1

Lecţia 1 Înţelegerea corectă a Metodei de Interpretare Cea mai importantă problemă în Escatologie este interpretarea corectă a Bibliei. *Pentru aceasta este nevoie de un minim de cunoaştere a hermeneuticii.

1 - Trecutul Istoric al interpretării 2 - Diferenţa dintre Metoda de Interpretarea Literală şi cea Alegorică

Dezvoltarea Istorică a Interpretării I - Poziţia Iudaică a interpretării:

1-Interpretarea Iudaică (rabinică) a început cu Ezra. Neemia 8:7-8 Aici avem Două Şcoli de Interpretare diferite: 1-Una foarte rigidă în interpretare, numită – PESHAT - sens literal 2-Una mult mai flexibilă, numită – SOD - sens secret (ascuns)

2-Interpretarea Iudaismului Alexandrian (Egipt) - Influenţată de filosofia greacă. 1-Aceştia se străduiau să reconcilieze Vechiul Testament cu Filozofia Greacă

2-Abordarea era Alegorică 3-Interpretarea Literală era privită ca fiind imatură în înţelegerea Scripturii.

3-Interpretarea Karaitică 1-Privea Scriptura ca singura autoritate în probleme de credinţă şi era literală în

concepţie. Susţinătorii sunt văzuţi ca iudaismul protestant. Mai târziu, aceasta a fost poziţia protestanţilor, iar noi ca baptişti susţinem această abordare.

2-Ei respingeau tradiţia orală rabinică ( ei reprezentau o facţiune). Părerea rabinică susţinea că tradiţia orală ar trebui inclusă cu Scrierile.

4-Interpretarea Cabalistică - Aceasta era o vedere extremă de literalism, era bazată pe textul ebraic masoretic, dar era deasemenea alegorică în interpretare. Vedem aici că erau două extreme aduse împreună. Metoda era mai mult contradictorie. 5-Interpretarea Elenistică (iudei din Alexandria) - Ei aveau tendinţa de a merge spre metoda alegorică de interpretare. Şi ei încercau să potrivească VT cu Filozofia Greacă.

II - Poziţia Creştină a Interpretării :

A- Interpretarea Patristică (100-600 d.H.) Aici avem trei poziţii majore:

1-Poziţia Alexandriană – interpretarea era alegorică. Susţineau că sensul primar al Scripturii se găsea în planul secund, ascuns al Scripturii (adică, cuvintele nu sunt aşa importante ca sensul mai adânc aflat în spatele cuvintelor). Ei încercau să facă Vechiul Testament să fie creştin. Influenţaţi de filozofia greacă, ei au introdus elemente străine de text în înţelegerea Scripturii. -Reprezentanţi: Filo, Clement, Origen

2 2-Poziţia Antiohiană – respingea metoda alegorică în favoarea metodei gramatical-istorice, căutând să găsească înţelesul Scripturii în sensul ei original. În ce priveşte relaţia dintre Vechiul şi Noul Testament, ei susţineau tipologia în VT, dar nu alegorizarea.

-Reprezentanţi: Theodore Matsustia şi Ion Chrisostom

3-Poziţia Vestică – combina elemente alegorice şi literale, dar se concentra pe Metoda alegorică. Biserica era cea care interpreta Scripturile. Ei subliniau nu numai interpretarea Scripturilor doar de către Biserică, ci şi autoritatea tradiţiei bisericeşti. De asemenea, au dezvoltat Instituţia Bisericii, Biserica Oficială, Clerul, … De fapt oamenilor simpli nu le era permis să citească sau să interpreteze Scripturile şi cine îndrăznea era socotit eretic, suportând consecinţe până la moarte. -Reprezentanţi: Biserica Romano-Catolică

B- Interpretarea Medievală (Evul Mediu sau Epoca Neagră, 680-1500 d.H.) Aceasta deţinea o interpretare şi mai rea (greșită) a Scripturilor.

*Oamenilor le era interzis să citească Scripturile şi întreaga Europă a fost aruncată în întuneric, deoarece Cuvântul Domnului nu era descoperit lumii.

Ei amestecau metoda Literală cu cea Alegorică. *Acum se găsesc patru sensuri ale interpretării: Ex: Cetatea Ierusalim

• Literal (Mişcarea Reformei - Luther, Calvin) - Ierusalimul este Ierusalimul • Alegoric - Ierusalimul se referă la Biserică • Moral - Ierusalimul se referă la Sufletul uman • Analogic (asemănare, similitudine) - Ierusalimul se referă la Cetatea cerească

C- Interpretarea Reformei (Luther, Zwingli, Calvin şi alţii, 1500-1600) *Au folosit abordarea Literală şi susţineau următoarele:

1-Scriptura este singura bază infailibil ă pentru interpretare (care nu poate greşi, perfectă, desăvârşită)

Scriptura este cea care hotăreşte ce să înveţe Biserica. 2-Scriptura are un singur înţeles; un singur înţeles cu mai multe aplicaţii. 3-Duhul Sfânt iluminează Scripturile. Fără iluminarea Duhului Sfânt noi nu putem înţelege Scriptura (1Cor 2:9-14). 4-Reformatorii apărau Dreptul de a judeca (gândi, interpreta) în mod privat.

DOUĂ INTERPRETĂRI MAJORE : 1-INTERPRETAREA ALEGORICĂ 2-INTERPRETAREA LITERALĂ Importan ţa Hermeneuticii Hermeneutica se ocupă cu interpretarea textelor vechi.

• Definiţia interpretării alegorice (de Pentecost) - Metoda prin care într-un text literar, sensul literal şi istoric al Scripturii este văzut

ca fiind un simplu vehicul pentru un al doilea sens mai spiritual şi un înţeles mai profund; aşa încât, contextul literal şi istoric nu are o reală importanţă sau semnificaţie asupra textului.

De exemplu: nu contează dacă Iona a fost cu adevărat înghiţit de peşte sau nu; există un alt sens mai adânc care trebuie urmărit.

3

• Pericolele interpretării alegorice 1-Metoda alegorică nu interpretează Scripturile (Deschide uşa speculaţilor, nu lucrează pe limbajul autorului, ci pe orice doreşte interpretul şi pe subiectivismul lui.) 2-Autoritatea ei de bază încetează să mai fie Scripturile (Mintea interpretului devine baza interpretării, care poate suci textul cum doreşte pentru a spune ce vrea să spună.) Asta poate să se bazeze pe educaţia interpretului, pe situaţia contextuală, etc. 3-Metoda ei nu are nici o posibilitate prin care să testezi concluzia interpretului.

• Definiţia interpretării literale – Este metoda gramatical-istorică, care dă fiecărui cuvânt folosirea (utilizarea)

normală, ordinară, uzuală, obişnuită, fie în formă verbală, scrisă sau în forma gândirii.

NOTĂ: La începutul cărţii Geneza, în alte introduceri, sau în orice alt loc din Biblie, nu există vreo indicaţie că trebuie să interpretăm Biblia alegoric. Există câteva locuri în Biblie unde alegoria este folosită. De ex.: în Galateni 4 este un caz de alegorie, cu Isaac şi Ismael, ca un exemplu de diferenţă dintre Lege şi Har, dintre viaţă şi moarte, dar asta nu este o normă pentru întreg Cuvântul lui Dumnezeu.

• Cinci Evidenţe care sprijină metoda Literală: 1-Abordarea literală în structura propoziţiei este abordarea normală în toate limbile.

(Dumnezeu nu este autorul confuziei.)

2-Înţelesurile secundare în documente, pilde, alegorii, tipologii şi simboluri sunt bazate pe forma literală. (Ex: arborele genealogic) 3-Înţelegerea faptului că metoda literală nu exclude figurile de stil. De ex.: Isus a spus: „Eu sunt Viţa” ; asta nu înseamnă că Isus este o plantă. Este evident că aici avem o metaforă. 4-Majoritatea Bibliei este scrisă în sensul literal. De ce pasajele profetice ar fi altfel? Ex: Cartea Apocalipsa – „7 stele din mâna Sa şi 7 candele”. Aici avem folosit simbolismul, dar este explicat în v.19-20. 7 stele sunt 7 îngeri sau mesageri pentru biserici, 7 candele sunt 7 biserici. 5-Această metodă este singurul mijloc care se potriveşte cu schema inspiraţiei verbale Dumnezeu a inspirat cuvintele scrise. Scriptura a fost inspirată verbal.

4

• Şase Avantaje ale metodei literale: 1-Ea îşi întemeiază (motivează, bazează) interpretarea pe fapte, căutând să folosească fapte obiective pentru a veni (ajunge) la o concluzie a interpretării. 2-Ea permite controlul asupra interpretării, asemenea unui control ştiinţific experimental asupra metodei de interpretare. Ţine imaginaţia interpretului sub control. 3-Ea este singura metodă care oferă protecţie împotriva „dublului sens”.

Când te depărtezi de sensul Literal (ABSOLUT), te deschizi la orice. 4-Ea are (cea mai bună) abilitatea (capacitatea) de a deschide înţelegerea Scripturii.

Abia după abordarea literală am avut reforma, planul de mântuire a devenit simplu şi clar, şi au avut loc marile treziri spirituale, când oamenii au interpretat literal şi au crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrei să te întorci la interpretarea alegorică, vei ajunge înapoi în întuneric şi confuzie. 5-Ea dă (asigură) standardul prin care toate interpretările pot fi testate.

Trebuie să existe un STANDARD pentru interpretare. 6-Ea ne scuteşte (ne păzeşte) de slăbiciunea motivelor umane şi în schimb se odihneşte pe standardul de bază acceptat al înţelegerii gramaticale. Noi vorbim cu propoziţii şi cuvinte. Dacă vorbim alegoric tot timpul, nimeni nu înţelege nimic, iar înţelegerea este esenţială pentru mântuirea sufletelor pentru veşnicie.

• Şase Principii ale Interpretării Bibliei 1. Biblia este o carte umană (scrisă de oameni (prin ispiraţie divină), pentru oameni).

2. Fiecare scriere biblică a fost scrisă de cineva către o audienţă, loc şi situaţie specifică.

3. Biblia este afectată şi influenţată de mediul cultural din care a scris fiecare scriitor.

4. Fiecare scriere biblică a fost acceptată sau înţeleasă în lumina contextului ei. (Metoda alegorică nu are nevoie de context. Fără context se poate interpreta că Biblia neagă existenţa lui Dumnezeu. Ex: „Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu” - Ps 14:1.)

5. Fiecare scriere biblică a îmbrăcat natura unei forme literare specifice. Ex: forma unei pilde, sau alegorie, poezie, naraţiune, comparaţie, etc.)

6. Fiecare scriere biblică a fost înţeleasă de cititorii iniţiali potrivit cu principiile de bază ale logicii şi comunicării. Când ţi se vorbeşte ceva cu sens, nu face din asta un non-sens prin încercarea de a o schimba în ceva prostesc şi fără noimă. Erau unii care nu ştiau nici ei ce spun şi nici ce învaţă pe alţii (1 Tim 1:7).

CONCLUZIE: În timp ce ne apropiem de studiul escatologic trebuie să adoptăm o abordare literal ă, gramatical-istorică a Cuvântului lui Dumnezeu.

5

Lecţia 2 PREMILENISMUL I-Temelia Pre-milenismului Am vorbit deja despre importanţa interpretării literale a Scripturii şi pentru a înţelege baza pe care este aşezată credinţa noastră în întoarcerea literală a Domnului Isus, înainte de a-Şi stabili Împărăţia de 1000 de ani, vom vorbi despre Patru Legăminte pe care Dumnezeu le-a făcut cu Poporul Israel. Pre-milenismul se referă la afirmaţia din Apocalipsa 20:1-6, unde se spune că Isus va domni pentru o perioadă de 1000 de ani împreună cu sfinţii Săi pe pământ.

• Există în principal trei poziţii legate de acest pasaj: – A-mileniştii -nu va exista mileniu - interpretare alegorică, ei spirituali-

zează legământul literal dat lui Israel şi îl aplică Bisericii. – Post-mileniştii -curent apărut târziu, în 1800 - mileniul este perioada

Bisericii şi este considerat că în perioada marilor treziri spirituale, când Evanghelia a ajuns de pe continent pe continent, de la naţiune la naţiune până la marginea pământului, atunci Biserica a introdus Împărăţia pe pământ. Când întreaga lume se va întoarce la Dumnezeu şi se vor sfârşi cei 1000 de ani de pace, ceea ce este o completă iluzie, atunci Domnul va veni şi va crea un pământ nou şi un cer nou. Această învăţătură a fost foarte populară până la Primul Război Mondial. Până atunci se părea că lumea merge din ce în ce mai bine, lucru care a întărit această poziţie, până ce Primul şi apoi al Doilea Război Mondial au întrerupt această stare de „bine”.

– Pre-mileniştii -la A Doua Venire, D-l Isus Îşi va stabili Împărăţia pe pământ, după cum a promis - în mod literal. *Dacă se interpretează Literal, singura concluzie la care se poate ajunge este PRE-MILENISMUL.

LEGĂMINTELE A - Legământul Avramic - Geneza 12:1; cit. Gen. 12:1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Gen. 12:2 Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare. Gen. 12:3 Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi

binecuvîntate în tine.

Vedem aici că Avram nu a ascultat total de Dumnezeu; el a părăsit complet ţara Caldeea, dar nu a părăsit complet pe caldeeni, căci a luat cu el pe tatăl său şi pe nepotul său, Lot. De aici este clar că Dumnezeu nu a făcut acest legământ cu Avram pe baza a ceea ce Avram a făcut, ci pe baza a ceea ce Dumnezeu a promis. *Există trei lucruri pe care Dumnezeu le-a promis lui Avram:

• Ce a promis Dumnezeu? a) Ţara (pământ) b) Sămânţa c) Binecuvântarea

Acesta a fost un legământ necondiţionat.

6

*Există Două feluri de Legăminte în Biblie: 1-Legământul Condiţionat - a fost când Moise a primit promisiunea lui Dumnezeu,

DACĂ ei vor asculta de Dumnezeu. (Remarcăm aici condiţia: DACĂ.) Dumnezeu a promis lui Moise însoţire, binecuvântări, ţară, belşug, etc., DACĂ va

asculta de poruncile Domnului, iar DACĂ nu va asculta, Dumnezeu a avertizat că va trimite blestemul peste ei, va opri ploaia şi până la scoaterea lor din ţara în care i-a adus.

Dumnezeu a stabilit nişte condiţii, iar Israel trebuia să le accepte şi să le împlinească. Acesta este un Legământ condiţionat; DACĂ veţi asculta ...

Tăierea împrejur este semnul că israeliţii au crezut că Dumnezeu Îşi va ţine Legământul.

2-Legământul Necondiţionat Gen. 15:1 După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într'o vedenie, şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sînt

scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.” Gen. 15:2 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer

din Damasc.” Gen. 15:3 Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămînţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.” Gen. 15:4 Atunci Cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău,

Aici Avram este deja depărţit de Lot, tatăl său a murit şi Domnul îi vorbeşte. Avram aduce din nou problema lui înaintea Domnului (15:2) şi Domnul îi răspunde clar că nu Eleazar va fi moştenitorul său.

SEMNIFICA ŢIA RITUALULUI Apoi, Gen. 15:6, Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. După aceea, Dumnezeu îi cere lui Avram să facă ceva; citeşte Gen. 15:8-21.

-În v.8, Avraam cere un semn care să-I întărească credinţa şi Domnul îi dă. -În v.9-10, citim cum Avraam a luat toate animalele pentru jertfă şi le-a despicat punându-le faţă în faţă (mai puţin pasărea, deoarece pasărea nu se despica, ci se ardea întreagă deasupra focului - Levitic 1:17).

