IGIENA SUPORT DE CURS

PARTEA I

CUPRINS

I. NOTIUNI DE IGIENA SI SANATATE PUBLICA.II. MASURAREA STARII DE SANATATE.III. IGIENA AERULUI.

III.1. COMPOZITIA CHIMICA A AERULUI SI INFLUENTA SA ASUPRA ORGANISMULUI.III.2. POLUAREA AERULUI SI ACTIUNEA SA ASUPRA SANATATII.III.3. CONTAMINAREA AERULUI SI ACTIUNEA ASUPRA SANATATII.III.4. CLIMA SI RELATIA SA CU SANATATEA.

IV. IGIENA APEI.

IV.1. NECESARUL DE APA SI MODUL DE ACOPERIRE.IV.2. PATOLOGIA INFECTIOASA TRANSMISA PRIN APA.IV.3. PATOLOGIA NEINFECTIOASA PRODUSA PRIN APA.IV.4. CONDITIILE DE POTABILITATE ALE APEI.

V. IGIENA SOLULUI.

V.1. SOLUL SI IMPORTANTA SA SANITARA.V.2. INDEPARTAREA REZIDUURILOR SOLIDE.V.3. INDEPARTAREA REZIDUURILOR LICHIDE.

VI. IGIENA RADIATIILOR.VI. IGIENA ALIMENTATIEI.

VII.1. ALIMENTATIA RATIONALA A OMULUI SANATOS.VII.2. VALOAREA NUTRITIVA SI IGIENA ALIMENTARA.VII.3. INTOXICATII, TOXIINFECTII ALIMENTARE.VII.4. IGIENA UNITATILOR CU PROFIL ALIMENTAR.

IGIENA Igiena studiaza interventia factorilor de mediu exterior asupra starii de sanatate a individului precum si metodele de prevenire a bolilor determinate de acestia.

Igiena se imparte in 2 categorii:

1. Igiena mediului:a. Igiena apei.b. Igiena aerului.c. Igiena solului.

2. Igiena scolara:a. Igiena apei se refera la metode de cercetare a poluarii si determinarea

contaminarii microbiene a aerului.b. Igiena mediului se refera la igiena habitatului prin radiatii luminoase

care reprezinta igiena aerului. c. Igiena solului se refera la poluarea solului precum si rolul sau in

raspândirea bolilor.Igiena alimentatiei se refera la ancheta alimentara, starea de nutritie, metodele de determinare a valorilor de nutritie, alimentatia dietetica si igiena unitatilor cu profil alimentar.

Igiena mediului se refera la factorii fizici, microbiologici si bacteriologici.

Sanatatea publica:

1. Totalitatea cunostintelor, deprinderilor si atitudinea populatiei orientata catrementinerea starii de sanatate.

2. Sanatatea publica este stiinta si arta prevenirii bolilor si promovarii sanatatiiprin eforturile organizatoare ale societatii.

3. Un domeniu specializat al practicii medicale alcatuit din discipline distinctecare isi concentreaza disponibilitatile asupra unei anumite populatii in scopulpromovarii si mentinerii sanatatii si bunastarii precum si prevenirii bolilor,incapacitatii si decesului prematur.

Domeniile principale ale sanatatii publice:

1. Cunoasterea si evaluarea problemelor populatiei utilizând notiuni dedemografie, morbiditate, scrining si studii epidemiologice.

2. Influenta factorilor de risc.3. Notiuni de biostatistica.4. Notiuni de probabilitate.5. Notiuni de legislatie sanitara.6. Ingrijiri primare de sanatate.7. Calitatea serviciilor de sanatate.8. Notiuni de prevenire a principalelor cauze de imbolnavire prin programe

nationale de sanatate.Obiectele de studiu ale sanatatii publice cuprind:

1. Cunoasterea starii de sanatate a populatiei.2. Identificarea nevoilor de sanatate ale comunitatii.3. Cunoasterea morbilitatii si a factorilor care ii determina.

4. Cunoasterea masurilor care determina aprobarea, promovarea si refacereastarii de sanatate si asigurarea controlului sanatatii prin efortul conjugal alintregii colectivitati.

Metode si tehnici utilizate in sanatatea publica:

1. Metode si tehnici biostatice.2. Statistici sanitare si epidemiologice.3. Metode si tehnici utilizate morbilitatii si a relatiilor de cauzalitate dintre

factorii de risc si boala.4. Elementele de educatie pentru educatie si legislatie sanitara.5. Cercetarea consumului medical al populatiei.6. Influenta factorilor de risc.7. Coeficienta medicala si a asistentei medicale.8. Eficienta medicala si economica a asistentei medicale.

Starea de sanatate reprezinta o bunastare completa fizica, mintala si sociala care consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii.

Sanatatea este rezultatul interactiunii dintre zestrea biologica, genetica a omului si conditiilemediului sau de viata si de activitate naturala si sociala.

Boala reprezinta o neadaptare sau o deficienta de aparare a organismului ca si absenta reactiei la stimulii la care organismul este expus.

Starea de sanatate si disconfort – boala, incapacitate, invaliditate si terminând cu decesul.

Factori endogeni – sunt reprezentati de sex, rasa, vârsta, caracteristicile biologice, receptivitatea la infectii ereditare si caracteristicile demografice ale populatiei.

Factori de mediu:

a. Fizici – temperatura, umiditatea, radiatii, zgomote.b. Geodinamici – zona geografica.c. Chimici.d. Biologici – bacterii, fungi, paraziti.e. Mediul socio – economic – pragul de saracie, stilul de viata alimentar,

conditii de viata si munca precum si nivelul de instruire.Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de mediu, experienta individuala.

Stilul de viata cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul sexual si comportamentul rutier.

Serviciul de preventie curativ si de recuperare:

1. Afectiunile determinate de alcool – intoxicatii, afectiuni neuro – psihice,ciroze, pancreatite, cancerul cavitatii bucale, cancerul esofago – faringian.

2. Afectiunile determinate de fumat – afectiuni bronho – pulmonare, afectiunidigestive, afectiuni pulmonare.

3. Afectiunile determinate de droguri – probleme de sanatate fizica, psihica,comportamentale, consumul a crescut dupa 1960.

4. Stresul – reprezinta ansamblul raspândirii specifice, date la orice fel desolicitare, date de organism si determina o stare de boala cu consecinte fizice,psihice si sociale:

a. Tipul A – persoane nerabdatoare, grabite, afectiuni vasculare.b. Tipul B – persoane calme, eficiente, organizate.c. Tipul C – persoane interiorizate, melancolice, predispuse

cancerelor.

II .Măsurarea stării de sănătate:Evaluarea stării de sănătate se realizează din punct de vedere al populaţiei care trebuie

informată în legătură cu:- propriile probleme de sănătate;- modul de prevenire al bolilor;- principalii factori de risc ce influenţează sănătatea.

Servicii de sănătate:În acest caz evaluările se referă la stabilirea nevoii de servicii medicale, determinarea

priorităţilor şi evaluarea calitativă a serviciilor medicale.Cunoştinţele medicale – cercetarea medicală.Evaluarea tehnicilor de dialog şi perceperea problemelor de sănătate la nivel comunitar.Consumul medical reprezintă totalitatea îngrijirilor medicale şi farmaceutice acordate

unei persoane sau a unui grup de către serviciile medico – farmaceutice.Clasificarea indicatorilor de măsurare a stării de sănătate a populaţiei:1. Indicatorii stării de sănătate sunt speranţa de viaţă, mortalitatea (generală,

infantilă, specifică pe cauzele de deces), morbiditatea (pe cauze de îmbolnăvire,cauze profesionale, calitatea vieţii).

2. Indicatorii stilului de viaţă sunt consumul de tutun, alcool, droguri, alimentaţie.3. Indicatorii de caracterizare a condiţiilor de viaţă şi de muncă sunt rata de

angajare, rata şomajului, condiţiile mediului de muncă, condiţiile mediului de locuit,condiţiile mediului înconjurător (apei, aerului).

4. Indicatorii protecţiei sănătăţii sunt sursele de finanţare, resursele umane, resursele,costul pentru fiecare bolnav internat, costul medicamentelor pentru fiecare bolnavinternat.

Caracteristicile demografice se referă la vârstă, sex, stare civilă, locul de rezidenţă, venit.

Factorii de risc asociaţi bolilor:1. Bolile inimii sunt determinate de fumat, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie,

diabet zaharat, sedentarism.2. Accidentele vaselor cerebrale sunt determinate de hipertensiune.3. Cancerele sunt determinate de comportamentul sexual, fumat, alcool, dietă

necorespunzătoare, contaminanţii mediului, medicamente.4. Accidentele de circulaţie sunt determinate de ingestia de alcool, ingestia de

medicamente (ingestia de extraveral).5. Alte accidente sunt domestice, disponibilitatea armelor de foc.6. Sinucideri, omucideri sunt determinate de ingestia de alcool, droguri greşit folosite.7. Ciroza este produsă fie de alcool sau hepatite care nu au fost tratate.8. Gripa sau pneumonia sunt determinate de vaccinările ineficiente sau de fumat.

În România factorii de risc asociaţi bolilor sunt bolile cardio – vasculare, tumorile maligne, tulburările mentale si de comportament, accidente, otrăviri, bolile aparatului digestiv, bolile aparatului respirator, bolile infecţioase, malformaţii congenitale.

După O. M. S. cei mai importanţi factori de risc asociaţi bolilor sunt comportamentulsexual cu risc, hipertensiunea arterială, consumul crescut de alcool, lipsa apei potabile, lipsaigienii, deficienţa de fier a organismului, poluarea mediului, colesterolul crescut şi obezitatea.

III. IGIENA AERULUI

Atmosfera – este un amestec de gaze şi vapori de apă, formând un înveliş deasuprascoarţei terestre. Atmosfera se întinde de la sol până la o înălţime de 50 kilometri.

Compoziţia aerului:O2 =20 – 21%CO2 = 0.03 – 0.04% → Aer inspiratN2 = 78 – 79%O2 = 10 – 17%CO2 = 78 – 79% → Aer expiratN2 = 78 – 79%

Clima – reprezintă totalitatea factorilor ce caracterizează meteorul climatic, un teritoriu şianume: temperatura, nivel de precipitaţii, grad de însorire, umiditate.

Categorii de zone climatice – sunt de 3 categorii: polare, temperate, calde.Cele polare au temperaturi scăzute, iar în cele temperate care sunt cele mai populate sunt

determinate de boli virotice, boli microbiene şi boli degenerative (cancere).Proprietăţi fizice ale aerului şi influenţa factorilor fizici asupra organismului.Aerul atmosferic se caracterizează printr-o serie de fenomene şi procese fizice care

acţionează permanent asupra organismului.Factorii fizici sunt: temperatura, umiditatea, curenţii de aer, presiunea atmosferică,

electricitatea atmosferică. Aceşti factori au influenţe directe sau indirecte asupra organismuluiuman.

Temperatura – este determinată şi de radiaţia solară.Semnificaţia igienico – sanitară a temperaturii:1. Determină procesul de termo – reglare al organismului.2. Determină caracteristicile climatice ale unei zone climatice.3. Formarea curenţilor de aer cu implicaţie în procesul de impurificare atmosferică.4. Morbiditate.5. Temperatura optimă a organismului uman este de 18 – 220 C.Umiditatea – reprezintă cantitatea de apă din aer.Semnificaţia igienico – sanitară a umidităţii:1. Acţionează direct asupra organismului influenţând termo – reglarea.2. Determină caracteristicile climatului.3. Intervine în poluare.4. Valorile normale sunt între 35 – 65%.Curenţii de aer – reprezintă deplasări ale maselor de aer în direcţii diferite datorită

încălzirii inegale a suprafeţei solului de către radiaţiile solare.

Clasificarea curenţilor de aer:a. Orizontali:

- periodici;- neperiodici.

b. Verticali:- ascendenţi;- descendenţi.

Importanţa igienico – sanitară a curenţilor de aer:1. Intervin în termo – reglarea organismului.2. Au rol în autoepurarea atmosferei.3. Determină caracteristici climatice ale unui teritoriu.4. Valorile normale sunt de 0.1 – 0.2 metri / secundă.Presiunea atmosferică – este presiunea exercitată de aerul atmosferic prin greutatea sa

asupra tuturor corpurilor de la suprafaţa pămintului. Se exprimă în milimetri coloană de mercur /1 centimetru pătrat. Presiunea atmosferică normală este de 760 milimetri coloană de mercur / 1centimetru pătrat şi ea scade la 10.33 metri altitudine cu 1 milimetru coloană de mercur / 1centimetru pătrat. Exercită efecte directe şi indirecte asupra organismului. La altitudine de 2000– 2500 metri intervin procese compensatorii ale organismului. Între 2500 – 6000 metri seinstalează răul de altitudine. Manifestările sunt: cianoza, vertij, cefalee, epistachis, hemofizii. La6000 – 7000 metri predomină stările nervoase şi apare euforia. Persoanele care trăiesc la muntese aclimatizează.

Electricitatea atmosferică – este formată din aero – ionizarea, cimpul aero – electric,cimpul electric terestru şi fenomene electrice.

Aero – ionizarea – reprezintă prezenţa unor ioni încărcaţi cu sarcini electrice în aerulatmosferic. Aceste particule sunt de dimensiuni mari care se găsesc în zone poluante şi particulede dimensiuni mici se găsesc în zone nepoluante.

Poluarea atmosferică – înseamnă prezenţa substanţelor străine în compoziţia normală aaerului sau variaţii importante ale concentraţiilor componenţilor săi care pot produce direct sauindirect afectarea stării de sănătate. Poluanţii atmosferici se clasifică în: fizici, chimici şibiologici.

Poluanţii chimici se împart în: iritanţi, asfixianţi, toxici, cancerigeni, fibrozanţi.Poluanţi chimici iritanţi – oxizi de sulf, oxizi de azot (monoxidul de azot asi dioxidul de

azot), substanţele oxidante (aldehide, cetone, hidrocarburi), clorul (acid clorhidric), amoniacul şipulberile (diametru mare care se depun pe sol şi diametru mic se depun în plămini).

Poluanţi chimici asfixianţi: monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric,nitriţi determină blocarea sistemului respirator. Monoxidul de carbon se leagă cu hemoglobinaformind carboxihemoglobina. Afinitate mai mare decit oxigenul (202).

Efecte acute: mai puţin de 2% de carboxihemoglobina nu produce modificări înorganism; între 2 – 10% apar tulburări vizuale; între 20 – 40% apar cefalea, greţuri, vărsaturi;cind este mai mare de 40% se produce pierderea cunoştinţei; iar cind este mai mare de 60% seproduce decesul.

Efecte cronice: oboseala, tulburări de somn. Poluanti chimici toxici – sunt reprezentati deunele metale cum ar fi: plumb, cadniu,

mercur, arsen, flor si de unele substante pesticide, provenienta lor fiind industriala sau telurica.Plumbul – poate fi sub forma de vapori supulberi fine si principalasursa este circulatia

auto, arderea carbunelui sau din diferite activitati industriale.

Cadniu – este un metal alb –argintiu, provine din industrie si mai este inhalat inorganism prin fumul de tigara.

Mercurul – esteun metal alb – argintiu stralucitor, contaminarea se face prin apa sialimente, provine din industrie sau din depozite naturale.

Arsenul – este un metal neferos.Florul – este un gaz alb – verzui, provine din industria aluminiului, industria sticlei.Substante pesticide:Efecte asupra organismului si actioneaza la nivel subcelular. Efectele cronice se refera la

depunerea acestora in organism in anumite organe.Plumbul – in oasele lungi, par, dinti,vase.Cadniu – la nivelul aparatului respirator: plamani, sange, hematii, ficat, rinichi, glanda

tiroida.Mercurul – se fixeaza in rinichi, ficat, creier.Poluanti chimici cancerigeni – sunt reprezentati de hidrocarburi policiclice aromatice,

nitro – amine si nitro – amide, amine aromatice, pesticidele organice (pentru omorareadaunatorilor), substante anorganice, tutunul.

Poluanti chimici fibrozati – fibroza reprezinta o prolifilare a fibrei conjunctive,formarea unor boli care se numesc pneumo – conioze (boli profesionale).

Masuri de prevenire si de combatere a poluantilor chimici:1. Masuri medicale:

a. Profilaxia primara – se adreseaza in special oamenilor sanatosi. Cunoastereaprezentei in aer a substantelor chimice si cunoasterea concentratiei maximeadmise.

b. Concentratia maxima admisa (C. M. A.) – esteacea concentratie decelabilaprin metode moderne de explorare care nu exercita efecte directe sau indirecteasupra starii de sanatate, nu produce senzatii subiective si nu modificacapacitatea de munca a omului.

c. Indicatorii igienico – sanitari – sunt oxidul de sulf, oxizii de azot, ozonul,monoxidul de carbon, pulberile si plumbul.

2. Masuri tehnico – administrative – prrivesc fie sursele de poluare sau teritoriile fata desursele de poluare.

Poluantii de natura biologica – se gasesc in aerul atmosferic alaturi de poluantii fizici,chimici si sunt reprezentati de produsele de natura vegetala sau animala. In aer se gasesc bacteriiaerobe si anaerobe, fungi care provin de la suprafata solului, apelor. Au o mare rezistenta inmediul extern si sunt implicate in procese defermentatie, putrefactie si degradare. Toate acestemicroorganisme formeaza flora saprofita. Pe langa flora saprofita exista si microorganisme denatura umana sau animala rezultate din caile respiratorii (tuse, stranut), din dejecte, produsepatologice (secretii, sputa). Toate aceste microorganisme formeaza flora mezofila. Au orezistenta mai scazuta in mediul extern. In orase este prezenta flora mezofila.

Forme de existenta a microorganismelor:1. Picatuiri de secretie nazo – faringiana – se numesc picaturi Pfluge si sunt particule

cu dimensiuni mari si sunt eliminate prin tuse, stranut, cantat si vorbit. Sunt alcatuitedin apa, mucus si agenti patogeni (bacterii, virusi, fungi).

2. Nuclee de picaturi – provin din secretii nazo – faringiene, salivare, bronsice si audimensiuni mici,raman in aer unde pierd apa astfel incat ramane o pelicula de

substanta organica care inconjoara agentul patogen, gradul de contaminare este de50%.

3. Praful bacterian – este format din particule de praf si agenti microbieni. Vehiculeazagermeni cu rezistenta crescuta in mediul estern.Exemplu: Bacilul Koch.

Principalul mecanism de patrundere in organism este inhalarea suspensiilor contaminate.Boli transmise pe calea aerului se numesc boli aerogene.

Indicatori igienico – sanitari – sunt numarul total de germeni (totalitateamicroorganismelor dezvoltate in mediul nutritiv la 370 C.

Exemple: Streptococul β – hemolitic, stafilococii.Masurile de combatere – sunt ventilatia, curatenia si dezinfectia.

IV. IGIENA APEI

Rol biologic – intervenind in procesul fiziologic al organismului.Rol in dezvoltarea socio – economica.Rol biologic:In organismul uman:

- in 60 – 70% din greutatea corpului uamn;- corp 97% din greutatea corpului;- copil de 3 luni – 93%;- copil de 1 an 81% din greutatea corpului.

Repartitia apei in tesuturi:- tesutul adipos – 20%;- tesutul osos – 33%;- tesutul muscular – 77%;- tesutul nervos – 85%;- plasma – 90%;- saliva – 99.5%.

Bilantul dintre aport si pierderi rezultand echilibru.Exista dezechilibre la gravide si covalescenti.Cantitatea de apa care se pierde zilnic de organismul uman este de 2500 mililitri si se

imparte astfel:- urina – 1500 mililitri;- materii fecale – 150 mililitri;- la nivelul tegumentului prin transpiratie – 600 – 800 mililitri;- umidifierea aerului respirat -300 – 400 mililitri.

Aportul de apa zilnic al organismului uman este de 2500 mililitri si se imparte astfel:- din bauturi – 15600 mililitri;- restul provin din alimentele consumate precul si din apa endogena (apa

rezultata din arderile de la nivelul tesuturilor).Substantele energetice participa la procesele oxidative care se impart in dioxid de carbon

si apa.Setea apare atunci cand cantitatea de apa din organism scade pana la o valoare cuprinsa

intre 0.1 – 1% din greutatea corpului. Toleranta la sete este de 4 – 5 zile. Reglarea volumului depa se face ce catre hipotalamus, gland hipofiza si de glandele suprarenale.

Dezvoltarea socio – economica: industrie, agricultura rezultand apa folosita.Sursele de apa:Cea mai mare parte de apa este apa sarata aproximativ 97.2%, apa dulce 2.8% care se

imparte in ape subterane, ape de suprafata si apele meteorice.Apele subterane:

a. Apele freatice.b. Apele de adancime.

a. Apele freatice – se acumuleaza din precipitatii, infiltrarea apelor raurilor si lacurilor.Ele pot fi superficiale sau mai profunde. Sunt bogate in substante minerale. Sunt usorcontaminabile si contin numerosi agenti biologici, (bacterii, virusi si fungi) si agentipoluanti. Apele freatice servesc la aprovizionarea, alimentarea fantanilor rurale.

b. Apele de adancime – sunt situate de obicei sub cele freatice. Contin o cantitate marede saruri, sunt mai putin contaminate.

Apele de suprafata provenite din precipitatii, topirea zapezilor si sunt de 2 categorii: apecurgatoare si ape statatoare. Au uncontinut scazut de saruri si trebuie prelucrate pentru a ficonsumate.

Ape statatoare – sunt formate din lacuri, oceane si contin cloruri, brom, magneziu, iod siclor.

Apele oceanelor solicita material de desalinizare.Apele meteorice – contin precipitatii, topirea zapezilor, contin 64.5% oxigen, 33.5%

azot, 1.7% dioxid de carbon, urme de amoniac, argon, ozon. Au un continut scazut de apeminerale.

Patologia infectioasa:Bolile infectioase – transmise prin apa pot avea mai multe forme de manifestare in

functie de egentul etiologic (care produce boala), in functie de modul de aparitie, numarul deimbolnaviri. Exista 3 tipuri principale de forme:

Epidemia – are un caracter exploziv, un numar mare de imbolnaviri intr – un intervalscurt de timp. Cazurile sunt grupate intr-un singur teritoriu. Exista aceeasi sursa de contaminaresi inceteaza cand sunt tratate bolnavii.

Endemia – are un numar mic de imbolnaviri, apar la grupari populationalecu un niveligienico – sanitar scazut, apare intr-o zona geografica prin consumarea apei de suprafatanetratata.

Forma sporadica – cazuri izolate.Boli bacteriene transmise prin apa:Dezinteria – produsa de shegella disenteriae, prin ape cu dejecte menajere, forme usoare

de boala, prin diaree persistenta, febra. Echilibrate hidro – electrolitica si tratament antibiotice.Holera – constituie un nivel ridicat in zone cu igiena scazuta.Febra tifoida – compusa din paratifoidele A si B, agentul netiologic este determinat de

salmonela.Enterite si enterocolite – escherichia coli.Leptospiroza – rezervorul de infectie il constituie soarele, omul bolnav, omul se

contamineaza prin dejectele de la aceste animale. Traverseaza mucoasa oculara si tubul digestiv.Produce deces.

Ptulangeria – se transmite prin urina si dejecte.Tuberculoza – se transmite prin calea aeriana si mai putin prin apa (irigatii), tuberculoze

intestinale.

Bruceloza – se transmite prin imbaiere, ingestia apei din fantani.Infectii cutanate – determinate de streptococi si stafilococi.Boli virale transmise prin apa:Hepatita A – afectati sunt mai ales copii.Conjunctivitele.Boli parazitare:Amibiaza.Lambriaza – in zone temperate si tropicale (vegetativa, chistica) infecteaza omul.Tricomoniaza genitala – se transmite sexual, apa din piscini si stranduri), femeile 20 –

80% si barbatii 5 – 25%. POLUAREA CHIMICA A APELOR

Auto – purificarea apei:Poluarea apelor – reprezinta alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice produsa

direct sau indirect de activitatile umane in asa masura incat apa nu mai poate poate fi utilizata.Exista 2 tipuri de poluare:1. Poluare naturala.2. Poluare artificiala.1. Poluarea naturala – calitatea apei poate fi modificata de unele procese fizice,

chimice si biologice. La baza acestor modificari stau rezidurile organice de naturavegetala sau animala care sunt descompuse prin actiunea bacteriilor care traiesc inmod obisnuit in apa. Aceste procese de degradare se produc cu consumul oxigenuluidin apa si pot produce astfel modificari ale florei cat si a faunei.Exemplu: Inflorirea apei – dezvoltarea in exces ale algelor albastre, verzi sau ale

unor flagelate determinand modificari de culoare si de miros ale apei.Apa respectiva obtine o culoare albastra sau verzuie si cu miros uratprin distrugerea acestor alge se elibereaza niste substante toxice care potdetermina modificari ale hranei. Daca aceasta apa este consumata de omdetermina tulburari deoarece sunt tranzitorii.

2. Poluarea artificiala este de 2 tipuri de surse:a. Poluarea artificiala organizata.b. Poluarea artificiala neorganizata.

a. Poluarea artificiala organizata se clasifica astfel: Ape reziduale comunale – provenite din locuinte, instalatii. Ape reziduale industriale – provenite din industrii care au un continut crescut

de substante chimice. Ape reziduale zootehnice – care au un continut mare de agenti patogeni.

b. Poluarea artificiala neorganizata – apare in cazul unor accidente care se clasificaastfel:

Deversare accidentala de petrol. Deversare de substante solide. Deversare de ape de irigatii contaminate chimic. Deversare de reziduri solide sau de pozitate pe malul raului.

Poluarea chimicaSubstante chimice:

Nitrati – care patrunsi odata cu apa ajung in circulatie unde se combina cu hemoglobinaformand un compus stabil care se numeste methemoglobina. Methemoglobina este un compusstabil si determina urmatoarele masuri chimice: dispnee, agitatii, convulsii si chiar deces(existenta unei concentratii mari in sange).

Substante pesticide – la om determina efecte acute sau cronice. Expunerea la acestesubstante determina cefalee, greturi, varsaturi, crampe abdominale, transpiratie, salivatie,dificultati in respiratie. Efectele cronice sunt determinate prin supunerea organismului in modrepetat la ingestia apei cu aceste substante pesticide. Efectele cronice determinate de substantelepesticide sunt efectele hepato – toxice, neuro – toxice si cancerigene.

Metale:Plumbul – determina intoxicatia cu plumb. Plumbul ajunge in apa datorita faptului ca

plumbul este folosit la fabricarea conductelor de apa si captusirea rezervoarelor de apa. Efcteleclimice care le determina sunt anemia, insomnia, greturi, varsaturi si prezenta unui gust metalic.

Mercurul – determina urmatoarele manifestari clinice cum ar fi vertij, cefalee, greturi,varsaturi, anemie, insomnie.

Poluarea chimica a apelor se poate face cu detergenti. Contaminarea se produce prindeversarea apelor menajere in bazinele naturale de ape. Prezenta detergentilor in apa determinamodificari ale proprietatilor fizico – chimice ale apelor, precum si cu modificari organoleptice(gust si miros). O concentratie a detergentilor cuprinsa intre 0.2 – 0.3 miligrame / litru nudetermina modificari ale caliattii apei. Cand acestia ating o concentratie de 2 – 3 miligrame / litruapar modificari organoleptice, iar cand concentratia lor atinge valori de 6 – 7 miligrame / litru seproduc alterari ale faunei. De obicei apa cu un continut crescut de detergenti nu ajunge inorganism datorita modificarilor organoleptice.

Auto – purificarea apei – reprezinta sursele de apa care sunt poluate cu capacitatea de ase debarasa de impuritati pe care le primesc partial sau pana la puritatea lor anterioara poluarii.

Procesul de auto – piurificare sunt determinati de factori fizico – chimici cat si biologici.Factori fizico – chimici:Dilutia – reprezinta combinarea a 2 medii lichide avand drept rezultat scaderea

concentratiei agentului poluant .Sedimentarea – reprezinta depunerea suspensiilor din apa pe fundul albiei raurilor.Radiatii solare:Radiatiile ultraviolete – aceste raze au efect bactericid, adica de omorare a bacteriilor si

bacteriostatic, adica de inhibare a inmultirii bacteriilor.Temperatura – scazuta determina un efect bactericid.Poluanti biologici – unele microorganisme cum ar fi bacteriile, fungii, protozoarele

actioneaza atat asupra substantelor organice cat si a substantelor anorganice din apa in scopulproducerii substratului nutritiv.

Substantele organice sunt degradate pana la nivelul de molecula care au o greutate foartemica dupa care sunt mineralizate, iar substantele anorganice sunt descompuse pana la disparitialor totala.

CONDITII DE POTABILITATE A APEI

Pentru a fi potabila trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:1. Conditii organoleptice – se refera la gust si la miros.

Gustul – este rezultatul procesului in apa a elementelor minerale si a gazelordizolvate (O2) care afera prospetimea apei. Excesul de dioxid de carbon in apa ii

confera un gust intepator, fierul – gust metalic, calciu – gust salciu, magneziu – gustamar, clorurile – gut sarat.Mirosul – apei potabile este inodor, iar materialele organice, care se descompunproduc mirosuri neplacute ca si prezenta in apa a unor substante chimice (calciu,produse petroliere).

2. Conditii fizice – aceste conditii fizice sunt determinate cu ajutorul aparatelor sicuprinde pH-ul, conductivitatea electrica, temperatura, culoare si turbiditate.pH-ul – este determinat de de concentratia ionilor de hidrogen din apa. Valoareanormala a pH-ului este de 6.5 – 7.4. Scaderea sau cresterea concentratiei ionilor dehidrogen din apa exercita efecte nocive asupra mucoasei gastrice.Conductibilitatea electrica – exprima cantitatea de saruri dizolvate in apa.Temperatura apei – trebuie sa fie cuprinsa intre 6 – 150 C. In ceea ce privestetemperatura apei, apele subterane au o temperatura a apei cu atat mai constantacu catse afla la o adancime mai mare. O temperatura mai mare de 170 C determina un gustneplacut din cauza gazelor pierdute, iar otemperatura mai mica de 70 C are efectenocive asupra organismului (laringite, faringite).Culoarea – este data de substantele organice dizolvate in apa.Turbiditatea – ete produsa de materia insolubila care este prezenta in apa sub formade particule in suspensie.

3. Conditii chimice – se refera la substantele chimice care se gasesc sub forma decompusi naturali ai apei sau care provin din poluare. Au efecte negative asupraorganismului.

4. Conditiile bacteriene – apa potabila nu trebuie sa contina bacterii patogene insaindentificarea lor nu este intotdeauna posibila fie din cauza concentratiei reduse, fiedin cauza unor echipamente sau metode de determinareadecvate.

5. Conditii biologice – organismele din apa atat cele animale cat si cele vegetale segrupeaza in asociatii care se numesc bio – cianoze. Compunerea acestor asociatiidepinde de conditiile fizice, chimice si biologice ale apei in care traiesc. Astfel existamicroorganisme care traiesc in apa bine oxigenata, altele traiesc in apa lipsite dehidrogen, iar alte microorganisme sunt adaptate la diferiti poluanti din apa (fero –bacteriile sau bacterii sulfo – oxidante). Prezenta lor in mediu releva mediul in care sedezvolta. Analiza lor este rapida si nu necesita tehnici deosebite.

6. Conditiile de radio – activitate a apei – apa potabila are un grad scazut de radio –activitate datorita substantelor radio – active care se gasesc in solul ce delimiteazasursele de apa. Aceasta este radio – activitatea naturala a apei. Pe langa aceasta sepoate adauga si radio – activitatea artificiala provenita din reversarea apelor uzate cuconditiile radio – activitatilor.

Aprovizionarea cu apa a populatiei – se face cu ajutorul diferitelor tipuri de instalatii:1. Instalatii centrale – reprezinta ansamblul constructiilor si instalatiilor folosite pentru

colectarea, transportul, corectarea calitativa a apelor, inmagazinarea si distribuireaapei potabile.Avantajele acestor instalatii:- Este aleasa cea mai buna sursa de apa, apoi se face corectarea calitativa a

apelor.- Permite realizarea unei protectii sanitare organizate.- In ultimul rand se poate face un control permanent asupra calitatii apelor.

Exista 2 tipuri de instalatii centrale:a. Instalatii centrale cu apa de suprafata – care au mai multe sectoare:

Sectorul de captare – reprezinta totalitatea dispozitivelor plasate inaxul central al apei.

Sectoare de transport ala apei. Sectoare de tratare:

- Sedimentarea.- Filtrarea.- Dezinfectia.

Sectoare de inmagazinare – apa este inmagazinata in bazine debeton, aerate permanent.

Sectoare de distributie – reprezinta toatalitatea conductelor situatesubsteran in care apa circula cu presiune.

Conditiile retelei de distributie sunt urmatoarele: Conductele trebuie sa aiba o panta de inclinare prin care sa se

asigure o buna circulatie a apei. Sub zona d inghet se evita incrucisarea cu conductele de apa uzata

si sa se asigure dezinfectia acestor conducte. b. Instalatii centrale cu apa de profunzime – contin un sector de tratare, unul

de transport si un sector de inmagazinare a apei.Important: Dedurizarea apei – reprezinta indepartarea sarurilor de calciu si

magneziu aflate in exces prin adaugarea unor substante chimice(carbonat de sodiu) care reactiveaza cu aceste saruri formandcompusi insolubili. Acestia sunt indepartati prin procesul defiltrare sau sedimentare. Se face deasemenea deferizarea apei,demanganizarea apei (indepartarea ferului si mangneziului inexces).

2. Instalatii de microcentrale – sunt constructii in colectivitatea scolilor, spitalelor,acestea asigura apei curente la consumatori in cantitati mai mari decat sistemelelocale. Aceste instalatii permit si un anumit grad de prelucrare a apei, iar calitateaapei poate fi supravegheata.

3. Instalatii locale – se gasesc in mediul rural si sunt reprezentate de fantani. Sursa esteapa freatica (cu cat panza freatica este mai profunda cu atat apa este mai buna).

Controlul fantanilor:Depistarea si eliminarea surselor de poluare cum ar fi depozitele de gunoi, depozite de

substante chimice, reconditionarea fantinilor trebuie cercetate deficientele de constructie.Dezinfectia fantanilor trebuie realizata prin metode chimice, adica adaugarea de substanteclorigene cum ar fi cloramina, clorura de var, hipocloritul de sodiu in lipsa substantelor clorigenese adauga iod sau brom determinand gust neplacut.

Metode fizice – fierberea se face timp de 20 minute, metoda care se foloseste foarte rar,doar in cazul epidemiilor sau a contaminarii apelor de adancime.

V. IGIENA SOLULUI

Proprietati fizice ale solului:1. Permeabilitatea pentru apa si aer.2. Capilaritatea.3. Filtrarea.4. Temperatura.1. Permeabilitatea – solurile solubile cu porozitate crescuta au o capilaritate crescuta.

Permeabilitatea pentru apa a solului este importanta in formarea si acumularearezervelor de apa subterana si asigurarea apei necesare vegetatiei. Cucat un sol estemai permeabil pentru apa cu atat gradul de salubritate al solului respectiv e maiscazut.

2. Capilaritatea – reprezinta capacitatea solului de a permite ridicarea apei subteraneprin pori catre straturile superficiale telurice. Capilaritatea variaza inversproportional cu starea de granulatie a solului si anume: solurile cu granulatie mare aucapilaritate scazuta (apa se ridica cu 0.3 – 0.5 metri).

3. Filtrarea – este capacitatea solului de a retine in porii saidiferite impuritati care ilstrabate. In general solul esterau conducator de caldura. Solurile alcatuite din granulefinesiumede se incalzesc mai gru si pierd caldura mai gru, iar cele alcatuite dingranule mari se incalzesc usor, dar pierd usor caldura inmagaznata.

Proprietati chimice ale solului:Solul este alcatuit din substante minerale care pot fi de 2 feluri:

- Macroelemente – calciu siliciu, aluminiu, ferul, magneziul.- Microelemente – flor, iod, brom, cupru, mangan.

Unele substante au proprietati radiocative – uraniu.Substante organice care provin din degradarea organismelor vegetale si animale –

cernoziomul.Proprietati fiziologice ale solului:Solul este bogat in microorganisme. Acestea se gasesc mai ales in straturile superficiale,

iar la o adancime mai mare de 4 metri solulsolull este aproape steril.

POLUAREA SOLULUI

Se poate face prin depozitarea neigienica a rezidurilor solide, lichide, a dejecteloranimalelor, depozitarea neigienica a dejectelor industriale, utilizarea necorespunzatoare inagricultura a substantelor fertilizante sau cele impotriva daunatorilor sau poluarea cu apeirigante.

Substante chimece poluante sunt:1. Rezidurile menajere organice (lichide sau solide) care afecteaza primii 10 – 20

centimetri din sol.2. Substantele fertilizante utilizate in exces contin mari cantitati de fosfor, nitrati, azot.3. Pesticidele se gasesc in sursele de ape subterane, organismul uman, organo –

cloruratele care persista foarte mult timp la suprafata si in interiorul solului timp deani. Substantele organo – fosforice care rezista saptamani sau luni in sol.

4. Substante provenite din industrii.

5. Substante radioactive.Poluarea cu agenti biologici a-i solului:Flora microbiana coontin agenti patogeni, sporulate.Microorganismele au drept surse:

- Intestinul uman – bacilul tific, bacilul paratific, virusurile de hepatita A si E(care se transmit pe cale orala).

- Intestinul animalic – vibrionul holerei, bacilul dezinteriei, stafilococulEscherichia Coly.

- In dejectele si cadravele animalelor – bacilul tetanic, bacilul botulinic,clostridiile care pot polua solul cu leptospire si brucele.

- Fungii, geo – helmintii (Ascaris Limbricoides), bio – helmintii (teniile).Criterii sanitare de apreciere a poluarii solului:Aprecierea poluarii solului se face cu ajutorul indicatorilor igienico – sanitari. Sunt

indicatori chimici si indicatori biologici.Indicatorii biologici – reprezinta numarul total de germeni la temperatura de 370 C. Sol

nepoluat 10000 germeni / gram de sol; sol poluat 100000 germeni / gram de sol; sol foarte poluatpeste 1000000 germeni / gram de sol.

Bacterii coliforme – reprezinta bacteriile provenite din intestinul uman si a animalelor.Bacteriile sulfito – reducatoare – cand in sol exista un numar mare de bacterii sulfito –

reducatoare.Bacteriile termofile – se dezvolta in solurile bogate in ulei.Ouale de geo – helminti – in solurtile curate nu exista oua, solurile putin poluate au cel

mult 10 oua / gram de sol, solurile poluate au intre 10 – 100 oua / gram de sol si solurile foartepoluate au peste 100 oua / gram se sol.

Indicatori chimici – sunt reprezentati de produsii intermediari a-i proceselor de bio –degradare. Gradul de impurificare a solului se apreciaza dupa cantitatea de substanta in curs dedegradare sau in curs de mineralizare prezenta in sol in comparatie cu solul asemanator castructura, dar nepoluat.

Masuri de protectie sanitara si asanare a solului:Protectia sanitara cuprinde totalitatea m,asurilor care au drept scop limitarea patrunderii

in sol a diferitelor impuritati pana la intensitati care nu deregleaza procesul de autoepurare, nucontribuie la acumularea substantelor nocive in plante, nu polueaza aerul astmosferic si nici apa.

1. Unitati sanitaro – tehnice de colectare si neutralizare a deseurilor.2. Utilizarea rationala a substantelor chimice in agricultura.3. Pentru solurile umede masuri de aerare si de drenare.4. Solurile contaminate se pot supune dezinfectiei atunci cand exista poluare

microbiana, dar aceasta se face pentru portiuni reduse deoarece necesita mari cantitatide dezinfectanti (10 – 15 kilograme – metru patrat).

VI. IGIENA RADIATIILOR

Radiatiile – sunt unde care se propaga sub forma de raze exercitand asupra organismuluiuman efecte sanogene sau patogene in functie de expunere.

Clasificarea radiatiilor:1. Radiatii neionizante.2. Radiatii ionizante.

1. Radiatiile neionizante:Radiatiile ultra – violete – au lungimi de unda cuprinse intre 100 – 400 nanometri se

exercita 3 tipuri de efecte:- Lungimi de unda mai mici de 280 nanometri – efect bactericid.- Lungimi de unda intre 280 – 320 nanometri – efect eritematos.- Lungimi de unda intre 320 – 400 nanometri – efect pigmento – geneza.

Sursele de radiatii sunt:1. Naturale – bronzarea si este produsa de Soare.2. Artificiale – sunt produse de industrie (sudura, topirea materialelor).Radiatile ultra – violete reprezinta 5% din energia solara. Pe pamant ajung 1% din

radiatiile ultra – violete, iar restul sunt absorbite de stratul de ozon.Efecte asupra organismului – in functie de doza determina actiune stimulatoare

reprezentata prin efect sanogen. Efecte patologice manifestandu-se imediat sau tardiv.Reactiile imediate cuprind pigmentarea = bronzarea – reprezinta un fenomen de aparare a

organismului.Pigmentarea se produce prin formarea pigmentului melanic din promelanina de catre

celulele situate in derm numite melanocite.O scadere a cresterii celulelor la nivel tegumentar intr-un interval de 24 ore. Sinteza

vitaminei D

1. IGIENA AERULUI

Invelisul gazos al pamintului care poarta denumirea de atmosfera se divide in 3 zone distincte, atit subaspectul compozitiei chimice, cit si al proprietatilor fizice si anume:homosfera, heterosfera si exosfera.

Homosfera are ca principala caracteristica omogenitatea compozitiei chimice, eadivizindu-se la rindul ei in troposfera, stratosfera si mezosfera.

Troposfera are o inaltime medie de 10000-12000 m (10-12 km), atingind la poli6000-8000 m iar la ecuator 16000-18000 m si se caracterizeaza prin turbulenta sau princontinua miscare si agitare a aerului, de unde si denumirea sa (tropos - agitat),

Stratosfera atinge 35000-40000 (35-45 km) si este separate de tropostera printropopauza. Stratosfera se caracterizeaza prin reducere a turbulentei si este urmata destratopauza care o separa de mezosfera.

Mezosfera se intinde pina la aproximativ 100 km. Heterosfera este separata de homosfera prin mezopauza si atinge aproximativ 2000

km. Heterosfera se caracterizeaza printr-o ionizare foarte puternica, fapt pentru care semai denumeste si ionosfera. In heterosfera exista o temperatura ridicata mai ales pina la1000 -1200 km, fapt pentru care heterosfera mai este cunoscuta si sub denumirea determosfera.

Exosfera, separata de heterosfera prin terrnopauza, reprezinta invelisul cel maiexcentric al atmosferei si practic nu are limite.

Asupra organismului uman desigur ca influenta cea mai puternica si imediata o aretroposfera, atit prin compozitia sa chimica cit si prin proprietatile sale fizice.

Prin compozitia sa chimica, aerul influenteaza sehimbul de gaze dintre organism simediu. In acest sens, dupa cum se stie, omul inhaleaza zilnic in medie 14-15 m3 de aer,ceea ce reprezinta o cantitate mult mai mare fata de apa (2,5 dm3) si alimente (1,5 kg). Inplus, contactul intre aer si organism, numai la nivelul aparatului respirator, se realizeazape o suprafata de peste 90 m2, fapt ce scoate in evidenta importanta deosebita acompozitiei chimice a aerului asupra sanatatii populatiei.

COMPOZITIA CHIMICA A AERULUI SI INFLUENTA SA ASUPRA ORGANISMULUI

Din punct de vedere chimic, aerul este un amestec de gaze, format din azot (aprox.78%), oxigen (aprox. 20-21%), bioxid de carbon (aprox. 0,03-0,04%) si alte gaze,denumite gaze rare sau nobile, ca argon, xenon, neon, krypton si ozon (aprox. 0,010/0)'La acestea se adauga vapori de apa (0,2-0,6%), pulberi, polen, bacterii, fungi etc. Incantitati variabile. In cursul actului respirator se produc unele modificari in compozitiachimica a aerului in sensul scaderii cantitatii de oxigen si cresterii cantitatii de bioxidde carbon. Azotul neluind parte la procesul respiratiei ramine neschimbat.

Tot prin actul respirator se modifica si cantitatea de va pori de apa, aerul expiratfiind practic saturat.

Aerul influenteaza sanatatea prin modificarea compozitiei sale chimice,modificare ce se poate realiza atit prin scaderea sau cresterea concentratiei gazelorcomponente, cit si prin modificarea presiunii atmosferice la care are loc schimbul degaze intre organism si mediu.

De fapt influenta asupra organismului uman este consecinta modificarii presiuniipartiale a gazelor care intra in amestecul de gaze care formeaza aerul atmosferic.Presiunea partiala a unui gaz se poate calcula luind in considerare atit concentratiagazului din amestec cit si presiunea atmosferica :

presiunea partiala = concentratia x presiunea/100

Luind ca exemplu oxigenul, presiunea sa partial a in conditii normale deconcentratie si presiune este de 159 mmHg, cifra ce rezulta din:

concentratie (21) x presiunea atmosferica (760) = 159,60 presiune partiala

INFLUENTA VARIATIEI PRESIUNII PARTIALE A AZOTULUI

Azotul, desi nu intra in procesul respiratiei, produce totusi influente evidente asuprasanatatii, in caz de modificare a presiunii sale partiale; in mod expres aceste influente sintproduse de cresterea presiunii partiale ca urmare a cresterii presiunii atmosferice.

Dupa cum se stie, presiunea aerului creste pe masura ce se coboara sub nivelul marii,ca in cazul submarinelor, a muncii in chesoane, la scafandri si scafandrii autonomi, lapescuitorii de perle, in minele adinci etc.

La coborire sub nivelul marii presiunea atrnosferica creste pentru fiecare 10 m cu oatmosfera. In general, organismul uman suporta relativ bine cresterea presiunii atmosferice chiar pinala 7-8 atmosfere, dar numai pe o durata mica de timp. Cresterea presiunii aerului are caprincipala consecinta resterea presiunii partiale a gazelor din amestecul care formeazaaerul atmosferic si ca urmare solvirea lor in plasma. Cresterea presiunii partiale aoxigenului si bioxidului de carbon nu influenteaza in mod deosebit organismul umandeoarece fiind gaze reactive intra in diferite combinatii. Oxigenul se fixeaza pehemoglobin a iar bioxidul de carbon intra in sistemele tampon.

Singurul gaz care nu intra in combinatii chi mice este azotul, iar ca urmare a solvariisale mai crescute in singe, azotul se depoziteaza in diferite tesuturi mai ales in celebogate in lipide, ca tesutul adipos si In special cel nervos. Ca urmare a acestui fapt apar 0serie de tulburari caracteristice depozitarii azotului si cunoscute sub denumirea denarcoza hiperbarii sau betia adincurilor, cu evolutie in 2 faze distincte : prima de excitatiesi a doua de inhibitie.

In faza de excitatie, in general de scurta durata, apar o serie de simptome cahiperreflectivitatea, neliniste, agitatie etc., care ulterior se transforma in simptomecaracteristice fazei de inhibitie si anume : adinamie, somnolenta, bradicardie, bradipnee,hiporeflectivitate pina la lipotimie.

Elementul cel mai important al narcozei hiperbare il reprezinta pierderea contactuluicu mediul inconjurator care poate duce la consecinte grave, in special la accidente,uneori chiar mortale. Literatura de specialitate descrie numeroase cazuri de deces prinnarcoza hiperbara atit la muncitori cit mai ales la sportivii amatori.

Cunoasterea simptomelor determinate de cresterea presiunii partiale a azotului, maiales a celor premonitorii pierderii constientei este obligatorie pentru toate persoanele carecoboara sub apa pentru a putea preintimpina consecintele grave si nedorite ale narcozeihiperbare.

In acelasi timp insa este tot atit de importanta si cunoasterea consecintelor situatieiinverse, respectiv ale revenirii la suprafata. In aceste conditii de reducere a presiuniiatmosferice se produce o scadere a presiunii partiale a gazelor si ca atare trecerea lor dinstare a solvita din nou in stare gazoasa cu eliminare la nivelul plaminului. Daca insatrecerea din stare lichida in stare gazoasa se produce intr-un ritm mai rapid decit

19

eliminarea lor la nivel pulmonar prin procesul respiratiei, o parte a gazelor seacumuleaza in singe si pot da nastere la embolii gazoase care se pot localiza in diferiteorgane si tesuturi dintre care cu consecinte foarte grave sint cele produse in ereier, cordsau plamin. Din cele 3 gaze principale care intra in compozitia aerului, cel mai frecventemboliile gazoase sint determinate de azot datorrta proportiei sale crescute fata de oxigensi bioxid de carbon si mai ales a reactivitatii sale aratata anterior. Aparitia emboliilor gazoase este precedata de o serie de semne ca dureri articulare simusculare, furnicaturi in membre, hiperestezie cutanata, emfizem subcutan sau chiaraparitia unor pareze. Cunoasterea acestor semne premonitorii aparitiei emboliei propriu-zise are o mare importanta deoarece atrage atentia asupra iminentei unui accident grav.In asemenea cazuri, pentru evitarea producerii emboliei se recomanda coborirea din nou la adincime, ceea ce are drept consecinta imediata cresterea presiuniiatmosferice si deci a presiunii partiale a azotului si reso1virea sa in singe.

Pentru prevenirea acestor fenomene se recomanda aplicarea decomprimarii lente sauprogresive prin ridicarea la suprafata in trepte, Aceasta se traduce prin rea1izarea unor pauzein ridicarea la suprafata ; in mod obisnuit se reduce presiunea la jumatate din presiuneainitiala si se face o pauza pentru eliminarea completa a gazelor (azotului), apoi se reduce dinnou presiunea la jumatate si alta pauza pina la ajungerea la suprafata.

De asemenea, pentru preintimplnarea accidentelor se recomanda o buna selectie apersoanelor care vor activa la presiuni crescute si evitarea mai ales a celor obezi precum si acelor suferinzi de afectiuni cardiace sau pulmonare. Antrenamentul, care reprezinta unexcelent mijloc de adapt are a organismului fata de actiunea nociva a presiunilor crescute,trebuie efectuat metodic si fara intreruperi de lunga durata, acestea putind duce 1a pierdereaacomodarii organismului. In fine, in ultimul timp, se recomanda inlocuirea azotu1ui cu he1iuin aerul inspirat de cei care practica activitati profesionale sau recreativ-sportive la presiunicrescute.

1.1.2. INFLUENTA VARIATIEI PRESIUNII PARTIALE A OXIGENULUI

Dupa cum se stie, oxigenu1 este indispensabil vietii omului, fapt pentru care variatiapresiunii sale partiale se rasfringe puternic si rapid asupra sanatatii.

Daca in cazu1 azotu1ui actiunea nociva am vazut ca este determinata de crestereapresiunii partiale ca urmare a cresterii presiunii atmosferice, in cazul oxigenu1ui actiuneanociva este produsa de scaderea presiunii partiale si de cele mai multe ori datorita scaderiipresiunii atmosferice.

Desigur nu pot fi omise nici situatiile in care scad ere a presiunii partiale a oxigenuluieste datorita scaderii concentratiei sale, cum este cazul in explozii puternice eu un consummare de oxigen, la adincimi foarte mari sau in incaperi ermetic inchise si in prezenta altorgaze in concentratie mare. In mod obisnuit insa in atmosfera libera concentratia oxigenului sementine in limite foarte putin variabile, desi dupa cum se stie consumul de oxigen este foartemare. Astfel, se consuma mari cantitati de oxigen prin respiratia oamenilor si animalelor, prin

20

procesele naturale de fermentatie si descompunere a substantelor organice, dar mai ales prinarderile de tot felul, in care un loc important il ocupa cele industriale si cele reprezentate devehicule (1 kg de benzina consuma 3 kg de oxigen). Totodata insa, in natura oxigenul esteeliberat in cantitate mare de catre plante prin procesul de asimilatie clorofiliana, fapt caredupa unele ealeule estimative depaseste inca eu mult consumul de oxigen existent inmomentul de fata; pentru viitorul mai indepartat pot aparea insa situatii in care scadereaconcentratiei oxigenului atmosferic ia intervina in reducerea periculoasa a presiunii partiale aacestui gaz.

La baza scaderii presiunii partiale a oxigenului sta insa mai ales scaderea presiuniiatmosferice. In acest sens, presiunea atmosferica scade cu altitudinea si anume cu 1 mm demercur pentru fiecare 10 m.

Scaderea presiunii atmosferice duce implicit la scaderea presiunii partiale aoxigenului si ca atare la insuficienta oxigenare a singelui, la hipoxemie si hipoxieconsecutiva. Tulburarile care apar sint deci consecinta lipsei de oxigen a organismului eutoate consecintele sale la nivelul diferitelor organe, aparate si sisteme. Din acest punct devedere se diferentiaza doua sindroame si anume :

Raul de munte care apare la persoanele care fac ascensiuni pe munti, in general de lao altitudine de 2500 - 3000 metri, iar la cei neantrenati chiar la inaltimi mai mici.

Raul de munte se manifesta prin oboseala, tahipnee si chiar dispnee, tahicardie,cefalee, vertije, somnolenta, cianoza, mai ales la extremitati, epistaxis, hemoptizii, lipotimiesi in cazuri extreme chiar deces.

Este semnificativ insa faptul ca la aceasta altitudine calculind presiunea partiala aoxigenului constatam o scadere, dar o scadere care inca este compatibila cu functiilenormale ale organismului sau in orice caz nu cu tulburari atit de grave ca cele aratate maisus. Dealtfel, acest fapt este confirmat si de aceea ca la aceleasi altitudini dare a persoanelenu ascensioneaza pe munte ci zboara cu avionul IlIU prezinta in cele mai multe cazuri nici o tulburare.

Aceasta arata ca de fapt acest sindrom nu este propriu-zis consecinta singulara ascaderii presiunii partiale a oxigenului, cit mai ales a consumului crescut de oxigen aorganismului determinat de efortul depus pentru ascensiunea pe munte. Numai imbinareaambelor elemente aratate duce la aparitia raului de munte.

De aici se poate trage concluzia ca una din conditiile principale ale ascensiunilor pemunte consta in evitarea unor eforturi deosebite si mai ales in antrenarea persoanelor careascensioneaza. De asemenea, unele persoane suferinde de anumite afectiuni cronice cascleroza pulmonara, cardiopatii (chiar compensate), hipertensiune arteriala, anemii etc.,prezinta contraindicatii a face ascensiuni montane.

Raul de altitudine reprezinta cel de-al doilea sindrom si apare la inaltimi mult maimari, de peste 6000-7000 metri. Acest sindrom prezinta unele semne comune eu raul demunte, dar mai accentuate. Se constata astfel tulburari respiratorii care pot merge pina larespiratia Chaine-Stokes, tulburari cardiovasculare cu tahicardie, hipertensiune arteriala si

21

dureri precordiale, tulburari digestive cu balonari abdominale, greata si varna, tulburarisenzoriale, mai ales otice, datorite bombarii timpanului si dureri in urechi, vertijeputernice cu pierderea echilibrului, dureri musculare si articulare etc.

Toate aceste tulburari se datoresc in principal scaderii presiunii partiale aoxigenului sub pragul satisfacerii nevoilor limita ale organismului. Din acest motiv raulde altitudine apare si la persoane care nu depun nici un efort si care se gasesc in stare derepaus in diferite aparate de zbor la mari inaltimi. In aceste conditii insa, in plus fata descaderea presiunii partiale a oxigenului sl aparitia hipoxiei, se intilneste si influentascaderii propriu-zise a presiunii atmosferice ca 0 componenta fizica a aerului, ceea ceduce la distensia gazelor din tubul digestiv, cresterea presiunii interne din urechea medieetc. De asemenea nu se poate neglija nici interventia altor factori ca zgomotul produs deaparatele de zbor, trepidatiile acestora ca si golurile de aer care determina caderi bruste,uneori cu diterente mari de inaltime.

Prevenirea acestor tulburari se poate realiza prin administrarea de oxigen sub"presiune, care inlatura cea mai mare parte a tulburarilor aratate mai sus. Dar la altitudinifoarte mari, de 10 000 - 12 000 m la care zboara astazi aeronavele, aceasta metoda nu maida rezultatele scontate tocmai datorita componentei fizice a presiunii atmosferice. Deaceea astazi prevenirea acestor efecte se realizeaza prin presurizarea aparatelor de zbor, astfel incit in interiorul aeronavelor presiunea atmosferica si implicit sipresiunea partiala a oxigenului se men tin la valori constante.

Organismul uman an are capacitate a de a se adapta la scadere a presiunii partiale aoxigenului. Astfel, se stie ca in conditiile altitudinilor moderate se produce 0 crestere atita numarului de eritrocite cit si a cantitatii de hemoglobina, precum si 0 reglare adinamieii respiratiei si circulatiei sanguine, elemente care au dus chiar la recomandareacurei de altitudine pentru persoanele anemice, convalescente dupa unele afectiuni grave,copiilor in general.

Aceste modificari functionale, in general tranzitorii, pot capata un caracterpermanent la persoane care locuiesc in zone de mari altitudini, ea Himalaia, AnziiCordilieri etc. La aceste persoane se constata o serie de modificari adaptative definitive,ca cele aratate anterior (numar de eritrocite, cantitatea de hemoglobina) cit si altele inplus, cum sint conformatia toracelui care capata un aspect globulos cu crestereavolumului respirator si altele.

In ceea ce priveste cresterea presiunii partiale a oxigenului, aceasta este in generalbine suportata de organism. Se stie astfel ca uneori se administreaza in scopuri terapeuticechiar oxigen pur sau in amestec eu cantitati foarte reduse de bioxid de carbon (carbogen)cu efecte favorabile asupra organismului. Totusi in cazul cind actiunea oxigenului esteprelungita in timp sau presiunea sa partiala este foarte ridicata, pot aparea unele tulburari mai ales ale sistemului nervos (agitatie, convulsii) determinatede depasirea tensiunei prag.

1.1.3. INFLUENTA VARIATIEI PRESIUNII PARTIALE A BIOXIDULUI DE CARBON

22

Bioxidul de carbon actioneaza asupra organismului prin cresterea presiunii salepartiale, La concentratia foarte midi la care se gaseste in mod natural, CO2 nu este influentatde variatiile presiunii atmosferice. De aceea cresterea presiunii sale partiale se realizeaza peseama cresterii concentratiei sale.

In mod obisnuit, in natura CO2 este produs ca urmare a respiratiei omului sianimalelor, a diverselor procese naturale de f'ermentatie, a trecerii bicarbonatilor in carbonati,la nivelul marilor si oceanelor, dar mai ales ca urmare a combustiilor de tot felul.

Concomitent insa in natura se constata si un consum permanent de CO2 datoratproceselor de fotosinteza a plantelor, solvirii partiale a CO2 din aer in apa de precipitatii, atrecerii carbonatilor in bicarbonati in apa marilor si oceanelor etc. Datorita acestor fapteconcentratia CO2 din aer s-a mentinut multa vreme neschimbata.

In ultimul timp insa se constata o usoara crestere a cantitatii de CO2 din aer,determinata mai ales de nivelul crescut al arderilor care depasesc capacitatea plantelor de a-Iutiliza, dar si datorita reducerii de pe suprafata pamintului a zonelor verzi. Daca pentruprezent se pare ca aceasta crestere nu este periculoasa, in schimb in viitor ar putea duce laaparitia unor fenomene nefavorabile. S-au emis astfel 2 ipoteze, ambele legate de acumulareade CO2 in atmosfera unde formeaza un strat izolator pentru radiatiile solare si in special celeinfrarosii.

O prima ipoteza sustine ca in aceste conditii radiatiile emise de suprafata solului s-arcumula ducind astfel la cresterea temperaturii pamintului. Pina in prezent insa aceasta ipotezanu s-a confirmat, ci din contra se pare ca temperatura pamintului s-ar reduce. Aceastaconstatare vine in sprijinul celeilalte ipoteze care arata ca ecranul de CO2 impiedica trecerearadiatiilor solare calorice catre sol. In orice caz, problema ca atare exista si poate exercitaefecte deosebit de importante asupra sanatatii oamenilor.

Bioxidul de carbon insa exercita efecte nocive asupra organismului uman, nu atit prinacumularea lui in atmosfera cit mai ales prin cresterea concentratiei sale la nivelul solului.Concentratii erescute de CO2 se intilnesc in incaperile inchise ermetic, in fabricile de bere saude alcool, in zone in care se petrec fenomene fermentative in general, in minele adinci, inlocuri declive ca urmare a faptului ca este mai greu decit aerul. In aceste conditii, CO2 poateactiona ca toxic, primele semne privind actiunea sa asupra organismului putind aparea abia laconcentratii de 2-3% sau de aprox. 100 de ori concentratia normala din aerul atmosferic.Aceste semne constau din unele modificari respiratorii cu cresterea frecventei si amplitudiniirespiratiei, data fiind actiunea cunoscuta a CO2 ca excitant al centrului respirator. Laconcentratii de 4-5% apare dispneea, senzatie de constrictie toracica, unele tulburarisenzoriale si chiar o usoara crestere a tensiunii arteriale. La 6-8%, se constata cefalee,vertije, greata si voma, adinamie, somnolenta, la 9-10% apare lipotimia iar la 0 concentratiede peste 16% se produce paralizia centrilor respiratorii eu deces prin stop respirator.

Ca masuri profilactice fata de actiunea nociva a cresterii presiunii partiale a CO2 dinaer se recomanda instituirea unei bune ventilatii a incaperilor in care au loc procese chimicesau biologice cu producerea de CO2, utilizarea de masti de protectie in cazul patrunderii in

23

locuri periculoase (ex. in puturile adinci) si educatia sanitara a populatiei pentru evitareazonelor periculoase. Dealtfel, in ultimul timp, CO2 este considerat de Organizatia Mondiala aSanatatii ca unul din principalii poluanti atmosferici, actiunea sa trecind din sf eracompozitiei chimice normale a aerului in cea a poluarii acestuia.

1.2. POLUAREA AERULUI SI ACTIUNEA SA ASUPRA SANATATII

Prin poluarea aerului se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care, in functiede concentratie si/sau timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza disconfortsau altereaza mediul.

Aceste substante pot fi diferite de cele care se gasesc in compozitia normala (ideala) aaerului sau pot sa fie compusi care fac parte din acestea, cum ar fi ozonul, bioxidul decarbon, radonul etc.

Din definitie rezulta si faptul ca nu consideram atmosfera poluata, decit in masura incare substantele prezente in aer exercita un efect nociv asupra omului sau mediului.

1.2.1. NATURA AGENTILOR POLUANTI

Poluantii atmosferici reprezinta o paleta foarte larga de substante, deosebit atit canatura chimica, cit si ca efecte realizate asupra omului sau mediului.

Clasificarea cea mai folosita tine cont de stare a de agregare a poluantilor (si nu denatura chimica), avind un pregnant caracter operational atit pentru estimarea concentratiilor,clt sl a efectelor produse.

Aceasta clasificare stabileste 2 categorii de poluanti : - suspensiile din aer care cup rind poluantii dispersati in aer sub forma de substante in

stare de agregare lichida sau solida ; - gazele si vaporii poluanti, aflati in amestec in aer sub forma de dispersie moleculara

(gazoasa).

1.2.1.1. SUSPENSIILE DIN AER SAU AEROSOLII

Reprezinta poluanti aflati dispersati in aer sub forma de particule solide sau lichide.Un astfel de sistem aerodispersat este format din particule cu dimensiuni cuprinse intre 100µm - 0,001 µm ; la dimensiuni mai mari sistemul este extrem de instabil (suspensiile sedepun foarte repede) iar la dimensiuni mai mici ajungem la nivelul dimensiunilor moleculare- respectiv al dispersiei gazoase. Cele mai raspindite suspensii sint cele solide (pulberile) darsi suspensiile lichide pot reprezenta uneori poluanti atmosferici. Tinand seama de varietateamare a aerosolilor, de proprietatile lor fizico-chimice, de efectele biologice, exista numeroaseclasificari ale acestora. Printre cele mai raspindite clasif'icari ale sistemelor aerodispersateeste cea prop usa de W. Gibbs, dupa care aerosolii se impart in trei categorii si anume :

- Aerosolii cu dimensiuni mai mari de 10 µm, care sedimenteaza in aer imobil cu

24

viteza uniform accelerata, conform legii gravitatiei si care nu difuzeaza. - Aerosolii cu dimensiuni lntre 10-0,1 µm, care sedimenteaza in aer imobil, cu

viteza uniforma, conform legii lui Stokes si difuzeaza putin in aer imobil. - Aerosolii cu dimensiuni intre 0,1-0,001 µm care in aer imobil nu sedimenteaza

deoarece impulsul pe care il primesc de la ciocnirea cu moleculele de aer intrece forta degravitatie. Aceste particule difuzeaza foarte puternic in atmosfera si se deplaseazapermanent fiind animate de miscari browniene.

Aceasta clasificare caracterizeaza destul de bine aerosolii in primul rind prinproprietatile fizico-chimice si in al doilea rind prin stabilitatea in aer a celor trei categorii.Dar si nivelul pana la care patrund in aparatul respirator este diferit la cele trei categorii :astfel aerosolii din prima categorie sint retinuti in caile respiratorii superioare, cei dincategoria a doua patrund adinc putind ajunge la alveola pulmonara si se retin in proportiemare in tot aparatul respirator, iar cei din categoria a treia, desi pot patrunde pina ia alveolaunde se retin in primul rind, sint eliminati in proportie insemnata odata cu aerul expirat.

Actiunea pulberilor asupra organismului. Aparatul respirator este cel mai frecventafectat de pulberile din atmosfera, care patrund in arborele respirator si pot ajunge pina laalveola.

Fata de aceasta nocivitate foarte raspindita in natura, organismul si-a creat filogenetic o serie de mijloace de aparare a aparatului respirator. Nocivitateamaxima a pulberilor exercitindu-se la nivelul alveolei pulmonare - deci a cimpului dehematoza - mijloacele cele mai eficiente se gasesc la nivelul cailor respiratorii, carerealizeaza retinerea unei importante proportii din particulele in suspensie. Prinsuprasolicitarea acestor mijloace pot aparea imbolnaviri ale cailor respiratorii.

Retinerea in caile respiratorii protejeaza deci zona cea mai sensibila a aparatuluirespirator (alveola pulmonara) la actiunea nociva a pulberilor. Pulberile retinute inmomentul respiratiei exercita actiunea lor nociva in functie de proprietatile lor, dar si infunctie de cantitatea retinuta.

Retinerea pulberilor incepe de la nivelul foselor narinare unde pe firisoare de par seretine o anumita cantitate. In dreptul meaturilor nazale prin sicanele realizate in caleacurentului de aer, cum si prin schimbarea directiei de miscare a aerului de la vertical laorizontal, se realizeaza o retinere a particulelor in suspensie pe suprafata mucoasei nazaledatorita impactului curentului de aer pe mucoasa acoperita de o lama de secretie, Deasemenea, in dreptul meaturilor ia nastere o miscare turbulenta a aerului care faciliteazadepunerea. Eficienta retinerii in fosele nazale este foarte mare, la acest nivel retinindu-se inspecial particule mari, peste 10µm.

In caile respiratorii un mecanism de retinere foarte eficient datorita vitezei mari aaerului este impactul realizat in regiunile unde, datorita ramificarii arbore1ui respirator,co1oana de aer isi schimba directia si particulele, in special cele mai mari fiind proiectateprin inertie pe suprafata adeziva a mucoasei.

Schimbarea de directie a aeru1ui este foarte frecventa, incepind de la cavitatilenaza1e, faringe, laringe, bifurcatia traheei, bifurcatiile bronsice.

25

Alt fenomen fizic care aduce in contact pulberile din aerul inspirat cu mucoasabronsica il reprezinta miscarea turbulenta a aerului inspirat, turbulenta care rezulta dinschimbarile de directie si, in special, din cauza reducerii permanente a calibrului callerrespiratorii. Aceasta miscare a aerului aduce noi mase de aer in contact cu mucoasa sideci noi cantitati de pu1beri ajung sa se alipeasca pe secretia mucoasa existenta aici.

Pe masura ce aeru1 patrunde mai in profunzime, el isi reduce treptat viteza, iarparticu1e1e mai mari se depun datorita gravitatiei. Mecanismul acesta pare a fi foarteeficient in bronsiile mici.

In sfirsit, exista in aer si particu1e de dimensiuni foarte mici (sub 0,1 µm) care segasesc in permanents miscare (miscare browniana). Datorita acestei deplasari in zig-zagunele din aceste partieule pot atinge suprafata mucoasei la nivelul careia pot raminedepuse. Acest mecanism de retinere poate fi efieient numai in caile respiratorii maiprofunde (unde viteza aeru1ui este midi) sau in alveo1a pulmonara,

In alveola, in afara acestui mecanism de retinere mentionat mai sus, partieulelecare patrund pot fi retinute de surfactant. Suspensiile retinute in aparatul respirator sinteliminate prin mecanismele de clearance pulmonar reprezentate in caile respiratorii deaparatu1 muco-ciliar iar in alveola predominant de activitatea macrofagelor. Astfel cailerespiratorii (incepind eu fosele nazale si pina la bronsiola terminala) sint acoperite de omucoasa fermata dintr-un epiteliu eilindric eiliat presarat cu glande mucoase (respectivcelule ealiciforme). Aceste glande asigura existenta pe suprafata epiteliului a unei lame demucus in care se retin, in momentul eontactului eu el, e1ementele existente in aerulinspirat. Miscarea cililor vibratili se face in permanenta inspre faringe, asigurand in acestmod deplasarea lamei de mucus in aceasta directie. Particulele care se retin de la nazofaringesi pina la bronsiolele terminale vor fi transportate deci cu ajutorul cililor vibratili, de lama demucus pina la nivelul orofaringelui, unde mucusul este inghitit sau expectorat. Radiografic s-a determinat ca un corp strain asezat pe lama de mucus 1a bifurcatia traheei ajunge in laringedupa 8 minute. Aceasta deplasare a lamei de mucus poate fi accelerata prin reflexul de tusesau stranut, care poate aparea la concentratii mari de pu1beri sau 1a pulberi cu efect tritantpronuntat.

La eliminarea particulelor retinute in bronsii contribuie si fagocitoza, particuleleputind fi inglobate de celule fagocitare mobilizate si sa fie eliminate odata cu acestea.Particulele care patrund in alveola sint si ele treptat eliminate, in acest caz eliminarea fiindmult mai lenta. Pulberile pot parasi alveola pe diferite cai. Cea mai mare parte dintre ele vorfi fagocitate de macrofage alveolare.

Aceste celule incarcate cu pu1beri (coniofage, Staubzellen) pot fi eliminate si pe calebronsica, ajungind aici in momentul unor acte fiziologice ca tuse sau stranut. Coniofagele potpatrunde prin stomatele alveolare in interstitiul pulmonar si de aici in caile limfatice de undeeliminarea este foarte lenta. Particulele nefagocitate pot, in timpul tusei sau stranutului, sa fieeliminate din alveola in bronsii.

Actiunea nociva a suspensiilor. In mod schematic putem vorbi de urmatoarelemecanisme de actiune :

26

Actiunea toxica. Aceasta este realizata de pulberi toxice, care patrunse in organismprovoaca o intoxicatie cu mecanism fizio-patologic, tablou clinic si aspect anatomo-patologic caracteristic, indiferent de calea de patrundere. Astfel, aerosolii de Pb sau compusiiplumbului vor da nastere intoxicatiei saturniene. In mod similar se vor comporta aerosolii deF, As sau alte substante toxice. Toxicele care se gasesc in atmosfera sub forma de aerosoli patrund in organism in primul rind pe cale respiratorie (prin inhalare)fapt care mareste toxicitatea datorita suprafetei enorme de contact cu mediul intern pe care-lconfera aparatul respirator si a trecerii directe in circulatia generala.

Actiunea alergica. Fenomenul de sensibilitate fata de agentii alergizanti din atmosferaeste extrem de raspindit; persoanele care prezinta o patologie alergica mai mult sau mai putinbine exprimata fiind in numar foarte mare. Agentii sensibilizatori sub forma de aerosoli pot figasiti in orice mediu de viata sau de munca; in locuinta, in atmosfera libera sau in mediul demunca, Astfel, in atmosfera se pot gasi in mod natural particule in suspensie de naturavegetala (polen, ciuperci) care sa declanseze fenomene alergice, dar care nu pot ficonsiderate propriu-zis poluanti.

In locuinta, mici fragmente provenite din rufarie, covoare, mobila, puful din perne,Una sau paiele din saltele, mucegaiuri sau resturi de insecte (in special acarieni) pot duce deasemenea la aparitia alergiei. In mediul industrial apar mai frecvent fenomene alergice lamuncitorii care lucreaza cu lemn, cinepa, in, lina, blanuri, cauciuc, faina, coloranti, produsecosmetice, antipirina, chinina etc.

Actiunea fotodinamica. Unii produsi ai carbunelui (antracenul, acridina) sau aipetrolului (smoala, parafina) au proprietatea de a intensifica actiunea biologica a radiatiilorsolare, cu manifestari in special la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Tulburari legate dedepunerea acestor substante pe piele sau conjunctiva au fost descrise in special lamuncitorii care lucreaza cu gudron de huila (probabil datorita continutului acestuia in antracen si acridina).

Actiunea cancerigena. Inhalarea anumitor aerosoli poate favoriza dezvoltareaneoformatiilor maligne, in special la nivelul plaminului (indeosebi bronhii) sau allaringelui, primele observatii de acest gen fiind facute pe muncitorii expusi anumitorpulberi. Astfel, s-a descris cancerul profesional la minerii din mine de cobalt de laSchneeberg si la cele de uraniu de la Joachimstal. Pulberile din aceste mine sintradioactive, efectul cancerigen putind fi deci atribuit in special radonului. Cele de laSchneeberg contin si arsen, substanta de asemenea incriminata a favoriza dezvoltareacancerului. In mediul extern pot aparea substante cancerigene anorganice (pulberi deazbest) dar mai ales hidrocarburi policiclice aromatice (indeosebi benzpiren) rezultate dinarderi si condensate pe particule de fum.

Actiunea infectanta. Pulberile pot vehicula si o serie de germeni patogeni, rezultatifie din germenii eliminati de oameni si care ajung sa adere pe particule de praf (prafbacterian - vezi capitolul aeromicro - flora), fie in conditii de productie unde rezulta dinprelucrarea unor produse animale contaminate.

27

Actiunea iritanta. Anumite categorii de pulberi pot avea o actiune iritanta asuprapielii si in special asupra mucoaselor cu care vin in contact. Actiunea lor iritanta poate ficonsecinta duritatii si a formei lor (aciculare, cu margini colturoase, dure) care sa provoaceleziuni mecanice, sau poate depinde de compozitia chimica caustica (crom, praf de tutun,var etc.). Reactii iritative pot fi produse - in masura mai mare sau mai mica - de oricesuspensie din aer care af'ecteaza si suprasolicita mecanismele de clearance mecanic saubiocid. Intensitatea fenomenelor iritative depinde de natura si concentratia pulberilor,precum si de proprietatile adsorbante ale unor pulberi (de ex. carbune), care pot fixa astfelgazele iritante, potentind efectul acestora.

Actiunea fibrozanta sau pneumoconiogena. Acest mod de actiune cuprindefenomenele patologice care apar in urma expunerii la anumite categorii de pulberi.Imbolnavirea produsa este caracteristica inhalarii pulberii respective ca agent etiologic siare un aspect clinic si anatomopatologic bine conturat si specific, in aceasta categorieintrind pneumoconiozele.

1.2.1.2. GAZELE SI VAPORII POLUANTI

Gazele si vaporii poluanti patrund in organism predominant pe cale respiratorie saucalea cutanata, cea digestiva fiind secundara. Patrunderea in aparatul respirator of eragazelor din aer posibilitatile cele mai mari de absorbtie, contactul cel mai intim dintremediul intern si mediul extern fiind realizat de alveola pulmonara. La nivelul alveolar serealizeaza o suprafata enorma de contact cu toxicele din aer (cca. 7 milioane alveole au osuprafata de 90 m2). Prin membrana alveolara, care are o grosime de numai citiva microni,difuziunea in circulatia generala se face extrem de usor. In acest mod patrunderea pe calerespiratorie in circulatia general a si raspindirea toxicului se face foarte usor: barierele opusede organism sint foarte putin eficiente (lipseste in primul rind bariera hepatica cu potentialulantitoxic foarte mare). Filtratul realizat de caile respiratorii atit de eficace in protejareatesutului pulmonar fata de aerosoli joaca in cazul substantelor gazoase un rol mult mai mic.Absorbtia toxicu1ui pe cale respiratorie se face in functie de concentratia lui in aer, vo1umu1ventilatiei pulmonare, debitul cardiac si un coeficient de distributie (K), care este directproportional cu concentratia toxicului in singele arterial si invers proportional cu concentratialui in aerul alveolar.

K= concentratia toxicului in singele arterial / concentratia toxicului in aerul alveolar

Coeficientul indica faptul ca raspindirea in organism a unui toxic este dependenta desolubilitatea lui in apa ; cu cit solubilitatea creste cu atit valoarea K este mai mare siraspindirea se face mai usor. Coeficientu1 K este o valoare caracteristica pentru fiecaresubstanta : de 2,1 pentru benzina, 338,4 pentru acetona, 200 pentru alcool etilic etc. In raportcu 1ocu1 predominant de actiune se disting gazele iritante care actioneaza in special asupraaparatului respirator si cele care actioneaza asupra organismului dupa trecerea in circulatia

28

generala. Gazele iritante reprezinta agentii poluanti ai aerului si sint foarte raspinditi. Inaceasta categorie intra SO2, NO2, NH3, substantele oxidante etc. In functie de solubilitatea lorin apa vor actiona predominant asupra unor segmente ale aparatului respirator. Cele cuhidrosolubilitate mare (C1, SO2) vor actiona initial asupra cailor respiratorii superioare sinumai mai tirztu asupra celor profunde si a a1veo1elor pulmonare. Cele cu hidrosolubilitatemai mica (oxizi de azot, ozon) pot actiona de la inceput si asupra portiunii terminale aarborelui respirator si asupra alveolei. Gaze1e iritante pot actiona asupra tuturor mucoaselorcu care vin in contact, actiunea lor fiind cu atit mai intensa cu cit au solubilitatea mai mare inapa. In afara de mucoasa aparatului respirator poate fi afectata si mucoasa oculara in cazulunor concentratii mari dind 1eziuni conjunctivale si modificari pulmonare acute (sindrom traheo-bronsic bronho-bronsiolitic,bronho-pulmonar sau edemul pulmonar acut toxic). In concentratii mid si timp indelungat deexpunere afecteaza predominant mecanismele de clearance pulmonar. Astfel, in cailerespiratorii produc hipersecretia de mucus, urmata de hipertrofie de glande mucoase si celulecaliciforme precum si modificari ale activitatii aparatului ciliar mergind pina la paralizie decili vibratili. La nivelul alveolei, poluantii afecteaza activitatea tnacrofage1or pulmonare si -indeosebi cei oxidanti - calitatea surfactantului.

In ceea ce priveste cea de a doua categorie a gazelor si vaporilor toxici care au actiunepredominant general a dupa trecerea in circulatie generala, modul lor de actiune poate fifoarte diferit, repartitia lor in singe sau in diferite organe depinzind de natura toxicului.

In linii genera1e vorbind, toxicele pot afecta toate tesuturile (toxice protop1asmaticesau universale) sau pot leza cu precadere anumite organe sau tesuturi (toxice cu actiuneelectiva). Se disting in mod clasic gaze cu actiune asfixianta, care au drept efect toxic hipoxiasau anoxia (de ex., oxidul de carbon), gaze cu actiune narcotica si gaze cu actiune sistemica,toxicitatea acestora manifestindu-se selectiv asupra anumitor organe sau sisteme.

Factori de care depinde toxicitatea gaze lor si vaporilor toxici. Desigur ca toxicitatea uneisubstante care polueaza aerul sub forma gazoasa tine in primul rind de natura chimica si decide potentialul toxic al substantei. Insa in realizarea unei concentratii mai mari sau mai mici,cum si in realizarea unei receptivitati deosebite, concur o suma de factori. Acesti factori pot figrupati in 3 categorii: factori care tin de toxic, factori care tin de mediul exterior si factoricare tin de receptivitatea organismului expus.

Factori care tin de particularitatile toxicului. Acesti factori caracterizeaza substanta dinpunct de vedere toxicologic. Evident ca pe primul plan sta structura chimica a toxicului siputerea lui de reactie cu celulele din organism. In afara de aceste proprietati, tinind seama decompozitia chimica, in determinarea toxicitatii unei substante intervin si o serie de proprietatifizice cum ar fi solubilitatea, volatilitatea, tensiunea vaporilor, punctul de fierbere, starea deagregare etc. Astfel in cazul gazelor si vaporilor toxici solubilitatea joaca un rol de primaimportanta. Compusii solubili in umorile sau secretiile organismului vor fi mai toxici decit ceiinsolubili. Este cunoscut exemplul sulfatului de bariu care (desi sarurile de bariu sint foartetoxice) poate fi administrat fara grija pentru examene radiologice gastro-intestinale fiindpractic insolubil. De asemenea sublimatul fiind solubil in apa este foarte toxic in timp ce

29

sulfura de mercur, insolubila, este aproape inof'ensiva. In functie de solubilitatea in apa sigrasimi am vazut ca se face patrunderea in organism, distributia in diferitele organe si vitezade eliminare pe cale respiratorie.

O alta proprietate fizicii de mare importanta este volatilitatea, trecerea in stare devapori fiind in functie de aceasta proprietate. In toxicologia industriala exista notiunea detoxicitate efectiva (sau bifazica), care reprezinta produsul dintre volatilitatea si toxicitateareala (monofazica sau absoluta) a substantei. Este importanta si starea de agregare, stareagazoasa permitind cel mai usor patrunderea respiratorie. Toxicele sub forma de aerosolipatrund eu at it mai usor eu cit au o dispersie mai mare. Intre factorii care tin de toxic trebuiementionata si concentratia de gaze si vapori si timpul de actiune la care este expusorganismul.

