Introducere

StudiuldisciplineiAnalizaeconomico-financiarapermiteinsusireauneimultitudinideconcep

te privinddescompunerea fenomeneloreconomice inelementecomponente sifactori deinfluenta,creionarea demodele deanaliza sicuantificareainfluenteifiecarui factorasupravariatieifenomenuluipe care ildetermina. Sevor determinaastfel cauzeleproduceriiunui anumefenomen,precum siposibilitatilede modificarea acestora,astfel incat, lanivelulrezultatelor,sa se obtinaefectelecautate.Formularea deconcluzii sirecomandariprivindevolutiaviitoare afenomeneloranalizate, lanivel microsaumezoeconomic, permite

dezvoltareauneigandirianaliticesiintelegereainprofunzimeafenomeneloreconomicecareguverneazaviat

a uneiorganizatii.Aceastadisciplinaconcentreazain acelasitimpcunostinteinsusite ladiciplinestudiateanterior,bazandu-se peele ipermitândconsolidarealor, astfelincâtsintetizareacunostintelorsi formareaunei imaginiglobale asupraorganizatieidevin posibilesi usor deinfaptuit.

ObiectivelecursuluiconsolidareanoŃiunilordebazăasi

milate laaltedisciplineeconomice;

unoatereaunormetodedeinvestigaretiinŃificăaparŃinândanalizeieconomico-financiare;

relucrareainformaŃiilorprovenind dinmediulinternsauextern alîntreprinderii,îndeosebi ainformaŃieicontabile;

ăsirea desoluŃiiprivindgestiuneapatrimonial-

financiară a întreprinderii, cumpărarea, vânzarea

unoractivefizicesaufinanciare,oportunitateaapelăriilacrediteetc.;

asurareaperformantelor siamoduluideexploatare aresurselor aflateladispozitia firmei;conturarea deliniistrategice privindevoluŃiaviitoareaîntreprinderii.

CerinŃe preliminareCursulpresupuneparcurgerea unorelementede bazădin

cadrul altor discipline fundamentale cum ar fi: e

conomie,contabilitate saufinanŃeleîntreprinderii. Deasemeneaimportante sunt icunotinŃelefurnizatede altedisciplineeconomicecomplementarecum arfi:statistica,contabilitateafirmei sicontabilitatemanageriala,managementul

reurselor umane, marketing s.a

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA I

1. Introducere in Analiza economico-financiară ............................................................... 2. Metodologia Analizei economico-financiare – metode calitative ................................ 3. Metodologia Analizei economico-financiare – metode cantitative .............................. 4. Tehnici i instrumente de analiză a potenŃialului uman – indicatori cantitativi ........... 5. Tehnici i instrumente de analiză a potenŃialului uman – indicatori calitativi si modele

de analiza ...................................................................................................................................... 6. Tehnici i instrumente de analiză a performantei firmei – analiza CA ......................... 7. Tehnici i instrumente de analiză a performantei firmei – analiza VA ........................ 8. Tehnici i instrumente de analiză a potenŃialului material – analiza mijloacelor fixe . 9. Tehnici i instrumente de analiză a potenŃialului material – analiza mijloacelor

circulante ......................................................................................................................................

Obiectivele modululuiAcest modul î i propune ca obiectiv principal o iniŃiere a studenŃilor în cunoasterea si aplicarea informa4iilor privind ponten4ialul intern 4i performan4a firmei.La sfâr itul acestui modul studenŃii vor fi capabili să:

Inteleaga conceptele de fenomen, factori de influenta, modele, indicatori si ratede analiza; Inteleaga diferentele si specificul metodelor calitative si cantitative in analiza;

Aplice metodologia aferenta analizei economico-financiare, utilizând adecvatmetodele i tehnicile aplicabile fenomenelor studiate;

Calculeze indicatorii privind dinamica, structura i eficienŃa utilizăriipotenŃialului uman, precum i să construiască modele de analiză a productivităŃii,să calculeze influenŃe i să intepreteze rezultatele;

Calculeze indicatorii afarenti utilizarii potentialului material al firmei, atat incomponenta sa fixa, cat si in cea circulanta;

Inteleaga conceptul de performan4ă, precum si indicatorii asociati, cu precadereCifra de afaceri, productia exericiului, Valoarea adaugata si Marja comerciala; saconstruiasca modele factoriale de analiza, sa calculeze influentele si sa interpretezerezultatele, fundamentand si orientand asfel decizia manageriala.

1. Introducere in Analiza economico-financiarăCuprins

1.1. Necesitatea i obiectul analizei economico-financiare .............................................1.2. Tipologia analizei economico-financiare1.3 Clasificarea factorilor de influenŃă ai fenomenelor economice1.4. InformaŃia necesară analistului financiar ................................................................... 1.5. Etapele i obiectivele analizei i diagnosticului financiar ......................................... 1.6. Test de evaluare a cuno tinŃelor .................................................................................

1. Competen$ele unităŃii de învăŃareAceastă unitate de învăŃare î i propune ca obiectiv principal o iniŃiere astudenŃilor în cunoasterea si aplicarea informatiilor de natura financiara atasateplanului de afacere.La sfâr itul acestei unităŃi de învăŃare studenŃii vor fi capabili să:

Inteleaga necesitatea efectuarii unei analiza-diagnostic la nivelul entitatii;Diferentieze principalele tipuri de analiza-diagnostic Inteleaga etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea unui proces de analiza

economico-financiara Inteleaga importanta informatiei, ca baza de plecare a oricarui proces de analiza;

sa solicite si sa consulte acele documente susceptibile de a contine informatiapertinenta pentru analiza.

1.1. Necesitatea i obiectul analizei economico-financiare

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor i proceselor din natură i societate.NoŃiunea de analiză provine din grecescul “analysis” i înseamnă descompunerea unui fenomenîn parŃile sale componente , în vederea studierii lor detaliate.

