

164 . Dar la baza tainei unirii lui Dumnezeu Cuvântulcu firea omeneasca stă taina tot aşa de mare câ DumnezeuCuvântul a putut crea fir.M omeneasca cu calitate i <-i demediu posibil al lucrării t'crsoanei lui prin ea. E mareaMinime a lirn omeneşti carc vine tot din puterea luiDumnezeu Dumnezeu Cuvântul a manifestat prin■reaţic putinţa de-a cuprinde totul in Sine ca întreg, de-ali Cel deplin in cele ce uit nevoie dc cele care te potdesăvârşi, de-a fi cel nemasur.it in cele măsurate, dartinzând spre cele nemăsurate. FII le-a latul pe toate ca Cclce poate da turma tuturor celor Iară formă. Primeşte pe

.'le cărora le-a dat lu nţă. viaţa in S ine, ca C el ce e m at p re sta de fiinţa şi viaţă M in unea e i. i a pu tu t tra i El caDum nezeu celc ale om ului l . icâm luşi comu ne iu noitele ale noaslre. fara sa se micşoreze ill supiaplinatatca

Im Era ma i pres us de lire iii cele ale lini noastre, mai pre su s dc fiinţa in ce le ale fiinţei noaslre D ar ace as taarata că făptura omeneasca, şi iu legătura cu ea lumeainircagâ. deşi făcuta din nume. şi prin ea insaşi este

nimic, prin Dumnezeu a primit capacitatea de-a trăiDum nezeu ale sale in ele sau de a le cuprinde în infinitatea sa şi de-a le face participante la Sine.

Dumnczeu Cuvântul a făcut l irca omenească mediucapa bil dc cuprinde re a universului întreg, pen tru câ ea cmijlocul creaţiei, avân d o relaţie co nşticntac u înge rii prinspirit şi cu ordinea materială. Dum neze u C uvân tul poateuni prin firea om ene ască toata creaţia în Sine. o poate

indumnezc-i întreagă.în al doilea rănd. făcându-se om . işi me nţine calitatea

de Fiu şi pnn naşterea din umanitate, putând lace şi peoa m eni fii ai lui D um nezeu şi pn n c i pu ne în relaţie filialatoată creaţia cu T atăl şi o p oate u m ple in m od filial dcDuhul Sfânt. El se poate face şi Fiu al omului şi prinace asta fac e şi pe oa m en i fii ai T atălui. Re laţia dc Ta tă şil-iu in creaţie sc reflecta n um ai în um anitate, in p lanul

b io lo gic şt vegetal. în m ulţir ea p ri n s ăm ânţă nu reflecta înm od spiritual relaţia ţiatem ă-filială. In înge ri naşterea nuex istă delo c Fi m iră in relaţia filiala cu T atăl prin unireacu oam enii, ca şi natu ia. ,

in al t rei lea rând. numai om ul a căzut în mo anc pnn paca t. avand tim p materi al. "îngerii d espărţiţi d e Cre atorn-au căzut în moartea cu trupul, ci într-o moarte spirituală. ii i aşa lei. câ Fiul T atălui nu se p utea naşte şi dintr-tmastfel de inger căzut ca si- i scape d c mo arte.

In legătură cu ace stea, acce ntu ăm totuşi imp ortanţainge ritor. Dac a n or li lum ea lo t. cre aţia văzu tă ar li opac ăşi oarbă, caci n-or avea m ei oam enii suflete carc sunt inlegătură cu ingerii cât sunt pc pământ ţi ajung in comuniune intimă cu ei dup ă moarte. Iar trup urile înviate cc levo r pnm i in uninr cu I Iristos vor li aşa dc transparente, cânu va desparţi P° o amen i de îngeri şi tot universul văzut va

căpăta n stare transparentă, luminoasă, in care îngerii şioamenii vor pastra această intimitate.

înge rii dau astfel şi ci >ens lum ii. Ei sunt o sc ară întreoameni şi lumea noastră, in general, şi Dumnezeu, cumsc arată in viziunea p atriarhului lacoh.

Fi ne conv mg de spre ex istenţa sufletelor no astre, darşi despre Du mn ezeu, fiind într-o com unica re m ai simţităcu noi tea ingeri buni şi rail. Ei ne arată iasă princaracterul lor spiritual leg at de lume a n oastră şi putinţaca I iul lui Dumnezeu însuşi sa sc facă om. luând trupomenesc, deşi e Spiritul suprem.

165. Repetând autorul tă în ccle dumnezeieşti in

distincţii se men im şi unirile du m nez eieşti, alim iă câ.dăiumdu sc in mod super ior . Dumnezeu se d istinge in nitul unitar . fi inmu l(e\te in m, >•/un itar, ftlrâ sâ iaşi) din ir,ii cu J L- U nu l. Aceasta pentru câ Dumnezeu, fund inmu d mai presus de fiinţă, produce ca o m ulţime unitarălumea, pentru câ nu este r.imic care să nu-l a ibă la temeliasa pe Cel m ai presus de ce ea ce este. El fiind in toate, e1 nul. carc nu e nici pa ne a mu lţimii, nici un ing er din

părţi F.I nu partic ip a la un t ’nul su perior lui. c i ţoale pa rti cipă la LI Are in Sin e cap acitate a de a le da putin ţatuturor sâ participe la el, ca o un itate carc n u ex istă pnn

partic ip are a la vreo unitate su perioar ă. O rice unitate sc

poale îm părţi, cu n s iu l de-a sc dcsl iin la . El nu sc poateîmp ărţi, pentru c â nu se poa te nici d esfiinţa.

FI este unul prin Sine. nu prin participare la Unulsuperior

233




166 . C a să înţelegem în oarecare m ăsură darurile bunătăţii lu i D um nezeu, trebu ie s i ne în ălţăm prinrugăciune' spre Sfâ nta Treim e, o bârşia b unătăţii . castructura iubirii prin Sine. Prin rugăciune urcăm spreDum nezeu, deşi ni se pare ca El se coboară la noi. T otuşi.

Dum nezeu înâlţând u-nc. se face mai apropiat dc noi.Dum nezeu e s te înir -un fel pretut indeni , d ar pr in ru găciune noi ne deschidem lui sau El ne ajută să i nedcschidem.

1 6 7 . Se accen tuează imp or tanţa p r e s h n rr iio r . înca r e s e inc l ud şi ep i s cop i i , c a r e au o anum i tă bătr â n eţe în ţe le ap tă , p rin care au pri m it în v ăţăt u ril ein mo d succe s iv dc la A po stol i şi le pot şi sunt d ator isâ le pred ea al tora. Ele sun t înv ăţate d int r -o t radiţiecc v ine dc l a Apos to l i .

Cap itolul IV

168 . Mai presus dc lucrările îndumnezeiloare.

1 6 9 . E xistenţa este identică cu binele. C âci bun ătateae o ex istenţă doritoare sâ se dăruiască din prisosinţa ci.Binele desăvârşit este ex istenţa de săvârşită. Dum nez eueste buiele d esăvârşit, pentru câ n u e n ici o lipsă în El. Ele bin ele prin însăşi fiinţa sau existe nţa lui. Da r bin ele etotodată bun ătate. Ş i bunătatea sc inund e şi altora şi prinaceasta şi existenţa. Dar la a ceastă întindere nu poateinainta. căci nu p oate înainta dc la nedesăv ârşire ladesăvârşiie. Du mn ezeu trebu ie să-şi de a existenţa sau bunăta tea sa desăv ârşite din ve ci şi altora şi c a ata re nu po ;iie fi decât o Persoan ă, bucuro asă de bunăta te a ei şi dcîntinderea ci şi câtrc alţii. Şi cei cărora Ic întinde această

bunătate sau exis tenţă desăvârşită trebuie să se poaU bu curaşi ei de ca. Din bunătatea lui Dumnezeu rezultă deciTreimea lui. Bunătatea supremă face o Persoană să scdăruiasc ă altora loial sa u să-şi dăruiasc ă însăşi existen ţasa celorlalte, dar fără sâ sc confunde cu ele. deci auaceeaşi fiinţă în trei Persoa ne. Ş i aşa c Du m nez eu d in

170. De aceste do uă grade vorbeşte şi Sf. Ma xim în A m big uu, capitolul VII.

171. Dar bunătatea desăvârşită esie pentru Dum

nezeu sâ creeze şi minţile netrupeşti şi pe celc omeneştiîn trupuri, capab ile sâ cuno ască bun ătatea lui şi s ă i araterecu no ştinţa. întipărite de bun ătatea lui. minţile sup erioare netrapeşti le-o arată şi celor inferioare nctrupcşlişi acestea m inţilor om ene şti în trupuri, iar ce le inferioa reşi ccle în trupuri o arată în forme de re cun oştinţă cătrecele superioare. Iar existenţa l o re pc m ăsura bun ătăţii ccli se dâ ca făpturi create, m ărginite Ele nu sunt eman aţiiale iui Dum nez eu şi unele din altele, câci accasta n-a r maifi un act al bun ătăţii voite . Bunăta tea ce le-a arătat-oDumnezeu creându-le le-a arătat-o şi în faptul că le-acreat pentru veşnicie şi revarsă mereu asupra lor ca nişteraze darurile sale. ca nişte dovezi ale iubirii neîncetate,cum revarsă şi celc mai înalte darurile lor asupra celormai de jos. Bunătatea lui Dumnezeu le uneşte pe toate.

172. T reptele mai de sus îşi arată bunătatea spre celemai de jos şi le ajută sâ urce spre ele. iar cele de la cea

Capitolul III ma i mare înălţime urcă spre Dum nezeu. A stfel , loa tcreprezintă o scară uni tară desăvârşi toare în veci . cuizvo rul bun ătăţi i ne sfârşi te în Du m ne zeu . Ch iaranim ale le , p l ante l e , n a tura în t r eag ă es t e ţinută în tr -ouni tate şi servesc omului pentru bunătatea ce Ic-asădit -o D um nezeu. D or inţa d upă o bunăta te ţi ounire tot mai ma rc cu D um neze u şi înt re ele înt reţine

şi vo inţa dc în ţele ge re în m inţile cre ate.173 . D ar. daca D umn ezeu dâ pn n bunătate existenţiŞI fiinţă. El e m ai p res us d e e xis tenţă şi dc fiin ţă, mai

pre su s d c viaţă şi d c în ţele pciu nea ce le dâ. A stfe l, lu i nui se mai potrivesc aceste nume care au un început şi ocauză, fiind fără înccput şi cauză. Dar El le dâ tuturorchip urile d c fiinţă, de ex istenţă, de bu nătate, de via ţi,fiind el însuşi mat presus de ele. Avem aici teologianegativă, care e totodată mai presu s de tot ce cuno aştemnoi ca pozitiv; ele în realitate nu au un fu ndam ent pozitivîn ele insele

1 7 4 . Expresie contrară panteismului neoplatonic.

175 . Dumnezeu a crcat şi universul întreg într-oarm on ic, care e şi ea o b un ătate pen tru viaţa şiînţelege rea om ului. Şi le susţine p c toate în aceastăun itate arm onio asă şi în stare sâ f ie înţeleasă de om .s t râbâtându- lc cu lumina sa, asem enea soarelui văzu tToate sunt bune int re d e şi pentru om pr in aceas tăarmonie. în ele se arată bunătatea lui Dum neze u. Numaiîn sensul acesta se poate spune şi despre ele câ sunt bune;câ servesc vieţii şi pro gresu lui sp iritual al oa me nilo r şiunităţii dintre ci; nu sunt. cele create, bu ne uncie altora şiomu lui, cum sunt persoanele dum nezeieşti. D ar armon ialor c o co ndiţie pe ntru b un ătatea între o am eni şi ei trebuiesâ le m enţină şi pc ele bu ne. în acest sen s de capacitate

dc slujire a Iui.1 7 6 . A utorul trece acu m la identif icarea binelui cu

lumina. Armonia tuturor , care foloseşte omului ca bun ăta te, es te to todată o lumină. C h ia r b unătate a făptur iicon ştiente faţă dc a ltâ făptură c on ştienta e una cuînţelege rea reciprocă, da r şi cu înţeleg erea ca lum ină auniversului atât dc folositor prin armonia lui. Astfel,

bu năta te a are in ea şi c unoştinţa adevărată sau o cu răţiedc intuncricul neştiinţei. Du m nez eu fiind bu nătatea su pre m ă. iz vorâ to are dc lu m in ă, e şi lu m in a su pre m ă,izvorâtoarc de lumină.

177 . Lumina izvorâtă ca bunătate din Dum nezeu sc

arată şi în faptul câ pro duc c nu sim ple ex isten ţe, ci mai pre su s d c toate e xis te nţe înţele găto are ale lui şi a le lumiicreate de El. E xistenţele ce lc m ai de sus. create deD um nezeu, sunt nu nu mai înţeleg ătoare, ci şi inteligi

bile pentru cele în ţele gătoare m ai de jo s. Toat e tind sprelumina suprema, spre înţelege rea ci. carc rămân e însâ înveci nee puiz ată în înţelege re, ascu nsă în mister.

178. De ac eea sc şi num eşte frum useţe atractivă.

179 . D ar binele e identificat nu nu ma i cu lumina, cişi cu frumo sul. E frumos, pentru c â e arm onios. Iar binelesuprem sau lumina supremă, niciodată dep lin primităsau înţelea să de plin, c şi un frum os din ca rc izvo răsc toatefrumuseţile, ca armo nii dintr-un izvo r mai presus de toatearmoniile. Această izvorâtoare armonic din El e un noumotiv pentru a fi iubii. Dar acest frumos e iubit şi pentrucâ e identic cu binele. E xistă o fium use ţe a binelui carenu e deo sebită de arm onie, pe ntru câ cel bu n caută sâ fie

234



Noic la Numirile Dumnezeieşti

în armonic cu toţi ţi cu toate. Toate frumuseţile din lumesuni iradieri din frumosul unic. care c cauza lor mai

presus de mulţimea tuturor armoniilor. Frumuseţile dincreaţie sunt participante. Frumosul, cauzâ supremi, e participat Nu e identitate dc fiinţă între Hl ţi ele ca în panteism, hl nu e numai izvorul frumuseţilor din creaţie,ci imrcţmc şi o sete dupa frumos, ca bine. sau exercită o

putere atractivă asupra lor, fiind şi pnn aceasta cauzâ aunităţii tuturor, ti e pururea frumos, din veci şi până înveci. E şi el un senin al bogăţiei nemărginite a existenţei.Ca frumos ce întreţine în toate setea dupâ cl şi între ele.c şi Hl o cauză a unirii tuturor cu El ţi intre ele. El întreţineşi comunicarea intre toate, dar şi pe fiecare, pentru ca dinunirea varietăţilor lor armonioase să se nască şi sâ seîntreţină frumuseţea.

180. Mişcarea fără sfârşit a minţilor (duhurilor) celormai inalte spre bunătatea şi lumina dumnezeiască şivoinţa de primire şi dc comunicare a bunătăţii şi luminii

primite celor mai dc jos c şi în linte dreaptă şi circulară.

Căci pe de o parte ies din ele spre ceea ce privesc şi dau. pe de alia sc întorc spre ele cu ccca ce primesc şi cu bunătatea spontâ cu carc se aleg din dăruirea ei. Şi.întrucât ea e şi un urcuş, are şi forma unei spirale.

181. Toate tind spre Dumnezeu cabun şi frumos, caspre bine şi frumos prin însuşi faptul ca există. Câci nu pot fi in afara lui. Dar fiind în El. suniîntr-un fel prinlr-o putere mat presus de a lor. dcci într-un mod mai presusde fiinţă. Nu e nimic fără să-şi aibă ultima susţinere înCel mai presus de fiinţă şi fără să participe la aceastăcalitate a lui. Din cauză că loale suni în El, loate îl iubesc pe El şi se iubesc înire ele. unele în mod conşiient. aliclc

pnn firea lor, fără să-şi dea scama. Din pneina aceasta sesusţin toate, câci in această susţinere reciprocă sc manile sli puterea susţinătoare a Binelui in care suni. Pentru bunătatea lui supremă Ic iubeşte pe toate. Ic atrage petoate. Ic desăvârşeşte pc toate.

182. Autorul pledează pentru identitatea dc înţeles acuvintelor cros şi agape împotriva unora care dădeaucuvântului cros un înţeles inferior. în timpul mai nou setace o deosebire intre aceşti doi termeni. Unii teologimoderni (Nygren. Eras u nd A%upe) socotesc câ erosule iubirea omenească faţă de Dumnezeu, plină de elanspre infinit, tar agape c iubirea blândă, ocrotitoare a lui

Dumnezeu laţă de oameni. Dar. in general, azi scfoloseşte aproape numai cuvântul agape atât pentruiubirea lut Dumnezeu faţă dc oameni, cât şi pentru aoamenilor faţa de Dumnezeu.

183. Autorul consideră că unii văd in dragostea deDumnezeu extazul (ieşirea din sine) omului, produs încl dc misterul infinit al lui Dumnezeu Dar cl susţine câşi Dumnezeu trăieşte o ieşire din Sine în dragostea laţăde oameni pentru covârşitoarea lui iubire faţă de ei. Eun extuz coborâtor al lui Dumnezeu uitând de mărimeasa prin mâi unea iubim sale de oameni şi din grija faţăde ei. Erosul acesta extatic şi-l arată Dumnezeu şi in

râvna lui dc-.t face ca ei. pentru a câştiga şi râvna iubiriioamenilor. E o ieşire a lui Dumnezeu la oameni, fărăsâ se facă totuşi deplin arătat lor. N-ar putea li încălziţioamenii de erosul nesfârşit faţă de Dumnezeu, dacăn ar fi pânunşi dc erosul lui.

184. Dumnezeu c eros şi iubire, ca Cel ce creeazâ şisusţine, iar îndrăgit şi iubii ca Cel ce atrage celc createspre El. arălându-se frumos şi bun. Prin prima numire semişcă în Sine în iubirea fără început şi sfârşii, prin a douamişcă ccic create, intorcându-le spre Sine.

185. Erosul, tic dumnezeiesc, fie îngeresc, fie sufletesc. fie ca mişcare inconştientă în loate. e o putereunificatoare, mişcând pc ccle superioare spre purtarea dcgrijă a cclor inferioare, pc ccle inferioare spre înţelegereacelor mai înalte şi pc toate spre unitate neconfundată.

186. Toate sunt ţinute prin eros în relaţie, nici unanu poate propăşi in bine fără cclelalte. Dumnezeu,izvorul binelui, e nesupus relaţiei, fiind dincolo detoate, dar făcând u-te pe toate sâ tindă spre El ţi unelespre altele. Prin accasta arată câ e întreg în toate. întrucâtaceeaşi unică putere le ţine în unire pc toate şi le face sâsporească în această unire identică, neconfundându-lc.câci le dă tuturor forme diferite ce caută a sc întregi şi ase armoniza. Deosebirea între Dumnezeu, ca nesupus

relaţiei, şi toate celelalte, ca supuse relaţiei sau necesităţiidc-a se aduna. îl arată pe izvorul binelui ca necrcat şiCreator, iar pc toaie celelalte crcatc. în panteism toatesunt supuse relaţiei.

187. Dar autorul ia dc la unii întrebarea: dacă toatetind spre izvorul cel unul al binelui, cum mulţimea demonilor a căzut din dorinţa binelui şi sc face cauza tuturorrelelor? Cum rămânând demonii in existentă - care e un bine - au împreună cu binele şi râul în ei?

Şi pc baza acestei întrebări aude şi altele: ce este cceacc face în ci răul? Şi. în general, cc este râul? Cum. dacaeste iii ci existenta ca bine. poale produce râul? Sau dacă

răul c din altă cauză, carc e acea altâ cauzâ? Şi cumdoreşte ceva din cele ce sunt râul. deosebit de bine?în răspunsul la aceste întrebări autorul dezvoltă pe

larg explicarea râului.188. Mai intâi răspunde câ râu l nu este din bine. Câci

nici răceala nu este din foc. Firea binelui e sâ aducă laexistenţă şi să mântuiască, iar a râului sâ strice. Dar râularc ca suport existenţa, nefiind decât în ccca ce există. Şi.dacă e aşa. răul nu este cu totul râu. ci are cev a din bine. Pe lângâ aceasta, tonte cele pe care le fac e râul . le fac e

pen tr u câ i se p a r hune. Râul nu e dc sine şi. deci. nici nuţine de existenţă. D a r a tu nci t uni va f i râu ! In cele ce sunt sau dorind binele, adicâ existenta? Dacă ar fi cu totulrâu. ar fi neexistenl. Binele e simplu existent, pe când râule şi in ccle cc sunt şi în celc cc nu sunt. Râul luptă contraexistentei ca bine. dar n-o poate desfiinţa total, căci inacesl caz n-ar mai fi nici el. Nimicul nu poate lupta cuexistentul sau cu binele prin el însuşi, ci arc lipsă deexistenţă >au de bine. ca să lupte contra existenţei sau binelui.

Râul îşi ia puterea din existenţă sau din bine ca sâlupte contra existentei sau a binelui, dar cu părerea câluptă pentru existentă sau pentru bine.

E contrar existenţei şi lotuşi arc nevoie de existenţăca suport. Dar atunci este râul dc la Dumnezeu care e

izvorul existentei şi al binelui? Şi totuşi râul nu c pentrucâ îl vrea Dumnezeu şi pentru câ tinde spre Dumnezeu.Dc aceea răul nu c totuşi din Dumnezeu şi nici pentru

Dumnezeu. El nu poate fi explicai cugetând izvorul luica o esenţă identică cu esenţa binelui. El nu poate ti



Note lu Numirile Dumnezeieşti

explicat prin pa nteism. în acest caz, nu se mai poate facca de osebire reala între bine ţi râu. A cest caracter ambigu ual râului nu se po ate ex plica d ecâ t din faptul ca in faţa luiDum nezeu apare priit creaţie o ex istenţi dotata cu libertatea de-a folosi existen ţa ţi contra r ci sau de-a luptaîmp otriva iz voru lui ade vărat al et ţji, deci, al binelui, cu

părerea c.i lupla pentru el Dar . în trucât cre atura nu -lrecun oaşte pe Dum nez eu c a izvor al existenţei sau al

binelu i, ci cre de ca arc in ea în săţi, ca exis te nţa izolată, puterea de a fi şi de a spori , acest lapt o face s i sc ări i.

Pe 'te o parte răul nu are o obârşie proprie, deosebitade obâ rşia existe nţei, pe dc alta poate socoti existen ţa

pi im ita de la Dum neze u ca având-o pr in sine in ceea teeste ţi in ceea cc poate deven i. R iul n-are. deci. o existenţa pr oprie, ci ap are din ex istenţa dai.i de D um neze u,dai folosim ia ex isten ţi nevenita de l i Dum nezeu ţi fatarecunoaşterea ci ea poare creşte numai în legătură cuDumnezeu, ca iz\f>r nesfârşit al ei şi în comuniune cuii'aia creaţia care e de la Du mn eze u ţi m care Du mn eze ua pus toata e xisten ţa creată, p entru a create unitar în F! ţi

din FI. Cân d li'ierlalea făpturii co nţlienie îşi rupe existenţj sii de izvorul et dumnezeiesc ţi de tot universul, easlăbeşte ţi poate slăbi ţi e xiste nţa pâ rtilor un iversu lui cu..ar», este in Ici;alura, daca acelea nu i ie opun.

f ar j liberi atea un or fapim i create. deci mărginite. r.mln-ar putea exista. Dar Dumnezeu n-a dai făpturiloraccasta liber taie ca o sămânţa n ec esar i a riulu i ţi în a c o isens rau) nu e de la Dum nezeu. Dar Dum nezeu m u n-acreai to ;w fip tu n le fa ta lilvrta te şi fora conştiinţa. Căciin acest ca/ n-ar avea in clccliipu l lui Du mn ezeu; ţi n or

puie i fi bun e. ncavând voinţa pr in car e pot li rele, n-ar pu ica iubi pe Dum nezeu Cel hu n ţi nio ilo r. dac a n-a r pu le - ţi sa nu-l lube .ts ca S-a r cădea ia răşi in tr-un panteism lipsit de bunatate. de iubire, de sens.

1S9. n.ir. dacă râul nu e decât rezemat pe existenţaci.it.'- ile Dumnezeu, cl nu exista ca o fiinţă propite. cumcxisia toate lomielc de existenţă, luci ca iposias propnuHI apare în fiinţele sau ipusiasiirile existente de laDumnezeu, acestea din urma folosind contrar firii lornuierile cc li s-.iu dat spre înaintarea in binele idevaral.sau m Dumnezeu, ca izvor al eustentci lor per.trusporuc-a acesteia Unul ca rău nu ui <• ţiu iţi i p in p i i r, a t i v » . c / ./ i c W mu mii Uezhtnu s</c u rup e \uh sh inlu t ch>i n sunt. Chiar de sc iniţia şi el. prin mişcarea Un nudc/vulta pozitiv ..ele cc sunt. ci le corupe. HI n-are nici

lunţa. nici putere proprie, ci se Iciloscjte dc puteteafiinţelor Concretizate ill ipostasuri. dar pentiu corupereaI uliţelor. făt a a le putea distruge-.căci Dumnezeu nu lasăfiinţele -a fie distruse -. ci slabmdu-le. cam slâbesie ţi

puterea lur, lolusmd-o strâmb. Dumnezeu, dând lăptarilor liinţ.i şi putetea lor. le-a dat pi in aceasta şi putereaJe-a lolosi aceste putericum foiesc primi unelbit. il Iu;In puicreadatade Dumnezeu e impluataţi trehuinţaunuiel'oii al lor. dar ţi putinţa de-a le folosi lie spre cicştereain Dumnezeu, a puterii dale lor de la Dumnezeu lie spreslăbirea acestei puieri. Dc aici paradoxul ca iu săvârşireariului e ţi o putere, darşi o slăbiciune, mai ales ca rezultatal lolosuu puteni lor. contrar l'trii Pnr. lihcnatc oameniislilKSc sau fac iele sau lac mai gieu de folosit şi naturacare li s-a dat spre creşterea lor in inţelegereu lui D um nezeu ţi in co m un iun ea im reo lalta Dc aici sc explica ţiacest sens al răului ca iftipuţinarc a bine lui, fara d is

trugerea lui totală: folosirea forţelor naturii contrar existenţei lor ca oa m eni şi com un iun ii dintre ei.

Fiecare făpturi conştientă sau unealti din lume efăcută deplin bună. in sensul ci iţi poate împlini rosiulei. Coru perea ei de citr e rau înseam nă o slăbire a bineluireprezen tat de ca. nu în sensul c a e făcuta ma i puţin bună,Caci nici o crea turi nu e b u n i in gradu l infinit ca izvora!

binelu i ţi iui c făc uţi ca una ce nu po ate înain ta sau slăbiin bine. Numai Dumnezeu este binele nesfârşit şi. caatare, indefin it. In ace astă bog ăţie ne sfârşită a lui e

pute rea prin care da lu turo i ch ipul lor definii sa u bineledeplin pentru loslul lor.

Spre deosebire de râul care nu e in sine şi pentru sinesau stricăciune totală in sine. binele iu cc le în c arec deplinlate ccle depline şi ncamestecale şi in întregime bune.Când răul apare sau e produc in ele. face binele nedeplin

pentru lip sa ad usă în bin e.Bun ătatea desăvârşita ii lui Du m ne zeu se d ăruieşte şi

ca <tracl.it lăpta rilo r, pe ina sura efo rtulu i lor. aflându-sein unele din ele în grad in.ixini. iar în a ltele în mo d mai

redus, până la ultimul grad. Dai ele sc îmbini sprearmo nia întregit creaţii, folosind u-se unele de a ltele, cclemai de sus pu rtând grija dc cele m ai dc jos. celc mai dc

jc". in am tâ nd sp re bin ele celo i mai dc sus.O rice ex istenţa e părtaşii la bine p rin faptul c i ex işti.

Şi aceasta se arată in vreuna sau alta din însuşiri. Oexistenţă fara nici o însu şire nu c n imic, deci n-are n ici o păr ţi sie lu bine .

Ch iar ccl cc -.c m işei spre rele arc în această m işcareceva din b ine. caci socoteşte ca se n u şci spre mai m ulţiv i.iţi. Ch iar în po fta lui este o p an e din b ine. deşi poftindccea c c e num ai in ap arenţă bun. da r nu c bun de fapt.

slăbeşte v iaţa sa ţi a a ltora , dec i m ăreşte Iipsa1>inclui saua existentei. Dac ă cinev a s-ar in rii total, n-ar mai exista,deci n ar mai fi nici râu. Hăul total, care nu vrea niciexistenţii sa. nu e xistă. D ac i n ai pa rticipa deloc la pur-i.trea existenţ.-i Im D um ne zeu , nici n-ai fi.

Râul nu poate desfiinţa ceva total, căci ina cc slca zn umai C nici cl Dec i iritrucâl face si cl ceva. a ra li câ cl

part ic ip i lo tuşi la bine . De exem plu in boa li nu disparetoată organizarea trupului, căci în acest caz n-arsubzisianici boala, [i.t esie un am estec de org aniz are .şi dez ordinein trup. Răul este amcsiecat cu binele, nu e niciodatimimat riu. Un râu căzut cu loitil din bine. nu va li nici el.

Am orul a dezvo ltai m ai m ult ideea neputinţei râuluide a fi exclusiv prin sine. f irâ bine. D ar accasta nuir.seamn i c i existenţa nu suliţe adeseori nefericirea râuluine dom olita dc binele ex istenţei. E xistenţa d em onilorsufeiâ la extrem de râul inirodus dc ci in ea. cum poalesulori ţi e xistenţa c elor ce se lasă cuceriţi dc dem oni.Idcca e ea suferin ţa răului nu o poale trai decât ceea cec u şti sau cel ce ex istă. O e xistenţa desfiinţată cu totul derau nu mat suferă. în aceasla se arată, am spune, şicarac terul po zitiv al negaţiei pc caic riu l îl aducc înexistenţă.

Dar aceasta nelericire a amestecării cu râul o trăieştenu m ai existen ţa creat,i insă şi in aceasla sc vede p lata pc

care trebu ie s i o dea pen tru fo losirea libertăţii con trar luiDumnezeu. Dai aceasla nefericire sli şi intr-o cumpănicu amagirea in tare răutatea. sau egoismul şi mândriaalese liber, soco tesc ca şt im ăresc existe nţa şi găsesc o

236



Noie la Numirile Dumnezeieşti

„mângâiere" în aceasta. Dar şi aceasta c o falsa folosirea năzuinţei spre hine.

Dar nefericirea pe care o poate aduce râul in existenţă,lolosindu se chiar de puterile ei. arată câ aceste puteri nusuni din fiinla necrcatâa lui Dumnezeu. Câci în acest caz posibilitatea riului ar fi riali chiar in Dumnezeu Aceste puteri sunt croate din nimic. Şi făptura însuţi c creata din

nmnc. Panteismul nu poare explica ritul. Făptura creată poate folosi pnn libertate puterile crcatc dale ei dcDumnezeu contrar rostului lor. pentru ca nu suni deesenţă divinii şi prin libertatea cu care este cinstită poale sa folosească aceste puteri chiar contrar luiDumnezeu - amâgindu se cu ideea câ ca însăşi arein sine izvorul existentei infinite sau cu ideea câiotul are caracterul unui realităţi c.trc se mişcă intreexistentă şi non-existenta. Iară nici un sens. De rau elegala şi putinţa făpturii rationale mărginite de a-şitr.luncc.1 raţiunea, facand-o sâ admilA un non-sens inexistenta.

Autorul afirmând câ râul nu sc poale rezema decât pe

.vMslenţa. ca nu e cu lotul opus ci ca nimic, neaga putinţaca i*l sâ aibă un izvor propriu. Nimicul n-arc nici o puterein cl. Apoi cum s-ar fi înţeles două obârşii capabile să producă două forte contrare, carc lotuşi să se îmbine?Râul nu are o obârşie proprie. Dar nu poale 11nici din[Vmiiiezcu. Coci f uhsunicn ilinir-un prtncipiu sil inţ<)ilmui /erli' cu mtul i iiMrure. Deci nu sc poale admite niciun dualism de esenţe in explicarea râului, nici o provenirea râului Jui izvorul existentei, carc r.u poate fi mărginitdo o furţrt contrari. Izvorul existentei nu poate fi împărţit.11 it i nu se poate schimba, fund când aşa. când alttcl. Râulnu poale fi explicat dccslt daca ul.lturi de Dumnezeu ccl

necte.it şi creator exista şi o realitate crealâ dar liberă, pjiându->e folosi de existenţa sa creata, mărginită şi: il cră. Numai relaţia între un Dumnezeu personal.IIL-Li'.'at şi trcjlor şi o existenţa personală creata poateexplica binele ţi râul. O esenţa unică din carc ar ieşi loaleaşa cum sunt. nu poate explica deosebirea intre bine şiiau l'n Dumnezeu iripersonal esle identic cu binele purşi cu izvorul binelui. Dar un astfel dc Dumnezeu creânddin bunataie existenţe mărginite şi libere. caic sâ răs pundă iubirii lui. poate explica - prin libertatea ce Ic-o dă■icc'tora pentru dezvultaica lor spre LI sau contrar lui - şir.iul Dar acest râu nu l poale atinge în bunătatea luinemărginită.

190. Dar nu numai in Dumnezeu este binele, ci şi încele mai apropiate făptui î conştiente şi litiere de El. Câcii'i au oi iginca in Cl şi pi imesc de la El tot mai maii daiurii'.ecrcate ale iubvii lui. Dar unii din aceşti îngeri au putuiadea din bunătatea curată, nevoind sâ recunoasca pc

Duiiincveu e.i izvor al existenţei lor. Aceştia devin răi nu pun fiinţa, ci prin libertate. Dar întrucât rămân în existenţa. rămân intr-un amestec de bine î i de râu.Depuriâtidu-sc de Dumnezeu, ei suferă râul şi ca o pedeapsa a lui Dumnezeii Dar aceasta aralâ că poate fi şialtceva ce apare ca rin. dar în realitate c un bine care nu poate fi in comunicare cu râul pentru câ viea sâ readucă

pe cei rai prin laul pedepsei, la bine. Astfel şi cel bun ingrad suprem sau nemărginit se poate folosi de un râuaparent spre bine.

