Curs Cultural

5/14/2018 Curs Cultural - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/curs-cultural-55a82355173b6 1/56

Turismul culturalprof. Magda Lupchian

Cuprins:

I. No iuni introductive ţ

I.1. Definirea fenomenului turistic

I.2. Clasificarea turismului şi locul turismului cultural în cadrul fenomenului turistic

I.3. Concepte cu care se opereaz în geografia turismuluiă

I.4. Evolu ia fenomenului turistic în general şi a turismului cultural în specialţ

II. Fluxurile turistice generate de turismul cultural

II. 1. Fluxurile turistice majore

II. 1.1. Fluxurile turistice spre Europa Sudică

II.1.2. Fluxurile turistice spre Europa Atlantică

II.1.3. Fluxurile turistice spre Europa Central-Estică

II.1.4. Fluxurile turistice nord-americane

II.1.5. Fluxurile turistice japoneze

II.2. Fluxurile turistice minore

II.2.1. Fluxurile turistice spre Mediterana Meridională

II.2.2. Fluxurile turistice spre Asia AnterioarăII. 2.3. Fluxurile turistice spre Asia Musonică

II. 2.4. Fluxurile turistice sud-americane

III. Resursele turistice antropice – baza dezvolt rii turismului culturală

IV. Turismul cultural pe Glob

IV. 1. Turismul cultural în Europa

IV. 1.a. Centre şi regiuni turistice în Europa Sudică

IV. 1.b. Centre şi regiuni turistice în Europa Occidentală

I V.1. c. Centre şi regiuni turistice în Europa Central Estică

IV.2. Centre şi regiuni turistice din America

IV.2. a. Centre şi regiuni turistice în America de Nord

IV.2.b. Centre şi regiuni turistice în America Central şi de Sudă

IV.3. Centre şi regiuni turistice din Africa

IV.4. Centre şi regiuni turistice din Asia

1



OBIECTIVELE CURSULUI OP IONALŢ „TURISMUL CULTURAL”

Cursul este structural în 5 capitole de dimensiuni variabile, care se refer la:ă

definirea turismului cultural, a particularit ilor sale, a locului sau în ansamblulăţ

fenomenului turistic, evolu ia fenomenului turistic în timp cu privire special asupraţ ă

turismului cultural, prezentarea no iunilor şi conceptelor cu care opereazţ ă

geografia turismului, analiza fluxurilor generate de turismul cultural, prezentarea

de ansamblu a resurselor antropice care reprezint principala atrac ie în cadrulă ţ

turismului cultural, iar în final analiza spa ial a manifest rii turismului cultural peţ ă ă

continente, cu privire special asupra poten ialului turistic.ă ţ

Cursul Turismul cultural se doreşte a fi o incursiune în domeniul

fenomenului turistic cu motiva ie cultural , atât din punct de vedere teoretic cât şiţ ă

prin analiza manifest rilor spa iale ale acestui tip de turism.ă ţ

În acest context, la sfârşitul parcurgerii acestui curs, studen ii vor fi capabiliţ

s :ă

defineasc turismul cultural şi s enumere câteva particularit i care îlă ă ăţ

deosebesc de alte tipuri de turism;

s cunoasc evolu ia în timp a fenomenului turistic şi s identifice rolulă ă ţ ă

pe care l-a avut turismul cultural în cadrul deplas rilor turistice în diverseă

perioade istorice; s identifice şi s caracterizeze fluxurile turistice generate de turismulă ă

cultural;

s cunoasc principalele categorii de resurse antropice care generează ă ă

turism cultural, caracteristicile lor, precum şi câteva exemple pentru

fiecare categorie;

s identifice particularit ile de manifestare ale turismului cultural peă ăţ

continente; s în eleag particularit ile turismului cultural românesc şi s identificeă ţ ă ăţ ă

priorit ile ce trebuie urmate în dezvoltarea acestuia;ăţ

Evaluarea activit ilorăţ se va realiza prin luarea în considerare a trei

parametri:

nota ob inut la colocviu (70%)ţ ă

nota ob inut la tema de control (20%)ţ ă

prezen a activ la activit ile tutoriale (10%)ţ ă ăţTema de control: Turismul cultural într-o regiune a Globului sau a

României.

2



se va realiza pe baza bibliografiei men ionate şi a altor lucr ri,ţ ă

descoperite de student sau pe baza cunoaşterii directe în cazul în care se

opteaz pentru prezentarea turismului cultural din jude ul (oraşul) deă ţ

domiciliu;

se recomand s fie înso it de o reprezentare grafic (de exemplu: oă ă ţ ă ă

planş care s redea reparti ia spa ial a resurselor turismului culturală ă ţ ţ ă

dintr-un jude );ţ

va fi predat fie pe 8 mai 2004, fie va fi trimis pân la data de 7 iunieă ă ă

2004 pe adresa Universit ii „Ştefan cel Mare” Suceava, cu men iuneaăţ ţ

„Turism cultural”.

I. NO IUNIŢ INTRODUCTIVE

I.1. DEFINIREA FENOMENULUI TURISTIC

Turismul este o no iune neclar , subiectiv în esen . Este dificil de separatţ ă ă ţă

ce este turistic şi ce nu într-un spa iu dat, pentru ca aceleaşi amenaj ri pot serviţ ă

unor scopuri multiple. Turismul este o activitate uman bazat pe deplasarea înă ă

spa iu a indivizilor, de aici derivând deosebirea sa de ,,recreere”, care nu necesitţ ă

neap rat deplasare. Una dintre cele mai simple defini ii ale fenomenului turistic ară ţ

fi abandonarea temporar a spa iului cotidian de via , în favoarea altui lor,ă ţ ţă

construit pentru şi de c tre turişti, consacrat exclusiv odihnei.ă

Conform primei defini ii dat de O.M.T. în 1978, turistul este orice persoanţ ă ă

aflat în afara reşedin ei sale curente pentru o durat de cel pu in 24 ore (oă ţ ă ţ

noapte) şi pentru maximum 4 luni, din urm toarele motive: agrement, s n tate,ă ă ă

misiuni sau c l torii de orice fel (congrese, seminarii, pelerinaje). Tot conformă ă

O.M.T. se pot deosebi mai multe categorii de persoane care se deplaseaz mai alesă

în scopul destinderii:

a) c l torii, cu excep ia celor care muncesc sau caut de lucru în alte state, seă ă ţ ă

refugiaz sau exercit o meserie care impune deplasarea (armat ,ă ă ă

diploma ie); în aceste condi ii nu sunt defini i ca turişti muncitoriiţ ţ ţ

transfrontalieri, nomazii, pasagerii afla i în tranzit, refugia ii, membrii for elorţ ţ ţ

armate şi ai misiunilor diplomatice, imigran ii temporari sau permanen i.ţ ţ

b) Vizitatorii - acea parte din c l tori care sunt înregistra i ca atare în statistici.ă ă ţ

Pot fi diviza i în dou grupe: excursioniştii, care nu fac apel la serviciileţ ă 3



turistice propriu-zise, în afara unor cheltuieli simbolice şi turiştii, cei care

petrec cel pu in o noapte în afara domiciliului;ţ

Exist mai multe categorii de motive pentru deplas rile turistice:ă ă

a) agrementul, c ruia îi sunt asociate deplas rile din vacante şi concedii,ă ă

vizitele culturale, practicarea sporturilor, vizitarea rudelor sau prietenilor.

b) rnotiva iile profesionale: reuniuni, colocvii, seminarii, congrese, misiuniţ

oficiale, întâlniri de afaceri, festivaluri;

c) alte motiva ii, care in de studii, s n tate, tranzit.ţ ţ ă ă

În condi iile unei asemenea variet i de motiva ii pentru deplas rileţ ăţ ţ ă

turistice, defini ia propus de O.M.T. a fost permanent completat şi adaptat .ţ ă ă ă

Astfel, P. Cuvelier (citat de I. Muntele şi C. Ia u, 2003) defineşte turismul ca fiindţ un

ansamblu de practici asociativ abandon rii temporare a reşedin ei, având drept ă ţ

obiectiv destinderea sau motiva ii cu caracter socio-cultural. ţ D. Pearce (citat de I.

Muntele şi C. Ia u, 2003) defineşte turismul ca fiindţ ansamblul de rela ii şi ţ

fenomene rezultate în urma c l toriilor şi sejurului temporar al persoanelor, înă ă

special pentru a se destinde sau recrea.

Aşadar, în definirea fenomenului turistic intervin trei elemente majore: locul

turistic, timpul destinat activit ilor turistice şi activit ile specifice. Din punct deăţ ăţ

vedere geografic sunt abordate 4 elemente esen iale: turiştii, popula ia local ,ţ ţ ă

fluxurile şi teritoriile marcate de turism.

În acest context în definirea turismului se impun mai multe forme de

abordare:

a) din punct de vedere economic turismul este acea activitate economic careă

încearc s exploateze şi s valorifice avantajele pe care le ofer uneleă ă ă ă

elemente ale peisajului.

b) din punct de vedere social turismul a devenit o component de baz aă ă

comportamentului uman din statele dezvoltate.

inând seama de toate defini iile prezentate pân acum se poate spune cŢ ţ ă ă

turismul este o component activ a vie ii social-economice contemporane, careă ă ţ

marcheaz profund regiunile favorizate de un poten ial natural şi antropic deă ţ

excep ie, prin atrac ia exercitat asupra maselor largi, în contextul creşterii ţ ţ ă

nivelului de trai şi necesit i atenu rii influen elor nocive ale mediului urban-ăţ ă ţ

industrial modern. (I. Muntele, C. Ia u, 2003).ţ

De altfel şi O.M.T. a perfec ionat defini ia din 1978 şi a emis, în 1993, oţ ţ defini ie mai cuprinz toare, conform c reia turismul cuprinde toate activit ileţ ă ă ăţ

4



desf şurate de c tre persoane în cursul c l toriei în afara locului de domiciliu,ă ă ă ă

pentru o perioad care nu dep şeşte un an, în diverse scopuri.ă ă

Accep iunea no iunii de ,,turism” a variat foarte mult în timp, de laţ ţ

,,vilegiatura” secolului al XIX-lea la o gama foarte larg de activit i în prezent,ă ăţ

activit i care au determinat clasificarea fenomenului turistic în mai multe tipuri.ăţ

Ast zi sunt incluse în turism şi activit i precum participarea la diverse congrese,ă ăţ

conferin e, festivaluri, manifest ri sportive, pelerinaje, deplas ri la sfârşit deţ ă ă

s pt mân , toate presupunând o puternic baz materială ă ă ă ă ă

I.2. CLASIFICAREA TURISMULUI ŞI LOCUL TURISMULUI CULTURAL ÎN CADRUL FENOMENULUI

TURISTIC

Exist numeroase încerc ri de clasificare a fenomenului turistic, având laă ă

baz criterii diferite: motiva ia, poten ialul turistic, durata desf şur rii fenomenuluiă ţ ţ ă ă

turistic. Una dintre cele mai complexe clasific ri este cea propus de P. Cocean,ă ă

Gh. Vl sceanu şi B. Negoescu (2002) care disting tipuri şi forme de turism. Pentruă

aceşti autori exist 4 tipuri de turism:ă

de recreere şi agrement;

de îngrijire a s n t ii (curativ);ă ă ăţ

cultural;

polivalent;

Este evident faptul ca aceste tipuri de turism se întrep trund şi caă

încadrarea unei deplas ri turistice într-unul sau altul dintre aceste tipuri are la bază ă

motiva ia determinant , dar nu singura. Motiva ia cultural de exemplu poate sţ ă ţ ă ă

fie prezent în toate tipurile men ionate la un moment dat.ă ţ

Aceeaşi autori definesc mai multe forme de turism, pornind de la

modalit ile de practicare a tipurilor anterior men ionate. Ele vor fi definite înăţ ţ

func ie de mai multe criterii:ţ

A) Dup distan exist :ă ţă ă

turism de distan micţă ă

turism de distan mareţă

turism de distan foarte mareţă

B) Dup durata c l toriei:ă ă ă

turism de scurt durat (1-3 zile)ă ă

turism de durat medie (suprapuse concediilor)ă

turism de lung durat (peste 30 zile)ă ă

C) Dup zona de provenien :ă ţă5



turism intern

turism interna ionalţ

D) Dup num rul participan ilor:ă ă ţ

turism individual

turism de grup

E) Dup modul de desf şurare:ă ă

turism organizat

turism semiorganizat

turism neorganizat

F) Dup modul de desf şurare în timp:ă ă

turism continuu (definit prin luarea în considerare a

particularit ilor de func ionare a infrastructurii şi nu a op iuniiăţ ţ ţ participan ilor)ţ

turism sezonier

turism de circumstanţă

G) Dup mijloacele de transport utilizate:ă

turism pedestru

turism rutier

turism feroviar turism aerian

turism naval

H) Dup vârsta participan iloră ţ

I) Dup criteriul economico-social:ă

turism social, de masă

turism particular

J) Dup particularit ile regiunii de destina ieă ăţ ţ

I. Velcea şi Al. Ungureanu (1993) propun o clasificare mai simpl , care ineă ţ

cont mai ales de motiva ia deplas rilor turistice:ţ ă

1. Turism balnear maritim

2. Turism montan şi pentru practicarea sporturilor de iarnă

3. Turism de cur balneară ă

4. Turism de vân toare sau safariă

5. Turism cultural

6. Turism festivalier

7. Turism sportiv6



8. Turism de reuniuni şi congrese

9. Turism de afaceri

Cea mai recent clasificare din literatura geografic româneasc apar ineă ă ă ţ

geografilor ieşeni I. Muntele şi C. Ia u (2003) şi propune urm toarele tipuri şi criteriiţ ă

de clasificare a turismului:

1.criteriul temporal: week-end, sejur, tranzit, croazier ;ă

2.criteriul localiz rii şi al motiva iei: turism literal, turism alpin, turismă ţ

lacustru, turism fluvial, turism citadin, turism rural-etnografic, turism

cultural, turism frontalier;

3.criteriul agregativ: turism solitar, turism familial, turism de mas , turismă

expedi ionar, turism cinegetic, pelerinajul, turism cultural-sportiv;ţ

4.criteriul geografic: tipuri de turism specific climatului temperat, polară

sau tropical.

Se observ aşadar c , indiferent de clasificarea la care ne raport m,ă ă ă

turismul cultural apare ca un tip de turism clar diferen iat de celelalte forme sauţ

tipuri de turism mai ales prin motiva ie. El poate fi definit ca o form de mobilitateţ ă

turistic al c rei scop principal este l rgirea orizontului de cunoştin e prină ă ă ţ

descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural şi al teritoriilor în care

acesta se însereaz . Conform Micului Dic ionar Enciclopedic, cultura reprezintă ţ ă

expresia civiliza iei materiale şi spirituale generate a unui popor. În sens largţ

cuprinde atât cultura material (toate bunurile materiale şi tehnicile necesareă

producerii lor), cât şi cultura spiritual (crea iile din domeniul ştiin ei, literaturii,ă ţ ţ

artelor). În acest context turismul cultural reprezint o form de valorificare aă ă

resurselor antropice şi tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include

şi turismul citadin şi turismul rural-etnografic. Turismul cultural trimite obligatoriu

la no iunea de patrimoniu, care reprezint componentele materiale şi imateriale aleţ ă

identit ii oric rei societ i, elaborate, apoi transmise şi reactualizate în teritoriu.ăţ ă ăţ

Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice,

oraşele de art , satele cu tradi ii bine p strate, siturile arheologice, gr dinile,ă ţ ă ă

edificiile de natur religioas sau militar . Patrimoniul imaterial include s rb torileă ă ă ă ă

şi manifest rile culturale, tradi iile şi aptitudinile creative acumulate în timp.ă ţ

P. Origet de Cluzeau sintetizeaz , în lucrarea sa ,,Le tourism culturel”ă

principalele teme ale turismului cultural şi formele de manifestare turistic pe careă

le genereaz astfel:ă

TEMA FORMULA TURISTICĂ EXEMPLE

7



ReligioasăPelerinaj, întâlniri

carismaticeLourdes, Taize

Descoperirea de oraşe,

regiuni, riţăCircuit, sejur cu excursii Bruges, Bretagne, Italia

Istorică Circuit, vizitarea sitului Napoleon în Corsica

Amintire Circuit şi excursieCircuitul Debarc rii înă

NormandiaEtnică Circuit, sejur

Vizita canadienilor la „verii”

lor acadeeni din Poitou

Artistică Circuit, stagiuValea Loirei, stagiu muzical

la Arc et Senans

Artizanat / IndustrieCircuit tematic, excursie în

situri industriale

Vizitarea centralelor

nucleare

Parcuri şi gr diniă Circuit, sejur, excursieCircuitul parcurilor şi

gr dinilor din Normandiaă

Festivaluri, manifest riă culturale

Sejur Expozi ia de pictur de laţ ă Paris

Gastronomic Sejur, circuit, stagiu culinar

Circuit – degustare în

Burgogn

Stagiu „canard” în Dordogne

Cump r turiă ă Sejur în oraşCump r turi de obiecte deă ă

art şi de luxăLingvistică Sejur în şcoal , în familiiă Marea Britanie, Germania

Pedagogia culturii Ore în afara şcoliiOre de patrimoniu.

C l torii de studiuă ă

Acelaşi autor identific o serie de caracteristici ale turismului cultural, peă

care le prezent m în continuare.ă

Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizeaz prină

alc tuirea dintr-o clientel proprie care poate fi fie specializat într-o anumită ă ă ă

tematic (capabil s parcurg distan e impresionante pentru a surprinde înc oă ă ă ă ţ ă

fa et a pasiunii lor), fie atras de tot ce este cultural, fie ocazional , care este deţ ă ă ă

obicei majoritar şi se constituie din cei care, afla i în concediu sau vacan înă ţ ţă

scopul odihnei şi recreerii, viziteaz şi obiectivele turistice antropice din spa iul înă ţ

care se afl . O alt caracteristic a fluxurilor care particip la realizarea turismuluiă ă ă ă

cultural o reprezint apartenen a participan ilor la categorii socio-profesionaleă ţ ţ

superioare sau cu un nivel de educate mediu şi ridicat: elevi, studen i, intelectualiţ

şi de aceea caracterul sau de mas este incert. Preponderent în alc tuireaă ă ă

fluxurilor turistice este popula ia urban .ţ ă

Practicile turistice culturale sunt şi ele destul de diferite, variind de la

vizitarea muzeelor şi monumentelor în scopul cunoaşterii efective a patrimoniului

acestora, la simpla lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei8



cafenele sau a unui bar situat în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de

exemplu). Exist , se pare, şi o diferen iere a practicilor culturale pe sexe: femeileă ţ

sunt mai atrase de artele plastice şi de arhitectur , dominând net mişc rileă ă

turistice culturale; b rba ii prefer siturile tehnico-ştiin ifice, tradi iile şi arteleă ţ ă ţ ţ

populare. În general exist o preferin pentru siturile culturale în aer liber, ruineleă ţă

atr gând mai mul i vizitatori decât multe monumente p strate intactate.ă ţ ă

Practicile culturale se pot deosebi şi în func ie de specificul mental şiţ

comportamental al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Fran a, principalaţ

destina ie a turismului cultural mondial, demonstreaz o anumit superficialitate aţ ă ă

spaniolilor, o preferin a germanilor pentru art roman sau Evul Mediu, dorin aţă ă ă ţ

nord-americanilor de a-şi reg si r d cinile culturale, atrac ia olandezilor pentruă ă ă ţ

spa iile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor şi aţ

locurilor care evoc rela iile franco-engleze, în timp ce italienii prefer sanctuareleă ţ ă

şi locurile de cult.

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat

foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic.

Îmbog irea ofertei turismului cultural se realizeaz sub presiunea a doi factori:ăţ ă

cererea publicului, tot mai curios şi exigent şi atitudinea comunit ilor locale careăţ

doresc s ob in beneficii de pe urma activit ilor culturale pe care le finan eaz .ă ţ ă ăţ ţ ă

Eficien a turismului cultural este cea mai redus dintre toate tipurile deţ ă

turism, dar dezvoltarea sa prezint şi o serie de avantaje, ce se refer la faptul că ă ă

cererea este stabil , solid şi nu ine cont de mod , aşa cum a fost cazul turismuluiă ă ţ ă

balneo-climateric. Poten ialul de extindere este imens, mai ales în contextulţ

mondializ rii, când situri exotice precum Insula Paştelui nu mai sunt aşa deă

îndep rtate.ă

I.3. CONCEPTELE CU CARE SE OPEREAZĂ ÎN GEOGRAFIA TURISMULUI

În ceea ce priveşte geografia turismului, tematica sa poate fi organizat înă

jurul a trei concepte majore:

distribu ia spa ial (a ofertei şi a cererii turistice, a modurilor deţ ţ ă

practicare a acestei activit i, a strategiilor de localizare, a difuziuniiăţ

formelor prin care se manifest în spa iu)ă ţ

produc ia spa iului turistic (atât imaginar – reprezent ri, percep ii, cât şiţ ţ ă ţ

material – forme, modele, tehnici de amenajare, peisaje rezultate) adecvarea spa ial a activit ilor turistice, în multiplele forme deţ ă ăţ

manifestare.9



Deşi toate aceste aspecte impun o abordare sistemic a fenomenuluiă

turistic, cea mai mare parte a studiilor geografice abordeaz doar o parte aă

sistemului turistic şi anume poten ialul turistic sau locul de destina ie al turiştilor.ţ ţ

Geografia turismului opereaz cu o serie de concepte care nu sunt definiteă

unitar în literatura de specialitate. I. Muntele şi C. Ia u vorbesc despreţ materia

prim a turismuluiă pe care o consider a fi spa iul şi pe care o subdivid înă ţ materia

prim naturală ă şi materie prim antropic .ă ă Autorii admit faptul c materia primă ă

turistic se confund cu poten ialul turistic resursele turistice sau oferta turistic ,ă ă ţ ă

între care introduc totuşi câteva nuan ri.ţă

Poten ialul turisticţ se refer la elementele naturale sau antropice careă

pot constitui obiectul atrac iei turistice; el reprezint de fapt o sum a unor condi iiţ ă ă ţ

obiective, naturale sau sociale, dar şi subiective, ce in de motiva ii şi necesit i,ţ ţ ăţ

aflate într-o continu dinamic . Se pot diferen ia poten ialul turistic amenajat,ă ă ţ ţ

poten ialul turistic utilizat şi poten ialul turistic amenajabil. Al i autori (P. Cocean şiţ ţ ţ

colab., 2002) consider poten ialul turistic ca fiind suma dintre fondul turistic şiă ţ

baza material .ă

Resursele turistic presupune existen a unor arii de maxim concentrare aţ ă

atrac iilor turistice. No iunea de resurs turistic este dependent de posibilit ileţ ţ ă ă ă ăţ

tehnice ale societ ii: insulele tropicale, bogate în resurse turistice nu au putut fiăţ

valorificate turistic decât prin inventarea avioanelor supersonice.

Oferta turistică se refer la un poten ial deja amenajat, transformat înă ţ

produs turistic. Ea reprezint totalitatea resurselor turistice naturale şi antropice,ă

echipamentul ,,de produc ie” a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare,ţ

industriale, destinate consumului turistic, for a de munc specializat în activit ileţ ă ă ăţ

specifice, infrastructura turistic şi structurile de primire. (G. Erdeli, 1999).ă

Infrastructura turistică sau baza tehnico-material este alcatuit dină ă

toate dot rile tehnice şi edilitare necesare asigur rii tuturor serviciilor reclamate deă ă

buna desf şurare a fenomenului turistic. În cadrul ei se includ capacit ile deă ăţ

cazare şi alimentare public , re eaua de servicii aferente turismului, mijloacele deă ţ

agrement şi tratament, c ile de comunica ii, infrastructura tehnic .ă ţ ă

Fluxul turistic defineşte mişcarea în teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile

de provenien spre cele receptoare. Se caracterizeaz prin direc ie, ritm şiţă ă ţ

intensitate.

Produsul turistic înglobeaz totalitatea bunurilor şi serviciiloră indispensabile bunei desf şur ri a activit ilor de agrement şi recuperare fizico-ă ă ăţ

psihic . Dup unii produsul turistic ar include şi elementele fondului turistic, după ă ă 10



al ii, intr în aceast no iune doar elemente care se consum şi se recicleaz prinţ ă ă ţ ă ă

aportul economiei turismului. El trebuie s aib întotdeauna o expresie b neasc .ă ă ă ă

Pia a turisticţ ă reprezint aria de interferen a produsului turistic cuă ţă

consumatorii s i, a unei p r i a ofertei turistice cu cererea. Se suprapune în generală ă ţ

zonelor receptoare, dar nu lipseşte nici de-a lungul drumurilor de acces sau chiar

din aria emi toare (bunuri şi informa ii indispensabile oric rei activit i recreativeţă ţ ă ăţ

sau de refacere).

I.1. EVOLU IAŢ FENOMENULUI TURISTIC ÎN GENERAL ŞI A TURISMULUI CULTURAL ÎN SPECIAL

Despre c l torii în scop de agrement sau din curiozitatea de a vedea şiă ă

descoperi locuri şi edificii celebre se poate vorbi înc din Antichitate. Aşa cumă

afirma C. Ia u şi I. Muntele, Antichitatea a inventat toate marile forme actuale deţ

turism, iar turismul cultural în forma actual îşi are începuturile tot atunci. P.ă

Cocean, Gh. Vl sceanu şi B. Negoescu (2002) disting trei perioade în evolu iaă ţ

fenomenului turistic:

A. Etapa turismului incipient, care, din punct de vedere istoric, se suprapune

Antichit iiăţ

B. Etapa pseudo-turistic , suprapus Evului Mediu timpuriu şi mijlociuă ă

C. Etapa turismului modem şi contemporan

Turismul cultural apare ca fiind predominant în primele dou perioadeă

men ionate, el dezvoltându-se mai mult în Antichitate şi mai ales sub formaţ

pelerinajului în Evul Mediu.

Turismul modem este marcat de turismul balnear, de preferin pentruţă

poten ialul natural, iar turismul contemporan, care este un turism de mas , seţ ă

remarc printr-un relativ echilibru între cele dou componente ale poten ialuluiă ă ţ

turistic.

A) În perioada turismului incipient marile oraşe ale Antichit ii – Roma,ăţ

Atena, Cartagina, Tir, Sidon – atr geau c l torii prin edificiile lor. Centrele deă ă ă

pelerinaj, precum şi manifest rile cu caracter sportiv constituiau de asemeneaă

atrac ii pentru c l torii vremii. Misterele de la Eleusis, oracolele din Delfi şi Dodona,ţ ă ă

agora Atenei, jocurile de la Olimpia, Nemeea, Istm şi Delfi, jubileele regale din Egipt

constituiau tot atâtea pretexte pentru c l torii. Motiva ia acestor c l torii leă ă ţ ă ă

include, aproape în totalitate, în sfera a ceea ce azi se numeşte turism cultural. Se

pot delimita chiar câteva regiuni care polarizau mişc rile de populate cu caracteră turistic din aceast perioad . Se impune în primul rândă ă regiunea M rii Mediteraneă ,

suprapus arhipelagului grecesc, Asiei Mici, Egiptului şi Peninsulei Italice. Greciaă 11



antic atr gea mai ales prin edificiile sale cu func ie cultural sau religioas :ă ă ţ ă ă

complexul arhitectural de pe Acropole, Corint, Teba, Micene, labirintul din Cnossos.

În Asia Mic erau vizitate oraşele greceşti şi elenistice, Milet, Efes, Smirna,ă

Halicamas. Egiptul antic era vizitat pentru vestitele construc ii mortuare de la Luxorţ

şi Kamak, pentru Alexandria, cu renumita sa bibliotec , precum şi pentru jubileeleă

regale care aveau loc o dat la 3-4 ani. Şi Peninsula Italic , prin principala saă ă

atrac ie Roma, dovedeşte amprenta cultural pe care o aveau c l toriile turisticeţ ă ă ă

din Antichitate.

O a doua regiune care atr gea c l tori cu motiva ie cultural o constituiaă ă ă ţ ă

Orientul Mijlociu, regiune suprapus Câmpiei Mesopotamiei şi Podişului Iranian,ă

unde se g seau unele dintre cele mai vechi oraşe din lume: Ur, Uruk, Nipur,ă

Babilon, Persepolis, Ispahan. Asia de Est şi Sud-Est impunea în lumea antic prină

frecventele c l torii întreprinse de c lug rii budişti chinezi spre India şi Indonezia.ă ă ă ă

Toate aceste exemple dovedesc faptul c aceast prim etap deă ă ă ă

dezvoltare a fenomenului turistic s-a caracterizat prin orientarea cererii spre

obiectivele şi activit ile antropice, ceea ce corespunde defini iei turismului culturalăţ ţ

în accep iunea actual .ţ ă

B) În Evul Mediu timpuriu şi mijlociu, deplas rile care pot fi asimilate celoră

turistice de ast zi se restrâng din cauza fanatismului religios şi a instabilit iiă ăţ

politice care f cea drumurile foarte periculoase. Marile invazii sunt şi eleă

r spunz toare de sc derea frecven ei deplas rilor comparativ cu Antichitatea. Cuă ă ă ţ ă

toate acestea, deplas rile cu tent turistic nu lipsesc în totalitate, eleă ă ă

desf şurându-se mai ales sub forma pelerinajului spre locurile sacre ale mariloră

religii: Roma şi Ierusalim pentru creştini, Mecca şi Medina pentru musulmani, Lhasa

sau sanctuarele din India şi Indochina pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi.

Alte deplas ri cu motiva ie cultural sunt semnalate acum spre marile universit iă ţ ă ăţ

europene care apar în aceast perioad : Bologna (1119), Ravenna (1130), Sorbonaă ă

(1200), Cambridge (1209), Oxford (1214), Padova (1222), Napoli (1224), Pisa

(1346), Praga (1348), Cracovia ( 1364), Viena (1365), Heidelberg (1386), Koln

(1388).

C) Etapa turismului modem şi contemporan este divizat , de autoriiă

men iona i, în trei subperioade: subperioada secolelor XV-XVII inclusiv, subperioadţ ţ ă

ce cuprinde secolele al XVIII-lea, al XIX-lea şi jum tate din secolul al XX-lea şiă

subperioada de dup 1950.ă

Prima subperioad este marcat de marile descoperiri geografice şi deă ă

înflorirea culturii şi artelor specific Renaşterii. Obiectivele de provenienă ţă 12



antropic sunt în continuare preferate de c l torii vremii, care sunt atraşi în num ră ă ă ă

tot mai mare de forfota marilor capitale şi cur i regale. Din aceast perioadţ ă ă

dateaz celebrele ghiduriă Arte Peregrinandi care con ineau informa ii valoroaseţ ţ

despre limba rii vizitate şi despre atrac iile acesteia.ţă ţ

A doua subperioad , marcat de rcvolu ia industrial şi de înflorireaă ă ţ ă

romantismului şi expresionismului pe plan cultural, se caracterizeaz prină

reîntoarcerea omului spre natur , poten ialul turistic natural fiind din ce în ce maiă ţ

clar preferat în fa a celui antropic. În aceast perioad apar primele agen ii deţ ă ă ţ

voiaj, datorate lui Thomas Cook (1851) şi se pun bazele infrastructurii turistice

propriu-zise. Tot acum în Germania este tip rit primul ghid de c l torie în sensă ă ă

modern, cunoscut sub numele Baedecker , dup editorul s u. În 1800 apare, înă ă

Marea Britanie, cuvântul turist, pentru a-i desemna pe cei care f ceau marele tură

pe continent, c l torie absolut necesar pentru des vârşirea educa iei. Această ă ă ă ţ ă

c l torie avea ca destina ii principale regiunile mai exotice ale Europei: Italiaă ă ţ

Meridional , Spania, Grecia şi p strau înc o tent cultural .ă ă ă ă ă

Dup 1950, turismul devine un fenomen de mas , amploarea deplas riloră ă ă

turistice, care antrenau, în 2000, peste 698 milioane persoane, f când din turismă

prima activitate economic mondial . Se apreciaz c circa 14% din P.I.B. mondială ă ă ă

este asigurat de turism, iar circa 200 milioane persoane lucreaz în acest sector. (I.ă

Muntele, C. Ia u, 2003). În perioada contemporan se poate spune c asist m la oţ ă ă ă

revenire a turismului cultural fa de perioada anterioar , marcat de turismulţă ă ă

balnear.

ÎNTREB RIĂ :

1.Defini i fenomenul turistic !ţ

2.Care este criteriul dup care a fost individualizat turismul cultural ?ă

3. Ce este turismul cultural ?

4. Care sunt caracteristicile fluxurilor generate de turismul cultural ?

5.Da i exemple de forme de turism cultural !ţ

6.Defini i no iunile: poten ial turistic, ofert turistic , produs turistic.ţ ţ ţ ă ă

7.Care era locul turismului cultural în cadrul fenomenului turistic în

perioada antic ?ă

8.Sub ce form se realizau deplas rile ,,turistice” cu tent cultural în Evulă ă ă ă

Mediu ?9.Prin ce s-a caracterizat evolu ia fenomenului turistic în perioada secolelorţ

al XVII-lea, al XVIII-lea şi al XIX-lea ?13



10. Care este locul activit ilor turistice în economia mondial dup 1950 ?ăţ ă ă

Argumenta i r spunsul!ţ ă

II. FLUXURILE TURISTICE GENERATE DE TURISM CULTURAL

Cea mai mare parte a fluxurilor turistice se îndreapt spre Europaă

Occidental , care concentreaz aproape 3/5 din turismul interna ional şi 3/4 din celă ă ţ

intern. Tendin a fluxurilor turistice majore este de expansiune în afara cadruluiţ

vest-european, spre regiunile apropiate: Africa de Nord, Europa de Est. Se poate

face o distinc ie între fluxurile cele mai importante din punct de vedere cantitativţ

(fluxuri majore) şi fluxurile care antreneaz un num r mai mic de persoane, ce seă ă

îndreapt spre atrac ii turistice punctuale.ă ţ

Repartiţia geografică a numărului de turişti sosiţi (2000)

P. Cocean, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu, Geografia generală a turismului, Meteor Press, 2002

II.1. FLUXURILE TURISTICE MAJORE

II.1.1. FLUXURILE TURISTICE SPRE SUDUL EUROPEI

Aceste fluxuri sunt cele mai importante la nivel mondial, antrenând anual

circa 185 milioane turişti interna ionali, concentra i mai ales în sezonul estival.ţ ţ Reparti ia acestora pe rile primitoare este urm toarea: 48,5 milioane în Spania,ţ ţă ă

41,2 milioane în Italia, 35 milioane în sudul Fran ei, 21,8 milioane în Portugalia,ţ

15,7 milioane în Grecia, 5 milioane în Croa ia, 1,5 milioane în Malta, în 2000. (I.ţ

Muntele, C. Ia u, 2003). Fluxurile dirijate spre sudul Europei au o dubl genez : peţ ă ă

de o parte climatul blând şi plajele însorite, pe de alt parte bogatul patrimoniuă

cultural din aceast regiune. Este greu de realizat o distinc ie clar între cei careă ţ ă

sosesc aici atraşi de poten ialul natural şi cei care sunt atraşi de resurseleţ antropice. De altfel, foarte frecvent, cele dou componente ale poten ialului turistică ţ

al zonei beneficiaz de aceeaşi clientel , secven a cultural fiind prezenta printreă ă ţ ă 14



practicile turistice ale celor care vin aici pentru soarele şi mondenit ile de peăţ

Coasta de Azur, de exemplu. Originea acestor fluxuri se afl în Europa de Nord-ă

Vest, America de Nord, estul Asiei, iar atrac iile de ordin cultural care le genereazţ ă

se constituie în oraşe-muzeu, monumente, festivaluri şi congrese prestigioase.

Centrele urbane din Europa sudic , cu bogatul lor patrimoniu cultural,ă

concentreaz o mare parte a turiştilor sosi i aici. Trebuie men ionate, în acestă ţ ţ

context, oraşele italiene – Vene ia, Floren a, Pisa, Roma, Siena, Verona – celeţ ţ

spaniole ( Madrid, Barcelona, Granada, Sevilla, Cordoba, Toledo), dar şi cele din

sudul Fran ei – Avignon, Narbonne, Aries, Nimes sau din Grecia – Atena, Salonic.ţ

Fluxurile dirijate spre centrele urbane men ionate sunt alc tuite dintr-oţ ă

clientel foarte cosmopolit , care se deplaseaz cu cele mai diverse mijloace deă ă ă

transport: autoturism, autocar, avion, pacheboturi de lux. Se pot identifica câteva

itinerarii privilegiate, dispuse axial (I. Muntele, C. Ia u, 2003):ţ

a) axa median Rin – Ron – Mediterana, folosit cu prec dere de turiştiiă ă ă

scandinavi, olandezi, belgieni, germani, britanici, francezi şi elve ieni care potţ

alege între destina iile din Fran a şi Italia, sau, într-o anumit m sur , dinţ ţ ă ă ă

Peninsula Iberic .ă

b) axa occidental – se desprinde, în zona Parisului, din cea median ,ă ă

orientându-se spre sud-vest, spre ara Bascilor, sau traversând Pirineii spreŢ

interiorul Spaniei.

c) axa oriental – care se formeaz în Germania, canalizându-se în bazinulă ă

superior al Dunprii, de unde str bate Elve ia şi Austria, pentru a dirija turiştiiă ţ

spre ruinele italiene.

d) axa sud-estic ce corespunde mişc rilor care au ca destina ie Grecia sauă ă ţ

coasta dalmat ;ă

e) axa nord-sud care se contureaz în Europa de Est, având ca puncte deă

plecare în principal Polonia şi Rusia, iar ca destina ii favorite Grecia şi Turcia.ţ

II.1.2. FLUXURILE SPRE EUROPA ATLANTICĂ

Europa Atlantic atrage anual circa 100 milioane turişti, care se îndreaptă ă

fie spre plajele şi oraşele litorale, fie spre oraşele din interior, care dispun de un

poten ial antropic imens. Cea mai atractiv pare a fi Fran a de nord-vest, careţ ă ţ

polarizeaz aproximativ 30 milioane turişti anual, regiune urmat de Marea Britanieă ă

(25 milioane turişti anual), Germania (17,5 milioane turişti anual), Belgia (14milioane), Olanda (7 milioane). În ultima vreme s-a impus şi Irlanda, prin fluxuri ce

totalizeaz 6 milioane turişti anual.ă15



Fluxurile turistice în Franţa (2000)

P. Cocean, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu, Geografia generală a turismului, Meteor Press, 2002

Între componentele fluxurilor turistice ce se dirijeaz spre aceast regiune,ă ă

fluxurile turistice urbane se remarc prin importan şi perenitate. Ele se îndreaptă ţă ă

spre Paris, Londra, Bruxelles, Amsterdam, Hamburg, Copenhaga, Berlin, Helsinki,

Viena, Munchen. La acestea se adaug oraşele cu voca ie turistic deosebit , ceă ţ ă ă

polarizeaz mare parte din fluxurile acestei regiuni: Bruges, Gand, Anvers (Belgia),ă Aachen, Lubeck (Germania).

Fluxurile turistice spre Valea Loirei reprezint o alt component importantă ă ă ă

a fluxurilor ce ajung în Europa Atlantic , prin cei peste 7 milioane turişti pe care îiă

antreneaz anual. Dimensiunea acestor fluxuri este legat şi de apropiereaă ă

Parisului, care furnizeaz o mare parte din clientel .ă ă Fluxul renan, ce se îndreaptă

spre oraşele cu tradi ii culturale Mainz, Freiburg, Heidelberg şi Koln prezintţ ă

asem n ri cu cel anterior, dar este de mai mic amploare.ă ă ă

II.1.3. FLUXURILE SPRE EUROPA CENTRAL-ESTICĂ

Ca urmare a istoriei recente, marcat de impunerea unor limite destul deă

rigide circula iei persoanelor, fluxurile generate de atrac iile antropice din aceastţ ţ ă

regiune sunt mult sub nivelul celor din Europa Sudic sau Vestic . În cadrul acestoră ă

fluxuri se disting cele care se dirijeaz spre oraşele şi capitalele cu un patrimoniuă

important şi cu un rol istoric major în trecut: Budapesta, Praga, Cracovia, Varşovia,Moscova, St. Petersburg, Kiev. În afara acestor oraşe mari, foste sau actuale

capitale, exist şi o serie de oraşe mai mici care, prin patrimoniul lor bogat, uneoriă

16



parte a patrimoniului mondial protejat de UNESCO, sunt capabile s polarizezeă

fluxuri relativ importante. Se pot men iona: Sighişoara, Braşov, Sibiu (România),ţ

Czestochowa, Torun, Poznan (Polonia), Vac şi Esztergom (Ungaria). Castelele

Boemiei şi m n stirile Bucovinei constituie alte obiective generatoare de fluxuriă ă

turistice dup 1990.ă

II.1.4. FLUXURILE NORD-AMERICANE

America de Nord şi Central împreun cu arhipelagurile caraibieneă ă

constituie a doua mare destina ie pentru turiştii actuali şi polarizeaz circa 150ţ ă

milioane turişti anual, dintre care peste 50 milioane originari din Europa, urma i deţ

cei proveni i din America de Sud sş Asia. La acest flux extern se adaug circa 450ţ ă

milioane persoane anual care particip la fluxurile turistice interne. Regiunea areă

îns o participare mult mai modest la constituirea fluxurilor exterioare, numai 25ă ă

milioane turişti nord-americani venind anual în Europa. Destina iile predilecte aleţ

fluxurilor exterioare sunt Marea Britanie, Fran a, Germania, Italia şi cu siguran caţ ţă

motiva ia cultural este una important în constituirea acestor fluxuri. În ultimaţ ă ă

vreme se constat un progres evident al fluxurilor dirijate spre Asia careă

antreneaz peste 8 milioane turişti, dirijat mai ales spre Japonia, Coreea de Sud,ă

Singapore, Taiwan sau Hong Kong.

Dintre fluxurile care se contureaz pe continentul nord-american seă

remarc , ca având motiva ie cultural ,ă ţ ă fluxul nord-estic, dirijat spre zona Marilor

Lacuri şi al litoralului estic al SUA, având ca puncte nodale oraşele New York,

Washington, Quebec, Montreal, Chicago şi fluxul mexican care a totalizat, în anul

2000, circa 20 milioane turişti, flux general atât de atrac iile naturale (Acapulco,ţ

Cancun), cât şi de cele culturale ( Pen. Yucatan, Ciudad de Mexico).

II.1.5. FLUXURILE JAPONEZE

Japonia reprezint o regiune emi toare important în turismul mondial, maiă ţă ă

ales în ultimele dou decenii, de când legisla ia privind concediile a devenit maiă ţ

permisiv . Dac în 1961 num rul japonezilor care p r seau ara în scopuri turisticeă ă ă ă ă ţ

era de doar 100 000, în 1998 num rul acestora ajunsese la 17 milioane. În ceea ceă

priveşte turismul cu motiva ie cultural se distinge fluxul nipon dirijat spre Europaţ ă

(care a beneficiat, în 1998, de peste 3 milioane turişti japonezi), îndeosebi spre

Fran a şi Italia. Japonezii constituie şi principala clientel turistic în China, printreţ ă ă motiva ii aflându-se, cu siguran , şi cele culturale.ţ ţă

17



II.2. FLUXURILE TURISTICE MINORE

Acestea sunt fluxuri de dat mai recent , dirijate spre statele în curs deă ă

dezvoltare, care prezint avantajul unor servicii turistice mai ieftine şi ală

exotismului.

II.2.1. FLUXURILE SPRE MEDITERANA MERIDIONALĂ (cf. I. Muntele, C. Ia u, 2003)ţ

Sunt fluxurile care se îndreapt spre statele Maghrebului şi spre Egipt şiă

care s-au format ca urmare a poten ialului natural şi antropic important dinţ

regiune, datorit apropierii de Europa şi, nu în ultimul rând, pe baza uneiă

infrastructuri puse la punct în perioada coloniala. Deşi regiunea ar fi putut s intreă

în circuitul turistic mondial înc din secolul al XIX-lea mai ales ca urmare aă

patrimoniului cultural al Egiptului, lucrul acesta nu a fost posibil din cauza

instabilit ii politice a zonei, care pune probleme şi în prezent. Principala destina ieăţ ţ

din zon a constituit-o multa vreme Egiptul, care, în 2000, a primit 5,5 milioaneă

turişti. În ultimii ani Egiptul a cedat locul statelor din Maghreb, în special Marocului,

care a atras, prin monumentele maure de la Fes, Marrakech şi Meknes, peste 6

milioane turişti.

II.2.2. FLUXURILE SPRE ASIA ANTERIOARĂ

Asia Anterioar înglobeaz Peninsula Arabic , Iranul, Turcia şi Levantul,ă ă ă

regiuni ce se remarc printr-un poten ial turistic deosebit, datorat în primul rândă ţ

succesiunii unor civiliza ii cu rol capital în devenirea umanit ii. Fluxurile care seţ ăţ

îndreapt spre aceast zon sunt constituite predominant din europeni şi auă ă ă

totalizat, în 2000, circa 35 milioane persoane. Deşi au toate premisele s devină ă

majore, fluxurile turistice din aceast zon se confrunt cu aceeaşi problema ca şiă ă ă

cele anterioare: instabilitate politic şi amenin area terorismului.ă ţ

Turcia este destina ia predilect , polarizând circa 12 milioane turişti anual.ţ ă

Turismul cultural se datoreaz obiectivelor de la Catal Huyuk, Troia, Milet, Pergam,ă

Istambul.

În Orientul Apropiat turismul cultural se desf şoar sub forma pelerinajeloră ă

care dau naştere unor fluxuri foarte importante: 3 milioane turişti spre Israel, spre

oraşele sfinte Ierusalim, Bethlehem şi Nazareth, 4 milioane turişti spre Arabia

Saudit , spre Mecca şi Medina. La fel de importante au devenit, în ultimul deceniuă

fluxurile dirijate spre Iordania (4 milioane turişti), Siria (2,5 milioane), cunumeroase vestigii care s-au succedat aici timp de peste 5 milenii – Gerash, Petra,

Damasc, Palmyra, etc.18



Libanul, cunoscut alt dat drept „Elve ia Orientului” se reface greu după ă ţ ă

r zboiul civil care i-a distrus aproape întreaga infrastructur turistic şi l-a scos dină ă ă

circuitul turistic mondial.

II.2.3. FLUXURILE TURISTICE DIN ASIA MUSONICĂ

Deşi premisele activit ilor turistice în aceast zon au fost create înăţ ă ă

perioada colonial , dezvoltarea turistic este de dat recent . Fluxurile atrase deă ă ă ă

aceast zon sunt originare din rile dezvoltate şi sunt generate de atrac iileă ă ţă ţ

balneare completate cu cele cultural-etnografice.

Principalul flux se dirijeaz spre statele sud-est asiatice: Thailanda – 9ă

milioane turişti, Malayesia – 10 milioane, Indonezia – 5 milioane, Filipine – 2

milioane. Extremul Orient constitute a doua destina ie din zon , China fiind f rţ ă ă ă

care a cunoscut o dezvoltare deosebit a activit ilor turistice, dovedit deă ăţ ă

creşterea num rului de turişti de la 13,2 milioane în 1990 la 31,2 milioane în 2000.ă

India este un alt pol de atrac ie din regiune care atrage circa 6 milioaneţ

turişti anual. Din perspectiva turismului cultural, atrac iile principale sunt oraşeleţ

mogule, templele şi siturile antice.

II.2.4. FLUXURILE TURISTICE SUD-AMERICANE

Turismul sud-american este slab dezvoltat fa de poten ialul de careţă ţ

dispune continentul sudic. Num rul total al turiştilor care au ajuns în America deă

Sud a fost de 14 milioane în 2000, turişti originari predominant din Europa şi

îndreptându-se spre Argentina (5 milioane), Uruguay (3 milioane), Chile (2,5

milioane), Brazilia (2,5 milioane). Fluxurile turistice se îndreapt mai ales spreă

marile oraşe din zona: Buenos Aires, Montevideo, Rio de Janeiro, Sao Paulo. O altă

atrac ie o constituie vestigiile civiliza iilor precolumbiene.ţ ţ

Fluxurile minore dirijate spre Africa subsaharian , Australia, Noua Zeelandă ă

şi insulele din marile intertropicale sunt generate predominant de poten ialulţ

turistic natural.

ÎNTREB RIĂ :

1. Care sunt cele mai importante fluxuri turistice generate de turismul

cultural ?

2.Care sunt componentele fluxurilor turistice generate de turismul culturalspre Europa Atlantic ?ă

3.Care este principala caracteristic a fluxurilor turistice japoneze ?ă19



4.Care sunt premisele care au determinat formarea fluxurilor turistice spre

Mediterana Meridional ?ă

5.Care sunt elementele ce împiedic dezvoltarea turismului atât înă

Mediterana Meridional , cât şi în Asia Anterioar ?ă ă

6.Sub ce form se desf şoar turismul cultural în Asia Anterioar ?ă ă ă ă

III. RESURSELE TURISTICE ANTROPICE – BAZA DEZVOLT RIIĂ TURISMULUI CULTURAL

Turismul cultural este individualizat ca un tip distinct de turism ca urmare a

motiva iei care îl genereaz , deosebindu-se, prin aceasta, de turismul recreativ sauţ ă

de cel curativ. Criteriul care a stat la baza individualiz rii acestui tip de turism îiă

confer şi o alt caracteristic , şi anume aceea c utilizeaz sau este generată ă ă ă ă

numai de resursele antropice care au suscitat întotdeauna curiozitatea, dorin a deţ

cunoaştere şi admira ia uman . Faptul c turismul cultural utilizeaz doar resurseleţ ă ă ă

turistice antropice deriv chiar din denumirea sa: prin cultur , indiferent deă ă

controversele care înso esc definirea sa, se în elege, în sens larg, totalitateaţ ţ

crea iilor umane, materiale sau spirituale. Din acest punct de vedere este foarteţ

clar faptul c turismul cultural este tipul de turism care foloseşte, prin excelen ,ă ţă

resursele antropice. În forma lor material (edificii şi elemente cu func ie turistic )ă ţ ă

sau imaterial (activit i antropice cu func ie turistic ).ă ăţ ţ ă

Geografii P. Cocean, Gh. Vl sceanu şi B. Negoescu (2002), definescă

resursele turistice antropice ca fiind un ansamblu de elemente cu func ie ţ

recreativ , create de om; nu întotdeauna aceste elemente au fost create în scopulă

valorific rii turistice, ci ele au dobândit aceast func ie dup ce au îndeplinit alteă ă ţ ă

atribu ii: economice, strategice sau culturale. ţ Aceeaşi autori au identificat

principalele atribute recreative ale obiectivelor de provenien antropic care leţă ă

confer atractivitate turistic . Este vorba despreă ă vechime, unicitate, inedit,

dimensiune şi func ie.ţVechimea unui obiectiv construit de om poate reprezenta uneori singura

calitate care atrage vizitatori, chiar dac dimensiunea, fizionomia, estetica sauă

func ia obiectivului respectiv nu-l particularizeaz prin nimic. Cel mai elocventţ ă

exemplu este cel al atrac iei pe care o exercit uneltele de silex sau os, foarteţ ă

simple de fapt şi f r nimic deosebit din punct de vedere estetic sau dimensional,ă ă

dar care continu s uimeasc omul contemporan prin faptul c reprezint oă ă ă ă ă

m rturie a unor vremuri despre care se ştie foarte pu in. În contextul turismuluiă ţ cultural vechimea este un atribut foarte important, c utat în special de turiştiiă

aviza i, care pre uiesc, mai mult decât orice, autenticitatea.ţ ţ20



Unicitatea anumitor obiective, edificii sau activit i umane constituie, deăţ

asemenea, o surs important de atractivitate. Acest atribut provine fie din inten iaă ă ţ

autorului de a crea ceva unic – exemple în acest sens fiind Turnul din Pisa sau

defilarea g rzii engleze cu ceremonialul care o înso eşte – fie din distrugerea sauă ţ

dispari ia obiectelor de acelaşi gen.ţ

Ineditul obiectivelor de provenien antropic poate fi de naturţă ă ă

fizionomică (ca în cazul catedralei din Chartres, celebr prin asocierea celor două ă

turnuri cu arhitectur şi în l imi diferite),ă ă ţ pozi ional ţ ă (complexul de la Mont Saint

Michel, Fran a) sauţ structural-compozi ional ţ ă (Turnul Eiffel, Centrul George

Pompidou).

Dimensiunea se transform în atribut de atractivitate turistic atunci cândă ă

este vorba de una din manifest rile sale extreme: foarte mare sau foarte mic.ă

Versailles r mâne cel mai impozant castel francez, turnurile de televiziune dină

Moscova şi Toronto impresioneaz prin în l ime, muzeele Louvre şi Ermitage suntă ă ţ

vestite şi pentru num rul mare de exponate, iar unele c r i sau unelte suntă ă ţ

cunoscute pentru miniaturizarea lor.

Func iileţ anterioare sau actuale ale unor obiective constituie uneori

singurul element de atractivitate, care atrage îns mase imense de turişti. Reg simă ă

acest element în motiva ia vizit rii Bastiliei, a Casei Albe sau a Palatuluiţ ă

Buckingham.

În categoria elementelor şi edificiilor cu func ie turistic (varianta materialţ ă ă

a resurselor turistice antropice) se includ, conform autorilor men iona i la începutulţ ţ

acestui capitol, urm toarele obiective: construc iile megalitice, edificiile istorice,ă ţ

edificiile religioase, edificiile culturale şi sportive, o serie de edificii economice si

monumentele, statuile şi pl cile comemorative.ă

Construc iile megaliticeţ atrag turişti prin vechime, inedit şi prin aura de

mister care le înconjoar . Ele sunt legate de spa iul vest european şi dateaz dină ţ ă

mileniile III-IV î.Hr. Se prezint în trei forme distincte:ă menhiri – blocuri de piatră

necioplite înfipte vertical în p mânt –ă dolmeni – blocuri sau pl ci de piatră ă

orizontale sprijinite pe doi menhiri şi cromlechiuri – menhiri dispuşi în cerc sau

semicerc. Ca localizare aceste construc ii megalitice se g sesc în num r mare înţ ă ă

Bretania, Anglia şi Spania, iar cele mai renumite sunt cele de la Camac Menec

(Bretania) – complex format din peste 3.000 de menhiri şi Stonehenge (Anglia) –

care se pare c a avut şi rol de observator astronomic şi care cunoaşte cea maiă complex valorificare turistic .ă ă

21



Edificiile istorice însumeaz o gam variat de construc ii apar inândă ă ă ţ ţ

timpurilor trecute şi r spândite cu predilec ie în regiunile de afirmare a mariloră ţ

civiliza ii. În aceast categoric sunt incluse: castrele, forturile, cet ile, castelele şiţ ă ăţ

fortifica iile.ţ Castrele romane sunt specifice spa iului european şi reprezint puncteţ ă

înt rite, construite în scopuri militare la grani ele Imperiului Roman. Ca urmare aă ţ

vechimii lor, aceste construc ii şi-au p strat în foarte pu ine cazuri un aspect careţ ă ţ

se apropie de cel ini ial. Un exemplu în acest sens este cel al castrului roman de laţ

York, la care zidul şi por ile de intrare s-au conservat aproape în întregime,ţ

împrejmuind centrul oraşului actual. Castrele de pe teritoriul României, deşi foarte

numeroase, nu mai p streaz aproape nimic din înf işarea ini ial . Cu toateă ă ăţ ţ ă

acestea ele constitute înc obiective de atractivitate turistic mai ales pentru oă ă

clientel avizat , specializat : elevi, studen i, profesori. În România pot fiă ă ă ţ

men ionate castrele de la Micia, Bre cu, Gil u, Bologa, Buciumi, Românaşi, Gherla,ţ ţ ă

C şei, etc.ă

Forturile se aseam n cu castrele prin func ia îndeplinit , aceea de ap rare.ă ă ţ ă ă

Ele dateaz îns dintr-o perioad mult mai recent şi sunt caracteristiceă ă ă ă

continentului nord-american. Vechimea lor descreşte de la estul spre vestul

Americii, în sensul de avansare al colonizatorilor. Forturile sunt frecvente în Noua

Anglie, în Ontario, Quebec, pe litoralul californian şi şi-au pus amprenta şi asupra

toponimiei locurilor: Fort St. John, Fort Worth, Fort Lauderdale, etc.

Castelele sunt locuin e fortificate ale seniorilor feudali, r spândite în spa iulţ ă ţ

euroasiatic şi, mai recent, în America. Deşi func ia de ap rare nu lipseşte, ea nuţ ă

mai este dominant , ca în cazurile anterioare, locul ei fiind luat de func iaă ţ

reziden ial . Totuşi existen a func iei de ap rare şi-a pus amprenta asupraţ ă ţ ţ ă

arhitecturii lor, caracterizat prin prezen a zidurilor, crenelurilor, contraforturilor, aă ţ

turnurilor şi şan urilor de ap rare. În majoritatea cazurilor şi pozi ia acestor casteleţ ă ţ

deriv din caracterul lor defensiv, ele fiind amplasate pe promontorii stâncoase sauă

pe falezele surplombate ale unor versan i abrupt. Exemple în acest sens suntţ

castelele de pe valea Rinului, din Tirol, de la poalele Alpilor sau Pirineilor. În cazul în

care castelele au fost constitute în centrul unor domenii de vân toare, arhitecturaă

lor ine mai mult cont de estetic. Adesea ele sunt înconjurate de parcuri sau gr diniţ ă

care le sporesc atractivitatea turistic actual . Din aceast categorie fac parteă ă ă

celebrele castele de pe valea Loirei, risipite între Angers şi Burges pe o distan deţă

peste 200 km., cele mai cunoscute fiind: Chambord, Chenonceaux, Amboise, Blois,Angers. Aceste castele îşi datoreaz faima, nu de pu ine ori, personalit ilor careă ţ ăţ

le-au trecut pragul, printre care se num r : Leonardo da Vinci, Caterina de Medici,ă ă 22



Francois Villon, Ludovic al XIV-lea, Moliere. Aceeaşi grij pentru estetic seă

reg seşte şi în cazul castelelor construite în perioada modern , când func iaă ă ţ

strategic a fost total înlocuit de cea reziden ial sau administrativ . Elocvente înă ă ţ ă ă

acest sens sunt castelele Versailles, Schonbrunn sau Palatui Buckingham. Castelele

pot s atrag turişti şi prin aura de mister care le înconjoar , situa ie frecvent înă ă ă ţ ă

Marea Britanie (Warwich), Spania şi Elve ia.ţ

Cet ileăţ se detaşeaz prin complexitatea construc iilor, prin func iileă ţ ţ

multiple îndeplinite şi prin concentrarea unei popula ii numeroase. Şi cet ile auţ ăţ

avut un caracter puternic defensiv, motiv pentru care sunt înso ite de ziduri deţ

ap rare, şan uri periferice şi bastioane. Sunt renumite cet ile greceşti aleă ţ ăţ

Antichit ii, prezente în spa iul circummediteranean şi circumpontic (Gela, Micene,ăţ ţ

Histria, Tomis, Callatis), ale c ror ruine, deshumate, atrag un num r important deă ă

turişti ce fac parte fie din categoria aviza ilor, fie din cea a ocazionalilor. Ca şi înţ

cazul castelelor, istoria cet ilor este uneori un element de mai mare atractivitateăţ

decât cetatea îns şi, prin arhitectura ei, iar Troia este poate cel mai elocventă

exemplu. Cet ile medievale constituie şi ele elemente de atractivitate turisticăţ ă

mai ales atunci când au şi o pozi ie defensive şi pitoreasc . Este cazul cet ii Sanţ ă ăţ

Marino, amplasat pe un pisc ocrotit din trei p r i de abrupturi de peste 100 m.ă ă ţ

în l ime. Cet i medievale intrate în circuitul turistic exist şi în România: Suceava,ă ţ ăţ ă

Neam , Prejmer, Feldioara, Râşnov, etc. Unele dintre marile oraşe ale Europei auţ

avut drept nucleu ini ial incintele înt rite ale cet ilor antice sau medievale. Pot fiţ ă ăţ

men ionate în acest sens Moscova, Kiev, Sankt Petersburg, Vene ia sau chiarţ ţ

Parisul, care a evoluat pe Ile de la Cite.

Fortifica iile ţ sunt destul de diverse în func ie de regiunea sau de epoca înţ

care au ap rut. Se includ în aceast categoric zidurile şi turnurile în m sura în careă ă ă

nu sunt elemente constructive ale ansamblurilor arhitecturale analizate deja. Cel

pu in dou exemple celebre de fortifica ii pot fi date în acest context, generatoareţ ă ţ

de fluxuri turistice importante: Marele Zid Chinezesc şi Tumul Londrei. Marele Zid

Chinezesc, cu lungimea sa de peste 5.000 km. este singura construc ie vizibil deţ ă

pe Lun şi a fost construit ca o stavil în calea barbarilor. Vizitarea sa nu poate lipsiă ă

de pe agenda niciunui turist care ajunge ‚n China. Turnul Londrei este de fapt un

castel construit în secolul al XI-lea de c tre Wilhelm Cuceritorul şi fiul s u. Culoareaă ă

alb a pietrei de construc ie i-a atras şi denumirea de White Tower, iar no iunea deă ţ ţ

turn este improprie fiind atribuit de fapt unui ansamblu arhitectural de tip castelă cu mai multe turnuri interioare.

Edificiile religioase23



Indiferent de forma sub care se g sesc în teritoriu, fie c sunt temple,ă ă

biserici, m n stiri sau moschei, edificiile religioase au atras turiştii prin două ă ă

elemente. În primul rând ele au general şi genereaz înc mari pelerinaje, prin eleă ă

însele, prin relicvele sfinte pe care le ad postesc sau prin evenimentele pe care leă

marcheaz prin existen a lor. În al doilea rând edificiile religioase au atras şiă ţ

continua s atrag vizitatori prin arhitectura şi decora iile lor interioare, cel maiă ă ţ

adesea remarcabile şi apar inând unor nume mari ale artei mondiale. În ambeleţ

cazuri îns importan a edificiilor religioase ca resurse ale turismului cultural esteă ţ

indiscutabil .ă

Cele mai vechi edificii religioase sunt sanctuarele, care reprezint incinteă

delimitate prin pietre de hotar sau ziduri cu semnifica ii religioase dedicate zeilor.ţ

În interiorul acestor limite sunt amplasate diverse construc ii cu destina ieţ ţ

religioas , mai ales temple. Renumit pentru num rul mare de sanctuare datândă ă ă

din antichitate este Grecia, cel mai cunoscut fiind cel de la Delfi, dedicat lui Apollo.

Lui i se adaug . sanctuarele de la Patras, Olympia, Delos şi Eleusis. Un num r mareă ă

de sanctuare shintoiste se afl în Japonia, renumite fiind cele de la Nikko, Nagoya,ă

Ise, etc.

Templele sunt o alt form a edificiilor religioase, cu o istorie foarte veche.ă ă

Cele mai vechi sunt templele subterane indiene, aşa cum sunt cele din insula

Elephanta, aproape de Bombay, s pate în granit şi de dimensiuni apreciabile. Tot înă

India se afl templele subp mântene de la Ellora, care poart numele zeilor c roraă ă ă ă

le-au fost dedicate. Cu siguran mai cunoscute şi mai bine integrate în circuitulţă

turistic mondial sunt templele de pe valea Nilului, fie subterane, ca cel de la Abu

Simbel, fie ridicate la suprafa a p mântului, ca cele de la Kamak, Luxor, Teba sauţ ă

Napata. Templele nu lipsesc nici în Grecia, celebre fiind cele de la Delfi, Olympia şi

Delos. Deşi creştinismul şi islamismul au însemnat şi renun area la temple înţ

favoarea altor l caşe de cult, ele nu au disp rut cu totul nici în timpurile maiă ă

recente. S-au men inut în Asia de sud-est, exemplul cel mai cunoscut fiind probabilţ

cel al templului de la Borobudur din I. Jawa. Vechii locuitori ai Americii şi-au

manifestat şi ei credin a religioas prin temple, celebru fiind Templul Soarelui dinţ ă

Machu Picchu (Peru).

Bisericile sunt edificii religioase specifice spa iului euro-american şi atrag,ţ

mai mult decât altele din aceast categorie, prin stilul arhitectonic şi decora iileă ţ

interioare. Dintre bisericile foarte cunoscute, introduse în circuitul turistic pot fimen ionate: Sainte Chapelle din Paris, în stil gotic, cu 1.314 vitralii, construit înţ ă

secolul al XIII-lea, San Ambroggio din Milano, în stil romanic, din secolul al XI-lea,24



Perigueux şi Arles din Fran a, Kondopog din Ucraina, cea mai înalt dintre bisericileţ ă

de lemn ale lumii.

Catedralele reprezint edificii religioase de o mare grandoare, în careă

complexitatea arhitecturii atinge apogeul. Catedrale intrate în circuitul turistic

mondial, apar inând stilului romanic sunt: basilica Sfânta Sofia din Istambul,ţ

construit în secolul al VI-lea d.Hr. de c tre împ ratul Iustinian, basilica San Marcoă ă ă

din Vene ia, în care pot fi admirate valori artistice create în alte locuri, aşa cumţ

sunt, de pild , coloanele de marmur policrom egiptene, precum şi relicveleă ă ă

Sfântului Marcu, catedralele San Vitale şi Sant Apollinaire Nuovo din Ravena, cele

din Pisa, Floren a sau din Germania, de la Mainz, Limburg. Catedrale în stil romanicţ

ce au suscitat interesul turiştilor se afl şi în Fran a, la Angouleme şi Clouny, înă ţ

Marea Britanie, la Durham, în Spania, la Santiago de Compostela (unde se află

mormântul Sf. Iacob), etc.

În timpul Renaşterii în arhitectura european se contureaz dou mariă ă ă

curente: clasicismul şi barocul, care îşi vor pune amprenta şi asupra stilului

arhitectonic al catedralelor. Catedrala San Pietro de la Vatican, cea mai vastă

construc ie religioas din lume poate fi considerat expresia de vârf a artei baroce,ţ ă ă

ei ad ugându-se alte catedrale din Spania (Salamanca, Madrid), Germania, Austria,ă

Rusia. Expresia cea mai remarcabil a clasicismului o constituie, f r îndoial ,ă ă ă ă

catedrala Sf. Paul din Londra.

Centrele artei baroce în Europa

25



I. Muntele, C. Iaţu, Geografia turismului, concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-temporale, Ed. Sedcom

Libris, 2003

Cele mai numeroase îns şi mai variate constructiv pe plan european suntă

catedralele gotice. Celebre sunt catedralele Notre Dame şi Chartres din Fran a,ţ

prima putând s ad posteasc 6.500 persoane, a doua cunoscut mai ales pentruă ă ă ă

suprafa a imens a vitraliilor dominate de ,,albastrul de Chartres”. În Fran aţ ă ţ

catedrale celebre în stil gotic sunt şi cele de la Reims li Amiens, iar lor li se adaug ,ă

în Europa, catedralele de la Cantebury – cu cele mai vechi vitralii engleze – ,

Salisbury, York, Londra - Westminster (în Marea Britanie), Koln, Ulm, Freiburg

(Germania), Burgos, Leon, Sevilla – cu mormântul lui Cristofor Columb (Spania),

Milano – Domul din Milano – , Siena – centrul arhitecturii gotice italiene – , Orvietto

(Italia).

Nu pot fi trecute cu vederea nici catedralele din Europa de Est, în

arhitectura c rora se amestec influen e apusene şi orientale. Pot fi men ionate înă ă ţ ţ

acest context catedralele Sfânta Sofia din Kiev, Vasile Bl jenii şi Uspenski dină

Moscova, Kazan şi Sf. Isaak din Sankt Petersburg.

Catedrale monumentale exist şi în America Latin , construite de cuceritoriiă ă

spanioli şi portughezi şi menite s înlocuiasc vechile temple aztece sau incaşe. Seă ă

disting catedralele din Mexico City, Leon, Caracas, Bogota, Lima, Santiago de Chile,

Buenos Aires, Sao Paolo, Rio de Janeiro, etc.

Lumea islamic şi-a exprimat adora ia divin prină ţ ă moschei, prezente în

toat lumea musulman , dar şi în teritoriile care au apar inut o vremeă ă ţ 26



musulmanilor. Celebre prin grandoare şi mozaicuri sunt: Moscheea Albastr dină

Istambul, Kalean din Buhara, Ubn Tulun şi Al-Azhar din Cairo, Marea Moschee din

Cordoba, Moscheea Omeazilor din Damasc, El Mansur din Marachech, Moscheea lui

Mohamed de la Medina. Moscheele atrag prin valoarea mozaicurilor lor, dar şi

printr-un element arhitectonic, minaretele, care sunt turnuri destinate chem riiă

credincioşilor la rug ciune.ă

Sinagogile sunt edificii religioase ale lumii semite, prezente cu predilec ie înţ

Israel, dar şi în alte ri europene care au ad postit comunit i importante de evrei.ţă ă ăţ

M n stirileă ă reprezint ansambluri arhitectonice centrate în jurul unui edificiuă

de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. M n stirile atrag turişti prină ă

func ia lor religioas , dar şi prin func ia lor reziden ial , ele oferind celor dispuşi sţ ă ţ ţ ă ă

le respecte regulile o oaz de linişte. În acelaşi timp m n stirile sunt şiă ă ă

produc toare de bunuri şi produse artizanale, de o real valoare artistic . L sând laă ă ă ă

o parte m n stirile româneşti, intrate în circuitul turistic mondial, la care vomă ă

reveni într-un capitol viitor, vom men iona câteva m n stiri foarte cunoscute laţ ă ă

nivel european. M n stirile de pe Muntele Athos, care poate fi considerat centrulă ă

ortodoxiei, nu sunt generatoare de fluxuri turistice. Regulile stricte şi sacralitatea

lor interzic cu des vârşire prezen a femeilor şi a camerelor de filmat, iar num rulă ţ ă

vizitatorilor masculini este şi el limitat. Se mi pot men iona m n stirile Rila şiţ ă ă

Nesebar din Bulgaria, Pavia şi Monte Casino din Italia, Grand Chartreuse, Clouny şi

Mont Saint Michel din Fran a, Nara din Japonia.ţ

Indiferent de cultul religios .pe care ii reprezint , edificiile religioase auă

conturat distinct turismul religios, parte a turismului cultural, care mobilizează

anual circa 250 milioane pelerini. Ele se constituie şi în obiective vizitate de turişti

care practic alt form de turism (balnear, curativ, recreativ sau literal) atunciă ă ă

când se afl în apropiere.ă

În aceeaşi categorie a edificiilor religioase autorii men iona i (P. Cocean, Gh.ţ ţ

Vl sceanu şi B. Negoescu) includ şi o alt categorie şi anume aceea a edificiiloră ă

care au menirea de a ad posti r m şi ele p mânteşti ale unor personalit i. Intră ă ă ţ ă ăţ ă

în aceast categorie stupele, tumulii, mausoleele şi cimitirele.ă Stupele reprezintă

movile de p mânt de mari propor ii placate cu sculpturi, statui, coloane sauă ţ

porticuri şi sunt specifice spa iului sud-est asiatic.ţ Tumulii sunt într-un fel

echivalentul stupelor în lumea european , numai c movilele sunt neplacate, motivă ă

pentru care de multe ori trec neobservate. Mausolele reprezint expresia cea maiă înalt a artei de sorginte funerar , cel mai celebru fiind Taj Mahal din Agra (India),ă ă

la care se adaug cel din Kremlin (Rusia), mausoleele shogunilor din Nikko şi Edoă 27



(Japonia). Piramidele au aceeaşi func ie ca şi mausoleele dar arhitectura lor esteţ

deosebit . Le întâlnim pe Glob în dou loca ii celebre: pe valea Nilului (ansamblulă ă ţ

de la Gizeh) şi în America Central (piramidele maya de la Chichen Itza şi de laă

Teotihuacan). Între cimitirele celebre pentru personalit ile care se odihnesc în eleăţ

pot fi men ionate: Pere Lachaise (Paris), Arlington (SUA), Bellu (România).ţ

Edificiile culturale şi sportive atrag turişti prin arhitectura lor adesea

însolit , prin func ia pe care au îndeplinit-o la un moment dat, dar şi prină ţ

exponatele pe care le ad postesc, uneori parte a patrimoniului universal. Dină

aceasta categorie fac parte: agora sau forumul, teatrele, amfiteatrele, stadioanele,

operele, universit ile, muzeele, colec iile şi casele memoriale. Toate acesteaăţ ţ

genereaz în exclusivitate practicarea turismului cultural şi asigur mare parte dină ă

atractivitatea centrelor sau regiunilor în care se afl .ă

Agora sau forumul reprezint o incint delimitat de numeroase elementeă ă ă

arhitecturale, având drept scop, în Antichitate, g zduirea diverselor evenimente dină

via a societ ii. Era de fapt un fel de ,,pia central ” a marilor oraşe antice, iarţ ăţ ţă ă

agora Atenei sau forumul din Pompei ne ofer o imagine elocvent a acestoră ă

edificii. Teatrele îşi au începuturile tot în Antichitate, se remarc prin dimensiuni,ă

iar func ia lor era aceea de a g zdui actul cultural.ţ ă Amfiteatrele reprezint oă

treapt superioar în privin a arhitecturii edificiilor cu destina ie cultural . Celebreă ă ţ ţ ă

şi vizitate şi azi sunt: Colosseumul din Roma, construit prin împletirea a trei stiluri

arhitectonice, doric, ionic şi corintic, amfiteatrele de la Aries, Nîmes şi Beziers din

sudul Fran ei, ca şi cele din Spania, de la Granada, Sagunto şi Pamplona.ţ

O serie dintre stadioanele actuale, care au avut drept model de construc ieţ

amfiteatrele Antichit ii, impresioneaz fie prin grandoare (Maracana din Rio deăţ ă

Janeiro, San Siro din Milano), fie prin tradi ii (Wembley din Londra), fie prinţ

arhitectura insolit (stadionul olimpic din Munchen). Cl dirile operelor actuale atragă ă

un num r mare de vizitatori fie prin arhitectura lor deosebita (Opera din Viena, ceaă

din Paris, Opera din Sidney), fie prin prestigiu (Scala din Milano). Cl dirireă operelor

prestigioase au constituit, de-a lungul vremii, puncte de atrac ie ale circuitelorţ

turistice. Ele fascineaz prin elemente de ordin material (arhitectura, biblioteci,ă

parcuri), dar şi prin elemente de prestigiu, date de personalit ile care le-auăţ

frecventat, au activat sau activeaz în cadrul lor. Dintre universit ile celebre pot fiă ăţ

men ionate: Bologna, Ravenna, Sorbona, Cambridge, Oxford, Praga, Cracovia,ţ

Viena, Heidelberg.Muzeele reprezint elemente de mare atractivitate pentru cei care practică ă

turismul cultural în special prin bog ia, valoarea şi varietatea exponatelor, dar înăţ 28



multe cazuri şi prin propria lor arhitectur . În func ie de specificul exponateloră ţ

muzeele se împart în mai multe categorii: muzee de art , etnografice, istorice,ă

dedicate ştiin elor, etc. Dintre muzeele de art renumite men ion m: Louvreţ ă ţ ă

(Paris), British Museum (Londra), Prado (Madrid), Ennitage (St. Petersburg),

Galeriile Tretiakov (Moscova), Musee Royale des Beaux Arts (Bruxelles), Rijks

(Amsterdam), Ufizzi (Floren a), Vatican (Roma), Metropolitan (New York). Tot înţ

categoria muzeelor de art intr şi o serie de muzee specializate într-o anumită ă ă

tematic , aşa cum sunt National Gallery din Londra sau muzeele figurilor de ceară ă

din Amsterdam, Londra, etc. Muzeele etnografice sau cele dedicate unor ocupa iiţ

specifice sunt deosebit de c utate de turiştii str ini pentru care ele prezintă ă ă

numeroase aspecte inedite. Pot fi men ionate în aceast categoric Muzeulţ ă

pantofilor din Gottwaldow – Cehia, Muzeul Spaghetelor din Imeria – Italia, Muzeul

P puşilor din Delhi, Muzeul Tutunului din Bergerac – Fran a. Celebre şi foarteă ţ

vizitate sunt şi muzeele dedicate ştiin elor, cele mai cunoscute fund: Museum of ţ

Science din Londra, Muzeul de Oceanografie din Monte Carlo. Bibliotecile celebre,

casele memoriale şi colec iile sunt alte elemente ale patrimoniului cultural careţ

atrag un num r important de turişti.ă

Edificiile economice cu func ie turisticţ ă au dobândit caracterul de

obiectiv turistic atunci când pragmatismul s-a îmbinat cu dorin a de estetic şi maiţ

ales o dat cu trecerea timpului. Nu toate aceste obiective atrag turişti numai prină

propria lor valoare, aşa cum se întâmpl în cazul edificiilor religioase sau istorice.ă

Totuşi, exist şi în aceast categorie câteva exemple celebre de obiective turisticeă ă

azi foarte cunoscute şi care au avut ini ial doar o func ie economic . Intr înţ ţ ă ă

aceast grup podurile, viaductele, metrourile, canalele, apeductele, barajele şiă ă

lacurile de acumulare, turnurile, farurile.

Între podurile celebre, cu reala valoare turistic trebuie men ionate podurileă ţ

parisiene peste Sena, cel mai cunoscut fiind Font Neuf, Tower Bridge din Londra,

podul de peste râul Arkansas ce de ine recordul de în l ime etc.ţ ă ţ Metrourile din

Paris şi Londra se remarc prin arhitectur şi pot fi incluse pe lista obiectiveloră ă

turistice. Dintre canalele celebru este cel care leag Beijing de Huanghzhou şi are oă

lungime de 1.782 km., dar la fel de cunoscute sunt şi canalele Suez, Panama,

Corint, Kiel. Apeductele prezint mare atrac ie turistic mai ales prin vechime. Deă ţ ă

mare notorietate se bucur apeductul roman din Segovia (Spania) cu o lungime deă

728 metri, construit din peste 20.400 blocuri de granit. Farul din Alexandria, unadintre cele şapte minuni ale lumii, a d inuit pân în anul 1375 şi s-a bucurat de oă ă

mare notorietate. Turnul Eiffel, construit ini ial pentru Expozi ia Universal dinţ ţ ă 29



1889, a devenit o emblem a Parisului şi a fost vizitat pân în prezent de peste 300ă ă

milioane persoane.

Monumentele, statuile şi pl cile comemorativeă constituie o altă

categoric de edificii ce fac parte din resursele turistice antropice materiale. Din

aceast grup celebre suntă ă arcurile de triumf, care dateaz din perioade foarteă

vechi, dar a c ror mod s-a transferat pân în perioada modern , de când datează ă ă ă ă

cele mai cunoscute: Arcul de Triumf din Place de l'Etoile, Arcul de Triumf Carrusel

din Pia a Tuilleries.ţ Coloanele îşi g sesc primele ilustr ri în arta antic indian , dară ă ă ă

cea mai cunoscut r mâne Columna lui Traian, p strat aproape intact . Acesteia iă ă ă ă ă

se adaug Coloana Vendome din Paris, dedicat lui Napoleon şi Coloana dină ă

Trafalgar Square, închinat amiralului Nelson. Statuile şi grupurile statuareă

constitute obiective turistice prin valoarea lor ca opere de art , prină

monumentalitate şi inedit. Cele mai asaltate de turişti sunt: Statuia Libert ii dinăţ

New York, grupul statuar din Pia a Spaniei din Madrid, statuia regelui Vaclav dinţ

Praga, statuia lui Churchill din fa a Parlamentului britanic.ţ

Activit ile antropice cu func ie turisticăţ ţ ă reprezint forma imaterial aă ă

resurselor turistice antropice care pot genera turism cultural. Ele nu reprezintă

decât o atrac ie turistic temporar , pentru c se desf şoar într-o perioadţ ă ă ă ă ă ă

limitat de timp, dar pot genera fluxuri turistice impresionante. În această ă

categorie se includ: carnavalurile, târgurile şi expozi iile, festivalurile, hramurile şiţ

chiar manifest rile sportive.ă Carnavalurile impresioneaz prin inedit şi exuberant,ă

iar una dintre cele mai vechi manifest ri de acest gen este carnavalul de la Nisa,ă

consemnat prima dat în 1294. La fel de celebre sunt carnavalul de la Rio deă

Janeiro, ce se desf şoar la începutul fiec rui şi si carnavalul de la Vene ia, ce areă ă ă ţ

loc în luna decembrie.

Târgurile şi expozi iile ţ atrag un num r mare de vizitatori mai ales atunciă

când au caracter interna ional. Marile expozi ii interna ionale îşi aleg de obicei unţ ţ ţ

pretext bine motivat şi prilejuiesc şi construc ia unor edificii care pot constituiţ

obiective turistice prin ele însele. Expozi ia mondial , de la Sevilla din 1992 a fostţ ă

dedicat , de exemplu, împlinirii a 500 de ani de la descoperirea Americii de c treă ă

Cristofor Columb. Festivalurile de orice gen atrag o clientel mai pu in numeroas ,ă ţ ă

mai selectat . Pot fi amintite, în acest context: festivalul Mozart de la Salzburg,ă

festivalul Wagner de la Bayreuth, festivalul George Enescu de la Bucureşti,

Festivalul de muzic uşoar de la San Remo, etc. Pe lâng aceste manifest ri maiă ă ă ă exist o serie de activit i umane care atrag prin ineditul şi unicitatea lor, aşa cumă ăţ

30



sunt Regata Storica (,,cununia dogelui cu marea”) reluat an de an la Vene iaă ţ

sau ,,schimbarea g rzii” la Palatul Buckingham.ă

Pe lâng resursele turistice antropice deja men ionate, autorii cita i disting oă ţ ţ

categorie special de resurse turistice antropice şi anume resursele etnografice.ă

Acestea îmbin atât elemente ale patrimoniului material (arhitectura şi instala iileă ţ

tradi ionale, tipuri originale de aşez ri umane, portul popular, etc.) cât mai alesţ ă

elemente ale patrimoniului imaterial, concretizate în ocupa ii specifice diverselorţ

popoare, jocuri şi cântece populare, diverse obiceiuri, etc. Pentru c în Româniaă

resursele etnografice sunt prezente din abunden , exemple în acest sens vor fiţă

prezentate în capitolul referitor la turismul cultural în România.

ÎNTREB RIĂ :

1.Care sunt atributele care confer atractivitate resurselor turisticeă

antropice ? Exemplifica i !ţ

2.Care este aria de r spândire a construc iilor megalitice şi care dintreă ţ

acestea este cel mai bine integrat în circuitul turistic ?ă

3.Care sunt asem n rile şi deosebirile dintre castre şi forturi ?ă ă

4.Da i exemple de castele intrate în circuitul turistic mondial şi identifica iţ ţ

atributele care le confer atractivitate turistic !ă ă

5.Care sunt cele mai vechi edificii religioase ? Exemplifica i !ţ

6.Da i exemple de catedrale europene apar inând stilurilor romanic şi gotic !ţ ţ

7.Da i exemple de edificii culturale care se constituie în obiective pentruţ

turismul cultural !

8.Care sunt componentele patrimoniului cultural imaterial ? Exemplifica i !ţ

9.Din ce categoric de resurse turistice antropice (materiale sau imateriale) fac

parte resursele turistice etnografice ? De ce ?

IV. TURISMUL CULTURAL PE GLOB

IV.1. TURISMUL CULTURAL ÎN EUROPA

Continent str vechi, leag n al unor str lucite civiliza ii, Europa reprezintă ă ă ţ ă

principala destina ie a fluxurilor turistice mondiale, iar turismul cultural este unaţ

dintre formele de turism practicate cu predilec ie aici. Principalul factor careţ

determin practicarea turismului cultural în Europa îl constituie num rul mare deă ă

obiective de provenien antropic , care sunt de fapt m rturia civiliza iilor care s-ţă ă ă ţ

au succedat pe teritoriul acestui continent. Nivelul de trai ridicat al popula ieiţ

europene, care reprezint principala component a fluxurilor turistice, constitute oă ă 31



alt premis a dezvolt rii turismului european. Tradi iile existente în domeniulă ă ă ţ

activit ii turistice, care se reflect în calitatea deosebit a serviciilor turistice,ăţ ă ă

reprezint un alt element care a favorizat dezvoltarea turismului ân Europa.ă

IV.1.A. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE ÎN EUROPA SUDICĂ

Al turi de factorii deja men iona i ca determinan i sau favorizan i înă ţ ţ ţ ţ

dezvoltarea turismului european, I. Muntele şi C. Ia u (2003) pun dezvoltareaţ

deosebit a turismului din sudul Europei şi pe seamaă „deschiderii spre turism, spre

str ini în general, a popula iilor locale” ă ţ , datorate temperamentului meridional şi

situ rii într-o zon de intersec ie a fluxurilor comerciale din Lumea Veche. Oricareă ă ţ

ar fi factorii ce au impulsionat dezvoltarea turismului, Europa Sudic r mâne ceaă ă

mai puternic aglomerare de centre turistice de pe Glob şi polarizeaz 1/3 dină ă

mişc rile turistice interna ionale.ă ţ

Dintre statele ale c ror teritorii se g sesc total sau par ial în Europa Sudic ,ă ă ţ ă

Fran aţ polarizeaz cele mai importante fluxuri turistice. Cea mai frecventată ă

destina ie din Fran a de Sud, este, f r îndoial , Coasta de Azur, c utat mai alesţ ţ ă ă ă ă ă

pentru soare şi mare. Totuşi chiar Coasta de Azur are suficient de multe obiective

turistice care determin practicarea turismului cultural, chiar dac uneori numai caă ă

tip subsidiar în cadrul unui alt tip principal. Dintre aceste obiective men ion m:ţ ă

Cannes – loc de desf şurare a Festivalului Interna ional de Film, g zduieşte Muzeulă ţ ă

Civiliza iei mediteraneene antice; Nisa – având ca emblem turistic Promenadeţ ă ă

des Anglais, dar oferind şi alte atrac ii turistice: carnavalul, numeroase muzee deţ

art , palate şi biserici în stil baroc din secolul al XVII-lea, palate de congrese, etc;ă

Monaco – cu muzeul oceanografic, Palatul Princiar (secolele XVII - XVIII), Monte

Carlo, cu Muzeul de Antropologie şi Observatorul Astronomic, în sudul Fran ei seţ

remarc , în privin a turismului cultural şi câteva oraşe mici sau mijlocii, cu ună ţ

patrimoniu de excep ie (antic sau medieval). Este vorba de Avignon, adev rat oraşţ ă

al artelor, fost sediu al papalit ii în secolul al XIII-lea, în care se pot vizita celebraăţ

poart St. Benzet, o catedral din secolul al XVII-lea, Palatul Papal, în fapt oă ă

fort rea gotic , etc.; Arles, celebru prin istoria şi arta sa, cu amfiteatrul roman,ă ţă ă

teatrul antic al lui Augustin, Muzeul Reatty (secolul al XIV-lea) al şlefuirii pietrelor

pre ioase; Aix-en-Provence, Nîmes, Montpellier, Narbonne, cu edificii medievale deţ

mare valoare, Perpignan, dominat de grandioase construc ii medievale, castele,ţ

catedrale, muzee, ansamblul Louis XI, Carcassonne, cu una dintre cele mai binep strate citadele medievale.ă

32



Turismul în ţările mediteraneene

I. Muntele, C. Iaţu, Geografia turismului, concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-temporală,

Ed. Sedcom Libris, 2003

Spania reprezint o alt destina ie turistic important din sudul Europei,ă ă ţ ă ă

care polarizeaz şi o mare parte a turiştilor cu motiva ie cultural . Se remarc aiciă ţ ă ă Barcelona, capitala Cataloniei, cu numeroase catedrale medievale, muzee de art ,ă

complexe sportive de mari dimensiuni, iar o atrac ie deosebit o constituie Sagradaţ ă

Familia, o biseric neterminat , datora i celebrului arhitect Gaudi, început înă ă ţ ă

1884; în Barcelona se afl şi Muzeul de Art Catalan , cu cele mai mari colec ii deă ă ă ţ

picturi murale din lume, precum şi Pia a P cii, dominat de monumentui luiţ ă ă

Cristofor Columb. Barcelona este concurat de tripticul andaluz, Sevilla – Granada –ă

Cordoba, oraşe vizitate mai ales pentru moştenirea maur ; în Sevilla se remarcă ă cea mai important catedral gotic . din Spania, cu mormântul lui Cristoforă ă ă

Columb, muzeul de mozaicuri, precum şi elemente ale patrimoniului imaterial:

Sevilla este capitala cântecului şi dansului andaluz, cu celebrul flamenco, dar şi

locul de desf şurare a coridelor în stil sevillan. Cordoba este cunoscut prină ă

universitatea şi biblioteca sa, prin Catedrala Puerta del Perdon având la baz oă

moschee, p durea de coloane (850) din jasp şi marmur . Granada este vizitată ă ă

pentru peisajul s u de ansamblu, dar şi palatele sale bine fortificate, cu gr diniă ă superbe – Palatul Alhambra – , ca şi pentru catedralele, moscheele şi muzeele sale.

În Castilia este foarte interesant circuitul Leon (cu catedrala în stil gotic şi baroc ce

33



impresioneaz prin luminozitatea dat de cele peste 800 vitralii), Burgos (cel maiă ă

mare centru al artei gotice din Spania, cunoscut şi pentru Plaza de Toros cu

vestitele coride din iunie), Segovia (cu apeductul roman şi pia a Sirenas), Valladolidţ

(locul unde a murit Cristofor Columb, oraş cl dit pe o fost fort rea ), Salamancaă ă ă ţă

(cel mai vechi centru universitar al Spaniei), Toledo (inclus pe lista UNESCO),

Guadalajara,Teruel (cunoscut pentru arhitectur în stil mudejar, amestec deă

influen e maure şi creştine), Caceres (oraş – monument istoric), Avilla (un oraşţ

medieval fortificat p strat aproape intact). Mai poate fi amintit oraşul Merida, numită

şi ,,Roma Spaniol ”, datorit vestigiilor romane. În Castilia se afl şi capitalaă ă ă

Spaniei, Madrid, renumit prin vestigiile sale medievale, prin Muzeul Prado, prin

parcurile sale (Campo de Moro), dar şi prin El Escorial, fost reşedint a regiloră ă

Spaniei, azi muzeu, situat în apropiere de Madrid. Spania de Nord este vizitată

pentru vestigiile sale medievale, prezente la Pamplona (în Navarra) ca şi pentru

centrul de pelerinaj de la Santiago de Compostela (Galicia). Alte centre importante

pentru turismul cultural din Spania sunt: Bilbao şi San Sebastian în ara Bascilor,Ţ

Oviedo şi Gijon în Asturia, La Coruna şi La Lugo în Galicia, Zaragoza şi Tarazona în

Aragon, Murcia, Almansa şi Cartagena în Murcia.

Italia reprezint o alt destina ie foarte c utat de c tre cei care preferă ă ţ ă ă ă ă

turismul cultural. Ca şi în cazul Fran ei, atrac ia exercitat de soarele şi plajeleţ ţ ă

coastelor italiene este completat de cea datorat unui poten ial cultural deă ă ţ

excep ie. Riviera di Ponente şi Riviera di Levante, prelungiri ale Costei de Azur nuţ

sunt dominate de practicarea turismului cultural, dar acesta este destul de prezent.

Sta iunile de aici, dintre care men ion m Bordighera, Alassio, San Remo, Chiavari,ţ ţ ă

Rapallo, Viareggio dispun şi de un poten ial cultural exceptional. Tot aici se aflţ ă

oraşul Genova, care dispune de numeroase atrac ii cultural – arhitectonice, puse înţ

eviden de pantele abrupte ale Apeninilor. Turismul cultural se practic şi în zonaţă ă

coastelor sudice ale Italiei, fie c este vorba de Napoli, cu numeroasele sale vestigiiă

romane sau medivale sau de Sicilia, cu vestigiile antice din perioada coloniz riiă

greceşti (Eraclea, Siracuza, Minoa) şi cele medievale (Catania, Palermo, Agrigento).

Şi oraşele din lungul coastei adriatice a Italiei sau din apropiere dispun de atrac iiţ

numeroase, valorificate prin turism cultural: Ravenna cu monumentele sale

bizantine, Veneşia (cu situl şi arhitectura sa deosebite, celebru prin Basilica San

Marco, Canal Grande, Palatul Dogilor, oglinzile de Vene ia şi sticla deţ

Murano),.Urbino, cu monumentele sale renascentiste, San Marino, Bari şi Potenza. În interiorul peninsulei num rul atrac iilor turistice cu valen e culturale este şi maiă ţ ţ

mare. Se impune în primul rând Roma cu Vaticanul şi împrejurimile, ce atrag turişti34



prin rolul pe care l-au jucat în istoria umanit ii şi a crestin t ii, rol c ruia i seăţ ă ăţ ă

datoreaz şi vestigiile romane şi etrusce, palatele, catedralele, podurile, gr dinile,ă ă

celebre fiind Capitoliul, Forumul şi Columna lui Traian, Arcurile de Triumf,

Panteonul, etc. Toscana se impune prin num rul mare de oraşe – muzeu, în care seă

reg sesc valori culturale deosebite datând din perioada medieval sau aă ă

Renaşterii: Floren a, Siena, Arezzo, Volterra, Pisa. Umbria este o alt regiune deţ ă

destina ie a turismului cultural prin oraşele Perugia, Assissi (locul de naştere a Sf.ţ

Francisc), Gubbio, Spoleto, Orvieto. În Câmpia Padului sunt vizitate cu predilec ieţ

capitalele medievale ale unor ducate: Mantova (centru al Renaşterii italiene),

Parma, Modena, Pavia, Cremona, Bergamo, Verona (renumit pentru monumentele

sale romane şi renascentiste), Bologna (cu cea mai veche universitate din. Europa).

Oraşele Milano şi Torino, dincolo de importan a lor economic , atrag şi un num rţ ă ă

impresionant de turişti în c utare de atrac ii culturale.ă ţ

Grecia este cunoscut în turismul mondial prin numeroasele sale vestigiiă

antice, dar şi prin vestigiile bizantine pe care le g zduieşte. Principalul centruă

turistic al Greciei este Atena, care, împreun cu împrejurimile sale, reprezint oă ă

concentrare important de vestigii antice (Parthenonul, Erechteionul, Templulă

Athenei Nike, Templul lui Pericle), la care se adaug vestigiile din Pireu, Delfiă

(renumit pentru Oracolul de la Delfi), Marathon. La aceste atrac ii se adaug siturileţ ă

celebre ale Eladei – de la Olympia (oraş sacru ce st la originea Jocurilor Olimpiceă

ocazionate de s rb torile date în onoarea lui Zeus). Epidaur (cu Teatrul Antic cuă ă

cea mai bun acustic din lume), Micene (cu ruinele palatului regelui Agamemnonă ă

şi cu celebra Poarta a Leilor), Cnossos (celebru prin palatul s u cu faimosulă

Labirint) şi Phaistos din I. Creta. Recunoscute în Grecia pentru turismul cultural pe

care îl genereaz sunt şi m n stirile de la Meteora, vestigiile romane şi bizantineă ă ă

de la Salonic, care reprezint şi punctul de plecare spre Muntele Athos. Vestigiiă

istorice deosebit de valoroase se g sesc şi în insulele care apar in Greciei şi seă ţ

constitute în resurse pentru turismul cultural. Este vorba de Rhodes (cu celebrul

Colos, una dintre cele 7 minuni ale lumii), Patmos şi Samos din Sporadele sudice,

Paros, Idra, Delos, Thira, Tinos şi Miconos din Insulele Ciclade, Corfu şi Cefalonia din

Insulele Ionice, la care se adaug insulele Salamina, cu Templul Afroditei, Kios,ă

patria lui Homer, Lesvos, cu p durea preistoric pietrificat de peste 5.000 de ani.ă ă ă

În afara acestor state ce se constituie în principalele destina i pentru ceiţ

care practic turismul cultural şi celelalte state din sudul Europei dispun deă obiective turistice valoroase care genereaz turism cultural. Înă Portugalia,

principala resurs pentru turismul cultural este Lisabona, oraş întemeiat deă 35



fenicieni, ocupat apoi de romani, vizigo i şi arabi, ceea ce îl face depozitarul unorţ

vestigii antice şi medievale pe cât de variate pe atât de interesante, vestigii

concentrate în cartierul Alfania, care a rezistat cutremurului ce a distrus oraşul în

1775. Porto, Cabo Roca, Faro şi Altura reprezint alte puncte de anaemic aleă

Portugaliei. Malta atrage aten ia prin monumentele megalitice de la Tarxiex şiţ

Medina, precum şi prin catedralele sale. Serbia şi Muntenegru se remarc prină

vestigiile romane existente la Belgrad (b ile romane), Bar, Cladova, Negotin (cuă

Tabula Traiana, drumul roman, urme ale unor castre romane), Podgorica.

Impresioneaz şi vestigiile medievale de la Belgrad (cetatea Kalemegdan), Noviă

Sad (fort rea a Petrovaradin), Pristina şi centrul religios din apropiere, Gracanica.ă ţ

Slovenia este cunoscut mai ales pentru peşterile sale, datorate prezen eiă ţ

calcarelor, dar prezint şi câteva atrac ii pentru turismul cultural: Liubliana, cuă ţ

cetatea medieval Emona, capitala cultural a rii. Bled, cu cele dou casteleă ă ţă ă

medievale şi Maribor, oraş pitoresc cu numeroase vestigii istorice. Principala

regiune turistic aă Croa ieiţ este coasta dalmat , care, pe lâng resursele turisticeă ă

naturale, predominante, dispune şi de elemente ale patrimoniului cultural,

concentrate în câteva centre: Split, cu faimosul palat al lui Dioclefian şi alte vestigii

romane şi medievale, Dubrovnic, istoricul oraş Raguse întemeiat în secolul al VII-

lea, cu importante vestigii: cetate antic şi medieval , str zi medievale, palate,ă ă ă

muzee, vestigii care i-au adus supranumele ,,Atena Adriaticii” sau ,,Frumoasa

Dalma iei” şi care justific protejarea sa de c tre organismele interna ionale,ţ ă ă ţ

Zagreb, cu numeroase edificii medievale, muzee şi galerii de art şi Rijeka, cuă

edificii romane şi medievale. Bosnia-Her egovinaţ atrage prin necropolele şi

pietrele funerare de mare valoare istoric de la Radumlja, precum şi prin vestigiileă

otomane – bazaruri, moschei, palate, b i turceşti – de la Sarajevo, Mostar, Foca,ă

Banja, Luka, Trebnije. Albania concentreaza cea mai mare parte a resurselor sale

turistice generatoare de turism cultural pe litoralul adriatic, mai cunoscute fiind:

Durres, colonie greceasc , cu multe vestigii antice şi medievale, cet ile romaneă ăţ

Apollonia, Antigonia, Antipatia, Pojan, oraşul-muzeu Girocastro, la care se adaugă

oraşele Sarande şi Buthrotum de la Marea Ionic . Tirana, capitala statului,ă

concentreaz şi ea numeroase vestigii – moscheea cu Tumul Orologiului, Pia aă ţ

Skanderberg –, iar oraşul Elbasan este cunoscut pentru vestigiile sale medievale.

IV.1.B. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE ÎN EUROPA OCCIDENTALĂ

Fran a,ţ cu excep ia p r ii sale sudice, analizate anterior, reprezint , f rţ ă ţ ă ă ă

îndoial , cea mai important destina ie a turismului cultural dirijat spre Europaă ă ţ 36



Occidental . Iar principalul ,,vinovat” pentru aceast stare de lucruri este Parisul,ă ă

care polarizeaza peste 10 milioane turişti anual şi care, prin densitatea

infrastructurii turistice şi a num rului de turişti poate fi considerată cel mai

important centru turistic mondial (I.. Muntele, C. Ia u, 2003). Este foarte greu deţ

realizat o list a atrac iilor turistice pariziene, prin num r fiind imposibil de epuizat,ă ţ ă

iar prin valoarea lor fiind imposibil de ierarhizat. Vom încerca totuşi o prezentare

succint a atrac iilor turistice pariziene, utilizând mai ales criteriul celebrit ii:ă ţ ăţ

catedrala Notre Dame, în stil gotic, Saint Chapelle, cu cele 1.000 vitralii, Bulevardul

Champs – Elysees, Pia a Concorde cu obeliscul din Luxor, Arcul de Triumf, Louvre,ţ

basilica Sacre Coeur şi cartierul Montmartre, Cartierul Latin, Turnul Eiffel şi Pia aţ

Trocadero, centrul cultural George Pompidou. În apropierea Parisului exist o serieă

de centre turistice distincte care atrag un num r la fel de mare de turişti ca şiă

Parisul îns şi. Este vorba de Versailles, cu palatul omonim, celebru pentru salaă

oglinzilor şi pentru gr dina impresionant , Fontainebleu, cu celebrul Castel deă ă

vân toare al regelui Francisc I, Beauvais, Chartres, cu una dintre cele mai mariă

catedrale gotice, înscris pe lista Patrimoniului Mondial al umanit ii, Reims,ă ăţ

castelele de pe valea Loirei, construite în diverse stiluri, cele mai cunoscute fiind

Amboise, Angers, Blois, Chambord, Chenonceaux. Centre turistice importante

pentru turismul cultural în Fran a mai sunt: Strasbourg, cu catedrala gotic ,ţ ă

Universitatea din secolul al XII-lea, sediul Parlamentului European; Grenoble,

capitala turistic a Alpilor, dar dispunând şi de un patrimoniu cultural de mareă

valoare; Lyon, cu Palatul Bellecour, castelul lui Henri V; Vienne, cu importante

vestigii romane; Bordeaux, cu amfiteatrul roman, teatrul, catedrale, pie e, biserici;ţ

Mont Saint Michel cu complexul monastic deosebit de pitoresc, Rennes, Le Havre,

Lille, Roubaix, etc.

Marea Britanie se aseam nă ă cu Fran a prin faptul c cea mai mare parte aţ ă

fluxurilor turistice sunt polarizate de capital , Londra atr gând anual, ca şi Parisul,ă ă

peste 10 milioane turişti. Şi aici num rul mare de obiective turistice face imposibilă ă

prezentarea lor complet , dar vom încerca, şi în acest caz, o prezentare selectiv ,ă ă

pe criteriul celebrit ii. Aşadar, principalele obiective turistice din Londra sunt:ăţ

Catedrala St. Paul, catedrala Westminster, Palatul Buckingham, Palatul

Parlamentului, British Museum, Observatorul Astronomic al Meridianului Zero,

podurile de pe Tamisa, Hyde Park. Ca şi în cazul Parisului şi în apropierea Londrei

exist o serie de centre turistice importante, printre care: Brighton, Oxford,ă Cambridge, Windsor, Eton. În Middlands se remarc centrele turistice Birmingham,ă

cu numeroase vestigii medievale, teatre, muzee, catedrale; Coventry – oraş37



medieval cu parcuri, catedrale, biserici; Leicester, Nottingham, Stratford-upon-

Avon, oraşul lui Shakespeare, Stonehenge, cu construc iile megalitice. În Anglia deţ

Nord sunt cunoscute ca centre turistice oraşele York, cu vestigii arheologice

romane, normande, scandinave, Lincoln, Leeds, Durham. Şi ara Galilor se înscrieŢ

pe harta turismului britanic, prin patrimoniul cultural – artistic al oraşelor

Gloucester, Worcester, Cardiff. Sco ia este cunoscut mai ales prin castelele saleţ ă

celebre şi prin aura de mister de care sunt înconjurate: Castelul Balmoral, Castelul

Holyrood din Edinburgh, Fraser, Crothes. Cel mai important centru turistic al Sco ieiţ

este îns Edinburgh, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Europei, fondat înă

epoca roman .ă

Germania reprezint , prin Valea Rinului, dar şi prin alte centre turistice, ună

spa iu important pentru turismul cultural din aceast regiune. Valea Rinului, cuţ ă

numeroasele oraşe culturale, vizitate în cadrul unor circuite de tipul croazierei

fluviale, atrage anual un num r important de turişti, a c ror principal motiva ieă ă ă ţ

este cea cultural . Se remarc oraşele Aachen, Kohl (cu faimosul dom, cu vestigiileă ă

romane, parcuri, gr dini botanice), Koblenz (renumit oraş medieval, fost reşedină ă ţă

princiar ), Mainz (cu Muzeul Tiparului şi Tip riturilor), Freiburg, Heidelberg (celebruă ă

centru universitar al Renaşterii). Un poten ial ridicat de atrac ie prezint şi oraşeleţ ţ ă

situate pe afluen ii Rinului – Trier, pe Mosella – , oraşele bavareze (Augsburg, legatţ

de Luther, Mozart, Numberg, Ulm, Regensburg, Bayreuth, cu festivalurile muzicale

anuale) şi saxone (Dresda, cu numeroasele sale galerii de art şi cu cl direa fosteiă ă

diete saxone, Magdeburg, Weimar, oraş medieval de care se leag numele unoră

mari personalit i: Bach, Goethe, Schiller, Liszt, Strauss).ăţ

Austria şi Elve iaţ sunt cunoscute mai ales pentru turismul montan pe care

îl genereaz , dar nu lipsesc nici atrac iile culturale, concentrate în capitale şi alteă ţ

câteva oraşe mai importante: Viena, cu bogatul sau patrimoniu acumulat în

perioada medieval şi cu împrejurimi pitoreşti, Salzburg, Graz în Austria şi Berna,ă

cu Turnul Ceasului, Muzeul Alpilor, strada Kramgasse, bogat în fântâni şi sculpturi,ă

Zurich, Basel, Fribourg, Geneva, cu sediile unor organiza ii interna ionale, Laussaneţ ţ

în Elve ia.ţ

rile de JosŢă se remarc şi ele printr-un bogat patrimoniu cultural artistic,ă

fie c este vorba de oraşele flamande ale Belgiei: Gent, Kortrijk, Brugge (edificiiă

medievale, ,,arta dantelelor”), Antwerpen (edificii medievale în stil gotic, renumit

pentru comer ul cu diamante), de oraşele olandeze renumite pentru ansamblurileţ arhitectonice baroce şi pentru muzeele de art : Utrecht, Haga, Leida, Nijmegeiz,ă

Tilburg, sau de capitalele acestor state: Bruxelles, sediul unor organiza ii regionaleţ 38



sau interna ionale, Amsterdam, cu situl s u deosebit de pitoresc, Palatul Regal,ţ ă

muzeul Rijks, Biblioteca Universitar , Gara Central , Casa Rembrandt, Luxemburgă ă

sau ,,oraşul celor 83 de poduri”.

În circuitul turistic al Europei Occidental sunt incluse şi capitaleleă

scandinave: Copenhaga, care atrage prin Cl direa Bursei, ,,Mica Siren ”, edificiiă ă

religioase în stil gotic; Helsinki, renumit pentru elegan a cl dirilor în stil Empire,ţ ă

Catedrala Kalevala, Sala Finlandia; Stockholm, supranumit ,,Vene ia Nordului”, areţ

ca obiective Palatul regal, Palatul Parlamentului, Teatrul Dramatic; Oslo, construit

în amfiteatru, cunoscut pentru Institutul Nobel, Muzeul Schiului, Fort rea aă ţ

Akershus.

ÎNTREB RIĂ :

1.Care sunt resursele turistice antropice generatoare de turism cultural de pe

Coasta de Azur ?

2.Unde se afl Sagrada Familia şi în ce const ineditui ei ?ă ă

3.Care sunt oraşele care alc tuiesc ,,tripticul andaluz” şi prin ce se fac eleă

cunoscute ?

4.Da i exemple de oraşe – muzeu din Toscana !ţ

5. Care sunt resursele turistice generatoare de turism religios din Grecia ?

6.Ce oraş este supranumit „Atena Adriaticii” ?

7.Care este dimensiunea fluxurilor turistice ce se îndreapt anual spre Paris ?ă

8.Care sunt centrele turistice ce fac parte din regiunea londonez ?ă

9.Prin ce este renumit Sco ia ?ă ţ

10. Care este principala regiune în care se practic turismul cultural înă

Germania?

IV.1.C. CENTRELE ŞI REGIUNILE TURISTICE DIN EUROPA CENTRAL-ESTICĂ

Dezvoltarea turismului în aceast parte a Europei a fost frânat deă ă

întârzierea în dezvoltarea socio-economic în compara ie cu Europa Vestic sauă ţ ă

chiar Sudic . Acestui element i se adaug limitarea circula iei turistice, maiă ă ţ

drastic sau mai formal , dar prezent totuşi, impus de regimurile politice deă ă ă ă

dup 1950. Dac aceste aspecte au afectat turismul în ansamblul s u, absen aă ă ă ţ

unei politici de conservare a patrimoniului cultural sau chiar distrugerea acestuia,

precum şi negarea valen elor religioase ale unor centre recunoscute de pelerinajţ

au afectat îndeosebi turismul cultural, care nu are amploarea celui din Europa39



Sudic sau Occidental , dar nici nu este cu totul absent. Statele cele mai afectateă ă

de politicile mai sus amintite sunt cele din est, în timp ce statele aflate mai spre

centrul continentului au beneficiat de o politic mai în eleapt şi în privin aă ţ ă ţ

conserv rii patrimoniului şi în privin a circula iei turistice, aspecte care se reflectă ţ ţ ă

în dezvoltarea actual a turismului.ă

Cehia contribuie la dezvoltarea turismului cultural în primul rând prin

capitala sa, supranumit ,,oraşul de aur” sau „oraşul celor 100 de turle”. Pragaă

este vizitat pentru obiectivele sale, dintre care men ion m: ansamblurileă ţ ă

arhitectonice unice Hrad şi Stare Miasto, podurile care traverseaz Vltava,ă

catedrala gotic ,,Sf. Vit” , cea mai mare din Europa Central , cu 27.000 de vitralii,ă ă

Turnul Medieval cu renumitul orologiu astronomic (1348), Universitatea, una dintre

cele mai vechi din Europa. În afara capitalei se remarc , prin marea concentrare deă

monumente arhitectonice, muzee, castele medievale în stil gotic sau baroc, cu

remarcabile colec ii de por elanuri, tapiserii, trofee de vân toare, Moravia cehţ ţ ă ă

dintre ale c rei obiective men ion m: Bitov, Boskovice, Buzov, precum şi oraşulă ţ ă

Brno, celebru prin Catedrala Neogotic al c rui clopot bate de trei secole la ora 11.ă ă

În Slovacia obiectivele turistice antropice sunt concentrate în Valea Hron,

din Slovacia Central , cu numeroase castele gotice şi fortifica ii medievale, la careă ţ

se adaug cele 12 oraşe istorice slovace ,,rezerva ii de curiozit i urbanistice”,ă ţ ăţ

capitala, Bratislava, al c rei poten ial nu se poate totuşi compar cu valoareaă ţ ă

turistic a capitalei cehe.ă

Polonia este comparabil cu Cehia în privin a num rului şi valoriiă ţ ă

obiectivelor turistice antropice şi implicit în ceea ce priveşte importan a turismuluiţ

cultural. Varşovia se remarc prin oraşul vechi, din secolul al XIII-lea, cu Palatulă

Regal, biserici, muzee, oraşul nou, din secolele XVI-XVIII, cu numeroase palate,

castele, gr dini, casa memorial Fr. Chopin. Capitala este secondat de Cracovia,ă ă ă

fost capital , sediul episcopilor catolici în anul 1000, un adev rat tezaur de artă ă ă ă

cu peste 700 monumente, dintre care 62 la nivel na ional. Acestora li se adaugţ ă

oraşele istorice poloneze: Torun, Malbork, Czestochowa, Gdansk, Poznan, Wroclaw,

precum şi complexul m n stiresc benedictin Lysa-Gora sau oraşele de mariă ă

dimensiuni Lublin, Lodz, Katowice, Gdynia.

Cel mai important centru turistic al Ungariei este Budapesta, care

concentreaz o serie de vestigii ce dateaz de pe vremea romanilor. De faptă ă

Budapesta este format din trei oraşe, Buda, Pesta şi Obuda şi este considrat unulă dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Ca obiective turistice în Budapesta se

remarc : Amfiteatrul Roman, Cl direa Parlamentului, Catedrala Mathias în stilă ă 40



gotic, parcul central şi trei universit i. Pe lâng Budapesta în Ungaria se mai poateăţ ă

practica turism cultural şi în legatur cu centrele Miskolk, Visegrad, Gyor,ă

Hayduszoboszlo.

Rusia reprezint şi ea o depozitar a unor valori culturale şi arhitectoniceă ă

deosebite, concentrate în câteva oraşe importante. Deşi situat la oarecareă

distan de regiunile emi toare de turişti, ea dispune de un imens poten ial, careţă ţă ţ

va fi cu siguran mai bine valorificat în viitor. Cea mai mare concentrare deţă

obiective turistice este proprie Moscovei, a c rei vizitare începe cu Kremlinul, ună

ansamblu arhitectonic fortificat în mai multe etape care cuprinde palate, biserici,

catedrale, Turnul Spaki cu orologiul Kremlinului şi muzee. Aici se afl Palatulă

Senatului, Teremnoi Dvore , Palatul Mare al Kremlinului, catedralele Uspenskiţ

Sobor, Sf. Mihail, Vasile Blajennai, necropola rilor. Muzeele reprezint şi ele oţă ă

atrac ie a Moscovei, cele mai vizitate fiind: Galeriile Tretiakov, galeriile ,,A.ţ

Rubliov”, ,,Puskin”, ,,Tolstoi”. Se mai adaug , pe harta turistic a Moscovei, Turnulă ă

Televiziunii, Casa Romanov, numeroase palate în stil neoclasic. Oraşul Sankt

Petersburg, supranumit ,,Vene ia Nordului” este al doilea oraş rusesc şi ca num rţ ă

de locuitori dar şi ca importan turistic . Impresioneaz aici cele 500 de poduriţă ă ă

care leag insulele din G. Finic, Palatul de iarn , Muzeul Ermitaj, Palatul Amiralit ii,ă ă ăţ

Pia a Decembriştilor cu ,,C l re ul de Aram ”, catedrala ,,Petru şi Pavel” cuţ ă ă ţ ă

mormântul lui Petru cel Mare, numeroase teatre, parcuri, muzee. În afara acestor

centre principale, obiective turistice interesante pentru turismul cultural se g sescă

şi la Smolensk, Suzdal, Voronej, Istra, Petrodvore , Puşkin, Pavlovsk, Novgorod,ţ

Kaliningrad, Astrahan, Ekaterinburg, etc.

Celelalte state est-europene atrag în primul rând prin obiectivele turistice

ale capitalelor lor (Kiev – catedrala Sf. Sofia, m n stirea ,,Laura Pecersky”, zidurileă ă

cet ii „Poarta de Aur”, Sofia – catedrala Alexander Nevschi, Biserica Sf. Sofia,ăţ

Turnul Cet ii Sofia, Tallin, Riga, Vilnius), la care se adaug câteva oraşe vechi, aşaăţ ă

cum sunt Koprivstifa,Veliko Tamovo, Plovdiv în Bulgaria, Tartu, Haapsalu, Viliandi în

Estonia, Gutman şi Rundola în Letonia, Kaunas şi Trakai în Lituania, Yalta, Harkov,

Cetatea Alb , Kerci, Nikolaev în Ucraina.ă

ÎNTREB RIĂ :

1. Care sunt obiectivele turistice generatoare de turism cultural din Cehia ?

2.Da i exemple de obiective turistice care pot fi vizitate în Moscova şi Sanktţ Petersburg !

3. Care sunt principalele centre ale turismului cultural din Polonia ?41



IV.2. CENTRELE ŞI REGIUNILE TURISTICE DIN AMERICA

IV.2.A. CENTRELE ŞI REGIUNILE TURISTICE DIN AMERICA DE NORD

Turismul nord-american nu cunoaşte dezvoltarea turismului european poate

şi datorit dispersiei mai mari în teritoriu, dar şi istoriei mai recente, chiar dacă ă

dispune de o cerere turistic considerabil . Aceast cerere se îndreapt îns cuă ă ă ă ă

prec dere spre Europa, care polarizeaza cea mai mare parte a fluxurilor turisticeă

nord-americane. Cea mai mare parte a atrac iilor turistice ale continentului nord-ţ

american sunt din categoria resurselor naturale, dar nu lipsesc totuşi nici cele

generatoare de turism cultural. Spre deosebire de Europa, în America de Nord nu

exist decât foarte pu ine situri capabile s genereze doar turism cultural. Înă ţ ă

general resursele turistice antropice sunt concentrate în marile metropole, în aşa

fel încât turismul cultural se împleteşte cu cel de afaceri sau cu cel literal.

Unul dintre centrele urbane cele mai vizitate din S.U.A. este New York, în

care se practic îndeosebi turismul de afaceri, dar de unde nu lipsesc nici atrac iileă ţ

de ordin cultural. Principala atrac ie o constituie insula Manhattan, inima oraşului,ţ

cu celebra Fifth Avenue str juit de catedrale în stil gotic, institu ii bancare,ă ă ţ

magazine luxoase, la care se adaug nu mai pu in celebra Broodway, ce p strează ţ ă ă

case în stilul urban al secolului al XIX-lea al turi de teatre şi cinematografe celebre.ă

Ca monumente arhitectonice în New York se impun Cl direa Dakota, Operaă

Metropolitan, Bursa, Cl direa Na iunilor Unite, Empire State Building, Statuiaă ţ

Libert ii, la care se adaug numeroase muzee şi parcuri (Central Park).ăţ ă

Washington, capitala S.U.A., constituie un centru turistic prin construc iile sale dinţ

secolul al XIX-lea, care imit arhitectura european , devenite un obiect al unoră ă

adev rate pelerinaje pentru americani, obligatoriu incluse în circuitele turistice:ă

Casa Alb , Capitoliul, Lincoln Memorial, Cl direa Pentagonului, Catedrala Na ional ,ă ă ţ ă

Biblioteca Congresului, galerii de art , etc. Philadelphia, prima capital a S.U.A.,ă ă

atrage prin monumentele sale istorice: Independence Hall, Congress Hall, Casa

Iacob Graff, Casa Tâmplarului, etc. în S.U.A. mai sunt vizitate, pentru atrac iileţ

culturale pe care le ofer , Boston, unul dintre cele mai vechi oraşe nord-americane,ă

fondat în 1630, principalul centru cultural în secolul al XIX-lea, New Orleans, cu

trecutul s u colonial francez şi numeroasele cl diri datând din aceast epoc , Sană ă ă ă

Francisco, cu un sit deosebit, traversal de ,,Golden Gate”, St. Louis cu Gateway

Arch, Cincinnati, etc. În Canada sunt vizitate, pentru atrac iile culturale, oraşele: Quebec, cuţ

monumente şi construc ii civile din secolele XVII-XVIII: Pia a Regal , Biserica Notreţ ţ ă 42



Dame des Victoires, Castelul Trantenac la care se adaug , din sfera patrimoniuluiă

imaterial, carnavalul ce se desf şoar la începutul lunii februarie; Montreal, cuă ă

numeroase cl diri din perioada colonial britanic sau francez (Catedrala Marie –ă ă ă ă

Riene, hotelul Queen Elizabeth, Complexul Gr dinilor), cu oraşul subteran, formată

dintr-o bogat re ea de pasaje subterane şi Stadionul Olimpic de forma unei naveă ţ

spa iale; Toronto, cu Canadian National Tower, Muzeul Regal Ontario, Centrulţ

Kortright, Satul pionier, cu 30 cl diri istorice; Ottawa, capital federal , cu Cl direaă ă ă

parlamentului, Colina Parlamentului, un impresionant ansamblu arhitectural într-un

pare superb, Biblioteca parlamentului, în stil gotic, Centrul Na ional al Artelor,ţ

Curtea Suprem , etc.ă

Mexicul s-a transformat într-o veritabil ar turistic , gra ie poten ialuluiă ţ ă ă ţ ţ

divers, inclusiv cultural. Frecventele vestigii ale civiliza iilor precolumbiene (maiţ

ales cele maya din Yucatan, precum Cichen Itza, Uxmal sau Mayapal), oraşe

coloniale cu numeroase catedrale, palate, case vechi şi muzee (Ciudad de Mexico,

Guadalajara, Toluca, Veracruz, Puebia, Zacatecas, Toluca, Queretaro, Chihuahua,

Oaxaca, etc.) sunt capabile s genereze un turism cultural consistent. Cele maiă

importante vestigii amerindiene de pe teritoriul Mexicului sunt: Piramida Soarelui,

Şarpele cu pene din Teotihuacan, aria arheologic Tula. Alte centre turistice dină

Mexic sunt: Pueblo, vechi oraş spaniol, unde a str lucit o civiliza ie toltec , Morelia,ă ţ ă

interesant pentru apeductul de la intrare, construit în secolul al XVIII-lea.

IV.2.B. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE DIN AMERICA CENTRALĂ ŞI DE SUD

America Central Istmic ofer , în domeniul turismului cultural, aceeaşiă ă ă

boga ie de resurse antropice, majoritatea vestigii ale civilizatiei precolumbiene, caţ

şi Mexicul, dar turismul, ca activitate economic , este mai slab dezvoltat ca urmareă

a instabilit ii politice din zon . Se remarc aiciăţ ă ă Guatemala, inclus în circuiteleă

care propun vizitarea siturilor maya din Yucatan (Tikal, Piedras Negras, Quirigua);Honduras cu Templul Copan, vestigiu al civiliza iei maya şi Tegucigalpa, capitala,ţ

fondat în 1578, cu numeroase obiective turistice;ă Costa Rica cu Valea central şiă

numeroasele oraşe coloniale (Cartago).

Deşi baza turismului dezvoltat în America Central Insular o constituieă ă

ambian a tropical favorabil turismului balnear, exist şi o serie de resurseţ ă ă ă

turistice antropice care pot genera turism cultural. Cuba, cel mai mare stat insular

din zon nu valorific decât par ial valorosul poten ial de care dispune: capitala,ă ă ţ ţ Havana, este unul dintre cele mai bine p strate oraşe coloniale, principalele saleă

obiective fiind fort rea a La Fulza, acum Biblioteca Central şi Castillo del Morro,ă ţ ă 43



care ofer o privelişte deosebit .ă ă Haiti, cel mai s rac stat din emisfera vestic ,ă ă

este vizitat pentru numeroasele monumente originale din perioada colonial .ă

În America de Sud turismul cultural se bazeaz fie pe vestigiileă

precolumbiene prezente în toate statele, fie pe atrac iile turistice antropiceţ

concentrate în marile oraşe. De asemenea turismul cultural prezint interes şi prină

prezen a unor atrac ii etnografice: târguri tradi ionale, festivaluri folclorice,ţ ţ ţ

carnavaluri şi artizanat din zona andin din Ecuador, Peru şi Bolivia. Înă Columbia

se remarc oraşul Cartagena, cea mai frumoas relicv colonial , patrimoniu ală ă ă ă

umanit ii, Zipaquirea, cea mai mare catedral de sare din lume, Santa Marta, oraşăţ ă

turistic de care se leag numele lui Simon Bolivar şi Bogota, capitala statului cuă

numeroase obiective. Ecuadorul atrage turişti prin numeroasele obiective

concentrate în capital , oraşul Quito, dintre care men ion m: Muzeul de Relieveă ţ ă

Inca şi Cronometrul Solar din gr dina muzeului şi cele 57 de biserici, cele maiă

cunoscute fund ,,LA Compana”, capodopera a artei hispanice şi San Francisco. În

Peru, principala atrac ie o constitute numeroasele rezerva ii arheologice, m rturiiţ ţ ă

ale civiliza iei incaşe: Cetatea Cuzco, Machu-Picchu, Cetatea Pissac, ruinele cet iiţ ăţ

Vilacabamba. Acestor obiective li se adaug cele din capitala statului, Lima. Şi înă

Bolivia rezerva iile arheologice constituie principala atrac ie, ele fiind prezente laţ ţ

Tihuanaco, Calasasaya şi Charazani. La Paz, cea mai înalt capital din lume seă ă

remarc şi ea prin câteva obiective de provenien antropic , iar oraşul Tarija esteă ţă ă

celebru prin Festivalul Florilor. Ritualul c s toriei reprezint o alt atrac ie turistică ă ă ă ţ ă

interesant a Boliviei. Statulă Chile s-a impus în turismul cultural mondial prin Insula

Paştelui, care îi apar ine din punct de vedere administrativ şi care face parte dinţ

patrimoniul umanit ii prin mormintele acoperite cu platforme, foarte vechi,ăţ

statuile gigantice şi t bli ele cu scriere rongo-rongo, nedescifrat pân azi. Înă ţ ă ă

Brazilia, atrac iile turistice antropice sunt concentrate în oraşele de pe litoralulţ

sud-estic, cel mai cunoscut fiind Rio de Janeiro, celebru pentru carnavalul s u, dară

în care se pot vizita şi alte obiective: Parcul Imperial, Biserica Penha, Stadionul

Maracana, etc. Belo Horizonte reprezint o alt destina ie în Brazilia, prin ,,Bisericaă ă ţ

revolu ionar ”, opera arhitectului care a proiectat şi noua capital a statului,ţ ă ă

Brasilia, ce se remarc prin meditul arhitectural al construc iilor. Şi celelate stateă ţ

din America de Sud beneficiaz de resurse pentru turismul cultural concentrateă

îndeosebi în oraşele – capital , dar de mai mic rezonan pe plan mondial.ă ă ţă

ÎNTREB RIĂ :

1.Care sunt atrac iile turistice generatoare de turism cultural din S.U.A. ?ţ

44



2.Prin ce se remarc , în turismul cultural mondial, statul Mexic ?ă

3.Care sunt atrac iile turistice apar inând patrimoniului material din Americaţ ţ

de Sud ?

4.Prin ce este celebr Insula Paştelui şi c rui stat apar ine ?ă ă ţ

IV.3. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE DIN AFRICA

Deşi cea mai mare parte a Africii se afl la periferia fluxurilor turisticeă

mondiale, resursele turistice antropice nu lipsesc, dimpotriv , se remarc prină ă

inedit şi vechime. Evident, cea mai cunoscut şi mai atractiv din punct de vedereă ă

al turismului cultural este Africa de Nord, cu vestigiile civiliza iei egiptene: Gizeh şiţ

împrejurimile (cu piramidele, Sfinxul şi ruinele de la Saqqara, Memphis sau

Heliopolis), oaza El Fayum, cu numeroase temple, Egiptul de Sus, unde atrac iaţ

major o constituie Luxorul şi regiunea apropiat (Valea Regilor, Teba) sauă ă

templele de la Abu Simbel şi Philae. În Egipt, Alexandria şi Cairo, prima cu

amfiteatrul roman, palatul, catacombele din oraşul vechi, al doilea cu numeroase

monumente islamice constituie de asemenea atrac ii pentru turismul cultural. Darţ

Africa de Nord nu înseamn numai Egipt, oricât de celebre ar fi atrac iile sale.ă ţ

Interesante sunt şi vestigiile din perioadele elenistic şi roman , cu numeroaseă ă

temple, castre, constructii civile: Volubilis în Maroc, Timgad în Algeria, Leptis

Magna şi Sabratha în Libia, precum şi vestigiile medievale de la Marrakech,

Meknes, Fes din Maroc. La acestea trebuie ad ugate atrac iile tunisiene: Tunis, Leă ţ

Bardo, renumit prin Muzeui de Istorie şi Art unde se afl cea mai mare colec ie deă ă ţ

mozaicuri romane, Cartagina, Neapolis renumit pentru artizanat şi tradi ii folclorice,ţ

precum şi cele algeriene: Oran, cu vestigii medievale şi posibilitatea de a face

cunoştin cu via a tuaregilor.ţă ţ

Africa occidentală beneficiaz şi ea de relativa apropiere de Europa, ca şiă

Africa de Nord. Turismul cultural nu are îns , în aceast regiune, premise la fel deă ă

favorabile, atrac iile fiind mai pu in numeroase, mai pu in celebre şi mai dispersateţ ţ ţ

teritorial. Resursele turistice antropice se împart în dou categorii: pe de o parteă

oraşe tradi ionale, cu monumente islamice vechi, pe de alt parte comunit iţ ă ăţ

tradi ionale foarte interesante din punct de vedere etnografic. Acelaşi tip deţ

resurse turistice se reg sesc şi în Africa sahelian . Între atrac iile turisticeă ă ţ

generatoare de turism cultural pot fi men ionate: oraşele vechi Timbuktu, Gao,ţ

Djenne şi Mopti în Mali, Kano şi Sokoto în Nigeria, Atar şi Qualata în Mauritania,comunit ile tradi ionale din Ciad (triburile nomade ale tubusilor) şi oraşele mai noi,ăţ ţ

45



din perioada colonial : Abidjan, supranumit şi ,,Manhattanul tropicului” sauă

,,Vene ia Africii de Vest”, Lagos, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Africii.ţ

În Africa de Est se impune Etiopia, care se distinge de celelalte state

africane prin civiliza ia sa original , ale c rei vestigii antice se p streaz înc laţ ă ă ă ă ă

Aksum in nord. Oraşul Gondar, vechea capital a regatului Amhara, ca şi uneleă

m n stiri rupestre (Lalibela, Debra, Berham) sunt alte atrac ii turistice ale Etiopiei.ă ă ţ

În zona de coast sunt vizitate şi vechile oraşe ale comercian ilor musulmani:ă ţ

Mombasa, Zanzibar, Kilwa Kivinje.

Turismul cultural în Africa de Sud este generat fie de vechi localit iăţ

medievale, unele miniere: Kimberley, ,,oraşul diamantelor”, adevarat replic aă ă

unui oraş minier de la sfârşitul secolului al XIX -lea, Johanesburg, ,,oraşul aurului”,

cu Muzeul Mineritului, Muzeul Epocii Coloniale de Aur, numeroase edificii de epoc ,ă

Cape Town, întemeiat de olandezi în secolul al XVII-lea, Maramba, cu Muzeul

,,David Livingstone”, fie de comunit i importante din punct de vedere etnografic,ăţ

aşa cum sunt, de exemplu, boşimanii din Kalahari.

ÎNTREB RIĂ :

1.Care sunt motivele diferen ierilor regionale în privin a dezvolt rii turismuluiţ ţ ă

cultural în Africa ?

2.Care sunt atrac iile turistice din Africa de Nord ?ţ

3.Care sunt cele mai importante resurse generatoare de turism cultural din

Africa de Est ?

IV.4. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE ÎN ASIA

Vastul continent asiatic dispune şi de o bog ie impresionant de resurseăţ ă

turistice antropice, care au fascinat dintotdeauna europenii, prin diferen eleţ

culturale şi de mentalitate transpuse spa ial. Se deosebesc dou mari regiuniţ ă

turistice (I. Muntele, C. Ia u, 2003): Asia de Sud-Vest, cu resurse turistice şi premiseţ

de dezvoltare a fenomenului turistic asem n toare celor din Africa de Nord şi Asiaă ă

Musonic , marcat de budism şi hinduism, cu amprenta lor spa ial , dar şi cuă ă ţ ă

elemente ale patrimoniului imaterial remarcabile.

Turcia se remarc ca o destina ie turistic important , iar dintre obiectiveleă ţ ă ă

generatoare de turism cultural mention m: Istanbul cu Zidurile Istanbulului,ă

Catedrala Sf. Sofia, transformat dup 1453 în moschee, numeroase muzee,ă ă celebrele bazaruri şi vestigiile unor cet i antice şi medievale. Al turi de Istanbul seăţ ă

impun, prin bogatul lor patrimoniu cultural centrele urbane Bursa, Edirne, Izmit,46



Bergama, Izmit. Vestigiile perioadelor elenistic şi roman de la Antiohia, Efes,ă ă

Pergam, Milet, Halicamas constituie alte atrac ii turistice ale Turciei.ţ

În Liban atrag vizitatori cele cinci oraşe-cet i: Tripoli, Beyruth, Sour,ăţ

Djebail şi Saida, la care se adaug Baalbek, oraş str vechi, vestit centru religios ală ă

antichit ii.ăţ

Israelul este un punct de reper pe harta religioas a lumii, cele mai multeă

dintre atrac iile sale turistice fiind concentrate în Ierusalim, oraş sfânt al evreilor,ţ

creştinilor şi musulmanilor. Ca vestigii şi locuri de pelerinaj se remarc Templul luiă

Solomon, Moscheea lui Omar, Zidul Plângerii, Gr dina Ghetsimani, via Dolorosa,ă

Biserica Sf. Mormânt. Al turi de Ierusalim interesante pentru turismul cultural suntă

şi Bethleem, Ierichon, Betania, Massada.

În Siria se poate vizita, ca atrac ie generatoare de turism cultural, capitalaţ

Damasc, cu numerose obiective, unele incluse în patrimoniul mondial. Alte

destina ii pentru turismul cultural în Siria sunt Ras Shamara, renumita cetateţ

Ugarit, Alep, cetate vestit pe vremea hiti ilor, Horns, centru al m t sii naturale,ă ţ ă ă

Palmyra, cetate în inima deşertului, oraşul reginei Zenobia şi în apropiere de ea

Valea Mor ii unde se g sesc ,,mormintele-turn”.ţ ă

Iordania este cunoscut prin vestigiile antice de la Gerash, Petra şiă

Madaba.

În Iran, de mare atrac ie sunt ruinele de la Persepolis şi Pasargade, martoreţ

ale m ririi şi dec derii Imperiului Persan, la care se adaug vestigiile şiă ă ă

monumentele concentrate în Teheran (Palatul Golestan, azi muzeu cu o expozi ieţ

de covoare, Moscheea Sepahsalar cu 8 minarete, Muzeul de Art Na ional cuă ţ ă

faimoasele covoare persane, Banca Na ional unde sunt expuse bijuteriileţ ă

Coroanei), Isfahan, oraş-muzeu, prima capital a Persiei în secolul al XVI-lea,ă

Shiraz, leag nul celor mai mari poe i lirici ai Iranului, Tabriz şi Mashad.ă ţ

Aşez rile urbane dină Irak concentreaz un patrimoniu cultural excep ional,ă ţ

vestigii ale vechilor civiliza ii care s-au dezvoltat între Tigru şi Eufrat. Se remarc înţ ă

acest sens Bagdadul, capitala rii, centrul vie ii culturale a califatului arab, cuţă ţ

numeroase monumente şi vestigii (Palatul Abbasid, moschei cu minarete şi cupole

aurite sau din c r mid sm l uit în diferite culori, biblioteca cu documente deă ă ă ă ţ ă

mare valoare ce descriu via a din cet ile Ur, Babilon sau Ninive), Samara, cu unaţ ăţ

dintre cele mai mari moschei din lumea arab , Mosul, Kirkuk, Basra, denumit şiă ă

,,Vene ia Sudului”. Aşez rilor urbane li se adaug str vechile cet i istorice dintreţ ă ă ă ăţ care amintim: Khorsabad (Kimrod), Mongheir (Ur) sau urmele acestora (Ninive,

Babilon).47



În Peninsula Arabă se remarc dou areale : Hejazul, cu centrele sfinte aleă ă

Islamului, Mecca şi Medina şi Yemenul, cu oraşe vechi, a c ror arhitectur esteă ă

foarte bine pastrat (Sanaa, Shibam, Saywun, Tarim, intrate în patrimomulă

UNESCO). Acestora li se adaug vechile oraşe din desert, Riyadh şi Unayzah înă

Nejd, slab integrate în circuitul interna ional. (I. Muntele, C. Ia u, 2003).ţ ţ

În cealalta parte a Asiei, vectorul inser iei activit ilor turistice a fost, ca şi înţ ăţ

Africa, expansiunea colonial european . Europenii au g sit înă ă ă Asia de est şi de

Sud-Est o lume fascinant , marcat de budism şi hinduism, cu pelerinajeleă ă

impresionante pe care le genereaz , dar şi cu realiz ri antropice de mare excep ie,ă ă ţ

aşa cum sunt cele din China. Aspectele etnografice ale acestei p r i de lume s-auă ţ

dovrdit a fi cel pu in la fel de interesante, valorificarea lor constituind o premis aţ ă

dezvolt rii actuale a turismului în aceast regiune. Turismul cultural-etnografic esteă ă

foarte caracteristic în insula Bali, cu numeroase festivaluri tradi ionale hinduse,ţ

temple şi un artizanat excep ional. Succesul turistic al acestei insule a stimulatţ

dezvoltarea unor activit i similare în insulele vecine (Lombok, Jawa, Madura),ăţ

combinat cu vizitarea unor situri arheologice celebre, în cadrul unor circuite

complexe (Borobudur, Prambanam). Thailanda ofer acelasi gen de atrac iiă ţ

turistice, prin includerea în circuitele turistice a vechilor capitale Ayutthaya şi

Sukhotai i a resedin ei regale de iarn de la Chiang Mai. În Malaysia şi Filipine suntţ ţ ă

vizitate oraşele ce dispun de atrac ii arhitectonice din perioada colonial : Penang,ţ ă

Melaka, Manila, Cebu. Şi celelalte state din regiune dispun de astfel de resurse

turistice, centre mai cunoscute fiind Angkor în Cambodgia, Pegu şi Mandalay în

Myanmar.

India – t râm fascinant prin cultura şi civiliza ia sa pentru europeni,ă ţ

dispune de numeroase atrac ii culturale, materializate în temple, m n stiri, centreţ ă ă

de pelerinaj, arhitectur specific . Oraşe precum Agra (unde se afl Taj Mahal-ul),ă ă ă

Delhi, Fatehpur Sikri sau Lahore sunt foarte c utate pentru arhitectura specifică ă

epocii mogule. Oraşele sfinte ale hinduismului (Benares şi Alahabad) sunt la fel de

frecventate de masele imense de pelerini. Renumite sunt şi oraşele din Rajahstan,

cu numeroase citadele, palate, gr dini (Jaipur, Jodhpur, Udaipur, Chittor, Gwalior,ă

Pushkar). În sud, prin bog ia patrimoniului se impun oraşele Bhubaneswar, Puri,ăţ

Madurai, Thanjavur. Din perioada colonial britanic sau portughez se remarcă ă ă ă

prin patrimoniul deosebit Calcutta, Bombay, Madras, Delhi.

China, prin vastitatea teritoriului s u şi prin vechimea deosebit aă ă civiliza iei sale, dispune de un patrimoniu cultural important şi interesant, capabilţ

s genereze fluxuri turistice destul de importante, dar nu de dimensiunea celoră 48



care se îndreapt spre Europa. Acest lucru se explic şi prin controlul excesiv ală ă

deplas rilor turistice, mai ales a celor externe, de c tre autorit i, cel pu im pân înă ă ăţ ţ ă

anii ’80. Marele Zid Chinezesc, deschis vizitatorilor într-un num r important deă

centre: Hofei, Anyang, Yangzhou, Kaifeng, Chengdu, Luoyang, Xian, Yinchuan,

toate oraşe vechi, cu temple, pagode şi cl diri civile din perioada antic şiă ă

medieval , reprezint emblema turismului cultural în China. Fluxuri turistice de maiă ă

mic amploare, mai selective, se îndreapt şi spre mici centre montane cuă ă

m n stiri budiste, taoiste sau confucianiste: Wundang, Huangshan. Foarte vizitată ă ă

este şi capitala, Beijing, cu palatul imperial al ultimelor dinastii şi cu numeroase

muzee, dar şi fosta capital , Nanking. Şi vestul Chinei, deşi mai slab populat şi maiă

greu accesibil dispune de atrac ii incontestabile: Lhassa, capitala Tibetului, groteleţ

de la Dunhuang cu vestigii budiste rupestre, oraşele Turfan, Urumqi, Khotan,

Yarkand, Kashgar, cu numeroase monumente islarnice şi cu vestigii ale unor

civiliza ii disp rute. Numeroase alte centre locale impresioneaz prin artizanatul lorţ ă ă

(por elanuri, m t suri, pictur ) ca şi prin tradi iile şi obiceiurile specific chineze.ţ ă ă ă ţ

În Japonia sunt vizitate cu prec dere vechile capitale nipone, Nara şi Kyoto,ă

cu monumente originale din perioada medieval , ca şi oraşele Osaka, Hiroshima şiă

Nagasaki. Turismul de afaceri este îns predominant în Japonia, iar fluxurileă

turistice ce se îndreapt spre Japonia nu le pot egala pe cele care p r sesc araă ă ă ţ

mai ales pentru destina ii europene.ţ

Între cele dou extremit i ale continentului,ă ăţ Asia Centrală, mai izolat ,ă

mai pu in cunoscut , mai restrictiv în privin a conditiilor climatice, dispune totuşiţ ă ă ţ

de un poten ial cultural ce aşteapt a fi mai bine valorificat, concentrat mai ales înţ ă

vechile oraşe Samarkand, Buhara, Fergana (Uzbekistan), Ashabad (Turkmenistan),

Duşanbe (Tadjikistan).

