cursul 12 iri I

8
Cursul 12 16. Sistemul euroasiatic 306 - 31 î. Hr. 16.1. Izvoare O categorie importantă de informaţii cu privire la acest interval cronologic se regăseşte în lucrări din epoca elenistică. Cea mai importantă lucrare a acestei epoci este "Istorii" a lui Polibyos din Megalopolis, care tratează complicatele probleme ale lumii mediteraneene în secolele coexistenţei statului roman cu cele elenistice. Alţi reprezentanţi de valoare ai istoriografiei elenistice sau greceşti din epocă romană sunt Dyonisios din Halicarnas („Antichităţi romane”), Diodor din Sicilia („Biblioteca istorică”), Appianus din Alexandria („Istoria romană/Războaiele civile”), Plutarh („Vieţi paralele”), Strabon („Geografia”) etc. Deşi s-a afirmat mai târziu, sub influenţa celei greceşti, şi istoriografia romană contribuie la desluşirea raporturilor internaţionale din secolele IV-I î. Hr. Amintim aici pe Sallustius sau Caesar, dintre istoricii latini republicani a căror opere nu s-au pierdut. Dar de cea mai mare importanţă pentru evoluţia relaţiilor internaţionale, privită din perspectivă romană este voluminoasa lucrare a lui Titus Livius, intitulată „Ab urbe condita”. Numeroşi alţi istorici romani din perioada imperială, folosind surse care astăzi nu ne mai sunt disponibile au redactat lucrări de mare întindere dedicate istoriei statului roman făcând referire şi la epoca republicană. Una dintre ele este lucrarea „Istoria romană” scrisă de Dio Cassius în secolele II-III d. Hr. Un caz aparte este acela al scriitorului iudeu Josephus Flavius care scrie în epoca Principatului o serie de lucrări în limba latină, dintre care epoca elenistică este tratată în „Antichităţi iudaice”. Pentru viaţa şi activitatea lui Caesar şi Octavian putem aminti şi o lucrare dedicată primilor doisprezece Caesari, chiar dacă priveşte în mică măsură problemele legate de relaţiile internaţionale. Este vorba despre „Vieţile celor doisprezece cesari”, scrisă de Suetonius. Cu privire la viaţa lui Octavian avem la dispoziţie şi un izvor epigrafic de importanţă majoră: „Res Gestae Divi Augusti” (Faptele Divinului Augustus). Textul a fost expus în

Transcript of cursul 12 iri I

Cursul 12

16. Sistemul euroasiatic 306 - 31 . Hr.

16.1. IzvoareO categorie important de informaii cu privire la acest interval cronologic se regsete n lucrri din epoca elenistic. Cea mai important lucrare a acestei epoci este "Istorii" a lui Polibyos din Megalopolis, care trateaz complicatele probleme ale lumii mediteraneene n secolele coexistenei statului roman cu cele elenistice. Ali reprezentani de valoare ai istoriografiei elenistice sau greceti din epoc roman sunt Dyonisios din Halicarnas (Antichiti romane), Diodor din Sicilia (Biblioteca istoric), Appianus din Alexandria (Istoria roman/Rzboaiele civile), Plutarh (Viei paralele), Strabon (Geografia) etc. Dei s-a afirmat mai trziu, sub influena celei greceti, i istoriografia roman contribuie la desluirea raporturilor internaionale din secolele IV-I . Hr. Amintim aici pe Sallustius sau Caesar, dintre istoricii latini republicani a cror opere nu s-au pierdut. Dar de cea mai mare importan pentru evoluia relaiilor internaionale, privit din perspectiv roman este voluminoasa lucrare a lui Titus Livius, intitulat Ab urbe condita. Numeroi ali istorici romani din perioada imperial, folosind surse care astzi nu ne mai sunt disponibile au redactat lucrri de mare ntindere dedicate istoriei statului roman fcnd referire i la epoca republican. Una dintre ele este lucrarea Istoria roman scris de Dio Cassius n secolele II-III d. Hr. Un caz aparte este acela al scriitorului iudeu Josephus Flavius care scrie n epoca Principatului o serie de lucrri n limba latin, dintre care epoca elenistic este tratat n Antichiti iudaice.Pentru viaa i activitatea lui Caesar i Octavian putem aminti i o lucrare dedicat primilor doisprezece Caesari, chiar dac privete n mic