Cursul 6Sistemul informaţional și sistemul decizional

în managementul serviciilor publice

6.1. Sistemul informațional 6.1.1 Definirea sistemului informațional al organizației 6.1.2. Componentele sistemului informațional 6.1.3. Importanța și funcțiile sistemului informațional al organizației6.2. Sistemul decizional6.2.1. Conceptul de decizie şi importanţa ei6.2.2. Tipuri de decizie6.2.3. Procesul luării deciziei6.2.4. Gruparea managerilor din instituţiile publice

6.1. Sistemul informaţional6.1.1. Definirea sistemului informaţional al organizaţiei

Sistemul informaţional poate fi definit ca ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. În practică, nu de puţine ori, mai ales unii informaticieni, pun semnul egalităţii între sistemul informatic, care se rezumă în esenţă la culegerea, transimiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor şi sistemul informaţional care, conform definiţiei de mai sus, este sensibil mai cuprinzător.

6.1.2. Componentele sistemului informaţionalSistemul informaţional al organizațiilor este alcătuit din mai multe elemente strâns

intercorelate:- datele și informațiile;- circuitele și fluxurile informaționale;- procedurile informaționale;- mijloacele de tratare a informațiilor.

Data şi informaţiaDatele şi informaţiile reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional, organic

interdependente, ceea ce a determinat abordarea lor împreună. Unele date au caracter de informaţii, care sunt cele mai importante din punct de vedere managerial. În virtutea acestei calităţi, informaţia reprezintă temeiul principal al declanşării deciziilor şi acţiunilor în cadrul organizaţiei.

Data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la organizaţie sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia.

Prin informaţie, din punctul de vedere al managementului, desemnăm acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct şi indirect organizaţia respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei organizaţiei.

Câteva tipuri de informații se găsesc în tabelul de mai jos.

1

Nr.crt.

Criteriu de clasificare Categorii deinformații

Caracteristici principale

1. Mod de exprimare

Orale - expuse prin viu grai;- nu implică investiţii în mijloace de tratare a informaţiilor;- nuanţate ,- viteză mare de circulaţie;- nu sunt controlabile;- lasă loc de interpretări;

Scrise - consemnate de regulă pe hârtie;- pot fi păstrate nealterate timp îndelungat;- implică cheltuieli moderate;- consemnarea lor necesită un consum de timp apreciabil;

Audiovizuale - se adresează concomitent văzului şi auzului;- implică aparatură specială (calculatoare, terminale, circuit de televiziune local, tablouri de comandă speciale ş.a.);- viteză mare de circulaţie (indiferent de distanţe);- capacitate de sugestie şi nuanţare ridicată;- pot fi consemnate integral şi rapid;- costisitoare;

2. Grad de prelucrare

Primare(de bază)

- sunt rezultatul unui proces de prelucrare informaţională;- caracter analitic;- pronunţat informative;- foarte diverse;- cele mai răspândite la nivelul executanţilor;

Intermediare - se află în diferite faze de prelucrareInformaţională;- cele mai răspândite la nivelul personalului funcţionăresc şi al managerilor de nivel inferior;

Finale - au trecut prin întreg şirul de prelucrări informaţionale prevăzute;- caracter sintetic;- caracter decizional;- se adresează, de regulă, managerilor, îndeosebi de la eşaloanele superior şi mediu;

3. Direcția de transmitere

Verticale - se transmit de la eşaloanele ierarhiceinferioare la cele superioare demanagement- reflectă cu prioritate modul derealizare a obiectivelor şi deciziilormanageriale

Orizontale - se transmit între titulari de posturisituate pe acelaşi nivel ierarhic- au caracter funcţional şi decooperare, servind la integrarea peorizontală a activităţilor organizaţiei

4. Mod de organizare aÎnregistrării şiprelucrării

Tehnico - operative

- localizează în timp și spațiu procesele din cadrul organizației;- utilizate cu preponderență de managementul de nivel inferior pentru a controla munca executanților;

De evidenţă - se referă în special la aspecteleeconomice ale activităţilor organizaţiei;- folosite îndeosebi pentru fundamentarea şi evaluarea deciziilor pe termen scurt;

