7/25/2019 Cursul 4 CarieraEcvestra

http://slidepdf.com/reader/full/cursul-4-carieraecvestra 1/4

Epigrafie Latină 2015

CURSUS HONORUM

- Cariera ecvestră –

Funcţionarii care aparţineau ordinului ecvestru purtau titlurile de vir egregius, vir

perfectissimus, vir eminentissimus.

A. Cariera ecvestră până la Diocletianus

Pentru a urma o carieră ecvestră un tânăr trebuia să îndeplinească două condiţii:1. să deţină censul ecvestru în valoare de 400.000 de sesterţi2. să fie eques equo publico (

EQ P, PUB, PUBL

), adică să fie înscris pe lista cavaleriloraflată sub controlul principelui. Pentru a figura pe această listă, tânărul trebuia să fienăscut în ordinul ecvestru sau să fi obţinut acest rang prin favoare imperială.

 În general, titlul equo publico nu apare în inscripţii, deoarece se subînţelege. Însă, înainte de a ocupa funcţiile civile,

procuratelele,

care formau adevărata

carieră, cavalerii trebuiau să îndeplinească serviciul militar format din mai multesarcini, militiae equestres.

După cum menţiona Suetonius (Claudius, 24), împăratul Claudius a organizatastfel miliţiile ecvestre, încât după o cohortă să urmeze conducerea unei

ala

, iar dupăaceasta să primească tribunatul militar. Această ordine apare schimbată în inscripţiiletârzii.

Prima miliţie

consta în comanda unei cohorte auxiliare de 500 de oameni(praefectus cohortis quingenariae

) sau a unei trupe de voluntari (tribunus cohortis

voluntariorum). După calculele lui H. Devijver (Equestrian Officers, p. 398), existau circa300 de ofiţeri care exercitau simultan acest comandament (numărul lor era în funcţiede efectivele militare din întregul Imperiu). Rangul acestui ofiţer este ilustrat şi de

salariul său (ratio), care, în perioada Domitianus – Septimius Severus (81-211), se ridicala 20.000 de sesterţi.

O miliţie dura, în mod obişnuit, trei ani, după care ofiţerul intra în viaţa civilă;pentru posturile vacante în gradele succesive (superioare) numai cei mai buni erau luaţi

 în considerare.A doua miliţie

consta în efectuarea tribunatului legionar angusticlav; dar datorităfaptului că, în comparaţie cu

tribunus militum laticlavus

, termenul deangusticlavus

desemna o poziţie socială inferioară, el era omis la gravarea inscripţiei. Tribunatul într-olegiune era adesea exercitat de membrii elitelor municipale, orientaţi îndeosebi spreadministraţie; ei se limitau de obicei la acest post, văzând în a doua miliţie confirmareaadoptării în ordinul ecvestru.

Această miliţie putea fi înlocuită cu comanda unei cohorte de 1000 de oameni(tribunus cohortis milliariae

). La această comandă erau promovaţi tinerii ofiţeri care sedistinseseră la comanda unei cohors quingenaria.

Untribunus militum

era salarizat cu 40.000 de sesterţi anual. Se consideră căexercitau acest mandat concomitent circa 190 de ofiţeri.

A trei miliţie

consta în comanda unei trupe de călăreţi (praefectus alae

quingenariae). Acest ofiţer era salarizat cu 60.000 de sesterţi anual. După numărulunităţilor de cavalerie din armata romană, se consideră că doar circa 90 de ofiţeriexercitau cea de-a treia miliţie.

A patra miliţie

consta în comanda unei trupe de 1000 de oameni. Această ultimătreaptă era exercitată de un număr redus de ofiţeri valoroşi (aproximativ 10); unpraefectus alae milliariae era salarizat cu 80.000 de sesterţi anual.

Inscripţiile demonstrează că ordinea stabilită de împăratul Claudius nu a fostrespectată. Sunt, de asemenea, cazuri când are loc repetarea unei comenzi sau când un

7/25/2019 Cursul 4 CarieraEcvestra

http://slidepdf.com/reader/full/cursul-4-carieraecvestra 2/4

Epigrafie Latină 2015

ofiţer este însărcinat cu comanda concomitentă a altei unităţi sau vexilaţii (comandădeţinută cu titlul de praepositus) ori cu alte sarcini speciale (deţinute cu titlul deprocurator

). După îndeplinirea acestora, ofiţerul îşi urma cursul carierei obişnuite.Uneori, funcţia de

praefectus fabrum

este echivalată cu omilitia

. R. Cagnat considera căaceastă funcţie trebuie privită ca fiind parţial militară şi îi permitea aspirantului să

acceseze miliţiile specifice.Existau de asemenea tribunatele militare urbane: 1.

tribunus cohortis vigilum

; 2.tribunus cohortis urbanae

; 3.tribunus cohortis praetoriae

; exercitarea lor permiteaocuparea procuratelelor.