Procedeul acesta urma mai degrabă obiceiul unor naţiuni antice atunci când se încheia un legământ, iar după ce animalele erau despicate, ambele persoane care făceau legământul treceau printre ele, dacă legământul era condiţionat; iar dacă era necondiţionat, numai persoana care făcea legământul trecea printre animale, consfinţind astfel încheierea acelui Legământ.

*Unii comentatori văd în acest episod pe Dumnezeu care confirmă legământul Său încheiat cu Avraam, caldeeanul.

V.18: Domnul a făcut un Legământ cu Avram. Gen. 15:17 După ce a asfinţit soarele, s'a făcut un întunerec adînc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr'un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele

despicate. Gen. 15:18 În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, şi i-a zis:...

Vedem că baza legământului stă în faptul că numai Domnul a trecut printre animalele despicate. Avraam nu trece printre ele, ceea ce înseamnă că avem un Legământ Necondiţionat; tot creditul pentru acest legământ trebuie dat Domnului şi nu lui Avraam.

• El este un Legământ etern (veşnic) Gen. 17:7, 13, 19

Legământul este: 1-Necondiţionat 2-Etern (veşnic) 3-Literal (nu figurativ, nu se spiritualizează)

Toate celelalte Legăminte sunt construite pe Acest Legământ; și au izvorât din el.

7 B-Legământul Palestinian - Deuteronom 30:1-10

• Prima parte din Deuteronom 30 face parte din legământul condiţionat a lui Moise, însă acest Legământ este o amplificare a promisiunii „ ţării” şi este în legătură cu promisiunea Legământului cu Avram referitor la Ţară.

Deut. 30:6 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

Deşi există nişte condiţii în acest Legământ, inima acestui legământ este că el e necondiţionat. Ezechiel capitolele 36-37, sunt parte din acest Legământ în care Dumnezeu vorbeşte despre biecuvântarea ţării. În ciuda necredincioşiei şi neascultării manifestate atât de frecvent în istoria lui Israel, de la încheierea Legământului cu Avram şi până acuma, Dumnezeu nu a abrogat acest Legământ. Ţara era încă a lor prin promisiune. Amplificarea acestui legământ, după tot ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei lor, confirmă faptul că promisiunea originală a fost dată pentru a fi împlinită, în ciuda neascultării.

„Dacă cineva ar obiecta că acest legământ este condiţionat datorită versetelor 1-3 - când şi atunci, ar fi de observat că singurul element condiţional aici este elementul timp. Programul este cert; timpul când acest program va fi împlinit depinde de convertirea lor. Elementul condiţional timp, nu face tot programul condiţionat.” (Pentecost, Things to Come, p.98)

Legământul Palestinian este numit Etern, în Ezechiel 16:60.

C-Legământul Davidic - 2 Samuel 7:12 • este în legătură cu promisiunea din legământul cu Avram referitor la sămânţă • acest legământ a avut „condiţii” asupra lui:

• Când David moare, sămânţa lui va fi înălţată. • Când David moare, tronul şi împărăţia lui vor fi întărite (stabilite) de urmaşul

(sămânţa) lui. • Solomon va construi Templul. – Tronul va fi întărit pentru totdeauna. – Dumnezeu va pedepsi sămânţa lui David când ei vor rătăci pe căi greşite. v.14 – Îndurarea lui Dumnezeu nu se va depărta niciodată de casa lui David. v.15 – Casa şi Împărăţia lui David vor fi întărite pe veci

• Acesta este un Legământ garantat – Ps. 89:2-27 • Domnul Isus va stabili şi va comanda această Împărăţie (Isaia 9:6-7) –

Isus va stabili şi întări scaunul de domnie a lui David, iar asta se va întâmpla în Împărăţia de 1000 de ani. A stabilit Isus tronul lui David la prima Sa venire? Nu, pentru că atunci a fost respins, de aceea ce avem aici este o chestiune de viitor.

• Există locuri unde tronul este numit „a lui David”. (1Împ. 2:45, Is. 9:7, Ier. 17:25)

• Tronul lui David îi va fi dat lui, pentru a domni pentru totdeauna. Ezec. 34:24-27

Acesta este un Legământ etern (veşnic) 2 Samuel 23:5, Isaia 55:3, Ezechiel 37:25.

D-Noul Legământ este în legătură cu promisiunea din legământul cu Avram, referitoare la binecuvântarea tuturor naţiunilor pământului (prin Biserică). - Este numit etern în Isaia 24:5; 61:8; Ieremia 32:40; 50:5; Evrei 13:20.

8

Lecţia 3 LEGĂMÂNTUL DAVIDIC

RECAPITULARE: *Când am vorbit despre legăminte, am subliniat cât de importante sunt ele pentru poziţia noastră pre-milenistă. Legământul Avraamic are 3 componente: ţară, sămânţă și binecuvântare. Celelalte legăminte pe care le putem numi sub-legăminte, pentru că izvorăsc din acesta, sunt:

1 - Legământul Palestinian, în legătură cu Ţara, 2 - Legământul Davidic, în legătură cu sămânţa şi 3 - Legământul Nou, în legătură cu binecuvântarea.

De asemenea, când Dumnezeu a încheiat Legământul cu Avram am văzut că există două tipuri de legăminte:

1 – Legământul de Tip Condiţionat (Moise), 2 – Legământul de Tip Necondiţionat (celelalte patru).

Apoi, cele patru legăminte necondiţionate au trei caracteristici: 1- Sunt Legăminte Necondiţionate 2- Sunt Legăminte Eterne (veşnice) 3- Sunt Legăminte Literale.

Mai departe, vedem în timp (istorie), cum aceste legăminte se îndreaptă spre împlinirea lor. Încă nu sunt împlinite toate detaliile, dar prorocia Cuvântului lui Dumnezeu ne indică drumul spre împlinirea lucrurilor care încă sunt în derulare.

C-Legământul Davidic - 2 Samuel 7:12 • Acest legământ a avut „condiţii” asupra lui:

• Când David moare, sămânţa lui va fi înălţată. • Când David moare, tronul şi împărăţia lui vor fi întărite (stabilite) de urmaşul

(sămânţa) lui. • Solomon va construi Templul. – Tronul va fi întărit pentru totdeauna. – Dumnezeu va pedepsi sămânţa lui David când ei vor rătăci pe căi greşite. – Îndurarea lui Dumnezeu nu se va depărta niciodată de casa lui David.

Toate acestea sunt diferite de Saul, deoarece Saul a fost îndepărtat de tron.

Casa şi Împărăţia lui David • Acesta este un Legământ garantat. Ps. 89:2-27 (26-37) • Domnul Isus va stabili şi va comanda această Împărăţie. • Există locuri unde tronul este numit „a lui David”. 1 Împăraţi 2:24 • Tronul lui David îi va fi dat lui pentru a domni pentru totdeauna. Ezechiel 34:24-27

Împărăţia lui David • Părţile detaliate ale profeţiei - Ezechiel 34-37

– Dumnezeu va aduce Israelul într-un timp de pace. – Dumnezeu va pune un păstor peste ei. (Ezechiel 37:21-28, citeşte f. imp.) – Dumnezeu va pune pe David să fie acel păstor. (Ezechiel 34:22-24) – Dumnezeu va aduce pace şi binecuvântare permanentă. – Ar putea fi referiri tainice (ascunse) la Noul Ierusalim. – Turma lui Dumnezeu sunt oameni. v.30

9 Aici vedem caracterul necondiţionat al Legământului Davidic, prin faptul că Dumnezeu promite că chiar dacă urmaşii lui David vor păcătui, Domnul nu va rupe legământul Său cu el. *Isaia leagă această stabilire a împărăţiei lui David de lucrarea lui Hristos. Isa. 9:6 Căci un Copil ni s'a născut, un Fiu ni s'a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic,

Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. Isa. 9:7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o

va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi'n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

Ier. 33:20 „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă puteţi să rupeţi legămîntul Meu cu ziua, şi legămîntul Meu cu noaptea, aşa încît ziua

şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, Ier. 33:21 atunci se va putea rupe şi legămîntul Meu cu robul Meu David, aşa încît să nu mai aibă fii, cari să domnească pe

scaunul lui de domnie, şi legămîntul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Îmi fac slujba. Ier. 33:22 Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămînţa

robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.” Luca 1:31 Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. Luca 1:32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său

David. Luca 1:33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.” Luca 1:37 Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

D-Noul Legământ -Ieremia 31:31-34 Ier. 31:31 „Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou. Ier. 31:32 Nu ca legămîntul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, să-i scot din ţara Egiptului,

legămînt, pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.” Ier. 31:33 „Ci iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea

înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

• Condiţiile Noului Legământ – Aceasta era ceva în viitor. v.31 - „vin zile ...” – Acesta va fi pentru o naţiune unită (Iuda şi Israel). – Acesta nu este potrivit legământului Mozaic (care era condiţionat: DACĂ …).

v.32 – Dumnezeu va pune Legile Lui în interiorul lor (în inimile lor). v.33 – Ei nu vor mai avea nevoie să fie învăţaţi despre Domnul. v.34a – Dumnezeu va ierta nelegiuirea lor şi nu-Şi va mai aduce aminte de păcatul lor.

v.34b NOTĂ: Cei care adoptă poziţia a-milenistă sau post-milenistă, consideră că la prima Sa venire, când Israel L-a respins pe Hristos, Dumnezeu a lepădat poporul Israel pentru totdeauna şi a luat Biserica şi a pus-o în locul lui Israel ca să moştenească promisiunile date lui Israel. (Biserica ar fi ca un fel de plan de rezervă pentru Dumnezeu, planul B.) Dar după cum vom vedea în NT, dacă interpretăm Biblia în mod Literal, nu acesta este adevărul pe care l-a promis Dumnezeu.

10

Lecţia 4 SCRIPTURI CORELATE Înainte de a merge la Noul Testament, mai există unele texte care nu sunt atât de specifice ca cele despre care am vorbit până acum, dar care sunt texte corelate referitoare la Noul Legământ. • Isaia 59:19-21 Isa. 59:19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, şi de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cînd va năvăli vrăjmaşul

ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. Isa. 59:20 „Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor întoarce dela păcatele lor, zice Domnul. Isa. 59:21 „Şi iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus

în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pînă'n veac, zice Domnul.”

Vedem în v.20 din Isaia 59 că urmaşii lor vor aştepta un răscumpărător.

Acest răscumpărător este descoperit în Noul Testament în persoana Domnului Isus. • Matei 26:26-29 Mat. 26:26 Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicînd: „Luaţi, mîncaţi;

acesta este trupul Meu.” Mat. 26:27 Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beţi toţi din el; Mat. 26:28 căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Mat. 26:29 Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia

Tatălui Meu.”

Ce a fost promis în Isaia 59 urmează să fie împlinit acum prin sângele vărsat al Domnului Isus. Împlinirea acestui Legământ Nou este bazat pe un sacrificiu. În Evrei ni se spune că un testament nu este valabil decât după moartea persoanei care l-a scris.

Apoi în Fapte 20:28, citim că Biserica a fost câştigată prin sângele Domnului Isus: F.Ap.20:28 Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v'a pus Duhul Sfînt episcopi (sau: priveghetori.), ca să păstoriţi

Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.

Vedem că vărsarea sângelui Domnului Isus nu doar împlineşte Legământul Nou dat vechiului Israel, dar de asemenea include şi Neamurile în acest Legământ Nou. Fără vărsarea sângelui Domnului Isus, legămintele făcute până acum nu ajutau la nimic. *Vedem aşadar, că toată istoria împreună cu celelalte legăminte se concentrează pe venirea Domnului Isus ca Răscumpărător pentru toată omenirea.

Trebuie să înţelegem că, pentru ca Dumnezeu să împlinească Noul Legământ era nevoie de un Răscumpărător, care să vină şi să-Şi verse sângele.

• 1 Corinteni 11:23-26 1Cor. 11:23 Căci am primit dela Domnul ce v'am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne. 1Cor. 11:24 Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi a zis: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi;

să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1Cor. 11:25 Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: „Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta

spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.” 1Cor. 11:26 Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.

Unii spun: Acum Dumnezeu a sfârşit-o cu Israel pentru că ei L-au respins şi L-au răstignit pe Hristos, aşa că acum, Dumnezeu lucrează cu Biserica, nu cu Israelul. Dar iată ce spune Romani 11:1-5; 12-27 Rom. 11:1 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sînt Israelit, din sămînţa lui Avraam, din

seminţia lui Beniamin. Rom. 11:2 Dumnezeu n'a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde

vorbeşte despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice: Rom. 11:3 „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?” Rom. 11:4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Rom. 11:5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.

11 Rom. 11:12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi

plinătatea întoarcerii lor? Rom. 11:13 V'o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, Rom. 11:14 şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei. Rom. 11:15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi? Rom. 11:16 Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, şi plămădeala este sfîntă; şi dacă rădăcina este sfîntă, şi ramurile sînt sfinte. Rom. 11:17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr'un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai

fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, Rom. 11:18 nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Rom. 11:19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Rom. 11:20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te! Rom. 11:21 Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Rom. 11:22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu

încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu. Rom. 11:23 Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş. Rom. 11:24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr'un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale,

într'un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sînt ramuri fireşti, în măslinul lor? Rom. 11:25 Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut

într'o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Rom. 11:26 Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate

nelegiurile dela Iacov. Rom. 11:27 Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.”

*În textul de mai sus avem câteva lucruri importante: 1-Israeliţii au fost tăiaţi ca fiind ramuri naturale în măslin (v.12-16)

2-Neamurile, ca mlădiţe sălbatice, sunt altoite şi iau parte la rădăcina şi grăsimea măslinului (v.17). Deci, israeliţii au pierdut oportunitatea de fi evanghelişti şi Biserica este cea care duce astăzi Evanghelia mai departe. În loc să fie cei care împart Evanghelia, evreii sunt în poziţia de a primi Evanghelia şi de a fi mântuiţi în epoca aceasta.

3-Parte din motivul pentru care Israel se află în această orbire, este ca Evanghelia să poată merge spre Neamuri.

• Apocalipsa 11:2 Apoc. 11:2 Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, cari vor călca în picioare

sfînta cetate patruzeci şi două de luni. (Aici avema doua jumătate a Necazului)

• Evrei 8:7 - Evrei 9:27-28 Evr. 9:27 Şi, după cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, Evr. 9:28 tot aşa, Hristos, după ce S'a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în

vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce-l aşteaptă.

Ezechiel aduce legămintele împreună • Cap. 36 vorbeşte despre cum Dumnezeu va pregăti ţara pentru întoarcerea lui Israel. • Cap. 37 arată viziunea cu valea oaselor uscate - Dumnezeu pregăteşte poporul pentru

întoarcerea în ţară. V.12-14; citeşte. Eze. 37:12 Deaceea, prooroceşte, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi

scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăş în ţara lui Israel. Eze. 37:13 Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Eze. 37:14 Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am

făcut, zice Domnul.”

Aici vedem că Legământul Palestinian vine împreună cu Noul Legământ. Ţara+Binecuvântarea.

