curs de ingineria calitatii

8/18/2019 curs de ingineria calitatii

1/13

CURS 2 + CURS 3

1

1.3. Dezvoltarea şi evoluia sistemelor calităii

Datorită schimbărilor care au avut loc în ultima perioadă (mai ales începând cu primii aniai secolului XX), modalităile de asigurare a calităii produselor au evoluat. Din acest punct devedere, această perioadă poate fi împărită în patru etape [1], [4] (fig. 1.1).

- I. INSPECIA. In prima jumătate a secolului trecut, calitatea era asigurată, în principal,prin controlul final al componentelor, respectiv al produselor, urmărindu-se identificarea şisepararea celor necorespunzătoare. Aten ia era concentrat ă asupra produsului şi mai puin asupraprocesului, urmărindu-se verificarea post-proces („a posteriori”), a conformit ă ii cu specifica iile auneia sau mai multor caracteristici de calitate.

Figura 1.1. Evoluia modalităilor de asigurare a calităii

In această perioadă prin asigurarea calităii se înelegea deci, respectarea acestorspecificaii. Aciunile de supraveghere erau realizate de inspectori, responsabili de calitateaactivităilor supravegheate (conform lui Taylor). O definiie completă a inspeciei se referă laansamblul măsurătorilor, examinărilor şi încercărilor uneia sau mai multor caracteristici ale unuiprodus sau serviciu efectuate în scopul comparării acesteia/acestora cu cerinele specificate,precum şi al determinării conformităii sau neconformităii cu aceste cerine.

- II. CONTROLUL CALITĂII. In perioada anilor '50 asigurarea calităii se realiza cuajutorul metodelor statistice. Se pune accentul pe controlul pe flux tehnologic, urmărindu-seidentificarea cauzelor defectelor, în scopul prevenirii lor în procesele ulterioare. Controlul calităii

reprezintă

ansamblul procedeelor şi activităilor cu caracter operaional, utilizate şi efectuate înscopul satisfacerii cerinelor referitoare la calitate şi include procedee şi activităi cu caracter

1900-1950 1950-1960 1960 - 1970 1980 - 1990

Asigurarea calităiiprin control

-orientare spre produs-control final-conformitate cuspecificaiile

Asigurarea calităiiprin metode statistice

-orientare spre proces-utilizarea metodelorstatistice

Asigurarea calităiiprin motivarea

personalului -abordare sist a calităii-abordare sist a proces-control integrat-fiabilitatea produselor-costurile non- calităii

CALITATE TOTALĂ

-orientare spre client-antrenarea tuturorcompartimentelor(conducere, personal)-este urmărită întreagatraiectorie a produsului- zero defecte

Anul

nivel de

calitate

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this message.

http://www.verypdf.com/http://www.verypdf.com/


2/13

CURS 2 + CURS 3

2

operaional aplicate în scopul, de a pilota un proces, de a elimina cauzele func ionărilornesatisf ăcătoare din toate fazele ,,spiralei calităii” şi pentru a obine o eficienă economică optimă.

- III. ASIGURAREA CALITĂII. In următoarea perioadă, apare un nou concept careintegrează controlul calităii cu fabricaia (pe toate etapele procesului de fabricaie). Produsul, ca

rezultat al procesului de fabricaie, trebuie să

satisfacă

exigenele acestui tip de control. Controlulintegrat se numeşte asigurarea calităii, care pune accent pe:

• claritatea procesului de fabricaie când rezultă simultan:- ameliorarea calităii produsului;- ameliorarea randamentului procesului;- prevenirea defeciunilor;- minimizarea costurilor calităii (detectarea defeciunilor acolo unde se

produceau pentru că erau mai uşor şi mai ieftin de eliminat).

• ameliorarea calităii produselor prin procedee şi metode de asigurare a calităii, ceea ce

presupune metode specifice (care vizează

progresul permanent) de gestionare a calităii prinmetode statistice.

In această perioadă au apărut idei şi concepte noi precum fiabilitatea şi costurile non-calităii care au prefigurat noi aspecte de obinere a calităii. Întreprinderea, pentru a câştiga

încrederea beneficiarilor, le garantează acestora fiabilitatea produselor sale. Pentru a realizagarantarea fiabilităii elaborează (chiar din faza de concepie şi proiectare a produsului) programede încercări sofisticate aplicabile la toate fazele procesului de fabricaie, prin:

- instrumente matematice de reducere a numărului de defecte şi erori;- metode şi procedee de încercări adecvate, care să simuleze utilizarea produsului în

condiii extreme de mediu ambiant (mediul de utilizare).In acelaşi timp, întreprinderea este preocupată de reducerea costurilor non-calităii prin

aplicarea de aciuni preventive în fazele intermediare de fabricaie.- IV. MANAGEMENTUL CALITĂII TOTALE Următoarea etapă, se caracterizează

prin "redescoperirea omului", punându-se accentul pe motivarea lucr ătorilor în asigurareacalităii. Pe plan internaional, pot fi puse în evidenă mai multe direcii de dezvoltare:

- în SUA sunt elaborate programe intitulate " zero defecte", adică "totul trebuie bine f ăcutde prima dată şi de fiecare dată". Acest principiu se referă la desf ăşurarea f ără erori a tuturorproceselor şi activităilor din întreprindere ("zero stocuri" în programul de aprovizionare, "zeropierderi" la clieni în marketing, "zero întreruperi" în producie etc.);

- în Japonia s-au înfiinat cercurile pentru controlul calit ă ii (Quality Control Circles -QCC), denumite mai târziu cercurile calit ă ii (Quality Circles - QC). Conceptual, cercurile calităiisunt formate din grupuri relativ mici de muncitori care fac propuneri privind îmbunătăireasistemului de producie, a condiiilor de lucru, a documentaiei tehnice, a instrumentelor şimetodelor de lucru etc. Acestea trebuie să fie transmise responsabililor întreprinderii, care trebuiesă le analizeze şi să formuleze răspunsuri pentru fiecare sugestie lansată.

In această perioadă se pun bazele unor noi concepte în asigurarea calităii, numite genericTotal Quality Control (TQC), sau altfel spus Calitate Totală. Acest sistem al calităii se traduceprintr-o abordare globală a activităilor de inere sub control a calităii în întreprindere. Principalelecaracteristici ale acestui sistem sunt:




3/13

CURS 2 + CURS 3

3

- toate compartimentele întreprinderii sunt implicate în asigurarea şi în îmbunătăireacalităii produselor şi serviciilor. Intre ele trebuie promovate relaii de tip "client-furnizor". Prinurmare, fiecare compartiment trebuie să-şi elaboreze "produsul", în condiiile de calitate stabilitede clienii săi (alte compartimente). Acest lucru înseamnă că în procesul de asigurare al calităiiparticipă atât furnizorii cât şi clienii.

- toi lucrătorii din întreprindere participă la asigurarea şi îmbunătăirea calităii produselorşi serviciilor. Fiecare este răspunzător pentru calitatea muncii pe care o desf ăşoară şi trebuie să fieconştient că poate contribui, în felul său, la succesul întreprinderii;

- toate etapele traiectoriei produsului trebuie luate în considerare în vederea asigurăriicalităii, începând cu evaluarea cerinelor clienilor şi până la organizarea activităilor de service înutilizarea produsului.

In ultima perioadă, calitatea produselor s-a impus din ce în ce mai mult şi ca factor

determinant al competitivităii întreprinderilor.

Analizând influena principalilor factori determinani ai competitivităii întreprinderilor se

constată că ultimul secol este împărit în trei perioade distincte. In prima jumătate a secolului

trecut (perioada 1900-1950), departajarea pe piaă a întreprinderilor se realiza prin preurile mai

scăzute ale produselor care acestea le ofereau. Începând cu anii '50 un alt factor de competitivitate

devine predominant şi anume automatizarea produciei. In paralel cu aceasta, apar şi cresc ca

importană ali doi factori şi anume calitatea produselor şi capacitatea de adaptare a întreprinderii

la cerinele pieei. După anii '80 rolul automatizării a scăzut considerabil, în prezent calitatea

produsului reprezentând principalul criteriu de departajare a întreprinderilor pe piaă.

Figura 1.2. Influena principalilor factori asupra competitivităii întreprinderilor

1950 1960 1970 1980 1990 2000 Anul

Influena asupracompetitivităii%

Gradul de automatizare

Gradul de adaptare lacerinele pieei

Calitatea produsului

Preul produsului




4/13

CURS 2 + CURS 3

4

CAPITOLUL II

MASURAREA SI EVALUAREA CALITATII PRODUSELOR

Conform standardelor ISO, prin măsurarea şi evaluarea calit ă ii unui produs, se înelegedeterminarea valorii aproximative sau estimarea valorii ori a performanelor tehnico-economice,respectiv a calităii acestuia. Criteriul de bază pentru evaluarea nivelului calit ă ii produselor seconsideră gradul de satisfacere a unei cerine sociale. Astfel, nivelul calit ă ii poate fi definit ca ofuncie a caracteristicilor de calitate în relaie cu parametrii de identificare a cerinelor sociale.

2.1. Caracteristici de calitate

Calitatea unui produs reprezintă o noiune complexă, fiind determinată de ansamblulproprietăilor şi caracteristicilor sale care contribuie la satisfacerea necesităilor utilizatorului saucare îi conferă produsului aptitudinea de a fi util. Aceste proprietăi poartă numele de caracteristicide calitate. Caracteristicile de calitate, reprezintă criterii de evaluare a calităii unui produs. După cum se observă din definiia dată, calitatea unui produs nu este reprezentată numai de nivelulacestor caracteristici ci şi de gradul în care acestea satisfac aşteptările utilizatorului. Evaluareagradului de utilitate al produsului se face prin compararea nivelului caracteristicilor de calitate cucele ale unui produs standard sau etalon (dacă el există) sau cu cele ale unui produs considerat „devârf” în domeniu.

In funcie de modul de exprimare, caracteristicile de calitate pot fi:

• cuantificabil e atunci când se pot evalua cu ajutorul unor indicatori numerici, iar valoarealor se poate exprima prin citire, măsurare, înregistrare grafică etc.

• atributive atunci când sunt apreciate pe baza însuşirilor pe care le posedă, fiind exprimateprin intermediul unor calificative (bun, satisf ăcător, corespunzător, necorespunzător etc.).

In funcie de natura şi de efectul pe care îl au în procesul de utilizare, principalele grupe decaracteristici de calitate sunt:

• Caracteristici tehnico-func ionale. Sunt în general caracteristici măsurabile, cecaracterizează produsul sub raport tehnic, reprezentând proprietăi intrinseci ale acestuia. Sunt îngeneral mărimi fizice (masă, viteză, foră etc.), chimice (material, concentraie, coninut etc.),

biologice etc., fiind determinate de concepia constructiv funcională a produsului. Dintre toatecaracteristicile tehnico-funcionale, numai unele sunt interesante pentru utilizator, în schimbproducătorul trebuie să fie interesat de toate.

• Caracteristici psiho-senzoriale. Această clasă de caracteristici se referă la latura estetică a produselor (aspect, culoare, formă etc.), la aspecte organoleptice (gust, miros) precum şi laaspecte de ordin ergonomic (uşurină în exploatare).

• Caracteristici de disponibilitate. Exprimă aptitudinea produsului de a fi apt pentruutilizare în orice moment al solicitării. Disponibilitatea presupune luarea în considerare a două aspecte: caracteristicile de fiabilitate (care exprimă probabilistic meninerea în timp a

performanelor calitative ale produsului) şi caracteristicile de mentenabilitate (care se referă la




5/13

CURS 2 + CURS 3

5

aspecte legate de repunerea în funciune a unui produs în urma defectării acestuia, în cel mai scurttimp, prin activităi specifice de mentenană).

• Caracteristici economice. Sunt caracteristici ce exprimă latura economică a produsului sipot fi caracterististici de genul: costuri de producie, costuri de mentenană, cheltuieli de utilizare,facilităi la vânzare (garanie, service, asigurări, rate etc.), imaginea produsului (apartenena la o

marcă, ara de origine etc.).

• Caracteristici de ordin social . Se referă la impactul pe care produsul poate să-l aibă asupra mediului, sănătăii, siguranei etc., în toate fazele de existenă ale produsului (fabricaie,utilizare, depozitare sau reciclare etc.). Sunt caracteristici de genul: miros, praf, noxe, zgomot,radiaii etc.).

In funcie de importana în asigurarea utilităilor şi funcionării acestora, caracteristicile decalitate pot fi:

• Caracteristici de bază. Sunt acele caracteristici care determină funcionarea unui produsşi care sunt absolut necesare pentru buna îndeplinire a nevoii sociale a acestuia (de exemplu:pentru un televizor caracteristicile de bază se referă la claritatea imaginii, mărimea ecranului,caracteristicile sunetului etc.). Sunt caracteristici de cele mai multe ori măsurabile. Nu întotdeaunalegătura dintre caracteristicile de bază şi calitate este direct proporională, adică un produs cucaracteristici de bază ridicate nu este perceput imediat de toi utilizatorii ca fiind mai bun.

• Caracteristici secundare. Sunt acele caracteristici care completează funcionarea debază a produsului, dar care nu sunt atât de importante ca şi cele de bază, însă prezena lor poateridica nivelul calitativ al produsului. (ex. la un automobil de lux - consumul de combustibil la 100Km; existena unui ciclu de uscare a rufelor la o maşină de spălat poate să-i ridice acesteia nivelulcalitativ, însă această caracteristică nu constituie o caracteristică de bază). De foarte multe ori estedificil de separat caracteristicile secundare de cele de bază, deoarece trecerea de la o categorie laalta depinde de percepia utilizatorului.

Caracteristicile de calitate pot fi determinate prin:

• M ă surare directă. De ex: grosimea unei table, lungimea unui arbore, turaia arboreluiprincipal la un strung etc.;

• M ă surare indirectă. Sunt acele caracteristici care sunt exprimate printr-un număr, darcare rezultă eventual în urma unui calcul. De ex: densitatea unui material prin măsurareavolumului şi a masei, fiabilitatea unui utilaj cu ajutorul probelor de rezistenă la uzură, calitatea

unei acoperiri galvanice prin grosimea stratului etc.• Comparare obiectivă cu o mostră etalon. Sunt acele caracteristici subiective, care sunt

evaluate cu ajutorul unui etalon. Ex: prezena unei anumite substane într-un material prinrealizarea unei reacii chimice (de culoare); măsurarea tensiunilor interne cu ajutorulspectrometriei cu raze X, numărul de defecte pe cm2 la o esătură etc.

• Comparare subiectivă cu o mostră etalon. De ex: compararea culorii şi a nuanelorunui produs cu ajutorul unui catalog de culori.

Prin compararea caracteristicilor efective ale unui produs cu cele specificate, se evaluează calitatea acestuia. Cu cât gradul de corespondenă al caracteristicilor obinute cu cele specificate

este mai ridicat, cu atât este mai bună calitatea produsului.




6/13

CURS 2 + CURS 3

6

2.2. Indicatorii calităii produselor

Indicatorii calităii produselor reprezintă expresia cantitativă a caracteristicilor de calitateale produselor stabilite în raport cu condiiile privind crearea, executarea şi exploatarea acestora.Deosebirea dintre o caracteristică de calitate şi un indicator al calităii, constă în aceea că, în timp

ce caracteristica defineşte calitatea dintr-un anumit punct de vedere, indicatorul exprimă nivelulcalitativ la un moment dat (momentul estimării). De asemenea se poate considera caracteristica decalitate ca fiind un parametru pentru evaluarea calităii specificate (prescrise), iar indicatoriicalităii pot fi considerai drept criterii de evaluare a performanelor realizate de către produs. Inindustrie, pentru măsurarea calităii, se recurge la măsurarea unor caracteristici de calitate, iar pebaza acestora, prin metode specifice, se poate realiza o evaluare complexă a calităii.

Indicatorii calităii pot fi:

• Indicatori simpli (analitici), când se referă numai la una dintre caracteristicile de calitateale produsului;

•

Indicatori compuşi (sintetici), când se referă la o anumită grupă de caracteristici de calitateale produsului;

• Indicatorul complex al calită ii, atunci când se referă la calitatea unui produs, înansamblul său.

Indicatorii calităii produselor se pot măsura:- pe faze sau etape ale realizării produsului;- pentru produsul final, luând în considerare toate elementele definitorii ale calităii.

In func ie de gradul de complexitate, indicatorii calităii pot fi reprezentai într-o ierarhizarede tip piramidal (fig. 2.1), structurată pe trei trepte:

TREAPTA I - situată la baza piramidei, cuprinde un număr foarte mare de indicatori denumiiindicatori analitici. In funcie de clasele caracteristicilor de calitate pe care le exprimă, aceştiasunt:

• indicatori care exprimă caracteristicile tehnico-funcionale (rezistena mecanică, alungireala rupere, randamentul, puterea consumată, consumul de combustibil, viteza, temperatura defuncionare etc.);

• indicatori care exprimă caracteristicile psiho-sensoriale (estetică, culoare, formă, calitateambalaj, ergonomie, gust, miros etc.);

• indicatori care exprimă caracteristicile economice (consumul de materiale, cheltuielile cu

manopera, costul produsului, cheltuielile de întreinere, cheltuielile de exploatare etc.);• indicatori care exprimă caracteristicile de ordin social (poluarea mediului, nivelul dezgomot, nivelul de vibraii etc.);

• indicatori care exprimă caracteristicile de disponibilitate (fiabilitatea, mentenabilitatea,sigurana în exploatare etc.). TREAPTA a II a situată deasupra primei trepte, cuprinde un număr mai mic de indicatori, câteunul pentru fiecare grupă de caracteristici. Aceştia se numesc indicatori sintetici pentru fiecaregrupă de caracteristici.TREAPTA a III a situată în vârful piramidei, cuprinde un singur indicator şi anume indicatorul

complex al calităii ICQ.