Cu ajutorul analizei se aprofundează procesul cunoa terii fenomenelor de la singular lageneral, de la concret la abstract, de la aparenŃă la esenŃă, ceea ce permite descoperirealegăturilor de cauzalitate, a factorilor de influenŃă, precum i a modalităŃilor de formare i desfăurare a fenomenelor cercetate.Integrată în activitatea de conducere a firmei – indiferent de forma de proprietate – analizaeconomico-finaciară constituie un instrument a cărui utilitate este validată pe deplin de teoria,dar în special de practica economică.1

În scopul cunoa terii fenomenelor, al desprinderii legăturilor cauzale, analiza apare necesarăca metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfă urarea unui obiect sau a unuifenomen în părŃile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul metodelor specificedomeniului se cercetează fiecare parte componentă, se stabilesc relaŃiile de cauzalitate, factoriicare le generează, se formulează concluziile i se conturează cadrul activităŃii viitoare.Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici i instrumente care asigurătratarea informaŃiilor atât din interiorul cât i din exteriorul firmei cu scopul de a formula

1 M.Niculescu, “Diagnostic global strategic”, Ed.Economică, 2003

aprecieri pertinente referitoare la situaŃia unui agent economic, la nivelul i calitateaperfomanŃelor sale.Analiza economică studiază mecanismul de formare i modificare a fenomenelor economice prindescompunerea lor în elemente componente, în părŃi simple, preferabil indivizibile i prinstabilirea factorilor de influenŃă. Descompunerea se face în trepte de la complex la simplu, învederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel deperformanŃă sau o anumită evoluŃie a lor.2

Mediul economic în care o firmă î i desfă oară activitatea este dinamic prin natura sa, fapt ce sedatorează:

existenŃei în majoritatea sectoarelor de activitate a numero i agenŃi economiciaflaŃi într-o permanentă concurenŃă, agenti economici ale căror decizii dealocare a resurselor i de repartiŃie a rezultatelor afectează mediul economic înansamblul său.

AcŃiunii factorului timp, care poate genera mutaŃii importante atât în costulresurselor (umane, materiale, financiare), cat i în calitatea acestora.

În aceste condiŃii, apare necesitatea ca fiecare agent economic să se adapteze, să se transformepentru a putea supravieŃui i a putea funcŃiona în mod corespunzător.Activitatea economică a firmelor este din ce în ce mai complexă, fapt ce afectează procesul depilotaj, care nu se poate baza doar pe intuiŃie i rutină ci pe o studiere atentă a realităŃii, pe oanaliză tiinŃifică care să permită adoptarea deciziilor corespunzătoare.Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent dacă erealizată de un organism din interiorul firmei sau din afara acesteia i reprezintă un mijloc pentrurealizarea unui obiectiv: prin analiză se oferă soluŃii pentru fundamentarea deciziilor.

Dupa unii autori [Stark, Pantea, 20013], scopul analizei economico-financiare :În sens restrâns este stabilirea diagnosticului financiar al firmei prin atingerea următoarelorobiective:

Aprecierea principalelor rezultate financiare obŃinute

Aprecierea modului de constituire, a structurii activitatii, a surselor i a utilizărilorde resurse

Evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare, materiale si umane

Analiza valorii firmei

Analiza randamentului capitalului investit

Evaluarea modalităŃii de realizare a echilibrului financiar

Aprecierea riscului de exploatare, financiar i de faliment

În sens general, scopul analizei financiare constă în oferirea de informaŃii financiareparticipanŃilor la activitatea economică, atât celor din interiorul firmei (conducătorii, acŃionarii,salariaŃii), cât i celor interesaŃi din afara acesteia (partenerii economici i financiar-bancari,anali tii financiari, potenŃialii acŃionari sau chiar Statul).

Organizatia, indiferent de forma de proprietate, ca sistem, constituie obiect al conducerii, ceea cenecesită elaborarea unei suite de decizii menite să asigure trecerea dintr-o stare într-alta iimplicit reglarea funcŃionării ei.

2 Aurel I fănescu, “Analiză economico-finanaciară”, Ed ASE, Bucure ti 20023 L.E. Stark, I.M. Pantea - Analiza situatiei financiare a firmei : elemente teoretice, studiu de caz, Ed. Economica, 2001

În acest proces de schimbare i reglare a stării, analiza-diagnostic joacă un rol deosebit deimportant, care, prin definiŃie, presupune cercetarea funcŃionării sistemului sub raportstructural i cauzal i se întemeiază pe informaŃia de stare.4

Analiza economico-financiară, ca instrument al conducerii, se află într-o legătură organică cuatributele conducerii i funcŃiile întrepriderii, aceasta din urmă având o structură specifică,dinamică i complexă.

Astfel, analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare i de modificare afenomenelor economice prin descompunerea acestora în părŃi componente, simple i prindepistarea factorilor de influenŃă. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, învederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, după mecanismulprezentat în figura 1.1:

Fenomenul X

1 2 3

1,1 1,2 1,3 2,1 2,2 3,1 3,2

1,1,1 1,1,2 1,3,1 1,3,2 Etc. Etc.

Figura 1.1 – Schema desfă urării analizei economico-financiare

A adar, analiza economică are ca obiectiv cercetarea si studierea proceselor economicedescompuse in elemente componente, studierea relaŃiilor structurale i cauzale, precum i afactorilor de influenŃă, în scopul cunoa terii evoluŃiei i tendinŃelor acestora.Procesul de analiză economică a agenŃilor economici are un rol important în conducereaacestora, adică în exercitarea tuturor atributelor i funcŃiilor managementului (previziune,organizare, coordonare, comandă i control), precum i în realizarea funcŃiilor fundamentale aleagentului economic (cercetare-dezvoltare, producŃie, comercială, financiar-contabilă i depersonal).De asemenea, analiza economică are un rol important în exercitarea funcŃiei de previziune,întrucât furnizeză managerilor informaŃiile necesare pentru elaborarea prognozelor, pentrufundamentarea programelor de activitate curentă i de perspectivă, pentru stabilirea strategiei itacticii de acŃiune în viitor, precum i în luarea deciziilor previzionale.Un rol important îl are analiza economică în realizarea funcŃiei de organizare, deoarece permitemanagerului să ia măsurile necesare pentru organizarea raŃională a activităŃilor. Cu ajutorulmetodelor i procedeelor de analiză se apreciază eficienŃa structurii organizatorice a agentului

4 A.I fănescu, C.Stănescu, A.Băicu i,” Analiză economico-financiară”, Ed.Economică, 1999

economic i se fundamentează propuneri pentru îmbunătăŃirea acesteia, în vederea spoririieficienŃei activităŃii de conducere.Necesitatea analizei economice se referă i la exercitarea funcŃiei de coordonare, ce urmăre tecorelarea diferitelor funcŃii ale agentului economic, asigurarea i menŃinerea unui echilibruîntre necesităŃi i resurse, între venituri i cheltuieli.Prin conŃinutul său, analiza diagnostic are un rol foarte important în exercitarea funcŃiilor decomandă i control, întrucât asigură fundamentarea tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic istrategic, alegerea variantei optime de acŃiune i eficienŃa deciziilor luate.În condiŃiile cre terii complexităŃii actului decizional, analiza economico-financiară este totmai mult considerată un demers al diagnosticului global, care vizează evaluarea în sens larg aorganizatiei. Un astfel de diagnostic cuprinde în viziunea speciali tilor trei etape:

poziŃionarea competitivă a întreprinderii în mediul social,

evaluarea potenŃialului întreprinderii i

evaluarea opŃiunilor strategice.

