Cursul 1 ILM an 4 AR BV

34
Evaluarea poluării produse de către transporturile rutiere Cursul 1

description

Evaluarea poluării produse de către transporturile rutiere

Transcript of Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Page 1: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Evaluarea poluării produse de către transporturile rutiere

Cursul 1

Page 2: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Contribuţia transporturilor la poluarea mediului

Termenul de poluare are în general sensul de impurificare sau viciere, iar din punct de vedere ştiinţific desemnează atribuirea caracterului de nocivitate unui mediu natural din cauza unor substanţe periculoase. În majoritatea lucrărilor din domeniu poluarea are sensul de poluare chimică; în timp semnificaţia sa s-a lărgit căpătând şi alte valenţe: poluare radioactivă, poluare acustică, poluare termică, polare electromagnetică.

Page 3: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Termenul de emisii poate defini o gamă largă de agenţi, de la substanţe chimice, la zgomot şi radiaţii; în cele ce urmează prin emisii se vor înţelege acele substanţe care nu mai sunt folositoare în scopul producţiei, transformării sau consumului şi care sunt eliminate în mediu (nereciclate şi nerefolosite).

Emisiile pot fi clasificate în emisii primare care sunt produse direct de surse identificate sau identificabile şi emisii secundare care sunt produse în aer de interacţiunea dintre emisiile primare sau prin reacţie cu constituenţii naturali ai aerului, cu sau fără activare fotochimică. Din prima categorie fac parte CO, HC, SO2, CO2, NOx, iar din cea de-a doua smogul fotochimic al cărui mecanism probabil de formare a fost descris în detaliu de 13 reacţii chimice, care cuprind peste 200 de compuşi, produse de dr. Caplan şi care au fost acceptate şi reproduse în multe lucrări de specialitate. Smogul fotochimic apare în zone puternic poluate, cu circulaţie redusă a aerului pe verticală, reduce vizibilitate atmosferică şi este dăunător mai ales pentru persoanele cu suferinţe cardio-respiratorii. Termenul de smog provine din combinaţia cuvintelor englezeşti smoke – fum şi fog – ceaţă.

Page 4: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Se mai foloseşte adesea în domeniul poluării aerului termenul de imisie care înseamnă cantitatea totală de noxe dintr-un anumit volum de aer, cantitate exprimată, de obicei, în mg/m3.

Din punctul de vedere al mediilor naturale afectate de fenomenul poluării, se disting poluarea atmosferei, poluarea apei, poluare solului.

Poluarea chimică a aerului

Activitatea umană generează emisia de numeroşi poluanţi gazoşi în atmosferă. Autovehiculele emit un număr mare de poluanţi, iar studiile efectuate la nivel internaţional permit cuantificarea poluanţilor emişi de traficul rutier.

Dintre toţi poluanţii primari produşi de motoarele cu ardere internă, se disting şapte poluanţi atmosferici semnificativi, reglementaţi în Europa: • dioxidul de sulf (SO2);• particulele în suspensie PM10 (cu diametrul <10 μm);• plumbul (Pb);• oxizii de azot (NOx);• monoxidul de carbon (CO);• hidrocarburile nearse (HnCm) – Exemplu: benzenul C6H6;• ozonul (O3) din stratosferă, prezent în concentraţii de 0,5-10 [p.p.m.].

Page 5: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

a) Dioxidul de sulf. O lungă perioadă de timp vehiculele dotate cu motoare cu aprindere prin comprimare au contribuit la poluarea atmosferei cu SO2. Reglementări relativ recente au limitat drastic conţinutul de sulf din motorină. Astfel, participarea traficului rutier la poluarea globală cu dioxid de sulf a scăzut simţitor. În consecinţă, luarea în considerare a acestui poluant la studiile de mediu privind o infrastructură rutieră se va limita la evidenţierea surselor industriale emiţătoare.

