Curs 9 28.11.2012

Puterea parinteasca

Asa cum am precizat puterea pe care pater familias o exercita asupra descendentilor era denumita patria potestas sau puterea parinteasca.Patria potestas se exercita asupra fiilor ,fiicelor si asupra nepotilor din fii ,nu si asupra nepotilor din fiice , intrucat acei nepoti se aflau in alta familie sub puterea tatalui lor.Puterea parinteasca are 2 caractere: un caracter perpetu si unul limitat.

In virtutea caracterului perpetu ,puterea parinteasca dura pana la moartea pater familias indiferent de varsta familiei sau de statutul social astfel fiul de familie putea sa aiba si 50 de ani putea sa fie consul sa conduca statul roman, daca tatal lui vroia el era persoana iuris si nu avea capacitatea juridica de drept privat astfel incat el nu avea patrimonium propriu si nu putea incheia acte juridice .

In virtutea caracterului limitat: paterfamilias exercita asupra persoanelor 3 drepturi consecrate prin legea celor XII table.astfel:

- el are dreptul de viata si de moarte asupra descendetilor ,

- are dreptul de expozitiune

- are dreptul de a vinde.

Dreptul de viata si de moarte este denumi ius vitae necisque si are caracter simbolic/metaforic .Cat priveste dreptul de abandon acesta se exercita numai in primele zile,dupa nasterea copilului, caci noul nascut putea fi cunoscut sau din diverse ratiuni noul nascut putea fi abandonat.

Tot asa paterfamilias avea dreptul de-asi vinde fii de familie , potrivit legi celor XII table, fiul familiei putea fi vandut de 3 ori fiecare vanzare fiind valabila pe termen de 5 ani.

Dar caracterul limitat al puterii parintesti se manifesta ai asupra bunurilor de vreme ce fiul de familie nu are bunuri proprii, nu are patrimonium , patrimoniul este a lui pater.Totusi din ratiuni de ordin practic s-a admis ca fiul de familie sa poata incheia acte juridice,imprumutand capacitatea lui pater familias si cu conditia ca prin efectul acelor acte,situatia lui paterfamilias sa devina mai buna,din punct de vedere patrimonial,adica sa devina creditor sau proprietar, si nu debitor.Insa un asemenea sistem, a putut functiona numai cata vreme contractele au fost unilaterale,caci la contractele unilaterale una dintre parti are numai calitatea de creditor , iar cealalta parte are numai calitatea de debitor,pe cand la contractele bilaterale(cum ar fi vanzarea) ambele parti au acelasi timp si calitatea de creditor si calitatea de debitor incat fiul de familie nu-I putea face mai buna situatia lui pater fara a nu il face mai rau.

Puterea parinteasca putea fi creata pe cale naturala ,prin casatorie si pe cale artificiala prin adoptiune si prin legitimare.

Casatoria a fost la origine actul juridic prin care femeia trecea sub puterea barbatului ei si intrucat puterea barbatului asupra femeii maritate era denumita manus si aceasta forma a casatoriei, cea mai veche a fost denumita casatorie cu manus . Cu timpul insa spre sfarsitul republicii , sub influenta moravurilor venite din Grecia, Egipt , femeile romane au inceput sa traiasca in simple uniuni de fapt ca sa nu treaca sub puterea barbatelui,de aceea a fost creata o noua forma de casatorie in cazul careia femeia maritata numai trecea sub puterea barbatului, ci ramanea sub puterea lui pater familias din familia originii.Aceasta forma de casatorie a fost denumita Casatorie fara manus .

Casatoria cu manus presupunea respectarea unor conditii de forma , in care unele se pastreaza si astazi.pe cand casatoria fara manus nu presupunea respectarea unor conditii de forma , ci numai instalarea femeii in casa barbatului , ocazie cu care se organiza o petrecere.(nunta din zilele noastre).Pe de alta parte , casatoria presupunea respectarea unor conditii de fond care sunt comune ptr ambele forme ele sunt denumite connubium, consimtamantul, si varsta.