12 Când ne uităm la prorocie în decursul istoriei recente, lucrurile capătă sens: *Înainte de Primul război mondial, Turcia controla Palestina. Datorită religiei musulmane a turcilor, evreii nu aveau acces deschis la închinare, la Templu şi în final erau ţinuţi departe de Ierusalim, care era sacru pentru ei. La sfârşitul Primului război mondial, britanicii şi francezii ocupau predominant Orientul Mijlociu. Această libertate a ţării, a făcut posibil ca în 1948 evreii să se proclame din nou ca naţiune. Atunci britanicii, sub jurisdicţia lor, au condus acea regiune spre o naţiune independentă. Asta a pregătit Ţara. *Al Doilea război mondial a schimbat lucrurile cu totul. Acest război a fost teribil pentru toată lumea, dar în mod special pentru evrei (Holocaustul şi exterminarea evreilor - 6 milioane au murit atunci). Acest lucru a trezit în inima evreilor de pretutindeni dorinţa de a avea un loc al lor pe acest pământ, unde să se poată simţi în siguranţă şi așa au început să se întoarcă în Palestina. În Mai 1948, Naţiunile Unite au declarat Israelul ca stat independent.

La ora aceasta, Israelul este cea mai puternică naţiune din punct de vedere economic şi militar din Orientul Mijlociu.

– Scopul războaielor mondiale a fost de a pregăti Ţara şi Poporul. – Israel este parţial în ţară. – Aceasta este pregătirea pentru Mesia.

*Ultima împlinire este Legământul Davidic.

• Împărăţia lui David va fi fără sfârşit (Ezechiel 37:22-28)

– Israel şi Iuda sunt formate într-o singură naţiune. v.22 – Ei nu vor mai fi pângăriţi de idoli. v.23 – David va fi pus peste ei ca prinţ. v.25 – Dumnezeu îi va înmulţi. v.26 – Dumnezeu îşi va aşeza Templul în mijlocul lor. v.27

*Apocalipsa 21:1-4 este un text paralel la Ezechiel 37. Concluzie:

La A Doua Sa Venire: • Isus va răscumpăra, va întări şi va conduce Împărăţia lui David. • Odată ce va domni pentru 1000 de ani, El va aşeza pe David pe tron. • Isus va conduce din Noul Ierusalim (ceresc) şi David de pe noul pământ. • Acesta este planul literal pe care Dumnezeu îl intenţionează pentru Israel.

13

Lecţia 5 ŞAPTEZECI DE SĂPTĂMÂNI ÎN CARTEA DANIEL Aceasta este o profeţie care aşează temelia pentru Răpire, pentru Evenimentele de la Urmă, şi pentru Distincţia dintre Israel şi Biserică. Cineva spunea că aici avem coloana vertebrală a prorociei biblice. Acest pasaj este considerat ca unul dintre cele mai importante profeţii ale Vechiului Testament. Aceasta este una dintre cele mai clare profeţii care ne oferă un calendar al evenimentelor de la urmă şi a celei de-a Doua Veniri a Domnului. 1-RUGĂCIUNEA LUI DANIEL - Daniel 9:3-23

• Cererea lui Daniel 1-Daniel a descoperit în Ieremia (25:5) profeţia despre cei 70 de ani. 2-Daniel este tulburat şi începe să se roage. Cam acum se apropiau de sfârşitul celor 70 de ani de captivitate babiloneană. Captivitatea babiloneană a avut loc în patru faze,

începută în 606 î.H. de Nebucadneţar (acum pleacă în robie şi Daniel) până în 581 î.H. (când Ieremia, împreună cu alţii, fuge în Egipt).

• Răspunsul lui Daniel

Dan. 9:20 Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezeului meu;

Dan. 9:21 pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într'o vedenie, şi m'a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară.

Dan. 9:22 El m'a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Dan. 9:23 Cînd ai început tu să te rogi, a ieşit cuvîntul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la

cuvîntul acesta, şi înţelege vedenia!

1-Gabriel este trimis să dea răspunsul. 2-Gabriel este trimis să dea înţelegerea. 3-Dumnezeu nu numai trimite o viziune, dar dă şi înţelegerea (interpretarea) ei. 2-UN PROGRAM HOTĂRÂT - v.24

• A-O scală a timpului (Daniel primeşte o viziune.) – Definiţia „săptămânilor” = Sabua din ebraică înseamnă şapte zile sau ani. Sau

un set de şapte. (Cum spunem noi: o duzină = 12.) Aici avem factorul timp. În Levitic (25:2-7), Israel primeşte porunca să ţină Sabatul; în Ieremia, Daniel citeşte despre vremea eliberării, iar în 2 Cronici 36:20-21, este textul referior la vremea cât va sta Israel în robie pentru că n-a păzit sabatele Domnului (Israel a călcat timp de 490 ani sabatele Domnului, aşa că a stat 70 de ani în robie, ceea ce însumează numărul de sabate - ani sabatici - călcate în 490 de ani. Cei 70 de ani sabatici sunt semnul pentru un interval de 490 de ani).

Lev. 26:32 Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri cari o vor locui vor rămînea încremeniţi văzînd-o. Lev. 26:33 Vă voi împrăştia printre neamuri, şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile

voastre vor rămînea pustii. Lev. 26:34 Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cît va fi pustiită şi cît veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri;

atunci ţara se va odihni, şi se va bucura de Sabatele ei. Lev. 26:35 Tot timpul cît va fi pustiită, va avea odihna pe care n'o avusese în anii voştri de Sabat, cînd o locuiaţi.

14

• B-Doi participanţi Dan. 9:24 Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte ...

1-Poporul = ISRAEL (asta n-are nimc de-a face cu Biserica, ci cu poporul Israel) 2-Locul = IERUSALIM (Dan. 6:10) Daniel se întorcea cu faţa spre Ierusalim şi se ruga.

Este evident că această prorocie are de-a face cu naţiunea şi cu ţara lui Israel. a) Aceasta este o profeţie care n-are nimic de-a face cu Biserica. b) Aceasta este o profeţie care n-are nimic de-a face cu Lumea în general. Nu există nici o îndoială că expresiile: poporul tău şi cetatea ta din 9:24 sunt referiri precise la Poporul Israel şi la Cetatea Ierusalim.

• C-Un dublu scop (rezultat) 1-Primul scop este de a elibera Israelul de păcat.

Acest lucru se va descoperi odată cu venirea lui Mesia; Dan. 9:24b (La Prima Sa venire, Mesia vine să plătească pentru păcatele lor.)

– Să înceteze fărădelegea – Să aducă un final păcatelor – Să facă reconcilierea (împăcarea) pentru nelegiuire. În 9:11, Daniel recunoaşte

fărădelegea şi păcatul poporului său. Reconciliere înseamnă aici a acoperi sau a ispăşi.

Pentru a stabili o împărăţie neprihănită este nevoie de subiecţi neprihăniţi şi aceasta nu este posibil decât prin neprihănirea veşnică adusă de Mesia, prin moartea Domnului Isus (vezi Ps. 96:13, Isaia 11:5, 32:17). Când Domnul va veni, va stabili (întări) neprihănirea pentru totdeauna. Şi vom avea o Împărăţie neprihănită, condusă de un Împărat neprihănit şi care va dăinui pentru totdeauna. Aceasta este o promisiune. Dan. 12:4 Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci

mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”

2-Al doilea scop este de a introduce Regele.

Asta este în relaţie cu despărţirea în două perioade distincte când vorbim despre venirea lui Mesia: - Prima Venire şi

- A Doua Venire a Domnului.

15

Lecţia 6 UN PROGRAM DETALIAT *Aici avem o continuare a discuţiei despre cele 70 de săptămâni din cartea Daniel.

Împăr ţirea Evenimentelor (v.25-27) – 70 de săptămâni sunt împărţite în două diviziuni majore (sau seturi). – Prima diviziune este împărţită în două părţi.

1- 7 săptămâni (49 ani) + 62 săptămâni (434 ani) = 69 săptămâni (483 ani) 2- a şaptezecea săptămână (7 ani)

*Versetul 25 ne dă prima diviziune de 69 de săptămâni (483 de ani) Dan. 9:25 Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la

Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare.

– Primul set de 69 de săptămâni ţine de la darea poruncii de rezidire a Ierusalimului până la Unsul (Mesia); v.25.

– Primul set de 69 de săptămâni începe cu un decret de zidire a Ierusalimului. Aici avem un timp profetic pentru rezidirea Ierusalimului.

Care este acel decret? • Primul Decret – 538 î.H. -Cir (Ezra 1:1-4); (citeşte, apoi continuă în Ezra 6:13-17).

Acest decret se concentrează pe reconstruirea Templului; nu există menţiune referitoare la construirea Cetăţii sau zidurilor Ierusalimului (Vezi şi Isaia 44:28, 45:1-4, 2 Cron. 36:22-23).

• Al Doilea Decret – 517 î.H. -Darius (Ezra 6:1-12); citeşte Acest decret reafirmă primul decret a lui Cir şi nu specifică nimic decât despre reconstruirea Templului.

• Al Treilea Decret – 445 î.H. -Artaxerxe (Neemia 2) – Cheia din pasaj este în Daniel 9:25 „pie ţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în

vremuri de strîmtorare.”

– În acest decret nu se spune nimic despre reconstruirea Templului, ci despre reconstruirea zidurilor Cetăţii.

Întrebare: Care Decret? Răspuns: Al Treilea Decret este acel Decret. Aici avem semnul începutului şi de aici cronometrăm (numărăm) cele 69 săptămâni profetice din v.25. - De la acel decret (445 î.H.) până la Mesia, vor fi 483 de ani, care înseamnă 69 de săptămâni.

Detalierea evenimentelor I-Prima diviziune de 7 săptămâni (49 de ani) acoperă perioada de la decretul lui

Artaxerxe până la ultima prorocie a lui Maleahi, înainte de cei 400 de ani de tăcere inter-testamentală, şi asta încheie canonul VT (după 7 săptămâni sau 49 de ani).

*v.25 - pieţele şi gropile vor fi zidite şi anume în vremuri de strîmtorare. Ne aducem aici aminte de vremurile de necazuri din timpul construirii zidurilor, cu Tobia şi Sambalat, şi celelalte necazuri prin care aceşti oameni încercau să distrugă lucrarea şi să descurajeze poporul. Acesta a fost un timp de necazuri pentru Israel (vezi Neemia).

II-A doua diviziune de 62 săptămâni (434 de ani) 7 + 62 = 69 săptămâni (483 de ani), după care Mesia „va fi stârpit” însemnând: va fi ucis. După această serie de alte 62 de săptămâni, care acoperă perioada dintre testamente. Dan. 9:26 După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic ...

A fi stârpit înseamnă a fi ucis, omorât.

16 Luca 19 este împlinirea acestor 69 săptămâni.

• Unsul (Mesia) va fi stârpit. • Această moarte va fi Crucificarea. • Moartea nu va fi pentru Sine (moartea substituţionară). • Isus menţionează aceasta în Luca 19:41-44; citeşte - Dacă ai fi cunoscut vremea… • Ni se face cunoştinţă cu un alt prinţ (domn).

Un alt domn (9:26) Dan. 9:26 După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn

care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.

Dan. 9:27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.”

1-Acesta nu este Mesia (ci Anticrist) el va veni în puterea Satanei şi va distruge cetatea şi va face să înceteze jertfa. Capitolele7-8 din Daniel introduc pe acest prinţ. Acest prinţ este asociat cu a patra împărăţie, descoperită în Daniel 2 şi 7.

Titus, în anul 70 d.H. a venit la Ierusalim şi a distrus cetatea şi a ars Templul, iar acesta nu a mai fost reconstruit până astăzi. A-mileniştii şi post-mileniştii vor spune că acum s-au sfârşit cele 70 de săptămâni. O altă posibilitate este să existe un interval între săptămâna a 69-a şi a 70-a. Dacă nu există un interval, atunci aceasta nu se potriveşte cu Matei 24, care spune că în perioada aceasta va fi Necazul, când soarele se va transforma în întuneric şi luna în sânge. Dar când a fost consemnat în istorie să se fi întâmplat un astfel de lucru? Iar această transformare a soarelui în întuneric şi a lunii în sânge este semnul celei de-a doua Veniri a Domnului.

2-Acest domn este asociat cu Roma 3-Există un timp (interval) „lips ă” în profe ţie.

Gap (engl.) = distanţă, crăpătură, interval, lipsă, discontinuitate Acest interval (gap-engl.) este perioada Bisericii.

În Vechiul Testament mai întâlnim acest fenomen (gap). Mai există situaţii când apar astfel de intervale în cadrul unor prorocii: -Ex.1: Isaia 61:1-6 Dacă mergem la Luca 4:16-21, aici este începutul lucrării lui Hristos când vine în Nazaret la Sinagogă şi I se dă să citească din sulul prorocului Isaia. Domnul Isus citeşte până la mijlocul versetului 2 din Isaia 61 şi se opreşte, lucru care nu era obişnuit pentru cei din Sinagogă (să se oprească la mijlocul frazei). Dar de ce se opreşte Isus aici? Pentru că aici trebuia să dea nişte explicaţii, să interpreteze, să explice ceva şi să facă nişte aplicaţii ale Cuvântului pentru ascultătorii Lui. Atunci s-a oprit şi a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestei prorocii.” Dar de ce s-a oprit aici? Pentru că în continuare, în textul din Isaia 61, prorocia mergea mai departe la nişte evenimente profetice care aveau să se petreacă mai târziu în timp. Evident că Isus s-a oprit, pentru că a văzut un interval între ceea ce a citit şi pasajul care urmează în Isaia. La acest punct din lucrarea lui Hristos, aceste lucruri erau deja în cursul împlinirii (în faţa lor). De aceea Isus S-a oprit unde S-a oprit şi nu a mers mai departe.

17 -Ex.2: Isaia 9:6-7 Vedem că prima parte a acestei prorocii s-a împlinit, pentru că Isus s-a născut ca şi copil în această lume la prima Sa venire, dar El niciodată nu S-a aşezat pe tronul lui David, nu a stabilit Împărăţia lui David, etc. Deci există un interval în prorocie. -Ex.3: Ioel 2:28-35 De asemenea vedem un interval. Lucrurile din prima parte a prorociei s-au împlinit la Rusalii, iar cele din a doua parte încă nu s-au împlinit, ci rămân evenimente profetice viitoare (soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge - Ioel 2:31). -Ex.4: Zaharia 9:9-14 şi Matei 21:4-6 Vedem iarăşi un interval între evenimente profetice care se petrec la vremuri diferite. Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş, dar încă nu au avut loc celelalte evenimente profetice relatate în Zah. 9:10 şi în continuare. (Domnul Isus încă nu a ajuns să stăpânească până la marginile pământului - v.10). *Există aşadar, acest fenomen în prorocia Vechiului Testament numit interval (gap), şi vedem că intervalul din mijlocul unei prorocii este un lucru întâlnit în prorocie.

Urâciunea pustiirii este hotărâtă (Matei 24) 1-Ultima săptămână a legământului este confirmată. (Dan. 9:27)

– Aceasta poate fi o pace de 7 ani încheiată printr-un tratat. – Această săptămână este menţionată de Isus în Predica de pe Muntele Măslinilor

(Mat. 24:15, Mc.13:14, 2 Tes. 2:3-4) V.26; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile. *Concluzia este că există un interval între săptămâna nr.69 şi 70. Este posibil ca distrugerea Templului despre care se vorbeşte în Daniel 9:26, să fi avut loc în acest interval (în anul 70 î.H.) înainte de săptămâna a 70-a. Există mai multe opinii în sensul acesta. Comentatorii şi scolaştii au păreri amestecate. Unii cred că aceasta se referă la perioada interval sau la perioada celei de-a 70 săptămâni. Noi ştim din Apoc. 11:2 că Templul va exista şi la mijlocul perioadei, după cum spune Domnul Isus în Matei 24. Mat. 24:15 De aceea, cînd veţi vedea „urîciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul sfînt” -

cine citeşte să înţeleagă! Mat. 24:21 Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.

Şi în v.21, este evident că acest timp al urâciunii pustiirii este ceva care se poate referi la distrugerea sau spurcarea Templului în mijlocul Necazului cel mare. Dan. 9:27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi

darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.”

El va face un legământ de o săptămână (7 ani, sau săptămâna a 70-a) şi legământul va fi călcat la mijlocul săptămânii.

2-Lucrurile sunt chiar în desfăşurare … Mat. 24:15, Mc.13:14 şi Luca ,vorbesc despre prorocia lui Daniel şi includ mai multe detalii pe care Daniel nu le-a dat. Dan. 9:27 „şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul

hotărît.” - Aceasta este o referire la întoarcerea lui Hristos. 2Tes. 2:8-10, Ap. 19:11-20

Concluzie: • 70 de săptămâni a lui Daniel ne ajută să indicăm cu precizie că evenimentele Necazului

cel Mare se vor intensifica în a doua jumătate (ultimii 3,5 ani). • Ne permite să înţelegem aceşti 7 ani ca fiind finalul profeţiei pentru Israel.

Notă finală: Această profeţie din Daniel 9 nu are nimic a face cu Biserica, ci cu Israelul.

18

Lecţia 7 BISERICA ŞI PROROCIA Introducere

• Cele 70 de Săptămâni din Dan.9, se referă la viitorul lui Israel, şi sfârşitul acestora reprezintă sfârşitul programului lui Dumnezeu cu Israelul.

• Cele 70 de Săptămâni nu includ vreo informaţie despre Biserică, decât faptul că Isus va veni la sfârşitul acestei perioade să aducă mântuirea pentru Israel, dar şi Neamurilor.

VEDEREA PANORAMIC Ă A PROFEŢIEI -Profeţii au văzut un mare munte cu două vârfuri, mai degrabă decât doi munţi şi o vale. -Acesta a fost o vedere panoramică a evenimentelor.

*Trebuie să înţelegem că Dumnezeu şi-a revelat adevărul în mod progresiv. • Aceste profeţii sunt în legătură cu cele patru legăminte date lui Israel.

1Pet. 1:10 Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.

1Pet. 1:11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.

Acum trebuie să vedem cum se potriveşte Biserica în tot acest ansamblu al profeţiei. Profeţii Vechiului Testament

• Viziunea profeţilor 1- Ei au văzut suferinţele şi gloria lui Hristos. 1 Petru 1:11 2- Ei nu au văzut intervalul (gap) dintre prima şi a doua venire a Domnului Isus.

Unii au sugerat că au fost doi Mesia; unul a venit pentru suferinţă, celălalt pentru glorie. Ei nu au înţeles că Isus a venit prima dată pentru a suferi, iar a doua oară pentru glorie.

3- Dumnezeu nu a inclus o descriere a parantezei despre Biserică, pentru a defini astfel prima şi a doua Sa venire.

Iată ce se vorbeşte despre sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov în Evrei 11:12-13. Evr. 11:12 De aceea, dintr'un singur om, şi încă un om aproape mort, s'a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca

nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. Evr. 11:13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de

departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt. Apoc. 19:10 Şi m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un

împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.”) *Fiecare profeţie din Biblie este o mărturie a lui Isus Hristos.

*Evreii nu au înţeles că exista o vale între primul vârf şi al doilea vârf, sau o perioadă între prima şi a doua

venire a Domnului. Dan. 2:34 Tu te uitai la el, şi s'a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîni, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-

a făcut bucăţi. Dan. 2:35 Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s'au sfărîmat împreună şi s'au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat

vîntul, şi nici urmă nu s'a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s'a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămîntul.

Dan. 2:44 Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care

nu va trece supt stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăş va dăinui vecinic.

*Împărăţia care va veni (a lui Hristos) va distruge împărăţiile Neamurilor. Nu vedem niciodată o întrerupere în programul profetic a lui Israel. Dar cu siguranţă profeţia se referă la Domnul Isus ca la piatra aceea mică, ce se desprinde fără ajutorul mâinii şi loveşte picioarele chipului din visul lui Nebucadneţar.

19

Ce a văzut Daniel? Pavel spune asta şi el în felul următor: F.Ap.26:22 Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor

mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise că are să se întîmple; F.Ap.26:23 şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină

norodului şi Neamurilor.”

1- Lui Daniel nu I s-a permis să scrie despre lucrurile care i-au fost descoperite. Dan. 12:4 Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci mulţi o vor citi,

şi cunoştinţa va creşte.” Dan. 12:9 El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pînă la vremea sfîrşitului.

2- Aceste cuvinte vor fi descoperite când oamenii vor fi în agitaţie, forfotă (KJV running to

and fro) pe tot pământul şi cunoştinţa va creşte. Apoc. 1:1 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple

în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, Apoc. 1:2 care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut. Apoc. 1:3 Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea

este aproape!

*Iat ă aici ceva care a fost pecetluit în Daniel şi descoperit acum în cartea Apocalipsa. Dumnezeu nu a descoperit profeţilor toate lucrurile; nu le-a dat imaginea întreagă.

3- Dan. 12:2 este în legătură cu faptul că în Apocalipsa, Dumnezeu va revela lucrurile atunci când vine vremea potrivită. „... până la vremea sfîrşitului ...”

CE AU VĂZUT PROFEŢII VECHIULUI TESTAMENT

A-Perspectiva Profetului Daniel 1-El a vorbit şi a fost mânat de Duhul Sfânt.

2Pet. 1:21 Căci nici o proorocie n'a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.

2-El nu a înţeles tot ce a profeţit. 1Pet. 1:10 Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta

cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. 1Pet. 1:11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai

dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. 1Pet. 1:12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum

cei ce v'au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimes din cer şi în cari chiar îngerii doresc să privească.

3-El a crezut profeţiile care trebuiau împlinite de Hristos la prima (şi singura) Sa venire. Asta explică de ce oamenii din vremea lui Isus aşteptau ca El să aşeze o împărăţie temporală. F.Ap.1:6 Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou

Împărăţia lui Israel?” Când Isus a venit prima dată a fost o mare confuzie cu privire la ce va face Mesia. Ei aşteptau să vină cu sabia, dar El a venit să-şi dea viaţa.

4-El nu a văzut perioada erei (dispensaţia) Bisericii. 1Pet. 1:11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai

dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.

5-El au văzut un munte mare cu două vârfuri. Profeţii au văzut evenimentele prezise ca două vârfuri separate la un singur munte mare.

6-Mai degrabă decât două vârfuri cu o vale între ele. Aceste două vârfuri nu erau de fapt un munte, ci doi munţi cu o vale între ei.

20

B-Imaginea primului pisc (prima Sa venire) 1- El a văzut Naşterea lui Mesia Num. 24:17 Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din

Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set. Isa. 7:14 De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune

numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). Mic. 5:2 Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine Îmi va ieşi

Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei.

2- El a văzut Lucrarea lui Mesia Isa. 61:1 Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M'a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M'a

trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; Isa. 61:2 să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi; Ier 23:5 Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu

înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară. Zah. 9:9 Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este

neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgări ţe.

3- El a văzut Suferinţa lui Mesia Textul clasic pentru suferinţele lui Mesia - Isaia 53:1-12 1Cor. 5:7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a

fost jertfit. 1Cor. 5:8 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi

adevărului.

C-Imaginea celui de-al doilea pisc (A Doua Sa Venire)

1- Ziua DOMNULUI este menţionată Mai mult de 75 de versete vorbesc despre Ziua Domnului

Isa. 61:2 să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe

toţi cei întristaţi; Isa. 61:3 să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de

bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

2- Fiara a fost descoperită

Daniel cap.7 3- Venirea Glorioasă a lui Hristos

Zaharia cap.14 (vezi în întregime) 4-Împărăţia lui David Isaia 9:6-7; 2 Sam. 7:12-16 5- Israel restaurat în Ţară

Ezechia capitolele: 36 - Restaurarea în Ţară 37 - Vedenia cu oasele uscate

21

D-Taina Epocii Bisericii -Efeseni 3:1-6 (cit.)

Ef. 3:1 Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor... Ef. 3:2 (Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi. Ef. 3:3 Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte. Ef. 3:4 Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, Ef. 3:5 care n'a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli

şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Ef. 3:6 Că adică Neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş

făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,

-Efeseni 3:9-11 Ef. 3:9 şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut

toate lucrurile; Ef. 3:10 pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a

lui Dumnezeu, Ef. 3:11 după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.

-Romani 16:25-26 Rom. 16:25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit cu

descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, Rom. 16:26 dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la

cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă,

-Efeseni 5:32 Ef. 5:32 Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).

-Coloseni 1:27 Col. 1:27 cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.

1 - Este o taină de la întemeierea lumii 2 - Este despre Hristos şi Biserică 3 - N-a fost cunoscută în veacurile trecute 4 - Neamurile sunt împreună moştenitoare într-un singur trup 5 - Este despre formarea unui trup, nu a unei naţiuni 6 - Această taină nu a fost descoperită decât după ce Israel va respinge pe Mesia.

Când a început această taină să fie descoperită? *După Matei 12 şi 13, Isus a început să vorbească în pilde şi de asemenea a început să înveţe pe ucenici în privat despre Împărăţia lui Dumnezeu. Abia după Rusalii Domnul a descoperit lui Petru, Pavel, Ioan şi celorlalţi întregul plan.

*Descoperirea doctrinei (învăţăturilor despre) Bisericii este separată de Vechiul Testament şi de Legămintele date lui Israel. Gal 3:26 Căci toţi sînteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Gal 3:27 Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v'aţi îmbrăcat cu Hristos. Gal 3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte

femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus. Gal 3:29 Şi dacă sînteţi ai lui Hristos, sînteţi „sămînţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. Ef. 2:19 Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui

Dumnezeu, Ef. 2:20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

Ideea este că în perioada Bisericii, în mintea lui Dumnezeu, nu există diferenţă între iudei şi neamuri.

În VT a existat această diferenţă.

22

Lecţia 8 BISERICA ŞI ISRAELUL A-Contrastul dintre Israel şi Biserică 1- Israel este o naţiune şi o rasă de oameni; Biserica este un trup de credincioşi din toate naţiunile. F.Ap.9:15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor,

înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;

Iată, în Fapte, Dumnezeu (NT) distinge pe Israel ca naţiune. F.Ap.13:16 Pavel s'a sculat, a făcut semn cu mîna, şi a zis: „Bărbaţi Israeliţi şi voi cari vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 1Cor. 10:32 Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. Ef. 5:23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. Col 1:24 Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos,

pentru trupul Lui, care este Biserica. Biserica este UN TRUP. Gal 3:27 Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v'aţi îmbrăcat cu Hristos. Gal 3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici

parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.

2- Dumnezeu lucrează cu Israel bazat pe Legăminte; iar cu Biserica, bazat pe Înviere. - Promisiunile pentru Israel sunt legate de cele 4 Legăminte Necondiţionate. - Cheia pentru Biserică este Învierea. 3- Promisiunile pentru Israel sunt legate de pământ, iar pentru Biserică de Cer. - Israelul este poporul pământesc al Domnului (Ezechiel 36-37). - Biserica este poporul ceresc al Domnului. 4- Lui Israel îi este promisă Ţara ca moştenire şi răsplată; Bisericii îi este promis Cerul. 5- Iudeii nu au avut permanenta locuire a Duhului Sfânt în ei, sfinţii Bisericii au asta.

ISRAEL: Ps. 51:11 Nu lua Duhul Tău de la mine ... Alte exemple: Saul, Ghedeon, Samson şi alţii.

BISERICA: Ioan 7:37 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi a strigat: „Dacă

însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Ioan 7:38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Ioan 7:39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-l primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfînt

încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă

cu voi în veac; Ioan 14:17 şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-l vede şi nu-l cunoaşte; dar voi Îl

cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi. Ioan 16:7 Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi;

dar dacă Mă duc, vi-l voi trimete.

6- Închinarea Israelului este centrată într-un LOC (Cortul, mai târziu Templul); A Bisericii într-o PERSOANĂ - Isus Hristos, pentru că noi devenim Templul Duhului Sfânt. 7- Israel priveşte înainte spre cruce, Biserica priveşte în urmă spre cruce. Unii ajung aici să spună că Biserica ia locul lui Israel, care iese definitiv din scenă.

B-Paranteze pentru vremea Neamurilor 1- Ilustraţia cu măslinul -În vremea aceasta Israelul nu este în ţară, este lăsat deoparte, dar nu este abandonat. -În vremea aceasta Biserica este în poziţia binecuvântării şi ea îndeplineşte lucrările lui Dumnezeu. Rom. 11:13-30 (cit.) - trunchiul şi rădăcina nu se schimbă, dar ramurile se schimbă. Rom. 11:25 Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din

Israel a căzut într'o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Rom. 11:26 Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va

îndepărta toate nelegiurile dela Iacov.

23

2- Răpirea Bisericii – Definiţia Răpirii – Etimologia cuvântului „răpire” (termenul nu există în Biblie) Cuvântul „răpire” derivă din 1Tes 4:17 (citeşte), din fraza: „vom fi răpiţi”, în greacă HARPAZO. Ideea seamănă cu a scoate un peşte din apă cu undiţa; a apuca fără veste.

TREI TEORII DESPRE RĂPIRE 1-Teoria Răpirii Parţiale

– Principii de bază şi doctrina (dogma) - Doar o parte din Biserică va fi răpită Robert Govett în 1853 (cei ce veghează şi aşteaptă; răpirea este condiţionată de o activitate a credincioşilor).

– Texte scripturale: Mat. 24:40-51, Mc.13:32-37; Luca 21:34-36; Fil. 3:10-12 Noi credem că este imposibil să existe o răpire parţială, bazată pe vegherea şi aşteptarea Domnului. Pasajele lor sunt legate în principal de Israel, nu de Biserică.

– Cum răspundem la aceste pasaje? Ei scot textele din context! – Concluzie: Dacă toţi suntem mântuiţi prin har, de ce ar răpi Domnul numai o

parte din credincioşii Săi?

2-Teoria Răpirii la mijlocul Necazului cel Mare – Principii de bază şi doctrina (dogma) - Răpirea va avea loc la mijlocul Necazului,

adică la mijlocul celei de-a 70-a săptămână din Daniel 9. – Texte scripturale: Apocalipsa 11, 2 Tes 2

Ei spun că Biserica va suporta jumătate din perioada Necazului, ceea ce nu este în conformitate cu învăţătura despre mânia lui Dumnezeu asupra Bisericii. Mai susţin că împreună cu cei doi martori din Apoc.11, Ilie - reprezentantul sfinţilor vii, pentru că n-a murit, şi Moise, reprezentantul celor morţi, la sunetul trâmbiţei va fi răpită şi Biserica.

– Răspunsuri la problema pasajelor Ei îi consideră pe cei doi martori simboluri pentru sfinţii vii şi morţi, şi nu interpretează literal. Noi credem că cei doi martori vor fi trimişi de Dumnezeu pentru copiii lui Israel. Mai credem că Trâmbiţa din Apoc. 11 nu este aceeaşi cu cea din 2 Tesaloniceni. În Apoc. cei doi martori vor fi văzuţi cum sunt înălţaţi la cer (v.12), dar despre răpirea Bisericii nu există nici cea mai mică idee în Scripturi că ar fi posibil să fie văzută de cineva.

– Concluzie: Problema cea mare este că ei interpretează Biblia alegoric.