Demonii nu sunt răi pnn fire. căci in acest caz ar fi răi pentru câ Dumnezeu i-a făcut aşa. sau n-ar lace parte din

ex istenţă, sau s- ar distrug e p e ci înşişi. Sa u d acâ ar fi răL pr in fir e. şi-a r nim ic i în săşi exis te nţa lor. Ei sunt răi pr inlipsirea a ceva din b inele existen ţei lor. în ge neral acesta,este răul: un b ine din care lipseşte ceva. sau care a duce oneorân duială în o rându iala celui ce-l Face şi a altora dincreaturi - dar nu in D um neze u, izvo rul nesfârşit al binelui.Dacâ diavolul ar lî cu toiul nepârtaş la bine. nici n-ar

exista Dacâ demonii ar fi rai prin fire. ar fi. fost pururearăi. Dar râul e schimbâcios. c nestatornic. Dc aceea,dem onii n u sunt de la incc put râi, căci au primii fiinţa

bună din D um neze u. Sau dacâ ar fi fost puru re a râi, n-ar 11 râi

1 9 1 . N ici sufletul om ene sc nu c rau prin fiinţă. Căcicâ nd e râu , e din lipsa in fiinţa lui făcuta b un i. princăderea d in slăbiciune. Ş i în dem oni şi în suflete, râul eo lips ă a deplin ătăţii bin elui.

192. Râul nu vine nici din impun, Câci în acest cazn-ai fi şi duhuri rele

193. Răul nu c nici una cu materia. Câci şi ea lace pa rte din lum e, în care e ste o ra ţion alitate şi o frum useţeF.i i se potrivesc toate formele frumoase. însâ i Ic dâ şiDum nezeu şi în pur ic om ul. D acâ toate ale lumii su ni din

b in e şi sc com ple tează unc ie pe alte le est e ş-i ea (m at er ia)o opera a lui Dumnezeu, principiul binelui şi numai al binelui. Dacâ materia c necesa ră pentru în tregim ea lumii,ca nu e rea prin sine. C ăci răul nu e o ncc esitaie. Cu m arfi materia ca necesară lumii, necesară binelui? Materianaşte .şi hrăneşte. D ar acea sta nu c pro priu r ăului, carenum ai corupe. Fa ptul câ m ateria atrage spre ea. nu o faccrea, cum zic unii. câci atragerea ci nu e irezistibilă.Treb uie înfrâna tă num ai o atracţie exag erată spre ea.

Dar omul a inirodus şi in materie râul prin păcatul

lui. fără Sâ o facă ca iotul rea. Cum se va vedea din uneletexte citate din Sf. Simion Noul Teolog, intr-o notă la oscolie a Sf. Maxim (Capitolul IV §33). materia a fostlâcutâ la început ca lumină incoruptibilă, in carc aveausâ sc vadâ oamenii între ei, şi Dumnezeu, i» fie lumină. a zis la început Dumnezeu. Dar având în vedere câ omulva slâbi legătura eu Dumnezeu şi sc va apicca mai multspre acest mediu. Dumnezeu a pus în ea şi posibilitateadea deveni opaca şi totodată supusă legilor carc o facnecesară hranei omului şi coruptibilă. Dar prin aceastamateria nu devine cu lotul rea. Ea a rămas folositoarevieţii omului şi poate câştiga o transparenţă lot mai marc

penlm oamenii curaţi. In viaţa viitoare ca va fi. pentru ceiapropiaţi deplin dc Dumnezeu, cu totul luminoasă. Poaleacest lucru c spus ca o prevedere şi in avertismentuldai omului de Dumnezeu: Când \e[t mânca dm

pomul t unoşnntei tunelul )i răului, cu moartea veiimuri. Natura va deveni pentru el şi bună şi rea, in sensulcâ eh iar in folosirea ci ca mâncare, nu devine numai reaci rămâne şi buna: dar şi in sensul câ prin experienţadureroasă cc o va lace omul prin materia devenită coruptibilă deci şi prin trupul lui supus morţii, va spori inlr-ospiritualizare luminoasă a materiei şi in viaţa viitoare cava redeveni cu totul lumină, cum îi zice poporul româncosmosului: lume—lumină. în capitolul despre îngeri.

Diontsic spune câ cluar şi îngerii de pe treptele inferioareau o legătură cu materia, putând apărea în formă detrupuri materiale şi folosind sunetul ci şi în vorbire. Darnu numai ei se folosesc de materia astfel devenită, ci şidemonii.

237




Dar aşa cum pentru cei ce se vor uni prin înviere cuHristos materia va redeveni lum ini, aşa pentru cei pentrucare materia a devenit opaci sau socotită ca singurarealitate, folosita numai pentru trebum(ele materiale,

pentru cei cc vor fi desp ărţiţi c u totul dc H ristos în viaţaviitoare ea va deveni un întuneric extrem. Ea va fi întunericul iadului lipsii de sens, căci nu va mai avea nicimăcar rostul de a-i hrăni.

1 9 4 . Riu l e o l ips i în bine. sau in existenţa. C lei olipsă totală nu poate lupta cu ccca ce este.

195. Râu l c din luc rarea libe ri, nu din fiinţa făpturilor. sau din Autorul lor. E din lucrarea liberi a lor,care are in ea pe dc o parte puterea dată de Dumnezeu,

pe dc alta fo losi re a cum nu treb uie a ei. pr in liber tateafăpturilor conştiente.

196. inccputul binelui e unul. Dar relele au multeînceputuri. Insă au începu turile in cele m ulte bune ce vinde la Dumnezeu iar sfârşitul lor e toi binele. Căci tindtoate spre b ine. da r unele spre un bine ca re li sc pare bine.Riul e contrar firii, contrar începutului şi sfârşitului

adevărat al lucrurilor, contrar binelui şi scopului real altuturor. El reuşeşte si suice c ât dc mu lte, dar nu re uşeştesă distrugă total nimic, ci numai sâ dezordoneze şi săurâţcascâ.

197. Cum se îm pa ci râul cu P rovidenţa care scîngrijeşte de toate? Daca râul e în existenţe, şi nici unadin ele nu e lipsită cu totul de b ine. în toate cele ce ex istăse allâ Pro vide nţa, susţinân du -le. Ea îndrea ptă şi cele ccsc fac râu spre folosul celor ce le fac. sau al celor cătrecare se îndreaptă râul făcut. Dumnezeu voieşte prinPr ovid enţa ca toţi sâ fie m ântuiţi. Dar nu le imp un emântuirea cu sila celor ce nu vo iesc. însă ii men ţine pe

toţi în e xis ten ţa veşnică.198. Unii spun câ dacă râul e din slăbiciune, cltrebuie iertat. Dar slăbiciunea arătată in rău nu e lipsităde v oinţă. Cel cc face râul se îm pac ă cu slăbiciun ea cucare il face Nu luptă împ otriv a ci.

Capitolul V

199. Autorul se va ocupa nu cu expl icarea existenţei m ai p resus de e xistenţă a lui D um neze u, ci cui e ş i r i l e l u i a c t i v e , c r e a t o a r e a l e c e l o r c r e a t e ,

susţinătoare ale lor şi înălţătoare spre Sine. Au torulnumeşte cont inuu pc Dumnezeu mm presus de f iinfă. adic ă mai p resu s de existe nţă, dat fiind că fiinţa vin e dela it ft. V om vedea m ai încolo cc înţelege p rin existenţăsau pn n ce le ce sun i. Chiar a fi sau existenţa aşa cum otrăim noi este o taină. Nu ştim ce înseamnă şi cum se pro duce . Sim ţim num ai câ nu e prin ea. ci p n n C in evama i presu s de a fi. sau de fiinţa în sensu l trăit dc n oi.

200. T oate acţiun ile cre atoa re, su sţinătoa re şiînălţătoare ale lui D um nez eu cel mai pre sus dc fiinţă, suntcuprinse in n um ele dc Providenţă. Ea c cauza tuturorcclor create, fund una şi in acelaşi timp multiplă inlucrările ci pr odu cătoare şi susţinătoare ale tutu ror for

melor de existenţă, aşa cum şi persoan a um ană este unain lucrările ci. dar lucrările sunt multe.

201. Afirm ând că ex istenţa e primu l şi cel m ai maredar, de care se împărtăşesc creaturile, unii ar puiea în

treba: de cc atunci cele raţionale şi îngerii, carc suntnum ai minţi pure. sunt mai aproa pe dc D um neze u, dccâlcele sensibile, sau c hiar nesensibile? A utorul răspun de căviaţa, raţiunea, m intea face o creatură m ai ap roape dcDumnezeu, pentru câ în aceste însuşiri e un plus deex isten ţă. A ltfel e trăită ex isten ţa dc ce l cc v ieţuie şte şima i intens, d c ccl raţional şi de m inţile pure a le îngerilor.

202. Sc vede şi de aici câ autorul nu c panteist.

Existenţa cu adevărat existen tă, m ai presus dc e xisten ţi. carc c num ai din da r, sau din participare, scdeo sebeşte de a ceasta prin faptul că nu e creată, ci creatoare in toate form ele dc ex istenţe. E o d eo sebire dc fiinţaîntre ele, nu numai de grad. Deci autorul e străin de

pan te ismul ca re con fu ndă în fi inţă p e ace stea d ouă. Ceeace face pe Ce l mai pre sus de fiinţă Cre ator, e bun ătatea.Iar bun ătatea imp lică libertatea. D um neze u nu e o esenţadin ca re em ană fără voie ex istenţele. Nu e o existenţaasem ene a lor. Fiind s upra fiinţial. sau ma i presu s de a fi,accastâ suprae xistenţâ imp lică în ea şi bu nătatea nemărginită şi total liberi.

Fiind Ccl cc face toa te, e însăşi pu tere a acestei faceri;fiind Cre atoru l şi su sţinătorul ve acu rilor, c însăşi puterealor: fiind Creatorul timpului, c însăşi puterea timpului.To ate îl au pc El ca pu tere s usţinătoare. Ş i totuşi El edeo sebit de toate. El c c hiar ex istenţa celor ce sunt. căciEl le-o dâ. Şi totuşi c mai p resus de e xiste nţa lor. Celecreate su nt, întrucât au o definiţie. D ar şi m işcân du-se . Ele puterea stabilităţii şi mişcării lor. dar e mai presus destabilitatea şi mişcarea lor. El a fo st de ci înainte de toate,da că le-a creat şi va fi pu rure a da că le susţine.

203. El preexistă tuturor şi de aceea toate sunt dinEl. care le gân deşte înainte d e ex istenţa lor şi ar e putere a

de-a le aduce la existenţă. D e ace ea în E l sc constituie şise m en ţin toate.

204. D in D um neze u este ex istenţa ca a tare, viaţa caatare, raţiunea c a atare, astfel câ a cestea. în generalitatealor. sc fac încep uturi ale cc lor cc su bzistă concret: încât

pc dc o pane u lt im ele exis ta prin part ic ip are a la cc legen erale, care sunt tot atâtea începutu ri, dar prin acestea partic ipă şi la Dum ne zeu care es te în cepu tul celor generale.Dar cele generale nu există concret, ci le ved em în ccle ceex istă conc ret. Fieca re persoan ă participă la fiinţa um an ica la un înccput. dar aceasta participă la lucrarea IuiDu mn ezeu , făcătoare a fiinţei um ane . Prin existenţa desine. p rin viaţa de sine. a utoru l înţeleg e fiinţele sauînsuşirile gen erale. D ar acestea sunt încad rate in relaţii, pe când lucrăr ile lui D um nezeu ca începutu ri , nu suntstăpânite d c vre o relaţie. A ici se arată iarăşi câ au torul nugân deşte pe Du mn ezeu ca o esen ţă dc care se împărtăşesctoate fără voinţa lui.

205. Toate fom icle de existenţă au în Dum nezeuîncepu turile - în lucrările lui Dum nezeu care sun t in El ounitate, dar pe măsură ce se realizează chipurile lor, scarată in ele d eoseb ite, cum sc arată şi produ sele lor. Suntca luiiilc care pom ind din cen trul cercului, se disting întreele şi sc distanţează tot m ai m ult, pe m ăsură cc su nt matdepărtate dc c entrul lor dumne zeiesc.

206. Sufletul este un chip al lui Dum nezeu, cac entn tdin a cărui unitate de puteri pornesc puterile ca moddistinct, când sufletul vrea sâ realizeze un lucru sau altul.Ş i aşa cum su fletul e întreg in lucrare distinctă. aşa c şi

238




Dumnezeu întreg în orice lucrare a lui ţi opera a accstorlucrări.

207. Existenta esie a lui Dumnezeu ţi nu El alexistentei. Sc accentuează prin aceasta iraractciul lui dePersoana. Desigur existenta sau fiinţa nu c despărţita dePersoanele dumnezeieşti, ca celc ce au fiinţa. De aceea sespune şi inversul. Dar in Persoane se manifesta conştiinţa

dispunerii libere de fiinţa sau de existenta, l.iberc nu insensul câ ar putea face prin ca otice, face numai celehune. Dar le face cu libertate, nu se fac fără voie.

208. E o reciprocitate intre Subiect din veci şiexistenta lui; nu este F.l fără ea. nici invers.

209. Sc exprimă aici raportul intre Ccl existent fărăinccput şi celc ce au existenta din F.l.

210. Dumnezeu a făcut, face şi va face.211. Dumnezeu c mai presus dc toate şi in acelaşi

timp Cauzatorul tuturor Faptul câ e mai presus de loatenu-1 [ine în nccomunicarc cu toate. Dc aceea in El sunttoate, ca Cel cc c cauza luiuror. dar intrucâi nu sunt în

formele lor distincte, acestea sc pot nega lui. El c fârâformă, dar e cauz.a luiuror formelor.212. Raţiunile lui Dumnezeu despre toate, unite în

bl, se numesc modele sau predeterminări. Dar ele devin predeterminări distincte numai când Dumnezeuhotărăşte prin voinţă sâ crccze făpturile şi sa le conducă conformlor, Prin aceasta amorul arată iarăşi pc Dumnezeu caPersoană, sau comuniune treimicâ de Persoane.

2 1 3 . D um nezeu c începutul şi sfârşitul luiuror. Căci prin cugetarea şi voia lui se creaz ă şi se conduc lo ate . darsccrează şi sc condu c ca sâ înainteze spre El. ca sâ de vinăşi pr in el e tot m ai ase m enea lui în bunăta te . Dar în a ce as tăcalitate Dumnezeu e şi marginea tuturor celoi creaie.

intrucâi toate sunt lacu tc sâ înainteze spre El, ca m arginenem ărginită Nu poate f i o ma rgine dincolo dc El. mai

pre su s dc El. N uinai sp re El ca exis te ntă şi bunâta tcnesfărşitâ pot înainta toate in mo d pozitiv. El e încep utultuturor ca Cc l cc c cauz a lor şi e sfârşitul tuturor, ca C elce e tinla lor. D ar chiar in calitate de cauzâ le crează sprea înainta spre F.I. El e cauza lor finala.

2 1 4 . El e marginea nemărginita, dincolo dc carc nusc poate trece.

2 1 5 . D um neze u este astfel şi Cel cc iese din Sine şiCel ce răm ân e în Sine : este şi statornic în S ine şi mişcătoral tuturor spre S ine. A ici c o riginea de osebirii între fiinţa

lui Dum nez eu şi lucrările lui necre aie. învăţătură preluatăde Sf. Maxim Mărturisitorul şi Sf. Grigorie Paianta,despre un Dumnezeu prezent in lume şi activ în ea.sfinjitor al tuturor, nu un Du m neze u exclusiv fiinţă inaccesibilă. care lasă lume a nep ârtaşâ dc El. ca în Occiden t.

Capitolul VI

2 1 6 . A utorul nu me şte unc on viata însăţi sau în sine

i av>To£<of|j. nu viata du m ne zeias că, ci viata gene rală decare se împărtăşesc toate ipostasurilc ci ( îngereşti ,om eneşti, anim ale, plante). Câ nd priveşti mulţimea d eoam eni dinir-un sat. simfi câ toţi se hrănesc d inu -o viajâ

com unâ . E a nu e d espărţită de ipostasurilc in carc sema nifestă, dar prin cu getare i(i dai scama c â c ca un felde izvor din c are sorb toţi. D ar deasu pra ei este izvorulsuprem , care nu sc mai num eşte viaţa dc sine. sau viata

ge ne ra lă , c i sup ra-v ia j â ( imepQtof )) , c ăc i nu eco ndiţiona tă dc ccva m ai înalt. Deci ipostasurile care partic ip ă la viata genera lă ca ata re , la v ia |a de sine. viaja

in sine, participă prin ca la sup ra viată. S un t două treptedc participări.Aşa s-a vorbit şi în capitolul anterior de existenta

însăşi sau în sine (a u T o e îv a i) , şi de supraexislcntă

(iJTiep xo £î v a i) . sau de suprafun ţâ CuTtCpOuaia), carcnu participă la nici o altă existentă superioară, cu m p articipă existenta în sine şi cum participă ipostasurilc dinultima. D in Du mnezeu ccl supraexistem. care e dincolode e xisten|â, pentru câ nu are nici o cauzâ a existentei ,

p ro vin e v ia ta în su ie şi la ace asta partic ip ă ipostas ur ilc .Deci viaja în sine nu se poate explica pnn ca însăşi. Eaare pe Du mnezeu c cl supraexistent drept cauză a facerii

şi susţinerii ei. Ea n u p oate fi fârâ Cel m ai pre sus d c fiinţă,sau dc e xistentă şi dc v iată, dc înţelepc iune ele.

A utorul a pâ i runs ca n ime ni a l tu l r e l aţia în t reDumnezeu cc l supraf i in( i a l ş i c r ca | i a compusă d insup or tur i ce se împ ăr tăşesc din c xis len(a şi viaţage ne rală crc atâ şi su sţinu tă de El. U ltima nici nu seco nfu nd âc u El în sens pa nteist, nici nu e d espărţită dc El.E o discontinuitate între El ca Cel ce nu e cauzat, ci cexc lusiv c auza, da r şi o con tinuitate între El şi cele ce auex istentă, viată. înţelep ciun e, etc. - cau zale , dec i radicaldeosebite prin aceasta dc El, avându-l pe el cauz a loiali ,de ci crea toare a existente i şi vieţii lor.

2 1 7 . în experienţa şi din via(a creată generală sccu prind potential loate treptele de existentă şi dc via|â.dar şi toate formele individuale ale cclor cc apar(inaceleiaşi f i inţe com une. In f l inta um ană sc cuprindtoate formele personale umane. Aşa se explică şi faptulcâ fiecare persoană arc nevo ie de alta şi loate se întregesc.

îngerilor, ca minţi pure. li s-a dat nu o existentă şiviată irecâioare. ci una veşnică şi nemuritoare. Căci dcex isten ta lor e lega lă şi gâ nd irea şi do rirea de înălţarenesfârşită în Dumnezeu. Câci bunătatea lui Dumnezeufa(â de ele c n esfârşită şi vrea sâ sc bu cu re la ne sfârşit dcea şi făpturile con ştiente.

De ac eea şi demo nii vor du ra veşnic, câci ca existentăşi gând ire şi viată nu p ot av ea allâ cauz â. Ei au fost îngeri

buni d ar au deven it d em oni pr in voia lor. Câci D um nezeua făcut făpturile conştiente pen tru a se buc ura de iubirealui şi de ci şi El de iub irea lor. D ar o iub ire fârâ voie liberănu c iubire.

2 1 8 . Dum nezeu a fâcut pen lru înviere şi nemu rireade dupâ aceea şi t rupur i le oameni lor umplute dc sufletele carc prin raţiun e şi înţeleg ere tin d la o îm

bogăţir e nesfâ rşi tă în D um nezeu şi la m an if est are a ei p ri n trupuri . F ilo so fi lo r pan le işi i care afi rm au câ cclesensibile f i ind coruptibile, nu pot f i nemuritoare, câciaceasta c contrar f ini lor, autorul Ic răspunde câ atoi-

pu lc rn ic ic i lu i D um nezeu nu-i este nim ic con tr ar fin i.

2 3 9



Noie la Numirile Dumnezeieşti

Capitolul Vil

219. Aici înţeleg e p rin înţelep ciun ea în şişi sau ins ine. pe cea dum nezeiasca, nu pe cea generală, pro du şide ea. Şi e posibilă această alternare, pentru că şiînţelep ciun ea crca tâ sc naşte şi sc me nţine din irad iereacelei dumnezeieşti . De accca şi continuă spunând ca

D um nezeu c m ai presus de toată înţelepciune a.220. Sc a firma din nou sensul pozitiv al negaţiilor

atribuite lui Du mn ezeu. Dum nezeu n-are înţelepc iune şiraţiune , pe ntru că e mai p resu s de în ţelepciu nea şiraţiunea noastră. Celc neg ate în legătură cu Du mnezeutrebuie înţelese în sens con trar, deci ca pozitive , mai

bute zis ca superi oare a tn b u ţii lo i pozit iv e a plica te c re aturilor.

221. Minţile îngereşti nu c uno sc în m od împ ărţit şisuccesiv în ţelesu rile dum ne zeie şti, ci in m od un itar, pecând raţiunea su fletelor om eneşti, cuno scând prin trupurişi prin cele d esp ărţite sen sibile, cun osc înţelesurile lor in

mo d d espărţit, dar le p ot a du na ca şi m inţile îng ere şti. înînţelesu ri unitare .

222. Din El ca început

223. Nu le dă numa i lom ia. conlom i panteismului,ci f linta însăşi.

224. Dumnezeu le ştie toate nu pnn privirea l.i ele.ci avândulc în Sine înainte de-a le crea in mod unitarDar du p j cc le Tace. le cun oaşte pe toate ca pc ccle Iacutedc LI şi le ved e in unitatea cc-o au în ele înainte de -a fifăcute. FI cunoaşte deci în Sine in m od n cmaicriul celemateriale şi în mod n eh np artit cele împ ărţite. Câci le lacema teriale. împ ărţite ţi sensibile p entru ele. ea pe u ne le ce

suni mărginite, deci create din nimic, dcci nu ca emanâ nddin F.l. Căci in acest caz n-ar avea atotputernicia, ci arrămâne de (apt in El insuşi. Dar făcând linele făpturicon ştiente. împărţite ţi un ite ca trup urile, prin leg ăturace-o me nţine cu e le. le dă puierea sâ se adune şi ele inunitatea lui. lât.i sa se confunde, dcci sâ sc amilczc cacreaturi

225. D a r c u m c u n o a ş t e m n o i . o a m e n i i , p eD um nezeu ce l s im p l u , clin ce le co m pu s e ’ D i nordinea lor . Aceas la l e da o uni t a t e . Accas ta l eara tă ca provenind toa te d in uni t a t ea lu t . Toate îş iau modelele virtuale in cugetarea lor de către El ca ouniune. De aceea i l cuno aştem pe Dum nezeu d in toate,

dar şi ca Ccl ce e altfel şi în afară dc loale. Adică pe deo parte i l cunoaştem, dar pc de alta nu-l cunoaştem.Căci le arc toate in Sine ca m ode le, dar c mai presu s deţoa le. F. toa te in loa te şi nim ic din loate.

226. IXir peste aceasta amoaştcie a lui Dumnezeudin toate, ca Cel ce e cauza lor, dar nu e ca ele. exista şio cuno aştere a lui Du mn ezeu de către noi prin depăşirealor şi ndic area no astră in unitatea lui mai prcsu sdc mintea

prin care cunoaştem lu m ea crc atâ in im parţiiea ei

227. in mu d special Dum nezeu le crecaza pc toate pr in Cuvântu l său . care e Raţiu nea unitară in care secup rind raţiunile tuturor. De aceea , iei ce se alipeşte piin

cred inţa de Cuvâ ntul lui D um nezeu Ic cuno aşte pe loatcca un ite, in unire cu U>ti Cu noa şterea a ceasla . c.ue cu lminează in cunoaşterea Cuvâ ntului dumnezeiesc cel întrupat. îi uneşte pe toţi. preem n n ecun oaşterea lor

adevărată, sau soc otirea lor ca desp ărţite de D um nezeuCuvântul. îi dezbină pe oameni, fiecare căutând altăexplicări- a lucrurilor. Dar cunuaşterca lui DumnezeuCuvân tul din c uno aşterea tuturo r e u nită cu cre dinţa înEl. câci F.l e mai presus d e înţelege rea d eplină a lui decătre noi.

Capitolul VIU

228. Puterea dum nezeiască c de osebită dc P uterilesupraccrcşti sau îngereşti. Autorul se gândeşte aici lacerul aştrilor, in toate ccle ce sunt e o putere, şi la baza puterii lo r e pute re a dum nezeia scă. Se depăşeşte ia răşiatât dcspa rţirea intre lume a crea tă şi D um neze u, cât şiconfund area pam eistă a lor Oriunde e ceva. c o putere şi pute rea ace as ta e p ro dusă şi su sţin ută dc pute rea dum nezeiască.

229. Sun t date caracten zări ale puterii dumn ezeieşticare il arată pc Du mn ezeu deo sebii de toată creaţia. El e

mai presus de tot ce p utem noi exp erta şi gând i ca putere.Câc i e C auzatorul tu turor form elor dc putere şi. fiind mai pre su s de ele . FI a rc pute re a cre ato are de la Sin e. Dacănu ex istă existen tă fără pu tere şt pute re fără existenţă,daca însăşi existe nţa c pu tere şi pu terea ex istenţă. Dum nezeu fi ind mai presu s de a l i (sup rafiinţial) , c mai

pre sus şi dc o ric c pute re , su pra pu te rn ic . HI ar c putereacreatoare de la Sine Toate puterile create - începând dela celc îngereşti şi până la cea a matenei - sunt dependente. deci margini le. A lui Dumnezeu es te inde pendenta . deci cu ad evăr a t HI e ncm âig in it . O ri cecreatură, cât dc puternică ai II. se simte dependentă dc pute re a superioară a altora şi in ult im ă an aliză a lui

Dumnezeu. Su nt in aceasta o slăbiciune a lor Dumnezeunu simte puterea lut depemlema de nimic.

C h i a r in s e n t i m e n t u l de d epen den ţa a l ce lo rcon ştienle. sau în faptul con statat al dep end en ţei celorinco nştiente, c utiplica tă existe nţa u nui izv or al puteriisuprem e, inde pend ente şi cauzatoare a tuturor puterilor.

Toate cele inconştiente din lume im-şi au. pc de altă parte , r os tul d ecâ t pentru om , ta i omul t răieşte n ece sitateade-a cre şte la ne sfârşit pe ntru e xisten ţa su prem ă, cn sădurez e la nesfârşit în ea. aşa cum doreşte şi cum nu poatedura in sine, de -a dura in ex istenţa care arc toa tim ulţum irea in ca însăşi. T oa te su nt dc la acea existenţă şidu rea/â prin ea.

în pu terea ce le e dala s lă şi ex istenţa loi Simp laex isten ţă a ma icric i. fără nim ic în plu s (viaţă, simţire,con ştiinţă), arata câ şi ea este de la Du m neze u D um ne zeu , c r eând d i f e r i t e g r ad e de ex i s t enţă , a c r ea td i f er i t e grade de putere . Dar cc le infer ioare suntşi ele necesa re ce lor sup er ioare şi cele sup er ioare ledau un ros t cclor infer ioare şi iulos indt i le. le r idicăla o parlicip are la form ele lor de ex isten ţa şi puteresuper ioara. Fara mater ie n-ar exis ta t rupur i le, pr incare se exp cr iazâ toi m ai mul t fo rm ele vieţi i spi r i tuale . Nu numai omul r id i că malena . spui lua l i zând-o

prin ir up . ci vi m ate ri a a ju ta la îm bogăţir ea sp ir itua lă a

omului, descoperind prin irup multele energii aflate inmaterie şi folosindu-le pemru creşterea lui spirituală.Oam enii , la rândul lor. se ndic ă prin expe rienţele djntrupu rile lor la sim ţirea leg ăturii cu înge rii, dcci şi

2 4 0



Noic la Numirile Dumnezeieşti

îngerii îşi imp rimă prin o am eni în m aterie viaţa lor spirituală. Faptul câ toate sun t create p entru o im itate, arata şiel că toate au u n C reato r unic şi toate sun t susţinu te dc Elşi ajutate sâ sc ridice la trăiri tot ma i bo ga te ale v ieţii şi

pute ri i sp ir itua le a lu i D um nezeu.în p uterile date cre aturilor sc a fla şi mişcarea lor. Şi

accstc m işcări tir.d in mod firesc spre un hine m ai marc.din întărirea legăturii cu D um nez eu, carc c izvorul a toi

b in e le . C hia r d o rin ţa lo r sp re b in e e o pute re im pri m atăin ele dc Du m neze u. Dar creaţia m aterială şi animalăsc foloseşte spre înaintarea ei şi a lor în bine de creaturile c onştientc. în spe cial dc om . care e la mijloc întreîngeri şi creaturilc inconştiente ţi deci între acestea şiD um nezeu. Astfel puterea nu e numai una cu existenta,ci şi cu bunătatea. O slăbire în urmărirea conşticnta a bin elu i, e o slăb ir e în pute re şi ex is tentă.

Se scoate in relief un itatea intre loate formele un iversului creat, o anumită afcc[iune conştientă sau inconştientă între ele. conlucrarea lor fără sâ se confunde.Câci ficcarc formă îşi are impo rtan ţaci. N um ai rămânân dloale în leg ătură între ele şt cu D um neze u, izvorul un itar

dc puteri al tuturor, cresc şi ele în putere. în afirmareaegoistă a cuiva, stă slăbirea lui.

Râul vine din acţiunea l i ter ă a om ului împotrivaaccstci unită|i. condus de egoismul care socoteşte câlucrează pentru bine, Amorul spune că materia c simplăexistentă (de la a fi, etvai). Ac casta era m entalitatea întimp ul lui şi al lui Maxim . M ateria se soc oteşte o existen tăinformă, pasivă; sc socotea câ Dumnezeu şi omul îiada ugă nişte form e. D ar ştiinţa a desco pe rit câ în materiesunt puteri (en ergii) u riaşe. Dac â ele suni lăsate şi folo siteîn armonia lor, sunt folositoare oamenilor. Dacâ sedescompun ţi se foloscsc unele puteri împotriva altora,

râul produs astfel, mai ales dc egoismele colective, înseam nă nu num ai dezo rdine în natură, ci şi suferinţe înviaţa oam enilor. Se produ ce o c orupere g enerală innatu ră, dar ţji în trupu l om cn csc , care-l duc e pănâ lainoartc. D ar accasta nu d istruge puterile ma teriei, câci elese com bină dupâ corup erea uno r forme in forme identicesau deosebite. Moartea trupului, ca descompunere a lui,adusă de slăbirea spiritului carc nu mai (ine natura lui şia lumii în unitate, cân d e primită însă de om din forţaspirituală, intre carc crcd inţa în Du mn ezeu şi iubireaaproapelui, poale f i învinsă prin recom punerea elem entelor trupului personal. D ar forţa aceasta n-a avu t-o ca omdccât D umn ezeu C uvântul, can; o com unică şi celor cese uncsc cu El.

învie rea va îna lţa trup urile şi în general ma teria lastarea dc lumina, la care ar fi dus-o omul dacâ n-ar fiinterven it păcatul; el însă a dus -o la opac itaie şi corup ere,căutând in ca plăceri nespirituale.

2 3 0 . Sc răspunde la întrebarea cum e Dumnezeuatotputernic, dacâ nu sc poate nega pe Sine. Se arată câaceasta ar fi una cu ne putin ţa. El nu c slăbit în pute re prin

privaţiu ne, căci ace asta n -ar m ai fi putere ; nic i nu po ateigno ra ccva prin p rivaţiun e. F.l sc poate co bo rî la nivelulslăbiciunii omeneşti, ca sâ comunice cu oamenii, dar oface aceasta cu voia şi rămâne de aceea. în acelaşi timp.

în atotputernicia sa. Dumnezeu se poate exprima prinneg aţiuni. da r nu ca unu l ce ar fi lipsit in m od real dc ceeace i se neag ă, ci ca Ce l ce e m ai presu s dc toate atributeleexistentei create. El nu e ste. nu ca Ccl cc nu esie in mod

real. ci ca C el ce este mai p resus de existenta depende ntăşi mărginită a creaturilor.

2 3 1 . St râns unilâ cu repar t izarea gradelor şi formelordc putere dăruite dc D um nezeu creaturilor, stă dreptatealui. A făcut-o acca sta spre folosul tuturo r, cu m a m arătatînainte. Căci ccle mai m ici sunt încadrate în celc m ai m anşi toate îşi sunt de folos reciproc. La obicc(ia unora câDum nezeu nu s-a arătat drept făcând pc unele rationale,

pe al te le ncra ţio nalc , pc unele pic ri to are şi pc alte lenemuritoare, se răspunde câ ccle materiale şi aparent pic ru oare su nt şi ele fâcutc pentru a fi sp ir itualizate şifăcute nem uritoare, aju tând şi ele la creştcrca spirituală a

prim elo r. M ateria e făc ută şi ea sâ devin ă lu m in a d c laînceput, sau m ai sus de ea, prin spiri tul om cnesc u mp lutdc dum nezeire. D reptatea lui Dum nezeu se arată astfel înfaptul dc-a su sţine pc fiecare în rolul cu ven it lui îndezvoltarea întregului univers.

2 3 2 . Sc răspunde unei alic obiec(ii la afirma readreptâ[ii lui Dum nezeu : p entru cc tolerea ză ca ce i drepţişi bu ni sâ fie făcuţi sâ sufere d c cei râi? R ăspun sul arată

că nu prin alipirea la celc ma teriale şi trecătoare spore setei drepji în putere şi in fericire. Ei găsesc o fcricircsupe rioară in sporirea în pu terile spirituale şi se pregătesc

pentru o asife l de feri cire dupâ viata păm ân te as că . E i m aicontribuie prin accasta sâ nu c rească râul între oam eni.

2 3 3 . Ajutând D um nezeu, prin dreptatea Iui. făpturilesă se m enţină în rânduiala com ună ce li s-a dat. nccon-fundându-se şi nedezbinalc prin afirmarea egoistă, lucrează prin această rânduialâ la însăşi mântuirea şifericirea lor veşnică. Le ajută prin aceasta să rămânăintr-o egalitate a importantei lor. chiar dacâ ele suntinegale prin fiin|a lor şi D um nez eu le păzeşte în acelaşitimp accastâ inegalitate, nepromovând un amestec al

formelor lor.