Statistice - reflectă sintetic, sub formă preponderent numerică, principalele activităţi ale organizației, corespunzător unor standarde

2

prestabilite;- caracter postoperativ;- caracter sintetic, în sensul că sunt folosite cu prioritate pentru evaluarea rezultatelor organizaţiei pentru previzionarea de noiobiective;

5. Provenienţă

Exogene - provin din suprasistemele din care face parte organizaţia;- alcătuite preponderent din legi, ordonanţe, decizii, instrucţiuni, indicaţii etc.;- o apreciabilă parte sunt obligatorii;

Endogene - sunt generate în cadrul organizaţiei;- caracter atotcuprinzător, întrucât se referă la toate activităţile organizaţiei;- caracter eterogen, reflectând diversitatea proceselor din cadrul organizaţiei;

6. Destinaţie

Interne - beneficiarii de informaţii sunt manageri şi executanţi din organizaţie- caracter atotcuprinzător- niveluri de agregare diferite- grad de formalizare redus

Externe - beneficiarii de informaţii sunt clienţii, furnizorii sau suprasistemele din care faceorganizaţia- caracter selectiv, întrucât se referă laaspectele esenţiale ale activităţilor organizaţiei- grad de agregare ridicat- grad de formalizare mare

Din examinarea multiplelor şi variatelor caracteristici pe care le prezintă diversele tipuri de informaţii, putem desprinde anumite elemente deosebit de importante din punct de vedere managerial şi organizaţional.

Astfel, informaţia este o materie primă implicată în toate activităţile organizaţiei. Orice proces de muncă, indiferent de natura sa, se bazează pe informaţii.Concomitent, informaţia reprezintă şi un produs inevitabil al oricărui proces de muncă - de producţie, comercial, tehnic, financiar sau de personal.

În virtutea tuturor acestor elemente, informaţia conferă celui care o posedă putere. Un ultim aspect se referă la faptul că informaţia are valoare economică, valoare de

piaţă, ca urmare, informaţiile au valoare şi generează eficienţă la un nivel care depinde de complexitatea şi caracterul concurenţial al mediului implicat.

Circuitele şi fluxurile informaţionaleUtilizarea informaţiilor în procesele decizionale şi de execuţie din cadrul organizaţiei implică

ajungerea lor la adresant sau la beneficiarul de informaţii, adică este necesar un circuit informaţional.

Prin circuit informaţional desemnăm traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar. De reţinut că circuitele informaţionale, prin lungime şi debit informaţional (debitul informaţional reprezintă cantitatea de informaţii ce poate fi trasportată într-o unitate de timp printr-un circuit informaţional), condiţionează într-o proporţie semnificativă funcţionalitatea sistemului informaţional al organizației. Caracteristic organizaţiei moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale.

Este necesar ca circuitele informaţionale să fie cât mai directe, în sensul evitării la maximum a punctelor intermediare de trecere, ceea ce determină atât creşterea vitezei de vehiculare a informaţiilor, cât şi diminuarea apariţiei deficienţelor informaţionale. De asemenea, este recomandabil ca circuitele informaţionale să fie cât mai scurte, evitând prelungirea în aval şi în amonte de beneficiarii infomaţionali vizaţi.

Fluxul informaţional reprezintă cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional, caracterizată prin anumite caracteristici - lungime, viteză de deplasare, fiabilitate, cost etc.

3

Proceduri informaţionaleÎn esenţă, prin proceduri informaţionale desemnăm ansamblul elementelor prin care se

stabilesc modalităţi de culegere, înregistrare, transmitere, prelucrare şi arhivare a unei categorii de informaţii, cu precizarea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor, a suporţilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite.

O componentă a sistemului informaţional ce tinde să dobândească un rol preponderent în organizaţiile moderne o reprezintă procedurile informaţionale. La nivelul acestora se reflectă de o manieră edificatoare progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al organizaţiei.

Procedurile informaţionale din organizaţiile moderne prezintă un set de caracteristici care le conferă o utilitate şi importanţă decisivă în cadrul sistemului său informaţional.