msur problemele legate de relaiile internaionale. Este vorba despre Vieile celor doisprezece cesari, scris de Suetonius.Cu privire la viaa lui Octavian avem la dispoziie i un izvor epigrafic de importan major: Res Gestae Divi Augusti (Faptele Divinului Augustus). Textul a fost expus n mai multe locaii ale Imperiului, dintre care cea mai complet copie se afl inscripionat n limbile latin i greac pe pereii templului lui Augustus din Ancyra (Ankara).Alte informaii relevante au putut fi recuperate din textele scrise pe papirusurile descoperite n Egipt, provenind din epoca elenistic sau din inscripiile romane mprtiate pe tot teritoriul republicii. Relevente pentru reconstituirea rzboiului sau comerului din aceast epoc sunt, ca i n cazul altor intervale cronologice, descoperirile arheologice.16.2. IstoriaSistemul eurasiatic din perioada 306-31 . Hr. a fost caracterizat de anarhie, militarizare, multipolaritate i diplomaie primitiv. Pstrarea multipolaritii pentru o lung perioad de timp i larga utilizare a rzboiului n detrimentul soluiilor panice sunt trsturi definitorii ale acestui sistem.Originile sale se gsesc n criza care survine n Imperiul macedonean dup moartea lui Alexandru cel Mare din anul 323. n primii ani acesta a fost condus nominal de ctre fiul lui Alexandru, Alexandru al IV-lea i Filip Arrhidaios (Filip al III-lea), fratele vitreg al lui Alexandru cel Mare, iar provinciile conduse de guvernatori numii de Alexandru sau apropiai ai acestuia din cadrul armatei. n 317 Filip este ucis la ordinul Olimpiei, mama lui Alexandru cel Mare, iar n jurul anului 310 este asasinat i Alexandru al IV-lea, mpreun cu mama sa Roxana. n acest fel dinastia Argeazilor a fost eliminat i oricare din familiile nobiliare macedonene putea emite pretenii la tron. Antigonos i fiul su Demetrios se declar regi n Asia Mic n anul 306, fiind urmai n 305 de Kassandros n Macedonia, Lysimachos n Tracia, Ptolemeu n Egipt i Seleucos n Babylon. n acest fel se formeaz sistemul eurasiatic. Alte regate mai mici au fost Rodosul i Epirul. Statele greceti se afl sub hegemonie macedonean, fiind organizate n Ligile etolian i aheean. n rsrit, sistemul de state a fost completat de Imperiul Maurya, care a ocupat posesiunile indiene ale lui Alexandru imediat dup moartea acestuia. Dup btlia de la Ipsos din 301, Asia Mic a fost mprit ntre Kassandros, Lysimachos i Seleucos, ajungndu-se la sistem cu doar cinci regate mai importante: Macedonia, Tracia, Imperiul Seleucid, Imperiul Maurya i Egiptul. Rivalitile ns au continuat. Macedonia a fost disputat de Pyrros, Lisimachos i Demetrios. Dup moartea lui Lisimachos din 281, Macedonia revine fiului lui Demetrios, Antigonos Gonatas, iar posesiunile din Asia Mic sunt peluate de Attalos, care ntemeiaz regatul Pergamului. Nordul Asiei Mici a fost ocupat de regate de mai mici dimensiuni: Cappadocia, Bithynia, Pontus, Galatia, Armenia. nc de la jumtatea secolului al III-lea sistemul elenistic de state ncepe s fie subminat de atacuri din afar. Parnii, un trib iranian atac Imperiul seleucid i se aeaz n Paria, punnd bazele viitorului Imperiu part. Extinderea dominaiei lor ctre sud a condus la separarea treptat a provinciilor rsritene de Babylon. Ca urmare, guvernatorul Bactriei, Sogdianei i Margianei s-a autointitulat rege i a ntemeiat Regatul greco-bactrian, care s-a extins ctre sud i s-a separat ulterior n mai multe regate greco-indiene.n occident, sistemul este supus unor alte presiuni. Implicarea Macedoniei n al doilea rzboi punic de partea Cartaginei a oferit Romei posibilitatea de a se amesteca n problemele sistemului elenistic. n cele dou secole care urmat sistemul a fost atacat i cucerit de Roma i Paria. Cele patru rzboaie macedonene (215-146 . Hr.) au transformat regatul elenistic al Macedoniei n provincie roman. Acestei reuite i urmeaz la scurt vreme ocuparea Greciei. Un alt conflict al Romei se desfoar cu Regatul seleucid (192-188). Profitnd de disputele acestuia cu Pergamul i Rodosul, state aliate, republica de pe Tibru a provocat un rzboi care a condus la creterea influenei sale n Asia Mic. n urma btliei de la Magnesia, Pergamul devenea stpn peste posesiunile seleucide din Anatolia. O reuit de rsunet a diplomaiei romane a fost gestul ultimului rege al Pergamului de a lsa motenire statului roman ara sa. Propaganda roman ddea rezultate i astfel Roma se implica din ce n ce mai mult n viaa regatelor elenistice. Transformarea regatului elenistic al Pergamului n provincia Asia a deschis Romei noi perspective de extindere. Puterea roman a fost contestat de Mithridates al VI-lea, regele Pontului, care a fost nvins numai dup trei rzboaie care s-au desfurat ntre 88 i 63 . Hr. La sfritul acestora, ceea ce mai rmsese din Imperiul seleucid a devenit provincia roman Siria. Ultimul regat elenistic, Egiptul a fost ocupat de Octavianus n anul 31 . Hr., n urma btliei de la Actium. Dei intervalul de timp n care sistemul de state elenistic a fost dezagregat de Roma i Paria a fost de circa 200 de ani, mai ndelungat dect n alte cazuri, evenimentele respect tiparul de evoluie natural. Factori din afara sistemului au cauzat distrugerea lui i au condus la crearea unui nou sistem format din Paria i Roma.16.3. DiplomaiaDiplomaia elenistic este continuatoarea tradiiilor greceti n acest domeniu, avnd n vedere faptul c Macedonia a preluat n bun msur cultura greac. Studierea izvoarelor arat c utilizarea unor instrumente diplomatice a crescut semnificativ, cum este cazul ntlnirilor ntre monarhi, a medierilor i a acordrilor reciproce de cetenie. Totui, aceste instrumente au fost folosite mai degrab pentru a ntri aliaii n vederea purtrii rzboaielor i nu pentru obinerea pcii. n condiii de criz, cnd relaia dintre dou state ajungea pe punctul de a degenera n rzboi, prile folosesc mesagerii pentru a transmite informaii, dar nu n scopul negocierii unui compromis, ci pentru a solicita satisfacerea total a unor cereri. n caz contrar, ameninau cu rzboiul. Intrarea Romei n sistemul de state elenistic a produs o ciocnire ntre cele dou tradiii diplomatice. Statele sistemului foloseau frecvent ceea ce grecii numeau philia, relaia de prietenie dintre dou entiti politice. Aceasta a fost echivalat cu relaia de tip amicitia din tradiia roman. Aceast echivalare s-a dovedit greit, n sensul c ateptrile aliailor Romei au fost nelate. Romanii nelegeau prin amicitia o relaie de prietenie, bazat pe obligaii reciproce, dar nu n condiii de egalitate. Altfel spus, statele elenistice aliate Romei nu au fost tratate ca egali ai acesteia, ci ca state care beneficiau de ajutor i protecie n condiiile n care se conformau politicii romane. Un astfel de caz este acela al statelor greceti dup Al treilea rzboi macedonian16.4. Rzboiul16.4.1. Ideologia rzboiuluiSocietatea elenistic este una extrem de militarizat. Statele elenistice au aprut ca rezultat al rzboiului i erau meninute prin mijloace militare. Regii elenistici sunt prezentai prin diverse metode propagandistice ca soldai: prin intermediul efigiilor monetare, prin titlurile pe care i le arogau, dar i i asum acest rol, conducnd armata n btlii. Controlul i taxele din noi teritorii, motivaii strategice, dar i jaful erau destule argumente pentru meninerea unui sistem n care rzboiul era principala activitate a monarhului. dar nu numai monarhiile erau angajate n asemenea conflicte. Pe de alt parte trebuie amintit lipsa de legitimitate a acestor state, care au aprut ca urmare a uzurprii puterii macedonene dup moartea lui Alexandru i nevoia continu de legitimare a regilor elenistici. i statele greceti, indiferent de sistemul de guvernare, se comport ntr-o manier asemntoare.16.4.2. Structura, armamentul, tacticaUna dintre diferenele majore dintre armatele europene i cele orientale au constat n mijloacele de recrutare a soldailor Roma a promovat o politic