Curs Regimuri Politice 4.03.2015

Tipul de stat: statele pot fi împărţite în state unitare şi state federative.În istoria federalismului există confederaţiile (puterile structurilor locale

sunt mult mai mari: de exemplu Confederaţia dintre Moldova şi Ţara Românească sau Confederaţia germană) şi uniunile.

Din punctul de vedere al organizării statului, poate că termenul de regimuri politice este cel mai cuprinzător şi arată cum se exercită puterea (în principal, cea executivă).

Regimurile politice se pot împărţi, în secolul XX, în regimuri democratice şi nedemocratice.

Toate regimurile au calităţi şi defecte.Churchill, care a fost crescut într-o democraţie, nu putea să spună decât că

democraţia este cel mai bun sistem, cu toate defectele sale.Sistemele democratice sunt într-o logică istorică; doar pentru că

democraţia a fost instaurată nu înseamnă că o să reziste.Sisteme democratice care au eşuat sunt Republica de la Weimar, care a

lăsat locul dictaturii naziste, şi Spania, care a lăsat locul dictaturii lui Franco.În Europa există regimuri democratice şi nedemocratice (totalitare).Cel care este creditat cu „promovarea” termenului de totalitarism este

Benito Mussolini, în mai multe studii.Totalitarismul, care pune accentul pe stat, vine în opoziţie cu liberalismul,

care pune accentul pe om.Pentru liberalism, statul are funcţia de a asigura securitatea, de a garanta

drepturile, a asigura securitatea financiară. Deci fascismul lui Mussolini este o reacţie la celelalte teorii: statocraţia.În sens politologic, termenul de totalitarism a fost promovat, ca şi regimul

pe care-l reprezintă, în politologia americană în anii 30, prin contribuţia unor cercetători, unor savanţi europeni care au emigrat în America.

Probabil primul care face acest lucru a fost Hans Kohn, Dictatorship in the modern world (Minneapolis, 1930).

Face o comparaţie, o apropiere între cele două regimuri care apăruseră în Europa: nazismul (fascismul) şi comunismul.

O serie de asemănări între cele două: -şefii lor provin din clasele de jos şi se sprijină pe resentimentele faţă de

clasa conducătoare; -ele combat religia şi pretind că aduc adevărul absolut-se pretind a fi tinereţea lumii (caracter revoluţionar)Constată că există deosebiri fundamentale:-dictatura fascistă este charismatică, naţionalistă şi permanentă, în timp ce

dictatura comunistă este raţională, internaţionalistă şi provizorie-după cele două noţiuni promovate de revoluţiile franceze (naţiunea şi

libertatea), fascismul se bazează pe prima, comunismul se bazează pe a doua1940 – în SUA mai apare o lucrare de analiză în cadrul conceptului de

totalitarism-o culegere de articole asupra problemei, cu titlul Noutatea totalitarismul în

istoria civilizaţiei vestice. Noutatea totalitarismului... (Carlton J. Hayes)-aceste totalitarisme monopolizează activitatea tuturor persoanelor publice

şi private-deşi încearcă să fuzioneze clasele, regimurile totalitare se bazează pe

„lower middle class”, clasa micilor proprietari-fascismele pot pretinde că luptă împotriva comunismului; în realitate, ele

capitulează în faţa lui-aceste ideologii se organizează ca biserici mesianice în slujba unor zei

provizoriu diferiţi: zeul totem, asemănător cu Dionysos, al sângelui şi gliei, pentru nazism; zeul lucreţian (Lucreţius), pentru comunism

Mai există şi un studiu al lui Thomas Woody, Principiile educaţiei totalitare, care face o comparaţie monografică, am putea spune, în legătură cu educaţia în regimurile fasciste şi în regimurile comuniste.

-„Ele urmăresc acelaşi obiectiv (producerea unei nou elite), aceea metodologie (reflexologia lui Pavlov)”

-acţiuni care ţin de viaţa privată sunt preluate de către stat

Herman Rauschning, Revolta nihilismului-susţine că ascensiunea nazismului s-a datorat antiliberalismului manifestat

de elitele conservatoare şi, în primul rând, masele

Au existat autori care au susţinut că termenul de totalitarism trebuie să fie eliminat, după încheierea Războiului Rece.