Ca metodă specifică de investigare, analiza economico-financiară contribuie la realizarea fiecăreidintre etapele amintite mai sus astfel:

Figura 1.2 – Aportul analizei la realizarea diagnosticului global

Adaptare dupa sursa: M.Niculescu, “Diagnostic global strategic”, Ed.Economică, 2003

Analiza economic-financiare î i propune cupredilecŃie cercetarea relaŃiilor cauză-efect. În

domeniul economic studiul acestei relaŃii estemult mai complex decât în alte domenii.Carecterul complex al analizei rezultă dinurmătoarele:

Acela i efect poate fi produs de cauze diferite;Aceea i cauză poate produce efecte diferite;

Efectele diferite se pot combina creând o rezultantă a complexului de factori; În fenomenul analizat pot aparea însu iri pe care nu le-a avut nici un element alfenomenului;

Complexitatea i intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci i calitatea lui.

Pe lângă pregătirea i fundamentarea deciziilor conducerii, analiza economică contribuie lafundamentarea programelor de activitate a întrprinderii, la perfecŃionarea indicatoriloreconomico-financiari, armonizarea activităŃii economice, controlul i reglarea ei.În funcŃie de scopul urmărit, analiza-diagnostic poate fi : restransă la un domeniu sau globală. Un diagnostic global cuprinde un ansamblu de caracteristici care privesc cei “5 M” ai organizaŃiei i anume:

MEN = potenŃialul uman (dimensiune, calitate, competenŃă, profesionalism i capacitatea de management al resurselor)

MONEY = potenŃialul financiar MERCHANDISE = cantitatea, calitatea i rotatia stocurilor

MATERIALS = evaluarea cantitativă i calitativă a Activelor fixe MARKET = diagnosticul poziŃiei pe piaŃă

Sintetizand, spaŃiul in care se realizeaza diagnoza poate fi reprezentat astfel:

PiaŃa Procese de Iesiri deIntrari PiaŃa inresurselor combinare si produse siresurse aval(in amonte) consumare a servicii(input) clienti/distribuFurnizori resurselor (output)

itori

SpaŃiul formarii si realizarii efectelor economico-financiare

Analiza economic-financiară, în accepŃiunea sa de coordonată esenŃială a diagnosticului globalstrategic5, este orientată spre investigarea unor aspecte complexe, convergente în ultimă instanŃăcu obiectivele economico-financiare ale fiecărui agent economic.În cadrul analizei diagnostic trebuie să- i găsească răspuns probleme precum:

Care sunt rezultatele de ansamblu ale firmei?

Sunt aceste rezultate satisfăcătoare? Dacă nu, de ce?

Care sunt performanŃele i obiectivele dorite?

Care este nivelul acestor performanŃe i ce trebuie întreprins pentru atingerea lui?

Constatarea avantajelor i oportunităŃilor firmei care trebuie accentuate i a punctelor slabe i riscurilor care trebuie minimizate.

Măsurile ce urmează a fi luate atât pe termen scurt cât i pe termen lung.5 M.Niculescu, “Diagnostic global strategic”,Ed.Economică, 2003

In acest punct al prezentarii, considerăm că este necesară diferenŃierea între noŃiunile deanaliză, diagnostic i audit, noŃiuni care în practică uneori se confundă.

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici i instrumentecare asigură tratarea informaŃiilor interne i externe , în vederea formulării unor concluziiprivind situaŃia unui agent economic, la nivelul i calitatea performanŃelor sale , la gradul derisc într-un mediu concurenŃial dinamic.6

Diagnosticul se sprijină pe analiză, dar se distinge net de acesta. El presupune apreciere,judecată i în definitiv asumarea de responsabilităŃi din partea celui care-l formulează. Celedouă noŃiuni (analiză i diagnostic) nu pot fi însă separate: diagnosticul nu se poate realiza fărăsprijinul analizei, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o fază de sinteză i deinterpretare (diagnosticul).

Deci analiza–diagnostic completează analiza si opusul acesteia, sinteza, realizând astfelun tot unitar ca permite factorului de decizie să- i fundamenteze mai u or opŃiunile. De faptanaliza–diagnostic a firmei este un instrument managerial destinat să realizeze examinareaacesteia în vederea identificării i rezolvării problemelor cu carea ea se confruntă.

Spre deosebire de analiză i diagnostic, auditul reprezintă o operaŃie de control post-factum, destinată verificarii conformităŃii în raport cu un sistem de valori prestabilit. Auditulprocedează la compararea valorilor reale cu cele normative. Deci câmpul de intervenŃie alacestuia se limtează la aprecierea realizării de proceduri, gradul de realizare a normelor stabilitesi utilizarea eficientă e resurselor.

1.2. Tipologia analizei economico-financiare

Diversitatea fenomenelor i proceselor economice , complexitatea lor, multitudinea de agen ieconomici interesaŃi de diagnosticarea activităŃii i rezultatelor firmei determină existenŃa maimultor tipuri de analiză.Tipurile de analiză se disting după următoarele criterii:

Dupa raportul între momentul efectuării analizei i cel al desfă urării fenomenului sedisting 2 tipuri de analiză:

1- analiza post-factum sau post-operatorie (analiza realizării obiectivelor) 2- analiza previzională sau prospectivă

Analiza post-factum prive te trecutul i prezentul fenomenului, iar analiza previzională viitorulaacestuia. Cele două tipuri de analiză prezintă particularităŃi ce rezultă din faptul că analizapost-factum se bazează pe variabile cunoscute, certe, pe când analiza previzională pe variabilepresupuse, incerte. De aici derivă o serie de aspecte metodologice diferite. În cadrul analizeipost-factum se studiază o singură variantă a fenomenului - anume varianta de execuŃie, prinfolosirea unor legături de tip funcŃional, pe când în cadrul analizei previzionale sunt studiatemai multe variante i apar frecvent legături de tip stochastic (probabilist).