Evaluarea indicatorilor caracteristicilor de calitate se poate realiza prin mai multe metode:




7/13

CURS 2 + CURS 3

7

• Metode de măsurare, care au la bază utilizarea mijloacelor şi procedeelor tehnice demăsurare a caracteristicilor de calitate măsurabile. Măsurarea poate fi:

- direct ă (atunci când o caracteristică poate fi comparată cu un etalon. Ex: dimensiuni,greutate, foră, duritate etc.);

- indirect ă (atunci când valoarea caracteristicii este obinută prin intermediul măsurării

altor mărimi. Ex: densitatea, viteza de deplasare etc.).Valorile astfel măsurate raportate la performanele din domeniul respectiv indică nivelul calităii.

• Metode statistice care utilizează concepte de statistică matematică şi teoriaprobabilităilor. Sunt metode specifice produciei de serie mare şi care se utilizează atunci cândeste analizat un volum mare de date.

•

Metoda sociologică se bazează pe culegerea şi analiza opiniilor consumatorilor referitoarela caracteristicile de calitate ale unui produs. Informaiile sunt culese cu ajutorul unor chestionare

întocmite de către serviciile specializate din cadrul organizaiei. După completarea acestora decătre utilizatori, informaiile sunt centralizate şi analizate prin metode specifice. In urmaprelucrării acestor informaii, sunt determinate valorile indicatorilor de calitate. Metoda esteaplicată în special în studii de marketing.

• Metoda expertizei care se bazează pe evaluarea indicatorilor calităii de către experirecunoscui în domeniu. Bazându-se pe metoda organoloeptică, metoda expertizei are un puterniccaracter subiectiv. Exactitatea determinării indicatorilor calităii prin acest procedeu depinde de

calificarea, competena şi experiena acelora care realizează evaluarea.

-rezistenă mec.

-foră -put. consumată -viteză -consum

-gust

-culoare-miros-formă -dimensiuni

-cost materii

prime-cost produs-cheltuieli deexploatare

-nivel poluare

-nivel de zgomot-nivel de vibraii-pericol înexploatare

Psiho-senzoriali

Economici Sociali

-fiabilitate

-mentenabilitate-durabilitate-accesabilitate

Treapta I Indicatori analitici

Tehnico-funcionali

Disponi-bilitate

INDICATORUL

COMPLEX AL

CALITATII ICQ

Treapta a-II-a Indicatori sintetici

Treapta

a-III-a

Fi ura 2.1. Piramida indicatorilor calităii




8/13

CURS 2 + CURS 3

8

2.3. Indicatori ai noncalităii produselor

Noncalitatea este un termen generic care se referă la lipsa (într-o măsură mai mare sau maimică) de calitate. Caracteristicile non-calităii sunt:

• imperfec iunea – reprezintă abaterea unei caracteristici de calitate în raport cu starea sau cu

nivelul prevăzut, f ără orice asociere cu satisfacerea condiiilor specificate sau cu aptitudinea deutilizare a produsului (zgârieturi, fisuri, pete etc.);

• neconformitatea – reprezintă nesatisfacerea unei condiii specificate (prescrise);

• defectul - reprezintă nesatisfacerea unei condiii de utilizare prevăzute (se referă în specialla caracteristicile de utilizare ale produsului);

• defectivul - o unitate de produs care prezintă unul sau mai multe defecte;

• defectarea – încetarea capacităii unui produs de a îndeplini funciile cerute sau întreruperea funcionării acestuia;

• defec iunea – este o consecină a defectării şi reprezintă starea produsului de a fi defect.Există o strânsă legătură între neconformităi, defecte, defectare, defeciune

(neconformităile favorizează producerea defectelor, acestea fiind la originea producerii defectării,defeciunea produsă determinând starea de defect a produsului).

Dată fiind diversitatea defectelor, există numeroase criterii de clasificare a acestora:

• după natur ă, defectele pot fi: defecte funcionale, structurale, de aspect, de ambalare etc;

• după posibilit ă ile de măsurare, se împart în defecte măsurabile şi atributive;

• după cauza care a condus la apariia lor , se clasifică în: defecte de material, defectetehnologice, defecte cauzate de operator, defecte cauzate de utilaje, defecte de măsurare etc.;

•

după importan ă , defectele se împart în:⇒ defecte critice – acele defecte care împiedică îndeplinirea funciilor produsului,

fiind susceptibile de a conduce la o lipsă de securitate pentru beneficiar. Produsele cu astfel dedefecte nu trebuiesc livrate, deoarece vor genera cu sigurană reclamaii din partea beneficiarilor şipot compromite imagimea producătorului;

⇒ defecte majore (principale) – sunt acele defecte care, f ără a fi critice, riscă să provoace deficiene sau reducerea posibilităilor de utilizare ale produsului. Sunt sesizabile de cătrebeneficiar, provocându-i acestuia neajunsuri şi pot conduce la generarea unor reclamaii;

⇒ defecte minore de tip A (secundare) – sunt acele defecte care nu reduc foarte mult

posibilităile de utilizare ale produsului. Ele sunt sesizate de către beneficiar, însă prezena lor nu vaconduce la generarea de reclamaii;

⇒ defecte minore de tip B (minore) – sunt acele defecte care nu reduc posibilităile deutilizare ale produsului. In general aceste defecte nu sunt sesizate de către beneficiar şi nu generează reclamaii.

