CURSUL 5mmm

8/15/2019 CURSUL 5mmm

http://slidepdf.com/reader/full/cursul-5mmm 1/10

1

CURS 5 Logistica internaţională

Soluția logistică Pregatirea livrariiExpediţia internaţională. Rolul expediţionaruluiDocumentele de livrare

Într-o abordare generală, logistica se ocupă cu planificarea şi controlul fluxurilor materiale şiinformaţionale în organizaţii, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Rolul logisticii este de a asiguramaterialele necesare la locul cerut şi la timpul potrivit în condiţiile satisfacerii unui anumit set derestricţii (de exemplu, restricţiile bugetare) şi urmărind optimizarea unui anumit indicator de

performanţă (de exemplu, minimizarea costurilor operaţionale totale).În practica de afaceri, în speţă în comerţul internaţional, prin logistică se înţelege ansamblul

operaţiunilor care au ca scop punerea mărfii la dispoziţia destinatarului la termenul şi la loculstabilite prin contract

Logistica include, prin urmare, toate activităţile care sunt legate de circulaţia mărfurilor:alegerea localizărilor pentru fabricare şi depozitare; gestiunea aprovizionării şi a stocurilor;ambalarea şi marcarea mărfii; transportul; asigurarea mărfurilor în traficul internaţional; vămuireaşi operaţiunile postvânzare (vezi figura ).

2.1. Soluţia logistică

În practica de comerţ exterior, operaţiunile de logistică se referă la următoarele activităţi:ambalarea mărfurilor, încărcarea acestora în container, camion, vagon la uzina sau depozitul deplecare, pretransportul mărfii (deplasarea mărfii până în portul sau aeroportul de îmbarcare, sau laplatforma de grupaj), formalităţile de vămuire la export şi import, transportul principal, asigurarea în traficul internaţional, posttransportul şi descărcarea mărfurilor din mijlocul de transport.Responsabilitatea operaţiunilor de logistică revine exportatorului sau importatorului, în funcţiede clauza Incoterms adoptată de părţi în contract, iar în lipsa acesteia, de modul în care acesteaau stabilit responsabilităţile reciproce şi de dreptul aplicabil.

CondiţionareAmbalareMarcare

Paletizare

Manipulare

Depozitare

ObţinereadocumentelorFormalităţi vamale

Alegerea modului detransportAsigurarea mărfurilor

Logistica



2

Lanţul logistic formează un proces continuu care merge de la comanda de import până la livrarea mărfii i

!ncasarea preţului"

Complexitatea anumitor operaţiuni de expediere, atât în plan logistic, cât şi în ceea ce

priveşte efectuarea formalităţilor vamale, impune adesea recurgerea la un expediţionar, carereprezintă interfaţa dintre firmă şi transportator şi poate oferi prestaţii profesionale şi specializate înfuncţie de modul de transport, destinaţie, natura mărfii şi tipul de servicii solicitate de client.Recurgerea la un expediţionar este avantajoasă şi din punct de vedere financiar, deoarece acestaeste în măsură să obţină de la cărăuşi tarife preferenţiale, reducând costul transportului pentru celcare face livrarea.

Analiza logistică. În alegerea unei soluţii logistice avantajoase, exportatorul sau, după caz,importatorul trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, în speţă: costul, durata şi securitatealivrării.

Costul total al operaţiunilor de logistică influenţează competitivitatea produsului exportat.El cuprinde mai multe elemente: costul ambalajului; costul transportului (pretransport, transport



3

principal, posttransport); costul asigurării; costul manipulării şi depozitării; costul operaţiunilorvamale; costuri anexe: comisioane, taxe portuare; costul gestiunii interne; costul financiar alimobilizării mărfurilor.