Capitolul IX

234. Lui Dumnezeu i sc dau în Scr iptură numir iopu se, dar toate sunt încadrate în bine. N u se spun e că cşi bun şi râu. ci nu m ai câ e şi m are şi mic . şi ac cia şi şialtul şi asem enea cu creaturilc şi neasemcn ca. C âci toatâvarietatea creaturilor il au pe El cauz â. dcci pentru ace astăvarietate arc o tem elie în El, sau m ai bine z is în v oinţaIui. Căci pro duc e o c reaţie b oga tă, variată, dar în caretoate sc întregesc reciproc. El c marc. pen tru câ e xistă o

creaţie u riaşă ţi co m pon ente m ari în ea, da r e şi mic. pentru câ c C re atoru l com ponente lo r m ic i. E ase m eneacu toate, pentru câ toate sunt din lucrarea lui. dar şincasemen ca cu ele. f iind infinit mai presus de ele. Esteacciaşi în toate, da r în ficcarc lucre ază ca altul.

235. Dumnezeu sc aratâ marc nu numai pentru câuniversul cre at e ma re. ci pentru c i El e simţit ca nesfârşitmai mare ca universul. El dă mereu alte şi alte daruricreaturilor şi o va face aceasta in veci, arătând mărimeasa nesfârşită.

2 3 6 . D umne zeu se facc în acciaşi timp m ic. sau îşiface mică puterea lui pe m ăsura compo nentelor ultramici

ale universului. Câci nu vrea sâ le copleşească prinmărimea lui . Dar încadrând pe ccle mici in mărimeauniversului, se arată ca mare chiar in micimea lui . E omicime nestăpânită, nem ărginită. Se extinde din ccle in

241




care apare arătând ca e in toate. !n micimea lui e oadâncime nesfârşită. pusâ în v aloare cân d voieşte şi dup âcum voieşte.

237. E Acelaşi şi la fel în eternitate, nescâzut. neschimbat. Câci are în S ine toate în m od n eschim bat, deşicontrare. Căci în El formează o unitate mai presus deorice unitate dependentă de EI. E Acelaşi ca Cel ce nucreşte, căci e d incolo d e tot cc a r putea sâ i se adau ge. E

într-o identitate mai pre sus dc orice identitate, pen tm cânici nu i sc ad au gi ceva . nici nu poate pierde cev a din ea.

238 . Având o identitate care le cuprinde pe loate. Elsc afla in toate, oricâl de variate, dar e şi m ai presu s dcformele lor. care pr ez inţi definiri ale lor cuprinse din veciin El. în infinitatea lui mai p resus de orice form â. F iindîn toate cele variate E l ap are şi ca altul.

239 . Toate f i ind din p uterea lui . El este asemen ea lorşi Ie dăruieşte o tot mai marc asemănare cu Sine. darnuma i dacă se întorc spre El cu vo ia lor. în a celaşi tim prămâne infinit mai p resus dc a sem inare a cu ele.

Ccle cauzate sunt asemen ea cauzei ult ime, dar cauza

farâ cauză este totdeauna profund neasemenea cu ele.Fiind asemenea tuturor şi ficându-le pe toate si creascăîn aceasta asem ănare. El e ste şi Cel cc le susţine şi lesporeşte în u nitate.

240. Deci loa te sunt şi asem enea şi neasem enea lui.Fiind asemenea pot spori în imitarea lui. D ar El fiindnesfârşit, nu pot ajung e niciod ată la asemănarea de plinăcu El.

241. Dumnezeu este şi Cel ce stă şi şade. El stâ caCel cc-şi păstrează iden titatea în mo d n eclintit şi lucre azăla fel spre binele tuturor. Dc a ccc a este şi cau za sta bilită|iiform elor şi a mişcării lor .statornice spre E l. iNcicşind dinSine. nu se micşorează prin darurile ce le dâ.

242. Dar Dumnezeu e şi Ccl cc se mişcă. Darmişcarea nu-l facc să sc schimbe sau micşoreze. El e

Nem işcatul mişcăto r. Nu se poale spune c i El c num aincmiţjcat, câci a re o iubire fa ţi de loatc şi dăruie şte d inSine atâta cât pot primi creaturile nesfârşit dc mici.deosebite fa;â de El. Te za lui Aristotel despre nem işcatulm işcător dev ine în ţelea să prin iubire.

243. Dum nezeu esie şi egal cu Sine nu num ai ca Cclce rămâne în nes fârşirea sa. ci şi ca Ccl ce le dâ tuturo r oegalitate prin interesul lui pentru toate şi o importantăega lă pentru realizare a crea ţiei ca inlreg.

Dumnezeu nu este numai izvorul existentei , ca Cel

ce este. ci şi al mişcării, pentru celc cc nu pot fi făcutedesăvârşite şi infinite ca EI. ci au sâ înainteze sprede săvârşire, cu aju toru l lui. Se vede şi aici conc ep ţianepan tcisli a lui Dionisie. De altfel existenta adev ăratănu poate f i o existen(â încremenită. Chiar în Sine.Dum nezeu cel în Treim e are m işcarea iubiri i inlre celeirci Persoane. Dar accasta e o mişcare neschmibatâ.

pentr u c i est e o iu bir e in fi n it ă, care nu cre şte şi nuscade. Mişcarea accasta stâ la ba za m işcărilor sale sprecreap c şi a m işcărilor d in creaturi. Căci şi aceslca sim t omişcare intre ele şi spre Dum nezeu, ca d ovad ă a uniiâ|iilor şi cu Dum nezeu , a voin[ei dc -a spori această unitate.

N um ai r iu l face m işcare a lo r m ij lo c de dezbin are .Această mişcare desăvâ rşită a iubirii între Persoan eleSfintei Treimi îl face pe D um nez eu nem işcat prin ca spreceva deosebii de El. Dar tot ea face posibilă mişcarea

Celui nemişcat în sensul a mintit , nem işcat din Sine sprecrearea e xistentelor deo sebite de El şi spre creşterea lor.mişcare îm părţită, v ariată şi m icşorată p e măsura c reaturilor care sc p ot m işca astfel şi ele în m od m ărginii, darşi mereu sporit.

Trebu ie acccntuat că mişcarea intre P ersoanele dumnezeieşti şi cea intre fip turi şi între ele şi Dum nez eu, nu

poate fi decât iu b ir ea Ia r iu bir ea est e una cu binele. De

aceea spune Sf. M axim c i om ul c făcui sâ înainteze de laex isten ţi, sau dc la a fi. la existenţa bună sau la a f i bun.M işcarea spre bine. sau s pre un itate între ele e proprie

co m pon entelo r existenţei. Binele e pro priu existentei şiin ea e implicată creşterea in b ine. pe ntru c â existenţa ede la Dumnezeu. Dc aceea a f i e cea mai mare tainâ, pcntty c â e d e la D um neze u, care e e xis te nţa p rin defin iţie(O cb v), sau supraex istenţa prin Sine. Ş i de acc ca existenţa venită de la El n u m ai e nim icită, ch iar când c râufolosită, ca în dem oni. C hiar înţeleg erea ca m işcare reciproci între persoane slujeşte iubirii, câci afirmă înDumnezeu intimitatea fârâ margini a Persoanelor dumnezeieşti şi urmăreşte in făpturi apropierea între ele şi

Dumnezeu.Du mn ezeu Ic susţine pe toate c a altele, apărând şi El

în ele ca altul şi altul, tocm ai pe ntru a le atrage pe unelespre a ltele ca de m ne de -a fi iubite. E le se susţin caasem enea şi neasemen ea pen tru c a sâ aspire sâ f ie tot maiasem enea între clc şi cu El.

Ca pitolul X

2 4 4 . Prin durerile dulci sc face voia lui Dumnezeuccl iubit , râlcând u-sc p este egoism ul carc prom ite plăceriamăgitoare.

2 4 5 . D umn ezeu e cel mai bătrân sau Ccl ma i vechi,fiind infinit înainte dc loatc. D ar c şi Cc l m ai tânâr. câcinicioda tă nu îm bătrâneşte şi e ţinta sp re care înainteaz ăloale. Căci ceea c e e ţinta noa stră, c m ai tânâ r ca no i. careînaintăm spre ea. El nu îmbătrâneşte, pentru câ nu semişcă, ci rămâne mereu in Sine la fel. E ccl mai bătrân,ca începutul mimării tuturor, dar şi cel mai tânâr. fiindţinta ne schim bată spre care sc m işcă toate.

2 4 6 . Ca a tare. Dum nezeu este nu num ai etern, ci şiveacul în carc sc mişcă celc cc vor dura veşnic, însă şitimpul sau baza timpului în carc sc mişcă. El se mişcânăscându-lc pc toate, dar rămâne în Sine nemişcat. De

aceea e şi eternitatea în S ine. d ar şi timpul în care se mişcâtoate şi veşnicia spre carc se m işcâ. Fiind o riginea celorcc sunt ad use la e%islen|â şi susţinute in mişcare fârâsfârşii e totodată deasup ra timp ului şi ve şniciei

2 4 7 . Dar întrucât celc create suni făcute pentru aînainta în El în veci, primesc şi ele numirea dc veşnice,deşi înaintează spre El sau in El în timp. Ele sunt dcciveşnicc prin împărtăşire dc veşnicia lui. nu prin ele cu meste El. El e în sens propriu v eşnic pe ntru câ durea ză prinEI in veci şi le facc şi pe cele cre ate să du reze în veci. Eleste Cau zatoru l veşniciei. Ma i bine z is El este elem . câcinu e numai fără sfârşii, ci şi fârâ începui. Creaturile nu

suni prin ele incoruptibile, cum este Dum nezeu, ci prinîmpărtăşirea vo ită de E l. Sunt inc orup tibile întrucât suntţinu te in a ceastă stare prin leg ătura cu El. Ele su nt însâ şitemporale. Numai în t imp înaintează in veşnicie, câci

242




cresc spre ea. Ele au o neschimbare. întrucât râmân înaccasli mişcare în El. pe când El este neschimbat nu

printr -o mişcare sp re o ţin tă mai p re su s d e El. D in ace steaîncă sc ve de deo sebirea dc fiinţă între Du m neze u şicelelalte, adicâ o co nce pţie nepanteistâ.

Creatur i le unesc în ele t impul cu vcşnicia. înt rucât r âmân şi devin veşnice pr in neo pr i r ea îna int ă r ii în D u m n e z e u , C c l e t e r n p r i n E l î n s u ş i.

Dumnezeu însâ este pur etern sau veşnic prin Sine.Ve acul este un întreg al timp ului, un lim p cu o ţintă casens; sau este o întâlnire între eternitatea lui Dum neze uşi limp. Vea cul este m ai m ult sau ma i puţin timp ulavând drept ţintâ eternitatea sau fi ind mai m ult sau mai

puţin cople şit dc e te rn it a te a lu i D um nezeu. V eacuri lesunt şi înl regur i temporale gândi te dc Dumnezeu cuvoia. îna inte de -a le da fiinţâ, sau carc au p rimit fiinţădc la El. sau carc s-au umplut de eternitatea lui Dumnezeu dupâ cc s -au crcat dc El . Astfel . DumnezeuCu vâ nlul s-a născu t înainte dc to ţi vccii. D ar pot fi şiintreguri temporale preşliutc de Dumnezeu în curgerea

lor sau care au ajun s la un sfârşit care nu e o unire cuDumnezeu. Dar ajung şi la unirea cu El când dialogulcu El e temp oral şi veşnic sau tot m ai vcşnic, pc m âsu rasporiri i dialogului. Dar c şi o veşnicie a monologuluinesfârşit al om ului cu sine însuşi, sau a falsului dialogcu dem onii şi cu du şm an ii săi. socotit de el ca sup rem uldialog.

Lum ea înger i lor es te mai veşnică în sen s bun decâtcea a oamenilor, pentru câ este în sens mai propriu,îngerii nu cresc cu t impul. în t imp. Făpturile umanefiind suflete îmbrâcate în irupuri trecâloare şi corupti

bi le . m ai al es d upâ pâcat, au un m ai m are grad detemporali tate. D ar şi ele sun i destinate sâ ajun gâ şi cut rupur i le, ba chiar cu universul vâzul cu care sunilegate. în veşnicie. Dar Ia covârşirea t impului prinveşnicie, făpturile umane şi universul material vorajunge numai pr in înviere. A tunci loalâ ma ter ia un iversului cu care e legată şi cea a trupului, va redeveniluminâ. cum avea sâ devinâ da ci nu intervenea păcatul .U niversul nu va mai avea n ici o opac itate şi întune cim eîn relaţie cu D um nezeu . Du m neze u, izvorul lum inii saual sensului nesfârşit şi al iubirii nemărginite-, se vave dea şi sim ţi prin toţi oam en ii şi prin tot un ivers ul.Toate vor trăi unitatea deplină cu Dumnezeu şi întree le . Dim pot r ivă , pent ru ce i cc au cul t iva t dezb inarea

egois tă şi duşmănia, universul va deveni cu totulîntunecat. Dar întunericul acesta va l i sporit de întunecim ea feţelor d uşmănoase. Se vor trăi loate caîntuneric şi în acelaşi t imp într-o chinuitoare singurătate. Vor trai şi ele o incoruptibilitate în sensul cânu vor putea fi nimicite de răutatea dintre ele. CâciDum nezeu nu-şi rencag â crcaţia. ch iar dacâ o lasă sâsesimtă străină de F.l şi în suferinţa duşmăniei şi dezordinii.

împărăţia lui D um nezeu c arc va du ra în vecii vecilor,va fi o îm părăţie care va rep rezenta ap ropierea m axim ă alui Dumnezeu ca împărat Tată şi a Fiului ca împăratFrate, de oam eni şi a oam enilor intre ei.

Prin Hrislos. Dumnezeu a coborât şi cl la trăireatimpu lui şi am intirea ci o va păstra transfigurată in veciivec ilor adicâ în eternitatea în care a ad unai toi cc s-a triitca drum spre veşnicie dc oamen i şi de Fiul lui Du mn ezeu

făcut om, care va face şi pe Tatâl şi pc Duhul Sfânt sârealizeze c u preţuire transfigu rarea c clo r ce au fosl trăitecu iubire in limp. Dimpotrivă, acestea vor chinui în veci pc cci s-au im prim at cu în c ip âţâna re . în trăirea lor înspirit, de d uşmănie şi de e goism .

Cap itolul Xf

2 4 8 . Pacea nu poate fi decât între mai multe. Şi e pacc intre ele cân d ca u ţi sâ se în tindă fiec ar e la nes fârşit.E un pa radox faptul de-a rămâne toate în graniţele lor şitotuşi dc a avea o pace, o armo nie între ele, având fiecarenev oie de celelalte. E pe de o p an e o desp ărţire între ele,

pe dc alta , ceva ce le uneşte sa u o necesi ta te a fie căre iade celelalte. Ccl ce le uneşte c D um nezeu.

249. Pacea e lâcutâ. Nu e gălăgioasă. In pace nu-şistrigă fiecare voinţa de-a se întinde pesie altele. Deci

pacea e linişte.

2 5 0 . Pacea între toate, care rămâ n totuşi multe, nuse ba zează num ai pe o înrudire lăuntr ică înt re ele. ci pefaptul câ ele sunt produsul unor proces iuni ale luiDumnezeu, care în Sine rămâne Unul . Pr in uni tateamanifestată în loate actele deosebite prin care creează şisusţine loale, le susţine şi le ad uc e şi pe c ele crc atc şisusţinute dc m ultele procesiuni ale lui Dumn ezeu. înunitatea sa, fârâ sâ le confunde. Această unitate mai

p re su s dc orice unitate din lu m e n -o pute m în ţele ge şiexprima, dar putem cunoaşte varietatea participărilorcreaturilor la procesiunile sau lucrările creatoare şisusţinătoare v ariate, ce porne sc din participări care leuneşte, fârâ sâ le confund e.

2 5 1 . Unitatea izvorului dumnezeiesc al procesiun ilor creatoa re şi susţinătoare ale tu turor, susţine întreace stea o leg ătură, care în ce lc conştiente ia şi caracterulune i afecţiuni. Toa te se buc ură dc toate, câc i toate seîntregesc şi sc îm bog ăţesc din bo găţia ne sfâ rşiţi şi bun ăa lui Dumnezeu care se revarsă în toate. Căci însăşiunitatea dumnezeiască străbate prin loate. prin lucrările

porn ite din ea. Cel m ai m ult sc îm bogăţesc dc da ru riledum neze ieşti înge rii, ca m inţi pure c are tind prin fire sâînţeleag ă pe Du mn ezeu Cel U nul şi sâ răspun dă prinaccasta iubirii lui. între ele şi D um nez eu se realizează ounitate nccon fund atâ, câci ceea cc înţelegi m ai mult.

iubeşti mai mu lt. sau voin ţa de înţeleg ere e a nimalâ deiub irea celui pc care voieşti sâ-l înţeleg i. Prin înţelegerese realiz ează o anu m ită unire între cc l ce înţeleg e şi celînţeles. Dar iubirea face pe ce i ce înţeleg mai mult prins upe r i o r i t a t ea l o r s â com un i ce ş i ce l o r i n f e r i o r iînţeleg erea lor şi prin ac easta sâ -i apro pie d c ei.

Unii ohiecteazi câ dacâ fiecare vrea sâ rămână elînsuşi şi sâ sc afirme p c sine. cum mai d oreşte pa cea cualtele? A uiorul răspund e câ prin faptul însuşi câ fiecarevrea sâ rămână în idenliiatea sa, nu voieşte nici sâ seamestece cu altele, nici sâ se dezbine de ele. câci inamândouă cazurile sc păgubesc în identitatea lor. Prin

pace toate sunt pe d e o parte ncm işcatc din identita tea lor, pc dc al ta se m işcă spr e în ălţare a lo r in D um neze u şi sp reîmb og ăţirea lor în legâtur â cu altele. Prin p ace sun t şimişcate şi nemişcatc in identitatea lor şi se bucură ca şicelelalte să fie la fel.



Nole la Numirile Dumnezeieşti

252. Chiar dacă unele sc afirmă pe ele împotrivaaltora, nu voiesc sâ cadă cu totul din identitatea lor. adicădin unirea lor lăuntrică şi să devină ncslabilc. Iar stabilitatea în ele însele nu o pot avea decât in legătură cucelelalte, deci printr-o anumită pace cu ele. într-un felsuni şi ei doritori de pace. deşi sc înşală socotind că scmenţin prin alipirea la celc trecătoare şi prin dezbinare.

2 5 3 . Cel mai mult ne ajuiâ să pus irAni pacea in noi.intre noi şi cu Dumnezeu, Iisus Hristos. El ne-a împăcatca om cu Sine şi prin Sine, ca Fiul lui Dumnezeu, cuTatăl. El ne-a adus. ca Dumnezeu, pacea dinainte de vcciîntre Sine şi Tatâl.

2 5 4 . E pusă şi aici problema existenţei şi creşterii înDumnezeu prin participare, noţiune care n-a fost deplinclarificată în scrisul vcchi bisericesc. Idccadc participareo foloseşte şi Sf. Atanasie. Creaturile există şi crescspiritual prin participare la puterile dumnezeieşti. Elesunt nu numai subiecte ale existenţei şi puterilor createdin nimic, ci şi ale puterilor dumnezeieşti, carc Ic susţinpc primele. Deosebirea lor de Dumnezeu e că Dumnezeu

le are prin fiinţă, pc când ele le primesc ca raze de laDumnezeu. Ele nu sunt prin aceasta nici una cuDumnezeu, nici separate de HI. Nu e nici panteism,nici separatism între lume şi Dumnezeu. Dumnezeue deosebit de creaturi prin fiinţă, sau prin faptul că El emai presus dc fiinţa sau dc existenţa (owjioc. de laCI va i ) creaturilor, pe carc ele o au dc la HI drept cauză,pe când El o arc necauzală şi cauzatoare, fn aceastăcalitate Dum nezeu ca f iinţă este şi neparticipabil.

C apitolul XI!

2 5 5 . D acâ cx isiâ o sfinţenie în lume . da că există odomnie în lume. trebuie sâ existe un izvor al lor maipre su s d c ele. E un izvor nesfârşit al lor. câci conduce pecei sfinţi şi pe cei c u o auto ritate spirituala în lu me spreo tot mai înaltă autoritate. A utoritatea adevărată însă nue cea care se impu ne cu sila. Fiecare om are o au toritateasupra naturii: îngerii au o autoritate asupra oamenilor,dar n autoritate iubită. Adevărata autoritate e unită cusfinţenia, care c una cu c urăţia şi iubirea. D um neze u a reo sfinţenie ce se revarsă gen eros ca iubire curată, neego-ista. în îngeri şi în oameni.

256. Dumnezeu nu e numai desăvârşit sau nemăr

ginit. cum sunt desăvârşite şi se pot întinde nemărginit inEl cele create (îngerii, oamenii), ci e supradesăvârşit. Ele marginea nemărginita a oricărei făpturi, a oricăreinemărginiri in care se pol întinde făpturile. Din aceastăsupranemărginire vin darurile în veci nemărginite, nesfârşite în toate creaturile.

Capitolul XIII

2 5 7 . Avem mereu în aceste scrieri deosebirea intrefiinţa îm părtăşită şi luc rările ei ce vin în toate. în văţăturăafirmată de Sfântului Grigorie Palama.

258 . Este U nul. pentru câ este toate şi mm presus deloale. Le cuprin de pc toate şi c mai mu ll decâi toate. Dacănu Ic-ar cuprinde pe toate şi n-ar fi toate din El. n-ar fiunicul Unul.

2 5 9 . Fiind Un ul care le cup rinde po tenţial pe toate,din E l sunt loate. D e ace ea nici o ex istenţă nu c n epărtaşădc El. Toate sunt din p uterea şi prin pu terea lui. Toate aufost gân dite in prealabil dc El şi sunt me nite sâ se aduneîn El. Ei este unicul U nul, da r şi Cel capa bil sâ Ic cuprindă pe toate.

2 6 0 . To ate sunt părtaşe dc El ca Unu l. precum loate

num erele sunt părtaşe de Un ul. O rice num erotare trebuiesâ înceapă de Ia unul şi oricâte sunt cele numărate,formează împreună o unitate. Doi formează o unitate,zece, o grup ă unitară. Iar de sunt m ai mu lţi, formeazăîm preu nă o g rupa re unitară: sun t lega ţi toţi între ci princcva. O jum ătate a ccva. e legată şi ea de unul. din carefacc pan e.

2 6 1 . Dar loale din univers, oricât de mu lte a r f i. nusuni numai o unitate'intre ele. ci provin şi din Unul mai

pre sus dc ele . C âci acc l U nul c m ai înain te de ori ce unu l.sau de întâiul lumesc şi de or ice unitate a tuturor.

Orice unul creat se află fârâ sâ v rea în relaţie cu altele,dcci nu e unul absuluL independent de orice şi suficientsieşi. Dacâ toate din lume suni dependente una dc alta.lumea întreagă trebuie sâ f ie şi ea depen dentă de U nulind epe nde nt, abso lut, nesup us relaţiilor, carc dec i arctoate în Sine. Lum ea cu unităţile com puse sau dependenteesie astfel o do vad ă pentru existenţa sau supraexistenţaunui U nu absolut, indepe ndent, care are totul în Sine. Eun Unu desăvârşit, un Unu prin Sine. Numai El poateexp lica unitatea lum ii, com pusă din unităţile ei, sau încare toaic u nităţile au ne voie un cie dc altele.

To ate unităţile creale sun i pasive, supuse , iar une le şi pătim aşe. Unul su pre m e num ai ac tiv. El e desăv ârşitliber, dcci atotputernic', C âci o libertate slăbită înseam nă

o p utere îm puţinată. Iar libcna ica ad evărată lucreazătotdeau na binele. Dcci în Dum neze u nu c nici o pasivitatesau p alimâ. Se ved e şi din ace asla de oseb irea dc fiinţăîntre Dumnezeu şi lume. contrar oricărui panteism. Şinumai o libertate desăvârşită poate fi la originea lumii.Căci ccea cc c lipsit dc putere in el însuşi, nu poale aveaorigine a în el.

Ccle m ulte suni u na într-un întreg, sau prin legăturiledintre ele. Câci nimic nu sta dc sine. Şi toate din universsunt înir-o unitate, iar accaslâ u nilale îşi are origin ea inCcl Unul m ai presus de ca. Acel U nul esie în toate prinlucrările lui carc în F.l suni un a.

Pc toate le-a avut in gâ ndirea sa Ce l Unul. Da că n-arfi El ca Un ul ne sfârşit, n-ar fi ccle m ulte şi legătura dintreele. Ccl Unul este cau za tuturor.

2 6 2 . Dar D um neze u csic U nul şi totuşi rodnic şi înSine însuşi. E Unul ca Talâl Fiului, carc c şi El Unul

pentru c â in actul ro dnic ie i sa le T atii e in finit . Ş i am ân doisunt una. La fel e U nul in Sin e şi una cu T alâl şi cu Fiul.Duhul Sfânt.

Dumnezeu e Unul care nu exclude faptul de-a f iintrcil. E p nn aceasta mai presu s dc unitate şi mulţime. EUnul şi totuşi Trei. Sau sunt Trei şi totuşi Unul. Fiul echipul T atălui despre Sine însuşi, nedesp ărţit dc Sine.Tatăl sc cu getă pe S ine. şi chipu l cug etai al său însuşi c

Fiul. Da r El îşi şi iub eşte ch ipu l său. adică simte bu cu riade El: da r pentru acc asta şi Fiul trebuie să-l iubească. Şisim ţirea nedespărţită de Sm c c Duh ul Sfân t. Tatâl cnun tea cc se cug etă şi sc buc ură dc Sine, sau se simie pe

244





Despre

TEOLOGIA MISTICĂ

Capitolul I

Către Timotei

§1

Tre im e m ai pres us de fiinţă, Supradum-nezeule, Susţinătorul înţelepciunii dumnezeieştia creştinilor, îndrepteazâ-ne spre vârfu l m ai presus de cunoaştere şi de exprimare şi culminant al raţiun ilor unde m isterele simple*,frumoase, absolute şi neschimbate ale teologiei sunt acoperite în chip supraluminos în

întunericul ta inic ascuns , supraluminândsupraarâtarea lor în cel mai m are întune ric şium plând m inţile fără vedere* în chip cu lotulnearătat şi nevăzut de strălucirile suprafru-moase. Aceasta o doresc eu. Iar tu, iubiteTimotei, prin ocuparea intensă cu vederilelainice , părăseşte sim ţurile* şi lu c răr ileînţelegătoare şi toate cele sensib ile şi in te lig i bile şi to ate cele ce nu su nt şi su nt - şi tinde închip n cştiui, pe câl e cu putinţă, spre unireacu Cel m ai pre su s de toa tă f i inţa* şi

cunoştinţa. Câci prin ieşirea curată din line şidin toate, n esu pu să relaţiei cu ele, şi absolută*. vei fi înălţat la strălucirea întunericului* dumnezeiesc. înlăturând toate şi ieşinddin toaie. Dar a ceasta înseam nă câ nega ţiilecu priv ire la El nu se opun afirmaţii lor-*” .

§2

Dar ia seam a ca nim eni din cei ne iniţiaţi*

în taine sâ nu audă acestea. Iar aceştia suntstăpâniţi de cc le ex istente şi-şi înc hip uie c ânu e nim ic în mo d suprafiinţial mai presus de

cele ce sunt, ci soco tesc câ ştiu prin cun oştinţalor pe Cel ce-a pus în tunericul a coperă mânt

a! lui (Ps. 17,13). Iar dacâ mai presus deaceştia sunt* dumnezeieştile lumini tainice,ce ar spune cineva despre cei străini de taine

(TCOV [iâAAov d|ii3cxcov), care caracterizează cauza a şezată mai p resus de toate celedin u rm ă ale ex istenţelor şi spun că ea nu eîntru nimic mai presus de formele văzute deei , ca fi ind fârâ Dumnezeu şi de multefeluri2'’5? Faţă de ac easta trebu ie sâ se a tribuielui Dum neze u, Celui ce e Ca uza tuturor, loateafirmaţiile care trebu ie sâ se v adă la ea* şi mai principal loate negaţiile , ca fi ind mai pre susde toate şi sâ nu so co teasc ă câ nega ţiile suniopuse* afirmaţiilor, ci m ai d egrab ă câ ea estemai presus de loate privaţiunile şi de toatănegaţia şi afirmaţia26*.

§3

De aceea dumnezeiescul Bartolomeu* spunecâ teologia (învăţătura despre Dumnezeu -Scriptura) este multă şi foarte puţină şiEvanghelia este largă şi mare, şi iarăşi foartecon cen trată. M ie mi se pare câ el a înţeles înmod mai presus de fire faptul câ buna cauzăa tuturo r este mult grăitoare* şi scurt grăitoareşi totodată negrâitoare, ca una ce nu are nicicuvâ nt*, nici înţeles, deoa rece se află în m od

suprafiinţial, mai presus de toate şi e desco peri tă şi cu adevărat arăta tă numai celo r cestrăbat toate ccle sfinte şi curate şi au depăşit

247



Despre Teologia Mistică

' i r

f tot urcuşul tuturor culmilor sfinte şi toateluminile dumnezeieşti şi au părăsit toateecourile* şi cuvintele cereşti şi au pătruns înîntunericul unde este cu adevărat, cum zicScripturile, Ccl ce e dincolo de toate. Câcidumnezeiescul Moise* nu primeşte simplu porunca să se curâţeasc â în tâ i el însuşi şi sâ

se despartă dc cele neasemănâtoare. ca săaud ă dupâ toa tă cu răţirea trâmbiţele pu ternicsunătoare şi Sâ vadă. sub multe lumini, razelecurate şi bogat revărsate ce fulgerau din ele;şi dup â aceea s-a despărţit dc ce le m ulte şi cucci mai d c frun te dintre preo ţi a ajuns laculmea urcuşurilor dumnezeieşti. Dar nici prin accstca nu se în tâ ln eşte cu Dum nezeuînsuşi şi nu-I vede pe El (căci c nevăzut), cilocul unde a stat*. Iar aceasta socotesc căînseamnă câ cele mai dumnezeieşti şi mai

cu lmina nte dintre cele văzute şi înţelese suntnişte raţiuni su puse* şi subo rdo na te (prin presupunere) Celui ce e m ai presus de toate, princare se arata preze nţa lui mai presu s de oriceînţelege re în vârfurile inteligibile, în care seaflă ca în nişte locuri p roprii; era o p reze nţăcare se alia în ccle văzute şi în cci ce vâd; şi

atunci Moise s-a eliberat de ele şi de ei*,urm ând sâ pătrund ă în întu nericul neştiinţeila Cel cu adevărat tainic, intrare prin care părăseşte toate percepţii le cunoscute , ca săajungă în Cel cu totul nearâtat şi nevăzut,fiind întreg dincolo de toate, ncm aiaflându-seîn nimic, nici în al său, nici in al altuia. Câciera u nit desăvârşit cu Cel necun oscut în sens bun prin nelu cra rea ori cărei cunoaşteri* şicuno scând m ai presus de minte, prin faptul cânu cun oştea n im ic267.

Capitolul II

Cum trebuie a ne uni cu Cauzatorul tuturor şi mai presus de toate şi a-i închina laude

în acest întuneric supralum inos (mai presus de lumină) dorim noi* sâ ajungem şi sâ

vedem şi să cunoaştem prin nevederc şineştiinţă ce ea ce e mai p resu s de vedere şicun oştinţă, nepu tând fi văzut, nici cunoscut.Câci aceasta este a vedea şi cunoaşte cuadevărat; şi a lâuda în mod mai presus defiinţă pe Cel m ai p resu s de fiinţă, prin în lăturarea tuturor ce lor ce sunt*. E aşa cum ceice fac o statuie naturală, înlăturând loateacoperâmintele adause vederii curate a celuiascuns, descoperă, prin depărtarea aceasta,ceea ce e ascu ns în el însuşi. D ar trebuie, cum

soc ote sc, să lăudăm neg aţi i le*, con trarafirm aţiilor. C ăci înce pând dc la cele mai

dintâi, ajungem Ia acelea (de la afirmaţii la negalii), cob orân d prin cele din mijloc la celedin urmă. Iar apoi, făcând din nou urcuşul dela ccle din urmă la cele mai de la început,negăm toate, ca sâ cunoaştem în mod desco perit acea necunoştin ţâ care e acoperi tă deloale cele cunoscute în cele existente* şi sâvedem acel întun eric mai pre sus de fiinţă,carc e acoperit de toată lumina din celc exis-tente:fi8.

Capitolul III

Care sunt învăţăturile catafatice (afirmative) şi care sunt cele apofatice (negative) despre Dumnezeu

în învăţă tu rile teologice, am arâtai caresunt numirile cele mai proprii ale teologiei

catafaiice sau cum firii dum nezeieşti şi bune*i se zice unică şi cum treimicâ; care e

pârinţim ea şi fi liaţia de care se vorb eşte în ea;

ce vrea să însemne teologia Duhului; cum,din binele nem aierial şi ne împ ărţit. au iradiat

luminile din inimă; şi cum au rămas, cu toalâirad ierea co ete m â, ne ieşile din stăruinţa în Elşi în Ei* şi între Ei; cum Iisus ccl mai presus

248

1




de f i inţă* s -a făc u t H inţâ269 p l in ă d eadevărurile natu rii om eneşti; şi toate celelaltccâte s-au spus de Scripturi. Iar în scrierea

D esp re n u m ir ile d u m ne zeieş ti, c u m s enumeşte bu n*, cum e Cel cc esie, cum c viaţă,înţelepciun e şi puiere şi câte alte expr im ate denumirile dumnezeieşti inteligibile. Iar în

Teologia simbolică am arătat care sunt trecerile de la nu m irile ce lor sensibile la cele du m nezeieşti. care chipurile dumnezeieşti, caremetafore le du m neze ieşti şi părţile şi m ădularele, care locurile dumnezeieşti şi podoabele,care mâniile şi doririle şi supărările, beţiile şiirezviile, care jurămintele, care blestemele,care stările dc som n. care vegh erile şi câte alteforme figurate cu sfinţenie ale chipu rilor sim

bolice . Şi socote sc câ tu ai văzut cum cele dinurmă sunt mai mult grăitoare decât cele dintâi. Şi de fap t au fost necesare* şi învăţăturile teologice pen tru o explicarc mai concentratăa numirilor dumnezeieşti din Teologia simbolică*. Căci, cu cât urcăm mai sus, cu atâtsunt mai co nc entra te raţiunile celo r văzute în

cele inteligibile*. De aceea şi acum, pătrunzând în întunericul mai presus de m inte, vomafla nu o vorbire scurtă, ci o nevorbire şi oneînţelegere totală*. Iar de aco lo pog orândcuvântul, ca de la cele de sus* spre cele dinurmă, pe măsura pogorârii s-a lărgit într-olăţime asemănătoare. Iar acum urcând , pe

măsura urcuşului se scurtează şi după toturcuşul se va face întreg fârâ grai şi se va uniîntreg cu cel inexprimabil270. Dar pentru cespun în ge neral câ . po rnind de la afirmaţiiledu m ne ze ieşt i , a jung em la neg aţia dum-nezeieascâ a celor din urmă? Fiindcă vrem sâvede m pe Cel mai pre sus de orice afirmaţiedin ceea ce îi este mai înrudit, trebuie sâ porn im de la celc din tâ i* af irm aţii de bază.D ar pornind de la ceea ce e mai presus de toa tănegaţia*, adicâ de la afirm aţia de bază*, tre buie sâ negăm cele care sunt cele mai st răinede E l27*. S au oa re nu e mai mull viaţa şi bunătatea decât aeru l şi pia tra*? Sau nu sesup ără şi nu se mâ nie m ai mu lt, sau nu spun eşi nu se înţelege mai mult272?