Mijloace de tratare a informaţiilorMijloace de tratare a informaţiilor reprezintă totalitatea elementelor tehnico - materiale

utilizate pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea, interpretarea şi stocarea datelor şi informaţiilor reprezintă mijloacele de tratare a informaţiilor, (de la cele mai simple (creion), la cele mai complexe (computer).

Pentru sistemul informaţional mijloacele de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor reprezintă suportul său tehnic. Numărul, structura şi performanţele tehnice şi funcţionale ale mijloacelor de tratare a informaţiilor condiţionează într-o măsură apreciabilă performanţele sistemului informaţional şi implicit performanţele organizaţiei.

Caracteristic organizaţiilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. Progresele tehnice formidabile înregistrate de mijloacele automatizate, în condiţiile diminuării substanţiale a costurilor au dus la utilizarea largă a calculatorului electronic.

Pe planul managementului organizaţiei, utilizarea calculatorului electronic implică integrarea sa organică în sistemul managerial, ţinând cont de necesităţile specifice fiecărei organizaţii.

O preocupare majoră a managementului în utilizarea computerului este păstrarea secretului de serviciu şi apărarea patrimoniului economico-financiar al organizației. Din ce în ce mai actuală este şi problema protejării mijloacelor automatizate de calcul de viruşi informatici.

Pentru managerii de organizaţii, una din problemele cele mai dificile în plan informaţional este asigurarea în permanenţă de mijloace de tratare a informaţiei cu parametri tehnici şi economici la nivelul ultimelor produse ale tehnicii electronice de calcul. Ritmul de înnoire în acest domeniu este deosebit de alert, apariţia de noi produse producându-se uneori la intervale de câteva luni, ridicând serioase probleme de cunoaştere, decizie şi costuri pentru managerii de organizaţii. Într-o măsură crescândă, capacitatea managerilor de a asigura accesul la cele mai recente şi perferomante produse de hard şi soft, condiţionează capacitatea competitivă a organizaţiei.

6.1.3. Importanţa şi funcţiile subsistemului informaţional al organizaţiei

În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei în legătură cu furnizarea de produse şi servicii, în anumite condiţii de performanţă economică nu sunt suficiente doar resursele umane, materiale şi tehnice stabilite ca necesare de specialişti. Combinarea raţională a acestora, ca şi obţinerea lor, de altfel, implică o permanentă cunoaştere a cerinţelor mediului din care organizaţia face parte şi a stării resurselor proprii.

În consecinţă, este necesar ca sistemul informaţional al organizaţiei să îndeplinească cumulativ patru funcţii:

- Decizională- Documentare- Operaţională- EducaţionalăCunoaşterea şi luarea în considerare a multidimensionalităţii informaţiilor este esenţială

pentru realizarea la un nivel corespunzător a celor patru funcţii ale sistemului informaţional. Neglijarea, fie şi parţială, a uneia din cele trei dimensiuni ale informaţiei se reflectă mai devreme sau mai târziu în diminuarea performanţelor organizaţiei, concomitent cu neasigurarea unui climat de muncă necorespunzător.

4

În realizarea acestor funcţii, sistemul informaţional este confruntat cu probleme foarte complexe, dată fiind tripla dimensiune a informaţiilor.

- Informaţiile au o dimensiune individuală, în sensul că ele condiţionează într-o proporţie apreciabilă potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ale salariaţilor.

- Informaţiile au o dimensiune organizaţională, în sensul că reprezintă o premisă indispensabilă pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor organizaţiei de către acţionari şi manageri.

- În sfârşit, informaţiile au o dimensiune socială ce decurge din rolul lor în exercitarea drepturilor şi responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organizaţiei în calitate de cetăţeni.

Concluzionând, sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei, ce realizează multiple funcţii, prezentând o dinamică accentuată. Sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile.

6.2. Sistemul decizional6.2.1. Conceptul de decizie şi importanţa ei

Decizia principala trăsătură care îl deosebeşte pe om de animal. Aceasta vizează toate aspectele vieţii: personale, economice, politice, sociale, etc.