Hannah Arendt a analizat originile totalitarismului, prezentând motivele, contextul instaurării regimurilor totalitare.

Unul dintre cei mai importanţi cercetători în domeniul totalitarismului este Carl J. Friedrich, care, în 1954, a publicat Caracterul unic al societăţii totalitare, în care a precizat care sunt cele cinci caracteristici ale regimului totalitar, teorii păstrate până azi.

Friedrich a colaborat cu Zbigniew Brzezinski.Caracteristici:1.Ideologie mileniaristă oficială2.Un partid unic, cu bază de masă şi conducere elitistă, dominând birocraţia

de stat sau fiind legat de ea3.Monopolul mijloacelor de luptă4.Monopolul mijloacelor de comunicare5.Controlul poliţist terorist (cel care defineşte el însuşi, arbitrar, inamicul)

asupra populaţieiMonopolul mijloacelor de luptă este specifică statelor, în general.Deosebirea este că în statele totalitare, monopolul lor este absolut.În teoria liberală clasică, statul este un rău necesar, care trebuie doar să

supervizeze, să asigure ordinea, securitatea.Statul totalitar are o viziune pesimistă faţă de indivizi; oamenii trebuie

controlaţi.Puţini cercetători s-au aventurat să aducă îmbunătăţiri acestui „pentalog”.Atunci când au făcut-o, au ajuns în aceeaşi zonă.Raymond Aron, Democraţie şi totalitarism1.Fenomenul totalitar apare într-un regim care permite monopolizarea

controlului politic.2.Partidul monopolist este animat de o ideologie căreia i se oferă calitatea

de adevăr absolut3.Pentru a răspândi acest adevăr oficial, statul îşi rezervă un dublu

monopol: cel al mijloacelor de forţă şi al mijloacelor de persuasiune (toate mijloacele de comunicare - radio, televiziune, presă - sunt dirijate)

4.Cea mai mare parte a activităţilor economice şi profesionale sunt supuse statului şi devin, într-un anumit fel, parte a statului însuşi;

5.Totul fiind legat de stat, o greşeală comisă în domeniul economic sau profesional este considerată o greşeală împotriva statului

Deşi este contestat din perspectiva Războiului Rece, ca un mijloc de a uni extremele dreapta şi stânga, termenul de totalitarism ne ajută să înţelegem caracteristicile regimurilor.

Regimurile democratice

Marea alternativă şi marele adversar al regimului totalitar.Există chiar şi în relaţiile internaţionale o analiză succintă a păcii...Samuel Huntington, The third wave. Democratization in the late twentieth

centuryIa în considerare doar statele care depăşesc un milion de locuitori.Ajunge la concluzia că , după Primul Război Mondial, în 1922 erau 29 de

state democratice şi 35 nedemocratice.În 1942, în timpul războiului, o Germanie triumfală care transformase state

democratice în state nedemocratice; mai rămăseseră daor 12 state democratice, 49 nedemocratice.

1962 – 36 de state democratice, dar 75 nedemocratice1973 – 30 de state democratice, faţă de 92 de state nedemocratice1990 – 58 de state democratice şi 71 nedemocratice; 45 % democraticePrincipalele caracteristici ale unui regim democratic:Abraham Lincoln definea democraţia a fi „guvernare de către popor şi către

popor”.Caracteristicile au fost prezentate de Robert Dahl, în lucrarea intitulată

Poliarhiile...Opt criterii aduce în discuţie Dahl pentru a caracteriza sistemul democratic:1.Dreptul de vot (principala formă de exercitare a democraţiei)2.Dreptul a fi ales3.Dreptul liderilor politici de a concura pentru susţinere şi voturi4.Alegeri care să fie libere şi corecte

5.Libertatea de asociere (libertatea de a crea organizaţii politice)6.Libertatea de expresie7.Surse alternative de informare8.Instituţiile responsabile să depindă de ... publice să depinde de votJoseph Schumpetter: