Curs7_FIZIO_2_2012

Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi

FIZIOLOGIE I I

CURS PENTRU STUDENŢII DIN ANUL II

Conf.dr. Geta Pavel

10.04.23 Fiziologia circuatiei vasculare 1

Cap.1. Mediul intern al organismului animal. Circulaţia. Sistemul limfatic

• Noţiunea de mediu intern şi homeostazie• Fiziologia echilibrului hidric al oganismului

• Fiziologia sângelui:– Volumul sanguin. Reglarea volemiei– Funcţiile sângelui– Proprietăţile fizico-chimice ale sângelui– Elementele figurate ale sângelui

• Eritrocite• Leucocite• Plachete (trombocite)

– Grupele sanguine– Hemostaza fiziologică– Plasma sanguină

• Fiziologia sistemului cardio-vascular– Fiziologia inimii– Fiziologia vaselor sanguine

• Fiziologia sistemul limfatic– Limfa şi circulaţia limfei– Fiziologia organelor limfatice


Morfofiziologia vaselor sanguine

1. Caracteristici ale hemodinamicii

2. Circulaţia arterială

3. Circuaţia capilară

4. Circulaţia venoasă

5. Reglarea circulaţiei sanguine

6. Circulaţia limfatică 10.04.23 Fiziologia circuatiei vasculare 3

Caracteristici ale hemodinamicii

• Viteza de circulaţie a sângelui– Viteza de curgere a sângelui este invers

proporţională cu suprafaţa de secţiune a vaselor.

• Presiunea hidrostatică a sângelui– Scade pe măsura îndepărtării de forţa

generatoare de presiune.


Caracteristici funcţionale ale vaselor

• Elasticitatea– Contribuie la asigurarea uniformizării

circulaţiei sanguine. – Datorită elasticităţii, aorta funcţionează ca

o a doua inimă.

• Contractilitatea– Asigură vasomotricitatea:

• Vasoconstricţia • Vasodilataţia

– Hiperemia şi ischemia funcţională


Circulaţia arterială

• Presiunea sângelui în artere (tensiunea arterială) - PA• Factorii determinanţi ai PA (3):

– Factorul cardiac: Activitatea mecanică a cordului generează:• Presiunea maximă, sistolică;• Presiunea minimă (diastolică)

– Factorul vascular: caracteristiile morfofuncţionale ale arterelor asigură menţinerea PA prin:

• Elasticitate: datorită elasticităţii arterelor este limitată creşterea presiunii în sistolă şi totodată menţinută presiunea diastolică.

• Rezistenţă periferică: depinde de: variaţia diametrului arteriolar:– vasodilataţia scade rezistenţa periferică şi deci scade PA; – vasoconstricţia creşte rezistenţa periferică şi deci creşte PA.

– Factorul sanguin: • Volumul sanguin• Vâscozitatea sângelui (al doilea factor de rezistenta periferica)



• Oscilaţiile fiziologice ale PA:

Variaţiile ciclice ale PA (denumite şi oscilaţii) sunt determinate de:

– Activitatea ciclică cardiacă: generează oscilaţii de gradul I: creşterea PA în sistolă; scăderea PA în diastolă.

– Ritmicitatea activităţii respiratorii: generează oscilaţii de gradul II

• In inspiraţie, PA scade;• In expiraţie, PA creşte.

– Variaţiile tonusului vascular: generează oscilaţii de gradul III• Vasoconstricţia creşte PA• Vasodilataţia diminuă PA



• Manifestările periferice ale PA:– Pulsul arterial: vibraţiile propagate de-a lungul întregului

arbore arterial.• Unda pulsatilă se propagă în coloana de sânge cu o

viteză de 10 ori mai mare decât viteza de curgere a sângelui.

• In clinică se palpează pulsul arterial la nivelul arterelor superficiale, comprimate pe un plan dur. Parametrii urmăriţi:

– Frecvenţa– Ritmul– Viteza– Tensiunea

– Pulsul total sau volumetric – la nivelul organelor apendiculare (terminale).


Inregistrarea grafică a pulsului arterial:

-Unda anacrotă

-Unda catacrotă

-Unda dicrotă


Average

resting pulse

Horse 30-45

beats/min

Cattle 50-80

beats/min

Sheep 70-90

beats/min

Pigs 60-100

beats/min

Dogs 60-120

beats/min

Cats 100-140

beats/min

Circulaţia capilară

• La nivelul capilarelor, circulaţia sângelui se face cu viteză extrem de mică, devenind posibil schimbul de substanţe nutritive (0,5-0,8 mm/s).

• Schimbul de substanţe se poate realiza, fie prin spaţiile intercelulare, fie transcelular.