Deciziile sunt definite ca un ansamblu de procese cu ajutorul cărora o problemă capătă o anumită rezolvare.

Deciziile pot fi: - individuale sau personale- de grup, manageriale – când se reflectă în viaţa şi activitatea unei organizaţii; decizia

managerială este principalul rezultat al procesului managerial.Decizia managerială este definită ca ansamblul proceselor raţionale cu ajutorul cărora se

aleg variantele cele mai bune din totalitatea variantelor posibile. Varianta cea mai bună este cea care corespunde şi satisface cel mai bine scopul propus.

Importanţa deciziei decurge din faptul că întregul sistem condus execută deciziile luate de sistemele de management. Ca urmare, prin intermediul deciziei manageriale se realizează organizarea şi conducerea în mod optim al organizației.

6.2.2. Tipuri de decizie

Deciziile, datorită varietăţii lor sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii:1) În funcţie de decident, decidentul este o persoană sau un grup de persoane care

aleg varianta optimă din mai multe decizii posibile. Din acest punct de vedere deciziile pot fi:

- individuale;- de grup.2) În funcţie de scopul deciziei, adică în funcţie de raţiunea procesului decizional, deciziile

se clasifică în:- decizii explicite;- decizii implicite.3) În funcţie de alternativele existenteAlternativele sunt soluţiile pe care decidentul le are la dispoziţie. În funcţie de acest criteriu

există decizii:- cu două alternative;- cu număr finit de alternative;- cu număr infinit de alternative.4) În funcţie de criteriul de apreciere; scopul deciziei se poate concretiza în unul sau

mai multe criterii de comparaţie. Din acest punct de vedere există decizii:- unicriteriale;- multicriteriale – care au în vedere mai multe criterii de comparaţie.5) În funcţie de restricţiile problemei; restricţiile sunt limitări ale domeniilor soluţiilor posibile:- domenii cu o singură restricţie;

5

- domenii cu mai multe restricţii.6) În funcţie de stările naturii deciziei:- decizii în condiţii de certitudine;- decizii în condiţii de incertitudine;- decizii în condiţii de risc.7) În funcţie de timpul pentru care se ia deciziile:- decizii pe termen scurt ( decizii operative );- decizii pe termen mijlociu ( decizii tactice );- decizii pe termen lung ( decizii strategice ).

6.2.3. Procesul luării deciziei

Procesul luării deciziei este definit ca fiind un ansamblu de acţiuni prin care se ordonează, se ierarhizează soluţiile posibile pentru a putea alege soluţia care corespunde cel mai bine intereselor organizaţiei. În urma alegerii această soluţie se implementează şi se evaluează modul în care ea corespunde obiectivelor previzionate.

Procesul decizional reprezintă principala activitate desfăşurată de managerul organizaţiei.În figura de mai jos se prezintă un model al procesului decizional cu prezentarea

principalelor etape care se parcurg în acest caz:

Formularea problemei

Culegerea informaţiilor

Elaborarea alternativelor

Evaluarea alternativelor

Alegerea alternativei optime

Implementarea deciziei

Evaluarea rezultatelor aplicării deciziei

6

Formularea şi identificarea problemeiÎn cadrul organizaţiei există o serie largă de probleme în activitatea pe care aceasta o

desfăşoară, ceea ce determină necesitatea permanentă a luării deciziilor în cadrul procesului de management.

Formularea problemei care urmează a fi soluţionată prin procesul decizional presupune o precizare corectă a obiectivului şi a scopului urmărit. Obiectivul poate fi:

- corectarea funcţionării sistemului condus, în cazul în care el se abate de la obiectivele sale;

- îmbunătăţirea performanţelor sistemului;- modificarea strategiei organizației.Identificarea problemei de decizie presupune formularea clară a obiectivului precum şi a

mijloacelor şi resurselor necesare pentru realizarea lui. Este necesar în acelaşi timp să fie precizate şi responsabilităţile ce revin diferitelor persoane sau compartimente implicate în realizarea obiectivelor.