Rezultă, de asemenea, că organizarea armatei romane impunea o anumeproporţie şi, implicit, o selecţie a ofiţerilor ecveştri; din circa 300 care efectuau primamiliţie, cel mult 2/3 o îndeplineau pe a doua, abia jumătate din aceştia ajungând să

 îndeplinească cea de-a treia miliţie şi numai elita efectuaquarta militia

.Se cunosc peste 2000 de ofiţeri ecveştri, ceea ce, după aprecierile lui H. Devijver,

reprezintă circa 4% din numărul tuturor ofiţerilor. În privinţa vârstei ofiţerilor, s-a considerat că aceştia ar fi fost nişte tineri lipsiţi de

experienţă. E. Birley a sugerat, pe baza unui număr limitat de cazuri, iar H. Devijver aadâncit, printr-un studiu, că este vorba de trei grupe:

1. ofiţerii între 20-30 de ani reprezentau un grup limitat2. grupul cel mai numeros era reprezentat de cei între 35-45 de ani; mulţi dintre

aceşti ofiţeri cunoscuseră deja o carieră administrativă în cetăţile lor, elita municipalăreprezentând un rezervor pentru miliţiile ecvestre.

3. cei care aveau peste 45 de ani erau o excepţie.

Printre funcţiile care compuneau cariera ecvestră se numărau:1.

Funcţiile financiare

– erau atribuite unorprocuratores Augusti

şi erau exercitate înprovincii, în Italia sau la Roma. Procuratorul dintr-o provincie imperială aflat sub

ordinele guvernatorului ocupa o funcţie asemănătoare celei deţinute de cvestor (subcomanda unui proconsul) dintr-o provincie senatorială. Alţi agenţi fiscali:

procurator a

rationibus

(avea în grijă finanţele);procurator hereditatium

(se ocupa de moşteniri);procurator XX hereditatium (colecta taxa pe moşteniri – 5% din valoarea moştenirii).2.

Funcţii administrativ – militare

: procuratores praesides) – guvernatori ai provinciilorprocuratoriene (provincii imperiale – Iudaea, până la Vespasianus, Raetia şi Noricum,până la Marcus Aurelius, Thracia, până la Traianus, Mauretaniile, Dacia Inferior şi DaciaPorolissensis, Epir, districtele alpine).3.

Funcţii în cadrul cancelariei imperiale: procurator bibliothecarum

– avea în grijăbibliotecile;

procurator a libellis

– se ocupa de petiţii;procurator ab epistulis

– se ocupade corespondenţă (aceştia erau împărţiţi în funcţie de limba în care se purta

corespondenţa – greacă sau latină – procurator ab epistulis Graecis, procurator ab

epistulis Latinis

)4.

Prefecturi administrative:

-

praefectus annonae

– responsabil de aprovizionarea Romei cu alimente – se afla subcomanda lui praefectus Urbi ;

 - praefectus Aegypti – guvernatorul Egiptului – această funcţie era deţinută de obicei deun fost praefectus annonae;

 -praefectus civitatium

– acesta era numit de guvernatorul unei provincii pentru aadministra o parte a teritoriului respectiv cum era cazul praefectus Iudaea.

 - praefectus vehiculum – era responsabil cu drumurile publice

5. Comandamente militare:

 - praefectus classis Misenensis – prefectul flotei de la Misenum -

praefectus classis Ravenensis

– prefectul flotei de la Ravenna

7/25/2019 Cursul 4 CarieraEcvestra

http://slidepdf.com/reader/full/cursul-4-carieraecvestra 3/4

Epigrafie Latină 2015

 -praefectus vigilum

– deţinea comanda celor 7 cohorte însărcinate cu stingereaincendiilor

 -praefectus praetorio

– funcţie creată de Augustus, având sub comanda sa cohortelepretoriene însărcinate cu paza Romei.

Din păcate, nu putem stabili o ierarhie exactă a acestor funcţii, deoarece

importanţa lor a variat de-a lungul timpului. Cele mai importante funcţii, în ordinecrescătoare, sunt: prefectura flotelor,

praefectus vigilum

,praefectus annonae

,praefectus Aegypti

şipraefectus praetorio

.Procuratorii, nefiind magistraţi, erau plătiţi pentru funcţiile deţinute. Frecvent

aceştia erau numiţi în funcţie de venitul pe care îl obţineau.

Procuratores sexagenarii  un venit de 60.000 de sesterti / an)

 procurator alimentorum per Italiam

controla aprovizionarea cu alimente aItaliei

 procurator provinciae Corsicae

procurator al provinciei Corsica

 procurator fisci Alexandrini 

colecta taxele din Alexandria

 procurator provinciae Thraciae

procurator al provinciei Thraciaepistrategos Thebaidos

vice – guvernator al Egiptului de SusProcuratores centenarii

 un venit de 100.000 de sesterti / an)

 procurator aquarum Urbis

controla aprovizionarea cu apă a Romei procurator provinciae Moesiae Superior 

procurator al provinciei Moesia Superioradvocatus fisci Romae

controla finanţele Romei procurator provinciae XXXX Galliarum

procurator pentru 40 de oraşe dinprovincia Gallia

 procurator provinciae Siciliae

procurator al provinciei Sicilia procurator provinciae Alpium Cottiarum

procurator al provinciei Alpilor de VestProcuratores ducenarii

 un venit de 200.000 de sesterti / an)