Durata operaţiunilor de logistică (transit time) include timpul total necesar pentru tranzitulmărfii de la locul de expediţie la locul de destinaţie. Aceasta include:

durata transportului; durata de aşteptare (la încărcare, transbordare, descărcare etc.); durata formalităţilor vamale.Pe multe pieţe livrarea operativă reprezintă un important factor competitiv; totodată, în

contractele internaţionale respectarea strictă a termenului de livrare este o exigenţă majoră. Pentrua evita întârzierile cauzate de unele aspecte tehnice (transbordări, defecţiuni etc.), dar mai ales deunele aspecte ce ţin de organizarea transportului, se poate recurge la managementul unitar al întregului lanţ de transport. Pe de altă parte, cărăuşii pot oferi discounturi pentru mărfurile „deredusă prioritate”, adică acelea care circulă un timp mai îndelungat (de exemplu, în transportul

aerian). Securitatea livrărilor depinde în mare măsură de calitatea prestaţiilor expeditorului,

cărăuşului şi a altor participanţi la operaţiunile de logistică. Ea trebuie privită sub două aspecte: securitatea mărfurilor, care depinde de mai mulţi factori, cum sunt modalitatea şi

mijlocul de transport, modul de pregătire a mărfii pentru livrare (ambalaj etc.), modul derealizare a operaţiunilor de manipulare etc.;

securitatea termenelor stabilite pentru livrare, acestea depinzând de modalitatea şi

mijlocul de transport, numărul de transbordări, precum şi de alte condiţii: greve, condiţiiclimaterice etc.

Respectarea termenului de livrare reprezintă o condiţie a competitivităţii exportului, alăturide preţ. De altfel, întârzierile în procesul de logistică se reflectă, direct sau indirect, în costul total

al tranzacţiei pentru exportator. În stabilirea soluţiei logistice trebuie să se ţină seama şi de o serie de cerinţe (constrângeri) de ordin tehnic şi comercial.

În ceea ce priveşte constrângerile tehnice, acestea se referă la: natura mărfii, în anumite cazuri (produse perisabile, periculoase) fiind necesare soluţii

tehnice speciale şi adaptarea ambalajului; raportul greutate-volum la mărfurile ambalate, element de care se ţine seama în fixarea

tarifelor.

Pregătirea mărfii pentru livrare

Vânzătorul are obligaţia să livreze marfa în bune condiţii, cu respectarea prevederilor

contractuale. În acest sens, el trebuie să aibă în vedere ambalarea mărfii deoarece buna derulare atransportului depinde de ambalaj; marcarea acesteia, care permite realizarea în condiţii desiguranţă a deplasării mărfii; şi, după caz, depozitarea, ce intervine adesea în lanţul logistic.

Ambalarea În literatura de specialitate se face o distincţie între ambalarea care are în principal o

funcţie de vânzare sau comercială, numită şi condiţionarefr. conditionnement ) şi cea care are în principal o funcţie logistică – ambalare propriu-zisă.

Condi ţ ionarea trebuie să asigure anumite caracteristici de robusteţe şi soliditate, dar rolulsău esenţial este de a prezenta o imagine atrăgătoare a produsului pentru clienţii potenţiali. Princondiţionare se urmăresc mai multe scopuri:



4

prezentarea promoţională a produsului; asigurarea securităţii mărfii şi înlesnirea operaţiunilor de manipulare; facilitarea punerii în vânzare şi a accesului la consumatorul final;

adaptarea produsului la condiţiile climaterice din ţara de consum (ex. tropicalizare). Ambalarea are în vedere asigurarea protecţiei mărfurilor în timpul transportului, respectiv

realizarea în bune condiţii a operaţiunilor de manipulare, deplasare şi depozitare a partizii de marf ă.În acest sens, se evidenţiază mai multe funcţii ale ambalajului [8]: asigură protec ţ ia mărfurilor împotriva şocurilor şi coroziunii şi asigură conservarea

acestora pe parcursul transportului; asigură inviolabilitatea produsului şi protecţia acestuia împotriva furtului; facilitează operaţiunile pe care le implică transportul, respectiv încărcarea/descărcarea

mărfii, transbordarea şi alte manipulări, precum şi operaţiunile de verificare a partizii demarf ă;

facilitează desfacerea produselor prin aspectul promoţional.

Paletizarea permite reunirea într-o singură unitate de încărcare (load unit ) a mai multor mărfuriambalate depuse pe paletă. Paleta este compusă din una sau două platouri suprapuse, de regulă,din lemn, care permit prinderea cu furcile unui elevator în procesul manipulării.Containerul este un recipient mobil şi ermetic, conceput pentru a fi încărcat cu bunuri în vracsau uşor ambalate, altfel încât transportul să se facă f ără manipulări sau transbordări de mărfuride la locul de expediţie la cel de destinaţie. Cu alte cuvinte, el este un ambalaj definitiv, în caremarfa circulă „din poartă în poartă”, f ără nicio intervenţie asupra acesteia pe parcursultransportului.

MarcareaMarcarea reprezintă o obligaţie a producătorului şi priveşte atât mărfurile, cât şi

ambalajele respective. Se disting două tipuri de marcare: cea necesară pentru a individualiza oexpediţie şi cea cerută de reglementările ţării importatoare.Exportatorul va înscrie lizibil şi deneşters, în litere şi cifre, elementele de identificare a mărfii, destinatarul şi locul de destinaţie. Pe lângă funcţia de individualizare a mărfii, marcarea joacă şi rolul de a evidenţia locul deorigine a mărfii

Depozitarea De multe ori, în lanţul logistic internaţional intervine depozitarea, respectiv depunerea mărfii

în antrepozite, docuri, silozuri etc.; această operaţiune poate avea loc fie la expediţia mărfii, fie ladestinaţie, putând fi depozitele proprii ale producătorului/exportatorului sau cele deţinute de

expediţionari sau terţi.Depozitarea poate fi f ăcută în vederea realizării unor operaţiuni de sortare, preambalare,

conservare, finisare; în timpul depozitării mărfurilor, acestea pot fi ambalate şi marcate. Totodată,depozitarea se face şi în cazul în care marfa aşteaptă sosirea mijlocului de transport sau în situaţiispeciale (imposibilitatea predării mărfii către destinatar etc.).

În dreptul continental, baza juridică a operaţiunii o constituie contractul de depozit ,respectiv convenţia prin care o persoană – proprietarul antrepozitului depozitar – primeşte un bunde la o altă persoană – posesorul mărfii (deponent) spre a-l păstra şi a-l restitui în natură.

Pentru mărfurile depuse în antrepozit, se eliberează deponentului o recipisă warant,document compus din două părţi: recipisă de depozit (prin care antrepozitul recunoaşte că a primit



5

mărfurile) şi warantul (buletinul de gaj). Ambele sunt titluri de credit şi, fiind emise la ordin, potfi transmise prin gir.

Dacă deponentul vrea să înstrăineze mărfurile libere de orice sarcini, transmite prin gircumpărătorului atât recipisa, cât şi warantul, act ce reprezintă transferul de proprietate asupramărfii.

Deponentul – deţinător al recipisei-warant – poate însă să despartă warantul de recipisă,utilizându-l pentru a constitui un gaj asupra mărfurilor (de exemplu, la solicitarea unui credit). Înacest fel, warantul devine o formă specială a contractului de gaj. Avantajul pentru deponentulmărfurilor constă în faptul că acesta, conservând recipisa de depozit, poate să vândă mărfurile unuiterţ, prin transmiterea acestui titlu de proprietate (recipisa). Dar noul purtător al recipisei de depozit(separată de warant) nu poate pretinde predarea mărfurilor de către depozitar până când posesorulwarantului – creditor gajist – nu a fost plătit.

Expeiţia internaţională. Rolul expeiţionarului

Expediţia internaţională este componentă a mecanismului de derulare a operaţiunilor deexport/import; ea reprezintă interfaţa dintre predătorul mărfii şi cărăuş (transportator) şi dintreacesta din urmă şi destinatar, asigurând derularea fluxurilor de mărfuri în bune condiţii.

Expediţionarul (engl. forwarder , fr. transitaire, germ. spediteur ) este un intermediar între celcare livrează marfa (încărcător) şi cărăuş. El se obligă să organizeze operaţiunile legate de circuitulmărfii, adică tot ceea ce este necesar pentru a face posibilă deplasarea mărfii de la expeditor ladestinatar.