Capi to lu l IV

Cauzatorul, care e mai presus de to t ce e sensibil, nu e nimic din cele sensibile

Deci spunem câ Cel ce e cauza tuturor,fiind mai presus de toate, nu e nici lipsit defiinţă, nici lip sit de v iaţă, câc i lipsit de raţiun e,nici lipsit de m inte, dar nu e nici trup. N u arenici formă, nici chip, nici calitate sau cantitatesau volum. Nu e nici într-un loc*, nici nu sevede, nu poate fi nici atins în mod sensibil. Nici nu se sim te , nic i nu e sensibil . Nu are

nim ic neordon at, nici tulburare; nu e supăratnici de patimi m ateriale. Nu e nici fârâ putere,nici supu s u nor slăbiciuni. Nu e nici lipsit delumină şi nu e supus nici schimbării, nicico rup e r i i , n i c i î m părţi r i i, n i c i v reu nor privaţiu ni sau curgerii . N u este şi n u are nici

altcev a din ce le sens ib ile27-’.

Cap i to lu l V

Cauzatorul care depăşeşte tot ce este inteligibil, nu e nimic din cele inteligibile

Iarăşi urcând, spun em câ du mn ezeirea nue nici suflet, nici minte* şi nu are nici

înc hip uire , nici opin ie, nici raţiune , niciînţeles. Şi nu e n ici raţiun e, nici înţeles. Nicinu se spune, nici nu se înţelege. Nu e nici ochi,

nici ordine, nici mărime, nici micime, niciega litate, nici inega litate, nici asem ănare, nici

nea sem ânare ; nici nu stâ, nici nu se mişcâ, nuare nici linişte. Nu e nici putere, nici lumină.

N ic i nu vieţuieşte, nici nu e viaţă. Nu e nici

2 4 9



D e s p r e T e o l o g i a M i s t i c ă

fiinţă, nici veac, nici tim p, nici nu ex istăatinge re spiritua lă a ei. N u e nic i ştiinţă, nic iade văr, nici împ ărăţie, nici înţelepciun e. Nu enici unul, nici unitate*, nici dumnezeire, nicibunăta te * , n ici D uh, cum îl cunoaşte m noi.N ic i fiim e, nic i păr in ţim e, nic i a ltceva din

ale noastre sau ale al tcuiva dintre existenţele cuno scute. Nu e n ici cev a din ce lece nu sunt , nici ceva din cele ce sunt , nicinu o cuno sc pe ea ex is tenţele* , ca existenţă. Nu este nici cu vâ nt p entru ea, n ici

n u m e , n i c i c u n o şt i n ţă . N u e n i c i î n t un e r i c . n i c i l um i nă , n i c i ră t ăc i r e , n ic iade văr . N i c i nu e s t e o a f i rm are a e i , n i c in eg a re . Ci făcân d a firm aţii le şi neg aţii lecelo r de dup ă ele, nici nu o afirmăm , nici nuo negăm pe ea. Fiindcă este mai presus de

toată afirm area, ca cea ca re e cau za un ică atuturo r; şi m ai presu s de to ată ne ga ţia, cacea care le dep ăşeşte pe toate, care e simp ludezlegată de toate şi dincolo de toate-74.




Despre

TEOLOGIA M ISTICĂ

Capitolul I

§l

Unde (misterele) simple. Simple şi absolute sunt

ccic înţelese şi co ntem plate fârâ siniboalc. a şa cu m sunt,nu prin parabole. Iar absolute a numit pe cele nesupuse

pr in dezvoltare a num ir ilor sa u sim boale lo r, ci loate celeexistente prin încetarea şi înlăturarea înţelesurilor a nu mit-o in cc le dina inte ne lucrare a sfintei m işcări, iar aici

întuncric atotien ebras (OKOTClVOXaxov y v â p o v ) şinevăzut, dupâ Psalmist: N ou r ş i în tu neric tn ju ru l lui (Ps. 96.2); şi: A p u s în tu neric u l acoperăm ân t a l tui (Ps. 17.15).

M in ţi le fă r ă ve de re . Câci nu sunt pline de ochisimţitori, ci fiinţa lor. ca min te vieţuitoa re, e o ch i alot-ascuţit; de aceea se nun icsc în Scriptu ră cu och i mu lţi.

Părăseşte simţurile. Arată acelaşi lucru în mod paralel; câ ci celc se nsibile ce i vechi le num esc neexis- tente . ca părtaşe la toată prefacerea şi ncl'iind purureaaceleaşi; iar celor inteligibile le spune existente, ca unelece sun t nem uritoare p rin vo ia Celu i ce le-a făcut şi nu-şischim bă fiinţa. Acestea le-am ex pu s de mu lle ori înscrierea D esp re num ir ile dum neze ie şt i.

M a i p resu s de to ată f ii n ţa . De simplitate şi mai pre su s dc to ată unitate a. Cum se în tinde c in eva spreDumnezeu, am expus şi în capitolul V din scricrea

D es pre num ir ile dum neze ie şt i şi vei afla şi aici dupâ pu ţin .

N esu p u să re la ţi e i - ş i abso lu tă . Socoteşte nesupus

relaţiei exta zu l, care e de spărţirea d e oric e rela ţie saunestăpâninca dc nici o relaţie, nici faţă de vreu na dincreaturi.

Strălucirea întuner icului . Şi aici a numit întunerictotala necu prindere (neînţelegere).

52

N im e n i d in cei n e in iţ ia ţ i N ote ază că neiniţiaţi

(d|a \jr|xox )ţ) nu me şte pe ce i nep ărtaşi d c taine. învăluiţiin ccle sensibile şi care nu-şi închipuicsc nimic mai

presus dc ccle cc su nt. D es pre ce i neiniţiaţi vorb eşte

înda tă mai jos; şi no tează c â soc oteşte ca alţii pe ceine iniţiaţi ((i(j.ur|TO ix;) şi ca a lţii pc străin ii de taine

(ajJUOTOUC) sau n ein trod uşi in ele. Ia r d acâ m a i pr esu s d e a ceşt ia sunt. Cele dina inte de

accstea le-a spus despre cei ce au crezut în numele luiHris tos . carc nu au ajuns la cea mai desăvârşi tăcun oştinţă, ci măsoa ră adev ărul cu p ărerea lor şi nucuno sc deosebirea celor ce sunt în mod propriu şi sunt prin num e identice; câc i su nt şi e le ale Celu i m ai presu sdc c ele cc sun t. care însă e şi m ai pres us de fiinţă; deci

cei dc felul acesta, ca neintroduşi în taine (dt|r 6r|T0l),(sunt creştini neprogresaţi în cunoaşterea tainelor, spre deosebire de cei ce refuză creştinismul, n. trad.), so cotesc câ ccle mai înalte sunt cu adevărat un întunericnelum inat, această umbră care acoperă pe Du mnezeu şi-lascunde pc El dc vederea tuturor, de această idee bolesccu adev ărat şi mulţi dintre noi, ca unii ce nu cu noaştemlumina prisositoarc care întunecă toată vederea. Dacădec i sunt. zice, unii ca aceştia între no i. ce sâ zicem despreidololatrii care sunt cu totul n ep ăitaşi de loate cele tainice

şi se în chină ce lor străine? Dec i existenţe ( iSvxa) în mod pro priu su nt celc in te ligib ile (s pir ituale); d a r c elc se nsi

b ile au ac eleaşi nu m ir i: ia r p e ste aceşt ia sun t credincioşiice sc află în cele coruptibile.

Trebu ie (să se vadă) ta ea. T otul este în m od potrivitlui Du mn ezeu şi nim ic în m od mai p resus dc fiinţă;ace asta es te şi afirm aţie şi ne ga ţie, fiindc ă amân dou ăarată în m od propriu m ărirea dumnezeiască. D ar ce suntînlăturările n eg aţiilor şi m en ţine rile a firma ţiilor şi ce su nt privări le , se lăm ureşte şi aic i şi m ai ale s în al trei leacapitol; dar le-am expus în mod deosebit şi pe larg şi înscricrea D esp re num ir ile dum neze ie şt i.

Su n t opuse , in Dum nezeu negaţiile nu sun t opuseafum aţiilor; câci Du mn ezeu este m ai presus de toată

ne ga ţia şi afirma ţia. C iteşte acc asta şi în scrierea D esp re ierarhia cerească, puţin d up â început.

53

D e aceea dum neze ie scu l Barto lo m eu. N otează şi deaici câ nu sunt în chipu iri aceste învăţături dumn ezeieştiale marelui Dionisie: câci pc lângă faptul câ a am inul înscrierile dina inte dc une le afirmaţii ale u nora care aucon vieţuit cu A posiolii. acum adu ce o afirm aţie apropiatăa dum nezeiescului Bartolomeu arătată prin ceea cc spune

f to (pr|OtV); câci dacă n-ar fi învăţat aceasla în m od

nes cris, n-a r fi zis: a spu s (&pTţ). Da r noteaz ă câ adu ce dela el şi a firma ţia câ te olo gia c m ultă şi foarte puţină.

M u lt gră itoare , gr. TioXu Xoy oţ. Cel ce grăieş te

multe (TtoXuX oyoţ). pu ne acc entul pe pen ultimele; dar

251



Despre Teologia Mistica

ţi cel ce are nevoie de multe cuvinte (7toX \>Xo 'yoţ),trebuie sâ punâ accentul pe antepenultima. precum şi

p rim u l născ ut (JIpaJTOTOXoq) e amcpcnullini: iar fe

meia tare naş te pr im a duul (npcoTOXOKOţ) csie pe nu ltima. cum z ice Homer: Cinyra. tare a născut pr ima, n-a nâsi :tt înainte de a şti.

N ic i cu ră m . Cu vâ nt cc reprezintă firea proprie în celeextem e. A ţa c u g eti ţi de spre înţeles.

Toate lumini le dum nezeieş t i ş i - ecourile. Ecouri ţic u ' m te ccreţti num eşte celc spuse în Scripturi despre Du mnezeu . ca spuse nu du pa înţelesul ome nesc şi pămâ ntesc , cispuse şi predate d up â înţelesul dum nezeiesc.

D um neze ie scu l Mois e . Notează câ explică ccle despreMoise. câ, urcând in munte şi inuănd în întuncnc a văzul,

pe cât e cu putin |â omulu i, pe Dum nezeu. Noleaz â şiord inea cclor sâv ârşile cu M oise înainte de -a se învred nicisâ intre in întunericul dum nezeiesc.

Ci locul unde a s tal . Care e locul în care a statDumnezeu înainte de Moise şi cc este culmea celorînţelese ţi a Cclor văzute , am ex plic at la sfârşitul prim ulu i

capitol din scrierea D esp re ie ra rh ia cere ască.Supuse . R aţiuni supuse (UJIoOexiKOUC Xoyoug

numeşte pe celc cc descriu sau prin carc sc contempiâexistentele, care a spus câ sunt subordonate (supuse) luiDu mn ezeu: câci prin ele sau prin persistenta şi păstrarealor. învâ|âm că h l este prezent tuturor, nu prin schimb are,ci prin prov idenţă; iar c ulmi inteligibile nu me şte flintelecereşti şi înţelegătoare ce se afla in jun ii lui D um neze u, pc rare Ic-a num it ţi locur i preasf in te ale lui D um neze u,faţă de Larc esic dc asem enea m ai presu s sau liber,neavând nimic propriu lor.

Şi atunci - s -a el iberat de ele ş i de ei Explicare

conc entrată a spusei, pe carc injelege-o aşa: M oise. dupăcc a văzut locul un de stătea D umn ezeu, s-a desfăcut dc celevazuic, adicâ dc loale c ele sensibile şi de cei cc vâd. a dicadc lo ji cei raţion ali sau de fiinţele intelig ibile (îng eri) şiînţelegătoare. în tre car c suni şi sufletele noas tre, şi atun ci a1/1 irul în intuneric. ad icâ în necun oaşterea lui D um nezeu ,und e părăsind toate înţelesu rile cunoscătoare, a aju ns înmintea ncalinsâ şi ne cunosc uta dinco lo de toate înţelesurilecunoscătoare ;tlc lui Dumnezeu, unindu-sc cu el in acestmod prin neştiinţă şi nelucrare; nu vorbesc de nelucrarea

pr ivitoare la sine a m intii propr ii, nic i dc ne lucrarea privitoare la altul, prin faptul de-a nu niai cugeta nici la sine.nici la allul, ci de faptul câ. unit cu Cel cu desăvârşire

necun oscut, a cuno scut d incolo dc toată cunoştinţa lotul pr in necunoaştere a Celu i d c din colo de to ate , ia r c um sccuno aşte D um nezeu prin necu noaştere, o spune şi aici şiani exp us-o şi in capitolu l II din scrierea D espie num ii lie dumnezeieşti. Dar trebuie ştiut câ în Exo d. un de s-a scriscă Moise a intrat în întunericul unde era Dumnezeu. înevreieşte sc spune arafel . ceea cc cci 70 (Septtatginta ) şi

Achila şi Tcodotion au redat prin întuneric (yvcxpov).

Sima ch a lălcuit arafel prin cea(a (o^t/Xriv). lat fcvreulspune c i ar a f e l e nume le larici. La ca a ajuns M oise. Cacispun câ sunt şapte tării, cărora le dau ţi numele a şapleceruri, caic nu e nevoie sâ le spunem acum. Am citit

despre ateste şa pte i erur i şi în discuţia dintre Papiscus şilason. descrisă de Anston Pcllcos. de carc scrie Clcmenldin Alexandria in canea a şaptea a Invălăli ti iloi teolog ice iHvpntypicel tv) unde vorbeşte Sfântul Luca. Totuşi. în

tunericul înţeles cu n ecuno ştin(a lui D um nezeu l-a tălcuiica mai dumnezeiesc şi in Epistolele lui. Iar deplin sericdespre el în Epistola a cincea.

Nelu cra re a oricăre i cu noaşteri . N otcazâ câ prin nelucrarea oricărei cunoaşteri nc unim c u C el nccunoscuL

Capitolul II

în aces t (întuner ic) - noi . Şi aici se vorbeşte despreîntuner icul dumnezeiesc şi despre nccunoşt intâ. Şinotează câ a ajunge sub întunericul dumnezeiesc înseam nă a vedea ţi cun oaşte prin n ev ederc ţi nccu noştintâ

pe Ccl m ai pre su s d c veder e şi cunoşlin (â , chia r p rin a nuved ea, nici a cuno aşte; câc i accasta este. zice. a ved ea ţicunoaşte cu adevărat. Dar nicăieri nu explică astfelcu noştinţa prin nccu no ţtinlâ: da rcitcşie şi Ep istola a V-a către D orotei.

Pr in ( înlăturarea) tuturo r celor ce suni . A dicâ prina nu cugeta ca fiindu-i connatural ccva din ccic existente;

numeşte aceasta înlăturare (CMpouptOlv). Iar statuia

na turals e cca făcută in ma teria ncprc lucratâ, ca în piatraîntreag ă aşa cum este, cân d sc ulpteaz ă cine va v reo vieţui-toare. cum arată ţi Buripide in A ndio m eda: de pildâ:

Chipul vreunei fecioare Aşe zata in fo im a e i proprie in zi duril e stato rn ice Lucra re a unei m âin i pri cepute

A num ii statuie natu rală forma prop rie a ci din piatrâ

(ooTo^optpov dyotXj ia 1% n t epac ). D a r ţi când scsculpteaz ă dinir-o pa ne a unui cop ac cc sc înaljâ ţiînfloreşte, fâcăndu-sc din ea o parte a unui pal. precum

zice Homcr în Odiseea, câ a făcui Ulyssc; sau câ asculptat intr-un asllcl dc copac un senin al victoriei. Darvorbesc şi de piese din p ietre p reţioase, ca de pildâ cândsma raldul c cu răţit dc pân iămul pe-l acop eră, făcându-l o

s ta t u ie ( â y a \ n a ) v ă z u t ă , a d i c â s tr ă lu c i t o a r e

fay X ai a^ U ). Mai ale-, la accasta s-a gândit când a spuscele de faţa, ca p oetul Dion isic în cartea a dou a a L it ic elo r

^AlGlKCOV):

Din asp id ă în florind ui in ii sa u dm ameţ im . A f ăcui o slatine d e porfi r, un iat in i n egru ca sângele .

To ate ace stea arată multa în văţătură a ace stui bârbal. H ar trebuie , cum socotesc, (să lă udăm ) ne ga (ii le.

Tex tul de fată il ex plica P ărintele însuşi în ccle urm ătoare.

Afirmaţiile (0« 3F.lţ) se atribu ie în mo d pro priu lui Dum nezeu (fiindcă este); aşa sunt de pildâ: Ccl cc este. viaţi,

lum ină şi celclal te; iar negaţiile idu pa ipE O Clţ) . căte seneaga ca străine lui Dumn ezeu, ca de pildâ câ Dumnezeunu e trup sau suflet, nici ccva din cele cunoscute sauco ntem pla te prin înţeleg ere. Sa u ceea ce suni afirmaţiile

(G torti ;) şi negaţiile (c k p a tp cc rtţ) am cunoscut în moddiferit in scricrca D esp re num ir il e d um nez eie şt i.

în cele existente C un oştinţele despre ccle ce suninu acop erâ. zice. nc< uno ştinţa lui Du m nez eu, ci il aducla arătare, (cunoşt inţele lui D um nezeu din făptur i mai degrabă sco t Iu iveală necun oaşterea lui Du m nezeu, n.

252




irad.) . Câci lum ina din ex istenţe trebuie conside rata ca ocun oaştere a ce lor ce ex istă, ca existenţe (deci deo sebi le de D um nez eu , n. trad.) , prccum aflăm ţi în ccle următoare.

Capitolul 111

Cu m f i r i i dum nezeieş ti ş i bune . Arata ce cuprindc

scrierea învătăturiloi teologice (Of.oA.071K(OV TJTto-

t w u o o e w v ). Tem ele şi m otivele teologiei rcfcrindu-scla toată cunoştinţa du mn ezeiasc a şi lum inată a drepteicred inţe - sâ se ştie cum e u nicâ firea du m neze iască, pc

care Părinţii mai no i au nu m it-o deof i in{â (0| i00V>ai0V);şi cum şt i ind-o în t r e i tă , ceea ce înseamnă întreit

ipostutifil (TpiawioaTCtTOV). au voi t sâ arate pro p r ie tăţile P e rso a n e lo r ţi ce spun e le . ca de p il d ă pârinţiinea şi fi liaţia şi care este pute rea sim ţitoare şiteologia Duhului dumnezeiesc: şi cum-s-a zis: Cuvânt hun a ros ti t inima mea (Ps. 4 4 .1); şi cu m s-a vo rbit despre

Duhul închinai, carc de la T ată l purcede şi cum esie Fiulîn Tatăl şi D uhul în oi şi în com unica rea lor; şi cum suntFiul şi D uh ul in m od c oc tcm şi ned esp ărţit şi neîm pârţitîntre ei şi cu Tatăl. într-o unitate din care nu ies. Dar

trebuie ştiui câ pe rsistenţa (|iO\'fj) şi starea (O T a ai q )sunt acelaşi lucru: însă mişcarea e altceva decât persistenţa. Dcci sp une m că şi în f irea dum nez eiască, carc eîn p er s i s t en ţa e i ne m işcată , s c a ra tă ipos tasu r i l emişcându-sc tn locuirea mutuală intre ele.

î n HI ş i in E i . in ţeles ul cclo r spuse c acesta: ex istenţaSfintei Treimi esie coeiemă şi nu altfel a existat şi altfels-a constituit dupâ aceasta; nici n-a fost in Ea vreodespărţire sau prefacere; ci d eod ată şi împre ună esie F iuldin Tatăl şi Du hul S fânt şi nu du pâ FI.

C unt l i sus c el ma i presus de fi inţă. N otează aceastacontra Neslonenilor şi Acefalilor.

Cum ( se numeş te) bun. K ceea ce se cuprindc înscrierea D esp re num it ile dumnez eie şt i.

D e fa p t a u fo s t nece sa re . Pentru ce învăţăturile

( 'YnOTDncoaf-l^) şi scrierea D esp re num ir il e d u mnezeieşti sunt mai scurte decât Teologia simbolică.

Simbol ică. Spune câ întâi a fost necesară Teologia simbolică

(Raţ iuni l e) ce lor văzute in ce le in te l ig ib i l e . Anum i i ved er i a l e cc lor in t e lig ib i l e con tem plaţi i le

p o tr iv it e s im p li tă ţii lo r n e m a te ria le . Iar în v ălu ir ea(neptO'tcXXovTai) a pus - o î n l oc de r educe r e

fawnxXXov-tat).

Ci o nevor b i r e - totală. Ncvorbi r c (dXoytav)num eşte nepu tinţa de a exp rima p nn c uvânt cele ma i

pre su s dc c uvânt; şi ne înţel egere (d v o r |O ta v j. neîn ţele sul şi ceea ce nu poa te înţeleg e cineva m ai presu s dcnume.

Ia r de acolo , - ca de la cele de sus. Fiindcă cele

intel igibi le (xâ vorytd) 51 mai presus de minte ale luiDum nezeu sunt unităţi şi D umne zeu este I nul. ha m at

degrabă mai presus dc Unul. cu dreptate s-au concentratca ne îm pârţite şi ne înm ulţitc. Iar cele dc după D umn ezeu,cu cât cob oară mai m ult spre ccle sensibile, cu atât mai mull

sc însoţesc c u ce lc car c p ot fi împărţite şi des părţite(divizib ile şi separabile) şi se înmu lţesc îm pre ună cu elespre împărţirea şi des părţirea (diviz area ) celo r sensibile. La cele din urnui. adică de la înv ăţătura teolog ică.

D e la cele din tâ i. Numeşte cea dintâi pe cea mai pro priu sâ -i ajute înţele gere a, pentru câ D um neze u însu şi

a fost Cel ce s-a num it pe Sine Ce l ce es te (O COV). M a i p resus de to ată (negaţia). Arată cum sâ ne

folo sim d c afirm aţii şi nega ţii cu refe rire la Du mn ezeu şicâ afirma ţiile le facem p ornin d de la cca dintâi şi maiînrud ită lui Dum nezeu : iar negaţiile, pornind de la celcdin u rmă şi mai de părtate de El.

A fi rm a ţi a de bază . A firmaţia esie un cuvâ nt carcen un ţă fie ccva c ontestat, fie ceva im plicai, fie împreu nălegat, dc p ilda Dum nezeu este. Dum nezeu e ste bunătate.

Câ ci cu vân tul cn unţâtor (XfflO0CTliap arată fie gene ralul. fie ccva contcstat. fie ceva implicat. Dcci e o

dec laraţie enu nţâtoa rc CU7to9E?lKf) K orcâqX KJlţ) sa ud ehazâ de spre D umneze u, câ El este viaţa sau bunâ taiea maimult decât acrul sau piatra: iar înlăturările se fac prinne ga ţie con trară afirma ţiei; afirma ţia, pr in enu nţare, cu ms-a spus. e o de claraţie pozitivă, pentru c â Dum nezeu cviaţă sau aer: iar înlăturarea care n eagă nu -l supâ râ peD um neze u, nu-l mân ie; în afirmaţii înccp cm d c la cclema i înrudite; câci c ma i proprie lui D um neze u viaţa şi

bunătatea decât acrul ; i pia tr a. Ia r în în lătu rări urcăm dcla cele din urm ă. dc pildâ câ nu se indică Dum nezeu princuv ânt şi nu se înţelege cev a ma i propriu Iui Dum nezeudecât a nu se înfuria şi a nu sc mânia: şi in generalînccpc m dc la a doua din n egaţii , de pildâ spunân d m aimult câ Dumnezeu nu se mânie, nu se înfurie, dccât cânu vorbeşte şi câ nu sc m ânie de cât câ nu înţelege. U rgia

(Kpai JtdXrţ) este o sup ărare m are şi aspră, pentru câ furia

(KOtpandtXr|) tulbură capul (10 KOtpct) şi-I mişcâ mult

(TldXXouoot); iar m ân ia (|irjvi<;) nu esie furia scurtă,ci stăruitoare. Deci urcând de la cele sensibile spre celeinteligibile, toa te ace ste neg aţii sâ nu fie înţeles e în mo dco borâ t, ci trebuie la fiecare din cele spuse sâ au zim cecace a spus fcricitul Dionisie; câci Dumnezeu nu c nimicdin ccle auzite, cun oscu tc sau înţelese dc noi; dar nicidin celc ce cunosc toate Puterile inteligibile (îngereşti).Câci toate ccic spuse suni de la Dumnezeu şi daruri alelui; dar cum este El care prov idenţiazâ în mo d propriu

pr in ele? D ar toate le -a m explicai în m od deose bii înscrierea D esp re num ir ile d um neze ie şt i. Câ ci ţoale acesteasunt acc idente şi se află in fiinţele de du pâ Dum nezeu;iar D um nezeu este m ai presu s şi de fiinţă şi Cauzatorulace stora, deci mai p resu s de ele. Sau altfel: viaţa şi

bunătatea, ace stea su nt afi rm ări sa u în su şiri pozitiv e, nufuria, nici mân ia; acestea su nt neg aţii sau slâri ce trebuieînlăturate (dc la Dumnezeu).

D ecâ t aerul şi piatr a. Ae rul, du pâ c cle spuse in cărţile Regilor, este undă subţire. Iar piatra a văzut-o p roorocul.Viaţu şi bunătatea sun t a firm aţii şi ind icaţii prop riidesp re Dum nezeu Iar dintre nega ţii, dim potrivă, sunt şistrăine şi departe de Dumnezeu fu ria şi mânia ; iar a nu le spune e mai potrivii lui Dumnezeu şi mai propriu,deo arece e mai pre sus dc o rice m inte şi cuviinţă.

253



Despre Teologia Mistici

N u e n ic i in tr -u n loc . în mod neccsar Părintele aasigurat prin acestea pe ascultător ca nu cumva prinncga(ulc următoare sâ creadă că dumnezeirea nu existăin general; ci prin ac cste afirm aţii arată câ o p resup uneexistând; iar prin acclca (prin ne gaţii), câ nu c nimic din

cele ex istente, ci e m ai pres us de fiinţă.

Capitolul V

N u t n ic i s u fl et, n ic i m in te . Câci acestea sunt deo se b it e in tre e le . (cum s-a ară ta t m ai sus); nu e n ic iînchipu ire, opin ie, raţiune. înţeles, care sâ se co ntem plecu mintea. M ai trebuie auzit câ nu are raţiune ca raţiuneano astră: nici înţeleg ere ca în crca turile înţeleg ătoare. Şila fel trebuie cug ctatc ccle următoare; şi la acestea trebuieadăugat; aşa cum le ştim noi; mai spune câ faceafirmaţiile celor dc d up â ca, adicâ de după firea du m nezeiască. sau ale creaturilor, când zice câ ele sun t via[âsau lumină prin ccle văzute în ccle făcute, din careîn|clege m pe cele ce Ic-a dat subzistenta acestora şi prinele nu introduce m vreo afirmaţie a firii lui dum neze ieşti;şi iarăşi Tăcem negaţia spunând câ dumnezeirea nu enimic din accstca.

N ic i u nu l, n ic i u nita te . U nul şi unilotea se deosebescîntre ele; primul arată pe Cel aflat deasupra tuturor, adou a calitatea, ca alb şi albime, bun şi bunătate. N oteazăcâ nici dum neze irea nu e fiinţa lui Du mn ezeu, precu mnici vreuna din ccic spuse dc ci, nici din cele opuse lor;nu e nici una din ele fiinţa lui Dum nezeu . Câci ace steanu sunt fiinţa lui. ci op inii de spre El. De ace ea şi Sexlus,

filosoful bisericesc, şi Grigorie Teologul. în al treileaCuvânt teologic al lui, nu ind ică nici du m nez eirea, nicinenaşterea, nici pâ rinlimea ca fiinţă a lui D um nezeu .

N ic i d um neze ir e , n ic i bunăta te . Notcazâ că nu e niciDuh. cu m îl ştim no i, nici fiime. nici pârinlimc: şi (expr esia)

cum ştim mii (TO fbţ ip.de, eiS cv at) se referă la negareacelor prezente. Câ ci arată ceea ce ştim noi.

N ic i nu o cunosc p e ea ex istenţe le . Sâ nu le tulbureacest capitol şi să socoteşti câ acest bărbat huleşte peDumnezeu; căci scopul lui este sâ arate pe Dumnezeunefiind nimic din cele ce sunt, ci mai presus de cele ce sunt;câci dacâ El a produ s loate creându-le, cum poate fi socotit

ccva din ccle ce sunt? C âci a spu s câ nici celc cc sun i nucunosc p c D um nezeu C auzatorul tuturor, pe de altă parte,e pierzanie sigură a nu cunoaşte pc Dum nezeu; de aceea alămurit repede, spu nân d în calitate dc ce este El; adicâ niciuna din existente nu cu noaşte pe D umnezeu aşa cum esleEl; adicâ flinta lui este n eînţeleas ă şi m ai presu s de fiin[âsau de e xistenta aşa cu m există ca; câci s-a zis; N im eni n u cunoa şte pe F iul decut Tata!, nici p e Tatăl nu-l cunoa şte

Capitolul rV cineva, decât Fiul (Mat. 11.27); şi marele Dionisie adaugăşi zice (câ nimeni nu cunoaştc pc Dumnezeu ca ceea ceeste), nici Dum nezeu însuşi nu cun oaşte existenţele ca ceeace exislâ. adicâ nu ştie sâ sc ating ă dc ccle sen sibile în modsensibil sau de fiinţe ca fiinţă; câc i aceasta e imp ropr iu luiDum nez eu; fiindcă noi oame nii înţelegem cele sensibile cesunt fie prin vedere, fie prin gustare, fie prin atingere; iar

ccle inteligibile (spirituale) le cunoaştem fie din înv ăţâiu risau instruire sau luminare; iar Dum neze u nu c unoaşte prin

nici unul din aceste m oduri c ele cc sunt, ci are cunoştinţacuv enită lui; accasta o d â d e înţeles Daniel, zicând: Cel ce

cunoaşte loate înainte de fa cere a lor . ceea ce înseamnă câ nu prin raţiunea potr ivit ă ce lor exis tente le cunoaşte Dum nezeu

(care este cunoaşterea sensibilă), ci prin alt m od al cunoaşteriiIar îngerii le cunosc pe ele în m od spiritual şi nematerial, nuin mod sensibil, ca noi; astfel deci ;i Dum nezeu fiind incom

parabil ma i presus, nu ating ându -sc prin fiinţă cunoaşte cele

cc sunt. Altfe l: ccle cc sunt (xot o v r o ) sau făpturile nu se pot

întinde peste firea lor în înţelesurile lor. Deci priv ind la eleînsele, nu cunosc firea dumnezeiască, aşa cum este ca. Deciaşa şi firea dumnezeiască, privind la ea. nu cu noaşte celc ce

sunt ca fiind în Sine du pâ rajiunca fiinţei lor, accasta a arttat-o

supunând; întrucât sunt existente - fiindcă este ma i presus detoate ccle existente şi are însăşi existen ţa în m od m ai presus

dc fiinţă: căci altfel n-a r spun e c ineva c â nu c unoaşteDumnezeu creaturile lui. Privitor ta aceeaşi: pentru câ

nimen i nu cunoaşte neprihănita Treime. în ceea ce esle ca

sau nu este în Ea nimic în a şa fel. ca să o cuno ască pe Eacu m este Ea: căci noi cun oaştem c c esle am enitatea, fiindcă

suntem oameni; dar existenta neprihănitei Treimi nu

cuno aştem c c este; câci nu su ntem din flinta Ei; astfel niciDum nezeu nu cu noaşte ccle existente în ccle ce sunt, ca noi;câci nu e ste ceva din cele ce sunt sau d in ele însele. Câcideşi Dum nezeu însuşi este Du h şi s-a num it astfel SfântulDu h, dar nu este Duh cunoscut de noi sau de în ge ri Dar de

cc spunând mai sus. câ nu e lumină, nici adevăr, coborând

iarăşi, zice c â n u c întuneric, n ici lum ină, nici rătăcire, niciadev ăr? Dec i c cu p utinţă sâ căutăm a spu ne c â întâivorbeşte despre lum ină în m od a bsolut şi câ nu e în ea nici

o rătâcirc posibilă ca în fiinţele înge rilor, ci e ad evăr absolut prin sine şi ade văr ncca uzat . Ia r d e ce lc urm ăto are, câ nu

sunt nici din celc spre ccva. cum e lumina cc sc preface dinîntuneric, schimbându-se din lumina virtuală în lumina

actuală, din relaţiile între lu m ină şi întu neric ; câci nu e n iciîntuncric. nici lumină; dc aceea nici nu sc preface prinop oziţie din ceea ce e virtual râtâcir • în adev ăr actual. Câcitoate acestea sunt cele dc al doilea faţă dc E l (posterioare

lui), prov enind în m od p roviden ţial din El; deci nu estenim ic din cele (ca re sâ fie) dc la El.

254



NOTE

la

T E O L O G I A M I S T I C Ă

C apitolul I

2 6 4 . Dumnezeu e mai presus de cunoaştere în ceea

ce esie în Sine, pcmru c i esie mai presus de existenţacauz ată, limitată, posibil de c uprins, aşa cum c unoaştemnoi. D ar ştim câ există. deo arece caracterul de pen den t allumii arată câ trebuie sâ He o cauză independ entă, nelimijtată în co nţinutul şi putere a ci. Ex isten ţa lui e prin acc astamai presus de orice îndoială, deci e supraluminoasă. darce este în Sine e acoperii dc întune ric pen tru putinţanoastră de cunoaştere.