b) Particulele în suspensie. Termenul de particule este utilizat pentru un amestec de particule solide şi picături lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. O serie de particule sunt de dimensiuni mari sau de culoare închisă ca să fie observate ca funingine sau fum. Altele sunt atât de mici, încât pot fi detectate doar cu un microscop electronic. Particulele fine au dimensiuni mai mici de 2,5 μm (PM2,5) şi au ca origine arderea în motoarele autovehiculelor, instalaţii energetice, industriale şi casnice. Particulele cu dimensiuni mai mici de 10 μm (PM10) sunt generate de traficul pe străzi nepavate, la manipularea unor materiale, precum şi de antrenarea prafului de vânt. Anumite particule sunt emise direct de sursă, coşuri sau eşapamentul autovehiculelor. În alte cazuri, gazele precum SO, SO2, NOx şi compuşii organici volatili, interacţionează cu alţi compuşi aflaţi în aer şi formează particule fine. Compoziţia chimică şi fizică a particulelor variază în funcţie de locaţia geografică, anotimp şi vreme. Particulele fine şi mari pot fi inhalate şi acumulate în sistemul respirator, putând afecta negativ sănătatea. Pe lângă problemele de sănătate, particulele determină şi o reducere a vizibilităţii în multe regiuni.

Principalii poluanţi atmosferici:

Page 6: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

c) Plumbul. În trecut, traficul rutier constituia principala sursă de emisii de plumb. În prezent, datorită eforturilor de eliminare din benzină a adiţiunilor pe bază de plumb, concentraţiile medii anuale ale emisiilor de Pb se situează sub cifra de 0,5 μg/m3, fixată de normele europene. Concentraţii ridicate de Pb se găsesc în apropierea turnătoriilor de metale feroase şi a producătorilor de baterii.

d) Oxizii de azot. Mai mult de jumătate din emisiile de oxizi de azot se datorează traficului rutier, restul fiind datorat instalaţiilor de încălzire şi industriei. Dioxidul de azot este cunoscut pentru impactul negativ asupra sănătăţii prin afectarea căilor respiratorii. Oxizii de azot contribuie şi la formarea ploilor acide, la acidificarea apelor dulci şi a celor costiere şi la creşterea nivelului de toxine din corpul peştilor şi a altor vieţuitoare acvatice.

e) Monoxidul de carbon. CO este un gaz incolor şi inodor cu un grad înalt de nocivitate şi este generat prin arderea incompletă a combustibilului în motoarele autovehiculelor, instalaţiile energetice şi cele de încălzire casnice. Traficul rutier este una din principalele surse de emisii de CO şi poate participa cu mai mult de 60% la poluarea globală cu CO. În oraşe, aproximativ 95% din emisiile de CO sunt datorate autovehiculelor. Vârfurile concentraţiilor de CO în atmosferă se întâlnesc în lunile reci ale anului când emisiile de CO ale autovehiculelor sunt mai mari. Monoxidul de carbon are efecte serioase asupra sănătăţii umane, chiar şi în cazul concentraţiilor reduse, putând afecta grav persoanele cu afecţiuni cardiovasculare. Nivelele înalte de expunere pot conduce la decesul indivizilor.

Page 7: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

f) Hidrocarburile nearse. Cele mai nocive sunt benzenul şi hidrocarburile aromatice policiclice.

Benzenul. C6H6 este un constituent de origine al produselor petroliere şi se regăseşte în benzinele şi motorinele utilizate la alimentarea autovehiculelor. Analiza gazelor de evacuare arată prezenţa benzenului chiar în cazul în care combustibilul nu a conţinut benzen, ceea ce demonstrează formarea lui în timpul proceselor care au loc în motor. Populaţia expusă la emisiile de benzen de o anumită concentraţie şi timp de expunere au riscuri mărite de a se îmbolnăvi de cancer. Prezenţa benzenului a fost limitată în combustibilii auto la 0,8% volumic printr-o directivă CEE în anul 2000.

Hidrocarburile aromatice policiclice. Această categorie de hidrocarburi grupează substanţe constituite din două până la şase cicluri aromatice juxtapuse. Dacă numărul de cicluri este până la 3, hidrocarburile aromatice policiclice sunt considerate uşoare, dacă numărul ciclurilor este mai mare de 4 atunci ele sunt considerate grele şi prezintă caracteristici fizico-chimice şi toxicologice diferite. Hidrocarburile aromatice sunt absorbite de particulele aflate în suspensie în atmosferă. În mediul urban principalele surse de emisie ale hidrocarburilor aromatice sunt autovehiculele. O mare parte din substanţele din această categorie au un puternic caracter cancerigen.