Expediţionarul prestează în favoarea clienţilor săi o serie de servicii, care pot fi grupate înmai multe categorii.

Serviciile legate direct de transport sunt, în principal, următoarele:



6

alegerea mijloacelor de transport şi a celor mai convenabile rute pentru transportulmărfurilor şi organizarea transportului acestora la destinaţie;

pregătirea calculelor pentru tarifele privind cheltuielile de transport şi cheltuielile accesoriilegate de derularea operaţiunii de export/import;

realizarea traficului de grupaj; încheierea contractului de transport cu cărăuşul; procurarea documentelor de transport; supravegherea deplasării mărfurilor pe parcurs şi avizarea promptă a clienţilor interesaţi; plata cheltuielilor legate de deplasarea mărfurilor de la exportator la importator,

verificarea şi decontarea acestora.Serviciile logistice conexe, care permit realizarea în bune condiţii a livrării, se referă, în

principal, la: depozitarea şi distribuirea mărfurilor din depozite: mărfurile aflate în depozite pot fi

sortate, preambalate, conservate, finisate şi etichetate, ambalate şi marcate;

întocmirea documentelor şi perfectarea formalităţilor privind asigurarea mărfurilor peparcursul transportului;

întocmirea documentelor şi formalităţilor necesare operaţiunilor vamale şi de tranzit.Expediţionarul poate oferi, totodată, şi o serie de servicii de consultan ţă sau asistenţă pentru

exportatori în cazul diferitelor operaţiuni de export. În acest sens, el poate asigura:

acordarea de consultaţii economice, tehnice, juridice, la încheierea contractelorcomerciale;

acordarea de consultaţii şi asistenţă privind pregătirea mărfurilor pentru livrare şi

prezentarea acestora la transport; organizarea expedierilor şi transportului mărfurilor la manifestări comerciale (târguri,expoziţii etc.) sau la licitaţii, putând asigura manipularea şi aşezarea exponatelor;

efectuarea de studii privind dezvoltarea în perspectivă a transporturilor, utilizarea unor

mijloace şi tehnologii mai eficiente etc.O altă prestaţie a expediţionarului se referă la emiterea unor documente proprii, respectiv

documentele elaborate de FIATA. Aceste documente, în formă standardizată, sunt uşor deidentificat, fiecare având o culoare diferită şi purtând sigla FIATA.

După funcţiile pe care le îndeplinesc în practica internaţională se cunosc mai multe feluri deexpediţionari

(1)

Expediţionarul de grupaj (engl. colector , fr. groupeur ) are drept sarcină constituireade camioane complete, de vagoane complete, de containere complete, de unităţi de încărcare peavion sau pe palete, pe baza predării mărfurilor individuale (a coletelor) din partea clienţilor săi.El negociază tarife preferenţiale cu transportatorii.

O variantă o reprezintă „consolidatorii” (consolidators), expediţionari care grupează diverselivrări provenind de la mai mulţi clienţi astfel încât să încarce containere complete, nava aparţinând însă unor terţi (de aceea se mai numesc Non-Vessel Operating Common Carriers sau NVOCC).

(2) Organizatorul de transporturi multimodale (Multimodal Transport Operators, MTO) Acesta este un intermediar de transport de tipul comisionarului care organizează deplasarea

mărfurilor de la locul de predare la cel de destinaţie prin intermediul mai multor moduri detransport. El î şi asumă obligaţia de a duce la bun sfârşit operaţiunea de transport (obligaţie de



7

rezultat), care implică ajungerea mărfii la destinaţie şi respectarea termenelor de livrare. El faceasigurarea pentru marfa aflată în procesul de transport, dar se asigură şi pentru riscurile pe care leimplică propria responsabilitate profesională.

Acest tip de expediţionar se propune ca partener unic şi complet al exportatorului, preluândtoate problemele de transport, asigurare, vămuire, depozitare etc.; el asigură toate serviciile delogistică, ducând marfa din poartă în poartă.

(3) Agentul portuar sau aeroportuar (port – sea port, airport or cargo terminal – agent) Este vorba de un intermediar, care acţionează la punctul de contact între două mijloace de

transport, acolo unde marfa este supusă unei transbordări (fr. rupture de charge). El supraveghează în numele unui terţ (exportatorul/importatorul) buna desf ăşurare a trecerii mărfii de pe un mijloc detransport pe altul în porturi sau aeroporturi.

(4) Expedi ţ ionarul aerian (air freight agent, fr. agent de fret aerien) intermediază închirierea spaţiului de transport pentru companiile aeriene, pe baza procurii acestora, pentru întocmirea şi semnarea scrisorilor de transport aerian. Agentul trebuie să obţină în prealabil

acordul asociaţiilor mondiale care reglementează operaţiunile de transport aerian (IATA, ATAF).De regulă, el cumulează această activitate cu cea de expediţionar de grupaj şi de comisionar

vamal.(5) Expedi ţ ionarul rutier (road haulage broker, fr. affreteur routier ) este un comisionar

care pune în contact transportatorii rutieri cu mărfurile care trebuie transportate, contra unuicomision de afretare.

Această funcţie este, de regulă, îndeplinită de firme mici şi mijlocii, multe având un parcredus de vehicule.

(6) Navlositorul maritim şi fluvial desf ăşoară o serie de activităţi legate de navlosireamijloacelor de transport. Ei pot fi „consignatari” ai navei (loading brokers), numiţi şi „agenţi delinie” sau „agenţi generali” sau curtieri maritimi, curtieri de navlosire fluvială, responsabili cu

manipularea mărfurilor etc. În mod obişnuit, freight forwarder reprezintă pe cărăuş (shipper ), întimp ce loading brokers reprezintă pe proprietarul navei, astfel încât există doi intermediari întreclient şi cărăuş.

(7) Comisionarul sau agentul în vamă (customs broker, fr. commissionaire en douane) esteun intermediar care se substituie integral exportatorilor şi importatorilor pentru formalităţilevamale legate de intrarea şi ieşirea mărfurilor din ţară.

Relaţiile dintre client şi expediţionar sunt reglementate prin contractul de expediţie.Clientul este persoana care deţine şi/sau are drept de dispoziţiune asupra unei cantităţi de marf ă şisolicită efectuarea transportului acesteia, inclusiv a operaţiunilor conexe deplasării. El este cel carear avea în contractul de transport poziţia expeditorului, dacă ar încheia în mod direct acest contractşi nu prin intermediul expediţionarului. Clientul plăteşte sau garantează plata preţului transportuluişi a operaţiunilor legate de acesta.

Contractul de expeditie- cod civil român –Contractul de expeditie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se

obliga sa incheie, in nume propriu si in contul comitentului, un contract de transport si saindeplineasca operatiunile accesorii.

Obligatiile expeditorului



8

(1) In alegerea traseului, mijloacelor si modalitatilor de transport al marfii expeditorul varespecta instructiunile comitentului, iar daca nu exista asemenea instructiuni, va actiona ininteresul comitentului

(2) In cazul in care expeditorul isi asuma si obligatia de predare a bunurilor la locul dedestinatie, se prezuma ca aceasta obligatie nu este asumata fata de destinatar

(3) Expeditorul nu are obligatia de a asigura bunurile decat daca aceasta a fost stipulata incontract sau rezulta din uzante

(4) Premiile, bonificatiile si reducerile tarifelor, obtinute de expeditor, apartin de dreptcomitentului, daca nu se prevede altfel in contract.