de recrutare a cetenilor i a aliailor care i-a asigurat o baz uman solid i a condus la constituirea de armate mari care puteau fi rennoite n cazul unui eec militar. Macedonia i statele greceti au continuat i n epoca militar educarea tinerilor n spirit militar i pregtirea lor pentru rzboi. n acelai timp, regatele elenistice orientale au promovat, mai ales Egiptul, o politic de colonizare a unor greci i macedoneni, dup principiul cleruhiilor ateniene din epoca clasic, care trebuiau s participe la campanii militare n schimbul terenului care le era distribuit. Sistemul s-a dovedit limitativ i a creat una din slbiciunile regatelor elenistice, care i refceau cu greu armatele distruse de conflicte. Implicarea autohtonilor n conflictele elenistice nu s-a dovedit profitabil. Armatele elenistice urmeaz modelul macedonean, folosind cavaleria narmat uor i infanteria narmat cu sulie lungi i scuturi circulare. Roma continu s perpetueze modelul legiunii din prima parte a Republicii, cu observaia c reformele lui Marius au condus la creterea numrului de soldai care puteau face serviciul militar, dar i la o relaie mai strns a acestora cu comandanii militari.n aceast perioad n lumea greco roman sunt inventate dispozitive noi de asediu. Unul dintre ele a aprut din necesitatea de a nivela drumul ctre zidurile oraului inamic atunci cnd acesta era blocat prin diverse lucrri: valuri sau anuri. Aceasta era estoasa pentru astupat, o piramid pe roi n interiorul creia se puteau adposti soldai, cu misiunea de a nivela drumul pentru turnurile de asalt. O variant a acestui dispozitiv arta ca o jumtate de piramid, pentru a se putea apropia de zid. Unele estoase erau prevzute cu berbece pentru spargerea zidurilor.La captul de sus al estoasei putea fi ataat un gang, folosit pentru transbordarea soldailor peste zidul inamic (sambuca). Un principiu asemntor a stat la baza construirii turnurilor romane cu pod, folosite n acelai scop. Asediile presupuneau efectuarea de lucrri i de ctre armata atacatoare, n timpul crora soldaii trebuiau s fie protejai, construindu-se n acest sens diverse dispozitive de aprare a acestora, ca estoasa cu pror de corabie.Rzboiul depinde ns, pe lng determinarea soldailor, de efortul economic aflat n spatele su. Banii investii ntr-un rzboi puteau fi recuperai cu uurin n cazul unei victorii, nct acesta a devenit o afacere profitabil pentru statele cu armate performante.16.5. ComerulComerul oriental i est-european a fost controlat n ultimele secole ale mileniului I . Hr. de instituia monarhic. Regii elenistici urmreau, n principal, creterea veniturilor proprii prin taxarea activitilor economice de orice fel, inclusiv cele comerciale. n timpul lui Alexandru, aurul i argintul capturat de la peri a fost, n mare parte, transformat n moned i eliberat pe pia. Consecinele acestui gest au fost att favorabile uurarea schimbului, o moned unic dup etalonul atic, ct i negative inflaia. Activitatea regilor eleniti n domeniul edilitar a avut i ea consecine comerciale remarcabile. Urbanizarea a creat importante cenrtre de atracie pentru mrfuri i a stimulat schimburile, dei templele au continuat s fie n Orient factori comerciali importani. Bogia centrelor spirituale greceti, sanctuare i temple au influenat evoluia sistemului bancar.Puine lucruri s-au modificat n Europa i Orient n privina cilor de transport. Regiunile cu ieire la mare au preferat s transporte mrfurile pe cale naval, n timp ce altele continu s se bazeze pe cile de uscat. Comerul cu Orientul ndeprtat, de exemplu India, a fost facilitat de dimensiunile iniiale ale Imperiului Seleucid, dar a trebuit s fie redirecionat pe mare dup ce parii au ocupat Asia central.n epoca elenistic comerul capt un impuls extraordinar. Acest fapt este determinat de o dezvoltare fr precedent a meteugurilor, marcate de liberalism, n contrast cu controlul din domeniile agricole. Marile orae elenistice