CURS COMUNICARE

5/20/2018 CURS COMUNICARE

1/25

CAPITOLUL I

COMUNICAREA: definitie, forme, axiome, schimbu de informatii,

comunicarea cu !ro!ria !ersoana, comunicarea cu ceiati

1.Introducere in comunicare

Comunicarea a fost perceputa ca element esential al vietii umane inca

din antichitate. Insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru;

cuvantul comunicare provine din limba latina: communis inseamna a

pune de acord, a fi in legatura cu sau a fi n relatie, desi termenul era

folosit de antici cu sensul de a transmite si celorlalti, a impartasi ceva

celorlalti.Desi termenul provine din limba latina, primele preocupari pentru

comunicare leau avut grecii, pentru care, priceperea de ati construi si

prezenta discursul in public era o conditie indispensabila statutului de

cetatean.

!laton si "ristotel au fost primii care au institutionalizat comunicarea

ca disciplina de studiu, alaturi de filosofie si matematica, in "cademia#reaca. !laton a gasit similitudini ntre antica retorica, arta a convingerii si

a vorbirii elocvente, si stiinta comunicarii. $l a fost primul care a delimitat

cinci etape n procesul comunicarii umane: conceptualizarea %consacrata

studiului cunoasterii&, simbolizarea %studiul sensului cuvintelor&,

clasificarea %studiul comportamentului uman si a modurilor de viata&,

organizarea %aplicarea n practica a elementelor mentionate anterior& si

realizarea %studiul tehnicilor si instrumentelor de influentare a oamenilor&.

Ceilalti retori consacrati %"ristotel, 'uintilian, Cicero, (heodectes,

Cornelius Celsius, (heodor din #adara etc.& pun accent pe arta

convingerii, argumentarea fiind un mi)loc sau o arta prin care se obtine

adeziunea auditoriului.

Comunicarea trebuie privita prin prisma faptului ca poseda un trecut,

un prezent si un viitor fiind ntro dinamica din ce n ce mai accentuata

odata cu trecerea timpului.


2/25

$ste greu de imaginat un proces comunicational fara a face apel la

aspectele care l determina, la cauzele acestuia plasate in trecutul mai

indepartat sau mai apropiat. In acelasi timp, comunicarea este un proces

irepetabil si ireversibil; fiecare e*perienta de comunicare este unica, iar

doua e*periente comunicationale nu sunt la fel; comunicarea atrage

modificari n persoanele implicate.

2.Definitia comunicarii

+a inceput, preocuparile de a defini comunicarea au aparut in

conte*tul retoricii, fiind datorate lui "ristotel, si implicnd mai multe functii

ce deriva din caracterul public al comunicarii. Dar, pentru prima data,domeniul comunicarii devine unul vedeta n secolul al -I-lea n care sau

confruntat si cele doua tipuri de modele semnificative pentru evolutia

acesteia: modelul linear %de influenta behaviorista si derivat din schema

clasica& si cel circular prin care se accentueaza interesul pentru toate tipurile

de comunicare %verbala, nonverbala, paraverbala&.

In ma)oritatea cazurilor se intalnesc definitii directe, unele concentrateasupra unui anume aspect, de pilda: comunicarea este un proces n care

oamenii isi mpartasesc informatii, idei si sentimente; comunicarea este

procesul prin care o parte %numita

emitator& transmite informatii %un mesa)& unei alte parti %numita receptor&;

comunicarea se refera la actiunea, cu una sau mai multe persoane de trimitere

si receptare a unor mesa)e care pot fi deformate de zgomote are loc ntrun

conte*t, presupune anumite efecte si furnizeaza oportunitati de feedbac/.

!aradigma definitiilor este nsa mult mai ampla:

0 Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si

mesa)e %#eorge #erbner&;

0 Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii

comportamentale in care o sursa transmite un mesa) unui receptor, cu intentia

manifesta de ai influenta comportamentele ulterioare %#erard 1. 2iller&;

0 Comunicarea este realizarea sociala n comportamentul simbolic %". Craig


3/25

3aird, 4ran/lin 5. 6no7er&;

0 Comunicarea este procesul transmiterii structurii intre componentele unui

sistem care poate fi identificat in timp si spatiu %6laus 6rippendorf&;

0 Comunicarea este o functie sociala, o distributie a elementelor

comportamentului sau un mod de viata alaturi de e*istenta unui set de reguli;

comunicarea nu este raspunsul insusi, dar este, intrun mod esential, un set de

relationari bazate pe transmiterea unor stimuli %semne& si evocarea

raspunsurilor %Colin Cherr8&;

0 Comunicarea se petrece in clipa n care persoanele atribuie semnificatii

mesa)elor referitoare la comportament %C. David 2ortensen&;

0 Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele sioamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru asi

duce la bun sfrsit activitatile sau viata %3rent D. 1uben&.

1. 1oss incearca sa ofere o definitie proprie comunicarii oprinduse

asupra unui aspect pe care il apreciaza ca important: comunicarea este, ntr

adevar, un proces, dar nu numai atat 9 comunicarea este un proces mutual, n

fiecare moment o parte influentindo pe cealalta. "utorul adauga ca procesulcomunicarii este intotdeuna schimbator, dinamic si reciproc. De aceeasi

parere sunt si autorii (. 6. si 2. #amble, care definesc comunicarea printrun

transfer deliberat sau accidental al intelesului.

"lte definitii se deosebesc datorita diversitatii unghiurilor de vedere. .

#ordon precizeaza ca perceptia, atribuirea, motivatia, precum si

personalitatea si dezvoltarea fiecaruia dintre comunicatori influenteaza modul

in care o persoana recepteaza informatia transmisa de catre alta."stfel, se

propune un alt tip de definire a comunicarii prin variabilele prin care acesta le

implica, perspectiva utila daca se intentioneaza o analiza comprehensiva a

fenomenului.

1oberts si 5unt se opresc asupra altui aspect intelegand prin comunicare

dobandirea, transmiterea si atasarea unui inteles informatiei. Chiar daca

autorii citati se concentreaza asupra valorii comunicationale a emitatorului,

trebuie retinut ca, e*plicit sau implicit, este avut n vedere si un element pre


4/25

comunicational, respective obtinerea, cautarea si posesia informatiei. Din

aceasta perspectiva, modul cum este obtinuta o anume informatie, cum se

plaseaza intro relatie cu un referent pentru un receptor ori pentru un emitator,

ce o transforma apoi in mesa), reprezinta un factor comunicational important si

se indeparteaza de viziunile simpliste asupra procesului; comunicarea nu

ncepe n momentul n care o persoana transmite o informatie. "proape

aceleasi observatii se aplica la polul receptorului, intrucat acesta trece dincolo

de simplul feedbac/ spre actiactivitati ulterioare la care emitatorul nu mai este

prezent fizic si informatia este utilizata practic.

oi nu manifestam un interes particular fata de comunicarea dintre

organisme sau celule anorganice si ne aliniem sociologilor care apreciaza cae*ista comunicare acolo unde e*ista un subiect dotat cu o constiinta. Din

aceasta perspectiva poate fi inteleasa aprecierea subiectiva a unor autori vizavi

de definitia: Comunicarea este un proces prin care un individ %comunicatorul&

transmite stilul %de obicei, verbal& cu scopul de a schimba comportarea altor

indivizi %auditoriul&.

In general, imaginea pe care neo formam asupra realitatii depinde delimba pe care o vorbim. "cesta este o idee indusa de o anume grila de receptare

si de o anumita perspective asupra limba)ului, desemnata in literatura de

specialitate prin sintagma ipoteza


5/25

Intrun sens foarte general, comunicarea se afla la baza comunicarii

sociale, controland relatiile dintre oameni si garantand aspiratiile acestora catre

planurile superioare ale realitatii.

u poate trece neobservata paralela pe care o mentioneaza multi, anume

ntre comunicare siLogos sau verb divin.

!utini cunosc astazi aceste sensuri mai vechi, iar situatia comunicarii ca

proces este asemanatoare. "ceasta pare o tema vasta, comple*a, la care nu sau

oferit raspunsuri complete si convingatoare. In multe volume, se eludeaza

aceasta problema delicata, preferanduse referirile la relatiile interpersonale, la

reteaua de legaturi in care este utilizat cuvantul.

3.Tipuri de comunicare

5abermas are n vedere trei tipuri de comunicare: politica, publica si

sociala. !e prima o descrie succint ca avnd urmatoarele caracteristici:

incearca controlarea media audiovizuala;

urmareste dezvoltarea mar/etingului politic, o influenta cat mai mare a

consilierilor de comunicare si un rol decisiv al imaginii in alegereapersonalului politic;

tine cont de rezultatele sonda)elor si le analizeaza, desi se recunoaste ca nu

este un instrument suficient pentru succesul acestui tip de comunicare;

incearca o personalizare a discursului politic si sunt urmarite atent efectele

televiziunii asupra vietii politice curente.

"utorul are o incredere rezervata in viitorul politicii si apreciaza ca

dezbaterea publica reprezinta un castig si face apel la resurse nebanuite.

Comunicare politica se rezuma la relatii reciproce intretinute n special n

timpul campaniilor electorale. !ersoanele vizate, ntrun astfel de conte*t, sunt

urmatoarele: ziaristi, directori de departamente de stiri, oameni politici,

specialisti n mar/eting politic, consilieri de comunicare, directori ai

institutelor de sonda)e etc. $ste un punct de vedere simplist si care ncearca o

reprezentare reductionista a vietii politice moderne, sub forma unei triade:

lideri politici mari ziaristi comunicatori. De multe ori, aceasta forma a


6/25

comunicarii politice se regaseste in emisiuni televizate si ma)oritatea

telespectatorilor nu observa legaturile conventionale dintre cele trei categorii

de actori. (ehnicile mar/etingului politic sunt familiare, dar relatiile de

parteneriat dintre cele trei categorii de actori nu sunt recunoscute fatis.