Factori care tin de mediul extern. Dintre proprietatlle mediului extern, cele careinfluenteaza cel mai mult toxicitatea unei substante gazoase sint proprietatile fizice ale aeruluisi anume temperatura, umiditatea si curentii de aer.

Temperatura aerului influenteaza volatilitatea si viteza de evaporare a unei substante,facilitind in acest fel, in cazul cind este crescuta, trecerea ei in stare gazoasa. De asemenea,temperatura influenteaza difuziunea gazelor in atmosfera.

Temperatura crescuta modifica si reactivitatea organismului crescind minut-volumulcardiac si respirator, hiperernia tegumentelor si cantitatea de secretie sudorala. In acest fel sefaciliteaza patrunderea toxicelor prin piele, absorbtia lor pe cale respiratorie cum siraspindirea lor in organism. In conditii de temperatura ridicata, de alte modificari (alesecretiei gastrice, excretiei de urina etc.), precum si de crestere a metabolismului,receptivitatea organismului fata de substantele toxice este crescuta.

Umiditatea aerului modifica puterea de difuziune a gazelor in atmosfera, o umiditatecrescuta scazind in general difuziunea. De asemenea, umiditatea mare poate duce lamodificari chimice (de e xemplu SO2 poate, solvindu-se in aerosoli de ceata, sa dea acidsulfuros sau, prin oxidare catalizata de anumiti factori sa formeze SO3 si acid sulfuric,oxizii de azot sa dea acid azotos sau azotic, respectiv azotiti sau azotati cu mecanisme deactiune toxica complet diferit). In atmosfera exterioara precipitatrile, prin dizolvare siprecipitare pe sol, reduc cantitatea de gaze din atmosfera.

Curentii de aer cresc difuziunea gazelor in atmosfera, realizind o diluare a lor inmasa de aer. Totusi curentii de aer pot avea si un efect negativ, prin faptul ca transportatoxicele putind realiza intoxicatii si la distanta de locul de producere.

Factorii care tin de organismul expus. Receptivitatea fata de gazele si vaporii toxicieste diferita in functie de o suma de conditii, citind in acest sens copiii si adolescentii careau o receptivitate mai mare. De asemenea, femeile se pare ca sint mai sensibile la actiuneatoxicelor, aceasta sensibilitate crescind in perioada in care in general rezistentaorganismului femeii este scazuta (graviditate, in perioada alaptarii, in timpul menstruatiei).Efortul fizic prin cresterea debitului respirator si cardiac mareste posibilitatea de absorbtiesi raspindire in organism a gazelor si vaporilor toxici.

Bolnavii si convalescentii de asemenea au o receptivitate crescuta fata de toxice.

30

Exista anumite boli care scad in mod deosebit puterea de rezistenta a organismului, cum arfi bolile pulmonare cronice, anemiile, afectiunile hepatice sau renale, afectiunile endocrineetc.

In general bolile cronice au drept consecinta o scadere de rezistenta si fata de acestfactor nociv al mediului exterior.

De asemenea, rezistenta fata de toxice depinde si de stare a de nutritie a colectivitatiiexpuse. O alimentatie rationala, cuprinzind toti factorii alimentari in cantitate si proportiicorespunzatoare, creste rezistenta generala a organismului. O alimentatie bogata in proteineanimale, saruri minerale si vitamine asigura o rezistenta buna a organismelor expuse.Intoxicatiile cronice, in special alcoolismul, scad de asemenea rezistenta fata de gazele sivaporii toxici.

1.2.2. SURSELE DE POLUARE A AERULUI

Sursele de poluare a atmosferei se pot clasifica in surse naturale si surse artificiale.Sursele naturale (reprezentate de eruptiile vulcanice, descompuneri naturale alematerialului organic, erodarea solului, pulberile de meteoriti etc.) au un potential poluantredus si nu pun decit cu totul exceptional probleme de sanatate. Au fost citate ca provocindmodificari patologice numai invazii masive de praf de sol in zonele populate. Astfel, inMiddle West (S.U.A.), in urma unei furtuni de praf s-a citat cresterea importanta amorbiditatii si mortalitatii populatiei prin infectii respiratorii acute. In conditii similare aufost citate cazuri de cresterea incidentei acestor boli si in Africa, America Centrala, Americade Sud si Asia, iar in Mexic s-a observat la taranii care fac carausie in zone foarte nisipoase,leziuni de fibroza nodulara a plaminilor. Sursele principale de poluare a aerului, care de faptau ridicat aceasta problema la importanta care i se atribuie in prezent, sint reprezentate desursele artificiale, dintre acestea cele mai importante fiind procesele de combustie,transporturile si procesele industriale diverse.

1.2.2.1. PROCESELE DE COMBUSTIE

Principala sursa de poluare a aerului, indiferent de originea poluarii, o reprezintaprocesele de combustie in vederea obtinerii energiei electrice, termice sau mecanice pentruprocese industriale, incMzirea locuintelor sau functionarea motoarelor.

Principalele resurse de energie sint reprezentate de carbune, petrolul si derivatii sai sigaze le naturale. Atat carbunele cit si petrolul elimina la ardere cantitati apreciabile deprodusi poluanti, cantitatea acestora depinzind de calitatea procesului de ardere si depuritatea combustibilului. Teoretic la un combustibil de puritate perfecta si la o arderecompleta ar rezulta numai bioxid de carbon si apa si eventual urme de oxizi de azot prinreactie cu azotul atmosferic. Insa nici una din cele doua conditii nu se realizeaza practicastfel ca impreuna cu cele trei componente mentionate rezulta si un amestec de suspensii sigaze in concentratie foarte diferita, care intra in compozitia fumului sau a gazelor de

31

esapament. Elementele gazoase sint formate - in afara CO2 si oxizi de azot - in special dinbioxid de sulf, oxid de carbon, hidro-carburi, aldehide etc. Elementele in suspensie sintreprezentate de particule de cenusa - de natura minerala, particule de carbune nears sau - incazul in care combustibilul contine elemente volatile in cantitate mare - particule defuningine.

Elementele in suspensie si indeosebi particulele de carbune au mare capacitateadsorbanta, retinind o parte din gazele care intra in compozitia fumului si constituind nucleide condensare pentru substantele cu temperatura de evaporare ridicata. Acest amestecdifuzeaza in atmosfera realizind concentratii diferite ale tuturor acestor componente. Naturacombustibilului joaca un rol de prima importanta privind compozitia si concentratiaprodusilor de poluare rezultati din arderi, carbunele constituind inca principal a sursa deenergie pentru industrie si - in unele tari - pentru incalzitul locuintelor. Produsii mentionatianterior sint caracteristici, iar cantitatea lor este cu atit mai mare cu cit carbunele este maiinferior. De mentionat ca la arderea carbunelui rezulta, prin procesele de distilare si pirolizaunor hidrocarburi, o serie de hidrocarburi aromate policiclice, dintre care unele reprezintasubstante cu efect cancerigen (3-4 benzpiren s.a.),

Arderea produsilor de petrol formeaza mai putine elemente minerale in suspensie, iarcontinutul in oxizi de sulf depinde de continutul natural in sulf al acestor produsi.Continutul in hidrocarburi este in general mai ridicat. Arderea gazelor naturale este maiputin nociva din punct de vedere al poluarii atmosferei, produsii rezultati din ardere fiind incantitati mai mici si realizind concentratii mai reduse in special in ceea ce privestesuspensiile. Oxidul de carbon rezultat la arderea incompleta conteaza ca factor nociv inprimul rind la poluarea incaperilor si mai putin in cea exterioara. Oxizii de azot constituieprincipalul poluant gazos al acestui combustibil. Este de sernnalat faptul ca s-a citatprezenta hidrocarburilor policiclice cancerigene si in fumul rezultat din arderea gazelornaturale, desi in concentratii mult mai reduse decit la arderea carbunelui sau petrolului.

1.2.2.2. TRANSPORTURILE (COMBUSTIE IN FOCARE MOBILE)

Dintre mijloacele de transport, autovehiculele constituie principala sursa de poluare,atit prin numarul lor mare cit si prin cantitatea in substante poluante eliminata. Dintreacestea cele mai importante sint hidrocarburile - inclusiv hidrocarburi policic1ice aromatice-, oxidul de carbon, oxizii de azot si plumbul. Plumbul prezent ca tetraetil de plumb inbenzina utilizata de motoarele auto, care folosesc benzina cu cifra octanica ridicata, eliminatla rindul lui in gazele de esapament sub forma de suspensii de plumb mineral, constituie unfactor de poluare, tot mai mult luat in considerare in prezent. Motoarele Diesel - bine reglate- polueaza mai putin atmosfera, in schimb motoarele in doi timpi sint cele mai poluante.Hidrocarburile rezultate de la arderea benzinei in motoarele eu ardere interna au ca efect siformarea substantelor oxidante care iau nastere fotochimic sub actiunea radiatiilor solare dinreactiile dintre aceste hidrocarburi, oxizii de azot si oxigenul atmosferica. Acest tip depoluare este caracteristic localitatilor cu trafic auto intens si insorire puternica (Los Angeles,

32

Tokio) realizindu-se asa-numita poluare oxidanta fotochimica, in timp ce in majoritateaoraselor mari - indeosebi in Europa - domina poluarea prin fumul rezultat din combustiiprodus de industrii si incalzitul locuintelor in care domina suspensiile, oxizii de azot sibioxidul de sulf.

Transporturile feroviare sau maritime pot contribui la poluarea aerului din anumitelocalitati tot datorita arderii combustibilului necesar producerii de energie. In raport cutransporturile auto, transporturile feroviare au o importanta mult mai redusa, De asemenea,poluarea aerului produsa de transporturi aeriene nu ridica in prezent probleme notabile desanatate.

1.2.2.3. PROCESE INDUSTRIALE DIVERSE

In afara proceselor de ardere a combustibilului, prezente la majoritatea industriilor -dar indeosebi la cea termo-energetica - industriile contribuie in functie de profil si procestehnologie la poluarea aerului cu o diversitate de produsi poluanti eliminati sub forma desuspensii sau gaze.

Astfel industria siderurgica elimina in atmosfera cantitati mari de pulberi, inconcentratie si compozitie diferite in functie de sectorul unde iau nastere (aglomerare,cocsificare, furnale, otelarii etc.). Din punct de vedere al compozitiei domina oxizii de fier,mangan, arsen, carbune, funingine, cenusa etc. De asemenea, dintre gazele toxice maiimportante sint bioxidul de sulf, oxizii de azot, oxidul de carbon, hidrogenul sulfurat etc.

Metalurgia neferoasa aduce in atmosfera localitatilor suspensii sub forma de oxizimetalici (Pb, Zn, Cd), precum si gaze toxice, frecvent fiind tot bioxidul de sulf. In industriade aluminiu produsul de poluare cel mai nociv este reprezentat de fluor. Industriamaterialelor de constructii poate polua atmosfera in primul rind cu pulberi, pe primul locsituindu-se fabricile de ciment, care polueaza constant si pe mari distante atmosfera din jur.Chiar daca pulberile de ciment nu au nocivitate foarte mare, constituie un risc pentrupopulatie si in orice caz un factor important de disconfort.

Dintre pulberile care au nocivitate ridicata si reprezinta in prezent un factor de poluaretot mai raspindit sint de mentionat pulberile de azbest, provenite de la extractia acestuiprodus, din utilizarea lui in industrie, constructii si frinele autovehiculelor.

Industria chimica polueaza atmosfera cu substante foarte diferite in functie de profilulacesteia. In principal produsii eliminati sint sub forma gazoasa, mai putin suspensii. Dintresuspensiile cele mai nocive eliminate in atmosfera de aceste industrii semnalam compusiifluorului proveniti de la industria de ingrasaminte, plumbul de la industria de coloranti,detergenti etc. Dintre gaze rnentionam bioxidul de sulf si acidul sulfuric (fabricile deingrasaminte superfosfatice, fabricile de acid sulfuric, fabricile de hirtie, industria textila,industria farmaceutica etc.), hidrogenul sulfurat (fabricile de matase artificiala din viscoza,fabricile de insecto-fungicide, fabricile de cauciuc sintetic etc.), sulfura de carbon (fabricilede hirtie, fabricile de viscoza etc.), mercaptani (fabricile de celuloza, fabricile de viscoza,industria petroliera ete.), oxizi de azot (fabrici de acid azotic, fabrici de acid sulfuric, fabrici

33

de ingrasaminte azotoase etc.), clorul (fabrici de clor si acid clorhidric de ierbicide siinsecticide, de produsi ai clorului, uzine textile, fabrici de hirtie si celuloza, industria farmaceutica etc.), hidrocarburi (industria petrochimica, industria cauciucului sintetic si alti polimerietc.), eteri, cetone, fenoli etc.

Enuntarea sumara a principalelor surse de poluare si a celor mai raspinditi agentipoluanti indica diversitatea mare a proceselor actuale de poluare. Majoritatea materialeloraparute in ultlma perioada, arata ca factorii prinoipali care produc poluarea in marile erasesint reprezentate de procesele de ardere industriala si casnica si circulatia autovehiculelor. Celelalte procese industriale isi aduc contributia la realizarea poluarii in functie de profilullor, devenind dominante numai in erase industriale mai mici sau pe teritorii limitate in marileorase.

1.2.3. FACTORI CARE CONDITIONEAZA POLUAREA SI AUTOPURIFICAREA AERULUI

Produsii eliminati in atmosfera de diversele surse de poluare sufera o serie deprocese care au drept rezultat, in general, o reducere treptata a concentratiei lor, pina ladisparitia lor completa din aer. Acesta este procesul de autopurificare a aerului. In modobisnuit acest proces este suficient de eficace pentru a mentine o compozitie normala aaerului; cind insa cantitatea de substante poluante este prea mare sau cind scade putereade autopurificare a aerului, concentratia impuritatilor poate deveni periculoasa pentrucolectivitatea expusa.

Factorii care conditioneaza o putere mai mica sau mai mare de autopurificare aaerului sint: factorii meteorologici, factorii topografici, vegetatia, suprafetele de apa sielementele urbanistice.

In general autopurificarea aerului se realizeaza prin doua mecanisme de baza,Primul factor este dat de diluarea poluantilor eliminati de sursa; cu cit diluarea se facemai usor si in timp mai scurt, cu atit concentratia impuritatilor din aer devine mai mica.Un al doilea mecanism este reprezentat de depunerea elementelor de poluare pe sol(sedimentare). Mecanismul dilutiei este deosebit de eficient pentru poluantii gazosi, iarcel al sedimentarii pentru suspensii. Totusi, cele doua mecanisme nu trebuie intelese inmod separat deoarece si diluarea suspensiilor reprezinta un mijloc eficace deautopurificare iar gazele sau vaporii pot sa se de puna pe sol cu ajutorul precipitatiiloratmosferice, prin solvire in picaturi de ceata, prin adsorbtie pe suspensii solide sau prin fixarea lor de catre vegetatie sau apele de suprafata.

In afara acestor fenomene de baza care reduc concentratia impuritatilor din aer, inatmosfera mai au loc fenomene de interactiune reciproca intre elementele de poluare(condensare, adsorbtie, reactii chimice) care pot duce la scaderea concentratiei lor sau lamodificarea toxicitatii.

34

1.2.3.1. ROLUL FACTORILOR METEOROLOGICI IN PROCESUL DEAUTOPURIFICARE

Factorii meteorologici constituie principalul element natural care contribuie larealizarea unei autopurificari eficiente. Dintre factorii meteorologici, fenomenulatmosferic cel mai important este turbulenta atmosferei, turbulenta care este conditionatade curentii de aer si gradientul de temperatura.

Curentii de aer pot fi orizontali si verticali. Curentii orizontali vor usura diluareaelementelor poluante numai daca au o anumita intensitate, curentii foarte slabi diluindputin si realizind mai mult un transport al impuritatilor catre teritoriile vecine. Usurindmecanismul de diluare, curentii orizontali contribuie la autopurificarea aerului si autotodata si un efect negativ, ei fiind aceia care usureaza raspindirea poluantilor pe teritoriimai mult sau mai putin intinse. In functie de directia si viteza acestor curenti orizontali, seformeaza la o anumita distanta punctul in care agentii poluanti eliminati de o sursarealizeaza concentratia lor maxima (punctul de concentratie maxima). Astfel, daca nereferim, spre exemplu, la fumul eliminat de cosul unei industrii , acesta va fi deplasat de curentii orizontali spre sol, coloana de impuritati atingind solul la oanumita distanta, distanta care este in functie de compozitia si proprietatile fizice alefumului in momentul eliminarii, inaltimea cosului si directia si intensitatea vintului. Darnu numai reaIizarea punctului de con centra tie maxima este important de cunoscut pentru efectul pecare il pot avea poluantii asupra populatiei, dar si nivelul general depoluare care depinde de curentii de aer orizontali. Pe directia acestor curenti se va realizade fapt poluarea teritoriilor din jur, poluarea fiind mai mare pe directia de deplasare acurentilor dominanti din aer din regiunea respective. Absenta curentilor de aer (calmulatmosferic) reprezinta un factor climatic de agravare a poluarii aerului prin faptul ca impiedica difuzia si diluarea poluantilor in atmosfera.

Temperatura aerului influenteaza nivelul de poluare indeosebi prin modul cumdetermina curentii verticali de aer. Acestia rezulta din diferenta de temperatura care existaintre straturile inferioare si cele superioare ale atmosferei. Stratul de la suprafata solului,incalait de acesta, are o temperatura mai ridicata decit straturile de aer de la inaltime.Acesta este gradientul normal de temperatura (temperatura scade cu inaltimea). Datoritaacestei diferente de temperatura, aerul mai cald de la suprafata solului are tendinta de a seridica formind curentii verticali ascensionali. Acesti curenti antreneaza cu ei substantelepoluante, le ridica pana in straturile superioare ale atmosferei unde curentii orizontaliputernici le imprastie, diluindu-le foarte mult. Desi impiedica sedimentarea, acesti curentiverticali, prin diluarea foarte mare a agentilor de poluare, reprezinta unul din mijloacelecele mai active de autopurificare a aerului. Exista insa imprejurari cand gradientul detemperatura se inverseaza realizindu-se asa-numita "inversie termica". De obicei aceastasituatie apare in perioada cand solul, racindu-se mult, in special noaptea, raceste si stratulde aer cu care este in conact. In anumite conditii meteorologice stratul de aer in contact cusolul se raceste mai mult decit straturile superioare ale atmosferei. Aceasta se intimpla

35

mai ales toamna si la inceputul si sfirsitul iernii. De asemenea se poate produce si in vai,un de noaptea aerul rece coboara de pe inaltimi. Aceste mase de aer mai reci decitstraturile superioare ale atmosferei realizeaza conditia de "inversie termica" in caretemperatura, in loc sa scada cu inaltimea, creste in straturile de aer aflate la inaltime mai mare. In aceste conditiicurentii verticali nu se mai produc si poluantii eliminati au tendinta de a se acumula lasuprafata solului. Inversia termica este situatia cea mai nefavorabila autopurificariiaerului, cea care in majoritate a cazurilor po ate duce la concentrari ale impuritatilor dinaer pina la valori care sa produca efecte grave.

Umiditatea aerului joaca si ea un rol important in procesul de autopurificare, atitprin vaporii de apa din atmosfera, cit si prin precipitatiile atmosferice. Umiditatea aeruluiimpiedica in general difuzarea impuritatilor, fenomenele de condensare fiind mai active,iar frecventa zilelor cu ceata fiind mai mare in zonele poluate. Ceata reprezinta si ea unfactor care impiedica aut opurifi care a aerului prin impiedicarea difuziunii si deci adiluarii in aer a elementelor de impurificare. In plus se pot produce anumite reactiichimice, care, in prezenta cetei, sa duca la formarea de compusi noi. Astfel, SO2 sau SO3

se solva in picaturile de ceata dind picaturi de acid sulfuros sau sulfuric, respectiv sulfaticu efect iritant foarte puternic. Se considera in general drept conditii meteorologice celemai putin favorabile ceata, calmul atmosferic si inversia termica. Cind acesti trei factori seasociaza se poate realize o poluare a aerului de gravitate extrema. Precipitatiile atmosfericeau rol favorabil, usurand autopurificarea aerului, in primul rind, prin precipitarea pe sol asuspensiilor, si in al doilea rind prin precipitarea substantelor gazoase care se pot solvi inpicaturile de ploaie.

1.2.3.2. ROLUL FACTORILOR TOPOGRAFICI IN PROCESUL DE AUTOPURIFICARE

Asezarea topografica a localitatilor si industriilor care elimina produsi de poluare aaerului influenteaza mult concentrarea acestor produsi in aer in primul rind prin faptul catopografia determina o anumita deplasare a maselor de aer. Majoritatea accidentelor gravedatorita poluarii aerului, s-au produs in regiuni industriale asezate pe vai adinci. In aceste conditii regimul eolian este mult influentat, valea aflindu-se intr-o oarecare masura protejatade influenta circulatiei atmosferice generale iar solul nefiind maturat de vinturi, ca intr-ozona libera cu un regim analog. Circulatia zilnica a aerului in vai se face aproximativ in felulurmator: ziua aerul incalzit de radiatiile solare urea pe versantul vaii, iar noaptea aerul rececoboara de pe inaltimi. Se pot realiza in acest fel conditii de inversie termica sau in orice caz,a ventilare mai putin intensa. Impuritatile eliminate vor avea tendinta de stagnare siacumulare. In cazul cind intre surse de poluare si localitate se gaseste un deal sau a creasta demunte, prin schimbarea directiei vintului, localitatea poate fi aparata de aerul incarcat cuimpuritati.

Suprafetele de apa contribuie la autopurificarea aerului prin faptul ca retin pesuprafata lor impuritatile depuse si impiedica ridicarea lor ulterioara in atmosfera. De

36

asemenea, oglinzile intinse de apa influenteaza si regimul vinturilor prin diferenta detemperatura intre zi si noapte (briza marina) cum si prin faptul ca frecarea vintului lasuprafata lor fiind mult mai mica decit la suprafata solului, f'avorizeaza curentii orizontali.

Vegetatia reprezinta un element adjuvant al autopurificarii prin faptul ca fixeaza prafulde sol si reduce poluantii din atmosfera in special cei aflati sub forma de suspensii. In acestfel praful este fixat de portiunile lipicioase ale plantelor (frunze in special). De asemenea,vegetatia favorizeaza sedimentarea aerosolilor care lovindu-se de frunze si ramuri, isi pierdinertia si se depun. Vegetatia din zonele poluate este acoperita de aceste pulberi, retinute careimpiedica procesele biochimice naturale din plante (in special fotosinteza). Ploile spalaperiodic particulele depuse, permitind vegetatiei sa-si reia activitatea biologica normala.Vegetatia contribuie si la reducerea concentratiei gazelor si vaporilor din atmosfera.

1.2.3.3. ROLUL FACTORULUI URBANISTIC IN AUTOPURIFICARE

Sistematizarea localitatilor contribuie in buna masura la realizarea unei anumite concentratiia poluantilor in interiorul acestora. In primul rind conteaza amplasarea industriilor in raportcu cartierele de locuit, amplasarea prea apropiata sau pe directia vinturilor dominantecontribuind la realizarea unei poluari mai mari. Crearea zonelor industriale cored amplasate curespectarea zonelor de protectie sanitara realizeaza o reducere importanta a concentratiilor lacare este supusa populatia. Acelasi lucru se poate spune despre gari, porturi, depouri etc. Ininteriorul localitatii strazile inguste, prost orientate si ventilate si fara plantatii realizeazaconditii defectuoase de autopurificare. In sistematizarea unei localitati trebuie tinut seama detoti acesti factori pentru a evita realizarea unor concentratii nocive de poluanti. 1.2.4.1. ACTIUNEA POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII

In actiunea poluarii aerului asupra sanatatii distingem actiunea directa, caracterizataprin efectul patogen al poluantilor in functie de natura, concentratia si timpul de actiune aacestora, si actiunea indirecta rezultata din efectul daunator asupra mediului.

1.2.4.1. ACTUNEA DIRECTA A POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII

In cadrul acestei actiuni se disting efectele imediate (acute) si efectele tardive (cronice)sau de lunga durata.

Efectele imediate (acute) sint caracterizate prin modificari ale sanatatii care urmeaza lascurt timp dupa expunerea la poluanti atmosferici. In acest tip de efecte avem fenomeneletoxice acute sau modificari ale sanatatii In cazul In care expunerea la concentratii crescute depoluanti provoaca agravarea sau decompensarea unei boli preexistente. In general efecteleimediate sint caracteristice nivelurilor ridicate de poluare a aerului.

Efectele tardive (cronice sau de lunga durata) se datoreaza expunerii populatiei timpindelungat la concentratii moderate de poluanti atmosferici. Impactul acestora cu organismul

37

uman genereaza in timp aparitia fenomenelor patologice, timp care poate fi reprezentat de anisau zeci de ani. In producerea cumularii actiunii poluantilor distingem fie o cumulare asubstantei poluante, fie o cumulare functionala, produsa de suprasolicitarea mecanismelor deaparare. In prima categorie sint cuprinsi toxici cumulativi (Pb, F, Hg etc.) care se depun indiferite tesuturi sau organe si care - depasind pragul de toleranta al organismului uman -provoaca aparitia fenomenelor toxice. In a doua categorie se gasesc poluanti care due In timpla mcdificari initial Iunctionale reversibile ulterior morfologice si partial ireversibile cu aparitiade imbolnaviri (poluanti iritanti).

In cadrul efectelor tardive se distinge ca o subgrupa efectul intirziat (sau de foarte lungadurata) in care latenta cu care apar fenomenele patologice cuprinde uneori decenii. In acest cazeste vorba de actiunea cancerigena si/sau mutagena a poluantilor atmosferici. Poluarea aeruluieste de obicei produsa de un complex de substante cu actiuni diferite asupra organismuluiuman. Din punctul de vedere al efectului direct, agentii poluanti pot fi clasificati in urmatoarelegrupe: - po1uanti iritanti; - poluanti asfixianti; - poluanti sistemici; - poluanti cancerigeni, teratogeni si mutageni; - poluanti fibrozanti; - poluanti alergizanti.

1.2.4.1.1. POLUANTI IRITANTI

Acesti poluanti sint reprezentati de gaze iritante (SO2, NO2, Cl2, NH3, substanteoxidante etc.) si suspensii. Sint agentii poluanti cei mai raspinditi, rezultind atit dinprocese de combustie, cit si din circulatia autovehiculelor sau diferite tehnologiiindustriale.

Efectul lor dominant se realizeaza la nivelul aparatului respirator, putind produce laconcentratii ridicate intoxicatii acute accidentale cu leziuni grave ale mucoasei cailorrespiratorii si edem pulmonar toxic. La concentratii sub nivelul toxic acut se produce osuprasolicitare a mecanisme lor de clearance pulmonar caracterizat prin afectareaaparatului muco-ciliar la nivelul cailor respiratorii (initial hipersecretie de mucus, urrnatade hipertrofia glandelor mucoase si celulelor caliciforme insotite de reducerea motilitatiicililor vibratili) si afectarea macrofagelor alveolare.

In conditii de poluare a aerului numai exceptional in mod accidental - se pot atingeconcentratii capabile a produce intoxicatii acute. Totusi se disting in functie de nivelele depoluare - efecte acute (imediate) si efecte cronice sau tardive.

Efectele imediate (acute) ale poluarii irltante au fost constatate in zone in careconcentratia iritantilor atmosferici atingea niveluri deosebit de ridicate si in care s-ainsotit de o crestere alarmanta a mortalitatii populatiei expuse, insotita de un numar marede cazuri grave de boala,

38

Primul accident de poluare severa a avut loc in 1930 pe Valea Meusei, linga Liege(Belgia) intr-o zona industrializata. La inceput de iarna, dupa o perioada de inversietermica, ceata si calm atmosferic, au aparut brusc intr-un interval scurt de timp un numarmare de imbolnaviri - predominant cardiovasculare si respiratorii - si un nu- mar de 60 de decese atribuite poluarii aerului.

In situatii meteorologice similare, episoade asemanatoare au aparut in 1948 laDonora (S.U.A.) cu 20 decese pre cum si cel mai mare accident de acest fel, semnalat indecembrie 1952 la Londra cu 4000 de decese. Patologia dominanta a fost cea pulmonara sicardiovasculara cuprinzind indeosebi persoanele peste 45 de ani si copiii mici (sub 1 an).In general Imbolnavirile si decesele au avut drept cauza insuficienta respiratorie si cardiac.Aceleasi boli au fost si cele care au constituit solicitarile maxime pentru internarile deurgenta, Un studiu mai amanuntit asupra mortalitatii produsa de ceata toxica de la Londradin 1952 a constatat ca in saptamina in care s-a produs poluarea masiva numarul de deceseprin bronsita a fost de 704 fata de 76 in saptamina precedenta, prin gripa a fost de 24, fatade 2 in saptamina anterioara, cel prin pneumonie de 168, fata de 45, prin tuberculoza de 77,fata de 14, iar prin boli coronariene si miocardice de 525, fata de 206. Rezulta ca bolileacute si cronice respiratorii, precum si cardiopatiile au dat cele mai importante diferente demortalitate. Studii de morbiditate si mortalitate au fost efectuate si in conditii de poluare mai putinsevera. Astfel la Londra, Martin si Bradley au gasit un paralelism intre curba mortalitatiigenerale si a mortalitatii prin boli respiratorii cronice si poluarea aerului cu fum si bioxidde sulf. Morbiditatea generala si prin boli respiratorii a prezentat de asemenea o corelatiesemnificativa cu nivelul de poluare cu SO2 si funingine. Studii alternative au confirmataceste observatii, stabilindu-se si relatii cantitative intre poluarea eu iritanti atmosferici sicresterea mortalitatii si morbiditatii generale si prin boli respiratorii si cardiovasculare.

Astfel in cazul in care nivelul SO2 in aer depaseste 1,5 mg/m3 si al suspensiilor negre(funingine) 2,0 mg/m3 in 21 ore, se observa o crestere a mortalitatii generale si prin bolicardiovasculare si respiratorii cu mai mult de 20%, insotita si de o crestere importanta aimbolnavirilor si internarilor in spital.

Cind concentratia particulelor negre in suspensie si SO2 din aer depaseste 0,5mg/m3

timp de 24 ore, se observa de asemenea in zilele urmatoare o crestere a mortalitatii inpopulatie generala, fiind afectati in special bolnavii cardiovasculari si respiratori (Comitetulde experti O.M.S. privind criteriile calitatii aerului, 1972). Aceste concentratii produc si ocrestere insemnata a spitalizarilor.

Un alt efect imediat al poluarii iritante il reprezinta agravarea bronsitei cronice.Lawther a fost primul care a demonstrat ca la cresterea nivelului de poluare cu SO2 sisuspensii se produce o agravare in evolutia bronsitei cronice, manifestata prin crestereaexpectoratiei, eventual aparitia de infectie bronsica, accentuarea dispneei etc. Pe bazaobservatiilor facute in diferite tari. Comitetul de experti O.M.S. mentionat anterior a ajunsla conc1uzia ca fenomenele de agravare a bronsitei cronice apar cind concentratia medie de24 ore a 802 depaseste 0,25-0,5 mg/m3 si cea de suspensii negre (funingine) 0,25 mg/m3,

39

acest nivel de poluare persistind mai mult decit 24 ore . Efectele tardive (cronice sau de lunga durata) sint consecinta expunerii timp indelungat

la niveluri moderate de poluare iritativa, caracterizindu-se prin rolul pe care il joaca inetiologia bronhopneumopatiilor cronice nespecifice si a influentei asupra frecventei sigravitatii infectiilor respiratorii acute.

Notiunea de bronhopneumopatie cronica nespecifica are un caracter operational si nudesemneaza o entitate nosologica distinct. In cadrul acestei notiuni se grupeaza bronsitacronica, emfizemul pulmonar si astmul bronsic, boli in care poluarea iritanta a aerului joacaun rol important.

Bronsita cronica. Aceasta boala considerata caracteristica pentru populatia dininsulele britanice, cunoaste de asemenea o foarte mare raspindire in ultimele decenii,incidenta ei fiind tot rnai mare, indeosebi in tarile cu un grad mare de urbanizare siindustrializare. Fiind o boala de lunga durata, invalidanta, cu prognostic gray, careinfluenteaza in masura importanta mortalitatea generala din aceste tari dar care provoaca sireducerea capacitatii de munca, cu tratament prelungit si spitalizari repetate, avindrepereusiuni mari familiale si sociale, este firesc sa fi constituit in ultimii ani obiect destudiu privitor la etiologie, patogenie, profilaxie si tratament. Evolutia acestor boli estecaracterizata prin alternarea de perioade de acalmie si puseuri evolutive, fiecare puseu acutinsotindu-se de accentuarea ireversibila a insuf'icientei respiratorii si deci a invaliditatiibolnavului. Factorii de mediu intervin am ca agenti etiologici ai bolii, cit si ca factorideterminanti sau favorizanti ai aparitiei puseurilor evolutive. Cum aceasta boala se intricafrecvent cu astmul si emfizernul pulmonar, constituind impreuna brohopneumopatia cronicaobstructiva, a fost necesara a delimitare mai precisa a cadrului nosologic si asimptomatologiei - in special de debut - pentru a perrnite desfasurarea unor studiiepidemiologice corespunzatoare. In urma unor cercetari ample efectuate in ultimii 20 de anis-a ajuns la concluzia ca bronsita cronica rezulta din actiunea factorilor exogeni (sauprovocatori) asupra unui teren sensibilizat de anumiti factori endogeni (sau bazali). Factoriietiologici exogeni principali sint reprezentati de tabagismul cronic si poluarea aerului la carese adauga factorii climatici si unii factori sociali de mediu urban, conditiile de locuit(aglomerare) nivelul de viata mediocru, factorii endogeni principali fiind reprezentati deunii factori constitutionali genetici cum ar fi carentele imunitare conge nitale,mucoviscidozele, deficitul de alfa 1 antitripsina si mai ales hiperreactivitatea bronsica.

Dintre factorii exogeni asupra tabagismului cronic ca factor etiologic al bronsiteicronice exista in prezent un consens unanim. Mult mai complicata si subtila a foststabilirea relatiei cu poluarea aerului, cu atit mai mult cu cit cresterea poluarii este demulte ori determinata de modificari ale conditiilor meteorologice cunoscute a favorizapuseurile evolutive ale bronsitei cronice. Un element important care constituie oconcluzie ferma a unor studii epidemiologice ca un factor etiologic important al acesteiboli il reprezinta factorul urban. Majoritatea studiilor efectuate in ultimii ani arata oincidenta crescuta a bronsitei cronice in mediul urban fata de mediul rural, mai mult decitatita prevalenta domina in orase, in zonele de mari aglomeratii si in zonele cu poluare a

40

aerului mai ridicata. Aceste studii au fost facute atit pe fumatori, cit si pe nef'umatori,barbati sau femei de diferite profesiuni. Aceasta prevalenta urbana a bronsitei cronice afost sernnalata si la noi in tara.

Studii de prevalenta efectuate pe populatie urbana in raport cu populatie rural a auconsemnat in majoritatea lor posibilitatea efectului poluarii. Astfel Ogilive in studiulefectuat la Newcastle upon Tyne si Gateshead gaseste frecventa cea mai mare inlocalitatea urbana. Mai mult decit atit, Higgins si Cochrane si grupul de studiu format de"College of General Practitioners" au aratat in Anglia ca diferenta de prevalenta abronsitei din mediul rural si urban nu poate fi explicata numai prin deosebirile sociale,tabagism sau diterente de diagnostic, poluarea constituind un factor important. Dalygaseste ca cca. 33% din diferentele gasite in mediul urban fata de mediul rural se datorescpoluarii aerului si 66% celorlalti factori. Fournier gaseste in nordul Frantei o influentasemnificativa a poluarii aerului asupra bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. Studiileefectuate de Reid pe postasii din Londra, Cornvall si Raffle pe personalul de peautobuzele din acelasi oras au aratat ca, chiar in cazul cind conditiile sociale sint identice,ramine un exces al morbiditatii prin bronsita cronica in zonele cele mai intens poluatesituate in nord-estul regiunii londoneze.

Majoritatea studiilor efectuate asupra incidentei cu toate riscurile si neajunsurilemetodei - sau asupra prevalentei bronsitei cronice au aratat ca dintre factorii caracteristicimediului urban, poluarea aerului reprezinta factorul etiologic major. Dintre agentiipoluanti corelarea s-a fiicut in special cu concentratia bioxidului de sulf si a suspensiilordin aer.

In ceea ce priveste influenta asupra morbiditatii date le actuale arata ca la o medieanuala a bioxidului de sulf de peste 0,2 mg/m3 si o concentratie medie anuala asuspensiilor peste 0,150 mg/m3 ne putem astepta la o crestere a frecventei bronsiteicronice la populatia adulta (intre 40 si 60 de ani) din mediul urban. Este de remarcatfaptul ca aceste concentratii se gasesc sub pragul la care se constata experimental efectenocive, pentru acesti poluanti izolati, efectul fiind probabil rezultatul unei actiunisinergice a celor doua categorii de poluanti la care se adauga desigur si altii care intra incompozitia am de heterogena a poluarii iritante a aerului. Cunostintele actuale s-auimbogatit cu o observatie importanta si anume ca in conditii de poluare iritanta a aeruluicreste frecventa si gravitatea infectiilor respiratorii la copii si - mai mult - apar cufrecventa ridicata cazuri eu discrete simptome bronsice cronice (tuse persistenta, dispnee)insotite partial si de usoare fenomene obstructive. S-a constatat astfel ca, pe linga efectuldirect, poluarea aerului poate contribui la formarea de la virsta tinara a terenului bronsic,favorizind infectiile repetate ale cailor respiratorii si influentind terenul alergic sau celputin hiperreactivitatea bronsica. In felul acesta, pe ling a faptul ca constituie un agentetiologic, exogen, agentii iritanti pot produce modificari in reactivitatea pulmonara fata deagentii iritanti exteriori, putind favoriza astfel prin alter area terenului, declansareabronsitei cronice.

Frecventa crescuta a simptomelor respiratorii eronice la copii, lnsotite de discrete

41

modificari functionale respiratorii este de asteptat cind concentratia medie anuala a SO3 sia funinginei depaseste 0,1 mg/m3.

Emfizemul pulmonar. In ceea ce priveste emfizemul pulmonar acesta aparefrecvent intricat cu bronsita cronica, prezentind insa o incidenta crescuta in mediul urbanpoluat. Emfizemul se coreleaza de asemenea si eu fumatul sau eu expunerile profesionalela pulberi si toxice iritante. Observatii asupra prevalentei emfizemului pe materialnecroptie in dona erase foarte diferite din America de Nord, St. Louis (S.U.A.) ca orasfoarte industrializat si Winnipeg (Canada) ca oras agricol au aratat ca frecventaemfizemului pulmonar a fost semnificativ mai mare in St. Louis, caracteristic fiind sifaptul ca aparea la virste mai tinere si avea tendinta de evolutie mai rapida. Cum cazurilegrave de emfizem apareau numai la fumatori, s-a cercetat frecventa emfizemului sever lagrupe similare de fumatori din cele doua orase, gasindu-l de 4 ori mai frecvent la St. Louisdecit la Winnipeg. In mecanismul de producere a emfizemului pulmonar, un ro1 important iljoaca enzimele proteolitice puse in libertate de celule, in special macrofage pulmonare, faptcare explica emfizemul produs de deficitu1 constitutional de alfa-1-antitripsina, Crestereafrecventei emfizemului in cazul expunerii la atmosfera poluata cu poluanti iritanti poate fidatorata cresterii cantitatii de enzime proteolitice puse in libertate de macrofagele distruse,care sa depaseasca posibilitatea de neutralizare a alfa-1-antitripsinei disponibile, chiar daca nu exista un deficit constitutional.

Astmul bronsic. S-a semnalat in diferite tari frecventa mai crescuta a astmului bronsicin zonele intens poluate, tara a fi pusa in evidenta existenta vreunui alergen. Astmul si crizelede astm apar astfel in conditiile de poluare a aerului si in afara poluarii cu substanteidentificate ca alergeni. Dar si in conditiile de poluare iritanta, fara alergeni identificabili s-asemna1at prezenta astmului cu frecventa crescuta. Primele observatii au fost fa cute laYokohama in 1946 cind la personalul militar american s-a observat aparitia unui numar marede imbolnaviri ale aparatului respirator cu manifestari predominant astmatice. Nu s-a pututpune in evidenta nici un alergen, singura corelatie stabilindu-se cu nive1u1 de po1uare aaerului. Afectiunea se instala dupa 6-18 luni de la venirea in localitate si disparea dupaparasirea ei. Si in Okinava au fost descrise imbolnaviri similare. Ulterior s-au observat si 1apopulatia japoneza existenta unor imbolnaviri identice. Ulterior s-a observat ca prin largireazonei industriale din Yokohama, aria de poluare si zona in care apar cu. frecventa marecazurile de astm s-a extins. In 1946, Yoshida a gasit in zona industriala Yokaichi o corelatiestrinsa intre astmul bronsic, frecventa crizelor si nivelul de poluare a aerului, concentratia debioxid de sulf din aer si conditiile meteorologice. Fenomenul se observa numai iarna.Bolnavii care paraseau localitatea in timpul iernii nu faceau accesele de astm.

R. A. Prindle arata ca 1a Nashville in S.U.A., frecventa crizelor de astm printrepersoane1e susceptibile, observata timp de un an, era strins corelata cu nive1ul de po1uare aaerului, exprimat in bioxid de sulf, fiind totodata in numar mai mare in zonele in carepoluarea aerului era mai pronuntata.

Observatii similare s-au facut in diferite localitati poluate. Si la noi in tara, intr-oloca1itate cu industrie siderurgica s-a observat cresterea numarului de crize de astm la copiii

42

bolnavi de astm infantil, in raport cu nivelul crescut de poluare a aerului, determinat deconditii meteoro1ogice nefavorabile.

Desigur ca in conditiile in care nu se pune in evidenta un alergen din aer, interpretareaacestor imbolnaviri este dificila. S-a considerat ca ar fi posibil ca sa existe agenti poluanticare ar actiona ca alergeni incompleti de tipu1 haptenelor care ar constitui in organismimpreuna cu proteine1e umane alergeni completi, fara ca acest fenomen sa fi putut fi dovedit.Mult mai probabila este actiunea agentilor iritanti poluanti (bioxid de sulf, acid sulfuric,pu1beri etc.) ca factori declansatori ai crizelor de astm la bolnavi sensibilizati anterior prinreactia spastica reflexa si prin actiunea asupra muscu1aturii bronsiilor. De asemeneafavorizarea infectiei bronsice la bolnavii de bronsita cronic a poate facilita aparitiafenomene1or de alergie microbiana la acesti bolnavi. Faptul ca favorizeaza aparitia crizelorastmatiforme la bo1navii de bronsita cronica este sustinuta si de observatia ca in majoritateacazurilor accese1e de astm bronsic core1ate cu po1uarea aeru1ui se observau la persoane cumanifestari bronsitice in antecedente, fenomene descrise de Yokohama si in cazul astmului.

Relatia dintre fenomenele de alergie bronsica si poluare iritanta a aeru1ui este dinpunct de vedere f'iziopatologic mai mult presupusa decit dernonstrata. Cercetari recenteurmaresc sa demonstreze masura in care agentii iritanti din mediul poluat pot fi farmacologicactivi in sensul de a fi potentatori ai produsilor de tip histaminic. Se citeaza un extract dinfumul de oras care s-a dovedit a fi activ fata de intestinul de cobai; experientele facute cubioxid de sulf si pulberi in amestec, nu au dat pina in prezent rezultate pozitive. Abordareafarmacologica si nu numai toxicologica a efectului iritantilor din atmosfera deschide noiperspective in cercetarea actiunii poluarii aerului asupra aparatului respirator.

In felul acesta agentii poluanti din atmosfera intervin atit ca factori etiologici cit si cafactori agravanti ai celor 3 entitati nosologice, frecvent intricate intre ele, care constituiebronhopneumopatia cronica obstructiva, respectiv bronsita cronica, astmul si emfizemulpulmonar. Aceasta agresiune se realizeaza atit prin efect direct cit si indirect prin modificareaterenului in sensul cresterii susceptibilitatii aparatului respirator fata de actiunea nociva afactorilor etiologici. Din acest punct de vedere trebuie adaugat in legatura cu etiologiabronsitei cronice, si observatiile recente care considera ca infectiile acute respiratorii repetatein copilarie pregatesc pentru virsta adulta terenul aparitiei bronsitei cronice (D. D. Reid).

Infectiile respiratorii acute. Influenta asupra infectiilor respiratorii acute, incluzind atitinfectiile cailor respiratorii superioare cit si a celor profunde si alveolare, a fost presupusa dela primele observatii asupra efectelor poluarii aerului asupra sanatatii oamenilor. Inca lasfirsitul secolului trecut in zona industriala Ruhr s-a semna1at ca frecventa pneumoniei eracu 135% mai mare decit in zonele neindustrializate.

Shnurer in 1938 a aratat, pe material necroptic, ca pneumonia, bronsita si emfizemulcresc proportional cu gradul de incarcare a plaminului cu pulberi. Babaiant a gasit in zonelepoluate industrial din Leningrad o incidenta crescuta a pneumopatiilor, indeosebi a celoracute. Logan a semnalat ca in cursul accidentului de poluare severa de la Londra numarul de decese prin gripa a fost de 24 fata de 2 in saptamina precedenta, iar prinpneumonie de 168 fata de 45. In schimb Martin si Bradley in studiul efectelor imediate ale

43

poluarii nu au putut corela mortalitatea si morbiditatea prin pneumonie cu oscilatiileobservate in nivelul de poluare a aerului. Stocks a gasit o corelatie semnificativa intreconcentratia fumului din aer si mortalitatea prin pneumonie iar Gorhman gaseste deasemenea corelatie puternic semnificativa intre continutul in sulfati a depunerilor dinatmosfera si frecventa pneumoniei.

Studiile efectuate de F. Curtis Dohan in Statele Unite ale Americii au scos inevidenta aspecte noi ale patologiei respiratorii sub influenta poluarii aerului; cercetarileprezinta valoare deosebita prin faptul ca s-a urmarit morbiditatea in cinci localitati cuniveluri de poluare a aerului diferite si pe grupe de populatie foarte omogena (respectivloturile au fost formate din femei de aceeasi profesiune salariate ale societatilor deradiodifuziune). Dispunind de date de poluare foarte detaliate a cercetat corelareaacestora cu incidenta anumitor boli pe o perioada de 3 ani folosind ca evidenta primaracertificate de boala cu incapacitate temporara de munca cu o durata mai mare de 7 zile.Nivelul poluarii aerului, indeosebi cu bioxid de sulf, se coreleaza cu incidenta bolilorrespiratorii acute si cronice, in timp ce bolile altor aparate nu prezinta corelatiisemnificative. Deosebit de semnificativa este inIluenta asupra virozelor respiratorii, careapar mai frecvent si cu durata medie mai mare in cazul localitatilor cu nivel de poluarecrescut. Intimplator in cursul studiului, populatia din localitatile studiate a fost afectata devalul pandemic cu virus gripal A2 perioada in care relatia cu poluarea s-a mentinut.Desigur ca este greu de presupus ca receptivitatea populatiei la virus gripal s-a modificatsub actiunea poluarii, este probabil ca diferentele observate, dupa cum presupune siautorul, sa corespunda de fapt existentei unui numar crescut de cazuri cu gravitate maimare la persoanele expuse atmosferei poluate, in lucrare urmarindu-se doar cazurile cudurata mai mare de 7 zile. In orice caz cercetarile mentionate constituie prima observatieepidemiologies care stabileste o relatie strinsa intre frecventa si gravitatea virozelorrespiratorii si nivelul de poluare a aerului. In legatura cu agravarea virozelor respiratoriisub actiunea produselor de poluare a aerului este de mentionat observatia facuta de Kehoesi colaboratorii in 1932 privind efectul expunerii profesionale prelungite la bioxid de sulfin concentratii mult mai ridicate decit cele gasite in atmosfera urbana (6-70 ppm).Autorii nu gasesc incidenta crescuta a virozelor respiratorii comune la muncitorii expusidar gasesc durata medie de imbolnavire mult mai mare, semnalind in felul acestaposibilitatea existentei unui efect agravant al bioxidului de sulf. Cercetarile lui CurtisDohan au fost confirmate in parte de Ipsen si colaboratorii care gasesc de asemeneacorelatie intre nivelul de poluare a aerului si patologia respiratorie acuta (cu durata maimare de 7 zile) relatie pe care o gasesc inca legata si cu o serie de conditii meteorologice(scaderi de temperatura, umiditate ere scuta a aerului).

Un alt aspect al efectului posibil al poluarli aerului asupra patologiei umane ilreprezinta influenta asupra patologiei respiratorii infantile. Desi statisticile mondialeindica o scadere accentuata a mortalitatii prin boli respiratorii incepind cu deceniul al V-lea, morbiditatea respiratorie a copiilor ridica in present o serie de aspecte epidemiologiceparticulare cu consecinte importante asupra capacitatii lor biologice.

44

Bronhopneumopatiile acute ale primei sau celei de a doua copilarii se port datora infectieicu agentii microbieni sau virali sau pot sa cunoasca ca element etiopatogenic principal unfactor alergic. Colley arata ca o infectie acuta respiratorie in copilarie se poate rezolva fara modificarirestante respiratorii sau dimpotriva pot rezulta discrete alterari functionale saumorfologice, in functie de starea organismului si de intensitatea cu care actioneaza factoriide mediu; aceste doua conditii sint cele care dicteaza existent a si intensitatea alterariireziduale, alterare respiratorie care se poate traduce si clinic dar indeosebi determina faramanifestari clinice deosebite o susceptibilitate crescuta la actiunea factorilor de mediu,care se va manifesta mai ales Ia virsta adulta. Dintre factorii mediului extern cei maiimportanti par a fi reprezentati de poluarea aerului si conditiile sociale.

Relatia cu po1uarea aerului este privita in prezent atit din punct de vedere alinfluentei pe care o exercita asupra mortalitatii si morbiditatii prin infectii respiratorii cit siprin repercusiunile pe care le pot prezenta infectiile respiratorii repetate si prelungitepentru virsta adulta. Douglas si Waller au intreprins un studiu care a cuprins un numar de3866 copii nascuti in anul 1946, urmariti pina la virsta de 15 ani, cu scopul de a stabilimasura in care infectiile respiratorii se coreleaza cu rezidenta indelungata in zone cu nivelridicat, mediu si slab de poluare a aerului, nivelul poluarii fiind apreciat pe bazaconsumului de carbune. Autorii au putut demonstra ea frecventa si gravitatea infectiiloraparatului respirator se coreleaza in mod semnificativ cu nivelul de poluare a aeru1ui.

Wahdan a supus examinarii clinice si a cercetat functia respiratorie la 11 000 copiide 11 ani dintr-o zona urbana poluata (Sheffield) si o zona rurala lipsita de po1uare aaeru1ui (Valea G1amorgan din Walles) si a gasit o corelatie strinsa intre frecventainfectiilor respiratorii din antecedente si nivelu1 de po1uare a aerului si o diferentaserrinificativa in ceea ce priveste probe1e functionale respiratorii intre zona urbana si cearurala.

Poluarea aerului constituie astfel un factor agravant al patologiei infectioaserespiratorii la virsta copilariei care se traduce prin modificarea capacitatii biologice aacestora.

Alte efecte. Exista cercetari care au stabilit o influenta a poluarii iritante a aeruluiasupra dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor, asupra procesului de osificare precum simodificari hematologice.

1.2.4.1.2. Poluanti asfixianti

Poluantii asfixianti cuprind acele substante a caror efect patogen predominant ilreprezinta hipoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportu1ui sau utilizariioxigenului in procesele metabolice, numarul substantelor din acest grup fiind destul demare (CO, H2S, acid cianhidric si cianuri etc.). Dintre acestea cel mai raspindit poluantatmosferic este CO (monoxidul de carbon), in timp ce hidrogenul sulfurat sau cianurile sint legate de procese industriale, constituind riscuri importante pentru sanatate numai in

45

conditii accidentale. Monoxidul de carbon cunoaste ca principala sursa de po1uare a aerului procesele de

combustie incomplete. In cursul arderii, disponibilul prea redus de oxigen face catransformarea C in CO2 sa ramina incompleta, rezultind cantitati mari de CO. Latemperaturi foarte ridicate se poate produce si alt fenomen: CO2 disociaza in CO si oxigenatomic; in cazul racirii bruste a gazelor, CO format nu se mai reoxideaza si se elimina caatare.

Cea mai mare parte din monoxidul de carbon din atmosfera rezulta din activitatileoamenilor, principa1ele surse artificiale fiind fumul rezultat din arderea carbunelui, gazelede esapament ale autovehiculelor, precum si unele produse industriale (industria fierului siotelului, industria petrochimica, industria hirtiei etc.). Cantitati mici de CO provin din sursenaturale, pe primu1 loc situindu-se oxidarea metanului, format din descompunerea materialuluiorganic, din apa oceanelor si din descompunerea c1orofilei. Formarea monoxidului de carbondin CO2 in atmosfera prin actiunea radiatiilor ultraviolete, desi posibila, este foarte redusadatorita energiilor mari necesare Iotodisocierii bioxidului de carbon. Stabilitatea in atmosfera aCO este foarte mare, mecanismele naturale de indepartare fiind putin eficiente.

In zonele dens populate rezulta, din sursele artificiale, foarte mari cantitati de CO, care,datorita densitatii mici au tendinta de a se ridica spre straturile superioare ale atmosferei.Eliminarea prin cosuri inalte nu duce decit rareori (in conditii meteorologice nefavorabile) lacresterea apreciabila a concentratiei la nivelul solului. Riscuri mai mari pentru om rezulta dineliminarea CO din gazele de esapament ale autovehiculelor sau in cazul poluarii aerului dinincaperi (functionarea defectuoasa a sistemelor de incalzit, utilizarea flacarilor cu arderedeschisa etc.).

Din punct de vedere al expunerii omului la CO trebuie mentionat si fumatul, fumul detigareta putind contine pina 1a 4% CO, realizind in aerul din plamini concentratii pina la 400-500 ppm (467-584 mg/m3 in momentul inhalarii fumului.

Efectele asupra organismului uman sunt determinate in primul rind de capacitatea de aforma cu hemoglobina (Hb) un complex (carbo xihemoglobina - COHb), prin deplasarea O2 fixat pe hemoglobina, realizind o blocare a capacitatii de fixare a oxigenului de catre singe.

Cum constanta de echilibru a reactiei dintre HbO2 si CO este de aproximativ 240,rezulta ca mici cantitati de monoxid de carbon pot intra in competitie cu concentratiileobisnuite de oxigen din aer. Cantitatea de COHb formata depinde de concentratia monoxiduluide carbon din aer. In raport cu concentratiile de CO si O2 din aer se realizeaza o concentratiede COHb de echilibru in singe, valoarea acestuia fiind estimata dupa formula:

% COHb = 0,16 X ppm CO + 0,5

in care: % COHb - procentul de COHb din singele circudant

ppm CO = concentratia de CO in aer, exprimata in ppm.

46

Carboxihemoglobina este un produs reversibil, scaderea concentratiei de CO din aeravind drept urmare transform area acestuia din nou in oxihemoglobina.

Fenomenul se produce cind concentratia COHb este superioara valorii de echilibru pecare ar determina-o concentratia de CO din aer la un moment dat.

Timpul in care se realizeaza concentratia de echilibru a COHb din singe depinde atit deconcentratia CO din aer, cit si de volumul ventilatiei pulmonare, 1a rindul lui provocat inprimul rind de activitatea fizica depusa. De asemenea depinde de valoarea initiala a COHbdin singe.

In medie, la o persoana in repaus sint necesare 3 ore pentru a atinge 50% dinvaloarea de echilibru a COHb din singe cu conditia de a avea valori minime (sub 0,5%) deCOHb in singe inainte de expunere.

Efectul asfixiant al CO este determinat de formele de hipoxie produse de reducereacantitatii de oxihemoglobina circulanta, determinind efecte imediate (acute) si efecte delunga durata (cronice).

Efectele imediate (acute) sint legate de tulburari produse de hipoxie sau anoxie sidepind de procentul de COHb format.

In mod normal exista o proportie de COHb in singe ca rezultat al expunerii 1aconcentratii mid de CO din aer si mai ales de formarea CO endogen rezultat dinmetabolismul hemoglobinei. Concentratii de 0,5% - 0,8% COHb in singe reprezinta conditianorrnala pentru persoane fara expunere la CO exogen.

Pana la 2% COHb in singe nu s-au semnalat modificari fiziologice sau patologice. Intre 2-10% COHb in singe pot aparea prime le semne legate de hipoxie, tolerate fara

manifestari subiective de majoritatea persoanelor. S-au descris la unele persoane modificarisenzor iale si psihomotorii (acuitate vizuala, sensibilitate cromatica, dexteritate manuala,scaderea performantelor intelectua1e). Chiar daca 1a majoritatea lor nu apar alterarifunctionale decelabile, aceste niveluri de concentratii ale COHb s-au dovedit a provocaefecte evidente la persoane care prezinta tulburari de circulatie cerebrala, au consumatalcool, au luat sedative, antihistaminice de sinteza sau substante hipotensoare.

La niveluri joase de carboxihemoglobina din singe (4-6%) s-au descris modificari alesaturatiei in oxigen la nivelul miocardului care - 1a persoane cu functie miocardica alterata -pot determina manifestari patologice evidente.

Intre 10-20% pe linga fenomenele descrise anterior se adauga cefalee, scadereaevidenta a performantelor fizice si intelectuale, dispnee discreta.

Intre 20-40% apar fenomenele de intoxicatie acuta cu cefa1ee intensa, ameteli,greturi, adinamie, tulburari senzoriale, 1a peste 40% se instaleaza pierderea de cunostintaiar 1a 60% COHb in singe moartea survine in scurt timp.

Efectele cronice (de lunga durata). Se descrie o intoxicatie cronica 1a persoane expusetimp indelungat 1a concentratii relativ ridicate de monoxid de carbon caracterizata in primulrind printr-un sindrom astenic.

In concentratii relativ mai reduse, dar repetate, monoxidul de carbon poate avea oserie de efecte secundare.

47

Cele mai importante efecte asupra aparatu1ui cardiovascular le are monoxidul decarbon. Expunerile de lunga durata la concentratii mai ridicate cu valori de COHb peste15% pot provoca alterari miocardice grave (sindromul Shinsu). Scaderea semnificativa asaturatiei in oxigen 1a nivelul miocardului observata de la niveluri de COHb de 4% poateprovoca decompensari ale unei cardiopatii sau poate constitui factor declansator al unuiaccident acut in cursul cardiopatiei ischemice.

Valori ale COHb de 5-10% existente timp indelungat in singe, prin modificarile depermeabilitate vasculara, alterari din vasa vasorum si modificari enzimatice, favorizeazadepunerea de aterom in peretele vascular. Astfel se explica partial frecventa mai mare aaterosclerozei la fumatori sau persoane expuse la concentratii relativ ridicate de CO. Astrupsi colab. (1967) au reprodus experimental fenomenul depunerilor de aterom in peretelevascular al iepurilor hraniti cu colestero1, realizindu-se o incidenta mai mare in cazulexpunerii concomitente la CO.

In sfirsit, printre efectele secundare este de mentionat si efectul asupra embrionului sifatului, COHb strabatind bariera fetoplacentara. Expunerea femeilor insarcinate laconcentratii ridicate de CO (inclusiv fumatul) creste frecventa malformatiilor congenitale si -indeosebi - produce hipotrofia fatului la nastere.

1.2.4.1.3. Poluanlii sistemici

Poluantii sistemici reprezinta agentii poluanti a caror actiune se exercita asupradiferitelor organe si sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantei in cauza.Poluantii sistemici sint foarte numerosi provenind in special din procese industriale si de 1amijloacele de transport. Dintre acestia o atentie speciala este acordata in prezent plumbului,fluorului, mercurului si cadmiului, datorita raspindirii lor tot mai mari in mediu pre cum sifaptului ca se cumuleaza atit in mediu, cit si in organismul uman cu posibilitatea de aproduce in mod insidios alterari patologice grave.

Plumbul este un poluant ubicuitar provenind, in aer, din industria de extragere siprelucrare a plumbului si a compusilor de plumb precum si din gazele de esapament aleautovehiculelor care folosesc benzina cu adaos de tetraetil sau tetrametil de plumb caantidetonant. In atmosfera se gaseste sub forma de vapori si in special de suspensii.

Daca poluarile industriale afecteaza teritorii relativ limitate, cresterea circulatieiautovehiculelor a adus dupa sine si o crestere a nivelului de poluare a aerului in toatelocalitatile.

Plumbul este un poluant al mediului, putind ajunge in organismul uman odata cualimentele (cu continut natural de Pb sau continut crescut, datorita cuitivarii in zonepoluate sau datorita contaminarii in timpul prepararii sau conservarii lor) sau apa (prinpoluari industriale a surselor de apa sau a eliberarii plumbului din conducte de plumb saumaterial plastic).

Expunerea populatiei la plumb poate fi profesionala sau neprofesionala, expunereaprofesionala constituind obiect de studiu al medicinii muncii. In expunerea neprofesionala

48

aportul de plumb este inevitabil, cea mai mare parte din plumbul patruns in organismfiind ingerat odata cu alimentele si in cantitate mai mica pe cale hidrica sau prin inhalare(dupa datele lui Keboe - considerate in prezent de majoritatea specialistilor ca fiind preajoase - dintr-un total de 0,35 mg de plumb patrunse in mod obisnuit zilnic in organism,0,31 mg provin din alimente si cite 0,02 mg din apa si aer). Odata patruns in organism,plumbul ingerat se absoarbe doar in proportie de 5-10%, in timp ce plumbul inhalat seabsoarbe in proportie de 30-50%. Se observa deci ca cele mai mici cresteri ale niveluluide poluare a aerului cu plumb, reprezinta riscuri insemnate privind absorbtia de plumb.Astfel la un continut al aerului de 1µg/Pb/m3 absorbtia de plumb ar fi de 6-10 µg.

Patruns in circulatie, plumbul se gaseste in cantitati mici in plasma, cea mai mareparte fiind fixata in hematii. Plumbul se depoziteaza in cea mai mare parte in oase -indeosebi in oasele lungi. In sistemul osos se gaseste cca. 50% din plumbul existent incorpul uman si cca. 90% din cel depozitat. De asemenea se depoziteaza si in fanere.Odata cu virsta, o parte din plumbul metabolizat tinde sa acumuleze si in tesuturile moi.

Eliminarea se face predominant prin fecale si urina, in proportii mai mici prinsecretie sudorala, saliva si lapte.

Expunerea neprofesionala la plumb duce doar in situatii exceptionale la intoxicatiesaturnina, cel mai frecvent, intoxicatiile grave fiind datorite contaminarii alimentelor saubauturilor acide cu plumb. De asemenea s-au semnalat intoxicatii si la copii - in special inS.U.A. datorate fenomenului pica (in special ingerare de tencuieli colorate cu vopselecontinind plumb).

Fenomenul cel mai important insa il reprezinta riscul de absorbtie crescuta laplumb. Cum s-a aratat anterior, plumbul este un poluant ubicuitar si - desi nu este unbioelement - absorbtia de plumb este inevitabila. Pina la anumite niveluri de incarcare,plumbul este perfect tolerat de organismul uman. Depasite aceste niveluri de incarcare,fara a provoca semne de intoxicatie, pot determina - indeosebi la populatii eu sensibilitatemai mare (copiii fiind cei mai sensibili) - modifiearl fiziopatologice cu repercusiuni instare a de sanatate, caracterizate prin tulburari nespecifice. Pragurile de incarcare cuplumb care sa defineasca absorbtia crescuta sint mai greu de stabilit; fenomenelesubiective fiind lipsite de specificitate si inconstante, criteriile cele mai bune sintreprezentate de testele biochimice, care sint de doua categorii: teste de incarcare propriu-zisa si teste legate de alterarea sintezei hemoglobinei.

In ceea ce priveste testele de incarcare, mai utilizate sint plumbemia (25-30 µg/100cm3 singe total) si plumburia (30-40 µg/l), continutul plumbului din par si din dinti.

Testele legate de actiunea plumbului asupra sintezei hemoglobinei cuprind indeosebideterminarea acidului deltaaminolevulinic (ALA) urinar (2,5-5 mg/l urina), ALAdehidraza (20-25 u/l eritrocite - valorile fiind cu atit mai mici, cu cit incarcarea este maimare), coproporfirinele urinare si protoporfirinele libere eritrocitare. Aceste teste traducimpactul plumbului asupra enzimelor antrenate in sinteza hemoglobinei, care se realizeazain mod cert asupra a cel putin 2 enzime (ALA dehidraza si ferochelataza) si - posibil - si pealte enzime. Scaderea activitatii ALA dehidrazei duce la cresterea eliminarilor de ALA

49

urinar, iar inhibarea ferochelatazei la cresterea protoporfirinelor libere eritrocitare si ulteriora coproporfirinelor urinare. Modificarea acestor parametri biochimici dincolo de valorile"normale" traduce absorbtia crescuta de plumb care se poate manifesta prin tulburari nervoase (iritabilitate, insomnie, cefalee),digestive (inapetenta, greturi, tulburari de tranzit intestinal, dureri abdominale), articulare,cardiovasculare. Este de mentionat ca absorbtia crescuta de plumb poate afecta si fatul,avorturile spontane si nasterile premature aparand cu frecventa mai mare.

Copiii reprezinta o grupa cu risc maxim, in cazul absorbtiei crescute dominindsemnele nervoase traduse prin iritabilitate, adaptare scolara dificila, tulburari de somn. S-amentionat de asemenea si posibilitatea unei dezvoltari neuropsihice deficitare a copiilor.

Fluorul reprezinta de asemenea un poluant cu mare stabilitate in mediu si capacitatede cumulare in organismul uman. In poluarea aerului originea este predominant industriala,principalele surse fiind fabricile de aluminiu si cele de ingrasaminte fosfatice; fluorulrezulta de asemenea in cantitati mici si din industria siderurgica si cea a materialelor deconstructii. In aer se gaseste atit sub forma gazoasa, cit mai ales sub forma de suspensii.Agresivitatea este dependenta de gradul de solubilitate a vaporilor de acid fluorhidric si afluorurilor, in functie de care se realizeaza procentul patruns in circulatie dupa inhalare.

Efectul este pe de o parte iritant prin vaporii sau particulele inhalate si sistemic prinnatura toxica a fluorului. Cum fluoroza produsa pe eale hidrica este mai frecventa(hidrofluoroza) efectul patogen sistemic este descris la capitolul de igiena apei.

Este de mentionat numai ca riscurile de fluoroza grava - inclusiv de fluoroza atesuturilor moi - sint mai mari in zonele poluate industrial cu fluor, poluarile de lungadurata ducind in aceste zone la incarcarea mediului si cresterea concentratiei acestuielement atit in apa, cit si in organismele vegetale sau animale. Mercurul si cadmiul sint deasemenea poluanti atmosferici de origine in special industriala. Intoxicatiile aparute fiindpredominant de origine hidrica, vor fi de asemenea tratate la capitolul de igiena apei.

1.2.4.1.4. Poluantii fibrozanti

Poluantii fibrozanti cuprind un grup de substante care patrunse in plamin determinareactie fibroasa prin mecanisme complexe, specifice fiecarei substante.

Poluantii fibrozanti sint forrnati in general din suspensii care se depoziteaza inplamin declansind reactiile fibroase caracteristice. In patologia profesionala deterrninapneumoconiozele, dintre care cea mai grava si cea mai frecventa este silicoza, produsa debioxidul de siliciu cristalizat. Tot pneumoconioze sint si sideroza produsa de oxizii de fier,azbestoza produsa de pulberea de azbest, pneumoconioza minerilor din minele de carbuneetc.

In ce masura exista reactii de tipul fibrozei pulmonare la populatia expusa laatmosfera poluata a constituit multa vreme obiect de disputa. In afara unor modificaridiscrete observate incidental in zone de desert cu praf cu continut ridicat de SiO2, reactiilefibroase pulmonare nu au fost acceptate a exista ca urmare a actiunii pulberilor din aer.

50

Primele observatii au fost fa cute in perioada 1952-1956 de prof. N. Gh. Lupu si dr.Velican care - in zone cu poluare industrial intensa cu pulberi - au descris la copii discretemodificari radiologice pulmonare, aspect al plaminului denumit de autori "plaminimbatranit". Modificarile morfologice prod use le-au incadrat in sindromulpneumoconiozelor neprofesionale. Contestata multa vreme, in prezent actiunea fibrezanta asuspensiilor poluante este acceptata fiind folosita si denumirea de "actiune pe populatie apulberilor pneumoconiogene" (Selikeff).

Cele mai frecvente modificari fibroase s-au observat in zone in care suspensiilepoluante au un continut ridicat de SiO2 sau oxizi de fier; multe din aceste constatari s-aufacut pe copiii din aceste zone.

1.2.4.1.5. Poluantii cancerigeni

Numarul substantelor chimice cu efect cancerigen cert sau potential este inpermanenta crestere, un numar important din aceste substante putind fi gasite si in rindulpoluantilor atmosferici. Mecanismul de actiune insuficient descifrat, pre cum si faptul capentru multe substante cancerigenitatea este demonstrata numai pe animale fac sa nu existesuficiente elemente de certitudine in judecarea riscului real pentru populatie.

Dintre cancerigenii gasiti ca poluanti atmosferici unii sint in prezent mai binecunoscuti, putind face parte atit din grupul cancerigenilor organici, cit si a celor anorganici.

Printre cancerigenii organici pe primul loc se gasesc hidrocarburile policiclicearomatice, indeosebi 3-4 benzpirenul, considerat a contribui la aparitia canceruluipulmonar. Influenta poluarii aerului asupra dezvoltarii cancerului bronhopulmonar a fostluata in considerare pornind de la faptul ca aceasta boala marcheaza o crestere importanta inultimul secol, crestere care s-a accentuat mult in ultimii 25 de ani, continuind a fi evidenta siin prezent. Este de mentionat si faptul ca cresterea se face pe seama epiteliomului bronsic sinu a adenocarcinornului. Epoca de crestere a incidentei cancerului coincide cu procesul deindustrializare si urbanizare caracteristic tarilor dezvoltate. Un al doilea aspect este legatde faptul ca exista o deosebire intre incidenta bolii in mediul urban si in mediul rural. Insfirsit, factorul decisiv l-a reprezentat faptul ca in atmosfera urbana s-a pus in evidentaprezenta hidrocarburilor policiclice cancerigene, indeosebi 3-4 benzpirenul. Existentsacestui factor a fost considerata ca suficient pentru a permite ipoteza unei corelatii posibileintre cancerul pulmonar si poluare. Cum 3-4 benzpirenul rezulta din arderea carbuneluisau a produsilor petrolieri, acesta este prezent in zonele poluate atit de industrii, cit si deincalzitul locuintelor sau circulatia autovehiculelor. Corelatia insa s-a facut cu maredificultate, daca se ia in considerare si faptul ca fumatul de tigarete este astazi recunoscut afi factorul cancerigen principal la care este supus epiteliul bronsic, pe linga dificultatileidentificarii unui agent etiologic intr-o boala cu etiologie putin cunoscuta si oricumcomplexa. Nici Sabad nu a putut stabili corelatii foarte strinse intre poluare si incidentabolii, desi in conditii de mediu urban si indeosebi mediu urban poluat, boala apare maifrecvent. In prezent datele existente arata ca, desi nu se poate nega efectul posibil al

51

poluarii aerului, acesta apare ca neglijabil in raport cu fumatul de tigarete. Doll (1972),studiind incidenta cancerului in lume, observind incidentele mari pe care le prezintacancerul pulmonar in zonele industrializate si urbanizate ale lumii, isi pune din nouintrebarea daca - pe linga factorii cunoscuti ca fumatul - nu intervine si poluarea aerului caun element de baza, chiar daca date le existente in prezent sint neconcludente.

In prezent datele experimentale incep a elucida efectul cancerigen al hidrocarburilorpoliciclice aromatice, prin caile diferite de metabolizare - existind posibilitatea aparitieimetabolitilor cu efect cancerigen puternic.

Printre cancerigenii organici mai mentionam aminele aromatice, indeosebi β-naftilamina, responsabila de aparitia cancerului vezical, produsii fiind eliminati in specialde industria de coloranti de anilina.

Un cancerigen organic este si clorura de vinil care poate produce - dupa un numarmare de ani de la expunere - angiosarcom hepatic. Observata in special la muncitorii dinfabricile de policlorura de vinil, exista si riscul imbolnavirilor neprofesionale in cazulutilizarii substantei ca atare (a fost utilizata in unele tari si ca agent propulsor in spray-uri -in special cele care contineau fixativ pentru par - in prezent interzis).

De asemenea, efect cancerigen - cel putin pe animale - s-a constatat a avea siinsecticidele organo-clorurate. Intre cancerigeni anorganici mentionam As, Cr, Be, Se, Co -substante provenite in special din poluari industriale.

Un aspect particular il prezinta efectul cancerigen al azbestului. Expunerea la azbestpoate provoca - pe linga pneumoconioza caracteristica - si aparitia de placi pleurale siperitoneale care degenereaza aparind o forma caracteristica de cancer a seroaselor -mezoteliomul pleural sau peritoneal pre cum si cancer bronhopulmonar.

Boala se instaleaza la multi ani de la expunere - depasind de muIte ori 15 ani,observata indeosebi ca boala profesionala. In prezent exista date care atesta prezenta cufrecventa ridicata a corpilor azbestozici (formatiuni morfologice caracteristice prezenteiazbestului in plamin) la persoane fara expunere profesionala. Frecventa este mai mare intarile cu economie dezvoltata. Existenta aecstor corpi azbestozici atesta cel putin expunereapopulatiei la acest poluant si faptul ca apare ca un agent raspindit in mediu, cu provenienta inspecial de la exploatarile de azbest, industria de prelucrare a acestuia, industria deazbociment, fabricile de frine pentru autovehicule. Utilizarea azbestului in constructii sicirculatia autovehiculelor (la frinare se elibereaza mici cantitati de azbest) confirm araspindirea in mediul urban a acestui poluant. Cele doua elemente - marea raspindire siprezenta corpilor azbestozici in plaminul persoanelor neexpuse profesional - subliniaza risculcancerigen legat de poluarea aerului cu azbest.

1.2.4.1.6. Poluantii alergizanti

Poluantii alergizanti sint responsabili de cresterea frecventei bolilor alergice, si in moddeosebit a alergenilor respiratori. Principalii factori alergizanti din atmosfera sint reprezentati

52

de produsi naturali ca polenul, fungii sau produsi volatili rezultati din anumite vegetale. Desiacestia se gasesc pe primul loc in producerea alergiilor respiratorii, nu pot fi consideratipropriu-zis poluanti.

De asemenea praful de casa - cu continut ridicat organic provenit din rufarii, covoare,mobila, cadavre de insecte (in special mici acarieni etc.) - constituie de asemenea alergenifrecvent responsabili de boli alergice.

Produsii alergizanti (alergeni completi sau haptene) organici si anorganici pot provenisi din poluari industriale - in special din industria chimica. Cea mai grava "epidemie" de astmbronsic a fost cea descrisa la New Orleans - unde alergenii au fost produsii de ardereproveniti de la halele de depunere a reziduurilor industriale din apropierea orasului,provocind 100 cazuri in 1958 ai 500 cazuri in 1962.

Relatia intre astmul bronsic si poluantii iritanti nu poate fi - in lumina cunostinteloractuale - considerata ca fiind rezultatul constituirii acestor poluanti ca alergeni.

1.2.4.2. ACTIUNEA INDIRECTA A AERULUI POLUANT ASUPRA SANATATII

Produsii de poluare din atmosfera pot provoca modificari ale mediului care sa serasfranga asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata ale populatiei. Dintre acesteamentionam actiunea asupra microclimatului, a radiatiilor solare, a faunei si florei, aconditiilor de viata si a conditiilor economice.

Actiunea asupra microclimatului. Microclimatul dintr-un oras poluat poate fimodificat de impuritatile din atmosfera. In primul rind particulele din aer si unele substantehigroscopice (SO3) faciliteaza condensarea vaporilor de apa ducind la cresterea frecventeizilelor de ceata, Radiatiile solare sint retinute de impuritatile din aer, cele calorice, careinfluenteaza microclimatul orasenesc, putind ajunge si ele in cantitate mai redusa la nivelulsolului. In cazul unor eliminari masive de fum, pulberi si gaze, radiatiile calorice solare pot fiimpiedicate in asa masura incit incalzirea solului sa se faca insuficient si sa se creeze conditiifavorabile formarii inversiunii termice (in special cind exista si ceata).

Actiunea asupra radiatiior luminoase. Retinerea radiatiilor luminoase sol are de dareimpuritati in special de aerosoli, scade apreciabil luminozitatea. La aceasta scaderecontribuie si frecventa mai mare a cetei din orase impurificate. Aceasta reducere aluminozitatii se cifreaza in jur de 10-30%. Dupa datele publicate de serviciul de sanatatepublica din S.U.A. (U.S. Public Health Service), in orase foarte poluate aceasta reducere poate atinge proportia de 50%, media fiind intre 15-20%.

Actiunea asupra radiatiilor ultraviolete. Radiatiile ultraviolete solare sint si malsensibile, fiind retinute de poluantii din aer in proportie mai mare decit cele luminoase sicalorice. In schimb anumiti poluanti ca oxizii de azot, fluorul etc., ajunsi la mari altitudini,pot modifica concentratia de ozon din ionosfera, crescind permeabilitatea atmosferei pentruradiatiile ultraviolete, indeosebi pentru cele cu lungime de unda mica. In zonele poluate secreeaza conditii de carenta in radiatii ultraviolete cu toate consecintele ei biologice.

Actiunea asupra plantelor. Vegetatia este foarte sensibila la actiunea gazelor toxice si

53

a pulberilor, sensibilitatea fiind in functie de specie. Astfel, coniferele sau pomii fructiferisint foarte sensibili, mai rezistenti fiind spre exemplu stejarul sau salcimul. In jurul unorsurse puternice de poluare, pe distante care merg de la sute de metri pina la 10-25 kmvegetatia poate fi distrusa aducindu-se astfel pagube economice importante.

Actiunea asupra animalelor. Actiunea aerului poluat se exercita si asupra animalelor.In cazul accidentelor cu intoxicatii acute citate anterior a murit si un numar insemnat deanimale domestice. In jurul fabricilor de aluminiu sau superfosfat, care elimina cantitatimari de fluor, s-a observat fluoroza vitelor. Animalele, in acest caz au facut boala atit dincauza inhalarii fluorului, cit mai ales prin consumarea furajelor poluate. Foarte sensibile laaerul poluat sint albinele, care mor in scurt timp de la expunere. Aprecieri asupra influenteipe care o exercita poluarea atmosferei asupra animalelor permit de asemenea sa tragemconcluzii privind efectele posibile asupra omului.

Unele animale sensibile, in special albinele, pot constitui indicatori utili asupragradului de poluare a aerului in jurul unei surse, cum si asupra intinderii teritoriului supusimpurificarii.

Actiunea asupra conditiilor de viata. Pulberile, fumul si gazele, in cantitate foartemare, afecteaza conditiile de viata ale oamenilor din teritoriul poluat prin disconfortul pecare-l creeaza, mirosuri neplacute, provoaca murdarirea locuintei, a mobilei si a obiectelordin casa. De asemenea, ingreuiaza aerisirea locuintei, populatia evitind deschidereaprelungita a geamurilor. SO2, SO3, HCI, oxizii de azot etc., pot provoca coroziuneamaterialelor de constructii si a metalelor. Compusii cu fluor pateaza geamurile de sticla.Substantele oxidante sau acide degradeaza obiectele din cauciuc sau metal. Funingineaadera de suprafetele pe care se depune.

Din poluarea aerului rezulta si o suma de pierderi economice. Lasind la o partepierderile pe care le reprezinta insisi produsii eliminati, se mentioneaza ca pagubeimportante pentru populatie si ingruierea transporturillor datorata scaderii vizibilitatii,cresterea costului iluminatului artificial, reparatia frecventa a constructiilor, distrugereaplantelor si animalelor, pericolul de degradare a unor opere de arta etc.

1.2.5. PREVENIREA SI COMBATEREA POLUARII AERULUI

Masurile de prevenire si combatere a poluarii aerului constituie o necesitate socialade mare importanta in epoca actuala. Distingem masuri legislative, masuri medicale simasuri tehnice si administrative.

Cadrul legislativ de baza la noi in tara este asigurat de Legea nr. 9/1973 privindprotectia mediului inconjurator, care contine o serie de prevederi in domeniul protectieiaerului, cu obligatii care revin ministerelor, organelor locale ale puterii de stat, organizatiilorobstesti si cetatenilor. Ministerul Sanatatii urmareste prin reteaua sanitara influenta poluariiaerului asupra sanatatii, propune norme privind calitatea aerului, controleaza respectareaacestora si asigura prevenirea imbolnavirilor la populatia expusa la un risc crescut. Legea nr.3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei cuprinde de asemenea sarcinile si obligatiile

54

retelei sanitare in acest domeniu.

1.2.5.1. MASURI MEDICALE

Masurile medicale au la baza stabilirea criteriilor privind calitatea aerului sielaborarea normelor de calitate. In stabilirea criteriilor se pleaca de la conceptia ca prezentain atmosfera a unor substante straine este inevitabila, cunoasterea cit mai exacta a pragurilorde nocivitate reprezeritind obiectivul principal si in functie de acesta stabilirea normelorsanitare. Din punct de vedere al pragurilor se descrie pragul efectului nul, pragul deincomodare (disconfort, rnodificari ale mediului), pragul de toxicitate sau nocivitate(modificari fiziopatologice) si pragul de urgenta (cresterea mortalitatii si/sau morbiditatii).Revenind la definitia poluarii, criteriile de calitate a aerului urmaresc evitarea poluarii, decilimitarea concentratiilor din atmosfera sub pragul la care produc alterarea sanatatii(imediata, de lunga durata, tardiva), genereaza disconfort sau altereaza mediul.

Normele sanitare, denumite si concentratii maxime admisibile, reprezintaconcentratiile la care substantele patrunse in atmosfera respecta - in lumina cunostinteloractuale - acest criteriu de baza.

Stabilirea acestor concentratii reprezinta o munca de cercetare deosebit de grea sicere folosirea celor mai exacte metode.

In ceea ce priveste modul de exprimare a acestor concentratii maxims admise, in modobisnuit se face in mg/m3 de aer in zona de respiratie a omului.

Poluantii din atmosfera sufera periodic variatii foarte mari, in functie de toti factoriicare ii influenteaza, cantitatea de poluanti din aer caracterizindu-se printr-o mareinstabilitate. Din acest motiv normele maxime admise se pot exprima prin mai multe valori:concentratiile medii anuale, lunare, zilnice, care reprezinta valoarea integrata aconcentratiilor de poluanti pe perioada respectiva si concentratiile maxime momentane saude scurta durata, care caracterizeaza valorile maxime realizate pe o perioada scurta de timpintr-un anumit loc (1 min., 5 min., 30 min., 1 ora etc.). La noi in tara se utilizeazaconcentratiile de 24 ore si de 30 min.

Concentratiile integrate pe perioade mai lungi de timp, permit estimarea efectelorcronice si tardive, concentratiile zilnice atit cronice, cit si imediate, iar cele de scurta durataa efectelor imediate.

Pentru pulberi, in afara exprimarii in concentratii (mg/m3), exista si norme stabilitepe baza unor indici relativi, cum ar fi cantitatea de pulberi depusa pe unitate de suprafatain unitate de timp (folosind metoda sedimentarii). De obicei se exprima in g/m2/24 ore,g/m2/1una sau t/km2/an. Si acest indice poate da o orientare in aprecierea gradului depoluare a aerului.

Un aspect particular il reprezinta efectul concomitent al mai multor poluanti care auactiune sinergica.

Sinergismul poate fi de potentare (efectul produs este mai mare decit simpla insumarede efecte) sau de insumare. Pentru efectul de potentare dispunem in prezent de foarte putine

55

cunostinte. In stabilirea CMA pentru gaze iritante si suspensii (in special pentru SO2 sifuningine) s-a tinut cont de efectul de potentare a acestor poluanti.

Pentru efectul de insumare se utilizeaza un sistem de calcul dupa formula:

in care: C1, C2, C3 . . .C1 = concentratiile gasite in atmosfera

N1, N2, N3 …N I = CMA pentru poluantii respectivi.

De asemenea, pe langa CMA, utilizarea unor concentratii de avertizare, respectivalarma - practicate in unele tari industrializate - concentratii care atrag atentia - in conditii depoluari excesive - asupra unor riscuri imediate grave, este utila, indicind luarea unormasuri de urgenta (incetarea activitatii mdustriale, oprirea circulatiei autovehiculelor etc.).

Masurile medicale cuprind cunoasterea exacta a impactului cu sanatatea a poluariiaerului - prin studii epidemiologice, precum si realizarea ocrotirii sanatatii in moddiferentiat a populatiei expuse la un risc crescut.

1.2.5.2. MASURI TEHNICE SI ADMINISTRATIVE

Avind drept criteriu de calitate a aerului, CMA a substantelor poluante din atmosferalocalitatilor, masurile de profilaxie urmaresc reducerea cantitatii de poluanti eliminate dediferite surse pina la nivelul CMA precum si crearea unor conditii care sa impiediceacumularea produsilor de poluare in interiorul orasului. In acest scop masurile privesc atit sursele de poluare, cit si teritoriul expus.

Masuri privind sursele de poluare. In ceea ce priveste incalzitul locuintelor, masurile deprofilaxie a poluarii aerului sint relativ dificile. Masuri eficace sint folosirea unuicombustibil corespunzator si in special procesul de ardere sa fie cit mai complet. Deasemenea este foarte igienic incalzitul central pe cartier, care inlocuieste multitudinea desurse de poluare printr-una singura, sursa la care pot fi luate cu mai multa usurinta masuricorespunzatoare de protectie sanitara a aerului.

In orase, transporturile feroviare, maritime si indeosebi auto pot contribui in oarecaremasura la poluarea aerului. Pentru a reduce nocivitatea acestor surse se cere ca garile,depourile de locomotive sau porturile sa fie amplasate corect in orase, la distanta suficientade cartierul de locuit. Pentru transporturile auto este necesar sa se toloseasca un combustibil corespunzator, iar conceperea, intretinerea si folosirea acestor motoare sa fie citmai bune, in asa fel inoit sa se reduci la maximum cantitatea de gaze de esapamenteliminate. Se preconizeaza si reducerea continutului de tetraetil de plumb din benzina invederea reducerii poluarii mediului cu plumb.

In cazul poluarii intinse in anumite zone din localitate, datorita circulatiei

56

autovehiculelor, se vor lua masuri de restringere a circulatiei, temporare sau definitive. Inceea ce priveste sursele industriale de poluare masurile prevad reducerea eliminarilor siamplasarea lor corecta.

Exista in present o suma de procedee care fara a putea impiedica cu totul eliminareade produsi de poluare in atmosfera, contribuie foarte mult la reducerea lor.

Astfel, elemente1e in suspensie (pulberi, cenuse, funingine) pot fi captate inproportie mare prin diferite mijloace de retinere a lor inainte de eliminarea pe cos Eficientacea mai mare o au filtrele electrostatice. Produsii, inainte de eliminare, sint trecuti printr-undispozitiv in care se realizeaza un cimp electrostatic la tensiuni foarte mari, in careparticulele in suspensie se conglomereaza si se depun.

Folosirea acestor procedee face ca in eliminarile industriale concentratia aerosolilorsa fie mult mai mica.

Pentru gaze si vaporii toxici exista o suma de procedee care au drept scop captarea,neutralizarea, reducerea concentratiei sau chiar recuperarea unor produsi cu valoareeconomica. Astfel, gazele de furnal captate pot fi folosite drept combustibil. Pentrureducerea concentratiei de oxizi de sulf (802, 803) se folosesc diferite tehnologii, cueficacitate relativ redusa.

Este recomandabil de asemenea sa se reduca cit mai mult posibil pierderileneorganizate; majoritatea produsilor de poluare sa se elimine prin dispozitive controlate(cosuri), masurile de reducere a impurificarii fiind in acest mod mult mai usor de luat. Estede dorit ca eliminarile sa se faca in asa fel incit sa usureze procesele naturale deautopurificare a aerului. O masura foarte simpla este cresterea inaltimii cosurilor, inaltimeamai mare facilitind dispersia si diluarea rapida a produsilor eliminati. De asemenea, cu cittemperatura produsilor eliminati pe cos va fi mai mare, cu atit acestia se vor ridica mairepede in straturile superioare ale atmosferei, iar diluarea lor se va realiza in conditii maibune.

Masuri privind teritoriul unde sint amplasate industriile. In primul rind trebuie evitataamplasarea industriilor in vai sau depresiuni adinci, autopurificarea, in aceste conditii,facindu-se defectuos si putindu-se realiza o acumulare a produsilor nocivi.

In raport cu localitatea, industriile trebuie asezate astfel incit vinturile dominante sanu aduca produsii de poluare deasupra localitatii, industriilor li se rezerva o anumita zonadin oras (zona industriala) amplasata la distanta suficient de mare de cartierele de locuit siin mod corespunzator in raport cu vinturile dominante.

Intre intreprinderile industriale si zonele locuite ale orasului trebuie sa existe odistanta suficient de mare pentru a evita influenta nociva asupra populatiei. Acest teritoriu,variabil ca intindere dupa potentialul de poluare a fiecarui tip de industrie, poarta numelede zona de protectie sanitara. Dimensiunea acestor zone depinde de cantitatea de produsi depoluare eliminati de industria respectiva, dincolo de limitele acestei zone, CMA neputind fidepasite.

Pe teritoriul zonelor de protectie sanitara nu se admite constructia de locuinte, scoli,institutii pentru copii sau institutii curativo-profilactice. Se admite doar construirea unor

57

cladiri anexe ale intreprinderii. Pentru a creste puterea de autopurificare a aerului, zona deprotectie sanitara trebuie amenajata corespunzator si anume trebuie plantata cu pomi siarbusti rezistenti la actiunea agentilor poluanti pentru a realiza o perdea de plantatii intreindustrie si cartierele locuite. De asemenea este utila amenajarea de oglinzi de apa.

La reducerea concentratiei de produsi de impurificare contribuie si sistematizareacorecta a centrului populat in special prin realizarea distantei corespunzatoare iritre cladiri,latimea si orientarea corecta a strazilor (creind astfel conditii bune de ventilare) si amenajareaunor suprafete suficient de mari de spatii verzi si oglinzi de apa (riuri, lacuri).

1.3. CONTAMINAREA AERULUI SI ACTIUNEA ASUPRA SANATATII

1.3.1. MICROFLORA AERULUI

Atmosfera - desi nu dispune de o microflora proprie, care sa creasca si sa se dezvoltein aer - contine permanent microorganisme. Din punctul de vedere al naturii lor, sint virusuri,bacterii si ciuperci microseopice (fungi). Marea majoritate a acestor microorganisme provinde pe sol, suprafete de apa si vegetatie.

Structura si densitatea florei microbiene din aer se schimba in zonele in care existacolectivitati omenesti organizate. Pe langa germenii din natura apar si germeni adaptatiparazitismului uman si animal (microflora poluanta), densitatea lor in aer crescind in functiede densitatea populatiei din zona respectiva. De asemenea, raportul dintre flora din natura siflora de origine umaria se schimba, aceasta din urma putind deveni precumpanitoare inconditii de incapere, cind exista insalubritate, aglomeratie si/sau ventilatie deficitara.

Exista deci in atmosfera doua grupe de microorganisme: flora din natura si flora deorigine umaria sau animala, flora din natura jucind un rol important in procese biologice(fermentatii, biodegradare a unor substante etc.). Flora din natura prezinta importanta pentrupatologia umana in masura in care microorganismele pot constitui alergene; exista deasemenea in natura fungi sau actinomicete conditionat patogene - frecventa bolilor produsede acestea fiind insa rara.

Microorganismele de origine umana sau animala pot fi grupate in saprofite,conditionat patogene si strict patogene. Cele saprofite nu joaca nici un rol in patogeniainfectioasa, in timp ce germenii conditionat patogeni si indeosebi cei patogeni pot provocaimbolnaviri specifice, aerul in acest caz constituind o cale de transmitere a acestor boli.

1.3.2. ROLUL AERULUI IN RASPINDIREA BOLILOR INFECTIOASE

Aerul joaca un rol epidemiologic important, constituind calea de transmisie pentru unnumar mare de agenti patogeni. Bolile infectioase care se transmit pe calea aerului se gasescpe primul loc, ca frecventa, cel putin in zona temperata a globului terestru. Astfel avem bolileinfectioase ale copilariei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela, infectia urliana etc.), gripasi celelalte viroze respiratorii, micoplasmoza, difteria, variola, tuberculoza, pneumonia,

58

paittacoza, diferite micoze respiratorii etc. Exista boli care, pe linga alte cai de transmitere,se pot raspindi si pe cale aerogena, cum ar fi poliomielita, tularemia sau mai rar ciuma,carbuncle etc. De asemenea, flora patogena sau conditionat patogena din aer poate provocainfectarea plagilor sau a arsurilor.

Supravietuirea in aer a germenilor patogeni sau conditionat patogeni, depinde de oserie de factori. In general aerul nu ofera conditii de dezvoltare a microflorei de origineumana, supravietuirea lor fiind limitatii de existenta unor conditii defavorabile. Astfel,temperatura aerului sufera mari variatii si numai intlmplator corespunde conditiilor optimepentru metabolismul florei mezofile (35-40°); nici umiditatea aerului nu indeplinestecerintele bacteriilor din acest grup, atit prin valoarea in general scazuta a umiditatiirelative, cit si prin oscilatiile permanente pe care le prezinta. In aer lipseste orice suportnutritiv pentru microorganismele care paraziteaza organisme umane sau animale. La acestifactori nefavorabili se adauga existenta unor agenti cu actiune bactericidii saubacteriostatica, dintre care cel mai important il reprezinta radiatiile ultraviolete. In acesteimprejurari nu poate fi vorba de dezvoltarea acestor microorganisme, ci numai de unpotential mai mare sau mai mic de rezistenta. Din acest punct de vedere microorganismelese deosebesc foarte mult intre ele, caracteristicile lor biologice determinind capacitatea desupravietuire in mediul extern. In linii generale putem considera ca sporii de ciupercimicroscopice si bacteriile sporulate au rezistenta cea mai mare, urmind formele vegetativeale bacteriilor si virusurile. La ultimele doua grupe exista mari difererite de la specie laspecie. Astfel unii au rezistenta relativ mare cum ar fi bacilul tuberculozei, bacilul difteric,unii piococi etc., altii au rezistenta mai mica (virusul gripal, pneumococul etc.), iar altii orezistenta foarte mica, de la citeva minute la cel mult citeva ore (de exemplu virusulrujeolei).

Microorganismele poluante nu se gasesc in aer sub forma de corpi microbieniizolati ci, in general, aderente de un anumit substrat. Din acest motiv se considera ca sintdistribuite in aer sub 3 forme:

- Picaturile de secretie nazala, buco-faringiana sau bronsica. Acestea sint picaturicare ajung in aer in momentul actelor obisnuite de stranut, tusit, cintat sau vorbit.Cantitatea cea mai mare de picaturi se elimina la stranut ; tot prin stranut, picaturile sintproiectate la distanta cea mai mare. Numarul picaturilor si distanta la care sint proiectateeste mai mica in timpul tusitului, fiind cea mai mica in timpul vorbitului.

Flugge (1899) a fost primul care a sustinut ca picaturile de secretii nazofaringiene,bronsice sau salivare, eliminate de bolnav sau purtator, due la raspindirea bolilorinfectioase (din acest motiv aceste picaturi poarta si numele de picaturi Flugge). Acesteasint particule de dimensiuni mari (mai mari de 100 µm). Datorita dimensiunilor lor,sedimenteazii foarte rapid dupa eliminare si se depun in general la 1,5-2 m (cel mult 2,5m) de cel care le elimina.

- Nucleii de picaturi Wells. Particulele de secretie nazofaringiana, salivarii sibronsica de dimensiuni mici au o stabilitate mai mare in aer si exista posibilitatea ca,inainte de a sedimenta, sa piarda complet apa si sa ramana un rest de substanta organica si

59

eventual microorganismul respectiv. In acest mod, dimensiunea scade si mai mult, iarstabilitatea in atmosfera creste. Aceste formatiuni isi pierd structura de picatura si devin,dupa denumirea propusa de Wells (1934), "nuclei de picaturi". Teoretic acesti nuclei depicaturi ar sedimenta in atmosfera complet linistita cu o viteza de 30-60 cm/ora, insa, cum inincaperi exista permanent curenti de aer, stabilitatea lor devine si mai mare, putind ramine inatmosfera ore intregi si sa fie transportati de curentii de aer dintr-o incapere in alta sau chiarde la un etaj la altul. Datorita nucleilor de picaturi, distanta de raspindire pe calea aerului ainfectiilor respiratorii creste foarte mult.

Puterea infectanta a picaturilor Flugge este mult mai mare decit a nucleilor de picaturi,deoarece practic toate picaturile sint contaminate cu microbii din gura si caile respiratorii, intimp ce dintre nucleii de picaturi numai un numar de circa 50% contin germeni.

- Praful bacterian (pulberea bacterifora). Praful bacterian este constituit din particulede praf pe care adera microorganisme de origine umaria sau animala. Acesti germeni pot saprovina din picaturile sau nucleii de picaturi depusi pe sol sau pe podeaua incaperti, dinpuroiul plagilor supurate, din expectoratii sau secretiile nazo-faringiene uscate si din dejecte.Particulele de praf de dimensiuni mai mari se depun rapid, in timp ce cele de dimensiuni maimici ramin un timp mai indelung at in suspensie in aer. Praful depus pe podeaua unei incaperipoate fi din nou adus in suspensie in timpul maturatului sau datorita curentiler de aer. Unmare numar de particule de praf contaminate poate ajunge in aer in momentul scuturariicovoarelor, a rufariei de pat sau a celei de corp. In special, in conditii de spital, momentul incare se face curatenia incaperii sau scuturarea rufariei de pat (schimbarea lenjeriei de patetc.), este una din imprejurarile in care in aer se gaseste cel mai mare numar de germeni. Prinintermediul prafului bacterian se transmit in special acele afectiuni ai carer agenti patogeni auo rezistenta mai mare in mediul extern.

Praful bacterian poate contribui in masura importanta la raspindirea unor infectii cupiococi, a scarlatinei, difteriei, tuberculozei etc. Exista si posibilitatea ca unele viroze ai careragenti patogeni sint mai rezistenti in mediul extern sa fie transmise si prin intermediulprafului bacterian.

Tinind seama de faptul ca transmiterea unei boli infectioase prin intermediulpicaturilor de secretie presupune un timp foarte scurt de trecere a germenilor prin aer, datoritasedimentaril rapide a particulelor, multi autori mcadreaza acest mod de transmitere incategoria contaminarilor prin contact, recunoscind drept boli aerogene (care au aerul dreptcale de transmitere) numai pe cele transmise prin nuclei de picaturi sau praf bacterian. Isisustin acest punct de vedere si prin faptul ca masurile de profilaxie sint diferite. In cazultransmiterii prin picaturi, masurile principale sint de izolare a bolnavului, igiena individual astricta si educatie sanitara ; in cazul transmiterii prin praf bacterian sau nuclei de picaturi,esentiale sint masurile de dezinfectie, curatenie si ventilatie. Desi exista aceste deosebiri intremodul de transmitere prin picaturi si cele prin nuclei de picaturi, cele doua categorii nu pot fitotusi considerate separat, avind in vedere modul lor identic de formare, cum si faptul cacunosc tot aerul drept cale de transmitere, chiar daca exista diterente in ceea ce privestetimpul cit dureaza trecerea prin mediul aerian.

60

Indiferent de formele sub care se gasesc in aer, germenii patogeni si conditionatpatogeni pot provoca imbolnavirea organismelor expuse in primul rind prin inhalareasuspensiilor contaminate (picaturi, nuclei de picaturi, praf), provocind boli ale aparatuluirespirator sau unele boli infectioase, care cunosc drept poarta de intrare aparatul respirator;de asemenea, prin depunerea lor pe plagi pot provoca aparitia supuratiilor. In special, in salilede operatii existenta unei incarcari mari bacteriene a aerului poate reprezenta un factorimportant in aparitia supuratiei plagilor operatorii.

1.3.3. CRITERII DE APRECIERE A CONTAMINARII AERULUI

Analiza bacteriologlca a aerului nu se practica decit in mod excepfional in scop dediagnostic epidemiologic (respectiv punerea in evident a a agentului patogen in aer in caz deepidemii), deoarece nu prezinta semnificatie deosebita. Aplicatia practica a acestei analizeeste de ordin sanitar, permitind caracterizarea din punet de vedere igienic a potentialului pecare il are ambianta de a permite transmiterea aerogena a infectiilor. Cum densitateagermenilor de provenienta umana sau animala este foarte redusa in atmosfera exterioara,metoda isi are domeniul de aplicatie in special pentru aprecierea conditiilor sanitare dinincaperi.

Deoarece se urmareste stabilirea potentialului de transmitere aerogena a germenilorpatogeni si conditionat patogeni, analiza bacteriologica a aerului nu urmareste punerea inevidenta a unui anumit microorganism patogen, ci masura in care aerul este incarcat cumicroflora de origine umaria sau animala. Se recurge in felul acesta la anumiti indicatoribacteriologici de contaminare a aerului.

1.3.3.1. NUMARUL TOTAL DE GERMENI DIN AER CARE SE DEZVOLTA LA 37° (FLORA MEZOFILA DIN AER)

Semnificatia acestui indicator consta in faptul ca ne permite a aprecia masura in careaerul este incarcat cu flora de origine umaria sau animala, deoarece la temperatura deincubare de 37° se dezvolta cu precadere aceasta flora. Indicatia, desi foarte globala, permitea face aprecieri asupra conditiilor sanitare dintr-o incapere (aglomerare, ventilatie, stare decuratenie), care influenteaza transmiterea infectiilor pe calea aerului. Prezinta dezavantajul catemperatura de 37° nu selectioneaza numai flora mezofila, existind un numar suficient demare de germeni psihrofili care se pot dezvolta la aceasta temperatura. Prin simplitateadeterminarii, ramine indicatorul cel mai curent utilizat.

1.3.3.2. STREPTOCOCII HEMOLlTICI (β-HEMOLITICI) SI VIRIDANS (α-HEMOLITICI)

Acest grup de germeni este indicator de contaminare a aerului cu flora nazofaringianasi bucala. Semnificatia prezentei acestor germeni in aer este data de faptul ca majoritateainfectiilor aerogene sint provocate de agenti patogeni care se elimina prin picaturi de secretie

61

nazolaringiana, salivara si bronsica. Cum streptococii viridans se gasesc la majoritateapersoanelor in faringe si cavitatea bucala si exceptional altundeva in organism (cu exceptiatulpinilor hemolitice de enterococi, care ajung rareori in aer) constituie indicatori fideli decontaminare a aerului pe aceasta cale. Streptococii hemolitici (β-hemolitici) se gasesc maiputin frecvent in faringele oamenilor, fiind agenti patogeni. In cazul cind se gasesc in aer au,pe langa semnificatia sanitara, si semnificatie epidemiologica, semnalind prezenta unuibolnav sau purtator de germeni.

1.3.3.3. STAFILOCOCII

Acesti germeni sint prezenti atit in caile respiratorii superioare, cit si pe suprafatacutanata a omului. Majoritatea tulpinilor sint nepatogene, o parte sint conditionat patogene sifoarte putine sint patogene. Rezistenta lor in aer fiind relativ mare, contamineaza constantmediul de viata al omului. Semnificatia este apropiata de cea care o au microorganismelemezofile, indicind insa mai precis originea umana sau animala a contaminarii aerului.

Se pot determina toti stafilococii sau numai tulpini care au unul sau doua caractere depatogenitate, in special formarea de pigment auriu sau/si hemolizina.

1.3.3.4. GERMENII DIN GRUPUL COLIFORM

Prezenta in aer a germenilor din grupul coliform traduce un grad ridicat deinsalubrizare a mediului. Acest indicator se preteaza atit pentru aprecierea salubritatiilocuintei cit si pentru caracterizarea conditiilor sanitare din spitale, in special din spitalul depediatrie.

Analiza bacteriologica a aerului se practica in mod deosebit in incaperile in caretransmiterea aerogene a intectiilor trebuie sa fie evitata in mod deosebit, constituind in acestecazuri un mijloc de control al conditiilor sanitare (test de salubritate).

Institutiile unde controlul bacteriologic este indicat sint urmatoarele : - Spitalele, in scopul aplicarii masurilor de profilaxie a infectiilor intraspitalicesti. - Institutii de copii (crese, camine, scoli). - Industria alimentara cu scopul evitarii contaminarii si degradarii produselor si unitatile dealimentatie publica. - Laboratoarele de microbiologie. - Industria de medicamente si produse biologice in vederea evitarii contaminarii acestorproduse.

De asemenea, controlul bacteriologic al aerului se poate efectua si in sali publice sauchiar in locuinte cu scopul caracterizarii sanitare a acestora. In sfirsit, o ultima indicatie deaplicare a analizei bacteriologice a aerului este reprezentata de controlul eficacitatiidezinfectiei aerului dintr-o incapere.

Pentru continutul bacterian al aerului nu exista pana inprezent standarde. Pe bazaunor cercetari s-au facut insa propuneri de norme, cu ajutorul carora sa se poata aprecia

62

gradul de contaminare a aerului. In incaperi numarul total de germeni mezofili se recomanda sa fie sub 2 500/m3, iar

streptococii hemolitici sa nu depaseasca 1%, maximum 2% din numarul total de germeni,iar coliformii sa fie absenti.

In industria alimentara numarul de mezofili sa nu depaseasca 600/m3, iar fungii300/m3.

In institutiile de copii se recomanda ca flora saprofita sa fie sub 1 500/m3

(exceptional 2 000/m3). Pentru spitale se recomanda ca, dupa curatenie cu dezinfectie, flora din aer sa nu

depaseasca urmatoarele valori, in functie de destinatia incaperii : - sali de operatie : 300 germeni mezofili/m3; - sali speciale (sali de pansamente, sali de terapie intensiva, sali de pregatire a solutiilorperfuzabile, saloane de copii prematuri, sali de nasteri, saloane de terapie intensiva,bucatarii dietetice, biberonerii): 500 germeni mezofili/m3 ; - saloane de bolnavi si alte incaperi : 600 germeni mezofili/m3. Flora hemolitica sl coliformii trebuie sa fie absenti in toate incaperile de spital.

In ceea ce priveste prezenta stafilococilor in aer se considera ca, cu cit proportia loreste mai mare, cu atit este mai certa contaminarea de origine umana. Semnificatiastafilococilor creste daca se iau in consideratie indeosebi stafilococii aurii si/sauhemolitici.

Coliformii, traducind o insalubrizare mare, trebuie sa fie absenti in aerul incaperilorlocuite.

1.3.4. MASURI DE COMBATERE SI PROFILAXIE A CONTAMINARII AERULUI

Masurile principale pentru prevenirea si combaterea contaminarii aerului sint : - ventilatie; - curatenie; - dezinfectia aerului.

1.3.4.1. VENTILATIA

Ventilatia este una din metodele cele mai bune pentru reducerea numarului degermeni din aer, atit sub forma de picaturi cit si sub forma de nuclei de picaturi sau prafbacterian. Asigurarea cubajului necesar in incaperi si aplicarea masurilor de ventilatienatural a si artificiala in vederea realizarii unui schimb suficient de aer realizeaza siprotectia fata de infectiile aerogene. Chiar daca in sali publice (de exemplu, cinematografe,sali de curs), puterea de contaminare a aerului este foarte mare, ventilatia buna poatecontribui la scaderea incarcari microbiene a aerului. In anumite incaperi de spital, lacalculul volumului de schimb si la alegerea sistemului de ventilatie trebuie tinut seama side aeromicroflora. Astfel, in saloanele din spitalele de boli contagioase, cantitatea de aer

63

introdus prin ventilatie trebuie sa fie mai mica decit cea extrasa, pentru a impiedicaraspindirea aerului contaminat pe culoarele spitalului. In salile de operatie se procedeazainvers (aerul introdus sa fie in cantitate mai mare decit cel extras), pentru a impiedicapatrunderea aerului de pe culoarele care eventual ar contine piococi in sala de operatie. Inincaperile de spital unde se cere o puritate deosebita a aerului se practice sistemul deventilatie cu curent laminar de aer dezinfectat.

Sistemul de ventilatie prin recirculare este din punctul de vedere al aeromicroflorei,neigienic, contribuind de fapt la raspindirea florei patogene pe calea aerului. Un astfel deprocedeu poate fi utilizat numai cu conditia filtrarii si/sau dezinfectiei aerului recirculant.

1.3.4.2. CURATENIA

Datorita faptului ca exista flora patogena aderenta de praful depus in incaperi,curatenia reprezinta si un mijloc de a reduce posibilitatile de transmitere a bolilor pe caleaaerului. Germenii din praful bacterian sint in general mai rezistenti la conditiile mediuluiextern. Faptul ca adera de particule relativ mari face ca stabilitatea lor sa fie mica,sedimenteaza repede, insa pot fi readusi oricind in suspensie.