2 6 5 . De osebiţi de cei ce recunosc pe Du mn ezeu caCel de care depinde lumea care nu poate fi prin ea, suntdouă categorii dc oam eni: a) cci ce cred câ, cuno scând peDu mnezeu ca Cel de c arc depind loale, ştiu tuiul despreEl , ei nu recun osc misterul care ac ope ră pe D um neze u caun întuneric: b) cci cc socotesc câ nu existâ nimic afarăde lume a aceasla văzută: gândirea nici unora nu m erge

până la cap ăt.

2 6 6 . Faţă de a mân două categorii le dc m ai sus, gândirea adevărată admite câ despre Dumnezeu sc poateafirma pc dc o p an e că arc loate cele cc Ic are lume a, dar

pc dc alia trebuie sâ i se nege câ Ic are aşa cum Ic arelumea, pcmru că în El lotul esie necauzat, independent,nesu pus relaţiei, câ El este în c alitate dc cau zator altfeldec ât toaie: co nciliere în tre afirm aţii şi negaţii. Şi m ai pre su s şi d c unele şi de al te le . O ricât am m ări în su şiri le pozitiv e ce i le acord ăm lu i D um neze u. El c deasu pra

accslora. Iar negaţiile nu înseam nă simpla neg are a acelo rînsuşiri, ci indică faptul câ El c m ai pres us şi dc ele. Câ ciîi negăm însuşirile privite in lume, ca pe unele ce suntinsuficiente în a-l exp rima, cl fiind infinit ma i presus deele. dar av ându-le într-un fel cu totul deosebii dc cum learc lumea.

2 6 7 . Dc aceea, teologia nu numai câ poate spunemulte despre Dumnezeu fatribuindu-i loate însuşirilelumii boga lc şi com plexe ) sau puţine, m ulţum indu -sc sâspună doar că esie. nu cum este, ci poate şi sâ nu spunânim ic, câci chiar a spu ne câ cslc n u arată câ înţelege pcacest esie al lui. Dar existâ un alt drum spre Dum nezeu:trăirea întâ lniri i cu El. dep ăşind loatc înţelesu rileafirm aţiilor şi neg aţiilor cu privire la El E o întâlnire cuEl in întun ericul lipsei de înţeles uri şi de cuv inte, dar un

întuneric supraluminos; în accaslâ întâlnire se trăieşteDum nezeu în m odul cel mai intens ; i m ai convingător.Această trăire c pe de o parte o desp ărţire de loate ccle

ale lumii, pe dc alia experienţa fulgerării unei luminiorbitoare, inexplicabile, ba chiar a unor pulcri carczgu duie fiinţa om ului asem ene a sunetu lui copleşitor aiun or trâmb iţe. Ac eastă experien ţă e cu lme a cuno aşteriilui D umneze u, la care poate a junge cel carc se desprindede loatc cunoştinţele Iui Dum neze u câştigate din lum e caope ră a lui. Cu c ât îşi dâ cinev a m ai m ult seam a de m ăreţiaşi com plexitate a lum ii şi a om ulu i şi a relaţiilor lui culumea ş i cu semeni i , cu a l â t poale exper i a . pr indespărţirea dc ele, mai inten s întâlnirea cu Dum nezeu.

N um ai cci cc nu cunosc in profu nzim e lu m ea şi pe omsun i incapa bili şi de experienţa tainei lui D um neze u, caree infuiil mai presus de toate ale lumii.

C apitolul II

2 6 8 . C uno ştinţele câştigate d in cele cre ate m ai mu ltacopc râ ne cunoştinţa lui D um neze u, echivalentă cuconştiinţa misterului lui. Ele ne dau mai mull iluzia câcunoaştem pe Dumnezeu, acoperind dc fapi marea luilainâ, care este cu totul altfel decâi lumea. Ele nu nc

perm it să vedem în tu nericu l care acoperă pe Dum neze uşi care. în m od pa radoxal, ne spu ne mai m ull ccca ce esieEl. decâ t cunoştinţele p ozitive câ ştigate din lume.

C apitolul III

2 6 9 . C uvâ ntul cel ma i pres us de f iinţă s-a făcui şifiinţă sau fire omc nc asc â creată.

2 7 0 . Cu câl vrem sâ cunoaştem pe Dumnezeu maimull din creaturi, cu alât trebuie sâ folosim mai multeînţeles uri şi cuv inte în cu no aşterea şi exp rim area lui.Pen tru câ in crearea şi susţinerea lor s-a folosit El însuşide iradierile lui ramificate. Ş i. cu cât v rem sâ ne ridicămdc la creaturi mai aproap e dc El. ca Ccl Un ul şi mai presusde loate. cu alât nc folosim de ma i pu ţine înţelesu ri şicuvinte, până ce în unirea cea mai accentualâ cu Elrenu nţăm la vorbire şi la înţelesu ri, p en tru câ El esie înunitatea lui mai presus d e ele.

255



Note la Teologia Mistică

2 7 1 . Mai presus dc loaiâ ne ga ţia este afirm aţia câDum nezeu este Ccl ce este.

2 7 2 . P ornim dc la afirma ţia lui Dum nezeu însuşi câeste, pen tru a-i nega toalc celelalte luate de la creaturilede jos.

C apitolul IV

2 7 3 . Se indică ceea ce se poate afirma despre Dumnezeu şi ccea ce trebuie sâ i se nege. ca existenţâ spirituală. Dar şi afirmaţiile referitoare la Dumnezeu au uncaractcr mai presus de înţelegere. Nu e în El nici otulburare, nu sc poate ivi în El nici o neorânduială, nu esupus nici unei patimi sau pasivităţi. E absolut liber. Nue supus nici unei schimbări, fiind desăvârşirea fârâ nici olipsă.

Capitolul V

2 7 4 . D a c ă î n c a p i t o l u l a n t e r i o r s - a s p u s c âD um nezeu nu e l i p s i i dc m i n t e , n i c i de raţi un e ,a i c i s c s pune c â nu e n i c i m i n t e , n i c i r aţi une .Pe ntr u câ m in le a şi raţiunea lui nu pot fi înţelese decrcaturâ. E minte mai presus de m inte, c raţiune m ai

pre su s dc raţiu ne. D ac ă în capitolu l an te ri or s- a sp us c ânu e lipsit de viaţă, de lum ină, de ordine, a cum se spu necâ nu c nici v iaţă, nic i lum ină, nici ordin e, fiind viaţă,lumin ă, ordine mai p resus dc viaţa, lumina, ordineacrcatâ. în calitatc de cauză a lor. lipsite de mărginirea accea ce c cauzat . Mai uimitoare edec laraţiacâ Dumnezeunu c nici unul. nici adevăr, nici bunătate, nu are nicicaractcr mărginit şi cauzat, aşa cum cunoaştem noi: nicicu no ştinţă cum e cun oştinţa noa stră. Şi m ai în drăzn eţ sespune câ nu c nici Duh sau Tată sau Fiu. cum cugetâmnoi. To ate sc ncagâ. nu pentru câ nu sunt la El, ci pentrucâ nu sunt aşa cu m le cugetăm n oi. N egaţiile referitoarela El sunt ma i presus de a firmaţiile cu getate de noi îngradul suprem. Nu se poate spune că Dumnezeu nu ctoalc accstca. ci le negăm do ar forma şi gradul în c are lecun oaştem no i. mărginirea, caracterul sup us înţelegeriinoa stre. Câ nd p ornim în c uno aşterea lui dc la afirmaţii,trebuie sâ neg ăm celc cc sunt străine de El sau însuşirilelumii văzute şi mărginite. C ând voim în sâ sâ ne ridicămla cea m ai marc înălţime a lui Du mn ezeu, trebuie sâ

porn im chia r dc la negare a celei m ai dc bază af irm aţii ,renu nţând a vorb i ch iar de existenţa lui. D ar, în general,e ma i uşor a-i ne ga lui Dum nez eu însuşirile ncspirituale.dccâ t pc cele spirituale.



Ale celui între sfinţi


EPISTOLE

Epistola I

Către Gaius* terapeutul (monahul)

întunericul e făcut să dispară de lumină şimai a les de m ulta lum ină. Cu no ştinţele şi maia les m ul te le cu n oşt in ţe fac sâ d i sp arănecu noşlinţa. Ace stea, înţclegâ nd u-le în modsuperior şi nu ca p rivaţiune *, d eclară în m odsupraadevărat câ cei cc au lumina adevăratăşi cunoştinţa existenţelor (lucrurilor) rămânfără necunoaşterea lui Dumnezeu şi a întunericului lui mai presus de cunoaşterea lorşi se acoperă de toată lumina, care ascundetoată cun oştinţa lui. Şi d acâ cine va, v ăzând pc

Du m neze u, a înţeles ceea ce a vâzut, nu l-a

văzut pe El, ci ceva din existen ţele (c reaturile)lui* şi cele cun oscu te. Iar El, rămâ nân d a şezaim ai pre sus de m inte şi ma i pre sus de fiinţă (deexistenţă), prin însuşi faptul câ în genera l* nuse cunosc şi nu sunt (cele create), se cunoaşteîn m od superior câ este mai presus de m inte.Şi nec uno şlinţa dep lină esle, în sens m ai înalt,cun oştinţă a Celui ce e ste m ai pres us dc celecunoscute’75.

Epistola II

Către acela.fi Gaius

Cel ce este dinco lo de toate* este mai presusşi de obârşia dumnezeiască şi de obârşia

bunătăţii , dacâ înţelegi prin dum nezeire şi bunăta te* darul binefăcător şi îndumnezcilor şiunitatea dc neschimb at a S upradum nezeului şi

Suprabunului, prin care ne îndumn ezeim şi nefacem buni. De fapt, dacâ aceasta se faceînceputu l îndumnezei r i i ş i a l îmbunâr i i

?rapeutul (monahul)

ce lo r înd um nezeiţi şi deve niţi buni. Cel ce emai presus dc începutul a tot începutul şi alaşa-nu mitei înd um nezeiri şi bunătăţi esle dinco lo de obâ rşia (de începu tul) dum neze iască şide o bârşia bu nătăţii d eoa rece, fiind de neim i-

tai şi nes up us re laţiei*, e m ai pre sus de imitărişi de relaţii, şi de cele imiiate şi de cei ce seîmpărtăşesc .

Epistola III

Către acelaşi Gaius terapeutul (monahul) Ce înţeles are îndată şi ce înţeles are aplicat întrupării

îndată înseamnă că. con trar nădejdii*, din o dă de înţeles Scriptura (cf. Mal.3,1), câ Celncarâiarea de până aici scoale la lum ină iubirea mai presus de fiinţă a ieşit din ascun zimea sa Iade oam eni cea prin Hristos. Socotesc câ aceasta arătare, luând fiinţă în mod om enesc . Dar este

257



ascuns* şi dupâ arătare sau, ca să spun mai înţeleasă nici unei raţiuni şi nici unei m inţi, cidumnezeieşte, şi în arătare. Ş i prin aceasta taina chiar spusă rămâne negrăită şi chiar înţeleasă.ui H ristos a rămas ascunsă, nefăcând u-se rămâne necunoscută .

Epis to la IV

Epistole

Către acelaşi Gains terapeutul (monahul)

Cum zici că lisus*, Cel dincolo de toate,-a aşeza i l'iinţial în acela şi p lan cu toţiam enii? C âci, nu se zice aici om ca Ccl ce eauza torul oam en ilor*, ci ca Cel ce El însuşiste cu ade vărat om . du pâ fiinţa întreagă. Da roi nu-l separăm pe lisus* în mod omenesc.

Câci nici nu este num ai om , fiindcă nu e nici

mai p resus de fiinţă, num ai ca om . Ci iub iorul de oam eni prin excelen ţă s-a făcut omu adev ărat, Cel mai presu s de fiinţă făcând u-e din fiinţa o m ene ască, fiinţă ma i pre sus deameni* şi ca oamenii. Dar Cel pururea maire su s d e fiinţă este nu mai puţin su pra plin deuprafiinţialitate, d in bo găţia ei prisositoa re.i venind la fiinţă cu adevărat, s-a făcut fiinţă

mai presu s de fiinţă* şi lucra cele ale om uluimai presus de om*. Şi a arătat Fecioaraămislind în mod mai presus de fire. iar apa

nestătâtoare suportând greutatea picioarelormateriale şi pământeşt i şi necedând, ciţinând u-l printr-o pu tere m ai presus d e firenescufundal (cf. Mat. 14,25). Dar cine ar pute a aminti de loate cele la lte, atâ t de m ulte, prin care cel ce priveşte în mod dum nezeie scva cunoaşte mai presus de minte cele ce se

afirmă despre iubirea de oameni a lui lisus,care au în ele, prin depăşire, o putere* exp rimată prin negaţie? De fapt, ca sâ vorbimrezum ativ, nu era nici om, nu ca nefiind om,ci ca fiind din oam eni, era dincolo de oam enişi făcut cu adevărat om mai presus de om.As t fe l , ne l uc rând ce l e dumneze i eş t i caDumnezeu*, n ic i ce le omeneşt i ca om, c iD u m n e z e u î n o m e n i t c o n v i e ţu i a c u n o i,î m p l in i n d o o a r e c a r e lu c r a r e n o u ă*leandr ică:78 .

Epis to la V

Către Dorotei liturgul (diaconul)

î n t une r i cu l dumneze i e s c e s t e lumina eapropuită în care se spune câ locuieşte

Dumnezeu (cf. TTim. 6,16). Şi fiindcă esteevăzută, ca una ce în trece pu tinţa v ederii, şi

ot ea e neapropiată pentru revărsarea de lum ină covârşitoare mai presu s de fiinţă, în el

unge* tot ccl ce e învrednicit să cunoască şiâ vadă pe Dumnezeu, prin însuşi faptul cău-l vede, nici nu-l cunoaşte. Câci ajungându adevărat în Cel mai presus de vedere şi deuno aştere, cun oaşte ch iar prin acea sta câ esteincolo de loate cele sensibile şi inteligibile.e aceea zic cu proorocul: M in unată s-a fă cu t

cu>wşcin[a Ta de către m ine. î nt ăn tu- s-a ş i nu por sâ o aju ng (Ps. 138,6). E ceea ce spuneşi dumnezeiescul Favel , că a cunoscut peDumnezeu, cunoscându-l ca f i ind mai presus de toa tă înţeleg ere a şi cun oştinţa. Dea c e e a s u n t necerceta te judecăţ i le Lui ş i nepătrunse căile Lui (Rom. 11,33) şi de nedes- cris darurile Lui şi pac ea Lui, care e ma i presus de toată mintea (Filip. 4,7). Câci l-a aflat peCel ce e mai presus de toate şi l-a cunoscut pe Cel ce e mai presus de înţelege re , fiin dcăeste dincolo de toate, fi ind Cauzatorul tuturor-™.

58



Epistole

E pi s to l a V I

Către Sosipatru liturgul (diaconul)

Nu so coti biruin ţa, sf inţite Sosipatre, a

înjura cred inţa sau op inia care nu se arată bună; nic i faptul câ re sp ingi cu dre aplâ ju d ecată cele bune ale lui Sosipatru. Câci e posi bil* să se ascundă ţie şi acelo ra în multefalsuri şi apa ren ţe C cl unul şi ascun s. Nu

socoti nici câ, dacă ceva nu e roşu, e nu

maidecât alb; nici dacâ ceva nu e cal, e numaidecât om. De vei face aşa. ascultând demine, vei reuşi sâ vorbeşti împotriva altuia,d ar pentru adev ăr*, încât cele spuse de tine sânu poată fi respinse.

Epistola VII

Către ierarhul Policarp*

§1

Eu nu ştiu. c.ând vorbcsc câlre Elini saucătre alţii, dacă mă pol înc rede în m ine ca omde bin e şi dacă pot cun oaşte şi spune a devărulînsuşi ca atare, aşa cum este în realitate. Câciacesta dovedindu-se în chip drept ca atare prin legea adevărulu i şi arătându-se cla r, toice este al tfel , dar imită adevărul , se va

dovedi* că e mai degrabă altceva decât ceeace este cu adev ărat şi neasem enea cu el. Decie de p risos ca su sţinătorul ad evărului sâ com bată pe aceştia sau pe ac eia . Câc i fiecareafirmă câ el are m on eda îm părăţiei, când

poate are vreun id ol al vreunei părţi dinadevăr. Şi, dacă îl vei respinge pe celălalt,altul şi apoi îndată altul se va sfădi pentru cl.Iar dacâ va fi recunoscută în chip dreptTaţiunea şi va r ăm ân e ne res pin să de toţiceilalţi, sc va res ping e lot ce nu se va ar ăta de

la s ine în loale, ca ade vărul real p rin pe rsistenţa lui n ec lintită. De ci. cunosc ând, precum socotesc, bine aceasta, nu m-am grăbiisă grăiesc c ătre E lini sau c ătre alţii. Ci îm ia junge să-mi dea Dumnezeu să cunoscînlâi adevărul , apoi s l i indu-l . sâ vorbescdespre el cum t rebuie .

§2

Tu însă spui câ sofistul Apollolanc* mă bârfeşte şi m ă num eşte paric id , ca pe unul cenu mâ folosesc în mod cuvios de ale Elinilorcon tra Elinilor. D ar e mai drepi sâ spun em n oi

câtre el câ Elinii nu se folosesc în mo d cinstiide ce l e dumneze i eş t i pen t ru ce l e dumnezeieşti, încercând sâ alunge adorarea luiDum nezeu prin înţelepciune a lui Du mn ezeu.Şi nu v orbesc de cea a ce lor mulţi*, carerâm ân lipiţi în chip material şi pătimaş demiturile ccle ale po eţilor şi se înc hin ă crea turii în locul Creatorului, când nici însuşiAp ollofane nu se foloseşte în mod cuvios de

cele d um nezeieşti p entru cele dum nezeieşti.Câci ad evăraţii filoso fi treb uie s â se înalţe prin cunoştin ţa exis te nţelo r (lucruril or create)*, bine n um ită şi de dum neze iescul Pavelînţelepciun e a lui D um nez eu (cf. I Cor. 2,7),spre Cauza toru l atât al ex isten ţelo r, cât şi alcun oştinţelor. Ş i, ca s â nu i se p ar â luiApol loTane că eu resping , cum nu se cuvine. opinia al tora şi a lui , ar t rebui sâştie* , dac â ar fi înţele p t , câ nu s-a r puteas c h i m b a v r e o d a t ă o r d i n e a ş i m i ş c a r e acerească, dacă nu l-ar avea pe Cel ce esusţinătoru l şi Ca uz ato rul ei, ca re o m işcă peaceasta (cf. Dan 2.21); şi e Făcătorul luiurorşi Desăvârşitorul lord up âS fân taS crip tlt^a-,ll-Cu m, dcci, nu trebuie sâ-l ven erăm pe Cel pecare-1 cunoaştem şi din aceasta şi sâ nu-ladmirăm peniru puterea lui, a toate cauzatoare şi supranegrâitâ? Cum sâ nu-l admircân d soa rele şi luna sun i m işcate de E l* într-o pu tere şi stab ilitate mai pre su s de fire (cf. Iosua

10,12-14). împreună cu nemişcarea neschim bată a univ ers ulu i* în to ate şi lo ate rămân camăsură a zilei întregi pentru loate sau maimult decât aceasta? Cum sâ nu-I ad mir, când

259



Epistolew

toate cele mari şi cuprinzătoare, astfel purtate,nu am estecă cele cu prinse de ele ? Ş i, în vrem ece în cele de jos o zi din cele succesiveaproape se înlreieşte* (cf. IV Reg. 20,11),mergând până la aproape douăzeci de ore(sic ),p e când de altfel tot acest timp* se arată

în stări contrare şi întoarce prin astfel de contraste m ai presus de fire în cele ale firii de jo s. Sau când soare le pe drum ul lui* scurteazăiarăşi mişcarea lui de peste zi, readucând înmod minunat calea Iui nouă întreagă la maipuţin de zece ore? E ceea ce i-a uimit pe dreptcuvân t şi pe B abilonieni şi i-a supus lui Ezech iafără luptă, ca unuia egal cu Dumnezeu şi maipresus de o am eni (cf. II Reg. 20 ,11). Şi nu maivorbesc de marile fapte din Egipt sau de altesemne ale lui Dumnezeu săvârşite în alte

părţi, c i de cele com une şi cereşti, sărb ători tepre tu tindeni şi de loţi. Dar A pollofa ne zice căacestea nu sun t ade vărate, câ ele se povestescîn cercurile (sacre)* persane şi le sărbătorescdoar încă magi i în amint i r i le înt rei tuluiMitra*. Dar să-i fie îngăduit lui sâ rămână înaccstea pen tru neştiinţa sau ne ex per ienţa luidin lipsa cr edinţei. Deci spu ne-i Iui: ce spuidespre eclipsa arătată în timpul crucii m ântu itoare? Amândouă s-au văzul prezente: lunaarătându-se cu soarele în Heliopole* în mod

minunat (paradoxal)* (câci nu era timp deconjuncţie). Şi iarăşi, aceasta* răm âne în m od

mai presus de fiecare de la ora a noua pânăseara, în faţa soarelui. D ar m ai adu-i aminteace luia şi de altceva: c âc i a văzut ap ariţia eide la răsăritul şi mergând până la apusulsoarelui, apoi dispărând şi iarăşi nici atuncidispărând cu toiul, ci arâtân du-se la diametrul

lui. Un ele lucruri m ai presus de fire ca acesteas-au petrecut în acelaşi timp, fiind posibile defăcut de Hristos, atoatecauzatorul care facecele mari şi minunate, cc nu au număr.

§3

Ac estea, de-ţi este îng ăduit, spun e-m i-lem ie, A po llofane şi, de po ţi, respinge -m ă pe

m ine. cel ca re am fost şi alunei d e faţă cu lineşi le-am văzut împ reun ă cu tine şi le-am jud ecai îm preun ă, fiind înălţaţi împ reună. D ar nuştiu de und e a începu t atunci A po llofane sâ leînţelea gă şi a spu s către min e. exp licând celeîntâmplate: Acestea, o. bunule Dio nisie , sunt răsplăţite faptelor dumnezeieşti. Atâtea fiespuse de noi în Epistolă. Iar tu, care eşticapabil sâ întregeşti cele ce lipsesc, sâ aducideplin la Dumnezeu pc bărbatul care c multînţelept, d ar po ate n eînstare sâ înveţe cu

blâ ndeţe adevărul supraînţclept al credinţeinoastre281.

Epistola VIII

Către Demofil* terapeutul (monahul)

§1

Istoriile Evreilor spun. o. bravule De-niofile, şi câ acel sfiim Moise s-a învrednicit,pentru m ulta lu i blâ ndeţe, de arătarea luiDumnezeu (cf. Num. 12,3,8). Şi, dacă îl descriu o dată şi ca lipsit* de vederea lui Dumnezeu , nu îl arată despărţit de D um neze u,decât când era lipsit de blândeţe. Câci spun câDomnul se supăra pe el cu mânie când erafoarte îndrăzn eţ şi se opu nea voilo r du m nezeieşti. Da r când îl prezintă neopus cererilor

hotărâte ale lui D um nezeu, îl laudă pentru im itarea deosebită* a bunătăţii lui Dumnezeu. Defapt era foarte blând şi pentru a ceasta e numitslujitorul lui D um nez eu şi mai vred nic dec ât

toţi proo rocii de vede rea lui D um neze u(cf. Num . 12,6-8).

Dar şi când unii lipsiţi de ruşine sc luptauîm po triva lui şi a lui Aaron p en tru p reoţie şi pentru posturi în conducere a poporulu i, seridica d easup ra a toaiâ iubirea de slavă* şi destăpânire şi preda ocrotirea poporului celuiales de Dum nez eu (cf. Nu m. 16,16). Iar cânds-au conjurat împotriva lui şi osândindu-l

pentru hotărâril e d in ain te îl am en in ţau ,şiaproape se revoltau, blândul Moise striga peCel bun spre mântuire şi îşi manifesta în

drăzneala, dar cu m ultă blândeţe, ca sâ nu fiecauzatorul nici unor rele celor conduşi. Câciştia câ cel ce vorbeşte cu Dumnezeu cel buntrebuie sâ se întipărească de o cât mai mare

26 0



Epistole

împreună slujitorului său (Mat. 18,34) şi nutransmite m ăcar în parte din b unătatea foartemare dăru ită lui. D ar îl înd rep tăţeşte sâ se

bucure de darurile sale* pe cel ce face aceasta,ceea ce trebuie sâ respect şi eu şi Demofil.Câci şi celor ce n-au crezu t în El* în vrem ea

patimii sa le le -a adus ie rta re a de la T ată l, dar

i-a certat şi pe ucenici p entru câ i-au ceru t fârâmilă sâ fie osân diţi Sam aritenii ce l-au a lun gat (Luc. 9 ,54). A ceasla esie bog ăţia îndrăzneaţă a ep isto lei tale, în care r ep eţi sus şitare câ n u pe tine. ci pe D um nezeu îl răzbuni.Dar spune-mi: răzbuni pe Cel bun prin răutate?

§5

Deci să nu facem aceasta. Câci nu avem * arhiereu care nu poa te sâ pătimească împ reună cu noi în slăbiciun ile noastre (Evr. 4,15),ci este lipsit de rău tate şi milostiv . Căci nu va certa, nici va striga (Mat. 12,19). Şi El esteblând (cf. Mai. 11,29) şi je rtfă de îm păcare pentru păcate le noastre (1 loan 2,2). Deci nuprimim porn ir ile la ie nerâvnitoare, nici dacâvei imita de mii de ori pe Fineas (cf. Num . 25,1-13) şi pe Ilie (cf. III Reg. 18,40). C hia r dacă

auzind pe lisus spunând acestea, nu le-auplăcut ucenic ilor nepărtaşi atunci de Duhulblând şi bun (cf. Luc. 9,54). Câci şi pre adum -nezeiescul* nostru învăţător în cele sfinteînvaţă pe cei opuşi învăţăturii lui D um nezeucâ nu trebuie sâ pedepsească* pe cei neştiutori, precum nu pedepsim nici pe orbi, ci-icălăuzim. Dar tu şi omului care începe să-şideschidă pupila ochiului luminii te opui şi pecel ce cu mullâ sfială se apropie de ea îlrespingi (şi acesta e un lucru vrednic de

osândă), uitând câ e omul carc, bun fiind,dup â ce a rătăcit pe m unţi (cf. M ai. 18,12), îlcaulâ Hrisios şi după cc a fugit îl cheamă şiAcesta aflându-1, îndată îl ridică pe umeri(cf. Luc. 15,5). Nu m ă rog sâ nu gând im răudespre noi înşine , nici să nu îm ping em suliţaşi spre noi (cf. Mat. 26,52). Cei ce caulâ* sânedreptăţeasc ă* pe unii sau , dim po trivă, să lefacă bine, nu le-au făcut acelora ceea ce auvoit ei. ci îns uşindu -şi îm plin irea bun ătăţiisau răutăţii se vor u m plea ei înşişi de virtu ţiledumnezeieşti sau de patimile opuse. Şi ceidintâi ca urma şi ai îngerilor b uni şi îm preu năcălători cu ei, şi aici şi acolo* în toată pacea

şi libertatea de toate cele rele, vor primi înveacul p uru rea fiito r bunătăţile ato tfericite şivor fi pururea îm preună cu Dum nezeu, care ece a mai m are dintre loate bu nătăţile*. Ia r ce idin urm ă vor cădea deoda tă din pacea dum nezeiască şi a lor şi aici şi dupâ moarte* şivo r fi îm preu nă cu dem on ii neîmb lânziţi .

Pen tru a cea sla ne dăm toată silinţa sâ fimcu D um nezeu cel bun şi cu Dom nul tuturorşi sâ nu fim d es părţiţi prin ce i răi de dre ptulDumnezeu, suferind de la noi înşine dupâvrednicie ceea ce ne produc e cea mai mareteamă. Şi de aceea mâ rog sâ fiu lipsit de păr tâşia cu to ate re le le . Ş i de voieşti, îţi voiam inti* de ved erea dum neze iască a unui sfânt bărbat. Ş i sâ nu râzi, câci sp un adevărul28''.

§6

Ajuns cândva* în Creta, m-a p rimit Carp(cf. II Tim. 4 ,13), bărbat sfânt ca nici un altul,înv rednic it pentru cu răţia minţii de vede realui Dumnezeu. De fapt. nu voia nici sâ seaprop ie de Sfintele Taine d acâ nu i se arăta învremea s f intelor rugăciuni predesâvârşi -toare* o vedere binevoitoare. El zicea câ,odată ce l-a întristat un necred incios (iar în

tâmplarea a fost câ ace la a atras pe cineva dinB iserică la rătăcirea ne credin ţei în Dum neze uîn timpul unor zile vesele*), trebuie sâ seroage pen tru amândoi cu bunătate, ca primindajutorul Mântuitorului, Dumnezeu pe unulsâ-l întoarcă, iar pe celălalt să-l învingă cu bunătatea. Ş i n -a înceta i sâ -i sfătuia sc ă viaţaîn t reagă* până as tăz i ş i s â - i aducă l acu no ştinţa d um ne zeiască, încâ t şi cei ceaveau o jud eca tă îndo ielnică, asem enea lor, şio înd răznea lă fără m inte a u fost siliţi sâ se

cum inţeasc ă prinlr-o dreap tă jud eca tă. Darînainte de a i se întâm pla aceasta, sim ţind însine, nu ştiu cum. multa duşmănie şi amărăciune , a adormit. Iar întunecâ ndu -se, (câ eraseară), în vrem e ce e ra în acea stă indispoziţie,

pe la miezul nopţii (fiindcă obişnuia în aceavreme* sâ se trezească pentru cântările dum nezeieşti), înc ă din ainte de -a se trezi bine dinsomn, câci era obosit . întrerupând mereusom nu l, nu s-a sim ţii în a fara tulburării*. Iarstând la dumnezeiasca rugăciune, nu aveatoa tă liniştea, ci se s im ţea în că apăsat, zicândcâ nu e dre pt sâ trăiască oame nii ca re sunt fărăcred inţa în Du m neze u şi care se abat de la

264



Epistole

căile drepte ale Domnului. Şi zicând acestea,se ruga lui Dumnezeu să le pună fârâ milăcapăt vieţii am ând urora c a printr-un fulger*.Da r zicând acestea. Xpune câ i se părea că ved edeod ată casa în ca re se afla. crăpând u-se maiîntâi şi apo i despărţită prin m ijloc în d ouă.

începânil de la vârf. şi o oarecare flacărăfoarte lum inoasă în faţa lui. cob orând d in cer până la el (câci locul i se părea luminat caziua). Iar ceml îl vedea deschis şi în spatelecerului pe lisus, având în junii lui îngerinenum ăraţi cu chip om cncsc *. Şi ace stea searătau de sus şi il umpleau de uimire. IarCarp, aplccându-.se în jos. spunea câ ved ea p ăm â n tu l d e s p ic â n d u -s e c a o a d â n c ă p răp asti e în tunecoasă şi pe bărbaţii aceia ,care îl sup âraserâ. s tând înaintea lui la gu ra

p râpasti ei. trem urând, înfricaţi. ca cei cevor cădea în prăpastia de sub picioarelelor*. iar mai dc jos. din adânc*, se ridicauşerpi ce sc mişcau în jurul picioarelor lor.uneo ri lârân du-se îm prejur, dar şi apâsându-işi atrâg ând u-i. alteo ri n nişcân du-i cu d inţiisau cu gh imp ii sau storcăndu -i şi căutând printoate sâ-i arunce în adânc. Dar erau şi uniioameni în mijlocul şerpilor, repezindu-sc la

ci şi îm ping ân du -i, şi lov indu-i. şi trâgând u-i.Iar ei păreau câ sunt gata sâ cadâ . pe de o partevrâ nd , pe de alta ne vrând . siliţi treptat derâul* din ei, deci şi din convingere. Iar Carpzic ea câ avea plăcere sâ privea scă în jos şi sâuite de cele de sus. Şi era supărat şi ne

m ulţum it câ ac eia n -au căzut încă şi ajuta spreaceasta de m ulte ori. dar nepu tând, se supăraşi se tulbura. Şi silindu-se cu greu sâ vadăiarăşi, cum văzuse şi înainte, văzu pe lisus

privin d c u m ila la c eea ce se întâm pla şi ieşinddin tronul lui şi pogorând până la aceia şidând u-le m âna sa cea bună*, având pc îngeriîn jurul său, apucând pc ficcarc din cei doi bărbaţi din altă parte şi zic ând li sus lui Carp:Ai întins mân a* sâ mâ loveşti. Da r sunt galasă pătimesc iarăşi pen tru oam eni ca sâ-i mân-tuiesc şi îmi este plăcut aceasta, să nu pâcâtu-iască alţi o am eni*. Deci ia seam a câ e bine

pentru tine sâ vezi schim bându-se vie ţuireacu şerpii în prăpastie în v ieţuirea cu Du mnezeu şi cu îngerii cei buni şi de oameniiubitori*.

Ac easta esle ceea ce auzind eu, cred câ eadevărat85.

Epis to la IX

Către Tit* ierarhul

Care a întrebat printr-o epistolă ce e casa înţelepciunii şi ce e paharul şi ce sunt mâncările şi băuturile lui

§1

Sfântul Timoiei. o. bunule Tii, nu ştiudacă a pleca t Iară să audă vreunul dintre simboale ie teolo gice (sc rip iu ris iicc) n etâ lc uitedemuie. Dar în Te.'/o^ui.siniht'Ikd* i-am lâlcuiitoate cele ale S cripturilor despre Dum nezeu ,care p an n u lior a câ sunt cuv inte ciudate. Câciîn cc i ne de săvârşiţi cu sun ete le se întipăreşte* o urâ tă aiu re ală cân d P ărinţiiînţelepciun ii n egrăite de sco peră prin un ele

gh ici turi as cu nse şi înd răzne ţe adev ăruldum nez eiesc şi lainic, de neînţeles celor în tinaţi. D e ace ea cei m ulţi nu c redem cu vin t e l o r d e s p r e t a i n e l e d u m n e z e i e ş t i . L e

cunoaştem numai prin simboalele sensibile,

apropiate lor. Dar trebuie ca. privindu-le. sâle vedem pe ele în ele însele, ajunse dezv eliteşi curate. Câci privindu -le astfel, vom cunoaştecu veneraţie* izvorul vieţii şi-l vom vedea ca peunul ce se revarsă din El însuşi şi ştiind de Sineca unul prin putere, simplu, de sine mişcător, desine lucrător, nepârăsmdu-se pe sine. ci fiindcunoştinţa tuturor cunoştinţelor şi pururea priv in du-s e pe S ine prin Sine.