Comunicarea politica sar putea dezvolta n cazul in care insusi sistemul politic

ar fi reorganizat. umerosi autori au sesizat si au comentat caracterul seducator

al comunicarii politice ce are darul de ai provoca pe cetateni, de a accentua

spiritul competitiv dintre oamenii politici care recurg tot mai frecvent la tehnici

moderne de comunicare n domeniu. $*ercitarea puterii politice implica si la

noi distantare de e*igentele electorale, ceea ce ofera, practic, sansa ca o anume

putere politica sa isi afirme autoritatea. Daca se negli)eaza acest aspect,interventia in spatiul public nu are ecou, cuvintele sunt fara reactie, discursul

este fara raspuns si intreaga sfera publica este foarte departe de o dezbatere

democratica adevarata. "semenea observatii impun sublinierea necesitatii de a

rafina procedeele comunicarii politice.

(intele trebuie foarte bine identificate, iar campaniile trebuie

diversificate, nemaifiind suficienta doar o buna pozitionare a candidatului si odescalificare a adversarului. ?n asemenea imperativ confirma rolul din ce n ce

mai important al consilierilor de comunicare si al agentilor de publicitate.

Comunicare politica nu poate ramne la nesfarsit un apendice, incapabil de a

transmite un mesa) comple*, si nici nu mai poate tolera privilegierea relatiilor

n dauna continutului.

In ceea ce priveste comunicarea publica, acesta nu trebuie confundata cu

cea politica, greseala savarsita frecvent n perioadele electorale. 2arile

administratii trebuie sa fie pregatite sa puna n aplicare strategii de comunicare

in conformitate cu specificul local. In al doilea rnd, comunicare publica nu

poate fi asimilata comunicarii institutionale, iar un accent pus pe un asemenea

aspect disimuleaza caracteristicile specifice. In sfarsit, comunicarea publica nu

trimite la ceea ce 5abermas desemneaza prin offentliche Kommunication,

sintagma care ar putea fi tradusa prin comunicare ce respecta principiul

publicitatii critice prin e*ercitarea ratiunii. 2ai e*act, 5abermas apreciaza ca


7/25

democratia sporita a administratiilor de stat si puterea tot mai accentuata a

tehnocratilor face ca aplicarea principiului publicitatii sa fie mai greu de

realizat, in aceeasi situatie aflanduse controlarea administratiei de catre

birocratia politica.


8/25

. o alta orientare a comunicarii publice are in vedere obtinerea unui alt

gen de publicitate: publicitatea pusa in scena e*clusiv n functie de

imperativele manipularii, fabricata dea dreptul intro perspective plebiscitara.

Daca ne referim la momentul actual, trei elemente par definitorii pentru

actiunile de comunicare:

popularizarea strategiei globale si a componentelor tehnologice;

gestionarea massmedia si a centrelor de producere a informatiilor;

integrarea comunicarii n viata sociala revendicnd autonomia si

specificitatea discursului public.

Comunicarea publica are in vedere asadar numeroase aspecte, iar

efectele sunt ntodeauna mai mult complementare dect concurente. (rasaturaesentiala este aceea de a actiona la nivelul reprezentarilor sociale, de a permite

o rapida modificare a discursurilor publice. u pot fi negli)ate si alte aspecte:

schimbarea comportamentului si a mentalitatii, modernizarea administratiilor,

formarea opiniilor, chiar daca toate acestea nu sunt obiective care sa aiba

rezultate pe termen scurt. "parent, comunicarea publica nu favorizeaza

interactiunile, crend impresia ca are rolul de a tine la distanta pe cetateni si canu le acorda creditul de a participa activ la organizarea administratiilor sau la

formarea opiniilor.


9/25

identitatea se regasesc n zona de conflict sau consens; diferenta de perspectiva

asupra realitatii si efortul de a o defini presupun cu necesitate un proces de

comunicare.

In schimb, dezbaterea pozitivist simbolica este o lupta intre teoreticieni

care acorda importanta realitatii materiale, observabile si verificabile, si cei

care accentueaza natura contingenta a realitatii, variatia perceptiei si a

definitiilor. ?ltimii atrag atentia asupra unei evidente ce nu admite contestare:

realitatea sociala este construita si este, practic, imposibila o redefinire, o

negociere sau o rescriere a ceea ce pozitivismul a fi*at de)a.

4.Axiomele comunicarii

Conform principiilor trasate de #regor8 3ateson, pentru a aprofunda

procesele de comunicare, trebuie mai intai analizate situatiile care suporta

dereglari, bruia)e, bloca)e. "ceasta premisa a fost una corecta si a permis

cercetatorilor formuleze principii fundamentale ale comunicarii interumane.

+iteratura de specialitate utilizeaza sintagma de a*iome ale comunicarii. In

afara acestei contributii, 3ateson are meritul de a fi abordat comunicarea atat

deductiv, cat si inductiv.

Axioma ". Comunicarea este inevitabila %noncomunicarea este

imposibila&. "*ioma se aplica in cazurile in care avem in vedere si o

transmitere fara intentie a unei informatii, de obicei cu a)utorul indiciilor. Daca

acceptam ideea ca orice comportament are valoare comunicativa, ca nu doar

mimica, gesturile, ci si absenta lor sunt elocvente, intelegem si agream prima

a*ioma.

(ipica este situatia de noncomunicare in care un om tace. !ostura,

culoarea obra)ilor, e*presia ochilor, a gurii si alte indicii greu de sesizat, dar

subliminal percepute, ne pun la dispozitie elementele metacomunicationale ce

permit intelegerea semnificatiei reale a tacerii. $ greu sa se confunde o tacere

plictisita cu una e*altata, una meditativa cu alta plina de furie, una timida cualta sfidatoare s.a.m.d. De altfel,


10/25

Axioma #. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational

si relational,cel deal doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui

dinti. "ceeasi informatie se comunica amabil sau rastit, nsa nu se pot

ntrevedea interactiuni identice dintre emitator si receptor n ambele cazuri.

!lanul relational este, de obicei, decisiv si daca neintelegerile informationale

pot fi stinse cu a)utorul diverselor surse %dictionare, tratate, le*icoane, persoane

cu e*pertiza&, cele care afecteaza relatia dintre participantii la actul comunicarii

pot cauza conflicte ireconciliabile. Cercetatorii de la !alo "lto au specificat ca

tocmai atentia prea mare acordata comunicarii o poate distruge. Indiciul

evident al unei relatii ce se degradeaza treptat este chiar atentia pe care

participantii o acorda simptomelor relatiei; oamenii se pndesc reciprocurmarind in afara indiciilor nonverbale care ar putea sa demonstreze ca unul

sau celalalt este de vina %lipsa de rabdare, lipsa de chef, ironie, plictiseala sau

bat)ocura n priviri ori n gesturi&. Concluzia ar putea fi una parado*ala si

anume ca intelegerea reciproca functioneaza bine e*act in momentele in care

noi nu o percepem.

Axioma$% Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat intermeni de cauza 9 efect sau stimul 9 raspuns. =atzla7ic/ e*plica sensul

acesteia. ?n patron isi supravegheaza e*cesiv salariatii crezand ca altfel ar

comite greseli, in timp ce ei se plng ca erorile apar tocmai din cauza

insistentei cu care sunt supravegheati. +a fel, unul dintre soti se interiorizeaza

in cazul in care celalalt l urmareste permanent, desi sustine ca o face tocmai cu

scopul de al scoate din starea de pasivitate. ?n alt e*emplu aproape similar:

un cuplu invitat la o petrecere se comporta n felul urmator ntreaga noapte el

se retrage ntrun colt si bea, in vreme ce sotia converseaza si flirteaza cu alti

barbati. "casa, fiecare reproseaza celuilalt comportamentul, fiind convins ca

vina nu ii apartine, dar conduita fiecaruia nu este decat un raspuns la purtarea

partenerului.

!retutindeni se constata tendinta de a percepe lantul comunicarii ca fiind

alcatuit din acte bine delimitate, interpretate arbitrar drept cauze sau efecte, iar

conflictele survin din cauza ca unii considera cauza ceea ce pentru altii este un


11/25

efect. In realitate, se urmeaza principiul spiralei, comunicarea e continua,

mesa)ele se interconditioneaza comple*, caci, daca 3ergson afirma gandim

numai cu mica parte din trecutul nostru, dar cu intregul nostru trecut, inclusiv

cu zestrea sufleteasca originara, dorim si actionam, lucrul este perfect valabil

si in ceea ce priveste actele comunicative. Comunicam cu tot trecutul nostru si

in zadar cautam o cauza unica pentru fiecare replica. $*ista o interte*tualitate a

comunicarii.

"ceasta a*ioma este uneori prezentata, spre a fi mai convingatoare sau

mai clara, impreuna cu unele analogii.

Axioma &. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una

analogica.


12/25

accentuat, efemer sau rezistent in timp; el e*ista, insa, intodeauna. oi insine

reprezentam rezultatul insumarii in timp a acestor efecte pe care leam

receptionat in intreaga noastra viata. !ersonalitatea fiecaruia dintre noi este

determinata de comunicare directa cu semeni de ai nostri. 4iecare relatie

interpersonala a contat ntrun anume fel, astfel ncat recunoscnd comunicarii

capacitatea de a ne influenta, admit ca fiecare act de comunicare ne schimba si

orice mesa) gaseste un alt receptor in noi, oarecum diferit de cel anterior.

"*ioma releva ireversibilitatea tocmai subliniind mecanismul

comunicarii ce nu mai poate fi dat inapoi, odata ce a fost declansat. (rebuie sa

renuntam la iluzia ca am putea reveni asupra mesa)elor transmise, ca le putem

anula efectele, singura salvare fiind in controlul mai accentuat asupramodalitatii noastre de a comunica.

Axioma (. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica

tranzactii simetrice sau complementare. "sadar participantii la interactiune

sunt egali in cadrul unei comunicari eficiente. 2anifestarea atitudinii

superioare, a uneia snoabe, eventualul refuz al dreptului la replica nu reprezinta

comunicari reale, conform principiilor, si diminueaza valoarea sociala acomunicarii. In acelasi timp, trebuie admis cu realism ca o egalitate veritabila

ramne doar un deziderat. $*ista doua tipuri de interactiuni: tranzactionale si

personale. In primele rolurile participantilor raman aceleasi pe parcursul

comunicarii, in vreme ce in cea de a doua rolurile sunt fluidizate.

$*ista unele acte de comunicare care sunt considerate simetrice, desi

simetria nu poate fi apreciata ca buna sau rea in sine, valoarea acesteia fiind

direct influentata de parametrii psihologici.

Axioma ). Comunicarea presupune procese de a)ustare si acomodare.

Intelesul cuvantului e*ista in mintea vorbitorului. 4iecare persoana are o

e*perienta de viata unica si sensurile nu pot coincide pentru aceleasi cuvinte in

cazul unor locutori diferiti. Intelegerea dintre oameni prin comunicare

inseamna, de fapt, un fel de negociere a sensurilor, aspect surprins mai bine de

disciplina numita proxemica si care a fost initiata de $d7ard 5all. (ermenul


13/25

este utilizat in studiulProxemics The Study of an!s Spatial "elations and

#ounderies.

")ustarea, la care se refera a*ioma, are in vedere e*act acest aspect fara

de care nu e*ista comunicarea adevarata. +ogic, orice negociere este cu atat

mai dificila cu cat interlocutorul este mai putin cunoscut sau intre campurile de

e*perienta ale celor doi protagonisti ai actului de comunicare se constata

diferente importante. Cel mai evident e*emplu poate fi gasit in ceea ce sa

numit constant conflict intre generatii. >rice comunicare poate fi ameliorata

prin cunoasterea diferentei e*istente in ceilalti oameni, prin obisnuirea cu

deprinderile lor lingvistice variate si printrun efort sustinut de adaptare cu un

anume cod de e*primare a celuilalt.

5. Realizarea schimbului de informaii in comunicare


14/25

Informatiile personale au caracter privat cu e*ceptia situatiilor prevazute de

lege si cuprind date despre persoane. $*cepFiile se refera la persoanele publice, pe

timpul cat indeplinesc astfel de functii.

Chiar daca publicul este interesat, informatiile personale nu pot deveni publice

fara consimtamantul persoanelor vizate. Interesul public nu reprezinta intotdeauna

interesul publicului.

Interesul public este mult mai diversificat si poate sa depaseasca limitele

stabilite de lege.

(recerea de la societatea industriala la cea informationala a generat

intensificarea studierii managementului informatiei %producere, transmitere,

utilizare&.Din aceasta perspective, CEtElin Gamfir si +azar Hlasceanu apreciaza ca ...in

era informationala sunt intens studiate mecanismele si relatiile sociale implicate in

producerea cunoasterii, noile tehnici si modalitati de comunicare si informare,

efectele individuale i sociale ale ritmului e*ponenFtial de acumulare a noilor

cunostinte, schimbarile propuse in structura ocupationala de noile tehnologii

informationale....In esenta, se poate aprecia ca informatia indeplineste doua functii esentiale:

negentropica si socialtranformatoare.

4unctia negentropica rezulta din faptul ca informatia indeplineste un rol social

ordonator. "cesta rezulta din faptul ca, pe de o parte, cunoasterea ca proces si, pe de

alta, parte informatia ca vector si rezultat al cunoasterii constituie modalitati prin care

un univers care tinde spre dezordine este ordonat.

4unctia socialtranformatoare tine seama de impactul deosebit pe care il are

informatia asupra individului. De asemenea, vizeaza si influenta tehnologiilor

informationale ca generatoare de informatii si comunicatoare de informatii, asupra

grupurilor de indivizi si asupra socieatii.

$lementul purtator principal al mesa)elor al mesa)elor informationale este

cu*antu. In afara cuvantului, pentru transmiterea mesa)elor se pot utiliza si mi)loace

nonverbale cum ar fi: pantomima, gestica, mimica etc.


15/25

In transmiterea mesa)elor, cuvantul este de baza, dar mi)loacele nonverbale

precizate anterior nu sunt de negli)at.

De aceea, atunci cand participam la activitati impreuna cu un grup de indivizi

si dorim sa transmitem mesa)e trebuie sa avem in vedere:

e*istenta unei culturi a e*primarii;

e*istenta unei proceduri a descifrarii codurilor;

e*istenta unei culturi a ascultarii.

atura a inzestrat omul cu auz si cu vaz iar acesta trebuie sasi formeze o

cultura a ascultarii si a privirii. Doi oameni asculta ceva sau privesc la ceva, dar

mesa)ul transmis despre ce am ascultat sau am vazut poate fi diferit la unul in raport

cu celalalt.+a acest palier intervine mai ales cultura ascultarii.

(otodata, pe timpul participarii la astfel de activitati publice trebuie sa

e*ercitam un control sever asupra gesticii, mimicii, pozitiei corpului, aspectului

e*terior, e*presivitatea limba)ului oral sau scris etc. (oate aceste elemente compun

metacomunicarea, care de multe ori este mai importanta decat comunicarea verbala.

In acest sens, "llan !ease sustinea ca limba)ul trupului este o manifestaree*terioara inconstienta a unor sentimente launtrice.


16/25

perspectiva emitatorul si receptorul trebuie sa realizeze un schimb de informatii,

pentru a se asculta reciproc. 1eprezinta o mare greseala conduita adoptata de un

emitator care incearca sasi impunE mesa)ul la receptor fara a avea un dialog, un

schimb de informatii.

"tunci cand initiem un schimb de informatii trebuie sa avem in vedere un

model interogativ de tip actional:

cine este receptorulJ

care este continutul mesa)uluiJ

in ce scop transmitem mesa)ulJ

care este cel mai prielnic moment pentru transmiterea mesa)uluiJ

unde se afla cel mai bun loc pentru transmiterea mesa)uluiJ

care este maniera de transmitere a mesa)uluiJ

sa facut totul pentru captarea atentiei receptoruluiJ

e*prima mesa)ul ceea ce reprezinta esential si necesar pentru receptorJ

e*ista o relatie de respect reciproc intre emitator si receptorJ

Calitatea schimbului de informatii poate fi influentata de foarte multi factori.

!entru ca cel putin receptorul sa nu fie influentat foarte mult de acesti factori, pe

timpul schimbului de informatii se recomanda respectarea cerintelor:

folosirea negatiilor intro proportie mult mai mica decat afirmatiile;

folosirea cu predilectie a diatezei active in detrimentul celei pasive;

e*primarea unei idei fara repetarea acelorasi cuvinte;

evitarea redundantei si a e*presiilor banale;

folosirea de fraze scurte;

intrebuintarea unor cuvinte in raport de nivelul de intelegere a receptorului.

!. "omunicarea cu propria persoana

Comunicarea constituie, in general, un sistem de transmitere a unor mesa)e fie

mintale %ganduri, concluzii, decizii interioare etc& fie sub forma unor e*presii fizice

%gesturi, tiparituri, sunete etc&. ?n om preia mesa)e de alti oameni, de la obiectele sau


17/25

evenimentele din )urul lui. "cesta, dupa ce a preluat mesa)ele, incearca sa le

proceseze pentru a le putea intelege si ai fi de folos la ceva. "ceasta procesare

desfasurata de om inseamna de fapt comunicarea cu propria persoana i comporta

mai multe etape.

In prima etapa individul clarifica si inmagazineaza informatiile primite in

scopul de a le intrebuinta ulterior.

!rin urmare, informatiile primite sunt percepute, memorate si apoi redate.

"ceasta capacitate a omului de a procesa in mod selectiv informatiile depinde foarte

mult de adaptarea lui sociala.

Cea dea doua etapa consta in trecerea individului la conceptualizarea

informatiilor, adica la prelucrarea si interpretarea informatiilor. Din aceastaperspectiva, sensurile noi reprezinta i moduri noi de e*primare a continutului.


18/25

este de fapt un mesa) pe carel transmite propriei persoane si prin care vrea sa

e*prime o stare de suferinta generata de taietura respectiva.

!e timpul unei ierni foarte geroase omul care desfasoara munca fizica afara are

tendinta ca prin sunetul brr pe carel scoate in mod repetat sasi transmita mesa)ul

cai este frig. Daca intamplator in apropierea sa se afla un individ sau un grup de

indivizi, sunetul brr scos de catre acesta in mod repetat transmite mesa)ul si

celorlalti cai este frig.

#. "omunicarea cu ceilalti

!otrivit opiniilor prof. univ. dr. "le*andru (asnadi si prep.univ.drd. 1o*ana

?ngureanu, comunicarea cu ceilalti poate fi categorisita dupa urmatoarele criterii:a& scopul urmarit: oficiala, neoficiala;

b& frecventa comunicarii: permanenta; periodica; aperiodica %de cte ori este

nevoie&;

c& genul de activitate careia ii este adresata: instructiva sau educationala;

profesionala; mediata;

d& felul relatiilor care se stabilesc intre administratie si cetateni: verbala%orala&; scrisa; nonverbala % neverbala&;

e& modul de desfasurare: directa; indirecta;

f& aria de referinta: de afaceri; financiara; sociala; comerciala.

u ne propunem sa detaliem toate aceste tipuri de comunicare. e vom referi

insa la cateva aspecte despre comunicarea verbala i cea scrisa, acestea reprezentand

tipuri esenFiale de comunicare cu ceilalti.

De pilda, comunicarea scrisa constituie un tip de comunicare esential pentru

e*istenta umana. "ceasta nu se poate realiza cu succes, daca nu se tine cont de

urmatoarele cerinte:

selectarea cuvintelor, astfel incat, cei care citesc mesa)ul scris sal poata

interpreta cat mai corect;

folosirea celor mai potrivite cuvinte in raport de mesa)ul de transmis;

utilizarea cu preponderenta a cuvintelor scurte in detrimentul celor lungi;


19/25

alegerea si aplicarea unui mod de prezentare agreabil pentru a capta atentia

cititorului.

(otodata, trebuie sa recunoastem ca, de regula, comunicarea verbala

reprezinta mi)locul principal prin care se desfasoara in special relatiile oficiale cu

publicul.

!rincipalele avanta)e fata de celelalte tipuri de comunicare vizeaza

urmatoarele aspecte:@

asigura posibilitatea emitatorului de asi e*prima ideile mai usor si mai

rapid;

vizeaza posibilitatea controlului prin feedbac/;

permite folosirea de tehnici persuasive, dar si gesturi sau mimica;

asigura posibilitatea controlarii flu*ului informational pe durata

comunicarii.

In societatea moderna comunicarea este esentiala pentru membrii sai. 4ara

comunicare omul nusi poate valoriza calitatile si nici nusi poate materializa

aspiratiile.

4ara comunicare nu e*ista satisfactii materiale, morale si sufletesti pentru om.

Criza de comunicare afecteaza viata de zi cu zi a omului.

Incercand sa ne adaptam la cerintele unei societati omenesti moderne este

necesar sa adaptam comunicarea si totodata, sa realizam adaptarea noastra la

comunicare.

In concluzie, o viata mai buna, lipsita de multe gri)i impune omului sa

comunice in societatea moderna, in familie, la scoala, in cadrul grupurilor, la serviciu.

In continuare vom incerca sa prezentam cateva aspecte, legate de

comunicarea in societatea moderna. !entru aceasta trebuie sa pornim de la e*presia

e*trem de sugestiva a lui acKues


20/25

constatam ca se inregistreaza unele dificultati de comunicare ce afecteaza nu numai

viata comunitatii ci si pe cea a fiecarui individ in parte. In esenta, aceste dificultati

sunt generate de modul cum fiecare om intelege comunicarea. Din aceasta

perspectiva cei mai multi oameni limiteaza comunicarea numai la nivelul unui mesa)

transmis verbal sau scris catre semenii lor. De foarte multe ori, oamenii nu inteleg

faptul ca transmiterea unui mesa) necesita o analiza temeinica a acestuia de catre

receptor si apoi formularea si trimiterea unui raspuns de catre acesta. ?neori lipsa

timpului la dispozitie face ca in urma unui schimb de mesa)e intre un emitator si un

receptor sa nu se realizeze intelegeri comune sau sa se primeasca un raspuns care nu

are nici pe departe legatura cu mesa)ul primit.

?n mediu e*trem de favorabil comunicarii il reprezinta familia, celula debaza a societatii.

+a inceputurile vietii un copil accepta mesa)ele primite de la mamE. !e

masura insa ce creste, problemele de comunicare se complica. "dolescentul si apoi

adultul nu mai accepta adliteram mesa)ele primite de la oricare dintre membrii de

familie. $l incep sa aiba propria lui personalitate care il face ca in conditiile unei

comunicari dificile cu membrii familiei sa mearga pana acolo incat sa se separe deaceasta.

De pilda daca tatal unui baiat este un microbist inrait al echipei de fotbal

Dinamo 3ucuresti si fiul este al echipei 1apid intre acestia apar dificultati de

comunicare mai ales pe timpul )ocului direct dintre aceste echipe. (atal isi sustine cu

ardoare favoritii, pe cand fiul incearca sal convinga asupra faptului casi pierde

timpul degeaba urmarindui pe dinamovisti, care nu au mai fost in stare sa ia

campionatul de cativa ani. emultumit de faptul ca argumentele sale nul pot

convinge pe baiat, tatal il anunta categoric despre faptul ca nui mai da bani sasi

cumpere biletul pentru meciul respectiv. "ceasta devine scanteia care aprinde focul

deoarece intervine si mama in a)utorul fiului si iese o galceava de pomina. +a un

moment dat nu se mai stie cine pe cine si de ce acuza in discutia respectiva.


21/25

Cei care pierd sunt cam intotdeauna copilul si mama. In aceste conditii se

poate a)unge la situatii e*treme: despartirea parintilor; parasirea domiciliului de catre

minori; raspunderea cu violenta de catre mama si minori etc.

Din aceasta perspectiva sar putea da multe e*emple.

?n rol esential revine comunicarii in cadrul scolii, aceasta fiind o continuare a

celei din familie. In acest conte*t comunica profesorii cu elevii, precum i elevii intre

ei. Din pacate comunicarea in scoala nu asigura intotdeauna dezvoltarea unor

concepte noi pe baza stimularii inteligenFei creatoare a elevilor.


22/25

2embrii grupului sunt obligati sa respecte regulile respective, nu au libertatea

de a comunica liber si deschis si nici de a interveni pentru a schimba prea mult aceste

reguli. In acest caz sunt totusi unele e*ceptii constituite din persoane din antura)ul

liderului care pot sa indrazneasca mai mult sai sugereze sa modifice regulile de

comunicare in folosul tuturor. De succesul interventiei acestora depinde foarte mult

imbunatatirea comunicarii. Hiata a demonstrat ca un grup de dimensiuni mai mari

stan)eneste comunicarea intro masura mai mare. Cu cat grupul este mai mic cu atat

comunicarea intre membrii lui este mai buna. Influentarea negativa a comunicarii in

cadrul grupurilor este generata atat de presiunile din cadrul acestuia, cat si din afara

lui.

?n rol esential capata si comunicarea la serviciu. "ici se produce ocomunicare intre sefi, intre sefi si subordonasi si intre e*ecutanti care de regula

constituie numarul cel mai mare de persoane dintro organizatie.

De foarte multe ori comunicarea la serviciu este alterata de regulile impuse in

cadrul organizatiei.

Deficientele de comunicare genereaza scurtcircuite in indeplinirea atributiilor

de serviciu. Intro organizatie in care comunicarea nu se e*ecuta corect atat peorizontala cat si pe verticala apar paralelismele, care genereaza rezolvarea aceleiasi

probleme in doua moduri aproape total diferite.


23/25

(oti specialistii in comunicare apreciaza ca mesa)ele trebuie repetate si reluate

in timp prin utilizarea eficienta a diferitelor instrumente materializate in cercul

virtuos al comunicarii prezentat anterior.

Important de retinut constituie faptul ca MN din comunicare reprezinta

ascultare si @MMN din comunicare constituie asumare. Intre aceste coordonate trebuie

sa se desfasoare o comunicare oportuna si eficienta.

Dupa @OOM, in 1omania sa declansat un comple* proces de restructurare a

tuturor domeniilor de activitate, intre care cel economic a avut un grad de prioritate

ridicat. Ca urmare, cele mai bune practici de comunicare recomandate de specialist de

pilda pentru societate care sia concediat un numar mare de anga)ati de la sediulcentral ar fi urmatoarea:

folosirea de catre manageri a comunicarii fata in fata;

utilizarea comunicatorilor profesionisti care stapanesc foarte bine:

tehnica identificarii mesa)ului;

transmiterea mesa)ului in mod adecvat catre diferitele tipuri de

public;

asigurarea feedbac/ului;

e*plicarea situatiei personalului vizat;

identificarea si comunicarea schimburilor pozitive rezultate de pe urma

evenimentului;

evitarea raspandirii de zvonuri prin coordonarea momentului

comunicarilor adresate personalului din diferite echipe;

evitarea cresterii nesigurantei personalului prin eliminarea cu desavarsire a

speculatiilor;

crearea de timp pentru ca oamenii sa poata discuta toate subiectele pe care

le doresc;

comunicarea cu personalul sa se faca simplu, onest, consecvent si la timp;

asumarea responsabilitatii asupra mesa)ului.


24/25

"vand in vedere aceste elemente putem sa conchidem ca o comunicare

oportuna si eficienta intro societate economica trebuie incadrata intre urmatoarele

coordonate:

mesa)ul se transmite de regula de sus in )os;

mesa)ul se transmite si pe orizontala;

realizarea feedbac/ului de )os in sus.

> comunicare foarte buna intro societate economica trebuie sa respecte

urmatoarele etape:

implicarea esaloanelor superioare de conducere;

evaluarea aspectelor la nivel local si global;

identificarea mesa)elor importante;

realizarea unui lant de sustinatori ai comunicarii care sa acorde spri)in

conducerii locale;

realizarea unui acord asupra problemelor ei nu pot fi negociate;

asumarea de catre conducerea locala a comunicarii;

anga)area la toate nivelurile comunicarii sa constituie un proces continuu.


25/25

>($ 3I3+I>#1"4IC$

@. 3ernard Dagenais, Campania de relatii publice

A. Cristina Coman, 1elatiile publice in massmedia

B. !eter Collett, Cartea gesturilor.

CURS COMUNICARE

Documents

Transcript of CURS COMUNICARE