Cuvantul connubium are 2 sensuri: un sens general (obiectiv) si un sens relativ (subiectiv), Connubium in sens general desemneaza aptitudinea persoanei de a se casatori incat toti cetatenii romani, avea un connubium in sens general(ius conubi) Pe cand conubium in sens relativ desemneaza aptitudinea a doua persoane determinate de a se casatori intre

ele,Intrucat nu toti aceia care aveau connubium in sens general il aveau si in sens relativ , deoarece existau anumite piedici la casatorie, piedici care sunt in numar de 3:- rudenia de sange, - alianta , - conditia sociala

Rudenia de sange in linie directa era piedica la casatorie la infinit, pe cand rudenia de sange in linie coraterala era piedica la casatorie numai pana la gradul 4 .

Alianta (afilitas-afilitatea) este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot,alianta in linie coraterala nu a fost piedica la casatorie astfel incat barbatul se putea recasatori cu sora fostei sale sotii, pe cand alinta in linie directa era piedica la casatorie incat barbatul nu se putea recasatori cu fiica fostei sale sotii.

Conditia sociala a fost piedica la casatorie deoarece pana in vremea lui Octavian Augustus nu au fost pemise casatoriile dintre ingenui si dezrobiti.

Consimtamantul: In epoca veche daca viitori soti erau persoane sui iuris fireste se cerea consimtamantul lor, dar pentru femeia sui iuris era necesar si consimtamantul tutorelui , femeia sui iuris era pusa sub tutela perpetua a agnatiilor ei daca viitori soti erau pers alieni iuris nu se cerea si consimtamantul lor ce era suficient, consimtamantul celor 2 paterfamilies .In dreptul clasic , inca chiar daca viitori soti erau pers alieni iuris era necesar in consimtamantul lor.

Varsta casatoriei care a fost controversata intre jurisconsultii, de aceea imparatul Iustinian a dat o solutie de compromis si a stabilit ca fetele se pot casatorii la 12 ani, iar baietii la 14 .

Pe de alta parte casatoria genera si alte efecte juridice care sunt diferite dupa cum avem in vedere casatoria cu manus sau casatoria fara manus .La casatoria cu manus ,femeia maritata trecea sub puterea barbatului si devenea agnata cu el fiind agnata ea devenea automat si cognata fictiva.Din pct de vedere civil fata de barbatul ei era considerata o fiica , iar fata de copii ei mama era considerata sora.Prin urmare femeia maritata venea la succesiunea barbatului in calitate de fiica.De asemenea venea la mostenirea copiilor ei in calitate de sora insa pierdea drepturile succesorale in familia de origine.

Pe cand femeia casatorita fara manus era o straina din pct de vedere civil, si fata de barbat si de copii ei.Ceea ce insemna ca nu venea nici la succesiunea barbatului, nici a copiilor , insa ea avea drepturi succesorale in familia de origine de vreme ce ramanea sub tutela tatalui.

Adoptiunea este un mod de creeare a puterii parintesti pe cale artificiala asa cum am spus si consta in trecerea fiului de familie de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias Asadar ptr realizarea adoptiunii era necesar sa se stinga puterea parinteasca asupra fiului de familie in familia de origine fiindca altminteri fiul de familie nu putea trece sub o alta putere.Ori puterea parinteasca asupra fiului de familie se stinge numai in conditiile prevazute de legea celor XII table cu privire la vanzarea fiului de familie,ori stingerea puterii parintesti in conditiile legii celor XII table presupunea sa treaca un interval de timp de 10 ani.

De aceea jurisconsultii au creat actul adoptiunii pe cale de interpretare , intepretand in mod creator dispozitiile legii celor XII table cu privire la vanzarea fiului de familie.Potrivit interpretarii juris consultilor actul adoptiunii se realize in 2 faze:

- Prima faza consta din 5 operatiuni juridice constnad in 3 vanzari si 2 dezrobiri successive care aveau loc in aceeasi zi.Dar dupa a treia vanzare facuta in aceeasi zi ,fiul iesea de sub puterea parinteasca si ramanea sub puterea cumparatorului denumita manciupium.

- Dupa care se trecea la faza a 2-a ,aceasta faza presupunea desfasurarea unui proces fictiv intre adoptant si comparator . Cele 2 parti impreuna cu fiul se prezentau in fata pretorului ,iar reclamantul adica adoptantul afirma in cuvinte solemne ca fiul de familie este al sau,iar cumparatorul in calitate de asa zis parat tacea,nu il contrazicea pe adoptant incat fata de afirmatiile adoptantului si fata de tacerea cumparatorului,pretorul pronunta cuvantul addico prin care ractifica declaratia adoptantului , recunoscandu-I astfel puterea asupra fiului de familie.