• Acest schimb depinde de acţiunea a două forţe care acţionează în sens opus:

– presiunea hidrostatică a sângelui;– presiunea oncotică.

• Presiunea hidrostatică favorizează trecerea plasmei cu substanţele nutritive în ţesuturi, iar presiunea oncotică (dată de proteinele plasmatice) reţine apa în patul vascular.

• De ce substanţele nutritive trec din sânge în ţesuturi, iar deşeurile metabolice părăsesc ţesuturile trecând în sânge ?

– Deoarece variază presiunea hidrostatică la capătul arterial şi venos al capilarului, în timp ce presiunea oncotică ramâne constantă:

• PHa – 30-35 mm Hg; • PHv – 10-15 mm Hg• Po – 25 mmHg


Presiunea hidrostatică

Presiunea oncotică

Presiunea oncotică

Rezultă o presiune netă de filtrare pozitivă (de 13 mmHg) la capătul arterial şi una negativă (de - 7 mm Hg) la capătul venos.

Presiunea hidrostatică


Circulaţia venoasă

Circulaţia sângelui în sistemul venos (circulaţia de întoarcere a sângelui la inimă) este posibilă datorită acţiunii mai multor factori. Aceşti factori sunt :

• 1. Diferenţa de presiune între cele două capete ale arborelui venos (12-15 mmHg în capilarul venos şi - 2 mmHg la vărsarea venelor cave în atriul drept).

• 2. Aspiraţia toracică. In timpul inspiraţiei, presiunea interpleurală extrem de scăzută creează o depresiune în toate organele cavitare din cutia toracică, inclusiv în vene, favorizând atragerea sângelui către inimă. La animalele mari, la nivelul venelor jugulare este evidentă ondulaţia venoasă (o undă pulsatilă a venelor care nu are nici o legătură cu pulsul arterial; dacă pulsul arterial este legat de activitatea cardiacă, ondulaţia venoasă este strict legată de activitatea respiratorie - venele jugulare se golesc de sânge în inspiraţie şi se umplu din nou cu sânge în expiraţie, dând impresia unor false unde pulsatile).


Circulaţia venoasă

3. Gravitaţia asigură circulaţia sângelui venos din regiunea cefalică.4. Contracţia musculaturii scheletice de la nivelul membrelor, în timpul mersului determină comprimarea venelor, favorizând circulaţia sângelui către inimă. Circulaţia antigravitaţională este posibilă datorită existenţei unui sistem valvular venos, cu deschiderea orientată către inimă, sângele fiind astfel orientat de jos în sus. In acelaşi mod acţionează şi pulsaţiile arterelor din imediata vecinătate a venelor.5. Elasticitatea structurilor copitei la cal face posibilă circulaţia venoasă atât în sprijin, cât şi în suspensie (există două plexuri venoase cartilaginoase: intern şi extern).


Sistemul valvular al circulaţiei venoase antigravitaţionale


Circulaţia limfatică

Circulaţia limfatică este o circulaţie derivată a sistemului venos. • Incepe la nivel tisular cu vase foarte fine, “în deget de

mănuşă“ – capilare limfatice. Ele drenează lichidul interstiţial care rezultă prin extravazarea plasmei sanguine.

• In mod obişnuit, 90 % din lichidul interstiţial se întoarce direct în sistemul venos şi numai 10 % (lichidul interstiţial restant) trece în circulaţia limfatică.

• Capilarele limfatice confluează şi dau naştere unor vase limfatice mai mari – similare venelor, prevăzute cu sistem valvular şi musculatură netedă.

• Pe traiectul vaselor limfatice se află limfonodurile (organe limfoide secundare) producătoare de limfocite.

• Vasele limfatice din întreg organismul confluează în două trunchiuri limfatice principale (care se varsă în teritoriul venos):– Canalul toracic– Trunchiul cervico-brahial.


Capilare limfatice, închise la un capăt (culoarea verde)

Limfonod prevăzut cu vase limfatice aferente şi un vas

limfatic eferent


Limfonod subcutanat


• Curgerea limfei: asigurata de diferenţa de presiune între teritoriul capilar şi teritoriul venelor mari. – Factorii adjuvanţi ai circulaţiei limfatice sunt aceeaşi ca şi în

cazul circulaţiei venoase, sistemul valvular având un rol extrem de important.


• Rolul sistemului limfatic:– Menţinerea echilibrului hidric: întotdeauna excesul de fluid

interstiţial este drenat prin circulaţia limfatică.• Creşterea volemiei prin aport de soluţii izotone sau prin

intensificarea filtrării (subst.vasodilatatoare – histamina) activează întoarcerea limfatică. Se evită astfel acumularea de apă şi proteine în spaţiile interstiţiale.