Page 8: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

g) Ozonul. Ozonul de suprafaţă se formează prin asocierea oxigenului (O2) cu un atom liber de oxigen (O) (O+O2→O3) şi se disociază iar, prin acţiunea radiaţiei ultraviolete, într-un ciclu în permanent echilibru. Datorită valorilor mici, concentraţiile se măsoară frecvent în p.p.m. (părţi pe milion, adică 1cm2/1m3; 1% = 10000 p.p.m.). Se cunoaşte că prezenţa NO în gazele de evacuare ale autovehiculelor limitează formarea ozonului (NO reacţionează cu ozonul pentru a forma NO2). Aşa se explică faptul că nivelul de ozon măsurat în apropierea infrastructurii rutiere are un nivel cu mult inferior valorilor limită. Nivele mai ridicate de ozon se pot găsi în aglomeraţii urbane, în zonele cu trafic uşor şi la periferia oraşelor, deoarece ozonul şi precursorii poluanţi formării ozonului pot fi transportaţi pe distanţe mari. Ozonul este un poluant cu caracter regional. Expunerea pe termen lung la nivelele moderate de ozon poate produce schimbări ireversibile la nivelul plămânilor care pot determina apariţia prematură a bolilor de plămâni cronice.

Transporturile rutiere realizate cu autovehicule echipate cu motoare cu ardere internă au o contribuţie însemnată asupra poluării mediului înconjurător, afectând practic toate ecosistemele.

(emisie)

Page 9: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Prin ploi acide sau depuneri acide se înţeleg căderile de compuşi cu caracter acid rezultaţi din reacţiile atmosferice ale dioxidului de sulf (SO2) şi oxizilor de azot (NOx) cu apa, oxigenul şi compuşii oxidanţi. Aceşti compuşi cad pe pământ sau ape sub formă uscată (gaze sau particule) sau sub formă umedă (ploaie, zăpadă sau ceaţă). Aceşti compuşi se formează şi sunt transportaţi de curenţii de aer la mari depărtări de locul de emisie al precursorilor ploilor acide.

Înainte de a cădea pe pământ, SO2 şi NOx precum şi particulele acide (sulfaţi şi nitraţi) contribuie la înrăutăţirea vizibilităţii atmosferice şi afectează sănătatea umană. Precursorii ploilor acide afectează sistemul respirator contribuind la distrugerea ţesuturilor plămânilor provocând moartea prematură a subiecţilor expuşi.

Ploile acide determină creşterea nivelului de aciditate al solului (deteriorând vegetaţia) şi a apelor (apa devine un mediu ostil faţă de o serie de peşti şi animale acvatice). De asemenea, ploile acide contribuie la distrugerea rapidă a clădirilor, statuilor şi monumentelor care fac parte din patrimoniul fiecărei naţiuni.

Ploile acide

Page 10: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluarea apelor de către traficul rutier

Apele din vecinătatea infrastructurii pot fi poluate de către transportul rutier astfel:

Page 11: Cursul 1 ILM an 4 AR BV
Page 12: Cursul 1 ILM an 4 AR BV
Page 13: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluarea solului de către traficul rutier

Page 14: Cursul 1 ILM an 4 AR BV
Page 15: Cursul 1 ILM an 4 AR BV
Page 16: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluarea sonoră produsă de autovehicule

Sunetele fac parte integrantă din viaţa noastră, cu ajutorul lor putem comunica, suntem avertizaţi în cazul unor pericole, obţinem informaţii sau ne relaxăm ascultând muzica preferată. Din punct de vedere fizic sunetele reprezintă "vibraţii ale particulelor unui mediu capabile să producă o senzaţie auditivă”. Sunetul este o formă de energie fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub forma unor unde de presiune crescută sau scăzută care iradiază de la suprafaţa obiectului. Aceste unde constituie stimuli fizici pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide) şi nu se propagă în vid. Atunci când auzim ceva, de fapt urechea este atinsă de vibraţiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transformă undele sonore în impulsuri electrice, pe care le transmite mai departe, la creier, care la rândul sau decodifică semnalele. Urechea se obişnuieşte treptat cu sunetele, iar cu timpul învăţăm şi sensul acestora.

Poluarea fonică sau sonoră constă în sunete produse de activitatea umană sau utilaje, maşini care afectează sau dezechilibrează activitatea omului sau animalelor. În natură sunetele puternice sunt o raritate, zgomotul este slab şi de obicei de scurtă durată. Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote: alarmele, lucrările din construcţii, sistemele energetice, muzica intensă, vorbirea puternică, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian.