Există următoarele tipuri caracteristice de decizie:- decizie cu răspuns corect sau greşit – pot fi asimilate cu deciziile programate;

- decizie fără răspuns – la care răspunsul nu este necesar, desfăşurarea problemei realizându-se şi fără un răspuns;

- decizii care presupun alegerea celei mai bune opţiuni;- decizii de tipul „a fi sau a nu fi” - declanşează sau nu un alt proces decizional, în sensul

că dacă răspunsul este „a fi” se continuă procesul; dacă răspunsul este „a nu fi” procesul se opreşte;

- decizii oportune – la care momentul de timp este important, dacă se depăşeşte acest moment apare inutilitatea luării deciziei;

- decizii cu alt decident – de care este responsabil altcineva, responsabil care trebuie identificat corect;

- decizii facilitate – la care decidentul consideră necesar să explice colaborarea, motivul pentru care a ales soluţia respectivă, ceea ce facilitează luarea deciziilor la nivelul inferior;

- decizii formulate – la care condiţiile iniţiale au fost schimbate astfel încât să fie necesară reformularea deciziilor iniţiale.

Culegerea informaţiilorInformarea este un factor important în procesul decizional. Calitatea inferioară a ei

influenţează calitatea intrărilor în procesul decizional şi în consecinţă are influenţe şi asupra ieşirilor.

Prin informare înţelegem colectarea, selectarea şi analiza informaţiilor care sunt necesare pentru a identifica soluţia cea mai bună ( optimă ).

Pentru o bună informare este recomandabil să se răspundă la unele întrebări, cum ar fi:- Ce se urmăreşte prin rezolvarea problemei?- Cine este responsabil de rezolvarea problemei ?- Cine finanţează cheltuielile legate de rezolvarea problemei?- De ce este necesară rezolvarea problemelor?

- Este un obiectiv al organizaţiei sau un obiectiv particular care implică alte organizaţii?- Unde se aplică soluţia?- Când trebuie rezolvată problema?Procesul de informare presupune cunoaşterea fondului problemei dar decidentul trebuie în

acelaşi timp să fie capabil să selecteze acele informaţii care au o reală importanţă pentru rezolvarea problemei. Apare de multe ori pericolul ca managerul să fie atât de dornic de informare încât dorinţa mare de informare să-l împiedice să ia decizia. Acest aspect poartă numele de paralizia analizei.

Tot în acest proces este indicat să se ţină cont de factorii care pot afecta corectitudinea informaţiei. Dintre aceşti factori care generează erori de informaţie amintim:

- informaţii indisponibile;- lipsa experienţei;- conflicte informaţionale;- refolosirea informaţiilor;- greşeli de selectare;

7

- încrederea în prima informaţie ( păreri preconcepute );- erori de prospeţime;- erori de favorizare; etc.

Elaborarea alternativelorPresupune facilitarea alegerii soluţiilor optime pe baza cunoaşterii tuturor soluţiilor posibile.Problema luării deciziei este un proces a cărui desfăşurare este variată şi care depinde de

numărul alternativelor. Sunt situaţii în care alternativele sunt evidente, cum ar fi de exemplu desfăşurarea unui concurs de angajare. În această situaţie alternativele sunt date de totalitatea candidaţilor care îndeplinesc condiţiilor de înscriere.

În opoziţie cu această situaţie exemplificăm procesul de luare a deciziei având ca obiectiv modernizarea unui produs. În această situaţie alternativele strategice prezintă o infinitate de soluţii. Selectarea unui număr de alternative nu este un proces simplu de realizat dar programarea şi ordonanţarea alternativelor sprijină selecţia aceasta realizându-se printr-un proces interactiv.

De exemplu - determinarea perioadei optime de realizare a unui proces se obţine generând alternative după un anumit algoritm. Alternativele nu se cunosc de la început ele fiind generate una din alta.

Mai există o situaţie în care elaborarea alternativelor reprezintă un proces de colectare din mediul de afaceri a soluţiilor existente şi cunoscute până în momentul respectiv, soluţii ce urmează a fi analizate în condiţii impuse.

Evaluarea alternativelorAceastă etapă este denumită etapă centrală a procesului de decizie şi presupune în primul

rând încadrarea problemei de decizie într-un anumit model şi alegerea metodei de evaluare potrivită.