După nivelul la care se desfă oară analiza regăsim:analiza microeconomicăanaliza mezoeconomicăanaliza macroeconomică

Analiza microeconomică se desfă oară la nivelul întreprinderii, respectiv a elementelor ei structurale. Acest tip de analiză studiază comportamentul individual al agentilor economici în

6 Idem 4, pag.21

activitatea lor i rezultatele obŃinute, factorii care determină orientarea în investirea capitalului iutilizarea resurselor.

Analiza mezoeconomică studiază fenomenele la nivelul ramurii, sectorului de activitate(spre exemplu: intensitatea concurenŃială, poziŃionarea firmei în cadrul lanŃului de valori dinsector)

Analiza macroeconomică studiază fenomenele la nivelul economiei naŃionale sau aleconomiei mondiale (ex: legislaŃie i reglementări, variabile sociale).

În funcŃie de modul de urmărire în timp a evoluŃiei fenomenelor se pot distingedouă tipuri de analiză economico-financiară:

analiza statică analiza dinamică

Analiza statică studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaŃiile dintreelementele i factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenului cercetat. NoŃiunea destatic nu este legată de natura fenomenului, ci de modul de efectuare a analizei, întrucâtfenomenele economice, prin natura lor, nu pot fi statice.

Analiza dinamică cercetează fenomenele economice în mi carea lor, evidenŃiind poziŃiape care o deŃin i modificările survenite în diferite momente ale evoluŃiei lor. Pe baza analizeidinamice se stabilesc factorii care acŃionează asupra schimbării poziŃionale a fenomeneloreconomice, precum i tendinŃele în evoluŃia viitoare a acestora.

Din punct de vedere al însu irilor esenŃiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor distingem:

analiza calitativăanaliza cantitativă

Analiza calitativă se ocupă cu studierea laturii calitative (intensive) a fenomeneloreconomice. Cu ajutorul acestei analize se se stabilesc însi irile esenŃiale ale fenomeneleor ifactorii care prezintă aceea i natură cu fenomenele cercetate.

Analiza cantitativă cercetează latura extensivă a fenomeneloe economice (determinăricantitative) precum i modificările structurale intervenite în mărimea acestor fenomene.Extinderea analizei cantitative necesită folosirea tot mai largă a metodelor matematice moderne.

După criteriile de studiere a fenomenelor:analiza tehnico-economică (bazată pe îmbinarea criteriilor tehnice cu celeeconomice- spre exemplu :reducerea costului unui produs); analiza economico-financiară (care studiază corelaŃiile dintre activitateade expolatare i cea financiară); analiza financiară care vizează cu precădere fluxurile financiare care seformează la nivelul unei organizatii, modul de gestionare i plasare a capitalurilor.

În funcŃie de orizontul de timp pe care se desfă oară analiza, se pot distinge:

analiza pe termen scurt (până la un an) ce se utilizează îndeosebi înmanagementul intern pentru luarea unor decizii operative;

anliza pe termen lung (peste un an) utilizate indeosebi în diagnosticul i deciziile strategice.

În funcŃie de delimitarea obiectivului analizat, se pot stabili următoarele tipuri:

analiza pe ramuri, analiza pe unităŃi organizatorice (întreprinderi, grupuride întreprinderi, holdinguri);

analiza pe problematică (cifră de afaceri, rentabilitate etc).

După circumstanŃele în care se realizează avem:

analiză în context de criză; analiză în context de dezvoltare internă i/sau externă.

În cazul analizei în context de criză diagnosticul urmăre te identificarea cauzelordificultăŃilor întâlnite, fundamentarea deciziilor i pregătirea măsurilor corective. În cel de-aldoilea caz analiza se încadrează în procedura generală de control permanent al activităŃii.

În funcŃie de poziŃia analistului fata de organizatie, analiza poate fi :internăexternă

ExempluAnaliza internă are ca obiectiv sprijinirea conducerii în reglarea funcŃionăriiîntreprinderii i remedierea eventualelor disfuncŃionalităŃi. Această analiză esterealizată de o echipă specializătă din cadrul firmei.Analiza externă este realizată de partenerii externi: bănci, investitori, putereapublică, tribunalele comerciale, furnizori, clienŃi care caută să- i formeze oopinie despre situaŃia economico-financiară a firmei.

In contextul discutat până aici, propunem 4i cateva criterii de clasificare a procesului de diagnoza, ca o completare a celui de analiza (asa cum am vazut in definirea conceptelor).

Dupa sfera de cuprindere diagnoza poate fi:

globală, care are următoarele caracteristici: 1- se refera la firma in ansamblul sau; 2- prefateaza demersuri strategico-tactice de anvergura 3- antreneaza resurse

variate partiala, care are urmatoarelecaracteristici:

4- vizeaza una sau mai multe componente procesuale sistructurale ale firmei;

5- urmareste depistarea cauzala a puntelor slabe si forteparticularizate pe puncte distincte.

Dupa pozitia elaboratorilor diagnosticarea poate fi:autodiagnoza care are urmatoarele caracteristici:

realizata de o echipa de specialisti din interiorul firmei investigate;grad superior de fundamentare a punctelor forte, slabe si a recomandarilor; subiectivism ridicat in abordarea diagnosticarii;

diagnoza propriu-zisa care are urmatoarele caracteristici: se realizeaza de specialisti din afara firmeiinvestigate grad ridicat de obiectivitate fundamentarea mai putin riguroasa a punctelor forte, slabe sia recomandarilor

diagnoza mixta (eterogena) care are urmatoarele caracteristici: realizată de o echipa multidisciplinara de specialisti din interiorul si

din afara firmei investigate posibilitatea abordarii complexe a problemelor supuse investigatieicalitate deosebita a studiului de diagnosticare, valorificabil ca atare in fundamentarea de strategii si politici realiste;

Dupa obiectivele urmarite diagnoza poate fi:

de rezultate, care: 1- are caracter postoperativ 2- se refera la rezultatele obtinute intr-o etapa precedenta 3- evidentiaza, prin intermediul rezultatelor obtinute, starea de

sanatate a firmei de vitalitate, care:

4- evidentiaza potentialul firmei de a face fata viitorului 5- atestă capacitatea de redresare a

firmei de evaluare, care prezinta urmatoarele caracteristici: 6- evidentiaza gradul de realizare a obiectivelor propuse 7- este o sinteza a celor 2 tipuri enumerate mai sus.