Raspunderea expeditorului(1) Expeditorul raspunde de intarzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea saustricaciunea bunurilor in caz de neglijenta in executarea expedierii, in special in ceea cepriveste preluarea si pastrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilorintermediari

(2) Atunci cand, fara motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat decomitent, expeditorul raspunde de intarzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragereasau stricaciunea bunurilor, cauzata de cazul fortuit, daca el nu dovedeste ca aceasta s-ar fiprodus chiar daca s-ar fi conformat instructiunilor primite.Drepturile expeditorului

(1) Expeditorul are dreptul la comisionul prevazut in contract sau, in lipsa, stabilitpotrivit tarifelor profesionale ori uzantelor sau, daca acestea nu exista, de catre instanta infunctie de dificultatea operatiunii si de diligentele expeditorului

(2) Contravaloarea prestatiilor accesorii si cheltuielile se ramburseaza de comitent pebaza facturilor sau altor inscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, daca partile nu auconvenit anticipat o suma globala pentru comision, prestatii accesorii si cheltuieli care se

efectueaza.

!ocumentele e livrare

Facturarea este o operaţiune esenţială în tranzacţiile comerciale internaţionale, iar facturacomercială, numită în comerţul exterior şi factură externă, reprezintă documentul cel maiimportant în operaţiunea de comerţ exterior.

Factura comercială (engl. commercial invoice) este un înscris întocmit de exportator princare se arată condiţiile în care are loc vânzarea de bunuri şi servicii. Ea cuprinde în detaliu

mărfurile comercializate şi condiţiile de comercializare aferente acestora.Factura comercială rezumă toate condiţiile de bază ale unei afaceri încheiate – clauze privindpartenerii, obiectul, preţul – astfel încât din conţinutul ei rezultă în mod clar drepturile şi obligaţiilepărţilor. Nu de puţine ori, ea constituie singura materializare a acordului de voinţă dintre părţi(atunci când acesta nu este consemnat într-un act scris). Pe de altă parte, în practica comercială internaţională (drept continental) se admite că tăcerea partenerului care a primit facturaechivalează cu acceptarea integrală a clauzelor pe care aceasta le cuprinde.

Principalele funcţii ale facturii sunt următoarele: arat ă faptul că marfa a fost vândut ă



9

Factura consemnează în scris existenţa unui act de vânzare şi precizează mărfurile vândute(denumire, sortimente, calitate, cantitate), ca şi valoarea tranzacţiei (preţ unitar, valoarea totală amărfurilor). Emiterea facturii de către exportator este obligatorie, indiferent de valoarea mărfurilorlivrate;

mijloce şte transferul de proprietate de la vânzător la cumpăr ător În comerţul internaţional transferul proprietăţii şi plata preţului se fac, în general, pe bază de

documente. Un exemplar din factură este destinat importatorului prin intermediul circuituluibancar; un alt exemplar însoţeşte marfa pe parcursul transportului;

serve şte la încasarea contravalorii mărfii Factura comercială este un document prin care vânzătorul solicită cumpărătorului să

efectueze plata pentru mărfurile sau serviciile furnizate; în acest document se materializează creanţa exportatorului asupra importatorului.

Factura comercială face parte din setul de documente obligatorii solicitate de bancă pentru aproceda la plata exportului. Odată plata efectuată, documentele se eliberează importatorului, care

le va utiliza pentru ridicarea mărfii de la locul de destinaţie prevăzut în contract; serve şte la efectuarea formalit ăţ ilor vamale Factura comercială este un document de bază utilizat în plăţile internaţionale, de exemplu în

cazul plăţii prin acreditiv documentar; factura face parte din dosarul de vămuire, servind lastabilirea valorii în vamă a mărfurilor ce fac obiectul procedurilor de vămuire. Factura estedocumentul primar de evidenţă, identificare şi evaluare în vamă a mărfurilor de export-import.Factura este şi un document contabil în baza căruia exportatorul este exonerat de la plata TVA, laexport.

Factura externă este o sinteză a tranzacţiei dintre exportator şi importator. Ea are faţă de ofactură de vânzare obişnuită o serie de particularităţi:

este redactată într-o limbă de circulaţie internaţională, de regulă engleza; unele ţări

impun însă ca factura şi lista de colisaj să fie redactate sau traduse în limba ţăriiimportatoare (ex. Franţa, Italia, Spania);

declaraţia exportatorului se referă la faptul că bunurile la care se face referire suntproduse în ţara de export şi că suma înscrisă reprezintă valoarea reală şi corectă atranzacţiei. Declaraţia de pe factură trebuie f ăcută în anumiţi termeni în unele ţări, iarexportatorul trebuie să ţină seama de această cerinţă;

acreditivele din unele ţări importatoare, în principal în Orientul Mijlociu, impun

certificarea sau legalizarea facturii comerciale. Această certificare se face în modobişnuit de către Camera de Comerţ a ţării exportatoare şi are rolul de a confirma faptulcă factura şi declaraţia sunt corecte.