Page 17: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

În oraşele moderne, în special în metropole, cauza principală a poluării o constituie traficul rutier, în continuă creştere, cauzat atât de creşterea numărului de vehicule cât şi de viteza acestora. Pe autostrăzi de multe ori nivelul zgomotului depăşeşte 80 dB. Nici localităţile mici nu sunt ferite de poluarea sonoră atunci când sunt străbătute de artere de circulaţie importante.

Poluarea fonică este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii la ora actuală, alături de poluarea atmosferică şi managementul deşeurilor. Conform unor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore.

În statele europene circa 40% din populaţie este expusă zgomotului produs de traficul rutier cu o intensitate de 55 dB şi 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în considerare toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populaţia Europei nu are confortul sonor normal la domiciliu şi 30% este afectată în timpul nopţii. Poluarea sonoră este mai severă în ţările în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulaţiei şi prin absenţa centurilor de circulaţie în marile oraşe. Se apreciază că în aceste ţări intensitatea sonoră este pe parcursul a 24 de ore în domeniul 75-80 dB.

Unitatea de zgomot: Nivelul de zgomot este exprimat în decibeli (dB) şi se exprimă prin raportul presiunilor acustice:

0

log20p

pLpUnde: p = presiunea sonoră măsurată;

p0 = presiunea sonoră de referinţă (20μPa).

Page 18: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Nivelul global al zgomotului unui autovehicul este produs de numeroase surse sonore care acţionează, în majoritatea cazurilor, simultan. Zgomotele care apar în timpul mersului unui vehicul provin, în principal, din:• funcţionarea ansamblului motor;• funcţionarea organelor de transmisie;• caroserie şi şasiu;• sistemul de rulare.

Motorul este, fără îndoială, sursa cea mai importantă de zgomot. În funcţie de natura fenomenelor implicate, acest zgomot poate fi:• mecanic, datorat în principal contactului pieselor;• aerodinamic, datorat curgerii fluidelor;• termic, datorat fenomenelor sonore produse în timpul procesului de ardere.

Poluarea fonică datorată traficului rutier depinde şi de caracteristicile drumului. Şoselele cu pante şi curbe strânse influenţează emisiile în sensul creşterii intensităţii acestora prin adaptarea vitezei de mers la cerinţele acestora, având loc o multitudine de schimbări de viteză, decelerări şi mers turat al motorului. Şoselele plane permit deplasări cu viteze ridicate şi în acest caz poluarea fonică se datorează îndeosebi interacţiunii roată – drum şi curenţilor de aer generaţi de deplasarea autovehiculului. Stilul de conducere influenţează poluarea fonică prin regimurile de accelerare şi turaţie a motorului şi prin nivelul de viteză al autovehiculului. Construcţia pneului şi îmbrăcămintea drumului (asfalt neted, poros, piatră cubică, beton) influenţează nivelul de poluare sonoră datorată traficului rutier.

Page 19: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Influenţa poluării datorate traficului rutier asupra sănătăţii omului şi asupra deteriorării mediului

În cadrul interacţiunilor dintre om şi mediul ambiant, acesta din urmă exercită asupra omului influenţe multiple, dintre care una din cele mai importante este acţiunea asupra sănătăţii.

Acţiunea mediului poluant asupra organismului este foarte variată şi complexă. Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, aşa-zisul disconfort, până la perturbări puternice ale stării de sănătate.

Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. Ele se datorează unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu care au repercusiuni puternice şi brutale asupra organismului uman. Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului asupra sănătăţii umane. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în concentraţii mai scăzute nu este lipsită de efecte nedorite.

Secolul XIX, cu apariţia maşinismului, a evidenţiat treptat apariţia poluării, întâi pe plan local, apoi în regiuni tot mai extinse, astfel încât, îngrijorarea datorită poluării are un caracter global. Civilizaţia modernă este caracterizată de două procese fundamentale determinante pentru poluare şi anume industrializarea şi urbanizarea, care se manifestă dezavantajos în condiţiile în care nu s-au luat în prealabil măsuri corespunzătoare.