Diagnosticarea globală poate declan4a diagnosticări partiale, ce aprofundează unele “zone”critice ori potente din punct de vedere cauzal. O asemenea abordare este foarte necesara atuncicand se urmareste patrunderea in intimitatea unor procese de munca, pentru a evidentia detaliat,unele puncte forte si slabe si cauzele ce le genereaza.

Echipa de diagnosticareEchipa de diagnosticare este una multidisciplinara, alcatuita din specialisti din afara si din cadrulintreprinderii investigate. O asemenea cerinta este impusa de:

multidimensionalitatea punctelor de vedere din care trebuie tratata firma sicomponentele sale procesuale si structurale (economic, managerial, social, tehnic sitehnologic, ecologic, etc) necesitatea fundamentarii riguroase a rezultatelor diagnosticarii, respectiv puncteleforte, punctele slabe, cauzele ce le genereaza si recomandarile de amplificare a potentialului de viabilitate.

Important este ca in cadrul echipei sa se realizeze o definire riguroasa a rolurilor pe carecomponentii acesteia le indeplinesc pe parcursul diagnosticarii. Astfel, membrii echipei dediagnosticare care sunt din cadrul firmei investigate au urmatoarele responsabilitati:

1- furnizeaza datele si informatiile solicitate, referitoare la trecutul si prezentul intreprinderiisi al componentelor sale;

2- participa la analiza viabilitatii economice si manageriale prin intermediul sedintelor delucru convocate de coordonatorul echipei;

3- participa la conturarea pricipalelor puncte forte, puncte slabe si a cauzelor generatoare 4- participa la elaborarea recomandarilor strategico-tactice;

In timp ce membrii din afara firmei diagnosticate au urmatoarele responsabilitati:1- intocmesc metodologia de elaborare a studiului de diagnosticare si urmaresc ca aceasta sa

fie respectata riguros; 2- realizeaza analiza viabilitatii economice si manageriale folosind metode si modele

corespunzatoare; 3- definesc cauzal punctele forte si punctele slabe; 4- contureaza principalele recomandari de amplificare a viabilitatii firmei.

Specialistii proveniti din firma investigata au rolconsultativ in cadrul echipei de diagnosticare,participand activ la fundamentarea punctelor

forte, slabe si a recomandarilor prin intermediulinformatiilor relevante puse la dispozitiacelorlalti.

Rolul cu adevarat important revine specialistilor nominalizati din afara firmei investigate,detasati complet de problemele intime cu care se confruntă aceasta (conflicte de interese, climatsocial mai putin favorabil schimbarii, etc). ComponenŃii echipei de diagnosticare care suntdesemnaŃi din afara firmei investigate sunt, de regula, consultanŃi în management.

1.3. Clasificarea factorilor de influenŃă ai fenomenelor economice

Pertinenta analizei este conditionata de gradul de cunoastere a factorilor ce actioneaza asupra unui fenomen, a naturii lor si respectiv a mecanismului lor de influenta. De regula, acestia nu actioneaza izolat, ci interdependent sau corelat. In procesul formarii si/sau modificarii unui fenomen, factorii care il determina pot fi grupati dupa urmatoarele criterii:

După natura lor, factorii pot fi grupaŃi în: factori tehnici, tehnologici, organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali etc

După caracterul lor în cadrul unei relaŃii cauzale (respectiv în ordinea de analiză in cadrulunui model de analiza) de disting:

factori cantitativi,de structură i

calitativi. Factorii cantitativi sunt purătorii materiali ai celor calitativi, condiŃia preliminară iindispensabilă a acŃiunii celor calitativi. Factorii de structură intervin când rezultatul analizei dereferă la măsuri agregate. Ei exprimă raporturile cantitative dintre elementele factorilorcantitativi. De regulă sunt conŃinuŃi de factorii cantitativi, dar acŃionează prin intermediulcelor calitativi. Factorii calitativi sunt cei de aceea i natură cu fenomenul analizat, deosebindu-sede acesta prin gradul de extensie.

După modul cum acŃionează: factori cu acŃiune directă i factori cu acŃiune indirectă.Factorii cu acŃiune directă sunt cei care î i exercită nemijlocit influenŃa asupra fenimenuluianalizat, iar cei cu acŃiune indirectă (de gradul 2,3,..n) actionează asupra fenomenului analizatprin intermediul factorilor directi.

După gradul lor de sintetizare, intalnim:

factori simpli (care nu pot fi descompusi in elemente componente) i factori complec i (sunt determinaŃi de o serie de alŃi factori simpli sau

complec i)În funcŃie de activitatea organizatiei:

factori dependenŃi de activitatea organizatiei (sunt cei care î i au origineaîn eforturile depuse de societatea comercială pentru economisirea tuturorcategoriilor de resurse)

factori independenŃi de activitatea organizatiei (proveniŃi din mediuleconomic, financiar, fiscal în care acŃionează firma)

După locul acŃiunii lor se disting:

factori interni (endogeni) i

factori externi(exogeni) Factorii interni î i au originea în interiorul firmei (ex: calitatea produselor) iar cei externiîn mediul exterior al acesteia (ex: rata inflatiei, cursul de schimb, rata medie a dobanziipe piata)

După posibilităŃile de previziune, avem:

factori previzibili (cerŃi, determinabili)i factori imprevizibili (aleatori).

Factorii previzibili acŃionează în cadrul unor procese controlate de conducerea firmei , fără săimplice riscuri, în timp ce factorii imprevizibili acŃionează necontrolat, ca urmare a abaterilor dela desfă urarea normală a unor procese economice sau forŃe din afară, care nu pot fi controlate.