3-Teoria Răpirii după Necazul cel mare – Principii de Bază şi doctrina (dogma) - Răpirea va avea loc după Necazul cel Mare,

deci Biserica va fi tot timpul Necazului pe pământ, va fi răpită la sfârşitul celei de-a 70-a săptămâni şi se va întoarce imediat cu Hristos să împărăţească pe pământ.

– Texte scripturale: 1Tes. 4:15-17, Dan. 9:25-27, Mat.13 – Răspuns la problema pasajelor

Această teorie nu face diferenţa dintre Israel şi Biserica, tratându-i ca pe un singur grup. -Referitor la Daniel 9, ei nu văd intervalul din această prorocie.

-Teoria lor nu se potriveşte cu promisiunea făcută Bisericii, că va fi izbăvită de ceasul încercării care va veni peste toată lumea (Apoc. 3:10)

*Nici una dintre aceste teorii nu este corectă din punct de vedere Literal.

24

Lecţia 9 Pre-tribulaţionism 1 RĂPIREA

A-Puncte de bază ale poziţie Pre-tribulaţioniste *În lecţiile trecute am văzut unele poziţii diferite despre perioada Necazului cel mare şi interesul nostru major este să înţelegem de ce susţinem noi poziţia pre-tribulaţionistă.

1-Două puncte majore care sprijinesc poziţia Pre-tribulaţionistă: a)-Cele 70 de săptămâni din Daniel 9, care sunt în directă relaţie cu Israelul. -A 70-a săptămână reprezintă ultima perioadă din programul lui Dumnezeu cu Israel. -În Matei 24, Isus subliniază prorocia lui Daniel.

b)-Distincţia dintre Israel şi Biserică (Rom.11 - despre ramurile fireşti şi cele sălbatice.) Biserica a fost taina dintre a 69-a şi a 70-a săptămână din Daniel.

2-Perspectiva istorică a doctrinei este de acord cu dezvoltarea teologiei de-a lungul erei Bisericii. Privind în istoria Bisericii, începând cu primul secol, vedem ce a însemnat doctrina în fiecare secol şi că doctrina a avut aceaşi ordine în Teologia sistematică.

B-Argumente împotriva poziţiei Pre-tribula ţioniste • Ea este o învăţătură cu totul nouă, de prin anii 1800.

1-Acesta este un argument din faptul că s-a păstrat linişte în privinţa acestei doctrine.

2-Asta nu înseamnă că Biserica Timpurie n-a crezut această doctrină. Nu avem înregistrări a ceea ce a crezut fiecare credincios, dar părinţii Bisericii au lăsat unele documente în sensul acesta. Clement (secolul I şi II) a vorbit despre venirea lui Hristos şi despre aşteptarea iminentă a revenirii Domnului. (Să considerăm faptul că mulţi creştini nu au avut posibilităţi să scrie, sau au fost martirizaţi neavând oportunitatea să scrie despre această doctrină preţioasă.)

3-Putem spune că acelaşi argument ar putea fi folosit pentru mântuire (că nu avem înregistrări ale doctrinei mântuirii, care nu a fost o învăţătură populară)

4-Scripturile indică unele descoperiri profetice care au fost închise ca să nu fie înţelese - escatologia a fost foarte nedezvoltată în epoca neagră a istoriei Bisericii.

Dan. 12:4 Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci mulţi o vor citi,

şi cunoştinţa va creşte.” Dan. 12:8 Eu am auzit, dar n'am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfîrşitul acestor lucruri?” Dan. 12:9 El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pînă la vremea sfîrşitului. Dan. 12:10 Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor

înţelege.

Cu alte cuvinte, Domnul îi spune lui Daniel: Ţine secret aceste lucruri pentru că încă nu este vremea să fie descoperite. Apoi în Apocalipsa 1 citim: Apoc 1:1 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în

curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, Apoc 1:2 care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut. Apoc 1:3 Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este

aproape!

Este evident că Daniel 12 este în legătură cu Apocalipsa 1 (vezi textele de mai sus). Dacă citim comentarii de câteva sute de ani în urmă, vedem că foarte mulţi comentatori şi preterişti considerau cartea Apocalipsa o carte istorică. Dar de ce o numeşte Dumnezeu Apocalipsa, sau Cartea descoperirii dacă este doar o carte istorică?

25 Când Dumnezeu a dat lui Ioan descoperirea, i-a făcut cunoscut că este vorba de lucruri din viitor „care au să se întâmple în curând” (Apoc. 1:1). Încă din perioada Bisericii primare credinţa în revenirea Domnului era foarte puternică, iar după Reformă, care a măturat multe doctrine greşite, se observă o reafirmare sau dezvoltare a doctrine pre-tribulaţioniste, acceptându-se tot mai mult faptul că astăzi ne aflăm în ultima perioadă sau chiar în ultimele zile sau minute de aşteptare a revenirii Sale.

Chiar Dumnezeu a spus lui Daniel că nu este posibil ca aceste lucruri să fie înţelese decât atunci când oamenii vor (călătorii - KJV) citi şi cunoştinţa va creşte (Dan.12:4). Trăim zile în care se circulă foarte repede pe tot globul pământesc şi progresul tehnologic explică mule lucruri din prorocie, pe care nu le-am putea înţelege fără tehnica de astăzi. Trăim zilele din urmă, când înţelegem urgenţa şi iminenţa întoarcerii lui Hristos, şi doctrina pre-tribulaţionistă s-a dezvoltat foarte mult.

C-Punctele de bază pentru poziţia Pre-tribula ţionistă 1-Este compatibilă (se potriveşte) cu interpretarea literală a Scripturilor.

De aceea, noi subliniem folosirea unei hermeneutici corecte. Noi nu căutăm în Cuvântul Domnului suport pentru poziţia noastră ci dimpotrivă, venim la Cuvântul Domnului să ne înveţe; şi în special cu privire la Programul lui Dumnezeu pentru Biserică.

2-Bisericii i s-a promis că va fi păzită DE ceasul încercării. (Apoc.3) Biserica din Filadelfia păzea cuvântul lui Dumnezeu.

Apoc. 3:10 Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului.

Apoc. 3:11 Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

1 Tes. 5:8-10 1Tes. 5:8 Dar noi, cari sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif

nădejdea mîntuirii. 1Tes. 5:9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, 1Tes. 5:10 care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 1Tes. 5:11 Deaceea, mîngăiaţi-vă şi întări ţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

Aceste evenimente, care vor veni, sunt referitoare la o vreme când Dumnezeu, cu adevărat va turna mânia Lui peste toţi locuitorii pământului,

*Aceste vremuri au fost vestite şi iudeilor, când Ieremia vorbea despre Necazul lui Iacov. Ier. 30:7 Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n'a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. Ier. 30:8 În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărîma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai

supune. Ier. 30:9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, pe care li-l voi scula.

Vezi şi ce spune Isus în Mat. 24:15-21.

Apoc. 12:1 În cer s'a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

Apoc. 12:2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască. Apoc. 12:3 În cer s'a mai arătat un alt semn: iată, s'a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi

împărăteşti pe capete. Apoc. 12:4 Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt. Balaurul a stătut înaintea femeii,

care sta să nască, pentruca să-i mănînce copilul, cînd îl va naşte. Apoc. 12:5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul

a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. Apoc. 12:6 Şi femeia a fugit în pustie, într'un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.

Textul acesta este atât de clar, încât simbolismul de aici nu ne poate încurca. Femeia este Israelul (nu Maria), şi vezi mai departe detaliile evidente ale identităţii ei (visul lui Iosif cu soarele, luna şi 12 stele, Isus se naşte, Satana caută să-l omoare, etc., etc...

26

Nu trebuie să confundăm necazurile şi prigoanele Bisericii de-a lungul istoriei ei cu acest ceas al încercării care va veni peste toţi locuitorii pământului.

1Tes. 1:10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare. 1Tes. 2:16 căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-

a ajuns mînia lui Dumnezeu! 1Tes. 2:17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult

dorinţa să vă vedem. 1Tes. 2:18 Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana. 1Tes. 2:19 Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului

nostru Isus Hristos, la venirea Lui?

Când vorbeşte despre sfârşit, Pavel îndreaptă privirile spre întâlnirea cu Domnul, nu spre necazuri.

3- Dumnezeu vorbeşte despre Răpire ca despre o taină (mister). Biserica a fost o taină pentru istorie şi o taină este şi plecarea ei de pe pământ. 1Cor. 15:51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 1Tes. 4:13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n'au nădejde.

*Cuvântul nu se referă la credincioşi că au murit, fiindcă moartea înseamnă separare veşnică, ci au adormit, ceea ce înseamnă separare temporară.

A fi absent din trup înseamnă a fi în prezenţa Domnului. Când noi murim fizic, sufletul şi duhul nostru se duc în prezenţa lui Dumnezeu. 1Tes. 4:14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au

adormit în El. 1Tes. 4:15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu

vom lua-o înaintea celor adormiţi. 1Tes. 4:16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi

vor învia cei morţi în Hristos. 1Tes. 4:17 Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh;

şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 1Tes. 4:18 Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

*Nu te poţi mângâia când urmează Necazul cel Mare, dar te poţi mângâia când știi că urmează întâlnirea cu Mântuitorul.

*KJV se referă la răpire folosind expresia caught up, care, în engleză, înseamnă luat deodată, fără veste. În greacă, termenul apragesometa vine de la harpo (cu diverse aplicaţii): prins, ridicat, luat prin forţă.

*Cei care au adormit în Domnul – „în Domnul” este o expresie explicată de Domnul Isus în pilda cu viţa din Ioan 15, vorbind despre „ml ădiţa care este în Mine”. Răpirea este pentru cei ce sunt în Domnul.

Noi nu spunem că sfinţii din Necazul cel Mare nu sunt mântuiţi, ci că ei nu au aceaşi

poziţie pe care Biserica o are în relaţia ei specială cu Hristos. Aşa cum am văzut deja, Hristos face o distincţie clară între Biserică şi Israel.

Dacă Răpirea ar avea loc la sfârşitul Necazului, de ce nu este pomenită de loc Biserica în textele referitoare la acest timp?

Răspunsul este limpede: Biserica nu este amintită pentru că ea nu mai este pe pământ, ci a fost mutată la cer înainte de perioada Necazului lui Iacov.

27

Lecţia 10 - Pre-tribulaţionism 2 TAINA R ĂPIRII D-Taina de a fi “răpiţi” (1Tes. 4) 1-Răpiţi împreună (Caught up together)

a) în acest pasaj nu există nici o referinţă la sfinţii care nu sunt parte din Biserică. b) învierea se referă la trupurile noi, slăvite ale celor credincioşi (1Cor. 15:49-56, cit). Nu se

pot explica toate detaliile, dar sigur va fi o schimbare spectaculoasă. Expresia „într-o clipă” din 1Cor. 15:52, în greacă - „atomos”, înseamnă indivizibil . Aceasta este exprimată prin atom, care este cea mai mică particulă a materiei. Rapiditatea evenimentului este atât de mare încât nu se poate măsura (într-o clipă).

2-Să întâlnim pe Domnul în văzduh Expresia „în văzduh” ne face să ne întrebăm: Dacă Domnul va veni pe pământ şi aceasta este a Doua Venire, cum justifică post-mileniştii, de ce trebuie să întâlnim pe Domnul în văzduh? (Ei susţin că Răpirea şi a Doua Venire este acelaşi lucru.)

Apoc 1:7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

*Aici avem două evenimente distincte: răpirea (invizibilă - o taină) şi A doua Venire (vizibilă). Găsim în Apoc. că numărul 7 este un tipar (7 - peceţi, trâmbiţe, potire, tunete, îngeri, etc.) *Toate judecăţile lui Dumnezeu sunt însoţite de un cutremur de pământ care conduce la a Doua Venire şi nu la Răpire. Când venim la judecăţi vedem un cutremur de pământ (Apoc. 6:12; 8:5; 11:13, 19; 16:18).

Dacă cineva ar spune: Stai aşa, aici sunt mai multe evenimente! Nu, nu sunt mai multe evenimente, ci mai multe reluări sau puncte din care priveşti acelaşi eveniment. (Ex: dacă vezi reluarea unei faze de gol la televizor, de câte ori vezi reluarea poţi furniza detalii diferite.) Avem aici o singură perioadă (un singur set de 7 ani) care va avea loc înaintea celei de-a Doua Veniri a Domnului. Apoc. 6:12 Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m'am uitat, şi iată că s'a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s'a făcut

negru ca un sac de păr, luna s'a făcut toată ca sîngele, Apoc. 6:13 şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. Apoc. 6:14 Cerul s'a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s'au mutat din locurile lor. Apoc. 6:15 Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s'au

ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor. Apoc. 6:16 Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de

mînia Mielului; Apoc. 6:17 căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

*Când vorbim despre cutremurul de pământ, trebuie să înţelegem că nu numai pământul, ci întreg universul va fi scuturat cu putere, aşa că stelele vor cădea, soarele se va întuneca şi cerul se va strânge ca un sul. Toate puterile universului vor fi clătinate şi toate acestea sunt numai pregătirile finale înaintea Venirii Domnului.

*Cap 8 - Ce înseamnă 30 de minute de tăcere? Se poate considera că în ultimul eveniment de vârf al istoriei, Dumnezeu nu va permite nimănui să nu se concentreze pe cea mai importantă persoană din Univers, care este Fiul Său Isus Hristos. Atunci oamenii nu-l vor vedea doar pe Isus din Nazaret, ci se vor confrunta cu Mânia Mielului. Nici o fiinţă din univers, nici îngerii, nici Satana nu va putea vorbi în faţa mâniei Sale. (Este liniştea tulburătoare dinaintea furtunii judecăţii Sale.)

*Răpirea celor Doi Martori din cap.11:12 nu simbolizează Biserica, pe Israel sau nimic altceva, ci pur şi simplu înălţarea celor două persoane la cer. De unde ştiu asta?

- din faptul că interpretez Literal. - apoi, răpirea Bisericii nu este vizibilă, ca a lor. - 11:15 - pământul trece sub stăpânirea Domnului, lucru care nu se întâmplă la Răpirea Bisericii.

*Este evident că Răpirea nu poate fi confundată sau comasată cu A Doua Venire a Domnului.

28

E-Tiparul primei veniri a lui Hristos 1-Timpul de linişte dinaintea anunţului venirii lui Hristos - Există 400 de ani de linişte - Nu există revelaţie dată - Liniştea este întreruptă de înger, anunţând naşterea lui Ioan Botezătorul - Biserica este o perioadă de linişte 2-Când Dumnezeu a început să anunţe naşterea lui Hristos, Israel era în Ţară, cu un Templu, sub robia (ocupaţia) unei naţiuni dintre Neamuri - Va exista un Imperiu Roman reînviat (refăcut) - Anticrist va încheia un tratat - Israel va fi în Ţară, cu un Templu, sub ocupaţia unei naţiuni dintre Neamuri. 3-Toate anunţurile primei Sale veniri au fost date credincioşilor în secret

- Zaharia a primit mesajul său singur (în secret, nimeni n-a mai ştiut nimic). - Dumnezeu ne-a descoperit a doua Sa venire, nouă. - Naşterea lui Hristos a fost în secret. - El s-a prezentat pe Sine în public după 30 de ani. - Apariţia Sa privată este Răpirea. Apariţia Sa publică este A Doua Sa Venire.

F-Cronologia Apocalipsei *Cartea Apocalipsa este o carte de evenimente secvenţiale.

Apoc 1:19 Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele.

1-Cheia care descuie această cronologie este Apocalipsa 1:10. În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbiţe.

• -Ce (care) a fost perspectiva lui Ioan? -El era în Duhul în Ziua Domnului. Unii spun că Ziua D-lui înseamnă Sabat, Duminică sau ziua de odihnă.