Am socotit câ e de trebuinţă atât lui cât şialtora sâ li sc explice , pe cât e cu putinţă, formele

de lot felul ale sfintelor chipuri despre Dumnezeu. Câci cele din afară* se arată cât de mullsunt o simbolizare nepotrivită, improbabilă şifantezistă. Ea preziniă. de pildă, naşterea dum -

265



gură fel'. Ps, 32,6). Eu prezintă lui; ca completând sânul lui Dumumnezeu născător, aducându-i o ască sau închipu indu -le pe acestea ural sau în formă dc pomi sau de de flori ce apar una din alta sau ca

pe* sau ca nişte străluciri lumiucâl oare de raze sau ca alte sfinte â l c u i t o a r e a l e î n v ă ţ ă t u r i l o r u m n e z e u c c l m a i p r e s u s d e în ce p r iv eş te p ro n iile in te lig iui Dumnezeu sau daruri le sau u pulerea sau unirea sau scopul i t a t e a s a u p r o c e s i u n i l e s a u

şi unirile î l închipuie pe Dumeşte sau în forma multiplă a fiareanimale şi plante şi pieLre, şi-l podoabe femeieşti sau în arme învăluie în smirnă, în piese de

deş, lophe ca îmr-o operă de artâ; ca pe un meşter făurar sau îl aşazâ

e care sau pe tronuri sau îl araiâ la mâncăruri pregătite şj bând şi îmsau adormind şi în stare de beţie. putea spune despre furiile. în

urămintele de tot felul despre râu, despre blestemele, despre

multe, feluri şi indirecte*, despre

a făgăduinţelor , despre lupta i din F a c e r e , despre carc se umnezeu a unelti i-o cu barbari să nedreplâţeascâ pe vreunii, ci

area for (cf. Fac. 11,1-9); despre a făcut în cer penlru viclenia şi i Ahab (cf. UJ Reg. 22.19-38);

area dc dragoste pentru ce i Lm peşti S} şi despre îndrăzneala pentru lte sfinţite forme compuse* şi

elor ascun sc. chipuri împărţite aîe şi neîmpârţite, chipuri figurate şi ale celor fârâ formă şi lipsite de

de sfintele simboale şi sâ treacpliiâţile potrivite minţii şi prinputerii contemplative spre adevămai presus de fire şi aflat d inc olo d

Pe lângă aceea, trebuie sâ seaceea câ predania învăţătorilor dnezeu (teologilor) este îndoită:grăită* şi tainică, iar alia arătcunoscută; şi una simbolică* şi în acte sfinţi to are. alta adresat în ţe lepc iu n e şi d oved itoare; şi cs-a împletit cu graiul. Şi câ peco n v in g e şî leagă* adevărul cu cede alta acţion ează şi ridică în Du

iniţieri neînvâţatc. Şi. de fapt, nicilele acte desăvârşitoare ale Taininiţiatori ai noştri sau ai tradiţiei lreţin de la simboalele* potrivite luici vedem şi pe atoisfinţii îngeri, aprin ghicituri* în chip tainicn e z e i e ş t i . Ş i p e l i s u s î n s u ş i

învăţându-ne despre D um nezeu înpredându-ne Tainele lucrătoardumnezeieşti prin chipul ceîor dCâci se cuvenea sâ se păstreze ncei mulţi nu numai Sfintele Sfi

însăşi viaţa om ului* , care este înneîmpărjhă ş i împărţită , să f i

poirivii ei de cunoştinţele dumpartea nepâtjmitoarc a su(leiului*cată ia ce le sim ple şi at ol lăuntricrilor du m nezeieşti, iar cea pâtimiifie vindecaţii şi să urce prin unitatspre c ele a toulu m nez eieşli prin chibolice pregătite anterior. Câci ace

nişte perdele înrudite şi arată înţelegând fârâ acope râm inie, înmvăţâlura despre Dumnezeu (Sproduc în ei înşişi un chip oarecsâ-i conducă spre înţelegerea*

învâţâiurt fa Scripturii).



văd din legile arătate. alteori din nevăzute. după cum le-au cugetat

ntelor Scripturi şi sc potrivesc gere,1ţii) şi suflete lor. C ăci tot c ure toate ce stau în iată cuprinde sim plă *, ci o putere de desăvârşire

ci trebuie ca ţi noi. în loc de-a Ic rodul obişnuiL, sâ venim în mod ntea sfintelor simboale şi să nu Ic odată ce simt roduri şi forme ale dumnezeieşti şi chipuri arătate ale egrăite şi mai presus de fire-86, pt. nu numai luminile mai presus

i cele inteligibile şî simplu celc li se arată diferen ţiale In s imh oale m se sp une tie pildă, lui D um nezeu sus dc fiinţă foc şi de cuvintele

ale lu i Dumnezeu arzătoare .33). ci şi ordinele de chip dum

îngerilor inteligibili şi în acelaşi

ători se descriu în forme variate feluri şi în chipuri arzătoare. Şi al locului trebuie înţeles altfel despre Dumnezeu ce l mai pre

legere şi altfel când se spune nii le sau cu vin tele lui in te lig ifel când e spus despre îngeri. Şi

les când exprimă cauza*, altfel a ex isien ţa. all fel când exp rimă şi altfel când exprim ă a ltele. pre~ gerea acestora* şi felul cunoaşterii t. Şi nu trebuie amestecate sfinle. ci explicate potrivit cauzelor elor sau puterilor sau treptelor,

ţilor, ale căror form e revelatoare sâ nu irccem în epistolă dincolo enite, să ne îndreptam spre cerr propuse m ai înainte de voi*. Şi că loată hrana desăvârşeşte pe tămăduim! nedesăvârşirea şi îm

,aceasta oferind cu glas înalt hrance o doresc d in nevoia cea b(cf. Pild. y.2.4). Deci înţelepcinezeiască îmbie la hrana îndoită: ldurabilă şi la cea lichidă* şi cuoferă şi procură din pahar bunătăţ

denţiale, Paharul, f i ind rotundeschis , es te s imbol a l provi în ceput şi iară sfârşit* venind pcuprinzătoare a tuturor. Pe lâdeo arece îndrep tându -sc spre toatsine însăşi şi în identitatea nemrămâne totodată cu desăvârşire

ieşire de sine, paharul rămâne şişi negolil, Se mai spune c â /nre/ep zidtr sieşi ct isâ* şi în ea dăruieşte şlari şi băuturile şi paharul (cf, PLlsă fie tuturor celor ce se adună înnezeiesc la cele dumnezeieşti văde Cauzatorul existenţei şi al buneiprovidenţa desăvârşită şi iese la t

în toăLe* şi cuprinde toate; şi iarăSine prin depăşirea* tuturor şi nunim ic prin nimic; ci e ridicat (s cofiind Acelaşi în Sine la fel şi eternrămânând şi fiind pururea în acelşi neieşmd nicidecum în afară dcdin Scaunul său şi nepărăsind

locaşul său nemişcat. Dar şi în acelucrând toate cc le bune şi îm plinide grijă desăvârşite. Şi îndreptâtoate, rămâne în Sine. şi stândm işc and u-se, nici nu stă, n ici nu scum ar zice cineva, având lucrdenţiale în perseverenţă şi pers

providenţă, în mod comuural cu toatmaj presus de fire2l,s,

H



Epistole

p â r tâ şe s c - ca o cu n oştinţa s ta to rn ic ă,puternică, unitară* şi n eîm pârţitâ - acelor sim ţiri înţelegătoare prin care preaduinneze iesculPavel, dupâ ce a primit-o de la înţelepciune, opredă ca hrană cu adevăra t tare (cf. Evr. 5,14).Iar cea l ichidă e cea carc se varsă ţi se îndreaptă

spre toate printr-o curgere grăbită şi prinmulte, variate şi împărţite* Tonne călăuzind*pe cei ce o primesc potriv it lor spre bunăta tea şicunoştinţa de Dumnezeu cea simplă şi neclătinată. De aceea Scripturile dumnezeieşti aseamănă cele dum nezeieşti şi inteligibile şi cu rouaşi cu apa şi cu laptele şi cu vinul şi cu mierea,pentru pute re a lo r dc viaţă născăto are ca prinapă şi crescătoare ca prin lapte, de viaţă întăritoare ca prin vin şi curăţitoare şi păzitoareca prin miere. Câci acestca le dăruieşte

înţelepc iune a d um nezeiască cu îm belşu-gare celor ce se apropie*, procurându-Ii -se şi rev ărsân du -l i-se p rintr-o bo găţie deosp eţe fără l ipsuri . Câci ac easta înse am năa se ospăta cu adevărat*. Şi de aceea elăuda tă ca făcătoare de viaţă şi hrănito are decop ii* şi înnoito are şi desâvârşitoare-1 (cf.Pild. 9.5.11).

§5

în ace st înţele s de sfânt o spăţ se spun e câş i î n s uş i Dumnezeu cauza t o ru l t u t u ro rbunurilor se îm bată* penlru osp ăţul supra plinşi mai presu s de înţelege re sau. mai pro priuvorb i nd , pen t ru ob i şnu i t a bunâ l uc ra redesăvârşită şi negrăită şi mai presus dc oricem ăsură a sa. Câc i. precu m la noi beţia e oplinătate nem ăsurată şi o ieşire din m in te şicu ge tare în sens râu, aşa la Du m neze u be ţiatrebuie înţelea să nu ca altceva, decât ca o lipsă

de m ăsur ă în sens bu n a sup raplinâtâţii tuturorbunătăţilor, p rezentă în EI c a în cauza lor. Darieşirea (extazul) din cugetare ce urmeazăbeţiei trebuie socoti tă drept sta re a rid ic ată alui Du m ne zeu peste înţelegere, prin care fiindnălţat cu cug etarea peste cuge tare şi peste

putinţa d e a fi înţele s* şi peste în su şi faptulde-a fi şi simplu peste toate câte sunt bune.D um ne zeu este îmb ătat şi totodată* ieşit dinEl (în ext az ) şi din ;oate şi totodată supra plin.

într-o depăşire a toată lipsa de măsură şi totodată aşezai în afară şi dincolo de toate.

Porn ind de la acestea, ne v om împ ărtăşi înacelaşi mod* şi de ospcţele drepţilor dinîm părăţia lui Dum nezeu. C âci venind , zice,însuşi împăratul îi va aşeza şi le va sluji

(Luc. 12,37). Acestea arată o împărtăşireco m un ă şi în bunâ în ţeleg ere a S finţilor de bunătăţile dumnezeieşti şi B iserica c elo r în tâinăscu ţi însc rişi în ceru ri şi du hu rile drep ţilordesăvâ rşite şi um plu ie de toalâ bunătăţile. Şiaşezarea* lor socotim câ e odihna dc multeos tene li şi viaţa liniştită şi v ieţuirea îndum nezeită în lumina şi ţara c elo r vii, plină deloa tâ sim ţirea sfâ ntă şi îm părtăşirea îm belşugată de bunătăţile fe ric ilc. p rin carc s-auumplut dc toată bucuria. Aceasta înseamnă

veselia* ce le-o dâmieşte lisus şi poftirea lorla ospăţ şi slujirea lui şi odihna veşnicădărui tă de El şi dărui rea şi revărsarea bunătăţilor de care le va face El parte-*0.

§6

Ş tiu b ine câ vei ce re să-ţi exp licăm şicuvântul despre somnul în sens bun* al luiDu m nezeu .'Câ nd vorbim d e el, înţelegem câ

somnul dumnezeiesc este ridicarea lui Dumnezeu peste cei p rovide nţiali şi faptul de-a nuavea nim ic com un c u e i' 1’1. Iar veg herea eate nţia şi grija lui dc cci ce a u n evo ie decreşterea şi mântuirea lor, spre a-i ridica laalte simboale dumnezeieşti. De aceea socotim dc prisos sâ repetăm aceleaşi lucruriacelora şi, părân d câ spu nem altele, conştienţicâ voiţi sâ înaintaţi în cele bu ne. înce tăm celespuse d up â ce am în făţişat, cum socotesc , înepisto la noastră cu prisosinţă cele da torate

scrisorii voastre. Vă trimitem toată aceastăteolog ie simb olică* a noastră. în care veţi aflaîm preu nă cu ca sa înţelepc iunii şi cei şaptestâlpi explicaţi şi hrana ei tare. împărţită în

je rtfe şi pâin i; şi ce este am estecul vinulu i şiiarăşi ce e v eselia lui D um nez eu d in beţia luişi înseşi cele sp use acu m. exp licate în ca m ai

pe larg . Ea es te . precum socote sc , buna lâl-cuiloare a tuturor simboalelor, în acord cusfintele tradiţii şi ade văruri ale Scriptu rilor.



Episiole

E pi s to l a X *

Către loan Teologul, Apostolul şi Evanghelistul, care şi-a încheiat vieţuirea în insula Patmos

Ma adresez sfântului tău suflet, iubite, penlru câ îm i eşli mai fa mil ia r decât mulţi.Bucurâ-te tu adevâ ral, iubite, foarie iubitCelui cu adevărat drag şi dorit şi iubit. Ceminunat lucru este adevărul spus de Hristoscă atunci câ nd cei n edr epţi îi alu ng ă pcucenici din cetăţi (cf. M at. 23 ,34 ). ei îşi primesc cele vre dnice de ei şi ce i răi suntdespărţiţi dc ce i sf inţi şi se depărteaz ă de ei.Cu adevărat, cele v â/u ie sunt chipuri ale celo rnevăzute. Câci, nici în v eacurile* ce v or veninu D um neze u va fi cauz a de spărţirilor dreptedc El, ci cci ce se vor despărţi pe ei înşişi înmod deplin, aşa cum îi vedem pe cci buniajunşi la unirea cu D um nezeu. Aceasla,deoarece fi ind iubitori ai adevărului , sedepărtează de împătimirea de celc materialeşi, în libertatea totală de loale relele şi îndrago stea dum nez eiască de loale ccle bune,i u b e s c d r e p t a t e a şi s f i n ţe n i a : şi .de spărţind u-s e de v iaţa pre ze ntă, o înc ep în

chip îng ere sc pe cea v iitoa re, vieţuind înm ijlocul oa m en ilor cu ţoală nepătimirea şi înnumele lui Dumnezeu*, în bunătate şi plini

de loate celelalte bunuri.Iar pe voi nu suni atât de fără minlc ca sâ

vă socotesc pătimind ceva. Ci, cred câ şi patim ile trupulu i le simţiţi num ai ca sâ le ju dccaţi. Iar pe cei ce vă nedreptăţesc şi socotesc sâ vă slrâmioreze. fârâ sâ-i învinuiesccâ nu văd în chip drept soarele Evangheliei*,doresc sâ-i văd lâsându-se de acestea carelucrează împotriva lor. ca sâ se întoarcă spre bine, ia r pe voi apropiindu-vâ de ei, ca sâ seîmpărtăşească de lumină. Iar pe noi nimiccontrar* sâ nu ne lipsească de lumina aiot-slrâlucitoare a lui loan: acum ne întâlnim înm e m o r i e şi în î n n o i r e c u t e o l o g i a taad evărată, iar pes te puţin ne vom uni cu voiînşivă (o spun aceasta, deşi e un lucru îndrăzneţ). Căci sunt neînd oieln ic vrednic decrezare când, aflând şi spunând cele maiînainte cunoscute de tine de la Dumnezeu,socotesc c ă vei părăsi înch isoarea din Patmos.şi vei reveni în Asia, şi vei face lucrătoare

acolo im itarea de către line a bu nătăţilor luiDumnezeu, şi vei preda predaniile celor dedupâ tine.




la

EPISTOLE

Epistola /

Gaius. Presupun c i acest Gat us esie cel căruia i-ascris dumnezeiescul Evanghelist loan a treia Epistolă. văzând şi în aceasta o mărturie despre cei cu care aconvieţuit dupâ Apostoli acest dumnezeiesc bărbat, [arterapeuli a spus în capitolul VI al Ie ra rh ie i b isericeşt i case numeau monahii, unde spune şi cum s-au constituitnelîind clerici, dar totuşi mai sus de popor. Pe aceştia scarata câ-i admira Filon Iudeul, in scrierea D esp re viaţi i contem plativă sau Despre rugători, numindu-i terapeuli.unde descrie vieţuirea lor puţin înainte de sfârâitul cărţiiacesteia. Dar citeşte cuvintele însele ale lui Filon.

N u ca privaţiune . Sâ nu inţelegi. zice. acestea, dupâînţelesurile comune, fiindcă precum întunericul e des fiinţat de lumina, şi mai ales de multa lumina, sau precum

necunoştinţa, care este şi ea întuneric, se opreşle când vincunoştinţele şi mai ales multele cunoştinţe, aşa şicunoştinţa care seamănă, precum am spus. cunecunoştinţa din neinvăţâturâ; dar cu cât sc lumineazăcineva mai mult. în privinţa lui Dumnezeu, şi adună câtiliai multa Cunoştinţa a existenţelor (creaturilor), adică acelo r inteligibile şi înţelegătoare, cu atât mai mult. urcândin cunoştinţa despre Dumnezeu, va cunoaşte necuprin-derea sau necunoştinţa despre El. care sunt lumina ştcunoştinţa mai presus de loate cele cunoscute; şi caurmare cinsteşte cu tâccrea negrâirca despre Dumnezeu.Deci nu prin privaţiunea cunoştinţei sc vorheşie desprenecunoştinţa iui Dumnezeu, ci prin depăşirea şi între

cerea a toata cunoştinţa, adică Fiindcă a cunoscut cineva pe Ccl necunoscut şi necuprins de toţi şi de sine însuşi.Acestea s-au spus şi în capitolul 1din Teologia misti iă şiîn capitolul II al scrierii D es pre m um ii le dum neze ie şt i.

Ci ceva din existentele (creaturile) lui . Cu cât arecineva, zice. mai multă cunoştinţa a exis tenţelor (acreaiurilor) şi lumina existentă, adică înţelegereaadevarului. cu atât va vedea mai mult cele necunoscuteale lui Dumnezeu. Căci acestea nu sc arată luminii saucunoştinţei prin lumina sau cunoştinţa, ci mai degrabăse ascund posesorilor lor; şi sporirea şi creşterea inacestea, adică in lumini şi cunoştinţă, arată pe Dum

nezeu nevăzut şi necunoscut; pentru câ cel ce a văzut pe Dumnezeu şi a înţeles ceea cc a văzul nu l-a văzul pc El. ci ceva din exislenţele (creaturilei lui cunoscute.

Pr in însuş i fap tu l câ in general Trebuie subînţeles

şi prin acestea cele existente şi cunoscute. Iar nu suni s-aadus. fiindcă este se referă la cele ce sunt (create); iarDumnezeu este şi mai presus de este. penlru câ estenecreal.

Ep istola 11

Cel - dinco lo de toate. Aceasta a spus-o dc multeori. in mod deosebit şi în scrierea D esp re num ir ile dumnezeieşti: prin excelenţă a explicat acestea însă în capitolul IX al acelei scrieri, spre sfârşii spunând cumCauzatorul tuturor este şi dumnezeire şi bunătate şi su

port al dumnezeirii şi mai presus de acestea. Dar trebuiecitite astfel: ne întrebam cum e Dumnezeu obârşia dum-nezeirii? De înţelegi că dumnezeirea este darul din Dumnezeu prin care nc îndumnezeiţii, deci nu Dumnezeu

însuşi, ai răspunsul; dar Dumnezeu însuşi spun câ este şifiinţa mai presus de fiinţa, care e şi mai presus de obârşiadumnczciascâ dăruită şi hărăzită de El. adică de îndum-nezeire; şi la fel despre celelalte. Apoi argumenteazăzicând câ dacâ darul din Dumnezeu sc face începui alîndumnezeirii noastre, e vădit câ Ccl ce e Cauzatoruloricărui început fiind şi început sau, mai degrabă, mai

presus de început este dincolo şi de zisa dumnezeire sauobârşia dumnezeiască. Câci Dumnezeu nu câştiga pnnrelaţie cu noi binele, ci îl are în afara relaţiei; noi însă prinrelaţie, caci suntem schimbători, pe când El este neschim

bător. D acă - p rin dum n eze ir e şi bunăta ie . Nu vorbi. zice.

dc dumnezeirea şi bunătatea prin fiinţă, ci dc darul binefăcător şi îndumnezeitor al lui Dumnezeu cel adevărat şi

bun. Câci acesta esie înccputul şi cauza îndumnezeirii şiîmbunătăţirii şi în acest sens se spune câ Dumnezeu esiemai presus de obârşia dumnezeiasca şi obârşia bunătăţii;şi aşa trebuie înţeleasă. Dar notează şi de aici că dumnezeirea şi bunătatea nu sunt însăşi fiinţa lui Dumnezeu;câ Dumnezeu e şi dincolo dc acestea s-a spus în capitolulXI al scriem D esp re num ii ile dum neze ie şt i

D e ne im ila l şi ne su pus re la ţiei. Dumnezeu e Ccl cenu are ceva prin relaţie, câci lucrurile sunt din mutarealui şi în relaţie cu El. impârtâşindu-seşi imitându-l înccca

ce fac Iar dc Dumnezeu a spus câ este de nciniitat şinesupus relaţiei, fiindcă cu câl înaintează cineva mai multin imitarea lui Dumnezeu şi in relaţia cu El. cu atâtinţelcge mai inult ca Dumnezeu râinâne de neatins pnn

2 7 1



F.pistole

imitaţie şi relaţie.

Epistola 111

îndată înseamnă că. contrar nădejdi i . Socotesc câGaius a inirehat despre acea proorocire a prooroculuiMa leahi. carc spune: Şi îndată va veni in temp lul său (în

Biserica sa) D om nu l p e cu ie voi îl eăuta li şi înget ui legământului. pe a n e vc/ II do ri ţi (Ma l. .3.1). Crede c â aîntrebai aceasta din faptul câ adaug ă: Aceasta soco tesc câo da dc în ţeles Scriptur a; şi lâlcuieşte aici în m od minu naiScriptura ca referindu-sc la Domnul lisus Hrislos. Dar

notează şi cum explică cuvântul îndată (f.ţat(pvr|q); şino teaz ă ţi spusa câ I Iristos s-a l'ăcut fiinţa în mod ome -ncsc.

D ar este ascuns. Asc uns spun e de multe ori în loc de D um neze u şi ascunzime în ioc de dumnezeire, ca incuvintele de mai sus. Deci ascuns a spus aici'in loc de Dum neze u, ca nevăzut.

Epistola IV

Cum z ici că l i sus . întrebi, zice. cum e aceasta'.’ Notcaz â câ în trebar ea e cum sc în tâ m plă a ce asta în icon o-nuc (în urma întrupării), deoa rec e şi fără acca sta sc ziceom ca ccl ce e Cauza tor şi Făcător al omului.

Căci nu - om caCel (ce e) Cauzatorul oameni lor Aceasta o spune şi africanul in Cronografe; câci se ziceD um nezeu tuturor cclor din El. deoarece este în toii. Darîn iconon ue (în u rma întrupării) i sc zice 0111 Celui ce s-afăcui fiinţă du pâ toa ta fimla, prec um s-a spus: In tru ca re

l o c u i e ş t e l u a t ă p l i n ă t a t e a d u m n e z e i r i i t r u p e ş t e (Col. 2.9); dar ia seama la toate cuvintele Epistolei', câcie contrară oricărei erezii, mai vechi şi mai noi.

D ar na i (n u -l se pară m ) pe li su s. Nu definim, zice. pc I Ir is to s ca uman. adică nu vorb im desp re om ca s trăin , pent ru ra liun ea fl intei, desp ârţin d com unitatea fir ilo r, ciîn mo d vădit pentru raliunea d um nezeirii. Câci a adăugat:Câci nu c num ai om. ci şi Dum neze u. C âci deşi a asumatintreaga fiinţa a om ulu i, nu l de spărţim pe El de du m nezeire; fiindcă adaugă: câci nu c numai om; apoi.spunâ nd aceasta, adaugă: Nici numai ma i pres us de fiinţă,intrucâi e ţi om .

M ai p resu s d e o am eni. Mai presu s de oam eni, pentruca c dm Fecioara Maria; dar ca oamenii, pentru timpul petre cu t in pâ ntece, sau dupâ legile creaţie i. Şi din fiinţaoamenilor, pentru câ precum a spus Sfântul Părinte,sfântul trup al lui I itistos este din sângele Fecioarei.

S- a f ăcu t f i in ţă m a i p re sus d e fi in ţă . A n un ut şi dupâintiupa rc dum ne ze irea s up rafiinţialiiale. Iar su pra fiinţaacesteia con stă în faptul c â e mai p resus de fiinţa,'deinţclepciune şi putere.

Şi - ma i presus de om. E cu adevărat om. pentru câc pro pn u v oinţei oam ene şu sâ fie din feme ie; dar mai pre su s de om . fi indcă a fosi din Fecio ar a. Ş i note ază câtrupul lui Hristo se pământesc şi nu ceresc, cum auso co lit

Prin depă şire, o putere, lata cum vo.beştc şi aici dedepă şii e, in opo ziţie cu ccle înţelese c a p rivaţiuni; (când se neagă tui Dumnezeu mărginirea. e o negaţie prin

pr ivaţiune-, cănd se a fu m ă o pute re necu prinsă a lui

Dum neze u, se vorb eş te de o n egare p rin depăşi te , n.trad.). D ar ce esle afirmaţia am spus m ai sus. în capitolul

III al Teologiei mistice, însâcum în Domnul nostru l isusllrisi o s afirm aţiile a u un în ţeles dc n eg aţie prin dep ăşire,o exp lică cele om eneşti. Căci deşi afirmăm de spre Hns-los, spun ând câ c om şi e din Fec ioară dup â fiinţa noastră,dar fap tul din u rm ă arc înţelesul ascu ns şi mai presu s de

minte al negaţiei. Câci v a spu ne ccl ce aud e aceasta că nue om. fiindcă e din Fecioară, ci mai presus de om, deşidupâ celelalte e om. Şi o explică şi accasta, zicând că 3

spune câ este om in mo d afirmativ araiâ ca nu este om insens negativ, ci mai presus dc om. prin minunile făcutede F.I.

N e lu crând cele dum neze ie ş ti c a D um nezeu . Zice ca

Dumnezeu nu lucra cele dumnezeieşti ca Dumnezeu,fiindcă le lucra prin trup şi nu prin dumnezeirea goală.To tuşi erau d um neze ieşti; nici cele om eneşti ca om ; câcile lucra când voia. cu putere dumnezeiască dând timptrupului să lucreze ale lui; dar erau totuşi omeneşti, iar

cuvântul inom enit il arată întrupa i. Iar lucrarea leandricaînseamnă du mn ezeiască şi om enească {despre lucrarea teandncă vorbeş te Sfântul Maxim mai mul t in par tea întâi din Ambigua, care e a doua din punct de vedere et imologic, n. trad,). Căci aşa a co nvieţuit cu no i. adicâ pentru noi , pc păm ân t, lu crâ nd, cum şi-a pro pus, celedumnezeieşti şi celc omeneşti. Dar notează unirea mai

pre su s de fire şi ne grăită a D om nulu i, pentru câ nu lucraccle dumnezeieşti ca Dumnezeu (fiindcă era om), nicicele omeneşti ca om (căci era şi Dumnezeu). De aceeadumnezeiescul Gngorie Teologul vorbeşte minunai dcun fel dc îmbinare a firilor, deci şi de o împreunare a

numirilor şi in mod pcrihoreiic (prin întrepătrundere)între ele, prin raţiune a coex isten ţei. D ar cum nu făceafaptele dumnezeieşti ca Dumnezeu, o arată şi umblareaîn mod trupesc pe marc cu picioarele; câci e in puterealui Dumnezeu sa înlărească apele, dar nu c propnu luiDumnezeu sâ umble cu picioarele trupeşii. Nici nu suntale dumnezeirii trupul, picioarele şi oasele. Şi e iarăşi in

pu te re a lu i D um nezeu sâ facâ Fe cioara sâ zăm is lească;dar nu e propriu dumnezeirii sâ ia chip pentru vedere şi

pentru celela lte m ăd ula re om eneşti, La Ici suni valab ileşi cele co ntrare pe ntru acestea; căci n-a făcui ca om celeome neşti. Fiindcă era om d in Fe cioară, dai nu era aceasta

pr in om . Căci ce om e d in Fecioara? Ş i ia răşi este pro priuomului să umble cu picioarele, dar a umbla pe ape nu e

propriu om ulu i; câ ci carc om a fâcu i aceasta '.’O oarecare (lucrare) nou ă. Nimeni să nu declare,

adoptând o vorbire nebuna, pe Domnul l isus teandrit

(0Eotvfipnr|V): câci n-a spus teandrit (0cav6pratcf|v)

de la 6cav5pixr£. ci lucrare teandncâ (Ocov5plKr|V).

adicâ o lucrare împletită a lui Dumnezeu şi a omului. De

accea spune că Dumnezeu s-a înomenil (OtvSfXoSt'vra),şi nu câ Du mn ezeu s-a făcut om . A num ii num ai lucrareaîmbinata teandricâ; căci a lucrai numai ca Dumnezeu,

câ nd n efiind de f aţă. a vinde cai pe slu ga suia şului; şinumai ca om, deşi era şi Dumnezeu, când mânca şi seimrista. Dar a luci al în mod îmbin at m inunile, vmdccâ ndochii orbilor prin ungere şi oprind curgerea celei cc-icurgea sânge, prin atingere.

2 7 2



lo s i i ţ i a ici. pentru c i polul însu şi îme ţ i-a făcu! înconjurul aecla mai presus

ul a 24 dc orc; sau nLumii carele,acest timp, Spusa sc înţelege obişnuit

l În t oarce aces i c nn ţ ear i cont rare , âta d is ta n t dc li m p aceleaşi pernei. şi în car tea a fV -j ,i keyiivr ţi mai ales

ch şi in canea l l-a a FaratipotnaieUir.le pe drumul lui. Mişcarea anuală a

c i n c i i n t u a r c e r i : u r c u ş u l d i n s p r e

că de la ech inu cţiul Je primăvara pân j

tră şi coborârea spre miazănoapte de la

ch m oe ţ iul d e loamn a şi cobo rârea de ia

acest eclu n ocţiu spre solst iţiul de iarnă

urcuşul spre miazăzi spre echinocţiu; ţ i conlfar întregului curs. Deci indicând

cţ ie încuiată , a indica i mişcarea cunosa soarelui. Iar ceea cc spune Parimeie

le înţelegem astfel: să presupunem ca

iua aceea la ora răsăritului în prima parte

d nu avea minute; deci in altă parte el nu

ntru că nu îm p lin ise m iţe Lire a dinainte

e 3f)5 d e zile ţi pn n pairu anotimp un. D eci

0 ore. de la 12 in care era pană Ja locui Îji itul k ll, adică la prim a parte ELBer be cu llii,

şcarea încin cu â, adică împlinind perioada

10 ore revenind prin întoarcere la locul

dai seninul, a împlinit, ea să vorbim prin prima pa ne şi jum ătatea a Berb ecului, incindia prin desprinderea a ceea ce a

litic; căci nu era cu putinţa sa fie el iarăţi

a B crbccului. od aia ce s-a despărţit de ea, nuluL precum s-a spus. in cercurile (sacre). In ioc de: în

sc * (în amintirile în trenului) Mitra arele Mitra. Deci înt inderea zi lei închiu InLreită. Mai ia seama pe lângă aceasta

are s-a lăsai de la ora a şa^ea pani la ora

păm ântul, în vremea răs iigtt iru D om nueţte Părintele.

Poate vorbeşie de Hcl iopule din Egipl;

n vrem ea aceea a co lo .lititif {paradoxal). Căci spun că nu ţe

c lip i li, de câl prin aco per irea soar elui d e

parte sâ se pruducă 51 eclip sa şi dispariţ ialuna trece prin cursul ei dc sub soare, srăsărit prima parte a disc u lui so lai. ce a ra şi început sa Ik* acoperita; deci de acolrăsărit . începe să se descopere discul solspre apus ţ i descoperind prima panepărăsirea şi trecerea pe sie .foare, d esc oppane, adică cea de ln răsărit, Dar în limp

tiutoarc nu s~a întâmplat aşa, ci dimpotriluna de la răsări 1, a acoperit soarele şidiscul lui; apoi n-am ai irecutspr e apus. cispre râsâril ţi a dezgolit prima partediscu 1ui so lar; c ă c is -a m işe a l în Lip oi . pcdial soarelui, spre răsărit; dcci nu s-a făcdescoperirea din aceeaşi parte. A amintiicarul e lin, in a ireisp re zec e j carte a Crrw

a treia Olimpiadă, de eclipsa aceasta, spprodus conlra ob iceiului; dar n-a desc risAfricanul nostru în a cincca parte a C Eusebic al Lui Pamfi! e pomenii in aceleaceea ş i ec lipsă ,

Epistoki VII!

§ \

Uemoftl A cosi De m o f ii era m onahlil lul; căci numeau pe monahi terapeuţibiterill lui ţi reVolLăndu-se ea a primitcareva dintre p ăc âlo şi. l-a Iu gătit pe clovio du l, iar pe presb iter l-a alung at 51 s-lui ca presb iter hiru tunisil prin sine. N ote aacesiea erau ţ i în vremea aceea. Deci cui-iteuZIile Detilnfll, usândind tarja lui nev lav ia d um nezeiască ţ i ptiti aceas iac ri î i

Şt dacă (il descriu t o dată ţ f t a lipscând Scripturile zic că El s-a revoltat împnezeu şi s-a întors de la faţa lui. Dar înaipe el ajuns In afara blândeţei şi apoi sufevederea lu i Dumnezeu,

Deasebiul N otează că Moi 'ie era deolui Dumnezeu pentru blândeţea pentrusluj i lo i a l lui Dumnezeu.

Iubirea de sfcm î. Iubirea de i laVă îna dori cin stirea. Nu acesta ales dc jud eca t

(SEOK pmp) sâ condu că , c i cc l judecat d



Epistole

D e acee a l-a ş i (d ărt ii i) cu o stăpânire. S-a scris înlege ca si ridice şi pe duşman ul cazul su bjug .

I)a r (s â urc ăm ) m a i su s. La ccea ce c mai înalt. N oteaz ă iubirea de oameni a îngerilo r, ca rc se roagă pen tru neam uri le lui D um neze u şi pedep se sc puterileapostasiate. adică pc dem oni.