Page 20: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Folosirea transportului de pasageri

Sectoarele de activitate umană vinovate în principal de poluare sunt:• industria extractivă;• industria chimică şi energetică;• agricultura;• anumite industrii prelucrătoare;• transporturile – în cadrul cărora o influenţă consistentă o au motoarele cu ardere internă;• marile aglomerări urbane.

Tipurile de poluare:• poluarea atmosferei;• poluarea apelor;• poluarea solului;• radiaţiile ionizate.

Page 21: Cursul 1 ILM an 4 AR BV
Page 22: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Efectele poluării chimice a atmosferei asupra sănătăţii populaţiei

Influenţa directă a poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei constă în modificările ce apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiţi poluanţi atmosferici. De cele mai multe ori, acţiunea directă a poluării aerului este rezultatul interacţiunii mai multor poluanţi prezenţi concomitent în atmosferă şi numai arareori acţiunea unui singur poluant (acţiune complexă şi nespecifică).

În atmosferă se deversează mari cantităţi de gaze, lichide şi particule solide care, dacă ajung la concentraţii prea mari, modifică condiţiile de viaţă. În legătură cu poluanţii gazoşi, se pare că nu este o problemă consumarea oxigenului, deoarece s-a stabilit că dacă s-ar arde toţi combustibilii fosili şi toată biomasa combustibilă, concentraţia de O2 n-ar scădea cu mai mult de 3%, ceea ce n-ar constitui deloc un pericol.

Dificultăţi ridică marea cantitate de substanţe poluante ce ajung în atmosferă prin activităţile omului şi care se ridică în total la 1012tone anual.

Page 23: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluanţi cu acţiune iritantă

Pulberile (sedimentabile sau în suspensie) ce acţionează la nivelul căilor respiratorii care, deşi prezintă mecanisme de protecţie faţă de efectele nocive ale poluanţilor, pot fi afectate de inflamaţii, rinite, bronşite sau alveolite. Dacă acţiunea poluantului este de lungă durată pot apărea afecţiuni cronice ca broho-pneumopatia cronică nespecifică.

Particulele sunt amestecuri complexe ale diferitelor combinaţii de fragmente solide, lichide coxificate, sau picături fine de fluide. Aceste pot fi metale, pământuri, praf, particule de sulf.

Particulele în suspensie

Page 24: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Oxizii sulfului, ce apar în aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale, au un grad mare de solubilitate, produc iritaţii ale căilor respiratorii ce se traduc prin salivaţie, expectoraţie, spasme si dificultăţi în respiraţie, care permanentizate duc la apariţia bronşitei cronice.

Oxizii azotului, rezultă la fel ca cei ai sulfului, produc la nivelul căilor respiratorii blocarea mişcărilor cililor epiteliilor brohice şi traheale. La nivel sangvin, se combină cu hemoglobina rezultând methemoglobina care împiedică transportul gazelor respiratorii (oxigenului) către ţesuturi. Hemoglobina are funcţiunea fiziologică importantă de a transporta oxigenul in organismul uman. Hemoglobina formează cu oxigenul molecular o combinaţie slabă, uşor disociabilă, oxi-hemoglobina, de culoare roşie mai deschisă. Aceasta ia naştere atunci când presiunea parţială a oxigenului este mare, de exemplu în plămân, şi se disociază la presiune parţială mică (în capilarele sanguine), punând oxigenul în libertate:

Hemoglobina + O2  <=> Hemoglobina x O2

Oxigenul eliberat în capilarele sanguine difuzează în ţesuturi, unde serveşte în reacţiile de oxidare. În oxi-hemoglobină, fierul este tot bivalent, ca în hemoglobină. Numai hemoglobina nativă poate lega, în acest mod oxigenul.

Substanţele oxidante (ozonide), generate prin acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra unor produşi de ardere ai hidrocarburilor, au efect iritant pentru căile respiratorii, ceea ce facilitează suprainfecţiile cu germeni oportunişti.

Page 25: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluanţi cu acţiune asfixiantă

Monoxidul de carbon, rezultat din arderi incomplete, se combină cu hemoglobina dând carboxi-hemoglobina, generând fenomene de lipsă de oxigen, cu consecinţe dintre cele mai grave asupra respiraţiei diferitelor ţesuturi şi celule, ce se manifestă clinic prin dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, greaţă, aritmii, etc.

Caracteristici ale intoxicaţiei cu CO:a) Intoxicaţia cu oxid de carbon este cea mai frecventă dintre intoxicaţiile cu

gaze toxice, gravitatea acesteia depinzând de concentraţia oxidului de carbon din mediu şi de timpul de expunere.

b) Toxicitatea oxidului de carbon constă în blocarea hemoglobinei (sub formă de carboxihemoglobină), în acelaşi grup funcţional de patru Hb găsindu-se atât complexe COHb cât şi complexe O2Hb. Acumularea progresivă de carboxihemoglobină este determinată de ritmul extrem de lent de disociere a ei.

c) Oxidul de carbon are şi o marcată toxicitate celulară prin blocarea hemului (nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari) altor proteine ca: mioglobina, citocromul C, citocromul a3, P-450, catalaze, peroxidaze şi alte hemoproteine, desfacerea lor fiind mult mai lentă (48-72 de ore).

d) Efectele oxicarbonismului acut sunt: efectele cardiovasculare se instalează primele şi constau în scăderea contractilităţii miocardului, tahicardie sinusală, scăderea marcată a debitului cardiac, stază-congestie-edem pulmonar, edem cerebral, stază viscerală generalizată, periferic tensiunea arterială scade tardiv; edem pulmonar interstiţial; oxidul de carbon traversează uşor bariera placentară, prognosticul fetal fiind rezervat.

Page 26: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

e) Simptome şi semne: Tulburări neuropsihice: tulburări senzoriale (vâjâieli în urechi, licăriri în ochi), iar pe măsură ce intoxicaţia progresează, bolnavii pierd orice capacitate de a raţiona şi hotărî. Unii dintre ei prezintă o stare de agitaţie maniacală. Coma poate fi calmă sau agitată, fără semne de focalizare, de profunzime variabilă; tulburările neurologice de însoţire constau în modificarea tonusului muscular. Pupilele pot fi miotice, midriatice (mărire a diametrului pupilei), anizocorie (inegalitate pupilară) sau mioză (contracţie permanentă a pupilelor) alternând cu midriază. Tulburările cardiovasculare: tahicardie sinusală (100-160 bătăi/min); tensiunea arterială este frecvent scăzută până la colaps. Tulburările de ritm şi conducere: extrasistole atriale sau ventriculare; blocuri atrioventriculare sau blocuri de ramură, tahicardie nodală, fibrilaţie atrială. Tulburările respiratorii: în 30% din cazuri apar modificări pulmonare decelabile doar radiologic, de unde necesitatea repetării frecvente a acestor controale. Tulburări vegetative: formele severe pot evolua cu hipertermie, tulburări vasomotorii, hiperpnee (creștere a amplitudinii și ritmului respirației). Manifestări cutanate: culoarea roşie-zmeurie a feţei este rar întâlnită.

f) Complicaţii şi sechele: infarctul miocardic acut, colapsul, edemul pulmonar acut, bronhopneumoniile şi emboliile pulmonare, pancreatita acută, sindromul postinterval. Acesta din urmă constă din manifestări neurologice tardive ce survin după un interval de timp variabil de la câteva zile la o lună, rareori mai mult. Se manifestă printr-o stare confuzională sau demenţială, tulburări urmate uneori de instalarea unei come care poate evolua letal.

Page 27: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluanţi cu acţiune toxică sistemică:

Plumbul, eliminat în atmosferă sub formă de vapori care se condensează relativ repede, poate pătrunde în organismul uman atât pe cale respiratorie (mai periculoasă pentru că ajunge direct în sânge) cât şi pe cale digestivă (ficatul are o mare putere de detoxifiere a organismului). Acţiunea nocivă a plumbului se exercită la nivelul sângelui, determinând apariţia de anemii, şi la nivelul sistemului nervos, provocând rămânerea în urmă a dezvoltării intelectuale la copii.

Poluanţi cu acţiune fibrozantă:

Pulberile, mai ales cele cu densitate mare, persistă în plămân, determinând o scădere a elasticităţii pulmonare ca şi o reacţie la corp străin, cu formare de ţesut nou în jur, ce stă la baza apariţiei fibrozei. Fibrogeneza este definită drept procesul activ care are ca rezultat proliferarea în exces a constituenţilor matricei extracelulare. Distribuţia şi cuantificarea acesteia diferenţiază leziunile hepatice necirogene de cele cirogene. Trecerea la ciroză se datorează extinderii fibrozei prin formarea punţilor porto-portale, care dezorganizează arhitectonica ficatului şi compromite irigaţia acestuia.