au dezvoltat ateliere n care sclavii lucrau produse de mare finee. Monarhii eleniti sunt urmaii lui Alexandru i, la fel ca el, sprijin noul n toate domeniile de activitate. Se implic prin urmare i n ceea ce privete dezvoltarea unei infrastructuri comerciale: porturi, canale, drumuri, care conduc ctre dezvoltarea comerului, chiar dac sunt folosite i n domeniul militar. Un alt instrument care favorizeaz comerul este banca, care dezvolt mijloace diverse de a facilita circulaia monetar. Fie c sunt bnci private sau de stat, ele folosesc frecvent cecul, scrisoarea de schimb, sau poate chiar viramentul. Uniformizarea lumii orientale este mai accentuat n regatele elenistice dect fusese n Imperiul persan i zone aflate n afara imperiului lui Alexandru intr i ele n acest sistem de schimb. Aceast lume nou a permis aplicarea unor inovaii greceti n domeniul comerului la o pia imens, din aceast suprapunere rezultnd o cretere economic deosebit. Dincolo de continua stare de rzboi ntre aceste regate, se desfoar un comer nfloritor, bazat pe complementaritatea dintre regiunile europene, africane i asiatice, folosirea acelorai monede i cunoaterea limbii greceti. Este epoca n care, dup modelul lui Alexandru, regii elenistici naturalizeaz noi specii de plante i animale, inveniile se rspndesc i ele, ca i ideile filosofice. Comerul Occidentului se afla n secolul al III-lea . Hr. n minile Cartaginei, care deine nainte de rzboaiele punice rmul Africii de vest i cel al Peninsulei Iberice. n centrul acestui comer se afl Cartagina nsi, locul unde se ntlnesc cile maritime i terestre ale Mediteranei apusene. Cartagina strnge resursele unor vaste inuturi barbare, pe care apoi le vinde n Peninsula Italic i chiar n Orient. Prosperitatea Cartaginei se datoreaz exploatrii excesive a inuturilor aflate sub controlul su, unde impozitul ajunge la jumtate din venituri, fa de un sfert sau o treime n Orientul elenistic.Puterea roman n ascensiune devine, puin cte puin, stpn pe aceste dou sisteme comerciale aflate oricum n legtur. Din secolul al II-lea . Hr. republica de pe valea Tibrului unete sub interesele sale ntreg comerul Mrii Mediterane, n mijlocul creia se afl. Oamenii de afaceri romani urmeaz armata, oriunde se duce, pentru a lua n minile lor afacerile noilor teritorii. Flota roman extirp pirateria din Marea Adriatic, care stnjenea traficul maritim, dar o face abia la sfritul Republicii. Contactul cu Orientul, cu un randament economic att de bun, va contribui la criza pmntului din Peninsula Italic. Roma face fa presiunilor rsritene prin impozite mari i distribuire gratuit de gru, de multe ori egiptean. Fr a submina activitatea centrelor comerciale tradiionale, Roma dirijeaz multe din produsele lumii antice ctre Ostia, portul aflat n apropierea Romei i care devine locul unde toate drumurile maritime se intersecteaz, aa cum cele terestre ajung n capitala viitorului Imperiu.Numrul corbiilor care transport diverse bunuri scufundate n Mediterana ncepnd cu mijlocul secolului al doilea trece de 200, ceea ce arat c volumul transportului a crescut semnificativ odat cu ocuparea bazinului acestei mri de ctre Roma. Este facilitat i comerul pe uscat, acolo unde cel maritim era indisponibil, mai ales c republica roman construiete o reea de drumuri de calitate, bineneles, n primul rnd pentru armat.16.6.BibliografieCampbell, Duncan B, Greek and Roman Siege Machinery 399 BC-AD 363, Osprey Publishing Ltd., 2003.Eckstein, Arthur M., Mediterranean Anarchy, Interstate War, and the Rise of Rome, University of California Press, 2006.Sekunda Nicholas, Macedonian Armies after Alexander 323-168 BC, Osprey Publishing Ltd., 2012.Sekunda Nicholas, Republican Roman Army 200 -104 BC, Osprey Publishing Ltd., 1996.The Cambridge Economic History of the Greco-Roman World, Cambridge University Press, 2008.The Cambridge History of Greek and Roman Warfare, Cambridge University Press, 2007.