O masura foarte buna este intretinerea unei curatenii perfecte cu indepartarea corectaa prafului din incaperi. In institutii de copii, cazarmi, spitale se recomanda impregnareapodelelor cu ulei. In cazul cind exis a ciment sau linoleum este recomandata spalarea euagenti dezinfectanti.

In spitale, camine, cazarmi, internate etc., un numar important de germeni adera side praful din paturi, rufarie de pat sau cea de corp. Asigurarea unui circuit local al rufarieipoate evita contaminarea aerului.

Masurile impotriva prafului din camera sint cu atit mai necesare, cu cit mijloacelepropriu-zise de dezinfectie a aerului au o eficacitate mai redusa asupra prafului bacterian,dat fiind ca particulele de praf protejeaza intr-o anumita masura celula bacteriana deactiunea agentilor dezinfectanti.

1.3.4.3. DEZINFECTIA AERULUI

Masurile de dezinfectie a aerului se adreseaza unor procedee fizice si unor procedeechimice. Ca procedeu fizic este folosita actiunea bactericida a razelor ultraviolete, iar caprocedeu chimic diferite substante care, sub forma de vapori sau aerosoli, au actiunedistrugatoare asupra florei din aer.

Radiatiile ultraviolete. Folosirea radiatiilor ultraviolete in dezinfectarea aerului sebazeaza pe proprietatea bactericida a acestui spectru radiant, in special in jurul lungimilorde unda de 250 nm. Folosirea lampilor de ultraviolete, care emit un spectru apropiat, poateduce la reducerea cu 100% a germenilor in conditii experimentale. In conditii naturaleinsa, avind in vedere variatiile mari de dimensiuni ale particulelor contaminate din aer (dela picaturi sau praf bacterian mare pina la nuclei de picaturi cu dimensiuni foarte mici) si

64

faptul ca unii germeni pot fi acoperiti cu pelicule protectoare, reducerea nu depaseste 50-75% dintre bacterii. Un inconvenient al acestui mijloc foarte eficace de dezinfectie ilprezinta si efectul nociv asupra pielii sau ochilor persoanelor expuse la radiatie directa -persoane care trebuie protejate pentru a nu aparea accidente.

Din aceste motive, o iradiere completa a unei incaperi nu se poate face decit inabsenta persoanelor din camera, iar personalul care manipuleaza aparatul trebuie sa aibaochelari si haine de protectie. Astfel de iradieri se pot face ca dezinfectie terminala incamere care au fost intens contaminate (cabinete de consultatie, cabinete radiologice,camere de izolare pentru bolnavi contagiosi, sali de operatie etc.).

De asemenea, in spitale s-au folosit si asa-numitele perdele de radiatii ultraviolete, inspecial la intrarea in boxe de izolare din spitalele de contagiosi sau in jurul mesei deoperatic. Acest procedeu nu poate fi utilizat decit cu o instruire completa a personaluluiasupra pericolului unei iradieri directe prelungite.

Wells a experimentat un procedeu de recirculatie a aerului, aerul din incapere fiindextras prin conducte in care se realizeaza iradierea ultravioleta. Cum praful bacterian esterelativ rezistent la actiunea acestor radiatii, pe traiectul acestor conducte se interpun si filtrepentru praf. Apoi aerul este din nou introdus in camera. Acest procedeu a fost recomandatpentru sali de operatie, sali publice (cinematografe, restaurante etc.), sau chiar trenuri fara aavea insa o utilizare prea larga. Utilizarea lui este limitata de faptul ca eficienta de reducerea bolilor respiratorii acute este relativ mici (datorita transmiterii prin picaturi) si costulfoarte ridicat.

In afara acestor procedee artificiale, folosite in special in conditiile unor Incaperiintens contaminate, pentru incaperile de locuit, orientarea buna a incaperii si existenta uneicantitati suficiente de radiatie solara directa pot contribui la reducerea numarului degermeni din incapere.

In opozitie cu metodele chimice, efectul bacterioid maxim al radiatiilor ultravioletese exercita la umiditati relativ mici.

Metodele chimice de dezinfectie folosesc o serie de substante chimice dispersate in aersub forma de aerosoli sau vapori, care au un efect bactericid.

Lister a fost primul care a folosit dezinfectia chimica a aerului in sali de operatie,prin pulverizare de acid carbolic. Efectul a fost insa neinsemnat, Masurile de asepsiedovedindu-se mult superioare in prevenirea infectarii suprafetei plagilor, dezinfectiachimica a aerului a fost mai mult sau mai putin luata in consideratie ulterior.

Substantele care se folosesc in mod obisnuit la dezinfectia terminala in camerele deizolare a bolnavilor contagiosi (din spitale, institutii sau de la domiciliu), ca formolul sauvaporii sulfurosi, au un efect mai redus asupra microorganismelor, care se gasesc insuspensie in aer decit asupra celor aderente pe suprafata.

Substantele care se folosesc in primul rind pentru dezinfectia chimica a aerului sint:substantele clorigene (cloramina, hipoclorit de sodiu, varul cloros), acidul lactic, rezorcinasi hexilrezorcina, precum si glicoli ca propilenglicol sau trietilenglicol. Aceste sub stante seraspindesc in aer sub forma de vapori sau aerosoli. La inceput s-a crezut ca efectul

65

bactericid ar fi datorit contactului dintre particulele bacteriene si aerosolii de substantachimica. Ulterior s-a vazut ca de fapt efectul se datoreste exclusiv actiunii vaporilor acestorsubstante, cele pulverizate neavind efect decit prin particulele foarte fine, care se evapora inatmosfera. Vaporii acestor substante (care au in general o tensiune mica de vapori)condenseaza pe particulele de suspensie si deci si pe cele care contin germeni, solutiaconcentrindu-se la acest nivel pina la doze bactericide. Din cauza ca este necesara existentaunei concentratii superioare realizata prin condensare, efectul este maxim la o umiditate de40-50%. La umiditati mari, apropiere de saturatie, pe particule contaminate condenseaza, atitvapori de apa, cit si vapori de substanta dezinfectanta, impiedicind realizarea uneiconcentratii suficient de mari. In atmosfera foarte uscata, condensarea se face foarte greu siefectul bactericid, de asemenea, mult diminuat.

In afara acestor substante s-a incercat si utilizarea unor rasini sau a fumului rezultatdin arderea unor substante vegetale.

Indiferent de substanta chimica folosita s-a constatat ca prin dezinfectia chimica aaerului se distrug in special germenii din nucleii de picaturi; cei aderenti de praf sau dinpicaturi mari de secretie au o rezistenta ceva mai mare. De asemenea s-a observat ca baciliigram-negativi sint mai sensibili decit cei gram-pozitivi.

1.4. CLIMA SI RELATIA SA CU SANATATEA

Clima este definita ca totalitatea factorilor fizici (cosmici, atmosferici, terestri sitelurici) si biologici, caracteristici pentru o anumita regiune si care actioneaza asupraomului. Factorii climatici dominanti sint factorii meteorologici, respectiv fenomenele atmosferice care au loc in troposfera. Larealizarea acestor fenomene concura factorii cosmici, terestri, telurici si biologici (de ex.inclinatia si durata de stralucire a soarelui, configuratia terenului, vegetatia, intindereasuprafetelor de apa, altitudinea etc.).

Ceea ce caracterizeaza clima in primul rind sint factorii meteorologici. In grupulmare al acestor fenomene atmosferice trebuie facute distinctii intre notiunile de clima sivreme. Clima este reprezentata de suma factorilor care caracterizeaza din punct de vederemeteoroclimatic un teritoriu (temperatura, precipitatii, insorire, nebulozitate, umiditate, vintetc.). Clima are o stabilitate foarte mare in timp si nu sufera modificari apreciabile decit laintervale de secole sau milenii. Vremea in schimb se caracterizeaza in primul rind printr-ofoarte mare instabilitate, schimbindu-se uneori chiar de mai multe ori pe zi. Vremea estedeterminata de deplasarea unor mase de aer cu caractere meteorologice diferite(temperatura, presiune atmosferica, umiditate). Aceste mase de aer se deplaseazapermanent, schimbarea lor intr-un anumit teritoriu depinzind de diferentele de presiuneatmosferica, de zona geografica, anotimp, conditii particulare etc. Clima poate fi definita sica suma tuturor starilor de vreme dintr-o regiune. Din punctul de vedere al actiunii asupraorganismului clima si vremea se deosebesc mult astfel incit vor fi tratate separat.

66

1.4.1. ZONELE CLIMATICE

Dupa situarea geografica, suprafata pamintului se imparte in 5 zone climatice debaza si anume: zona tropicala, doua zone temperate si doua zone polare. Zonele polare sintseparate de zonele temperate prin izoterma anuala de 0° situata aproximativ la nivelulparalelei de 661/2°. Zonele temperate sint separate de zona polara prin izoterma anuala de20° (situata in dreptul paralelei de 231/2°).

1.4.1.1. ZONELE POLARE

Zonele polare se caracterizeaza climatologic prin faptul ca temperatura medieanuala este sub 0°, umiditatea relativa este mare desi cea absoluta este mica si indeosebiprin existenta zilelor si noptilor polare. Regimul de radiatii este satisfacator numai inperioada lungilor zile polare prin faptul ca atmosfera relativ pura are o buna permeabilitatepentru radiatii. Din punct de vedere al patologiei din aceste teritorii se observa in generalun numar relativ redus de boli infectioase, datorita caracteristicilor de clima dar in primulrind datorita densitatii reduse a populatiei. Prin absenta contactului cu boala, bolilecontagioase - indeosebi aerogene - dau forme grave. Rahitismul nu este cunoscut laeschimosi, carenta de radiatii fiind compensata de consumul mare de alimente de origineanimala bogate in lipide si consumate uneori in stare cruda.

1.4.1.2. ZONELE TEMPERATE

Zonele temperate se caracterizeaza prin insorire medie, deosebiri mari climatericede la un anotimp la altul si prin schimbari frecvente ale vremii. Influenta maritima sau aplatoului continental, relieful sau alte conditii locale creeaza diferente destul de pronuntatede la o regiune la alta, fapt care a facut sa se descrie o serie de subzone climatice distincte.

In zonele temperate atit bolile microbiene, cit si cele virotice sint relativ frecvente,multe avind caracter sezonier. Infectiile respiratorii prezinta incidenta maxima in acestezone climatice. Nivelul de civilizatie ridicat, formarea marilor aglomerari urbane, o mareparte din timp petrecut in incaperi fac ca contactul dintre oameni sa fie foarte strins, fapt ceexplica frecventa mai ridicata si aparitia la virste mai tinere a acestor boli. Foartecaracteristice acestor zone sint si bolile reumatismale inflamatorii si artropatiiledegenerative legate de conditiile de viata; in aceste zone gasim frecventa cea mai mare abolilor cronice si degenerative. Unele boli lipsesc fie datorita absentei unor vectori (febragalbena), fie datorita unor masuri sanitare si gradului mai mare de civilizatie (pesta).

1.4.1.3. ZONA TROPICALA

Zona tropicala se caracterizeaza prin insorire maxima, temperatura ridicata si

67

schimbari de vreme cu caracter ritmic. Se disting in cadrul zonei tropicale 3 subzone:climatul tropical marram - cald si umed, climatul tropical uscat (de stepa, savana, preerii sidesert) si climatul tropical de altitudine mai rece si cu radiatii solare foarte puternice.

In patologia acestor regiuni domina bolile transmise prin vectori (febra galbena,oncocercoza, malaria, pesta etc.) si bolile parazitare (filarioza, dizenteria amibiana etc.), Deasemenea se gasesc boli la care contribuie conditiile sociale si un grad de civilizatie mairedus, majoritatea tarilor din aceasta regiune fiind tari in curs de dezvoltare. Astfel holera segaseste sub forma endemica in India sau Asia de sud-est de unde periodic determinaaparitia valurilor pandemice. In zonele cele mai putin dezvoltate economic se descriu sicarente alimentare grave urmate de boli de subnutritie.

1.4.2. TIPURILE DE CLIMA

In cadrul diferitelor zone climatice se realizeaza in functie de caracteristicile loco-regionale, o serie de tipuri de clima (sau climate) care, din punct de vedere bioclimatologicau o foarte mare importanta.

Astfel, diferitele tipuri de clima se impart bioc1imatic in doua mari grupe: - climatul excitant sau specific; - climatul indiferent sau nespecific.

In climatul excitant intra climatul alpin (sau de inaltime) si climatul de stepa. In celindiferent climatul de ses, de coline. Climatul subalpin si cel marin au o pozitieintermediara, cuprinzind atit elemente excitante, cit si elementele indiferente. Factoriiexcitanti sint reprezentati in special de variatii de presiune atmosferica, diferente mari de temperatura - diurne si anuale - curenti de aer puternici si radiatie solara intensa.

1.4.2.1. CLIMATUL ALPIN

Climatul alpin sau de altitudine peste 1 000 m este un climat excitant care produce inorganism reactii puternice, ducind la aparitia unor modificari stabile. Clima secaracterizeaza prin presiunea atmosferica scazuta, radiatie ultravioleta si luminoasacrescuta, curenti de aer puternici, umiditate si temperatura scazuta. Aerul este curat siputernic ionizat.

In aceste conditii climatice creste continutul singelui in Ca si P si se reduce K.Colesterolul este crescut. Creste numarul de hematii in singele periferic. De asemeneacreste volumul respirator, frecventa pulsului si tensiunea arteriala. Debitul cardiac estemarit si metabolismul general si cel azotat crescut.

1.4.2.2. CLIMATUL DE STEPA

Clima de stepa este excitanta prin caldura mare din timpul verii, uscaciunea siinsolatia mare. De asemenea, la efectul excitant contribuie si deosebirile mari de

68

temperatura dintre zi si noapte, cum si curentii de aer de intensitate mare. Tensiuneaarteriala este influentata mult de eforturile musculare. Reactiile de focar sint intense. Ingeneral este o clima care solicita organismul.

1.4.2.3. CLIMATUL DE SES

Climatul de ses si coline (sub 400-500 m) este un climat indiferent, climat de crutarepentru bolnavi si convalescenti. Lipsa unor factori climatici cu contraste puternice face ca sisolicitarea organismului sa fie redusa.

1.4.2.4. CIiMATUL SUBALPIN

Elementele indiferente ale climatului de ses trec treptat spre cele excitante aleclimatului alpin. Astfel presiunea atmosferica scade cu inaltimea, intensitatea curentilor deaer creste ca si radiatia solara. De asemenea temperatura scade cu inaltimea.

Se realizeaza in acest fel un climat de trecere, cu efecte regeneratoare foarte bune,fara a avea insa efectul excitant puternic al climatului alpin.

1.4.2.5. CLIMATUL MARIN

Climatul marin este un climat care cuprinde atit elemente indiferente, cit si elementeexcitante. Elementele indiferente sint: presiunea atmosferica constanta, umiditatea destul deridicata, diferente mici de temperatura intre zi si noapte. De asemenea iernile sint maiblinde, verile mai racoroase. Elementele excitante sint reprezentate de radiatia solaracrescuta, curenti de aer puternici precum si prezenta aerosolilor salini bogati in iod. Ingeneral apetitul este crescut, metabolismul general se intensifica, creste amplitudinearespiratorie, pre cum si numarul de hematii si incarcarea in hemoglobina. Prin radiatiaultravioleta intensa este influentat pozitiv metabolismul fosfocalcic.

Climatul marin este diferit dupa conditiile locale. Exista diferente in functie delatitudine, intre climatul din largul marii, de pe insule sau de pe litoral. In ce privesteclimatul de litoral acesta este influentat de climatul teritoriului respectiv. Astfel la noi in taraelementele excitante ale climatului marin sint preponderente, suprapunindu-se factoriiexcitanti ai climatului de stepa din Dobrogea.

1.4.3. INFLUENTA SCHIMBARILOR DE VREME ASUPRA ORGANISMULUI

Influenta schimbarilor de vreme asupra sanatatii este bine cunoscuta inca dinantichitate. Exacerbarea durerilor reumatice sau a celor cicatriceale la anumite schimbari devreme, aparitia mai frecventa a accidentelor vasculare sau a tulburarilor alergice etc., sintfapte de observatie curenta.

In explicarea acestor fenomene s-a atribuit un rol important in decursul timpului

69

Iactor ilor meteorologici izolati cum ar fi umiditatea, temperatura, curentii de aer, presiuneaatmosferica sau radiatiile. Daca pentru fenomenele cutanate de sensibilizare la radiatiasolara (lucite) sau pentru leziunile produse de radiatia ultravioletii (eritem, fotoftalmie),factorul izolat poate fi incriminat, pentru majoritatea tulburarilor meteorotrope este greu deacceptat faptul ca ar fi generate de un singur factor. Desi aparitia crizelor astmatice estelegata de cresterea umiditatii si de ceata, crizele vasculare sau durerile reumatice de variatiiale presiunii atmosferice, este greu de presupus din complexul meteorologic actioneaza unsingur factor. Mult mai probabila este conceptia care leaga aparitia fenomenelormeteorotrope de schimbarea maselor de aer si aparitia fronturilor atmosferice, careactioneaza prin tot complexul de factori care le compun, tulburarile fiind legate de modificarifiziologice produse de efortul de adaptare a organismului la noile conditii meteorologice.

Masele de aer reprezinta cantitati mari de aer cu proprietati identice fizico-chimice,care se deplaseaza in straturile inferioare ale atmosferei, in apropierea solului acoperind,pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, un anumit teritoriu. In deplasarea lorintilnesc alte mase de aer, pe care le inlocuiesc in teritoriul in care patrund. In zona de contactdintre doua mase de aer se realizeaza frontul atmosferic.

Masele de aer mai importante sint : - masele de aer cald, de obicei tropical, care iau nastere pentru regiunile noastre mai frecventin regiunea rnediteraneana si atlantica si care de obicei se deplaseaza spre zone mai reci; - masele de aer rece (polar sau arctic) iau nastere in regiunea polara si se deplaseaza ingeneral spre zone mai calde.

Dupa cum aceste mase de aer se deplaseaza pe continent sau pe suprafata marii,capata numele de aer continental sau maritim. Aerul continental este mai uscat si mai incarcatcu impuritati, cel maritim este mai curat si mai umed. Continentale sau maritime pot fi atitmasele calde cit si cele reci.

Proprietatile fizice (temperatura, umiditate, presiune etc.), sint relativ constante ininteriorul unei mase de aer. Incalzirea unei mase reci se face treptat, pe masura ce patrunde inregiuni mai calde, 1a fel si racirea unei mase calde. Schimbari bruste ale temperaturilor fiziceale aerului au loc numai in zona de front, unde de fapt se schimba in masura importantastructura fizica a atmosferei. Dupa cum masa de aer care patrunde este calda sau rece, frontulpoarta si el numele de front cald sau rece.

La schimbarea maselor de aer se produc modificari de adaptare in organismul umancare pot duce pina la aparitia unor simptome sau chiar la declansarea unor fenomenepatologice grave.

Sensibilitatea la schimbarile de vreme (meteorosensibilitatea) este un fenomen biologiccaracteristic tuturor organismelor vegetale si animale. La om - mai mult sau mai putinconstient - se produc modificari fiziologice de adaptare. La persoanele care au o labilitatefiziologica mai mare (indeosebi vegetativa sau endocrina) aceste modificari de adaptare auintensitate mai mare traducindu-se in aparitia unor simp tome (cefalee, iritabilitate sausomnolenta, modificari ale capacitatii de munca). In acest caz vorbim de meteorolabilitate.

In sfirsit, 1a anumite categorii de boli ca de exemplu bolile cardiovasculare

70

cronice, ulcer gastric sau duodenal, endocrinopatii, nevroze, epilepsii etc., schimbarea devreme poate constitui factor de agravare a bolii. In aceasta situatie vorbim demeteoropatologie.

Schimbarile de vreme actioneaza prin intermediul receptorilor periferici (cutanatisi din mucoasa cailor respiratorii), informatia este transmisa sistemului nervos central,integrarea si analizarea realizindu-se predominant la nivel diencefalic. Prin sistemuldiencefalic sint influentate ulterior aparatul endocrin, sistemul nervos vegetativ si scoartacerebrala. In sfera psihica, apare la vreme inchisa cu plafon coborit de nori tendinta lasomnolenta, proasta dispozitie iar randamentul muncii scade, in special al celeiintelectuale. Patologia nervoasa este influentata, spre exemplu, crizele comitiale fiind multmai frecvente la schimbarile de vreme. Sint de asemenea cunoscute migrenele care aparla patrunderea unui front de aer rece sau cald.

Mult influentat este sistemul nervos vegetativ. Fronturile reci se insotesc desimpaticotonie, cele calde de vagotonie. Bolile cu componenta vegetativa important aprezinta predominant crize in perioadele in stabile cu schimbari frecvente ale maselor deaer (primavara si toamna). Aceasta periodicitate sezoniera este foarte bine exprimata inulcerul gastric si duodenal. Bohle vasculare prezinta exacerbari la schimbarea de vreme siin special la patrunderea unor fronturi reci. Astfel s-a observat ca incidenta infarctului demiocard sau a accidentului vascular cerebral este crescuta in perioadele instabile devreme si in special la apropierea unui front rece. Exacerbarea durerilor reumatice inspecial a formelor cronice, degenerative, la schimbari de vreme este bine cunoscuta. Deasemenea in aceste perioade apar mai frecvent durerile cicatriceale.

Si asupra patologiei infectioase, vremea are o influenta foarte mare atit prinmodificarea rezistentei organismului cit si prin conditii care se realizeaza pentruvehicularea agentului patogen de 1a bolnav sau purtator la organismul receptiv. Astfelcatarurile acute respiratorii sint mult mai frecvente in perioadele de vreme instabila(primavara si toamna). De asemenea bronsiticii cronici prezinta exacerbari in aceleasiperioade.

Caracterul sezonier al unor boli infecto-contagioase tine - pe langa alti factori - side conditiile de vreme.

De asemenea au fost descrise fenomene metearotrope si in cazul afectiuniloralergice (in special astmul bronsic) si al tulburarilor endocrine.

1.4.4. ACLIMATIZAREA

Prin aclimatizare intelegem modificarile functionale si organice care se produc inorganismul oamenilor la trecerea dintr-un climat intr-altul, modificari care apar inprocesul de adaptare la climatul respectiv. Reactiile fiziologice si fiziopatologice careapar pot fi brutale si in consecinta importante asupra sanatatii, in cazul cind schimbareade climat se face brusc si la conditii mult diferite de cele la care organismul este adaptatsau in cazul cind persoanele supuse procesului de aclimatizare sint cu rezistenta scazuta

71

(copii, bolnavi, batrini, cei sufeinzi de boli cronice etc.). Din punct de vedere profilacticeste esentiala stabilirea contraindicatiilor in procesul de aclimatizare si a masurilor caretrebuie luate pentru a evita aparitia imbolnavirilor.

Procese de aclimatizare au loc nu numai in cazul trecerii unor persoane sau grupe depersoane dintr-un teritoriu geografic in altul cu conditii climatice diferite, ci si in cazulexpunerii in procesul muncii la factori fizici meteorologici deosebiti de cei la careorganismele sint adaptate. Astfel avem de-a face tot cu un proces de adaptare si in cazul muncii in ateliere calde sau reci. si in aceste cazuri trebuie sa treaca un timp pina cindorganismul isi adapteaza mecanismele fiziologice, in special functia de termoreglarepentru a face fata, fara aparitia unor tulburari, noilor conditii ale ambiantei termice.

Tot in sens mai restrins si modificarile fiziologice si fiziopatologice care apar laaltitudini sint, in ultima instanta, rezultatul unui proces de aclimatizare. La baza adaptariila altitudine sta marirea rezistentei organismului fata de presiunea partiala scazuta aoxigenului in tesuturi si adaptarea sistemelor enzimatice oxido-reducatoare tisulare pentrucompensarea hipoxiei.

Privita in sensul cel mai larg, al proceselor care au loc in cadrul adaptarii laconditiile non-create. In cazul schimbarii regiunii geografice si a climatului, problemaaclimatizarii devine mult mai complicata, deoarece aici nu actioneaza numai factoriimeteorologici ci un complex de factori cu actiune asupra organismului.

In ceea ce priveste zonele climatice s-a observat faptul ca persoanele din zoneletemperate se aclimatizeaza mai usor la climatul rece decit la cel tropical. In specialclimatul tropical umed este foarte greu suportat. In schimb, persoanele din zona tropicalase adapteaza foarte greu climatului rece sau sezonului rece din climatul temperat.

De asemenea, in raport cu tipurile de clima, s-a observat ca aclimatizarea este multmai grea la climatele excitante (alpin, de stepa si in parte cel marin) decit la climateleindiferente.

Aclimatizarea depinde si de rezistenta organismului. Astfel, copiii si batrinii seadapteaza mult mai greu unui climat nou. De asemenea s-a observat ca femeile din zonatemperata se aclimatizeaza mult mai greu decit barbatii in zona tropicala. Bolnavii siconvalescentii fac mult mai des tulburari de aclimatizare. In special prezinta tulburari deaclimatizare persoanele cu tulburari nervoase, instabilitate neurovegetativa sau tulburarivasculare.

In sens mai larg aclimatizarea nu reprezinta numai adaptarea la fenomeneleclimatice ci si o adaptare la conditiile de igiena ale regiunii precum si la mediul social.

Astfel prin trecerea dintr-un climat in altul, organismul trebuie sa se adapteze laconditii noi de viata. Un factor important il reprezinta si tipul nou de alimentatie la careorganismul trebuie sa se adapteze.

De asemenea in regiunea noua in care se gaseste, persoana care urmeaza sa seaclimatizeze, poate gasi o patologie infectioasa si parazitara noua, fata de careposibilitatea de aparare imunobiologica sa fie foarte redusa (receptivitatea fiind foartemare).

72

In anumite zone geografice, ca rezultat al adaptarii agentilor patogeni la conditiilede mediu, care dirijeaza ecologia speciilor respective, apar asa-numitele boli cu focalitatenaturala (antropo-zoonoze, encefalite virotice etc.). Boala fiind caracteristica anumitorteritorii geografice, persoanele recent stabilite in regiunea respectiva, lipsite de orice bagajimun, vor face cu mai multa usurinta boala.

Exista deci o anumita patologie, cu caractere particulare in diferite teritoriigeografice, legata de conditiile climatice, de vreme, de factori care permit realizarea uneianumite patologii infectioase (rezervoare de infectii, cai de transmitere, receptivitate), dealimentatie, conditiile sociale, alti factori naturali (relief, altitudine, apa de suprafata, soletc.).

Datorita acestor particularitati existente in ce priveste patologia din diferite regiunis-a creat notiunea de patologie geografica, Daca in realitate exista anumite particularitati alepatologiei in diferite teritorii geografice, legate de conditiile de mediu existente, nu trebuiepierdut din vedere faptul ca, in buna parte, la realizarea acestei patologii contribuie sifactorii sociali.

Pentru prevenirea tulburarilor care pot sa apara in cursul aclimatizarii trebuie luate oserie de masuri sanitare. In afara de faptul ca este necesara o riguroasa selectie medicala,care sa inlature persoanele cu posibilitati scazute de adaptare, este necesara si asigurareaunui regim de viata si de munca corespunzatcare, locuinte, care sa reduca actiuneafactorilor excesivi, alimentatie rational a, imbracaminte adecvata etc. Cu aceste masuriluate, modificarile fiziopatologice, care se produc in timpul aclimatizarii pot sa se instalezecu minimum de tulburari.

73