Page 28: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluanţi cu acţiune cancerigenă:

Normarea substanţelor cancerigene este mai dificilă căci, pentru substanţele cancerigene nu există încă un consens în ceea ce priveşte oportunitatea, necesitatea şi metodologia normării. După opinia toxicologilor sunt necesare norme, adică baza juridică a acţiunilor de reducere sau eliminare a substanţelor cancerigene. Dacă la substanţele necancerigene se pot fixa doze sub care nu ar exista practic nocivitate pentru organism, pentru cele cancerigene nu se pot stabili doze nocive certe. Substanţele cumulative sunt de două feluri: unele se acumulează în organism sau acumulare funcţională (de efecte) până când ating cuantumul necesar declanşării manifestărilor morbide, iar altele au capacitatea de a atinge concentraţii crescute în lanţul alimentar. Din prima categorie fac parte hidrocarburile aromatice policiclice (HAP). Efectele aditive şi ireversibile ale acestor substanţe fac să nu existe nici o garanţie de protecţie a organismului, chiar când concentraţiile lor sunt medii sunt mult sub valoarea prag admisă.

Hidrocarburile policiclice aromatice sunt poluanţi organici ce rezultă din arderea incompletă a combustibililor solizi şi lichizi. Se concentrează în organism în condiţiile unei expuneri prelungite. Hidrocarburile, privite ca un ansamblu numeros de compuşi chimici, au nocivitate foarte diversă, cuprinzând componenţi netoxici, cum ar fi metanul, dar şi componenţi foarte toxici, cum ar fi 4-hidroxibifenilul. Unele sunt iritante şi au efecte sistemice reduse, în timp ce altele pot avea consecinţe toxicologice grave, cum ar fi disfuncţionalitatea sistemului nervos central şi al căilor respiratorii, precum şi efecte cancerigene.

Page 29: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Aldehidele reprezintă substanţele cu contribuţia cea mai mare la formarea ozonului. În special formaldehida şi acetaldehida sunt prezente în gazele de evacuare, fiind toxice şi posibil cancerigene.

Compuşii aromatici sunt compuşi ai carbonului, în care atomii de carbon formează inele ciclice hexagonale; compuşii cu 2 sau mai multe inele, hidrocarburile aromatice policiclice (PAH) se formează ca rezultat al pirolizei, în timpul arderii. Unii compuşi aromatici formează ozon şi sunt toxici. Benzenul (C6H6) este substanţa cu efect cancerigen dovedit asupra oamenilor. Emisia de benzen este de trei ori mai mare la motoarele cu aprindere prin scânteie decât la motoarele cu aprindere prin comprimare.

Din totalitatea acestor hidrocarburi, cea mai stabilă şi periculoasă este benz(α)pirena (C20H12). Limitele admisibile de concentraţie pentru benz(α)pirenă, stabilite de C.S.I. pentru atmosfera locurilor populate şi aerul zonelor de activitate sunt 0,001...0,15 μg/m3. Nivelul concentraţiei de benz(α)pirenă, diferă funcţie de tipul motorului. Comparativ, nivelurile concentraţiei de benz(α)pirenă din gazele de evacuare în funcţie de sarcina motorului pentru diferite tipuri de motoare (1- M.A.S.; 2- M.A.C.; 3- turbină cu gaze) .

Analiza comparativă a rezultatelor încercărilor arată că în gazele de evacuare se găseşte benz(α)pirenă în concentraţie de 0,1...50 μg/m3. Deşi această concentraţie este mai mică decât a altor componente nocive, necesită o cantitate de aer sensibil mai mare ca să ajungă la concentraţia nepericuloasă pentru om (în comparaţie cu oxidul de carbon, benz(α)pirena necesită un volum de aer de un milion de ori mai mare).

Page 30: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Nivelul concentraţiei de benz(α)pirenă în gazele de evacuare

Indicele de expunere

1- M.A.S.; 2- M.A.C.; 3- turbină cu gaze.

Page 31: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Poluanţi cu acţiune alergizantă:Pulberile minerale sau organice ca şi gazele (oxizi de azot, sulf, carbon)

sau substanţele volatile din insecticide, detergenţi, mase plastice, medicamente produc rinite acute, traheite, astm sau manifestări oculare (conjunctivite) sau cutanate (exeme, urticarii, etc.).