După intensitatea acŃiunii lor distingem:

factori dominanŃi (factori-cheie), a căror influenŃă e hotărâtoare înobŃinerea rezultatelor i factori secundari, a căror influenŃă nu e determinanta pentru obŃinerearezultatelor.

Ca un exemplu, “factorii-cheie ai succesului” sunt acei factori care diferentiaza firmele performante in raport cu celelalte competitoare ce actioneaza intr-un mediu concurential dat.

Dupa durata de exercitare a influentei lor asupra fenomenului pe care il determina, intalnim:

factori continui (cu actiune neintrerupta) &ifactori discontinui (cu actiune tranzitorie).

1.4. InformaŃia necesară analistului financiar

Diagnosticul financiar este un instrument care permite formularea unor judecăŃi de valoare deordin calitativ i/sau cantitativ privind starea, structura, dinamica i perspectivele activităŃiifinanciare a firmei. El are la bază o serie de metode i tehnici proprii analizei financiare, caredevine din ce în ce mai mult un sistem de prelucrare a informaŃiilor financiare i/sau economiceîn scopul sintetizării i furnizării de date privind vulnerabilităŃile i oportunităŃile de dezvoltareale întreprinderii către decidenŃii acesteia.FaŃă de începuturile sale (calculul de rate i verificarea unor ecuaŃii de echilibe minime),analiza financiară a crescut neîncetat în complexitate prin:

integrarea pe langă datele financiare i a unor informaŃii economice i bursiere;

elaborarea de modele de analiză financiară a diferitelor fenomene, în funcŃie deobiectivul urmărit;

lărgirea bazei de operaŃionalitate a concluziilor de diagnostic, care servesc tot mai desdrept punct de plecare în previziuni pe termen scurt, mediu i lung.În concluzie, analiza financiară evoluează permanent în sensul adaptării obiectivelor sale lanecesităŃile utilizatorilor săi.

Pentru realizarea unui diagnostic, analistul trebuie să grupeze o serie de informaŃiirăspîndite în mai multe documente: de sinteză (bilanŃ, cont de profit i pierderi) icomplementare. Avînd aceste informaŃii în stare brută, diagnosticianul trebuie să parcurgă etapesuccesive privind regruparea, clasificarea i chiar reevaluarea lor, apoi urmează alegereamodelelor celor mai potrivite i efectuarea de calcule (rate, ecuaŃii de echilibru, indici, ritmuri

de crestere, coeficienŃi, abateri absolute i relative, influenŃe ale factorilor asupra fenomenelorstudiate), realizarea de comparaŃii în timp i spaŃiu i integrarea finală a datelor obŃinute într-odiagramă care cere, fără îndoială, o viziune globală a analistului asupra activităŃii investigate i,spun speciali tii, un anumit fler al acestuia.

A a cum spune Elie Cohen, "analiza financiară este o artă care se bazează pe un ansamblu detehnici. Ea implică o viziune globală i dinamică".

Revenind la conglomeratul de informaŃii la care analistul trebuie să aibă acces, esteevident că ele trebuie să aibă în principal drept sursă documentele contabile întocmite periodic decătre firmă. A a cum se tie, contabilitatea furnizează informaŃii foarte exacte ("la centimă"),aceasta fiind condiŃia de bază a validităŃii sale.În ceea ce o prive te, analiza este mai largă în aprecieri, rotunjirile în plus sau minus, în funcŃiede suma cea mai apropiată fiind o practică destul de curentă (a nu se înŃelege că rotunjirile suntimportante ca sumă - lei sau zeci de lei - ci ca frecvenŃă de utilizare), cu corecŃii mai mari saumai mici în funcŃie de masele monetare vehiculate.Este de asemenea necesar să precizăm condiŃiile de care trebuie să Ńină seama analistul (înprelucrarea informaŃiilor contabile) pentru a evita concluziile pripite sau incomplete datorităunor fenomene care nu au fost luate în considerare. În principiu, paleta de fond a analizei esteconstituită din 4 elemente care se intercondiŃionează:

data încheierii exerciŃiului (31 Decembrie) dă o imagine adesea neconformă curealitatea activităŃii desfă urate într-un an, deoarece nu ia în calcul sezonalitatea ce afectează (înmai mare sau mai mică măsură) multe întreprinderi.

Astfel, stocurile finale nu reflectă în mod necesar imaginea reală a rotaŃiei activităŃii deproducŃie i comerciale; existenŃa unor scadenŃe importante în debutul exerciŃiului viitorpoate vicia concluziile trase pe baza bilanŃului în ceea ce prive te sănătatea financiară a firmei;invers, anumite contracte în curs de perfecŃionare i care vor intra în desfă urare în debutulanului n+1 pot ameliora ni te concluzii negative desprinse din analiza pe baza unor date "stopate"convenŃional la finele anului calendaristic.

De aceea, analistul extern firmei are practic un dezavantaj informaŃional faŃă depersoanele din interior, decalajul fiind dat de imaginea statistică desprinsă din documentele(unice) anuale faŃă de informaŃiile punctuale, mai frecvente si redundante pe care le deŃin ceidin interiorul organizaŃiei. În acest sens, o parte din travaliul de informare i documentare alanalistului trebuie să fie consacrată i acestei acŃiuni de căutare, de disecare, de actualizare aunei informaŃii contabile ce ar putea fi mult mai pertinentă, dacă încheierea exerciŃiului arcoincide cu includerea de fapt a unui ciclu de exploatare;

pe de altă parte, concluziile analizei financiare trebuie să ia în calcul mai degrabăevoluŃia unui fenomen decît manifestările sale sporadice constatate de-a lungul unui exerciŃiu.Astfel, de i situaŃia la încheierea exerciŃiului nu reflectă media pe perioadă, faptul de acompara fenomene oprite din observaŃie la aceea i dată în mai multe exerciŃii diferite, dăconcluziilor un plus de fiabilitate, în ciuda obstacolelor amintite la punctul anterior.