• după efectele produse, se clasifică în defecte remediabile sau iremediabile;

• după frecven a apari iei, se clasifică în defecte aleatorii sau defecte sistematice.

• după perioada de apari ie (relativ la ciclul de viaă al produsului), defectele se clasifică în:de rodaj, de maturitate, de bătrânee sau de uzură.




9/13

CURS 2 + CURS 3

9

2.4. Metode de evaluare şi comparare a calităii produselor

In practica industrială sunt utilizate mai multe metode de evaluare a nivelului calităiiproduselor. In funcie de tipul indicatorilor de calitate utilizai, se deosebesc două mari grupe demetode:

•

metode ce utilizează indicatori ai calităii produselor;• metode ce utilizează indicatori ai noncalităii produselor.

2.4.1. Metode ce utilizează indicatori ai calităii produselor

Indicatorul complex al calită ii I CQ

Este situat în vârful piramidei indicatorilor calităii (fig. 3.1.), reunind influenele fiecăreicaracteristici de calitate. Pentru calculul acestuia trebuie parcurse mai multe etape:

I. Analiza produsului şi identificarea caracteristicilor de calitate

In cadrul acestei etape sunt identificate toate caracteristicile de calitate care determină calitatea produsului. Aceste caracteristici sunt împărite pe grupe (tehnico-funcionale, psiho-senzoriale, economice, de disponibilitate şi de ordin social).

II. Evaluarea indicatorilor analitici de calitate

Fiecărei caracteristici de calitate i se asociază un indicator analitic de calitate ce reprezintă expresia cantitativă a caracteristicilor de calitate stabilite. Evaluarea acestor indicatori se poaterealiza printr-una dintre metodele prezentate în subcapitolul anterior. In cadrul fiecărei grupe, suntstabilite de asemenea ponderile cu care participă fiecare caracteristică de calitate. Acestea pot fistabilite prin metoda expertizei sau prin metode sociologice.

III.

Calculul valorilor indicatorilor sintetici, pentru fiecare grupă de caracteristiciPentru fiecare grupă de caracteristici, se poate calcula un singur indicator sintetic cu

ajutorul formulei:

∑=

⋅=

n

1i

ii KpIQ (2.1)

unde pi reprezintă ponderea caracteristicii de calitate i, iar Ki reprezintă valoarea indicatorului decalitate i.

IV. Calculul indicatorului complex al calit ă ii I CQ ,

Indicatorul complex al calităii ilustrează ponderat, contribuia tuturor grupelor de caracteristici

de calitate la stabilirea nivelului calităii produsului. Acesta se poate calcula cu ajutorul formulei:I IQ p IQ p IQ p IQ p IQ pCQ tf tf e e ps ps s s d d= ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ (2.2)

în care: IQtf , IQe, IQps, IQs, IQd reprezintă indicatorii sintetici ai caracteristicilor tehnico-funcionale, economice, psiho-senzoriale, de ordin social şi de disponibilitate, iar ptf , pe, pps, ps, pd reprezintă ponderile acordate acestor clase de caracteristici. Condiia care trebuie respectată este:

p i =∑ 1 (2.3)

Indicatorul relativ al calită ii I RQ

Indicatorul relativ al calităii IRQ se utilizează în cazul în care se doreşte realizarea unuistudiu comparativ al nivelului calităii mai multor produse. In această situaie, în piramida




10/13

CURS 2 + CURS 3

10

indicatorilor calităii, la nivelul primei trepte de indicatori se găsesc indicatori relativi. Aceştia secalculează în funcie de un produs de referină (etalon), care poate fi: produsul proiectat(documentaia de execuie), un produs standard, un produs considerat de vârf la nivel mondial sauun oricare alt produs faă de care se doreşte să se realizeze comparaia.