Efectele ozonului de suprafaţă asupra sănătăţii omului şi deteriorării mediului înconjurător

Afecţiuni ale sistemului respirator cauzate de ozon:Pentru oameni, cea mai periculoasă noxă, după monoxidul de carbon,

este ozonul (O3). Ozonul are un caracter oxidant şi o solubilitate scăzută în apă, care îi permite traversarea barierei de mucoase şi pătrunderea profundă în căile respiratorii.

Această noxă:- irită mucoasa nazală;- declanşează reacţiile alergice nazale (strănut), respiratorii (astm), digestive (diaree), cutanate (eczema, urticaria) ori generalizate;- accentuează riscul crizelor de astm;- determină o hiperreactivitate a bronhiilor la substanţele alergogene;- afectează ansamblul sistemului respirator;- irită ochii.

Aceste perturbări sunt mai accentuate la copii şi la astmatici.

Page 32: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Impactul ozonului şi oxizilor de azot asupra vegetaţiei

Din punct de vedere al toxicităţii, ozonul provenit din traficul automobilelor se situează după fluor şi înaintea dioxidului de sulf (S02) ori a oxizilor de azot (NOx), care provin tot din traficul rutier.

Îmbogăţirea ecosistemelor forestiere în azot cauzează: - acidifierea solurilor şi apelor;- activarea creşterilor în înălţime, în pădurile dese, apariţia dezechilibrelor între creşterea în diametru şi creşterea în înălţime şi expunerea la doborâturi şi rupturi de vânt;- creşterea sensibilităţii arborilor la agresiuni abiotice, ca şi seceta, ori biotice.

Ozonul este unul din poluanţii atmosferici cei mai toxici pentru plante. Prin capacitatea lui ridicată de oxidare ozonul modifică structura şi mai ales permeabilitatea membranelor celulare, afectează activitatea enzimatică şi vatămă organitele, ceea ce are ca urmare perturbarea unor procese fiziologice vitale ca şi fotosinteza, respiraţia şi metabolismul glucidelor, proteinelor şi al acizilor graşi nesaturaţi. Într-o atmosferă cu mult ozon, frunzele îşi pierd turgescenţa (umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei) şi are loc închiderea stomatelor (formaţie epidermică vegetală alcătuită din două celule între care se află o deschidere, servind la schimbul de gaze dintre plantă şi mediu şi la eliminarea apei din plantă), ceea ce are ca efect reducerea transpiraţiei şi a pătrunderii dioxidului de carbon.

Page 33: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Efectele poluării sonore asupra sănătăţii populaţiei

În afară de poluarea chimică produsă de autovehicule, din cauza creşterii nivelului de zgomot, a apărut noţiunea de poluare sonoră. Zgomotul produce asupra omului o serie de efecte atât fiziologice, cât şi psihologice. Principalele reacţii la niveluri de zgomot mari sunt: apariţia unor afecţiuni ale urechii, afecţiuni psihice, reducerea eficienţei muncii, reducerea inteligibilităţii vorbirii.

Se apreciază că zgomotele până la 30 decibeli (dB) nu afectează sănătatea şi odihna.

În intervalul 30-65 dB sunt cuprinse zgomotele obişnuite ale activităţii cotidiene, care, deşi nu influenţează starea de sănătate, sunt supărătoare pentru odihnă.

Zgomotele care au intensitatea sonoră între 65 şi 90 dB sunt, în general, produse de traficul rutier, dar şi de surse industriale. Pe termen lung afectează starea de sănătate, producând tulburări psihice (stări de iritabilitate, suprasolicitări ale atenţiei, lipsă de concentrare, oboseală cronică, insomnii) şi fiziologice (tulburări cardiovasculare, creşterea excitabilităţii neuromusculare, modificarea ritmului respirator, intensificarea activităţii glandelor endocrine).

Zgomotele puternice, de peste 90 dB, cum ar fi cele produse în industria textilă, în industria constructoare de maşini sau pe aeroporturi, pot cauza, pe lângă tulburările amintite şi leziuni ale urechii interne, care conduc la surditate.

Page 34: Cursul 1 ILM an 4 AR BV

Presiunea zgomotului – Nivelul de zgomot