Sunt consacrate câteva tipuri caracteristice şi metode adecvate de rezolvare pentru clasificarea deciziilor şi a problemelor rezultate din îmbinare. Acestea se regăsesc în tabelul de mai jos.

Nivelul de management

Tipuri de decizii

De vârf neprogramate strategice nedeterministe sistematiceMediu semiprogramate tactice în condiţii de risc intuitiveInferior programate operative în condiţii de incertitudine intuitive

Alegerea alternativei optimeDupă evaluarea atentă a fiecărei alternative managerul o poate alege pe cea optimă. În

aceste condiţii managerii trebuie să cunoască efectele aplicării fiecărei alternative, să atribuie un factor de probabilitate fiecărui efect potenţial şi să compare, în final, efectele fiecărei variante. După o astfel de evaluare se alege varianta cea mai potrivită pentru firmă.

Implementarea decizieiAceasta constă în aplicarea în practică a variantei alese.

Evaluarea rezultatelor aplicării decizieiDupă punerea în practică se urmăreşte efectul aplicării deciziei asupra problemei care

trebuia rezolvată. Dacă problema se rezolvă se presupune că decizia care a fost luată a fost corectă. În cazul unui eşec se pune în evidenţă feed-back-ul şi. Ca urmare, procesul de luare a deciziei este reluat urmând să fie parcurse aceleaşi etape.

6.2.4. Gruparea managerilor din instituţiile publice

Managerii instituţiilor publice pot fi grupaţi prin prisma a două situaţii: - poziţia pe care o ocupă în cadrul instituţiei publice - aria (zona) de competenţă managerială.În raport de poziţia pe care o ocupă în interiorul instituţiei deosebim: - manageri de nivel superior (de vârf), de top;- manageri de nivel mediu (de mijloc);

8

- manageri de nivel inferior (operativ).Manageri de nivel superior ghidează şi controlează activitatea instituţiei şi este format

dintr-un grup decizional de specialişti. Din punct de vedere al planificării, el este responsabil pentrudezvoltarea misiunii instituţiei şi pentru interpretarea scopului urmărit de aceasta, elemente de carese ţine seama atunci când se stabilesc şi se elaborează strategiile instituţiilor publice. De asemenea, managementul de vârf stabileşte politica instituţiei şi defineşte conţinutul tacticilor (tactica). Funcţiile publice pentru managementul de vârf din instituţia publică sunt: preşedinte,vicepreşedinte, director general, iar din unitatea administrativă: prefect, subprefect, primar, viceprimar, etc.

Manageri de nivel mediu implementează strategia şi tacticile managementului superior. Managerii de mijloc dezvoltă planurile tactice şi procedurile operaţionale standard (programul de lucru, urmărirea înregistrărilor financiare şi contabile etc.), implementează şi supraveghează activităţile managerilor operativi. În această categorie de manageri includem: directorii de filiale, directorii de sucursale, şefii de departamente, şefii de servicii, etc.

Managerii de nivel inferior (operativ) coordonează şi supraveghează activitatea operativăa salariaţilor. Ei îşi consumă cea mai mare parte a timpului cu organizarea şi coordonarea salariaţilor, răspunzând la întrebări şi rezolvând problemele zilnice care apar. Cea mai mare parte a managerilor de nivel inferior provine din rândul lucrătorilor operativi care, prin muncă, potenţial şi alte calităţi probate, au fost promovaţi în rândul managerilor instituţiei. În această categorie includem: şefi de birou, şefi de oficiu, şefi de echipă, supraveghetorii etc.

În raport cu aria competenţelor manageriale identificăm, în cadrul majorităţii instituţiilor publice mai multe zone de activitate specializate:

- finanţe, - zona operaţională, - marketing, - resursele umane, - cercetare ştiinţifică, etc. Toate aceste activități sunt conduse de persoane competente în astfel de domenii.Indiferent de nivelul din organizaţie şi indiferent de zona de activitate managerială în care

este specializat, un manager de succes dovedeşte pricepere şi abilitate deosebită şi este capabil să joace mai multe roluri manageriale.

9