-În nici un loc nu există vreo referinţă că acea zi ar fi Duminica. -Această zi este Ziua Domnului. -Exemplele Cazului Genitiv. În lingvistică, genitivul este cazul care exprimă posesia, apartenenţa

sau dependenţa. Răspunde la întrebarea: al/a/ai/ale cui? A Domnului! Alte exemple de genitive: Masa Domnului, Legea Domnului, Poporul Domnului …

• 2-Ioan era „în Duhul”

-El este într-o viziune a Zilei Domnului. -Ziua Domnului este la „timpul prezent”. Ioan a fost dus la timpul prezent al zilei D-lui. -În spatele lui în trecut, este vocea ca o trompetă. -El vede pe Hristos în hainele Lui preoţeşti. (Isus este în oficiul de preot la dreapta lui Dumnezeu.) -Hristos este în mijlocul celor şapte sfeşnice. (7 stele = 7 îngeri; 7 sfeşnice = 7 biserici) -Ziua Domnului începe la sfârşitul Epocii Bisericii. Apoc. 4:1 După aceste lucruri, m'am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintîi, pe care-l auzisem ca sunetul unei

trîmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!”

Ce înseamnă „după aceste lucruri” din cap. 4? Înseamnă după epoca Bisericii din cap. 2 şi 3.

29 Lecţia 11, Pre-tribulaţionism 3

RĂPIREA – ZIUA DOMNULUI şi ZIUA LUI HRISTOS În această lecţie ne vom depărta puţin de Răpire pentru a ne ocupa de alte două teme:

1 - ZIUA DOMNULUI şi 2 - ZIUA LUI HRISTOS Unii spun că sunt sinonime, alţii au diverse opinii.

ZIUA DOMNULUI

Comentarii introductive • Ziua Domnului include Necazul cel Mare. • Ziua Domnului nu este o perioadă de 24 de ore. • Ziua Domnului este un timp de mâniei şi judecată. • Ziua Domnului începe cu Răpirea.

Ioel 2:1 Sunaţi din trîmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua

Domnului, este aproape! Ioel 2:2 O zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi

puternic, cum n'a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Ioel 2:3 Arde focul înaintea lui, şi pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu

sterp: nimic nu-i scapă. Ioel 2:4 Parcă sînt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi. Ioel 2:5 Vin uruind ca nişte cară pe munţi, şi pîrăe ca o flacără de foc, cînd mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă. Ioel 2:6 Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc. Ioel 2:7 Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui. Ioel 2:8 Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers. Ioel 2:9 Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ. Ioel 2:10 Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina. Ioel 2:11 Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi celce împlineşte cuvîntul este

puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi? Ioel 2:12 „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset şi bocet! Ioel 2:13 Sfîşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare,

îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-i pare rău de relele pe cari le trimete. Ioel 2:14 Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri de mîncare şi

jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru? Zah. 13:7 „Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor,

şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mîna spre cei mici. Zah. 13:8 În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămînea. Zah. 13:9 Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte

aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnzeul meu!”

Zah. 14:1 Iată, vine ziua Domnului, cînd toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. Zah. 14:2 Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jăfuite, şi femeile

batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvîrşire din cetate. Zah. 14:3 Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S'a luptat în ziua bătăliei. Zah. 14:4 Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor

se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.

Ziua Domnului este A Doua Venire a Domnului, dar şi mai mult decât atât 1Tes. 5:2 Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. 1Tes. 5:3 Cînd vor zice: „Pace şi lini şte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia

însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. 1Tes. 5:4 Dar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. 1Tes. 5:5 Voi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului. 1Tes. 5:6 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 1Tes. 5:7 Căci ceice dorm, dorm noaptea; şi ceice se îmbată, se îmbată noaptea. 1Tes. 5:8 Dar noi, cari sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea

mîntuirii. 1Tes. 5:9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,

30

A-Evenimentele majore ale Zilei Domnului 1-Răpirea Bisericii

a) Ca un hoţ în noapte *Noi credem că Evenimentul care va introduce această zi a Domnului în lume este Răpirea Bisericii, care va lua prin surprindere: „ca un hoţ în noapte”.

b) Tiatira, ca Biserică apostată Apoc. 2:22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor

pocăi de faptele lor. Aceştia sunt creştinii falşi şi care nu se pocăiesc şi vor trece printr-un mare necaz.

2-Noul cer şi pământ 2Pet. 3:10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce

este pe el, va arde.

Când Biblia spune că Domnul va veni ca un hoţ în noapte nu se referă la A Doua Sa Venire, ci la Răpire, care este primul eveniment cu care începe Ziua Domnului şi care este secret.

3- Tronul de Judecată Marele şi Alb

B-Sumarul Zilei Domnului • Răpirea • Cei şapte ani ai Necazului cel Mare

– Sinonim cu cele şapte săptămâni din Daniel • Marea apostazie (lepădarea de credinţă)

– Fiul pierzării este descoperit • Satana încearcă să distrugă poporul lui Dumnezeu • Marea Zi a Mâniei

– Aceasta are loc la a Doua Venire a lui Hristos 2Pet. 3:10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de

mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde.

În acest text, Petru ne dă întregul sumar de la primul până la ultimul eveniment al acestei zile lungi a Domnului. • Împărăţia de 1000 de ani • Satana este aruncat în Iazul de Foc • Noua creaţie - un cer şi un pământ nou

Apoc. 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Apoc. 21:2 Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită

pentru bărbatul ei.

Ziua Domnului include cele 7 săptămâni din Daniel

C-ZIUA LUI HRISTOS - 2 Tesaloniceni 2; cit. – Dezbatere asupra manuscriselor

Există opinia că manuscrisele traduc greşit ziua lui Hristos, cu ziua Domnului, în 2 Tes. – Textus Receptus spune „Ziua lui Hristos ” (în greacă) şi este de referinţă pentru noi.

Textus Receptus este numele primei versiuni tipărite a textului Noului Testament în limba greacă. Lucrarea a fost începută de Erasmus în 1516 şi a avut mai multe ediţii. Deşi Textus Receptus a fost alcătuit pe baza unor manuscrise mai târzii, de provenienţă bizantină, acestea sunt manuscrisele transmise din generaţie în generaţie, respectate şi preţuite de Biserica Răsăriteană şi de tradiţie de-a lungul secolelor. - „Ziua lui Hristos”, cu toate că este conţinută în Ziua Domnului, nu este în mod necesar sinonimă cu Răpirea; ea include şi alte evenimente - Ziua Domnului începe cu „Ziua lui Hristos”.

31

Lecţia 12 Pre-tribulaţionism 4 ZIUA LUI HRISTOS *După studiul despre Ziua Domnului, Ziua lui Hristos este de asemenea, de mare importanţă

• Nu există un subiect mai controversat astăzi în escatologie ca Răpirea. *Bazat pe sărbătorile din VT şi pe prorocii, s-a stabilit că răpirea a avut loc în 1988 şi s-a scris şi o carte despre asta, dar s-a dovedit a fi o aberație (deviere, prostie).

A-Răpirea Sfinţilor Bisericii 2Tes. 2:1 Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2Tes. 2:2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici

de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 2Tes. 2:3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se

descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,

*2Tesaloniceni 2:1-3, spune că trebuie să se întâmple două evenimente majore înainte de venirea Zilei lui Hristos: 1- Lepădarea de credinţă, sau Apostazia

2- Descoperirea Omului fărădelegii (Anticrist)

• Întrebarea nu este dacă există o răpire sau nu, ci când va avea aceasta loc. • Este învăţat şi preluat (însuşit, asumat) faptul că Ziua lui Hristos este Răpirea Bisericii. • Dacă Ziua lui Hristos este Răpirea, atunci Răpirea ar trebui să aibă loc după aceste două

evenimente. • Este Ziua lui Hristos sinonimă cu Răpirea sau Răpirea este ceva ce conduce spre Ziua

lui Hristos? *În această lecţie dorim să ne uităm la această problemă şi să stabilim, în acord cu Scriptura, CÂND ESTE ZIUA LUI HRISTOS. 2Tes. nu este singurul text care vorbeşte despre Ziua lui Hristos, ci mai sunt încă 5 pasaje. B-Alte Pasaje pentru Ziua lui Hristos 1Corinteni 1:4-10 1Cor. 1:4 Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v'a fost dat în Isus Hristos. 1Cor. 1:5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. 1Cor. 1:6 În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; 1Cor. 1:7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. 1Cor. 1:8 El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. 1Cor. 1:9 Credincios este Dumnezeu, care v'a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. 1Cor. 1:10 Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n'aveţi

desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într'un gînd şi o simţire. *Sfârşitul procesului Bisericii nu este Răpirea, ci prezentarea ei împreună cu Hristos înaintea întregii lumi la

A Doua Sa Venire. *În concluzie, Răpirea nu este acelaşi lucru cu Ziua lui Hristos, ci Răpirea conduce la Ziua lui Hristos, care, la rândul ei, are loc chiar înainte de a Doua Venire.

Filipeni 1:6 Fil. 1:6 Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos.

1 Corinteni 5:5 1Cor. 5:5 am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus.

2 Corinteni 1:14 2Cor. 1:14 cum aţi şi cunoscut în parte, că noi sîntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.

Filipeni 1:10; 2:16 Fil. 1:10 ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos, Fil. 2:16 ţinînd sus Cuvîntul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n'am alergat, nici nu m'am

ostenit în zădar.

*Această zi a lui Hristos este momentul final al glorificării Bisericii-vezi Efeseni 5:27- „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.”

32

C- O Cercetare pe 2 Tesaloniceni 2:2-3 2Tes. 2:2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici

de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 2Tes. 2:3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se

descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,

1-Această Zi are implicat un factor de timp în legătură cu cele Două Evenimente. - 2Corinteni 1:14

2Cor. 1:14 cum aţi şi cunoscut în parte, că noi sîntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.

- Filipeni 4:1

Fil. 4:1 De aceea, prea iubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămîneţi astfel tari în Domnul, prea iubiţilor! 1Tes. 2:19 Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului

nostru Isus Hristos, la venirea Lui?

D-Ziua lui Hristos şi Mireasa lui Hristos - 2Corinteni 11:1-3

2Cor. 11:1 O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă! 2Cor. 11:2 Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v'am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez

înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. 2Cor. 11:3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela

curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

O analogie pe care Dumnezeu ne-a dat-o despre Biserică şi relaţia sa cu Hristos, este aceea a unei nunţi la iudei. Noul Testament ne dă câteva imagini din această nuntă ca să ne ajute să înţelegem Programul viitor al lui Dumnezeu. *Această perioadă de logodnă (betrothal) era iniţiată de un contract de căsătorie. Era un aranjament legal în care mirele vine la casa miresei; vine la tatăl miresei oferindu-i o zestre asupra căreia trebuie să se cadă (și tatăl să fie) de acord.

*Cina Domnului a fost (şi rămâne) o amintire care să arate ucenicilor moartea Lui şi amintirea trupului Său zdrobit şi a sângelui Său vărsat.

1Pet. 1:18 căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe

care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri, 1Pet. 1:19 ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. 1Pet. 1:20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfîrşitul vremurilor pentru voi,

Sângele lui Isus este zestrea în puterea căreia Biserica va fi prezentată ca Mireasă pentru care Mirele a plătit. Cina este Contractul Legal pentru perioada de logodnă. Pavel aminteşte în 2Cor. 11 că noi suntem logodiţi şi că trebuie să rămânem separaţi pentru Mirele nostru în toată perioada de logodnă, până când Mirele se va arăta să-şi ia Mireasa. Imaginea mirelui iudeu, care vine să-şi ia mireasa cu muzică, haine de sărbătoare şi bucurie este neîndoielnic imaginea Răpirii Bisericii. Apoi, mirele va veni şi va prezenta mireasa în casa tatălui său, unde are loc consumarea fizică a căsătoriei şi se dovedeşte dacă mireasa este fecioară cinstită şi pură. Această evaluare indică spre Tronul de Judecată al lui Hristos.

33

• PENTRU CE ESTE TRONUL DE JUDECATĂ AL LUI HRISTOS ?

1- Nu este pentru păcatele noastre, deoarece ele sunt deja judecate.

2- Este pentru evaluarea noastră (va evalua viaţa noastră şi cum am trăit-o).

3- Este pentru răsplătirea noastră (apoi vom primi răsplăţi pentru felul cum ne-am trăit vieţile noastre).

• Ziua Mirelui este ziua în care El poate să-şi prezinte Mireasa.

• Apocalipsa 19:7-12, cit. Mireasa s-a pregătit şi este gata pentru a fi prezentată, înainte ca Hristos să coboare pe pământ. Când Hristos va coborî pe pământ, Mireasa va veni în urma Mirelui, călare pe cai albi.

Ce zi va fi pentru persecutori, când aceştia vor vedea că Biserica prigonit ă, batjocorită și dată la moarte de ei

este Mireasa lui Hristos!

Concluzie: 2Tesaloniceni 2:1-3 nu distruge poziţia pre-tribulaţionistă. *Ceea ce am învăţat aici este că Ziua lui Hristos nu este Răpirea Bisericii, aşa cum s-a învăţat atâţia ani, ci Ziua lui Hristos este chiar (tocmai) ziua de apogeu (culme) a gloriei Bisericii, prezentată fără vină înaintea Tatălui şi a îngerilor şi a lumii întregi.

*Sigiliul Duhului Sfânt din Efeseni 1:13-14, poate fi văzut ca garanţia care dă Domnului Isus dreptul de proprietate asupra noastră (arvuna).

*Răpirea ne ia la cer, Dumnezeu ne răsplăteşte, şi apoi vom intra în moştenirea Mirelui nostru.

34

Lecţia 13 NECAZUL CEL MARE şi A DOUA VENIRE A DOMNULUI (partea I-a)

Introducere Ne uităm în continuarea la unele detalii şi scopuri în legătură cu Necazul cel Mare. Există două evenimente majore pe care trebuie să le luăm în considerare la vremea sfârşitului: 1 - Cei Şapte ani de Necaz 2 - A doua Venire a lui Hristos A-Scopul celor Şapte Ani de Necaz

• 1 - Dumnezeu are de-a face cu Israel pentru câteva motive: – Pentru a sfârşi ultima săptămână din prorocia lui Daniel despre cele 70 de săptămâni – Pentru a elibera pe Israel de jugul (dominaţia) Neamurilor (Ier. 30:7-9 şi 10-11, cit.) – Pentru a curăţi (purifica) pe Israel (Zaharia 13:9).

Zah. 13:9 Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnzeul meu!”

– Pentru a restaura Ramurile de Măslin (Rom. 11:25-28; cit.). Când Anticrist va intra în Templu şi se va declara Dumnezeu, atunci Israel va trebui să facă o alegere. Atunci ochii lor se vor deschide şi vor recunoaşte pe adevăratul Mesia. Dumnezeu va îndepărta neamurile şi pe Anticrist, şi va restaura pe poporul Său Israel. Atunci Dumnezeu va altoi din nou vechile ramuri de măslin.

• 2 - Dumnezeu are de-a face cu naţiunile pentru următoarele motive: – Pentru a aduce pedeapsa împotriva Neamurilor - Ps. 2:5-12, Ps. 47:2-3, Ps. 72:7…,

Isaia 17:12-13; citeşte – Pentru a aduce distrugerea celor ce resping adevărul (Dumnezeu este plin de har şi

milă, dar va veni un moment când Mila şi Harul se vor sfâşi) - 2Tes. 2:8-12. – Pentru a aduce pocăinţa celor răi - Apoc. 9:20-21 (Chiar şi atunci, Dumnezeu oferă

pocăinţa oamenilor.) – Pentru a aduce răzbunarea împotriva celor răi - 2Tes. 1:6-10.