 procurator ab epistulis Latinis

procurator pentru corespondenţa în limbalatină

 procurator provinciae Asiae

procurator al provinciei Asia

 procurator ab epistulis Graecis

procurator pentru corespondenţa în limbagreacă

 procurator provinciae Syriae

procurator al provinciei Syria

 procurator XX hereditatium

colecta taxa pe moşteniri (5%)idiologus Aegypti 

 judecător în EgiptProcuratores trecenarii  un venit de 300.000 de sesterti / an)

 procurator a rationibuscontrola finanţele

 Începând cu secolul al III-lea p. Chr., au apărut modificări în cariera ecvestră.Astfel, praefectura fabrum a dispărut, centurionatul a fost cuprins printre miliţiileecvestre, formând prima treaptă. Tot atunci au apărut şi expresiile:

a tribus militiis

saua

quattuor militiis

urmate de numărul sarcinilor deţinute sau, mai simplu,ab equestribus

militiis, a militiis. În acelaşi timp, primipilatul şi prefectura unei legiuni, care înainte reprezentau

cel mai înalt grad pe care îl puteau obţine subofiţerii cu experienţă, au devenit titlurinecesare pentru a accede la procuratele.

 În funcţie de rangul lor, procuratorii ecveştri purtau diferite titluri: -

vir egregius

– prima menţiune apare în timpul lui Antoninus Pius

7/25/2019 Cursul 4 CarieraEcvestra

http://slidepdf.com/reader/full/cursul-4-carieraecvestra 4/4

Epigrafie Latină 2015

 -vir perfectissimus  V P) –

de lapraefectus classis

până lapraefectus annonae

 - vir eminentissimus

 V EM)

– praefectus praetorio

 -equites inlustres

– cavalerii care, având cens senatorial, puteau aspira la carierarezervată senatorilor.

Cavalerii care au parcurs cariera ecvestră formau equestris nobilitas. Dupădomnia lui Vespasianus, unii procuratori puteau urma cariera senatorială. Pătrunderea

 în ordinul senatorial se făcea prinallectio inter praetorios

sauallectio inter tribunicios

(mai des întâlnită). Această allectio nu avea ca principal scop acordarea unei anumitemagistraturi personajului vizat să urmeze o carieră senatorială, ci se dorea plasareafostului cavaler într-o categorie de magistraţi care-i permitea ocuparea unei funcţiiprovinciale sau urbane.

Cavalerii care erau admişi în ordinul senatorial urmau uncursus honorum

mixt(ecvestru – senatorial).

B.

Cursus honorum

după Diocletianus

Distincţia dintre cele două ordine, senatorial şi ecvestru, s-a menţinut şi dupădomnia lui Diocletianus. Însă, treptat, instituţiile au suferit modificări.

După domnia lui Constantin cel Mare a avut loc o reformă capitală: ordinulecvestru a dispărut, fiind absorbit în ordinul senatorial.

Cele două tipuri de cursus honorum s-au contopit, existând două modalităţi de ale îndeplini:

a)dacă personajul era fiul unui senator

– cariera putea începe prin exercitarea vechilormagistraturi, cvestura şi pretura. Însă aceste demnităţi erau percepute mai mult caonoruri şi mai puţin ca sarcini efective. Cvestura (începând cu vârsta de 28 de ani), în

special, nu mai răspundea unui funcţii efective, fiind omisă în inscripţii. Tinerii puteau fidispensaţi de îndeplinirea ei prin favoare imperială.

Astfel, pretura devine prima magistratură. Îndeplinirea ei oferea accesul înSenat. După pretură, fostul magistrat putea îndeplini diverse sarcini specifice ranguluisău în provincii sau la curtea imperială.b)

daca personajul nu era fiul unui senator

– cariera putea începe fără îndeplinireafuncţiilor rezervate unui

vir clarissimus.

Adică, nu era necesară parcurgerea cvesturiisau preturii, ci era suficient ca personajul să fie allectus în Senat.

Dacă până la Diocletianus (şi o perioadă după) acest procedeu le permiteacavalerilor să pătrundă în ordinul senatorial ca foşti cvestori sau tribuni, ulterior s-apăstrat doar allectio inter consulares. Însă, cei care beneficiau de această onoare nu

deţineau rangul de foşti consuli, ci li se recunoştea statutul de senatori. Consulatul arămas cea mai înaltă magistratură, dar exercitarea sa nu mai era urmată de

 îndeplinirea unor sarcini speciale. Consulatul putea fi obţinut imediat înainte sau după îndeplinirea uneia dintre prefecturi:

praefectus Urbis

saupraefectus praetorio

.Allectio

inter consulares

nu apare în inscripţii deoarece era metoda normala prin care un non –senator ajungea la funcţiile senatoriale.