Pentru caracteristici de calitate care se optimizează prin maximizare, indicatorii relativi

analitici se pot calcula cu ajutorul raportului:

ri

i Ri

K

K I = (2.4)

Pentru caracteristici de calitate care se optimizează prin minimizare, indicatorii relativianalitici se pot calcula cu ajutorul raportului:

i

ri Ri

K

K I = (2.5)

unde, Ki reprezintă valoarea caracteriticii i de calitate a produsului analizat, iar Kri reprezintă

valoarea caracteristicii de calitate a produsului etalon.Cu ajutorul indicatorilor analitici relativi, se pot calcula indicatorii sintetici relativi, pentru fiecaregrupă de caracteristici, sau indicatorul relativ al calităii produsului, cu ajutorul unor relaii deforma:

∑∑+==

⋅+⋅=

n

k i

ii

rik

i

iri

i RQ p

K

K p

K

K I

11

(2.6)

unde i = 1, ... , k, reprezintă caracteristici de calitate ce pot fi optimizate prin maximizare, iar i =k+1, ... , n reprezintă caracteristici de calitate ce pot fi optimizate prin minimizare. Trebuie deasemenea respectată condiia (2.3).

In cazul în care se ia în calcul şi preul produsului analizat Ca şi cel al produsului de referină Cr,relaia de calcul a indicatorului relativ al calităii devine:

⋅+⋅= ∑∑

+==

n

k i

ii

rik

i

iri

i

r

a RQ p

K

K p

K

K

C

C I

11

(2.7)

Funcie de produsul de referină faă de care se realizează studiul, se definesc următoriiindicatori relativi:

• Indicatorul relativ calitativ de conformitate I RQc – atunci când comparaia se face faă deprevederile documentaiei de execuie;

•

Indicatorul relativ calitativ mondial I RQm atunci când comparaia se face faă de valoareamedie a caracteristicilor similare existente pe piaă (la nivel mondial);

• Indicatorul relativ calitativ de vârf I RQm atunci când comparaia se face faă de produsulconsiderat „lider mondial” în domeniul respectiv.

Pentru realizarea comparaiei, pe baza unor scări convenabil alese, se caracterizează valorile indicatorului relativ de calitate IRQ, astfel:

IRQ > 1 - peste nivel;0.85 ≤ IRQ ≤ 1 - nivel de vârf;0.5 ≤ IRQ ≤ 0.85 - nivel mediu;

IRQ ≤ 0.5 - sub nivel.




11/13

CURS 2 + CURS 3

11

Această comparaie se poate realiza şi pentru fiecare caracteristică sau grupă decaracteristici de calitate. Caracteristicile sau grupele de caracteristici pentru care IR ≥ 0.85reprezintă puncte forte, iar cele pentru care IR ≤ 0.85 reprezintă puncte slabe. Analizând acestevalori se poate stabili o strategie de ameliorare a punctelor slabe, în funcie de importana acestora.

Aplicaie:Să se calculeze pentru produsul (i), indicatorul relativ al calităii I RQ şi să se compare cu nivelul de referină

(mondial) considerat cu valoarea maximă 1. Valorile caracteristicilor de calitate ale produsului analizat (K i) şi ale

produsului de referină (K r ) sunt date în tabelul 2.1. Ponderea caracteristicilor de calitate în raport cu totalul calităii

produsului, se determină prin metoda expertizei. Astfel, ungrup de cinci experi, care nu include reprezentantul

producătorului, apreciază ponderea fiecărei caracteristici decalitate prin punctaj, luându-se în calcul punctajul ce a

întrunit cel puin 2/3 din voturile experilor. Punctajul acordat

este prezentat în tabelul 2.2.

Rezolvare:

a) Indicatorii relativi ai calităii pentru fiecare caracteristică în parte se calculează cu ajutorul relaiei (2.4),

astfel:

89.01400

1250

1

11 ===

r R

K

K I 82.0

0.6

9.4

2

22 ===

r R

K

K I

91.075

68

3

33 ===

r R

K

K I 94.0

141

132

4

43 ===

r R

K

K I

b) Ponderea fiecărei caracteristici de calitate se calculează parcurgându-se următoarele etape:-pentru fiecare caracteristică de calitate se calculează suma notelor acordate de către cei cinci experi;

∑ ++++=

54321

N N N N N N i

astfel:

∑ =++++= 18246421 N ∑ =++++= 32684862 N

∑ =++++= 4010610683 N ∑ =++++= 468108010104 N - pentru fiecare caracteristică de calitate se calculează media notelor acordate de către cei n experi;

n

N N

iimed

∑=

astfel:

60.35

18

5

1

1 ===

∑ N N

med

40.65

32

5

2

2 ===

∑ N N

med

Tabelul 2.1.Valorile caracteristicilor de calitate

Caracteristicade calitate

Valorilecaracteristicilor Indicatorul relativ

al calităiiKi Kr

C1 1250 1400 0.89C2 4.9 6.0 0.82C3 68 75 0.91

C4 132 141 0.94Tabelul 2.2.