Cel cu adevărat bun. Despre bunătatea Domnului

nostru lisus Hristos. adevăratul Dum nezeu (carc în realitate face sa fie, adică m enţine in perm an enţi).Ş i - vuieşte ca toate acestea să p e puru rea. Fiindcă

a spus toate, iar in toate sunt şi celc neînsufleţite şincraţionale. ad au gi după capacitatea lor, moderând

pnn opoziţie cce a ce a spus .Şi râvneşte. Cum iubeşte Hristos toalc şi ne în

deamnă să nu cădem din F.l. de accca nc aude şi ne ajutăşi Mângâietorul

.S'e fr â n g A se trân ge c a se zdrobi. Se foloseştecuvântul şi pentru cei morii eare. văzând amânată întâlnirea cu c'ei ce-i iubesc, se folosesc de această frângeretrupea scă. De aceea sc înţeleg e şi pentru alte lucruri

asemănătoareC ân d se apropie (de Et) . vine (spre ei). Se presupune

in acestea ccle ale parabolei din Evanghelia despre fiulrisipitor; şi ccle asemenea. Minunat spune şi întreg pe inuegt . ruşinând pe ereticii dc alunei, care spuneau câ emântuit de Dumnezeu numai sufletul, nu şi trupul, Decizice că im reg D om nul, c are a luat suflet şi trup. n e-am ântuit pe noi între gi, cei din suflet şi trup. Ex istau atun cinişte eretici ai lui Sim on, c um arată Irineu şi Ipolit. Ş i ceia i lu i Or igen cugetă dogmat izând ace leaşi . Uni t

(n ep u p uţ) cu ei sau îmbinat IJiepl7 l\aKC iţ) cu ci. A dic ă pe cei buni. Notează de cine spune câ sunt

priet en ii chem aţi: dupa puţin ara tă câ înţelege pn n ei peingeni buni. Observa şi cuvântul: Ca să f ie locaşul tuturor celor ce se Inu tilă.

Ia r tu - cu m ura tă sc ri so ri le ta le Tu. zice. o. Dc-mofile. ai înjuiai pc preot, care .1 spus câ trebuie miluit,adică e vrednic de mila ccl care. tiind lipsii de evlavie,s-a pocăit. So cotesc câ Dem ofil a înjurat presbiterul: căcise obişnuieşte ca p reoţii sa fie num iţi pre sbiteri. cum s-aarâlat în Ie rn i hm bisericea sc ă. Dar şi aici. puliit maideparte, voi arata ceea ce am spus. Propo ziţia spun e înirecere: Ocâraşli pe preotul care a iertat; şi' Cel ncevla-vios m en tă sa fie miluit sau vrednic de imJă.

A i su st ras S fi n te le Sfin (i lo r. I.e-ai sustras, in loc dcle-ai umilit şi le-ai micşorai, sau nu aceasta, ci ai sustrasîn loc de le-ai luat. cu m s-a spu s. sau ţi le-ai insuşit de pealtar şi le-ai purtai, deşi acea sta e perm is num ai presbi-teulo r şi diaconilo r, caci legea zice. Preoţii vor acoperi Sfintele şi cele spu se in pa gina urm ătoare.

A'11 e îngăd ui t (sa învinuieş t i) pe p reotul Nu trebuiesâ fie învinuit presbiterul dc diacon sau de monah chiarde pâcâtuicşte. cu atât mai pulin dc laici. în afară deerezie; câci e deasu pra treptei m onah ilor sau a liturgilor.adică a diaconilor. Şi cu mult mai mult nu e îngăduit sâfie acuzai episcop ul de cineva.

ta r preo ţii su nt vesti torii . Notează câ şi preo(ii sunt

vestitori şi lălcuiiori. ad ică învăţători ai jud ecăţilor d um nezeieşti. dupâ ierarhi; şi de aici sc arata că Epistola s-asens despre preotul alungat şi ocărât de monah.

Prin mijlocirea l i lurgilor (diaconilor ). Notează căcci cc cer să afle dc la presbiteri cele dumnezeieşti nu

trebuie si o Iacă aceasta pnn ci. chiar de sunt monahi, ti prin mijloci rea d ia conilor şi ace as ta cân d va fi vremea potriv ită.

Prin ei - să fii. Precum am spus mai sus. în Ie ra rh ul bisericească, in capitolu l desp re sfinţirea m onah ală,monahilor li sc dâ schnna monahală prin preot.

Treapta. Despre treptele bisericeşti şi care e slujirea

monahilor. Câci pc ci îi numeşte terapeuţi. Acestea lespune Î11 Iera rh ia bisericea sc ă.Porţile altarului. Căci tera pe uţilor li s-a înc redin ţat

p â z î r e a p o r ţi lo r b is e r i c i i , c u m z ic e în Iera rh ia bisericească în cap itolul d espre slujirile sim ţitoare , puţindupâ inceputul capitolului.

Sfintelor perdele. Şi atunci existau perdele în jurulSfintei Mese.

,\ ic i nu a i cev a din cele cuvenite. No tează câ cel cesc apropie tari rânduială şi contrar sfintelor canoane deccle sfinte nu e crezul, nici câ ve de, nici câ aude, nici câare ceva din ele. deşi se atinge cu m âinile dc ele.

/I îndrăznit , fc pedepsit in general cu dreptate.

C ân d fă câ nd cineva cele m ai presus de treapta lui . C hia r de facc ccle cuv enite, dac â nu ţin de treapta şidem nitatea lui. trece peste ceea ce i este îngăduit.

D em o n ii - cân d recunoşteau (pe l isus) c u adevărat . Despre demonii care recunoşteau pe lisus ca Dumnezeu.

D a re de re sp in s. E respins (f.KKtpuKTOC) ca m an oral învăţăturii despre Du m nez eu tot ccl străin de episcopa t.

Şi Ma riam s-a um plut de lepră. Noteaza cauza pen-Iru care s-a u mp lut de lepră Ma riam, sora lui Moise.

Şi - asupra f i i lor tu i Sclievu. D em onii au sărit asuprafiilor lui Sc heva pen lru că. necrezân d în H ristos şi nc fiindhiro ton iţi (Fapt. 19.1-1). i-au ex orciza t, ceca c e nu le este

îngăduit decât numai exorciştilor. Aceasta se spune inl-aptele apostolilor.iXici cele drep te cu nevre dnicie. Notează ce spune:

Cu dreptate se săvârşeşte ccea cc e drept, cum zice Moise(cl . Deu t. I (>.20); şi nu e în găd uit a săvârşi cee a ce e dreptfără vrednicie. Vei citi despre ace asla şi în ccle u rmătoare.Mai pe latg le arată acestea Origcn in capitolul X alPlitnget ilor lui lerem ia.

S2

D ec i cu m zici . Un cuvânt spus ca din partea luiD em ofil cum nu tiehuie înv inuiţi preoţii neevlavioşi.

Eu î ţ i roi răspunde. Răspun s, la obiecţia desprelucrările preotului.

Şi să nu ( înţelegi) - în chip spaţial Pogorârile şitreptele înge reşti nu tre buie înţeles e spa ţial sau câ seapro pie spaţial de Du mn ezeu, ci du pâ capaci tateafiecăruia; câci D um nezeu nu e în spaţiu; deci nici Puterileimeligibilc (îngereşti).

P r i n n u m e l e l a i H r i s t o s , s i m b o a l e l o r . Adicăsăvârşirea Tainelor. Sunt în chipul lui Hristos, pentru câ

preoţii, fo losin du-se d c da ruri sau de sim bo ale, au treaptalui Hristos.

§3

D a r nu - tu i D em ofi l. Câci nu e permis. zice. luiDemofil . care c terapeut, sâ aducă învinuiri acestor

păcate .

275



Epistole

lar cele drepte Cc este a transm ite in mod drep i celedrepte şi ca îng erilor li s-a îmre dinla l ccea cc e drept.

D eci D em ofi l ■ p rin cuvânt. Adică Domolii sa-şi pe depse as că ne raţio nalila tea, m ânia şi pofta iubiri i Im dcstăpânire. D ar noiea za ca in toate e xistenţele se transm it

pnn ce le din lâ i cclor de al doilea cele ale dem nităţii lor.Sâ s tăpânească Sâ stăpân easc a, zice, raţiunea mâ nia

şi potta ; căci ace stea Mini cele inf erioa re: cât i în reţine realui se arată siăpanirca şi pu tere a raţiona lă, ca sa nu sefolosească simplu de ele. ci spre ceva folositor.

I eg iu itor de la D u m neze u . Numeşte pc dum nezeiescul Pavel.

\ lt apro bă - {in fr u n te a ) Biserici i. Din Epistola către Timotei.

§4

H M ăreş te - după vre dnic ie Notează ordinea vrednica de laudă a Bisericii, ca diaconii sâ îndrepte pemo nah i şi pe diaco ni presh iterii şi pe presbiteri episcopii:iar pc episco pi aposto lii şi urm aşii acestora, lar corc rtarc ain urmaşii apostoliloi o fac cei de aceeaşi treaptă.

Ş i ierarh ilor apostolii. Notează câ apostoli i şiurmaşii apostolilor suni mai mari ca episcopii; şi cafiecare trebuie sâ fie îndreptai de cel mai înalt. Iar urm aşiiapostolilor socotesc că suni patriarhii de acum.

.Vh şt iu cum să p lâ n g Noteaz ă amărăciune » sau maidegrabă co mp ătimirea Părintelui.

D e fa p t oare nu (s ocote şt i că ) - (a l lu i D um neze u ) Celui bun. De l'api de 1111 socoteşli că eşti pus de noiterapeut al ce lui bun . cu sigur.rnţa câ eşti sirâin şi nouă.şi imregii biserici. Dar notează câ in parohia marelui

Dionisie s-a greşit şi ca el insuşi l-a făcut pe Demofilmonah al Bisericii.Păc atul îndoit. Notează că numeşte păcat îndoit când

pacâtu in d, cin cva igno ră câ a păcătu it Acc as ta o sp un elorcmia, cum lămureşte in ccle urmatoare: Fiindcă tu

p m ă tu u de tIm tă ori . păia si ndti -M ă pe M in e. iz voru l vieţii (Ier. 2.1 ') şi cele următoare.

( a D ernojil (nu) socoteşte M ultă şi m are esiemâng âierea com pătimiioare pentru păcătoşi.

D ar să vârş itorul în cepăto r a l s fi n ţe n ie i Arată peDomnul că nu porunceşte celc asemenea celor lacute deDemofil.

Prin aceasta de cei păcătoşi. C\h l p ăta t n-a făcut,

nit t nu s-a ttjlat vicleşug in g ura im: o spune aceaslaApostolul (I Peiru 2.22). Cu aceasla consună: D es părţ it de ce i pă că toş i f tm t i ş t mai înal t decâ t cer un ic iF.vr. 7.2h).

II în dre ptă ţe şt e să se bucure de (d aru ri le ) sa le Adică de iubirea sa de oameni şi nu de Întuneric şi

pedea psăCăci şi celor cc (n-au crezut) in FI. Aceasta se afli

in Ev anghelia dupa Luca.

§3

D ec is ă nu fu cem acea sta. C ăci n u avem . Sâ ai multe bunătăţi. Pânm c mult com păti m itor.

Căci ş i preadumn ezeiescul . Notează câ numeşte pcucenicii Domnului nepârtâşi de Duhul Sfânt când cer săardă cu foc pe Sam ariteni. cum aflăm în Ev anghe lie. Dar

cum spune D omn ul către ci: N u şt iţ i a i c ăru i d tth sunte ţi (Luc. 9, 55). Poale a spus-o ace asta arătând cărui har auales sâ i slujească; dar poa te şi Părintele, priv ind la acestdar desăvârşii pc care l-au prinnL dupâ înviere, a spusaceasta, pentru câ s-a sens: Căci iniâ nu era Duh ul Sfânt,

pentru că h tu s încă nu fu se se slăvit (loan 7,39). larînvăţător în cele s finte il num eşte pe Ap ostolu l Pavel.

întrucât l-a hirotonii intru arhiereu al Biscncii din Atena,cum s a sens in sfintele Constituţii apostolice.i \ 'u tr ebuie sâ pedepse asc ă . Notează euvânlul frumos

şi folositor câ trebuie sâ fie învăţaţi şi nu pedepsiţi ccineştiutori, precum conducem şi pe orbi. nu-i pedepsim,

lar prin v a r a Koppi'K unii înţeleg tâmpla (xpo ratp ov . partea la te ra la ti fn o q ii n. trad.) alţii obrazul iai alţii o pane a cap ului {pupila, n irad.). Şi e pref erabil sa sc

sp ună KOpptţV d e câ t KpOCCMpOV. câci şi H om er o

numeşte KOpOT}\’ (în dia lec tu l ionic şi a tic vei Iu .n . Irad.).in acea sla pan e a cap ului a lovii D em ofil pe. cel ce sc

pocăia.

Cei ce caută. \rat âc â cci ce au ales sânedrepiâţeascâ,sâ facă bine, nu au şi făcut, cum au voii. Ii vădit că uneledin laptele hune nu sunt voite, iar altele din cele cene dre ptăţesc se fac din nepu tinţa.

Sâ nedreptăţească No tează că unii voiesc sâ uime zece lor ce ned rcplâţcsc, alţii celo r ce fac bine. ch iar dac â nuIrec în faptă ccle ce le-au voit

Şi aici şi acolo. Drep ţii suni urmaşii sau un nâ toriiîngerilor şi împreună călători cu ei nu numai în veaculviilor, ci şi în viaţa de acum

Cea m ai mare dintre toate bun ătăţile. Cea mai maredintre loale bunătăţile e a fi pu rurea cu Du mnezeu.

Şi aici ş i după moarte. Păcătoşii se pedepsesc şi in

viaţa ac easta şi în cea viitoa re, fiind o sân diţi îm preu nă cudem onii de căire patimile proprii pe carc le-au ales.

Iţ i vo i am in ti . Noieaza că e vorba dc vederea Sfâ ntului Carp. plina de toată frica şi mângâierea.

§6

A j u n i cândva 0 povestire frumoasa, că nu irebuie blestemaţi păcăto şii, chia r dacâ păcătuiesc îm potr iv a luiDumnezeu, fă seama deci la istoria care desene milancg iăilă a Do mn ului nostru lisus H ristos şi despre cci ccsc pocăiesc. Vorbe şte însă şi de sfinţenia d um nez eiescu lui Carp Acest Carp e cel dc care am inteşte A postolul îna doua Fpistolă către Timotei (4.13).

In vre m ea (sf in te lo r ) rugă ciuni predesărârşi toare.

I ’r cdes ăvâ r şi toa r e ( J l p o t f X c î a ţ) num eau A l e ruen iirugăciuni l e nu nţi lor după jer t f e : câc i nu m eau nu nta

sfârşitul (TeXcx;). ca desăv ârşind c ele ale vie ţii: acea slase arată din rnulte piese de lealru ale poeţilor. D cciaveau nunta ca taină. Şi ziceau câ rugăciunile sunt

an terioare desăvâ rşirii şi iniţierii (J tp o u 'A tC cc B ai şi

J ipo nu X ctoG ai ) şi oarecum c urâţind spre pregăt ir ea pe n lr u ta in a, cum z ic e C ra ti n o s în d ram a Pylea . Mai

ales n um eau taine sfârşii urile şi cere m on iile (nun ţile)(TeAv| şi TcXexaq) vreunora din zeii lor mincinoşi,ca desăvârşind şi ducând la desăvârşire pe cci ce le p rim eau . Dec i mare le D ionis ie . num m d ceea ce se numea în chip necredincios la Elini taină a adevărului, a

2 7 6



u v es ele In m od p articular, ca cc ic in carc ea sau dohandea im fiu, iar ajtde emu

mun ţi public, cucele în care se proclama

e pri >\ i ica vesel Li (1lAotpi CtC) p ublice , Ş i e sa se poailc doliu, dai sc săvârşeau şi fe publice in fiecare zi şi Lei ce jeleau

u spectacolele ş i petreceau în ospeţe

mite zi le din celc ve sele f ’IÂap iaiC) . La lel de 71 veselii f'lÔtpfaiţ) o sărbătoare

a maicii zeilor lor, mai bine zis a dee Demofil în scrierea Despre jertfele şi w / j i.

gă A d ică pâ nă \ a dura viaţa prezen ta, ori i de Dumnezeu irebuie să sfătuiască

ci raiadţi ţ i sa-t atrasa la cunoaşierca

ede noiatî aceasta; câci uni i spun din rarul . lo losindu-se de spuâ Aposiolu-

e ointii ertnt după prima şi a dr.’iw -I [Ti i 3 ,10); ei nu înţeleg sensul celor

ai a les din spu sele următoare. C ic i nueveni tă oco l irea , dupâ in iă ia ţ i a doua

ce învaţă se holaraşle să- l ocolească pe

acela se îltcn ţi ne contrar; d ar o ascu nd e

du se pe sine Inskişi. Căci e vădit câ

i li sc d esc op eră ţi sun ea celo r c e vin la

.Or tiiia ţi a datui sfătuite, au înţeles că

uri Vechiului ţ i Noului Testament .nuia in act‘a 0 r e n u N o tea /ă că tradiţ ia

at c an oan ele psal mod ieri lor d c noapte.burării. Particula negativă nu trebuie

usa in riftirn rnfbui-fii-ii, pe m m că nici m ult. fi India i! întrerupea m ereu , niei nu

rării. pentru că se întrerupea somnul.Dumnezeu - ca prin ir-un fulg er. Ful-

care de sus în jo s în spirală a acru iui rde, de aceea se zice ţj i că consumă, cu clttp omenesc. Notează că îngeri i

m e n e s c .urele lor N o t e a z ă HeAiatumiciti de sub eea cc arau uşurătatea vuu)ţei;căd dacă

ii căzut.Notează cum diavolul arunca pe oameni l mai din a Iar a, pe care aici il n um eş te

roa pă fără fun d, l ie rătăcind u- i . f ie

cei ce ascultă ric el , Se întâmplă uneori

a om nu u . A i întins mâna. A d icâ m âna tui CarpSă uit (păcâtuiască) alţi (oameni)

răstignească: D om nu l vorbe şte d c QlTfj. Buni .jî de oam eni iubitori. Observ

declari pe îngeri buni ş i de oameni iubit

Epistola IX

i \

Tit. A ccs i Sfânt Ti t esLe un uc en ic al Al-a pus ţ i episcop al Cretei , cum spunene zeiescu lui Pa ve l scr i să către Tit.

tn Teologia simbolică. Arata ce cup

siw hiilid i a m arelui D i on inie,Sc întipăreşte. Ia form ă fârtojiopôtcî

(Evcx7iofj.d£otaGai Kaî Gjj.paX.eTv) ccdin Jucrarca pictorilor care, luând scxu grav e sc icoa n ele. lai părinţi ai înţclcn u m e l e p e p ro or oc i.

Câci privindu-le astfel, rom cunoaşVom amoaşie 1:11veneraţie In loc de ni-

n-învie, il vom cim ti , îl vom admira, vom lreicritor la Sfânta 33 închinata Treime avieţii 1 r vâr ah în El însuşi şi suit uimi în Siarată pnn aceasia şi dc-o filnţiinea şi monTiciJiiL'a ce Mă în Ea; aşa spune şi Grjgprima scriere despre Fiul şi în a doua dnotează şi spitsa: Pururea privindu-se peaceasta despre Slanta Treime.

Câci cete din afară. Adică ale Închip

larcuvâm u! t 'fîM OTloar^Je în toc d e m iş în ţelesu l lu i in afară >e deduce din sen

t'n pântece a! tui Dumnezeu, năDin pântcceic lu i Dumnezeu ic refera

înainte de (uveafiir (P s. 10 9. .1). Iar cureferă la Cuvânt bun scos-tt imwti meaflarea respirată (suflată) se rct'erfi ta;

Şi fh rea) ştirii lui (Ps, 32 .fi) . h r sânu l, Ja care este in sânul 'Tatâl ui {lo an [. 18), Insau dup ă chipu l plan telor se referă la pn2,7) . Din rădăcina e pentru spusa; Ca oridicau Fiul Meu (cf . Is. 53.2) . Prin spuod iâslt Tacob (cf . Is. 27.6 ) se înţe leg e



Epistole

(Ps.35.9) şi cele apropiaic.în ce priveşte (proniile) inteligibile. Ele arata proni-

i le. ca de exem plu: Ca un vultur va ucoperi cuibul său (Deut. 32.11) şi celelalte. Sau darurile, dc exemplu: Tu deschizi mânu la (Ps. 144,16) şi: Cel ce dă hrană la toi trupul (Ps. 135.25); câci ace asta este şi mai m ult un semnal providenlei. Sau: arătările, pentru câ s-a făcut văzutîn chip de om sfinţilor din V echiul Testame nt (Fac. ÎS)şi ca Duhul Sfânt în chip de porumb. Dar providenja scarata şi în pedepsirea celor necredincioşi: câci s-a spus

pr in pro o ro c: Şi va Ji lo r ca pan tera fi ca pardonul (Osca13,7). lar puterile lut Ic reprezintă ochii şt numele altormedulare trupeşti. Iar între celc proprii (lui Dumnezeu)este şi neimblânzirca. cum se spune la Am os (Amos. 7).Câci e propriu firii dumnezeieşti a nu patimi şi a nu seîmblânz i, dup â cum şi a pierde deprinderile rele. prccums-a zis: Dum neze ul nostru esie foc pierzător (mistuitor) (Deut. 4 ,24). Iar celela lte înţelesu ri ale celo r spuse suntvădite cclor iubitori dc ostene ala. Ş i înţeleg erea m ai înaltăşi alegorică a lor nu e nepotrivita cu ele. Dar se pot

înjclcgc prin ele şi sco pu rile şi sta bilite i le. ca ne schini- ba rea şi nc pr cfa ccre a fir ii dum neze ieşti, care se în chipu-icsc prin pietrele de la temelie. Iar procesiunile şideosebirile arată răspând irea bun ătăţilor existente în modfiresc in El. ca în pilda crinului ce răspândeşte hunamireasm ă, din care pricin ă i sc şi spune floarea câ mpulu i

şi c rinul văilor (Cân t. 2 .1). Iar unirile trebu ie înţelese caîntoarcerea spre El şi legătura cu El a făpturilor, motiv pe ntru ca rc c indicai şi ca pia tra din cap ul ungh iu lu i, ia r podoabele femin ine, pom enite la lsaia . de sc riu bogăţiaatotfeluriti a p rovide nţei dumn ezeieşti (cf. Is. 3.18-24).Iar smirna, a ram a şi fildeşul trebuie înţelese ca p rov iden ţăcarc reface sau ca puterea deosebitoare şi purificatoare.Dar se descriu şi cele p rin carc sc înarmea ză cineva, larele închipuiesc pu terea ca re pierde şi desfiinţează celecontrare. Iar la armătura puternică sc referă poate şispusa: în veşmânt aur i t (Ps. 44,11) şi: încinge sabia Ta

pest e m ijlo cul Tău. Pute rn ic e (Ps. 44,4). Câci sabia earm a aspră, cum istoriseşte Pilarh. La fel este un meşterfăurar tot cel ce lucrează prin foc.

/ . o ospeţe. Sun i ospe(C ca în Evang helic (cf. Luc. 15).câ nd se laic viţelul ce l gra s şi ce lelaltc pen lru fiul risipitor.

D e m u lt e fe lu r i ş i in dir ec te . Vorbeşte despre neîm- plinirea făgăduin (e lo i. în trucât cele prezise nu sc văddu se la liniă-, de pildă, ca să arătăm p uţine d in c elc m ulte,

spusa către laco h: T ă i e d om n a l fr a te lu i lău (Fac. 27.29)şi cele despre rămânerea la împâra(ie a sământii luiDavid , prezicere care nu ma i la arătare nu s-a împlinit, darnicidecum în înţelesul ei adevărat. Câci ceea ce s-afăgăduit lui lacob despre domnia lui şi a cclor dinsămânţa lui s-a împlinit in sens înalt în Hristos, ca şifăgăduinţele către Avrau m d espre stăpânirea p ămân tuluişi desp re binecu vân tarea nea m urilor in cl. Iar făgăduinţacătre David sc referă num ai la H ristos. I.a fel şi celc ccpar sp use despre Solo m on in Psa lm ul 44. Deci făgăduin ţele a cestea, avân d înţelesu ri diferite, le-a num ii dcmulte feluri, dar nu ca pc unele menite sâ sc abată de laadevăr, ci ca ccle c e v or descope ri ceea ce se aştepta cuadevărat. (Despre Cântarea Cântărilor, câ e sfântă dupâaceşti sfinţi; căci T eod or dc M opsuesiia a calom nial-ofoarte neb uneşte).

For m e com puse . F orme com puse nu meşte celc cc se

fac în mod simbolic mai presus de ele insele, mai presusdc a fi înţelese aşa cu m a par şi sunt preze ntate simp lu înscris; câci nu se dau drept chipuri ci numai acoperământşi chip al înţeles urilor şi ved erilor m ai adân ci. D ar aceastao spu ne p entru câ sim boalclc nu au fost înţelese de ceiincapabili ca forme compuse lainice mai presus de eleînsele; o spun e, ca sâ nu se co nside re ce lc din faţa lorde mn e dc d ispreţuit.

V n a - negrăită. E 'înţeleasă prin ca tradijia n eg răităşi tainică a Scripturii, com unica tă simbolic, ca un a ce seex prim ă prin simb oale: da r ca e şi sâvârşitoare a sfinţirii

(TEXeattKfiv). ca una cc predă actcle sfin|i loarc aleTa inelor p rintr-o tradiţie sim ţitoare. A cest c ontinui negrăit e împletii cu cuv ântul, care prin simb olul ex primabile un it cu co nţinu tul ne grăit şi tainic. Câci în simb ol îşigăseşte o u mb ră adevărul necun oscut p ublic, ca în pascalegii. Pasca adevărată, precum s-a spus: Triştele nostru

H ri stos. s-a jert fi t pentr u noi (1 Cor. 5,7).la r o altă parte a tradiţiei teolog ice (scrip turistice )csie

arătată şi cunoscută nu prin simboale; pc aceasta o

nu m eşte şi iubitoare dc în ţelep ciun e şi dov editoa re. Eaeste ce a carc nc p redă învăţăturile mo rale natu rale şi celedc făptuit ale creaţiei. Ac easta are o putere convin gătoarema i vădită şi un ad evăr m ai strâns leg at cu cele ce le spun ;

pr in acc as ta este m ai doveditoare . L atu ra sim bolică nuare puterea de-a convinge, ci o lucrare nevăzută şi eficientă care întăreşte sufletele tainice şi contemplative

prin ghic ituri ta in ice sa u sim bolice şi le în te m eiază inHristos prin tainele învâ|atc nu prin cuvâ nt, ci prin tăcereşi prin ele luminează mintea prin descoperirea unor iluminări ale iui Dum neze u sp re înţelegere a tainelor ne-grăile. D eci no tează câ tradiţia teolog ică (a Scripturilor)esie înd oită (dublă) şi ia scam a cu m şi carc este.

Şi u na s imbol icâ. Sim bo lică şi săvârşit oare d c sfinţirec c ea care sc săvârşeşte pnn simb oale. ca cele ale cultuluidin Lege şi ca Tain ele sfintelor lucrări lainice ale noastre;da r ale noastre sunt m ai înalte şi ma i duhov niceşti. Iar ceaiubitoare d c înţelepciun e şi dov editoare prin înţelegereafăpturilor şi a unor iconomii dumnezeieşti şi a tâlcuiriicontem plative a cclor spuse despre D umnezeu, sc spunedirect în Scripturi.

Conv i nge ş i l eagă . Conv i nge ş i l eagâ punândad ev ărul ca o legătură şi pec ete pe cele sp use şi îl facccrezut celor ce ascul tă. Iar prezentarea s imbol ică î iface pe cci credincioşi famil iar i lui Dumnezeu pr in

cele săvârşi te, pr in depr inderea făptui toare şi pr inch ipu r i , pc carc le-a n um it şi iniţier i ne învâ ţate

(â5i6dKTOuq liuaxaycoyiaţ).Sau ai tradiţiei legii . N u nu m ai trad iţia legii, ci şi

săvârşirea sfintelor Tain e a fost legată de simbo ale. Şinu e de m irare, odată cc şi îngerii ne aduc tainele dum nezeieşti prin ghicituri . Şi însuşi Domnul sc aratăînvăţându-nc despre D um nezeu in parabole.

Din tradiţia învăţăturilor de spre Dum nezeu : una estenegrăită si lainică, carc e simbolică şi sfintiloare şi lucrătoare; iar alta e a rătată şi cuno scută, care e iubitoaredc înţelepciun e şi do ved itoare şi convingătoare.

D e la sim boale le . Prima lucrează prin simbolicănaturală, a d oua ne-a predai învăţăturile nep rihănite înScripturi.

Prin ghicituri . Prin ghicituri, cum face îngerul din Z a h a n a (cf. Zah. 3). carc dâ chipul lui lisus losedcc şi



Epistole

îmbrăcămintea lui şi vorbeşte despre El: şi Gavriil laDaniel carc istoriseşte cele despre Hristos, spunând cciclainice referitoa re la El: şi altele ca acestea. Ia r lucrătoareale cclor du mn ezeieşti nume şte sau pe celc cc fac pe om ulcc se împărtăşeşte de ele Dumnezeu sau pe cele lucratede Dumnezeu.

Prin chipul celor de pe masă Prin cele ale mesei

(tpane^COOlV) numeşte Tainele săvârşite pc SfântaMasă prin binecuvântarea pâinii şi a poiirului. Darnoieaza câ şi Vechiul Testament şi cel Nou ne predămulte prin simboale; şi penlru cc.

Viaţa omului. Soco tesc ca cl a num it viaţa omuluineîmpârţitâ întâi pen tru lucrarea corpo rala a sufletului, j l doilea penlru com plexitate a şi multel e pâ rjt al e tr upului. Pliveşte căi dc minunai redă ccle ale sufletului.Vorbind de ndmpârtirca sufletului, o numeşte parteancp âlim iloare: iar .tccasia esie ccea cc c m ai subţire iniurtei şi. cum ar zice cineva , floarea lui, care este mintea,din care răsare şi puterea raionala; prin minte sufletul eţi înjelegator; în m inte se vâd în m od cu nosc ător tainele

simple şi oarecum dezvelite, fara simboale. Iar parteaîmpărţită a lui este cee a cc nu me şlc şi partea p atimilo arc(pasiva şi pătimaşa), iar ace asta putere a sufletului c unitacu sim ţurile prin d uh ul, ca rc e la mijlocul sufletulu i şitrup ului; în du h a u tem elia pu terile simţirii şi aleînţelege rilor cuno scătoare prin gând ire. Accasta este partea patim iloar c a su fl etu lu i. în trucât su fle tul c m ânat p n n sim ţire spre îm pâlim ir ea lu i de celc se nsibile.Aceasta parte a sufletului, putem spune ca nu e c urata camintea, nici nu poate co ntem pla cele dum nezeieşti şi ccleştiute şi inteligibile in m od nemijlocit, ci are nevoie deceva mai îngroşat, de o călăuză spre cele simple şi ne-trupeşli, lucru pe carc îl împlinesc simboalele ce condu c

prin ce lc îm părţite, adică pr in ce le sensibile şi văzu te.Ş i p a r t e a n e p ă t i m i to a r e a s u f l e t u l u i P a r t e a

ne pâtim itoare a sufletu lui esie cea înţeleg ătoare, nu totalnepartaşa dc pătimire (de pa sivitate), ci ncavând pornirileîn afara pătimirii. întrucât trupu l cade sub m ulte înrâuririrele, pc carc sufletul nu le suporta fârâ propria voire.Paitca pa timitoaie a sufletului e cea care percep e celc dina fara prin sim ţuri; ci au sp us că s-au pred ai în mo d trupesc

pr in sim boale ccle d um nezeieşti, pn n care su ntem ridicaţila \ ederea celor ncm ateriale.

In m o d c la r în văţă tu ra desp re D u m n ezeu (S criptura). Şi cci ce aud învăţătura cla ri şi goala dc acope -

râminie despre Dumnezeu îşi întipăresc in ei unelech ipuri spre înţeleg ere, călăuzin d prin ele pe ascu ltători. A ltfe l teolog ia clara c. dc pildâ: S-a arătat Domn ul luiAv raam sau lui Moise şi: A : is D om nul (leş. 7): şi: A fo st cuvântul Dom nului către pn ioro c (Ier. 47,1) şi cele asemenea. lar d a ri e când nu sc aratâ Domnu l prin simboalefigurate. Iar l 'omiâ figurată e vederea evlavioasă pe careo p niitim prin astfel dc spuse, p otrivite firii dum nezeieşti.

Un chip oarecare • spre înţelegerea. Precum prin pom i dum nezeie scul A ta nas ie în făţişea ză ipostasu nleînc hin ate i Treim i şi ccilalţî sfinţi din a ltele. D ar şi cre aţialumii a fosl produsa ca un fel de simboale ale cclornevăzute ale lui Dumnezeu.

§2

Precum z ice • Pavel . Apostolul zice aşa: Cele

nevăzute a le tui . veşnica lui putere, in făp tur i se vâd (Rom. 1.20). lar Hristos (câci pe acesta î l numeşteCuvântul adevărat), zice: D aci i v-am spus w u t 1 cele

păm ânte şti şi nu le cre deţi , cum veţ i cre de de vă voi sp une vouă ceie cereşti? ( loan 3 .12) şi toate cele ca acestea.

De aceea te ologii. în mo d c uv enit şi legiuit aratâ ca priveşte bucuria c elo r c c fac cele bune şi chinul şi osâ ndacelo r cc pacatuicsc. Iar sfaturile şi îndem nurile cc ferescde relele viitoare Ic numeşte purificatoare şi neprihănite,lar om eneşti şi m ijlocii. întrebările interesate, ca d e pildâ:Un de este fratele tău? (Fac. 4.9); şi: Po gorând roi vedea

IFac. 18,21); şi: D om nul cerc ete ază p e c e l d re p t ft p e ceI necredincios (Ps. 10.5). A cestea suni la mijloc între cclece îi convin lui Dumnezeu şi între cele cc apar cu toiulnecuvcnite. ad ică asemen ea fiarelor şi m aterii lor neînsuf leţi te. Iar făcute m ai p resu s dc lum e şi în chipdexâvâ rşitor. nu me şte pe cele făcute în c hip de sâvârşilor.

potr iv it cuvântu lu i şi singure i voin ic a lu i D um ne ze u.I .egi vâzuie. ca cca ca re scuza o fecioara violata în pustieşi ccle asemenea. Iar rânduieli nevăzute ca cea caie

spune: L-a m iu bit pe ta cob . u ir p e E sa u l-am urât şi alteleca aceasla (Rom. 9.13). Părintele le-a prezentai in mulicfeluri , penlru că pc unele Scripturaje-a predai în modsimbolic, pe altele în chip neprihănit şi mai presus dclume.

în m o d p o tr iv it ce tă ţi i. O parte a fiiosofiei este practică,o a lta con templativa. Ş i o parte a celei practice (făptuitoare)este obşteasca, care sc n um eşte şi soc ială (cetăţenească), cacca legiuitoare, iar alia individuală, ca cca etică. Iar lamijlocul celei practice este ceaeco nom icâ: iar o pan e aceleicontemplative esie cca naturală, care cunoaşte prin celesensibile şi sd iimb âio arc. care esie şi cosm ologică; iar ceavâzăloare (intuitivă) şi teo logică con temp lă ccle inteligibile

şi eterne, lar la mijlocul celei con tem plative este cea carecunoaşte ccle eteme şi sensibile, carc este astronomici şimatematica. De aceasta nu vorbeşte Scriptura, iar Evreii oau în D eute nm om .

N u o istorie sim plă. Ccle spuse in Scriptură în modsimbolic sau istoric nu descriu o istorie sim plă, ci o desăvârşirea vieţii. Iar desăvârşire a vieţii zice câcs te scopul sfinţilor, careeste ca pnn Scripturi s â se desăvârşească cci ce sunt învăţaţispre viata veşnică, lar accasta o urmăreşte în mod necesarînţelesul îna lt şi alegoric al ei.

i 'd venim în m od sfinţi t . Serie a trece (5ia(3a(vE lV).

în loc dc a pătrunde (8ia(îdAAe iV). A ccasia înseamnă a

pătrunde şi a intra sa u a ajunge în lâ unirul lucru lu i. Aşazicc şi Diogenian.

Lum in ile m a i presus de f ii n ţă . L um ini mai presus defiinţă, inteligibile şi dum ne zeie şti nu m eşte pe atomepri-hâ nita şi Preasfânta T reime. Iar inteligibili. îngerii supe riori. Deosebirea acestora am arâtal-o deplin în scrierea

D esp re num ir ile dum nez eie şt i. D es pre p ro nii le - lu i in te lig ib ile Desp re providenje

vorbeşte ca în Evanghelii: Foc am veni t să arunc pe păm ân t (l.uc. 12.49). Despre cuvinte, ca la icremia: Nu sunt cu vintele Mele aşa ca focul, zice Dt mutul (Ier. 23.29).Chipul focului trebuie înţeles dccialtfcl refcrilorlaD um -nezeu şi altfel referitor la ccic inteligibile, la îngeri adică

şi la providen(clc şi cuvintele lui Dumnezeu.Când (expr imă) cauza. Chipul focului în sens de

cauza se refera la cuvintele Domnului; iar in sens deexistentă, la Dumnezeu; iar în sens dc împărtăşire, la

27 9



Epistole

îngeri. Iar în sens de cauză e deosebii dc cel în sens dcîm părtăşire; prim ul aralâ fiinţa care e ste prin ca îns ăţi,având adaos ch ipul dum nezeiesc, carc este al îngerilor,lar ceea cc exista este cuvântul d umne zeiesc, ce prov inedin Dumnezeu.

Precum şi înţelegerea acestora. Chipurile sc referila subiecte (sub stanţe). chiar d acă sun t identice.

Cercetarea (celor propuse) - de voi. A venii sprecorectare ţi tema d in Proverbe despre înţeles ul hran ei.

S3

I m cea l ichidă. Noieaza câ a numii hr ăni şi băutu rilichidă.

Pa haru l • rotund. înţeles ul pa ha rulu i şi al rotunjim iilui.

Fără început ţi fă ră sfârş ii . Declară providenţa luiDumnezeu f i r i începui , nu pentru câ le-a prccugetalînccpând s i existe deo daiâ cu lucrurile, dupâ a cei l ipsiţidc minte care spu n: o dată cu Dum nezeu suni (oaie; ci

pcm ru c i şi în a in te de-a fi fo sl l'âcu ie lu cru ri le de câlreD um neze u, (ex istenţele), au fosl ideile sau modelele loradică clemele lor înţelesuri (de care am spus în scrierea

D es pre num ir ile dum neze ie şt i c i dumne zeiescul Pavelle-a num it pred eterm inări) şi câ în ideile şi înţelesu rileacestea ale lui Dum nezeu era u pref igu rate ccle ce vorli adu se la ex is tenţă; şi c i pro viden ţa lui Du m neze uu preex is tat f i r i de înce pu i înt regi i creaţiuni . C âci aapa rţinui pro niei lui Du m nezeu sau cuge tăr ii lui. 'inter ioare sâ v oiascâ s i pr o d uc i creaţia, ca împl inirea bu nilâţii lui înainte cugetătoare (proniatoare). Caurm are, pro viden ţa (pro nia) c declarată şi fura sfârşit, cacca care va fi cu îngerii nemurilori şi cu noi. carc vom fi

fâcuji nemuritori, şi va fi loate celc bune pentru noi.înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă. Arată ce în

seamnă câ înţelepciunea şi-a zidii sieşi casă şi in ca preg ăte şte ce lc cc le -a sp us şi sunt în afa ra ei şi în c a.

Este in loate. Despre aceasla s-a vorbii în scrierea D es pre num ir ile dum neze ie şt i, cum stă şi se mişcâ. D arnoieaza câ nume şte propriu-zis pc Dum nezeu.

î n S ine pr in depăşi rea . Şi în acestca se aratâ prin depăşire câ nu trebuie sâ înţelegem ceea cc se spu ne cao p rivaţiun e şi ine xiste nţi.

Ş i s tând Aici mi sc pare c i explică ce este casa

(COTlOt). adicâ;</m<i;i<>;r« cu m es te; câci in g rec eşte casă

(EOTÎOO es te dc la s tând (Ecm) . N ic id ecum în a fa ră de S in e . De oarece a înţeles prin

cuvântul stând pe r s eve r en ţa i n n es ch i m bar c . i a rnujcându-se cu r efer i r e l a providenţă, t r ebuie sâadăugăm in întregime, ca s i se înţeleagă cum se cuvine.Câci nici nu sta in întregime, ca şi când nu s-ar m işca prin

providen ţă, nici nu sc m işca în în tregim e, ca şi când s-a rmu ta din persev erenţa sa. Altf el : a spune câ Dumnezeuşi stil, şi se şi mişei? pururea, ari lând lucrarea lui provide nţiali în p erseveren ţa. Sau ch iar a spune câ nici nu stă. mvt iu i se mişcă aralâ perseverenţa lui în providenţă.Toate cele dc aici le-a explicai dc multe ori în scricrea D esp re num ir ile dum nez eie şt i.

§4

H rana ta re . Care e hrana tare şi care cca lichidă.

H rana tare e desăvârşirea d urabilă.Puternică, uni tară. Sp une câ cuno ştinţa unitară şi

neîmpârţitâ despre Du mn ezeu nu îm parte în cuvintele eim intea in înţelesurile ma teriale, ci îl facc sâ cug ctc într-unm od unitar firea dum nezeiască m ai presus dc fire şi denea prop ial - pc ccl ce arc sim ţurile omu lui lăuntric de

prinse pentru ace as ta .Ş i împărţite. Socotesc câ in general aceasta implică

în sine curgerea şi ccic următoare.Călăuzind. Câci nu într-un singur fel. ci în multe şi

variate feluri ştim sâ con du cem pc cei pc care îi învăţămspre desăvârşirea cu noştinţei lui Du mn ezeu . (Adicâ pen tru ee aseamănă cele dumnezeieşti cu rouă, cu apa, culaptele, cu vinul şi mierea).

L e dăru ie şt e - celo r ce se apro pie . Spune ce aratâsimboalele.

A se ospăta cu adevărul. Notează c i Părintele derivâ

num ele grecesc dc ospăţ (e ix B x ia ţl de la bine (£$) şi afi (Exeiv).

Făcătoare de viaţă ş i hrăni toare de co p i i . A hrăni

tinerii buni. Aceasta (XODpOTpotpoq) c din Homer; câciK op oţ Înseam nă tânăr iar prin ad ăuga rea lui U devine

Koupoq; de aceea se spune K ou po tfxxp oţ. hrânitoarcde copii.

§5

Se s pune că - D um nez eu - se îmb ată Notează cumse spune c i D um nezeu se îmb ată şi de la cine vine beţianoastră; şi în ce sens vorbeşte despre extaz (ieşire) laDumnezeu.

F i i n d - pest e pu ti n ţa de a f i în ţe le s Dumnezeu c

ma i pres us dc -a înţeleg e şi de -a II înţeles, ca şi deasu pralui a f i .

îmb ătat ş i totodată. Notează cum sc spune în modconcentrat câ de Dumnezeu se zice câ e îmbătat şi ieşitdin sine (in extaz).

N e vo m îm părtăşi î i n ace laş i m od Aratâ carc suntcin elc sau os pc ţcle în îm părăţia cerurilor.

A şe zarea . Aratâ câ a şezarea în împărăţia ceruriloreste od ihna şi viaţa fârâ lipsu ri şi ccle următoare.

Veselia. P r in v e s e l i e s a u b u n ă c u g c i a r c

(E w pp ov eîv; căci aceaslacs lc veselia: E\xppoouv T|) . seînţeleg e cu ad evărat lisus.

§6

S o m n u l î n s e n s b u n . Aralâ cum a înţeles dupâDum nezeu, somnul şi pr ivegherea.

Teologie simbolică. Notează cc cuprinde Teologia simbolică. în ea s-a tratat mai pe larg despre acestechipuri.

Epistola X

Epistola. Epistola este dem nă dc vechimea sfântă şide ucenicul pe care î l iubea l i sus . mâr iur is indu- imulţum irea. Sc po ale dcduce din e a şi din Epistola VII către P olicarp. câ alunei când a scris-o marele Dionisieavea în jurul a W de ani. Câci în Epistola către sfântul Policarp spune câ aflându-se în cclalca Heliopolis din

280



Epistole

Egipl. a văzut o edipsâ a soarelui în vremea crucii luiHristos. care a avu t loc în al 18-lea an al împărăţiei luiTibcriu; câci in al 15-lea an şi-a început propovă-duirea Dom nul l isus. cum se uraţi în E vanghelia dupâLuca. Ş i propov ăduind trei ani şi puline luni. Dom nul şiDumnezeul nostru pătimeşte de bună voie. deci în al18-lea an al luiT iber iu. Iar Tibcriu a impârâ[i! 2 } d e ani.

încât de la patima m ântuitoare p ână la moartea lui Tibe riuau trecui cinci ani. Iar sfântul Evanghelist loan a fostexilai in insula Patmos. una din insulele Cyclade. înultimul an al împărăţiei lui Do m i|ian. Iar acesta a îm

părăţii 15 ani şi 5 lu ni. D ec i de la anul 18 al lu i T ib criu ,când a fost eclipsa, până la moartea lui Domitian sunt64 de ani şi 7 luni . Şi presupunem câ dumnezeiesculDionis ie. când a văzut cele din v remea cruci i D omn uluiavea 25 de ani. încâl soco tesc că toţi anii ce-i avea pân ăla scrisoarea câtre Policarp au pulul l i 90. Dc exilul

preasfântu lu i lo an în vre m ea lui Dom i(ia n pom eneşte şilrineu în cartea III şi V. a scrierii Contra e rezii lor . undea însemnat şi timpul. Dar şi Clement al Alexandriei în

scrierea: Cure boqal se va mam ut !Câ ci nici in veacurile. Notează câ nu Dumnezeu e

cauza separării păcătoşilor în latura de-a stânga, ci păcăto şii în şişi su nt ca uzele d esp ărţir ii , desp ârt in du-s e cudesăvârşire pc ci dc Dum nezeu.

Ş i fn num e l e l u i D um nez eu . Numele lui Dumnezeuînseamnă sau a face ei totdeauna loaic în numele luiDumnezeu, sau câ cei ce se numesc din Dumnezeu saudin H ristos. vieţuind asem ene a lui. se num esc şi ei du m nezei.

Soarele Evang hel iei. Numeşte cu dreptate soare alEvangheliei pe acest dumnezeiesc loan. Deci zice: Câ

cu învinuindu-i şi ocărându-i pe cei ce tc-au închis pctine, soarele E vang helici intr-un loc. mă rog sâ le vadăşi sâ alerge la t ine. ca sâ se mântuiască luminându-se.Căci precum şi-a pierdui mintea cel ce socoteşte sâînchidă soarele acesta într-un loc, aşa şi accştia şi-au p ie rd u i m in te a s o c o ti n d s â m â rg in c a s c â lu m in aEvangheliei împreu nă cu t ine în insula Patmos.

l ar pe noi n imic cont rar , in loc dc nici f i ind tu departe. D ar notează câ ma rele Dion isie a şi prooroc it ,spunând clar câ D umn ezeu i -a descop er i t ca şi s fântuluiloan câ in sc urt l iinp v a fi eliberat din exilul in Patm os:cce a ce s-a şi întâm plat. Câ ci precum am spus. în scurt

t im p du pâ a ceea . în u l tim ul an a l îm părăţie i lu iDomct ian a fos t a lungat d in Patmos . pomindu-sc

prigoana lu i D om etian: apoi în ju ru l m orţii îm păr a tu lui. loan, cel mai m arc Ev anghel is t , vede dum nezeiascaApocalipsâ.



NOTE

la

EPISTO LE

Epistola I

275. Lum ina cu no ştinţa lucrurilor create ne ascundeîntunericul sau misterul în carc ne intălnim cu Dum

nezeu. Lum ina aceasta nc priveazâ de trăirea cxpericnieine cunoa şterii lui Du mne zeu. întunericul lainei lui supra-lumin oasc e acoperii de lum ina cun oaşieni lucrurilor. Cucât cun oaşieni mai puţin lucrurilc sau ne d im seam a dcneex istenţa lor rea li, ca cele ce au o existenţă nes igu ri,lips iţi de fermitate, cu atât cun oaştem nuu m ult pc Ccl cceste cu adevărat, susţinându-le pc acestea. Pe D um nezeut'l cun oaştem când ne d in i scama câ e m ai presus de cclecunoscute.

Epistola II

276. Se face o deosebire intre Dumnezeu în Sineşi lucririle lui făcătoare dc bine şi înduinnezeitoare.Dum nezeu în Sine c mai presus de D umnezeu ca obârşiesau ca încep ui al bu nătăţii şi al îndum ne zeirii. D arurilece ni Ic co m un ici nc ajutâ sâ im itim pe Cel dc neimitatin Sine şi sâ ne îndu m nez eiţii, dar El ca ob ârşie a aceslordaruri r imâ nc de ncimitat şi ca Supradum nezcu. caci nu putem deven i obârşie a binelu i şi a în dum nezeir ii cumeste El. Noi ne indunuiezcim şi devenim buni prin îm părtăşire de daru ri le cc ni le com unic i; El în s i este pr inSine D umn ezeu şi bun, deci de o bun itate şi dumnezeirede ose biţi prin fiinţa dc cea d ob ân diţi dc noi. Noi ne

lacem buni şi nc îndumnezeim prin rela]ie cu El. pnndarurile bene vole ale lui. El esie Dum nezeu şi bun nu prinrelaţia cu ceva sau cu cineva deo sebit de El. Ş i trebuie s i(ie cineva care are bunâ talca şi e D um nezeu p rin Sine. caîncep ut al bu nătăţii şi îndum nez eirii dăruite nou ă. Nu enici o autoritate deosebiţi de El sau superioară carc-lînd eam nă la bine El e binele prin Sine. El e binelenerelativ. Avem aici o deosebire radicală, nepanteistâîntre Du mn ezeu şicrcaliu nc. Şi trebuie s i existe un asifcldc început firi de început al hunililii, iubirii, puterii şiunităţii luturor. Trebuie sâ lie o ex iste n ţi prin sjne. dcciatotputernica, care c binele prin sine. nem ărginit de nici

o auloritate . E spo ntan eitatea fe ric iţi şi abs olut liberă a binelu i, n e m ir g im ti şi n enu cşora ii de nici o d epen denţa.Puterea aceasta, nemărginiţi a unui bine în Sine. explicişi once bine in alic existenţe, in relaţia cu HI.

Epistola IU

277. Dumnezeu rimâne mister şi dupâ întrupare.Da r pc de a lia parte sc face şi cunosc ut ca Du mn ezeu. De

aceea poate spune despre Sine cine esie şi pol spune şioamenii, dar de pe altă parlc râmănc dc negrăit. Precumîn întâlnirea cu Dumnezeu ccl neîntrupat trăim alâl

pre zen ţa, c ât şi taina lu i, aşa sc în tâ m plă şi cu Fiu l lui celîntrupai. Pe dc o parte se face mai cunoscut, dar aceastanu epuizea ză laina lui Cu m se p oa te face ipostasul Fiului,ipostas al firii omeneşti? Cum priveşte Dumnezeu prinochi omeneşti şi cum îl vedeau prin ochii lui omeneştiApostolii şi ca om apro piat şi ca Dum nezeu mai presus deînţelegere? Cu m g riia D um neze u prin cuvinte omeneşti.Ja r se simţea în cuv ântul lui puterea dumn ezeiascănecu prinsă? Se ar aţi în aceasta că omu l e creai dc Du m nezeu . câ nu e prin f iinţi contrar lui Dum nezeu , ci poale fifăcui în modul cel mai intim chip dc lainâ al lui. E şi omulo taina. deşi o trăim în imediata intimitate. Pc de altă parte,deşi mărginii, umanul c fâcut să înainteze sau sâ crească înDumnezeu la infinit.

Epistola IV

278. Fiul lui Du m neze u Hind mai presus dc fiinţi

sau de exis ten ţi (fiinţă dc la gr. e iv u i) s-a fâcut fiinţă,dcci e xisle nţi ca uz ali, mărginită, creală, rămâ nând şiCa uza torul ei Cel m ai p resu s de fiinţă- D ar s-a fâcut lotuşi

fiinţa m ai pres us de fiinţă, pen lru c i nu şi-a luai fireaumană ca noi din legătura dintre birbal şi femeie, ci aluat-o din Fecioara, punând în ea in lucrare puicrea luimai presus de lucrarea omenească. Dar firea lui omenea scă. deşi e făcută fiinţa m ai p resu s dc f iinţi - cu m zicein Scolii Sfântul Maxim - a fosl totuşi şi lire omeneascăE şi aici o îmbin are d e afirma ţie şi negaţie C aci esie omca noi, dar în acelaşi limp e om mai presus de noi. cumnu sc poale conslilui prin legea firii. Avem şi aici nu oneg aţie sim plă, ci o ne ga ţie în sen sul dc d epăşire a cceace se petrece in crcaţie prin legile dale ei. Nclucrând celeomeneşti numai ca om. nici ccle dumnezeieşti numai ca

Du mne zeu, lucrările lui suni teandriee E un iermenintrodus de Dionisie Areopag uul. A ceasla n u c o amestecare panteist* între uman şi divin. Căci Dionisie nuvorbe şte dc o fiinţa tean drică, ci num ai dc o lucrare

283



Note la Epistole

tcandrică. în carc sub icctu l.c unic. dar firile doua Eluneşte lucrările lor intr-una, fârâ sâ le confun de, dar nuşi firile. D aci fiinţele rim ân distincte, ca izvoare ale uno rlucrâri distincte, lucrările unite dc ipostas rămân şi elencco nfund alc. Ele pol fi unite prin ipostasul lor unic. darnu şt fiin(ele sale. Cc le dou â fiinţe răm ân n eco m puseintr-una. ca douâ surse de lucrâri diferite, pe careiposta.Mil cel unul, c om pus. Ic uneşte într-o lucrare unita,„prin noutatea m odu rilor" sau nou a. fârâ sâ le confunde.Aceasta învăţătură a dezv oltat-o Sfân tul M axim in A mbigua, capitolul 5 d: T aina iconom iei lui I Iristos „a salvatdeodata atât deosebirea lucrărilor, cât şi unirea lor. ceadintâi pu tându -se con tem pla în chip n edespărţit înraţiunea naturală a cclo r unite, cea de a d oua cu noscân-du-se în chip necontopi t în modul uni tar al celorsăvârşite” fed. rom ., p. 5 8 1. A ceasta pentru câ ipostasulcel Unul al Cuvâ ntului s-a fâcut „co m pus" prin asu marea trupului (ed. cil., p. 48). dar firile lui au râmasdouâ. nerealizându-se o fire compusă. Câci în acest cazn-ar mai fi lost nici D um neze u, nici om . Hn slos nu um bla

pe apa nesc ufu ndat, nic i c a om ul obişnuit , nic i ca D um nezeu. Dar umbla cum num ai omul putea umbla şi nu sescufunda cum numai Dumnezeu nu se poate scufunda.Era autentic uman şi autentic dumnczciesc in faptaaceasia. dar ca rezulta ca o lucrare noua şi p enlru om şipcm ru D um nezeu. E cev a analo g c u privire a om ulu i prinochi Ea n uc pur trupeasca, nici pur sufleteasca, d a re şiautentic trupeasca şi autentic suflctcascâ. E o lucrare nou ăfaţa dc a mâ ndo uă.

Epistola V

2 7 9 . Precum lumina prea marc a soarelui ia ochiuluiomcn esc putere a ved erii, dar om ul îşi dâ seam a câ accastânevederc e produsa de lumina orbitoare, aşa şi o preamarc apropiere de D um nezeu duce la totala neînţelegerea lui. Cu cât eşti mai ap rop iat sufleteşte dc cin eva , cu atâtîţi dai mat m ult scam a de taina lui. E prea ma re lumin asoarelui pentru ochiul omenesc pentru a o cuprinde întreaga, deşi e fâcut pen tru a privi lucrurile p rin ea. Cu a tâtmai m arc trebuie sâ f ie lumina d umn ezeiasca pentru om.deşi c făcut pentru a o cun oaşte.

A cesta c sensul pozitiv al întunericului dumn ezeiesc.Cu c ât îl trăieşti cu m ai m are intensitate , cu atât îl înţeleg ima i puţin şi iţi este m ai gre u să-l exp rimi. A cesta e

imunericul supraluminos. Când unirea cu altul e foartemarc. nu -ţi m ai dai scam a de c eea ce este el în m oddistinct. D ar fericirea ce o trăieşti nu aduce o pierdere aconştiinţei de tine şi dc el.

Epistola VII

2 8 0 . Ce ea ce sliru ie pu rurea în con ştiinţa oam enilorca adevâ r, deci conform cu d reapta raţiune, aceea estead ev irul. Iar aceasla este con form c u raţiunea ce ne vinedc la Dumnezeu şi-L reflectă pe El.

2 8 1 . D ar de raţiunea d atâ dc D um nezeu, cci cc nu-l

recunosc pc Dum nezeu sc folosesc în chip strâmb dc ea.Aceia socotesc câ numai lumea sesizată şi trăită cusimţurile reprezintă adev ărul. D ar lucrurilc sc doved esccâ n u sun t de la ele, ci sunt crea te dc un Crea tor mai presus

dc e le. care nu m ai depinde d e nimic supe rior lui . Pe deo pa ne lumea este o ordine m inimala, pe de alta se simte,în realitatea componentelor ei. câ nu c dc la ca. Decitrebu ie sâ fie de la un C rea tor atotînţelcp t şi atotpu ternic.

Dar lumea văzuta se aratâ dependenta dc un spiritsuprem şi prin faptul câ c maleabilă pânâ la un anumitgrad chiar dc spiritul uman. care se simte cl însuşi de

pendent de to ate îm pre ju rări le , dar m ai ales de o puteresupremă.

O m u I e m işcat d c as piraţia I ui spre o ex iste nţi veşnicaşi fcricitâ şi lumea c făcută sâ poală fi mişcatâ şi ca dccătre cl. în folosul accstui scop. Această mişcare spre oţintă finala des ăvârşita nu po ate sâ vin ă om ulu i şi lum iidec ât de la Creatorul c i. carc uncşic pc de o p arte men ţinerea lor într-o ordine minunată, pc de alta îi facc sâ scmişte spre o desăvârşire pe care nu o au încă

282 . Puterea supremă a lui Dum nezeu asupra lumiisc vede nu num ai in ordinea ci m inuna tă şi statornica, darîn acelaşi timp d epe nde ntă de un factor superior şi stândla disp oz iţia om ului în a spiraţia lui spre o fericire dep lina

şi eterni, ci şi în faptul câ uneori maleabililatea lumii inraport cu Dumnezeu sc aratâ şi in minunile săvârşite deDumnezeu în lume. in acest folos al omului făcând caunele sâ se săvârşească în mo d de oseb it de cele ale ordiniigenerale, in cadrul lor. Dumnezeu poate producc astfelde fen om ene, aducând în anum ite com ponen te ale lumiio p utere superioara pentru un m om ent sau t imp o arecare,care insă nu strica ordinea ge nerală a universului.

D acâ omu l poate pun e. în anum ite lucrâri folosite dccl. puteri noi din spiritul său. cum n -ar putea pu ne D um nezeu astfel de puteri noi. cu mult m ai mari . în anum ite

părţi ale m ateriei, pentru sc urt tim p? Prin acte de sfinţirea tuturor lucrurilor şi actelor om ene şti. Dum nezeu a duceno i puteri în ord inea lumii şi a vieţii ome neşti. Omu lînsuşi poate dev eni sfânt şi dum nez eu prin eforturile saleajutat de puterile lui Du mn ezeu. El nu sc p oate împăcacu gân dul c a scum pii deced aţi au dispărut de tot.C onştiinţa u nei vieţi lim itate la cea d in lu m ea aceasta arfi pe ntru o m u n ch in. chiar da câ ea a r dura la nesfârşit. Elarc astfel exp erienţa m ărginirii lumii. Ş i cl nu se poateîm păca cu posibilităţile şi orizontu rile m ărginite şi m on otonia pc care i Ic da lumea aceasta. De aceea, el trebuiesâ trâiascâ o pregustate a veşniciei reale, prin gândire ; iex pe rienţa. încă în cu rsul vieţii pămâ nteşti. Ac eastădeschidere spre veşnicie. încă de pc pământ, c temelia

cred inţei. Ş i plictiseala, im pos ibil de supo rtat la nesfârşitcu viaţa în lume a aceasta, face p entru cl mo artea nunu m ai un e ven ime nt al tristeţii, ci şi al nădejdii şi aleliberaţii.

Dacâ prin trupul înviat al lui Hnsots şi prin DuhulSfânt carc din El sc comunică în Taine credincioşilor,întărind spiri tul lor, materia devine un mediu de întâlnire cu Dumnezeu şi cosmosul intreg înaintează spretran sfigu rare şi de săvârşire in viaţa viitoare (căreiaminu nile î i sunt o anticipare), prin co nsiderarea lumiica unica reali tate, fârâ alt rost decât a satisface pofteletrupeşti ale omului ea (materia) devine pe dc o parteopa câ . în tun eca tă , cum dev ine în tunc catâ şi faţa

oamenilor care nu caută dccât aceste plăceri şi scduşmănesc între ci luptând penlru ele; pc dc alta faceca ştiinţa să nu v adâ în arm on ia tainica a natu rii trans

pare nţa ei pentru D um nezeu, ci să dezlănţuie energ iile

284



Noic la Epis to le

dementelor descompuse. pentru satisfacerea exclusiva a poftelor mereu sporite ale trupului. Aceasta a adus coru perea în natură şi moartea trupului omenesc.

Dar trupul înviat al lui Hristos şi perspectivatransfiguririi cosmosului şi odată cu aceasta în-frânarea şi iubirea între oameni, unită cu iertareaşi cu com pătim irea, va face întreagă creaţia lum i

noasă. transparentă, cum începe si se faci luminoa să faţa om ului hun încă de aici. In stareatran sfigu rată a vieţii in H ristos. toată ma teria vadeveni lumină, cum este ea in fond. plină dclumina persoanelor umane iubitoare, având caizvor al întregii lumini pc Hristos cu un adevăratsoare spiritual universal. Atunci nu va mai fi omarc deosebire între îngeri şi oameni. Nu se vamai putea distinge între un univers material şi

pers oanele lu m in oase în unirea între ele şi între ele şiHristos.

Dar cci ce n-au dezvoltai în ei in lumea aceasta decât poftele trupeşti şi duşmănia vor emana din ci numai

întuneric şi vor fi învăluiţi într-un univers întunecat,întărit dc demoni ea surse personale ale întunericului.Dionisie vorbeşte şi de o prelungire a luminii solare

în anumite momente ale istoriei poporului lui Israil. Erao lumină care pe de o parte se întărea din Dumnezeu, pcde alta din credinţa oamenilor in carc sporea luminaspiritului.

Toate acestea arată cât de mult lumea materială elegată dc Dumnezeu.

Interesante rcllexiuni despre aceasta sc pot vedea înarticolul patriarhului Ignatie dc Antiohia. Qrthadoxie el sauv egt i idede la cr fa l ion („Episkcpsis" . Geneva,nr. 415. din 15 martie 1988). Regret câ n-am avut ladispoziţie şi conferinţa Dr. George Sussman, D ie Cru nten der Wel t im K le inen und Grnssen in derS tcht dei Phisikers. ţinută la Academia din Freiburg im Br..mai 1988. unde începe în cadrul temei N a tur u n d C iu l.

Din afirmarea acestora, se vede că Dionisie respinge panteismul filosofici cline, nefiind influenţai în acest sensdc neoplatonism, cum au afirmat unii din comentatoriilui.

Epistola V III

28 3 . Daca în Epis tola VII s-a tratat lema relaţieilui Dumnezeu cu natura. în Epistola VIII se trateazătema datoriei omului de-a ierta pc semenii săi şi maiales datoria preotului de-a ierta pc cei ce sc pocăiesc dc

păcatele lor, prccum şi tema respectului pe carc trepte leinferioare din Biserică îl datorează treptelor superioare.

Cei mai înalţi în trepte nu trebuie criticaţi dc cei dintreptele inferioare, dar şi cci mai înalţi în trepte au orăspundere in faţa lui Dum nezeu pentru a ridicaduhovniceştc pe cci din treptele inferioare, prinînvăţătură, bunătate şi iertare. Prin aceasta, cei din treptele superioare arată câ sunt mai apropiaţi dc Dumnezeu,

care c bunătatea supremă.Un preot nu poate fi judccat dc un monah sau dc unlaic, ci de episcop, carc c superior lui şi mai aproape deDumnezeu prin răspunderea mai marc pentru cci inferiori lui. Aceasta c şi un m ijloc prin care se menţine o

rânduialâ în Biserică. Nu sc poate răsturna în numele luiDumnezeu această rlnduială. nu se poate critica un preot

prin motivul câ se apără prin aceasta cauza lui Dumnezeu. Accasta ar însemna câ Dumnezeu însuşi admitesă se răstoarne rânduiala aşezată de El. Nu trebuie sâ seridice o treaptă inferioară împotriva celor superioare.

2 8 4 . Conccntrându-ne în mod deosebii asupra da

toriei preotului de-a ierta pc credinc ioşii ce se pocăiesc,iar cei inferiori preotului (de a ierta) relele sau pârutclegreşeli ale lui. autorul observă câ nu se poate răzbunaDumnezeu Ccl Bun prin răutate. Preotul trebuie sâcompătimească pe cci ce au greşit şi sâ-i sfătuiascătoată viaţa prin învăţătura şi pilda lui. Iar cei ce greşescsâ vină la conştiinţa că au greşit, să sc pocâiascâ, pentrucâ altfel îşi îndoiesc păcatul. Epistolii cuprinde omulţime dc fine analize ale stărilor sufleteşti ale celorce păcătuiesc şi ale celor ce au datoria sâ-i icnc. dar şisâ-i îndrepte , analize întemeiate pe exemple din SfântaScriptură şi mai ales pe pilde din viaţa lui lisus Hristos.

285. Ea se încheie cu o vedenie a unui preot sfânt

(Carp din Cipru) care, supărat pe un necredincios care aatras la nccredinţâ pe un credincios, pe carc dc asemeneas-a supărat, vede pe lisus Hristos coborând din cer şiridicând pe cci doi dc la marginea prâpastiei iadului.Hristos însuşi compătimeşte mai departe eu cci păcătoşi,adicâ suferă crucea pentru ei. cum suferă şi de la cci cenu-i iartă pc aceia, ca un fel dc noi lovituri date lui însuşi.

Epistola IX

286. Această Epistolă e dcdicatâ relaţiei intre sim

plitatea infinit dc bogată a lui Dumnezeu şi chipurile sausimboalelc crcatc. compuse, prin carc e cu noscut Tainelelui Dumnezeu Ic cunoaştem mai mult prin simboaleleapropiate lui şi mai puţin in înţelesurile lor ncînvelitc insimboale. Dar există o apropiere între simboalelc văzuteşi înţele surile dumnezeieşti nevăzute. Câci şi ccle văzutesunt toate de la Dumnezeu. El însuşi le-a gândit şt pc celevăzute, ca sâ fie legate cu înţelesurile lui nevăzute şiavând o oarecare potrivire cu ele. Apa care susţine viaţa

bio log ică c potriv ită ca chip sau ca simbol al apeidumnezeieşti carc sporeşte v iaţa noastră spirituală.Apoi şi apa văzută e creată dc Dumnezeu şi susţinutădc El şi există datorită puterii lui creatoare şi

susţinătoare. între ccle văzute şi materiale şi ccle spirituale şi dumnezeieşti există o legătură. Ordinea celormateriale, biologice, umane şi a lumii îngereşti, este unîntreg care nu stă dc sine. despărţit dc Dumnezeu. Pelângă accea. puterile lui Dumnezeu pot fi chemate sâumple unele din ac tele şi lucrările văzute şi într-un moddeosebit, printr-o sfinţire a lor. Atunci sunt făcutesimboale liturgice comunicante ale acelor puteri,deosebite de ccle creatoare şi susţinătoare ale creaţieiîn general.

Dar sunt destui cate nu văd prin ccle văzute celcnevăzute şi pc Dumnezeu însuşi ca susţinător al lor.

Cei cc văd prin cele văzute şi materiale, mai ales prin simboalele sf inţite dc Dumnezeu. îl văd şi ca peCcl ce stă in Sine însuşi, dar sc şi revarsă în Sine, priniubirea intre Persoanele trcimice. Ca Cel ce are iubireain Sine sau se mişcă în Sine şi sc priveşte pe Sine. nu

2 8 5



CUPRINS

Sfantul Dionisie AreopagitulOpere Complete

Documents

Transcript of Sfantul Dionisie AreopagitulOpere Complete