• Compresiuni, corpi străini sau cicatrici pot obstrua vasele limfatice, generând acumularea proteinelor în lichidul interstiţial şi totodată apariţia edemelor.

– Recuperarea moleculelor cu GM mare (proteine) din spaţiul interstiţial, care nu trec prin peretele capilarelor sanguine.

– Absorbţia lipidelor (sub formă de chilomicroni) la nivelul vilozităţilor intestinale.

– Rol în imunitate: • Prin filtrare şi fagocitoză (microorganismele sunt reţinute şi

fagocitate – în infecţii limfonodurile cresc în volum);• Prin limfopoeză: centrii germinativi ai limfonodurilor produc

limfocite care au rol în apărare prin sinteza anticorpilor sau prin activitate citotoxică directă.



Causes d’hypoprotéinémie

Malnutrition

Insuffisance hépatique (synthèse diminuée)

Insuffisance rénale (perte augmentée)

Brûlures étendues (lésions capillaires)

FIZIOPATOLOGIE


FIZIOPATOLOGIE

Causes d’obstruction lymphatique

• Tumeurs

• Filariose (elephantiasis)

• Chirurgie (mammaire)

•…


FIZIOPATOLOGIE

La localisation de l’œdème peut entraîner un risque de

mortalité:

• oedème bronchique (asthme)

• oedème laryngé

Reglarea circulaţiei sanguine

• Reglarea umorală: se realizează prin:– Substanţe cu acţiune vasoconstrictoare:

• Catecolaminele: prin receptori alfa arteriolari.• Angiotensina• Vasopresina (ADH)

– Substanţe cu acţiune vasodilatatoare: • Kinine (bradikinina), ce provin din alfa-globuline sub acţiunea

kalicreinei.• Histamina, eliberată de ţesuturile lezate, inflamate sau în urma

reacţiilor alergice.• Prostaglandinele, conţinute de aproape toate ţesuturile în cantităţi

moderate– Alte substanţe implicate în controlul umoral al circulaţiei:

• Ionii de K, Mg, Na au efect vasodilatator;• Ionii de H (creşterea pH) au efect vasodilatator;• CO2 efect dublu: vasodilatator în concentraţii crescute;

vasoconstrictor în concentraţii scăzute (acţionînd prin sistemul nervos simpatic).

• Hipoxia, creşterea temperaturii – au efect vasodilatator.10.04.23 Fiziologia circuatiei vasculare 28


• Reglarea nervoasă: prin SNV (refexe vasomotorii în strânsă corelaţie cu reflexele cardiace):– Zonele reflexogene endocardoaortică şi sinocarotidiană şi nervii

senzitivi corespunzători (vezi reglarea activităţii cardiace);– Centrii vasomotori:

• Centrul vasomotor bulbo-pontin: presor (vasoconstrictor) în bulb; depresor (vasodilatator) în punte;

• Centrii vasomotori cortico-hipotalamici, cu rol integrativ;• Centrii vasomotori medulari, în coarnele intermedio-laterale

medulare.

– Nervii vasomotori:• N. vasocontrictori (simpatici) se distribuie vaselor cu receptori de tip

alfa adrenergic.• N. vasodilatatori pot fi simpatici, ce se distribuie vaselor cu receptori

beta adrenergici (vasele coronare), simpatici cu med.ch. ACh, ce se distribuie vaselor musculaturii scheletice sau parasimpatici, ce se distribuie vaselor organelor genitale.


Baroreflex vasomotor

Efecte:

- Bradicardie

- Vasodilataţie


Chemoreflex vasomotor

Efecte:

- Tahicardie

- Vasoconstricţie



• Controlul rapid al presiunii arteriale:– Mecanismul baroreglator prin feed-back negativ: acţionează în

caz de hipertensiune. • Sunt stimulate zonele reflexogene aortică şi carotidiană; impulsurile

de la acest nivel stimulează centrul cardiomoderator bulbar şi inhibă centrul vasomotor; PA revine la normal.

– Transferul capilar de lichide: reglează volemia şi totodată PA, după o transfuzie masivă de sânge.

• Lichidul în exces trece din capilare în spaţiul interstiţial.

• Controlul de lungă durată a presiunii arteriale:– Prin modificarea funcţiei renale:

• În hipotensiune, se intensifică reabsorbţia apei şi a electroliţilor, participând şi factori umorali: ADH, sistemul renină-angiotensină- aldosteron.

• In hipertensiune, se intensifică diureza (eliminarea apei şi electroliţilor)



Presiune

?

Curs7_FIZIO_2_2012

Documents

Transcript of Curs7_FIZIO_2_2012