B-Progresia (desfășurarea) Necazului

• 1 - Evenimentele din Matei 24 v.5-14 (citeşte), ar fi prima parte a necazului – Mulţi se vor pretinde pe ei înşişi ca fiind Isus – Vor auzi de războaie şi veşti de războaie – Vor fi persecuţii asupra lui Israel – Se vor ridica proroci mincinoşi – Fărădelegea se va înmulţi şi dragostea se va răci – Cei mântuiţi vor răbda până la sfârşit – Evanghelia va fi predicată tuturor naţiunilor, ca mărturie.

• 2 - V.15 desparte începutul şi sfârşitul Mat 24:15 De aceea, cînd veţi vedea „urîciunea pustiirii” (Dan. 7)

– Anticrist se va întoarce împotriva lui Israel – A doua jumătate este Necazul cel Mare (v.16-28) – Acesta este un avertisment către cei din Iudea şi Ierusalim, să fugă.

A doua parte a Necazului va fi cu adevărat teribilă. (O triplă mânie va veni peste omenire: Mânia Mielului, mânia diavolului şi mânia oamenilor. - dr. Offenberger)

35

• 3 - Avertizarea acestor evenimente finale Mat. 24:29-31 – Soarele se va întuneca – Luna nu-şi va mai da lumina – Stelele vor cădea de pe cer – Puterile cerurilor vor fi clătinate

• 4 - Evenimentele Necazului în cartea Apocalipsa (începând de la cap 6) Câteva păreri diferite despre aceleaşi eveniment:

– Toate aceste judecăţi nu sunt în mod necesar paralele – Anumite lucruri vor fi unice la fiecare judecată – Anumite lucruri ar putea fi repetate în naraţiunea cărţii

Cele şapte peceţi ale judecăţii (Apoc. 6-7): 1 - Călăreţul de pe calul alb (prima pecete) 6:1-2 - Anticrist: arc fără săgeţi (unii cred greşit că este Hristos) - Îi este dată o coroană fără încoronare („în pace, dar va fi una falsă”) 2 - Călăreţul de pe calul roşu (a doua pecete) v.3-4 - Marte este roşu, zeul războiului la romani (gr. Ares) - Război şi distrugere, nu pace 3 - Călăreţul de pe calul negru (a treia pecete) v.5-6 - Aduce foamete - Plata pe o zi ca să cumpere hrană - Alte locuri vor prospera 4 - Călăreţul de pe calul galben (a patra pecete) v.7-8 - Conduce o bandă din iad - Poate fi îngerul morţii - Plaga care va ucide ¼ din populaţia lumii (Acum sunt 7 miliarde de oameni pe pământ.)

- Fiara din pământ îl va ajuta să ucidă 5 - Sufletele Martirilor (a cincea pecete) v.9-11 - Ucise din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi mărturia lui Hristos - Probabil cei 144.000, sau unii dintre ei - Referinţă a uciderii poporului lui Dumnezeu *Marele Cutremur de pământ - Începe o secvenţă a evenimentelor finale - Cutremurul de pământ, cerul se deschide, stelele cad, soarele şi luna nu mai strălucesc - Împăraţii şi oamenii de pe pământ încearcă să se ascundă din faţa mâniei Sale - Dumnezeu îndepărtează vălul de pe marea de sticlă şi tot pământul vede în Cer

6 - A Şasea Pecete – v.12-17 (vezi şi Mat. 24) *Pentru prima dată Dumnezeu îndepărtează vălul şi oamenii vor vedea în cer.

- Apocalipsa cap.4 – cap.18 - Judecăţile sunt doar perspective diferite ale aceloraşi evenimente. 7 - A Şaptea Pecete a Judecăţii – 8:1… - Liniştea de 30 de minute din cer

Apoi urmează prezentarea (introducerea) celor şapte trâmbiţe ale judecăţii. La sfârşitul fiecărei judecăţi găsim un cutremur de pământ care este evenimentul final înainte de reîntoarcerea Domnului.

36

Lecţia14 NECAZUL CEL MARE şi A DOUA VENIRE A DOMNULUI (partea II-a)

A-Introducerea celor Şapte Trâmbiţe ale Judecăţii (Apoc. 8) 1 - Prima Trâmbiţă – Apoc. 8:7 - Foc şi pucioasă au căzut pe pământ - Grindină şi foc amestecate cu sânge - 1/3 din pomi sunt distruşi (va fi o groaznică lipsă de oxigen) 2 - A Doua Trâmbiţă – v.8 - Un mare munte aruncat în Mare (Marea Mediterană) - Două posibilităţi - O cometă aruncată în mare

- Un vulcan subacbvatic va erupe -1/3 din mare se transformă în sânge 3 - A Treia Trâmbiţă – v.10 - O stea cade din cer (poate fi un înger rău căruia i se permite să distrugă apa) - Criza de apă, schimbarea tuturor apelor în ape amare 4 - A Patra Trâmbiţă – v.12 - 1/3 din lumina Soarelui, Lunii şi a stelelor este întunecată - Zilele se vor scurta cu 1/3 - Vai, Vai, Vai - Mai există încă trei îngeri care trebuie să sune (Aceste vai-uri sunt mai groaznice decât cele dinainte.) - Alte voci care trebuie să mai sune - Acestea sunt în legătură cu ultimii trei îngeri care vor suna 5 - A Cincea Trâmbiţă (primul Vai) – Apoc. 9:1 - Steaua este un înger; lui îi este dată cheia fântânii adâncului. - Arătau ca lăcustele: - Dar le-a fost dată puterea unui scorpion - Nu le-a fost permis să distrugă (vatăme) vegetaţia - Pot să distrugă doar pe cei care nu au pecetea Domnului - Acele (boldurile) nu sunt mortale, dar ei doreau să moară - Ele nu sunt maşini, ci mai degrabă creaturi vii

• Ele au un rege peste ele, Abadon în ebr., Apolion în gr., înseamnă distrugător • Creaturi demonice: parte demon şi parte creatură.

6 - A Şasea Trâmbiţă (al doilea Vai) – v.13 - Altarul de Aur acum înaintea lui Dumnezeu - Vocea: „dezlegarea celor patru îngeri de la râul Eufrat care sunt pregătiţi pentru o oră, o zi, o lună, şi un an” - O armată de 200.000.000 este dezlegată de aceşti îngeri (unii cred că sunt naţiuni din est)

- Ei vor ucide 1/3 din omenire (Unii au calculat că în 3,5 ani din Necazul cel Mare va muri jumătate din populaţia lumii.)

- Cei care n-au fost ucişi „nu s-au pocăit” de faptele lor rele (Incredibil - după tot ce s-a întâmplat, ei tot nu s-au pocăit, ci au continat să fie răi, destrăbălaţi, Criminali, idolatri - vezi v.20-21)

7 - A Şaptea Trâmbiţă (al treilea Vai) – Apoc.10 • Revelarea celor şapte tunete 10:3 • Pecetluieşte, nu scrie ce s-a spus • O judecată direct din gura lui Dumnezeu! (Iov 37:2-5, Ps. 18:6-15, 29:3-9, 114:7, Is. 29:6-7)

• Marele Cutremur de Pământ – cap. 11:11-13 – Sfârşitul celui de-al Şaptelea Sigiliu – Sfârşitul celei de-a Şaptea Trâmbiţe - 11:15-19, cit.

• Apropierea Furtunii • Vederea în Cer

37 B-Cele Şapte Potire (specific legate de Anticrist) - cap. 16

1- Primul Potir - v.2 (Se poate ca aceste ultimele urgii să fie [împotriva] în legătură directă cu împărăţia Anticristului.)

• O rană dureroasă care va veni peste toţi cei care au semnul fiarei • Anumite feluri de boli care cauzează suferinţă

2 - Al Doilea Potir - v.3 Aceasta este o judecată care vine mai târziu în Necazul cel Mare şi nu se mai poate explica natural; este o judecată supranaturală asupra Anticristului (vezi plăgile din Egipt).

• Vine la sfârşit • Marea Mediterană se transformă în sânge, ca al unui om mort • Este un lucru care nu poate fi explicat

3 - Al Treilea Potir - v.4 • Râurile făcute sânge • Aceasta este făcută celor care au vărsat sângele poporului lui Dumnezeu

4 - Al Patrulea Potir - v.8 • Ei sunt arşi cu foc • Ei încep să blesteme pe Dumnezeu, în loc să se pocăiască

5 - Al Cincelea Potir - v.10 • Îşi muşcau limbile de durere • Întunericul se pare că nu afecta în vreun fel căldura (fierbinţeala, nu se răcorea) • Ei blestemau pe Dumnezeu, ca rezultat al întunericului

6 - Al Şaselea Potir - v.12 • Descoperă două lucruri:

- Râul Eufrat este secat - pentru împăraţii din răsărit - Iran, China, musulmanii din Africa, Rusia)

- 3 duhuri necurate (broaşte) care au ieşit din gura balaurului, lui Anticrist şi fiarei. 16:16

7 - Al Şaptelea Potir - v.17 • Marele Cutremur de pământ (din nou la sfârşitul acestor judecăţi, v.18) • Ajungem la a Doua Venire a lui Hristos

La sfârşitul fiecărei judecăţi găsim un cutremur de pământ care este evenimentul final înainte de reîntoarcerea Domnului.

38

Lecţia 15 PERSONALITĂŢI ALE NECAZULUI CEL MARE

1 - Cei 144.000 Iudei (Apoc. 7:4-8 şi 14:1-5) – Sunt legate de cele douăsprezece seminţii ale lui Israel (12.000 din fiecare seminţie.)

Unii ar putea spune: unde sunt cei care s-au pierdut, dar nu s-au pierdut; Dumnezeu ştie exact unde sunt ei.

• Pavel vorbeşte regelui Agripa în Fapte 26:3–7; citeşte – Toţi sunt bărbaţi, nu femei – Toţi sunt virgini – Misiune specială; ei sunt răscumpăraţi şi vor muri moarte de martiri (nu există

nimic direct în sensul acesta, dar este evident că ei vor fi în conflict cu Anticrist)

2 - Cei Doi Martori De ce putem crede că ei sunt Ilie şi Moise? – Amândoi au de făcut lucrări similare – Amândoi au fost pe muntele schimbării la faţă – Amândoi au fost înlocuiţi de alţii care le-au urmat în lucrare – Logic s-ar potrivi pentru Israel: - Moise reprezintă Legea

- Ilie reprezintă Profeţii – Sunt doar doi bărbaţi în Biblie pe care Dumnezeu i-a apărat cu foc împotriva

duşmanilor lor – Ei au puterea să închidă cerul ca să nu plouă – Ei se ridică în acelaşi timp în care Anticrist se declară (pretinde) a fi Dumnezeu – Ei au putere: - de a opri ploaia – Ilie

- de a transforma apa în sânge – Moise - de a lovi pământul cu plăgi – Moise

– Mărturia Finală: - ucişi şi trupurile lor moarte lăsate pe străzi - ei vor învia din morţi - ei vor fi înălţaţi la cer

3 - Balaurul Roşu şi Femeia (Apoc. 12:1-3)

– Este Satana – şarpele cel vechi care se cheamă Diavolul şi Satana – Apoc. 12:9 – Gata să mănânce copilul femeii. – Când biruinţa este anunţată în ceruri, Satana este aruncat afară din cer şi nu-i

mai este permis să-i acuze (pârască) pe sfinţi. (Dumnezeu zice: destul, până aici şi îl aruncă afară din cer pe pârâşul fraţilor.)

– Restricţionat (oprit) pe pământ, Satana încearcă să persecute pe femeie. – El este (mânios) furios pe femeie (femeia nu este Maria, Israel trebuie să fugă;

Matei 24:15-16).

39

4 - Cele Două Fiare (Apoc. 13) – a) Anticrist - v.1-10

• El va aduce împreună un guvern mondial (este un conglomerat al puterilor originale ale imperilor: Babilon, Persia, Grecia şi Roma)

• Balaurul îi va da Anticristului puterea şi autoritatea sa • Această putere vine printr-o rană pe care o primeşte, apoi în mod fals se

ridică din nou şi Satan intră în el (cu sensul de a se folosi de el). – b) Profetul Fals - v.11-18

• Vine din Est (răsărit). În Est este pământ - v.11 • Scopul principal este să direcţioneze toată închinarea înspre Anticrist • Are toată puterea pe care şi Anticrist o are • Face ca toţi să se plece şi să se închine icoanei lui Anticrist • Are control asupra economiei, făcând ca toţi să poată cumpăra sau vinde

numai dacă au semnul fiarei. Anticrist şi profetul fals vor lucra împreună în domeniul politic, religios şi economic pentru a lua controlul asupra lumii aşa încât, în final, Anticrist să se declare pe sine Dumnezeu.

5 - Curva cea Mare (prostituata) (Apoc. 17) – Este Biserica apostată (falsă) – Este legată de taina Marelui Babilon (Biserica din Pergam)

Eu cred că este vorba de sistemul Romano-Catolic. • Nimrod • Preoţia babiloniană

– Aceasta l-a făcut pe Ioan să se minuneze (mire): „De ce?” 17:6 • El vede o „biserică”, dar care este falsă • Ea arată pe dinafară (aparent) ca Biserica

Ea va fi distrusă de Fiară şi de Prorocul Mincinos - Apoc. 17:16.

40

Lecţia 16 A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS (Apocalipsa 19)

Recapitulare • Am menţionat deja judecăţile peceţilor, trâmbiţelor şi potirelor. • Sfârşitul fiecărei judecăţi este un eveniment care va avea loc. • Ziua Domnului este o perioadă de timp; asemenea unei partituri muzicale, care merge progresiv

spre punctual de apogeu, şi anume spre cea de-a Doua Venire a Domnului Isus. • Acest eveniment este Marele Cutremur. • Apogeul, în timp ce Hristos se reîntoarce, este că tot pământul Îi aduce glorie cu

ALELUIA (19:1), care înseamnă „L ăudaţi pe Iehova” - acest cuvânt apare în VT de mai multe ori, în Psalmi, dar o singură dată în NT (Apoc. 19:6).

– Adevărul şi Dreptatea sunt ale Lui. – Adevărul şi Dreptatea vor predomina (izbuti).

A - A Doua Venire • Soarele se va face negru ca un sac, luna se va preface în sânge, stelele nu vor mai lumina

(pecetea 7, cap.8) – Dumnezeu va face să nu mai fie lumină (Apoc. 16 - potirele) – Va fi aşa că tot universul va sta în linişte, în timp ce Hristos va coborî pe

pământ cu singura lumină, venind din al 3-lea cer. • Ultimii 3,5 ani nu va fi ploaie (nici un strop - ca pe vremea lui Ilie şi Ahab). Asta va

produce foamete şi o mulţime de probleme. • Cap.16 – avem judecata potirelor; cit. v.18-21 Apoc. 16:18 Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s'a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe

pămînt, n'a fost un cutremur aşa de mare. Apoc. 16:19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s'au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte

de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. Apoc. 16:20 Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s'au mai găsit. Apoc. 16:21 O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe

Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.

*Vedem aici că o furtună de proporţii uriaşe vine chiar înainte ca Hristos să atingă pământul - Cele Şapte Tunete ale Judecăţii (chiar înaintea venirii lui Hristos pe pământ) - O mare grindină va cădea din cer (greutatea posibilă a unei pietre va fi de 26 kg la

greci, 45-50 la evrei). Oricum ar fi, dimensiunea dezastrului este inimaginabilă. Apoc. 19:11 Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel

adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

*Coborârea lui Hristos pe Pământ Apoc. 19:12 Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume

scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur – Vine pe un Cal Alb. – Acesta este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. El vine ca să facă război.