Diagnosticianul este mai degrabă interesat de tendinŃă decît de o situaŃie anume i deaceea este curent ca diagnosticul să fie realizat pe baza datelor din 3-5 ani consecutivi i recenŃide activitate. De remarcat că aceste exerciŃii succesive trebuie să fie comparabile, căcievenimentele petrecute: fuziuni, cesiuni, lichidări sau alte evenimente radicale anuleazăveridicitatea evoluŃiei (tendinŃei) i vizează eventualele concluzii, chiar dacă se respectă regulacelor 3-5 exerciŃii consecutive;

comparaŃiile între datele înregistrate în mai multe exerciŃii, numite comparaŃii întimp dau referinŃele la care se face apel. Analistul efectuează i comparaŃii cu alte întreprinderidin sectorul de activitate (adesea concurenŃi) sau cu mediile înregistrate pe sector. Interesulacestor comparaŃii constă în stabilirea ecartului de evoluŃie între firme care au structuri

apropiate i probleme de acela i tip ca i firma analizată.

Din păcate, în mediul nostru economic aceste comparaŃii sunt mai greu de realizatdatorită fiabilităŃii scăzute (si uneori a lipsei) informaŃiilor interne privind concurenŃii direcŃisau alŃi parteneri de pe piaŃă. InformaŃiile obligatorii i publicabile sunt destul de restrînse; unorganism independent care să centralizeze i să furnizeze prompt informaŃiile legate de o firmăar fi ceea ce trebuie pentru asigurarea unei minime transparenŃe informaŃionale. Astfel deorganisme existe i funcŃionează în alte Ńări (de exemplu Centrale des Bilans din FranŃa);

ExempluÎn Romnânia organismele de acest tip (Institutul na&ional de statistică)furnizează informa&iile centralizate, însă cu o întârziere de 12-18 luni, ceea ceafectează calitatea datelor de prelucrat. Altminteri, bilan&urile &i situa&iilefinanciare simplificate ale firmelor ce func&ionează pe terioriul &ării suntaccesibile pe site-ul Ministerului finan&elor, însă informa&iile sunt deosebit derestrânse &i comunică un minim despre firma în cauză, nedând nicio indica&iereferitoare la sectorul în care evoluează.

după observarea precauŃiilor pe care trebuie să le ia, analistul va trebui să Ńină cont i depresiunea factorilor externi, de mediu asupra firmei investigate. Interpretarea evoluează într-uncontext economic mai mult sau mai puŃin favorabil. Anumite evenimente economice, politice,sociale,demografice, culturale sau naturale au uneori semnificativ asupra conjuncturii economice(naŃionale i internaŃionale); anumite efecte vor fi resimŃite mai devreme sau mai tîrziu de fiecaresector de activitate (de exemplu criza petrolieră a afectat piaŃa automobilelor; crizele financiare potzgudui din temelii o economie i pe cele direct conectate la ea - vezi criza asiatică).

Analistul financiar urmăre te deci evoluŃia firmei în cadrul sectorului în careacŃionează, dar Ńinînd cont i de macromediul său i de tendinŃa conjuncturală naŃională ichiar internaŃională.

1.5 Etapele i obiectivele analizei i diagnosticului financiar

Analiza economico-financiară parcurge un drum invers formarii fenomenului analizat, pornindde la rezultatele acestuia către elementele i factorii care au determinat respectivele rezultate.

Pentru a asigura un grad înalt de utilitate a analizei economico-financiare în cadrulprocesului de management, este necesară o bună organizare a activităŃii de cercetare i deciparcurgerea următoarelor etape:

Delimitarea obiectului analizei în timp i spatiu, calitativ i cantitativ precum i stabilireanivelului organizatoric la care se efectuează analiza;

Determinarea factorilor i cauzelor fenomenului studiat. Factorii se stabilesc în modsuccesiv trecând de la cei care acŃionează direct la cei care acŃionează indirect până se stabilesccauzele finale. Această etapă presupune aplicarea principiului descompunerii în trepte;

Determinarea corelaŃiilor dintre diferiŃii factori care acŃionează, precum i acorelatiilor dintre ei i fenomenul analizat. Se stabilesc raporturile de intercondiŃionare.Parcurgerea celor trei etape de mai sus duce la creionarea modelelor de analiză.

Măsurarea influenŃelor elementelor i factorilor. În această etapă se folosesc metodelede analiză cantitative pentru măsurarea influenŃelor i aprecierea cât mai exactă a rezultatelor.

stabilirea concluziilor pe baza analizei efectuate i propunerea de măsuri în vederearedresării sau îmbunătăŃirii rezultatelor i reunirea acestora într-un raport de diagnoză. Raportul

este o notă de sinteză conŃinînd interpretări pe baza datelor în urma utilizării metodelor specifice de analiză, concluziile i măsurile fiind reunite în anexe.

ExempluÎn funcŃie de obiectivul analizei, studiul se face asupra unui punct precis ilimitat (de exemplu: echilibrul financiar pe termen scurt sau rentabilitateaactivită&ii) sau asupra stării generale a firmei, caz în care vorbim despre undiagnostic global.

Parcurgerea etapelor analizei economico-financiare are ca scop finalizarea actiunilor concretecare vizează cre terea performanŃelor economico-financiare a agentului economic

În demersul său tradiŃional, analiza financiară studiază o firmă mai ales în scopul aprecieriisolvabilităŃii i a performanŃelor sale. În ultimul timp însă temele de analiză s-au îmbogăŃit pemăsura extinderii cîmpului de interes al disciplinei, astfel încît înglobează tot mai des judecăŃisituate la articularea între diagnosticul financiar i cel strategic, comercial, tehnologic sauorganizaŃional.Principalele obiective ale diagnosticului financiar vizează:

aprecierea performanŃelor financiare ale firmei;

aprecierea solvabilităŃii i a echilibrului financiar;

aprecierea altor caracteristici financiare majore (de exemplu autonomia i flexibilitateafinanciară);

Aprecierea performanŃelor financiare ale firmei se referă la sarcina analistului de măsurarezultatele obŃinute în trecut i/sau prezent, de a preciza tendinŃa evoluŃiei viitoare a acestora(crescătoare, instabilă sau notabilă), de a compara aceste rezultate (efecte) cu mărimea resurselor(eforturilor) alocate pentru obŃinerea lor.Se apreciază deci eficacitatea utilizării mijloacelor angajate în exploatare cu luarea în cosiderarea caracteristicilor, a actitvităŃii, a structurii de finanŃare, a obstacolelor strategice, comercialesau sociale.Aprecierea solvabilităŃii i a echilibrului financiar se referă la investigarea capacităŃii firmei dea face faŃă angajamentelor financiare asumate. Acest obiectiv este unul tradiŃional al analizeifinanciare, iniŃiat de către bancheri i alŃi creditori dornici să evalueze riscul de neplată lascadenŃă a sumelor datorate de o firmă. În legătură cu riscul de insolvabilitate sau de faliment,analistul se vede în situaŃia de a enunŃa un pronostic vizînd evoluŃia previzibilă a firmei dinacest punct de vedere, într-un anumit orizont temporal (vezi capitolele ulterioare).Aprecierea altor caracteristici financiare majore. Pe lîngă cele două obiective (tematici)"clasice", fundamentale ale analizei financiare, aceasta se preocupă i de studierea:

autonomiei financiare, care se apreciază în principal prin analiza capitalurilor i astructurii pasivului, dar i la nivelul acordurilor tehnice i comerciale ce pot restrîngeindependenŃa (licenŃe, brevete, francize, contracte de exclusivitate, etc.);

flexibilităŃii financiare care presupune capacitatea de a se adapta rapid i cu cele mai mici

costuri la modificările inopinate ale mediului său extern. Ea se apreciază în conjuncŃie cugestiunea comercială (atunci cînd eventuala reorientare se referă la produse, preŃuri,distribuŃie sau promovare), cu gestiunea resurselor strategice (cînd reorientarea este globală),cu gestiunea resurselor umane (reorientarea în materie de politică de persoane, necesitatea unorrecalificări sau restructurări) sau cu gestiunea financiară. Pentru aprecierea

acesteia din urmă se investighează lichidarea, capacitatea de autofinanŃare, oportunitatea de investiŃii, oportunităŃile comerciale sau strategice.

Capitolele următoare prezintă principalele metode i tehnici de realizare a acestor investigaŃii,precum i cîteva interpretări ale rezultatelor obŃinute.

Utilizatorii informaŃiilor furnizate de analiza-diagnosticDiagnosticul financiar urmăre te anumite obiective i in funcŃie de utilizatorii informaŃiilor pecare le conŃin ace tia pot fi: gestionarii financiari, acŃionarii (actuali i potenŃiali), creditorii(bănci, alte organe financiare, alte întreprinderi), Statul, alŃi participanŃi la viaŃa firmei, analiti financiari, alte întreprinderi (dornice de a obŃine participaŃii, de a fuziona, firma analizată).

Pe baza datelor furnizate de diagnosticul financiar, toate aceste categorii sunt susceptibilede a lua decizii proprii administrării firmei, de vînzare sau cumpărare de acŃiuni ale firmei, deacordare de credite, de achiziŃionare /absorbŃie a firmei, etc.Pentru gestionarea firmei va fi de ajuns un diagnostic financiar intern, pe baza unei analizeefectuate periodic de către speciali ti angajaŃi ai firmei, în opoziŃie cu diagnosticul financiarextern, realizat de anali ti exteriori.Dispunînd de informaŃii numeroase i cunoscînd bine problemele firmei, serviciile financiare segăsesc într-o situaŃie privilegiată în elaborarea unor analize financiare pertinente. Acestea aumai multe obiective: verifică la intervale regulate defectele actelor de gestiune din trecutul maiîndepartat sau mai apropiat, ajută la luarea deciziilor pentru viitor, constituie baza de plecare aplanurilor investiŃiei, bugetelor de trezorerie i a altor previziuni financiare i servesc dreptinstrumente operaŃionale de gestiune.

AcŃionarii (persoane fizice sau juridice) sunt direct interesate de calculul valoriiîntreprinderii în care au investit capitaluri riscate i de rentabilitatea a teptată a acesteia, înfuncŃie de care ei vor fi renumeraŃi (în principiu).

Investitorii (acŃionari potenŃiali) folosesc informaŃiile analizei financiare în orientareadeciziei de a investi într-o firmă sau în alta, în funcŃie de perspectivele de dezvoltare.

Creditorii (mai ales bănci i alte investiŃii de credit) folosesc informaŃiile diagnosticuluifinanciar în vederea adoptării deciziei de acordare/respingere a dosarului de creditare. Tehnica aînceput să fie adoptată i de întreprinderi-creditoare, în relaŃiile cu clienŃii pe care îi crediteazăîn calitate de furnizori (analiza este sumară în acest al doilea caz, deoarece firmele nu dispun dearsenalul metodologic i de personalul specializat în diagnoză financiară pe care le utilizeazăbăncile).Pentru bănci, analiza financiară va fi diferită dacă solicitarea de credit este pentru termen scurtsau lung. În primul caz ea va urmări în special lichiditatea firmei (capacitatea de a face faŃăscadenŃelor scurte) iar în al doilea caz solvabilitatea i neutralitatea firmei. În ambele cazuri,studiul va cuprinde aprecieri asupra structurii financiare a firmei vizate i asupra capacităŃii salede îndatorare/rambursare.

În concluzie, diagnosticul financiar este un instrument util, folosit în determinarea valoriieconomice a firmei, a punctelor slabe i a slăbiciunilor sale legate de latura financiară aperceperii sale către utilizator.

1.6. Test de autoevaluare a cuno tinŃelor 1. Ce combinatie de factori desemneaza cei “5 M” ai organizaŃiei? a) piata-resurse financiare-resurse c) Statul-resurse financiare-resursemateriale-resurse umane- investitii materiale-resurse umane- investitii

b) piata-resurse financiare-resurse d) piata-clientii-resursele materiale-materiale-resurse umane- furnizorii resurse umane- investitii

2. Diagnosticul de vitalitate evidentiaza: a) gradul de realizare a obiectivelor propuse inraport cu concurentii

c) potentialul firmei de a face fata viitorului

b) gradul de realizare a obiectivelorpropuse in raport cu elementelebugetate3. Care este diferenta între noŃiunile de analiză, diagnostic i audit? Raspundetiliber,argumantand.a) niciuna

b) diagnosticul

si auditul sunt acelasi lucru

Temă de cont

rol

1)IncercaŃi săenumeraŃietapeledeanaliză

explicând cupropriilecuvinte iutilizând unexemplu

practic defenomen; 2) FaceŃidiferenŃa întrediver ii factoride influenŃă aifenomeneloreconomice,exemplificândcu situaŃiiconcrete aleunei entităŃi pecare o cunoateŃi.

d) cele trei se diferentiaza sensibil

c) analiza si auditul sunt acelasi lucru