Oceania este cunoscut , pe harta turismului mondial mai ales pentruă

turismul litoral pe care îl genereaz prin resursele de excep ie ale cadrului natural.ă ţ

Turismul litoral sau balnear practical in însulele Oceaniei constituie şi un prilej de a

intra în contact cu cultura tradi ional a b ştinaşilor. Oraşele Australiei sau Noiiţ ă ă

Zeelande prezint un interes redus, chiar dac unele au reuşit s -şi creezeă ă ă

embleme arhitecturale celebre (Opera din Sydney), iar tipurile de turism dominante

aici sunt cel de afaceri şi cel generat de marile competi ii sportive.ţ

ÎNTREB RIĂ :1.Care sunt formele principale ale turismului cultural practicate în Asia de

Sud-Vest ?49



2.Care sunt atrac iile turistice ale Turciei ?ţ

3.Prin ce se remarc India pe harta turismului cultural mondial ?ă

4.Care este emblema turismului cultural în China ?

5.Exist turism cultural în Oceania ?ă

V. TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA

Conform unui raport al Ministerului Turismului, num rul turiştilor implica i înă ţ

turismul cultural şi religios la nivelul anului 2002 dep şeşte 1 milion. Acest lucru seă

explic prin bogatul patrimoniu cultural de care dispune Romania şi care prezintă ă

câteva elemente de unicitate şi inedit ce particularizeaza România în raport cu

rile vecine:ţă

Biserici pictate la exterior (Bucovina)

Amploarea arhitecturii în lemn (Maramureş, Transilvania)

Num rul mare de biserici fortificateă

Unicitatea arhitecturii civile fortificate din zona Olteniei (culele de la

M ld r şti)ă ă ă

Dezvoltarea, pe teritoriul României, a trei stiluri arhitectonice specifice

prin sinteza elementelor orientale cu cele occidentale, al turi deă

elementele artei populare româneşti

Arhitectura dacic din zona mun ilor Sebeşuluiă ţ

Arta brâncuşian ce se reg seşte la Tg. Jiu şi în muzeele din Bucureşti şiă ă

Craiova

Casele memoriale ale marilor personalit i culturale pe planăţ

interna ional: C. Noica, E. Ionesco, G. Enescu, C. Brâncuşi, I. Irimescu, P.ţ

Istrati.

Bog ia cultural datorat aspectului de multiculturalitate a Românieiăţ ă ă

prin prezen a unui num r mare de minorit i, exponente ale marilorţ ă ăţ

culturi occidentale şi orientale.

Deşi beneficiaz de un atât de bogat poten ial pentru turismul cultural,ă ţ

România se confrunt totuşi cu o serie de dificult i, care frâneaz înc dezvoltareaă ăţ ă ă

turismului cultural românesc. Dintre acestea men ion m: num rul centrelor deţ ă ă

informare şi promovare turistic este foarte redus, zone turistice importante nuă

dispun de servicii turistice (nordul Olteniei, zona Ha egului, zona S lajului), turismulţ ă

cultural nu beneficiaz de fonduri foarte importante, promovarea turistic vizează ă ă

obiectivele şi regiunile turistice deja foarte cunoscute, l sând la o parte centre şiă

50



regiuni la fel de valoroase, lipsa de comunicare între sectorul de stat şi cel privat în

promovarea destina iilor culturale în comun.ţ

Patrimoniul turistic cultural-istoric al României cuprinde, conform Legii nr.

41/1995, mai multe categorii de obiective: monumente şi situ-uri arheologice,

monumente şi ansambluri de arhitectur , rezerva ii de arhitectur şi urbanism,ă ţ ă

cl diri, monumente şi ansambluri memoriale, monumente de art plastic şiă ă ă

comemorativ , monumente tehnice, locuri istorice, parcuri şi gr dini. (N. Ciang ,ă ă ă

2001). Conform acestei clasific ri exist ast zi în România în jur de 22.000ă ă ă

monumente, peste 650 muzee, colec ii, case memoriale, peste 450 monumente şiţ

ansambluri arhitectonice foarte valoroase, peste 140 monumente şi situri

arheologice.

Dintre edificiile istorice, importante pentru turismul cultural, fac parte:

Vestigiile antichit ii: ruinele cet ilor greceşti de la rmul M rii Negre,ăţ ăţ ţă ă

înfiin ate în secolele VII-VI î.H.: Histria, Tomis, Callatis; vestigiile daciceţ

prezente în aproape toate zonele rii fie sub forma cet ilor înt rite (Costeşti,ţă ăţ ă

Blidaru, Piatra Roşie), fie sub forma tezaurelor din aur (Stânceşti, Cotnari,

Co ofeneşti); vestigiile daco-romane, reprezentate prin ruinele de la Ulpiaţ

Traiana Sarmisegetusa Regia, dar şi prin urmele castrelor de la Micia, Gil u,ă

Potaissa, Moigrad, Bre cu, ca şi prin resturile podului roman de la Drobetaţ

construit de Apolodor din Damasc.

Vestigiile medievale: obiectivele cu caracter strategic, prezente sub

forma cet ilorăţ (Braşov, Sibiu, Sebeş, Cluj, Tg. Mureş, Sighişoara, Suceava,

Tg. Neam , Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte; din aceast categorie oţ ă

men iune special se impune pentru Sighişoara, construit în secolele XII- XIII,ţ ă ă

ce a avut ini ial 14 tumuri, dintre care azi se mai p streaz 9, cel mai cunoscutţ ă ă

fiind Turnul cu ceas ce adîposte te Muzeul de Istorie al oraşului; la Sighişoaraţ

se mai pot vizita casa lui Vlad Dracul şi pasajul acoperit de acces în partea

superioar a cet ii, iar importan a vestigiilor de aici au determinat includereaă ăţ ţ

Sighişoarei în patrimoniul UNESCO. Tot în categoria edificiilor strategice fac

parte cet ile r neştiăţ ţă ă din sudul Transilvaniei (Prejmer, Ghimbav, Râşnov,

Calnic), castrele înt riteă (castelul Huniazilor, castelul Bran), complexele

arhitectonice urbane, p strate doar în pu ine cazuri, ca urmare a politicii deă ţ

distrugere a statului comunist şi care au început s se edifice în perioadaă

medieval , dar nu apar in numai ei, ele fiind definitivate şi înfrumuse ate înă ţ ţ perioada modern ; se mai p streaz la Braşov, Sibiu, Sebeş, Sighişoara,ă ă ă

51



Mediaş, Bistri a, Cluj, unde sunt conservate areale întregi cu construc ii deţ ţ

epoc , iar în mai mic rn sur la Iaşi, Târgovişte, Bucureşti;ă ă ă ă

Vestigii din perioada modern : palatele şi reşedin ele voievodale,ă ţ

nobiliare, realizate în secolele XVIII-XIX, care se impun prin stil, amploare, prin

obiectele ad postite, dar şi prin parcurile şi gr dinile lor. Intr în această ă ă ă

categorie: castelele de la L zarea, Bon ida, Ruginoasa, castelul Banfi din Cluj,ă ţ

Palatul Principilor din Alba lulia, palatul baroc din Oradea, casa Zapolya din

Sebeş, palatele domneşti de la Stoeneşti, Potlogi, Mogoşoaia, castelele Peleş,

Pelişor, Foişor, castelele cu func ie de pavilioane de vân toare de la S vârşin,ţ ă ă

Gurghiu, L puşna.ă

Dintre edificiile religioase, foarte numeroase pe teritoriul României, unele

foarte valoroase şi incluse în patrimoniul umanit ii amintim:ăţ

Bisericile foartevechi din Transilvania, influen ate, înţ

momentul construc iei, de stilul romanic, la care s-au ad ugat ulteriorţ ă

influen e autohtone. Reprezentativ este biserica din Densuş, construit dinţ ă ă

material ce provine de la un castru roman şi unic în privin a stiluluiă ţ

arhitectomc, iar al turi de ea mai pot fi men ionate bisericile din Câr işoara,ă ţ ţ

considerat cea mai veche bazilic în stil romanic din Transilvania, Herinaă ă

(Bistri a), catedrala romano-catolic din Alba lulia, din secolul al XII-lea, undeţ ă

se afl mormântul lui lancu de Hunedoara, precum şi uriaşa org cu 2.209ă ă

tuburi, instalat în a doua parte a secolului al XIX-lea.ă

Catedralele în stil gotic, remarcabil fiind Biserica Neagr dină ă

Braşov, la care se adaug : biserica Sf. Mihail din Cluj, bisericile Sf. Bartolomeuă

şi Sf. Nicolae din Braşov, biserici din Sibiu, Sighişoara, Tg. Mureş, Miercurea

Ciuc, Şumuleu.

Bisericile din Moldova şi ara RomâneascŢ ă, care se remarcă

prin influen ele bizantine şi prin pictura mural interioar sau exterioar .ţ ă ă ă

Remarcabile sunt: Bogdana din R d u i, ctitorie a Muşatinilor, Mir u i, Sf.ă ă ţ ă ţ

Dumitru, Zamca din Suceava, Trei Ierarhi, Golia, Cet uia, Galata la Iaşi, Raduăţ

Vod , Mihai Vod , Antim, Curtea Veche, Statopoleus din Bucureşti, Curtea deă ă

Argeş, Târgovişte, Craiova, etc.

Catedralele metropolitane din Cluj, Alba lulia, Oradea, Tg.

Mureş, Iaşi şi bineîn eles Patriarhia Român din Bucureşti.ţ ă

M n stirileă ă atrag un num r important de turişti, atât din ar câtă ţ ă şi din str inatate. Cea mai reprezentativ concentrare de m n stiri se g seşteă ă ă ă ă

în nordul Moldovei, au fost construite în secolele XV-XVI şi se remarc mai alesă 52



prin picturile murale externe: Vorone , Humor, Vatra Moldovi ei, Sucevi a,ţ ţ ţ

Arbore, Putna, Dragomima. O alta regiune de concentrare a aşez minteloră

monastice este cea a Neam ului: M n stirea Neam , cea mai veche dinţ ă ă ţ

Moldova, construit în secolul al XIV-lea, în vremea lui Alexandru cel Bun,ă

Agapia, pictat de N. Grigorescu, V ratic, Secu, construite în secolul al XVIII-ă ă

lea. În zona Curburii se impun: M n stirea Casin, Soveja, Viforâta, Cheia,ă ă

Suzana, Sinaia. Dintre m n stirile din Subcarpa ii Getici amintim: Dealu, înă ă ţ

apropiere de Târgovişte, Curtea de Argeş, unde se afl mormintele regiloră

României, Cozia, Horez, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, unul dintre cele

mai importante monumente de art brâncoveneasc din România, în sudulă ă

rii se remarc m n stirile din jurul Bucureştiului: Cernica, Pas rea, Snagov,ţă ă ă ă ă

Plumbuita, C ld ruşani, iar în Transilvania foarte cunoscute sunt: Râmeă ă ţ

(Alba), Nicula (Cluj), Sâmb ta, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, Rohiaă

(Maramureş).

Bisericile din lemn prezente cu prec dere în Maramureş: Vaduă

Izei, Rozavlea, Bârsana, Şieu, Botiza, Ieud, Bogdan-Voda, Moisei, Şurdeşti.

Bisericile înt riteă sunt carateristice mai ales sudului Depresiunii

Transilvaniei şi sunt în general opera comunit ilor s seşti. Cele mai cunoscuteăţ ă

sunt cele de la: Biertani, Br tei, Feldioara, Codlea, H rman.ă ă

În categoria obiectivelor culturale cu func ii turisticeţ se impm în primul

rând muzeele, care sunt clasificate în urm toarele categorii:ă

Muzeele de artă: cel mai important este Muzeul de art ală

României din Bucureşti, ini iat la jum tatea secolului al XIX-lea. Lui i se adaugţ ă ă

Muzeul colec iilor din Bucuresti care reuneşte colec ii particulare foarteţ ţ

valoroase, Muzeul Bruckental din Sibiu, cu peste 1 milion de exponate, Muzeul

de art din Cluj-Napoca, cel din Iaşi, etc.ă

Muzeele deistorie şi arheologie: cel mai complet prin con inutţ

este Muzeul Na ional de Istorie a României, la care se adaug Muzeul de Istorieţ ă

şi Arheologie din Cluj-Napoca, Muzeul de Istorie a Moldovei din Iaşi, Muzeul de

Istorie şi Arheologie din Constan a, remarcabil prin sec iunea de istorie antic ,ţ ţ ă

etc.

Muzeele etnografice: cele mai cuprinz toare fiind Muzeulă

Satului şi Muzeul ranului Român din Bucureşti, la care se adaug MuzeulŢă ă

Tehnicii Populare din Sibiu, Muzeul Etnografic al Maramureşului din SighetulMarma iei, Muzeul Etnografic de la Lupşa, primul muzeu etnografic s tesc dinţ ă

ar . Tot în aceast categorie pot fi incluse muzeele dedicate unor ocupa ii:ţ ă ă ţ 53



Muzeul Ceasornicelor din Ploieşti, Muzeul Lingurilor de Lemn de la Gura

Humorului, Muzeul Aurului din Brad, Muzeul Chihlimbarului din Col i, Buz u,ţ ă

etc.

Muzeele ştiin ificeţ atrag aten ia unui num r mai redus deţ ă

persoane, cu un anumit grad de preg tire. Pot fi amintite aici: Muzeul deă

Istorie Natural ,,Grigore Antipa”, Muzeul de Antropologie, Muzeul Tehnică

„Dimitrie Leonida”, Acvariul ,,Ion Borcea” din Constan a.ţ

Casele memoriale constituie, cu prec dere, destina ia fluxuriloră ţ

turistice interne, cele mai vizitate fiind: Casa Memorial de la Ipoteşti (M.ă

Eminescu), Casa Memorial de la Humuleşti (I. Creang ), Casa Mihailă ă

Sadoveanu de la Iaşi, devenit sediul sec iunii literare a Academiei Române,ă ţ

Filiala Iaşi, Casa Memorial de la Hobi a (C. Brâncuşi)ă ţ

Bibliotecile, adesea situate în construc ii de o mare importanţ ţă

arhitectonic , dintre care se detaşeaz : Biblioteca Na ional , Bibliotecaă ă ţ ă

Academiei, bibliotecile centrale universitare din Bucureşti, Iaşi, Cluj.

O categoric aparte prin semnifica ia istoric o reprezintţ ă ă monumentele

istorice, dintre care men ion m: Trophaeum Traiani, complexele de la Lipova,ţ ă

Carei, Monumentul de la M r şeşti, crucea de pe Caraiman, complexul statuar deă ă

la Moisei. Acestora li se adaugă realiz ri artistice de excep ieă ţ : Complexul

statuar de la Tg. Jiu, realizat de C. Brâncuşi, care cuprinde: Coloana Infinitului, Masa

T cerii, Poarta S rutului.ă ă

În România exist şi o serie deă obiective economice cu func ii turisticeţ ,

dintre care men ion m:ţ ă complexele hidrotehnice, despre care se poate spune că

fac obiectul turismului cultural numai în accep iunea conform c reia acesta arţ ă

include toate deplas rile turistice spre obiective de provenien antropică ţă ă

(Complexul hidroenergetic şi de naviga ie de la Por ile de Fier, amenajareaţ ţ

hidroenergetic de la Izvoru Muntelui, cea de la Vidraru, etc.):ă podurile şiviaductele, care impresioneaz prin vechime şi arhitectur : podurile peste Dun reă ă ă

de la Cernavod , Giurgiu, Giurgeni, viaductele de pe valea Trotuşului, întreă

Com neşti şi Ciceu, cele de pe tronsonul Salva-Vişeu, etc.ă

Toate obiectivele prezentate pân acum fac parte din patrimoniul culturală

material al României. Nu trebuie uitat îns c România dispune şi de un importantă ă

patrimoniu imaterial, concretizat în activit ile tradi ionale şi în manifest rileăţ ţ ă

populare colective, patrimoniu care, valorificat corespunzator, ar putea atragefluxuri turistice externe foarte importante.

54



Dintre activit ile tradi ionale care atrag aten ia turiştilor şi care se maiăţ ţ ţ

p streaz înc în forma autentic trebuie amintite: ceramica tradi ional care seă ă ă ă ţ ă

practic înc la Bicsad, în Oaş, la Marginea, Corund, Iveşti, Olar, Vadu Crişului,ă ă

S scior, Horezu, etc.; prelucrarea lemnului cu o tehnic popular tradi ional careă ă ă ţ ă

se p streaz în Maramureş, N s ud, Neam , Ruc r-Bran, Vâlcea, Gorj, etc.;ă ă ă ă ţ ă

activit ile textile, prin care se mai ob in înc materii prime textile naturale, dar şiăţ ţ ă

diverse obiecte ce servesc decora iunilor interioare, activit i foarte r spândite înţ ăţ ă

localit i din Maramureş, Bucovina, Neam , Vrancea, Bran, F g raş, Muscel. Înăţ ţ ă ă

România exist şi câteva centre în care se practic pictura pe sticl : Nicula (Cluj),ă ă ă

Laz (Alba), Sibiel (Sibiu), Arpaş şi Cincu (Braşov). Gastronomia tradi ional , cuţ ă

produse ob inute din prelucrarea primar a materiilor prime din gospod rie poateţ ă ă

constitui o component important a turismului cultural, aşa cum se întâmpl înă ă ă

prezent în Fran a.ţ

Manifest rile populare colective sunt legate fie de diverse s rb toriă ă ă

religioase, fie de principalele momente ale activit ilor agricole. Ele sunt capabileăţ

s determine deplasarea unui num r important de persoane din localit ileă ă ăţ

învecinate. În acest context amintim: Târgul de Fete de pe muntele G ina, Târgulă

Olarilor, Dansul Fecioresc de la Sibiu, Dansul b trânesc de la Tg. Mureş, Nedeiaă

moc neasc de la Covasna, Hora din Prislop, obiceiurile de iarn din Maramureş şiă ă ă

Bucovina, cu costuma ie specific , Nedeia mun ilor, de la Fundata-Braşov, Sâmbraţ ă ţ

Oilor, de la Certeze-Oaş, etc.

Beneficiind de un patrimoniu cultural atât de bogat şi valoros, România ar

putea fi o destina ie important pe harta turismului cultural mondial. Lipsa uneiţ ă

infrastructuri corespunz toare mai ales în domeniul transporturilor, calitateaă

discutabil a serviciilor turistice şi, nu în ultimul rând, lipsa unor campaniiă

publicitare mai agresive şi mai bine centrate sunt doar câteva din cauzele care

determin pozi ia periferic a României ca destina ie turistic pe continentulă ţ ă ţ ă

european.

ÎNTREB RIĂ :

1.Care sunt elementele de unicitate şi inedit ale destina iilor turismuluiţ

cultural din România ?

2.Da i exemple de edificii istorice cu func ie turistic din perioada medieval !ţ ţ ă ă

3.Care sunt edificiile religioase cu func ie turistic din Transilvania ?ţ ă

4.Da i exemple de muzee etnografice foarte cunoscute sau inedite dinţ

România !55



BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1.N. Ciang – „România. Geografia turismului – Partea Întâi”, Presaă

Universitar Clujean , Cluj-Napoca, 2001ă ă

2.P. Cocean, Gh. Vl sceanu, B. Negoescu – „Geografia general a turismului”,ă ă

Editura Meteor Press, Bucureşti, 2002

3.V. Gl van – „Resurse turistice pe Terra”, Editura Economic , Bucureşti, 2000ă ă

4.V. Gl van – „Turismul în România”, Editura Economic , Bucureşti, 2000ă ă

5. I. Muntele, C. Ia u – „Geografia turismului - concepte, metode şi forme deţ

manifestare spa io-temporal ”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003ţ ă

6.C. Origet du Cluzeau – „Le Tourisme Culturel”, PUF, Paris, 1994

56

Curs Cultural

Documents

Transcript of Curs Cultural