(Acesta nu mai este umilul Isus, fiul tâmplarului, ci este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, care vine să facă judecată şi război, şi cu siguranţă, nu va întâmpina prea multă rezistenţă.)

– Ochi ca para focului. – Pe capul Lui sunt multe cununi.

41

– Un nume scris pe care nimeni nu-l ştie. (Nimeni nu cunoaşte Numele lui Dumnezeu. Yehova este compus din câteva litere reprezentative pentru adevăratul nume a lui Dumnezeu. KJV traduce cu majuscule DOMNUL - Ioan 1:1, 14)

Apoc 19:13 Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.” Apoc 19:14 Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. Apoc 19:15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va

călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

– Îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. – Numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. – Oşti din cer, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat, Îl urmau călare pe cai albi. – O sabie cu două tăişuri ieşea din gura Lui. – Vocea ca de tunet (7 tunete). – Loveşte Neamurile cu sabia Sa (Aceeaşi persoană vorbeşte cuvintele vieţii , în

calitate de Mântuitor (Ioan 6) şi cuvintele judecăţii , tunetele, în calitate de Judecător.) Cine nu-L ascultă când vorbeşte cu dragoste, va trebui să-L asculte când va tuna cu dreptate, judecată şi răzbunare.

*În timp ce Isus va coborî, armatele balaurului şi fiarei vor fi adunate împotriva lui Hristos.

Armatele Balaurului, Fiarei şi Prorocului Mincinos – Sabia Lui va distruge aceste armate. – Păsările cerului vor avea un ospăţ cum n-a mai fost altul.

Apoc. 19:16 Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Apoc. 19:17 Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari

sburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, Apoc. 19:18 ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a

tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Apoc. 19:19 Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi

cu oastea Lui. Apoc. 19:20 Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari

amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.

Apoc. 19:21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.

Acest mare moment în istorie va fi unul triumfător pentru poporul lui Dumnezeu, pentru că toţi cei răi, toate atrocităţile, dispreţul şi crimele împotriva Bisericii şi Israelului vor fi răzbunate, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele ultimului martir din perioada Necazului cel Mare.

Cu asta ajungem la: B - Domnia de 1000 de ani a lui Hristos Apoc 20:1 Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare. Apoc 20:2 El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. Apoc 20:3 L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor

împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.

Interesant este că după 1000 de ani de domnie a lui Hristos, încă vor mai exista oameni care se vor răzvrăti împotriva lui Hristos şi asta pune încă odată în evidenţă, cât de mare este înverşunarea din inima omului împotriva lui Dumnezeu. Apoc 20:7 Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat; Apoc 20:8 şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca

să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

42

• Domnia este întemeiată Zah. 14:1 Iată, vine ziua Domnului, cînd toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. Zah. 14:2 Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile

batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvîrşire din cetate. Zah. 14:3 Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S'a luptat în ziua bătăliei. Zah. 14:4 Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele

Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.

– 1.000 de ani de pace (Zaharia 14) – Naţiunile vor fi pedepsite dacă în aceşti 1000 de ani nu se vor închina lui Hristos –

Asta arată depravarea omului; deşi Satana nu mai este acolo pentru că este legat, oamenii vor continua să fie răi şi împotrivitori. (Satana nu este singurul vinovat pentru toate relele din inima omului; are şi omul (doar el singur) o măsură consistentă de vină.)

– Vor fi aduse jertfe de bună voie – 1.000 de ani Satana va fi legat – Va fi dezlegat pentru puţină vreme – Două grupuri de oameni care vor guverna împreună cu Hristos 1- Sfinţii Vechiului Testament + Biserica 2- Sfinţii Necazului cel Mare

Apoc 20:5 Ceilalţi morţi n'au înviat pînă nu s'au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Apoc 20:6 Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui

Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

- Aici avem două categorii care vor învia. De unii va fi ferice, de alţii va fi vai.

Cineva spunea: Născuţi o dată, morţi de două ori; Născuţi de două ori, morţi o dată. Cine se naşte şi fizic şi spiritual, moare numai odată- fizic. Cine se naşte numai fizic, moare de două ori- fizic, dar şi spiritual.

• De unde vine armata diavolului? – Israel va fi acolo – Nu toţi vor fi omorâţi în Necazul cel Mare – Vor fi unii care (deşi Satana nu mai este acolo) încă se opun şi Îl resping pe Isus

(mii, poate milioane de oameni) Apoc 20:7 Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat; Apoc 20:8 şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca

să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Apoc 20:9 Şi ei s'au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s'a pogorît un foc

care i-a mistuit.

*Cine este Gog şi Magog? În general se presupune că sunt sciţi, locuitori între Marea Neagră şi Caspică, sau în zona munţilor Caucaz. Flavius Iosifus în „Antichităţi Iudaice” Eze_1:6, Eze_1:3, înclină cuvântul ebraic Magog înspre sciţi, la fel şi Jerome. Alţii spun că este vorba de perşi.

• Moartea şi distrugerea lui Satana Apoc. 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi

proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

– Distrugerea lui în Iazul de foc. – Ca suflet, el va fi chinuit zi şi noapte, pentru veci de veci. – El nu este cel care-i chinuie pe cei din iad (cum se crede în general), ci el însuşi

va fi un ocupant al iadului, pentru eternitate (Mat. 25:41 şi 46). *V.11 ne conduce la ceea ce numim Tronul de Judecată Mare şi Alb.

43

Lecţia 17 ÎNVIEREA - ORDINEA ÎNVIERII – Apoc. 20-22 Ordinea Învierii în Daniel 12

• În Daniel 12 găsim învierea împărţită în două învieri generale: 1 - Învierea celor care vor învia pentru viaţă veşnică – mântuiţii

2 - Învierea celor care vor învia pentru condamnare veşnică – nemântuiţii

A-Isus şi Învierea • Isus a crezut într-o înviere literală. • Isus a crezut în propria Sa înviere.

• Mai departe, Isus împarte Învierea în două părţi principale: 1 - Învierea la viaţă 2 - Învierea la condamnare

Ioan 5:25 (vezi şi v.29) Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia.

Ordinea Învierii • Apocalipsa 20:4-6 împarte învierea încă o dată clar, în două părţi majore separate:

1- Învierea celor mântuiţi 2- Învierea celor nemântuiţi

Apoc. 20:4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s'a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

Apoc. 20:5 Ceilalţi morţi n'au înviat pînă nu s'au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Apoc. 20:6 Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nicio putere; ci vor fi

preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

I - Învierea pentru Via ţă • Cei ce sunt mântuiţi în timpul Necazului, împreună cu cei ce sunt deja înviaţi. • Cinci lucruri despre ei:

1 - Ei sunt înviaţi înaintea celor nemântuiţi 2 - Ei sunt binecuvântaţi şi sfinţi 3 - A Doua Moarte nu are nici o putere asupra lor 4 - Ei vor fi Preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos (ei slujesc, conduc şi împărăţesc cu Hristos) 5 - Ei vor domni 1000 de ani cu Hristos.

Ordinea primei învieri 1Cor. 15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. 1Cor. 15:21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. 1Cor. 15:22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; 1Cor. 15:23 dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. 1Cor. 15:24 În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi

nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere. 1Cor. 15:25 Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. 1Cor. 15:26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. 1Cor. 15:27 Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se

înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

44

• Patru Categorii principale individual implicate : 1 - Primul rod

A - Hristos + Pârga celor adormiţi Mat. 27:50 Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. Mat. 27:51 Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s'a cutremurat, stîncile s'au

despicat, Mat. 27:52 mormintele s'au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat. Mat. 27:53 Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s'au arătat multora.

a) Primul Înviat dintre cei morţi

1Cor. 15:50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

b) Un nou trup fizic Fil. 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos. Fil. 3:21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii

pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

*Trupurile noastre vor fi la fel ca trupul Domnului după Înviere - un trup fizic dar diferit, care nu are aceeaşi anatomie sau componente, fără un sistem circulatoriu, ca cel dinainte de înviere. Nu vom fi doar spirite ca fumul, aburul sau altceva de felul acesta, ci vom avea trupuri pline, compacte, solide, pipăibile.

c) Pârga celor adormiţi, sau primul rod, include pe cei care au înviat Ei sunt cei ce au înviat cu Hristos după învierea Sa. (Matei 27:50-53; citeşte)

Mat. 27:50 Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. Mat. 27:51 Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s'a cutremurat, stîncile s'au

despicat, Mat. 27:52 mormintele s'au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat. Mat. 27:53 Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s'au arătat multora.

B - Sfinţii Vechiului Testament (primul rod include sfinţii VT) • Mormintele sunt dechise după învierea lui Hristos • Ei s-au arătat multora • Luca 16 – Sânul lui Avram - nu este o parabolă, ci o istorisire adevărată, în

care se foloseşte un nume propriu - Lazăr. *Hristos este: Col. 1:18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi,

pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea.

Cei care au înviat în Matei 27 sunt primul rod, adică sfinţii VT, dar ATENŢIE, ei au înviat după învierea lui Isus (Matei 27:53) - Domnul Isus este Primul.

NOTĂ: Unii cred că Isus a mers în iad şi că El a suferit acele trei zile în iad. Nu putem fi de acord cu această părere, pentru că Isus pe cruce a spus: „S-a isprăvit.” a) Asta înseamnă plătit pe deplin şi că nimic nu mai trebuie făcut pentru păcatele noastre, decât ce s-a făcut deja pe cruce. b) Când Isus, înainte de moartea pe cruce a promis tâlharului: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”, asta

înseamnă că Isus a fost în Rai (Sânul lui Avraam) şi nu în Iazul de foc. RAI = Una dintre opinii, în general acceptată, este că Sânul lui Avram este acelaşi lucru cu raiul sau paradisul, unde

sufletele celor credincioşi se odihnesc de la moarte până la înviere. IAD = Pe de altă parte, Iadul este locul intermediar pentru cei necredincioşi, iar Iazul de Foc este pedeapsa veşnică.

Unii vor spune: nu se poate, pentru că înainte au înviat Lazăr, fiul văduvei din Nain şi alţii. Da, dar ei au înviat în trupuri fizice, nu în trupuri glorificate. Aici vorbim despre învierea care biruieşte definitiv moartea fizică; moartea a fost înghiţită de viaţă (1Cor. 15). Lazăr a murit în cele din urmă, la fel şi ceilalţi.

45 Isus ne dă aici o imagine a învierii: Hristos este primul dintre cei morţi şi a adus cu El primele roade. *Secerişul are trei părţi: - unu, primele roade, care se aduceau în special Domnului, - doi, secerişul principal şi - trei, spicele care au rămas în urmă

2 - Sfinţii Bisericii

• Secerişul principal (1Cor. 15, 1Tes. 4) • Ei sunt ai lui Hristos la a Doua Sa Venire (ei vor veni cu Hristos la a Doua

Venire).

3 - Sfinţii Necazului cel Mare • Spicele (spicele rămase în urmă) • După ce a învins pe toţi vrăjmaşii Lui - 1Cor. 15:24

II - A Doua Înviere Apoc 20:11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi

nu s'a mai găsit loc pentru ele. Apoc 20:12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a

fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Apoc 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

Apoc 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Apoc 20:15 Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

4 - Cei Pierduţi • Cei Morţi sunt cei pierduţi (condiţia spirituală este definită de cuvântul morţi) • Mici şi Mari se referă la statutul pe care l-au avut în viaţă • Marea ar putea fi:

– O mare de oameni (ape) – Sub Marea de sticlă – Toţi cei care au trăit şi sunt pierduţi

• Marele Tron Alb de Judecată – NICI UNUL nu este exclus – Hristos va deschide Cărţile – ele conţin înregistrarea vieţilor lor – Aceasta este o Sentinţă Eternă – Se vor citi toate faptele acelei persoane – Rezultatele:

• Moartea şi Iadul sunt aruncate în Iazul de Foc (v.14) • Toţi cei ale căror nume nu vor fi găsite în Cartea Vieţii vor fi aruncaţi în

Iazul (Lacul) de Foc (v.15)

*Fiecare persoană care nu l-a acceptat pe Hristos ca Mântuitor, de la Adam până la ultima persoană născută,

va fi judecată pentru faptele ei!

46 Bucuria finală pe care o vedem este că cei ce au avut parte de prima înviere, nu numai că vor domni cu Hristos 1000 de ani pe pământ, dar vor împărăţi şi pentru eternitate cu Hristos în prezenţa lui Dumnezeu. Tragedia finală este judecata eternă a celor pierduţi. În concluzia studiului escatologiei, să nu ne pierdem în acele mici detalii şi să uităm că la fel ca lui Noe, Dumnezeu ne-a dat şi nouă misiunea să avertizăm pe toţi oamenii că va veni o judecată şi pământul va fi distrus. Nouă ni s-a dat un mare privilegiu să aducem oameni la mântuirea Domnului Isus. Nouă ne-a fost dat privilegiul să deschidem această fereastră spre viitor şi să trăim ca unii care aşteptăm pe Stăpânul nostru să vină! Mă rog şi sper ca în urma acestui studiu al lucrurilor de la urmă, Dumnezeu să ne dea o dorinţă mai intensă pentru câştigarea de suflete, aşa ca pe unii să-i smulgem ca din foc. Amin!

APOCALIPSA 22:16-21

Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul str ălucitor de dimineaţă.

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete,

să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele căr ţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu

partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.

Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curînd.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi!

Amin!!! Păstor Ilie Mondoc, E-mail: iliemondoc@yahoo.com,

Telefon: 0475 295 171 www.abifiladelfia-vl.org Martie, 2012, Rm-Vâlcea

47 APENDICE Harta 1

48 Harta 2

ALEGORÍE s. f. 1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu. 3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare. (< fr. allégorie, lat., gr. allegoria) Metafora figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. ex: codrii de aramă, fulgi de argint, raze de aur, stele de zăpadă, etc. PÍLDĂ ~e f. 1) Ceea ce poate servi drept învăţătură; model; exemplu. 2) Fapt concret care ilustrează o teză; exemplu. ◊ De ~ de exemplu. 3) Pedeapsă sau măsură care poate servi drept avertisment şi altora. 4) rar Învăţătură expusă în formă alegorică; povestire moralizatoare. ◊ A vorbi în ~e (sau childuri) a vorbi făcând aluzii; a vorbi cu subînţelesuri. /<ung. példa Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greşeală | Permalink PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmaţie care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. Bibliografie consultată: Douglas J.D., New Bible Dictionary, The Inter-Varsity Fellowship, 1962

Erickson Millard, Christian Theology, vol. III Houk Richard, Curs Escatologie,West Coast Baptist College, Halley H. Henry, Manualul Biblic Kelly William, Revelation Ladd George Eldon, Prezenta Viitorului (Jesus and the Kingdom) Norbert Lieth, Răpirea Norbert Lieth, Staul Israel Offenberger Joseph, Comentariu la Apocalipsa, & Daniel Pentecost J.Dwight, Things to Come,Grand Rapids:Zondervan Pub. House Webster`s New World College Dictionary , fourth edition, USA, Strong James, Dictionary of the Greek Testament, Madison, N.J., 1890 Thiessen Henry Clarence, Lectures in Sistematic Theology, Erdmans Publishing Company, 1979 Wallvoord F. John & Zuck B. Roy, The Bible Knowledge Commentary, Wheaton, SP Pub, Victor Books, 1983

Tipărit la Sibiu, Martie 2012