ExperiPunctajul acordat pentru caracteristica:

C1 C2 C3 C4Expert 1 2 6 8 10Expert 2 4 8 6 10Expert 3 6 4 10 8Expert 4 4 8 6 10Expert 5 2 6 10 8

Total 18 32 40 46Media 3.60 6.40 8.00 9.20

Ponderea 0.13 0.24 0.29 0.34




12/13

CURS 2 + CURS 3

12

00.85

40

53

3 ===∑ N

N med 20.95

46

54

4 ===∑ N

N med

-pentru fiecare caracteristică se calculează ponderea:

∑=

medi

medii

N

N p

astfel:

13.020.27

60.3

1

11 ===

∑ med med

N

N p 24.0

20.27

40.6

2

22 ===

∑ med med

N

N p 29.0

20.27

00.8

3

33 ===

∑ med med

N

N p

34.020.27

20.9

4

44 ===

∑ med med

N

N p

c) Indicatorul complex al calităii se calculează cu relaia (2.6):

90.034.094.029.091.024.082.013.089.04

1

=⋅+⋅+⋅+⋅=⋅= ∑=i

i Ri RQ p I I

După cum se observă, 0.85 ≤ IRQ ≤ 1.

Coeficientul calită ii C OQ Se determină pe baza unor note atribuite de utilizatorii produsului fiecărei caracteristici de

calitate. Astfel, pe baza acestor note se determină pentru fiecare caracteristică de calitate uncoeficient al calităii care se calculează cu ajutorul formulei:

max100 C

C jC

jOk

⋅

⋅

=∑

(2.8)

în care, C Ok , reprezintă media notelor acordate pentru caracteristica de calitate k ; C j reprezintă notaacordată de un procent j [%] de utilizatori, ce poate lua valori între 0 ... C max.

Pe baza acestor coeficieni de calitate se determină coeficientul calităii COQ ca fiind mediageometrică a coeficienilor de calitate calculai pentru cele n caracteristici de calitate:

nOnOk OOOQ C C C C C ⋅⋅⋅⋅⋅= ......21 (2.9)

Aplicaie:

Pentru a compara două tipuri de maşini de spălat (utilizând metoda calcului coeficientului calităii), se

apelează la un sondaj de opinie realizat cu ajutorul a o sută de utilizatori. Aceştia acordă note (de la 1...10) pentru cele

două produse, pentru următoarele caracteristici de calitate: eficacitate spălare, eficacitate stoarcere, capacitate despălare şi consumul specific de energie. Rezultatele centralizate ale sondajului sunt prezentate în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3.

Caracteristica de calitate

Produsul A Produsul BProcentutilizatori

Notaacordată

Coeficientulde calitate

Procentutilizatori

Notaacordată

Coeficientulde calitate

Eficacitatespălare

20 4

0.94

10 4

0.7425 6 40 630 8 20 825 10 30 10

Eficacitatestoarcere

- -

0.78

25 4

0.6530 6 25 650 8 50 820 10 - -

Capacitate

spălare

5 2

0.54

5 4

0.67

35 4 55 6

45 6 40 815 8 - -

Consum 50 6 0.74 10 6 0.86




13/13

CURS 2 + CURS 3

13

specific 30 8 50 820 10 40 10- - - -

Coeficientul

calităii COQ0.74 0.72

Rezolvare:

Pentru fiecare caracteristică de calitate şi pentru fiecare produs se calculează coeficentul calităii cu ajutorul

formulei (2.8). Astfel:-pentru produsul A:

94.010100

10258306254201 =

⋅

⋅+⋅+⋅+⋅= AOC 78.010100

10208506302 =

⋅

⋅+⋅+⋅= AOC

54.010100

815645435253 =

⋅

⋅+⋅+⋅+⋅= AOC 74.010100

10208306504 =

⋅

⋅+⋅+⋅= AOC

-pentru produsul B:

74.010100

10308206404101

=

⋅

⋅+⋅+⋅+⋅=

BOC 65.010100

8506254252

=

⋅

⋅+⋅+⋅=

BOC

67.010100

840655453 =

⋅

⋅+⋅+⋅= BOC 86.010100

10408506104 =

⋅

⋅+⋅+⋅= BOC

Coeficientul calităii pentru întregul produs se calculează cu ajutorul relaiei (2.9):

-pentru produsul A:

74.074.054.078.094.044 4321 =⋅⋅⋅=⋅⋅⋅= AO AO AO AOOQA C C C C C

-pentru produsul B:

72.086.067.065.074.044 4321 =⋅⋅⋅=⋅⋅⋅= BO BO BO BOOQB C C C C C

După cum se observă valorile coeficienilor calităii pentru cele două produse sunt foarte apropiate însă, COQA

> COQB.

curs de ingineria calitatii

Documents

Transcript of curs de ingineria calitatii