În afara facturii comerciale, în practica de comerţ exterior se mai utilizează: factura proforma, factura consulară şi factura vamală, acestea având funcţii specifice.

Factura pro forma ( pro forma invoice) este un document furnizat de exportator înainte devânzarea sau livrarea mărfii, prin care acesta îl informează pe cumpărător despre preţ, natura şicantitatea mărfii ce urmează a fi comercializată. Ea are funcţia unei oferte comerciale şi urmează a fi replicată întocmai în factura de export. Factura pro forma este de fapt un specimen al facturiicomerciale trimise importatorului în prealabil.



10

Factura consulară este un document solicitat de organele vamale din unele ţări importatoarepentru a servi la stabilirea taxelor vamale la mărfurile de import. Ea este completată deexpediţionar pe formulare speciale, vizate de consulatele ţărilor importatoare.

Factura vamală este un document cerut la import în anumite ţări (mai ales înCommonwealth) pentru a determina structura preţurilor şi preţurilor nete (după deducerea taxelor)pe piaţa ţării de origine. Ea serveşte ca element de referinţă pentru calculul taxelor vamale.

În ceea ce priveşte respectarea calităţii, de regulă, în comerţul internaţional se solicită uncertificat de calitate, care face parte din setul de documente depus de exportator la bancă învederea încasării contravalorii exportului. Certificatul de calitate este un document eliberat deproducătorul mărfurilor exportate, el putând fi atestat de o instituţie specializată de control alcalităţii. Conţinutul certificatului trebuie să corespundă întocmai cu prevederile din contractprivind calitatea mărfii pentru ca exportatorul să poată încasa plata de la bancă.

Certificatul de origine. De multe ori, în tranzacţiile internaţionale se solicită o atestare

oficială a locului de origine a mărfii, respectiv un certificat de origine (engl. certificate of origin).Certificatul de origine este un document emis de un organism specializat din ţara exportatorului(de regulă, Camera de Comerţ), la cererea acestuia din urmă, care confirmă natura, cantitatea,valoarea etc. a mărfurilor livrate, ca şi locul lor de fabricare, şi include o declaraţie precizând ţarade origine a bunurilor respective. El poate, de asemenea, să precizeze preţul de vânzare al bunurilorpe piaţa internă a exportatorului.

Lista de colisaj (engl. packing list )Un document important în derularea contractului, care sintetizează aspectele principale

privind conţinutul partizii de marf ă, ca şi modul de ambalare şi marcare în vederea transportuluieste lista de colisaj (engl. packing list ). Aceasta precizează numărul coletelor în ordinea marcăriilor, volumul mărfurilor, denumirea reperelor de marf ă care se găsesc în fiecare colet, cu

specificarea denumirilor, cantităţilor (f ără indicarea valorii). În cazul mărfurilor vândute în vrac,lista de colisaj este înlocuită cu un certificat de greutate care atestă cantitatea bunurilor. Greutateareţinută este specificată în documentul de transport.

Lista de colisa# cuprinde$ pentru fiecare colet% marca#ul& numărul de ordine& greutatea brută$ !n 'ilograme& greutatea netă$ !n 'ilograme& dimensiunile$ !n centimetri$ !n ordinea următoare% lungime(lăţime(!nălţime& volumul )*cuba#ul+,& detalii privind conţinutul"

-n finalul listei se prezintă$ pe ansamblu$ partizii de marfă$ numărul de colete$ greutatea brută i volumul" .u se indicăvaloarea mărfurilor"

.

CURSUL 5mmm

Documents

Transcript of CURSUL 5mmm