Si adoptiunea genera anumite efecte juridice caci adoptatul devenea agnat cu adoptantul si totodata cognat fictiv, el dobandea in calitate de agnat drepturi succesorale fata de adoptant ,dar pierdea drepturile succesorale in familia de origine .

Tot pe cale artificiala , puterea parinteasca putea fi creata prin legitimare, iar legimitimarea era actul juridic prin care copilul natural(nascut in afara casatoriei) este asimilat copilului legitim(nascut in timpul casatoriei). La romani legimitarea se realiza prin casatorie subsecventa si prin rescript .

-In primul caz ,tatal natural trebuia sa il ridice pe fiul natural la rangul de Decurion adica membru al senatului municipal, deoarece decurionii strangeau impozitele statului , si daca nu reuseau sa le stranga ceea ce se intampla frecvent raspundeau cu bunurile proprii .

-In al doilea caz , daca parintii naturali se casatoreau prin efectul casatoriei, copilul natural devenea automat legitim,iar

- In al treilea caz daca nu era posibila casatoria subsecventa , atunci legitimarea se putea face printr-un rescript imperial. Dar puterea parinteasca se putea si tinge pe cale naturala prin moartea lui pater familias ,iar pe cale artificiala prin efectul emanciparii.

Emanciparea este actul juridic prin care o persoana alieni iuris devine persoana sui iuris si emanciparea ca si adoptiunea se realiza in doua faze: prima faza a emanciparii este identica cu prima faza a adoptiunii si presupune 5 operatii juridice constand in 3 vanzari si 2 dezrobiri juridice,iar faza a doua a emanciparii consta intr-o dezrobire vindicta( cu nuiaua) asadar emanciparii aveau loc si ceea de a treia dezdrobire care era conceputa ca o faza distincta deoarece dupa primele 2 dezdrobiiri fiul de familie revenea sub puterea lui pater familias pe cand dupa a 3 dezdrobire el devenea persoana sui iuris, si prin urmare avea patrimonium propriu, putea incheia acte juridice in nume proprii ca orice persona cu deplina capacitate juridicala si cu toate acestea Gaius spunea ca emanciparea echivaleaza cu dezmostenirea de vreme ce emancipatul numai era ruda civila, agnat cu familia de origine si prin urmare numai venea la succesiunea in familia de origine.De aceea pretorul a intervenit si l-a chemat pe emancipat la succesiune in calitate de ruda de sange cu conditia sa faca raportul bunurilor adica sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le-a dobandit in calitate de persoana sui iuris ,pentru ca altminteri spunea Gaius i-ar fi pagubit pe fratii sai ramasi sub puterea parinteasca .

Textele juridice romane utilizeaza pe langa conceptul de persoana fizica si conceptul de Persoana Juridica .Prin persoana juridicala romanii intelegeau o colectivitate care avea patrimoniu propriu , dobandea drepturi si isi asuma datoriri distinct de membrii care o compuneau, in textile clasice, persoanele juridice erau denumite universitas sau corpora .

Cea mai veche persoana juridicala a aparut in domeniul public si a fost chiar statul roman deoarece statul avea un patrimonium propriu , avea debitori si putea veni la succesiune putea fi instituit mostenitor.Dupa modelul statului roman au fost organizate apoi coloniile si municipiile din Italia si din Provincie , iar persoanele juridice de drept privat erau simple asociatii si erau denumite colegii, spre ex: asociatia de lucratori, asociatia oamenilor saraci .Toate aceste colectivitati(asociatii) dobandea personalitatea juridicala prin simpla conventie,intelegere a partilor , insa catre sfarsitul republicii, unele persoane juridice de drept privat s-au implicat in viata politica, de aceea Caius Iulius Cezar a desfiintat persoanele juridice de drept privat cu exceptia acelora care diminuau din epoca foarte veche si erau traditionale, iar Octavian Augustus a conditionat dobandirea personalitatii juridice de aprogarea expresa a senatului.Pe langa conceptul de capacitate de drept romanii au cunoscut si conceptul de capacitate de fapt caci erau considerate capabili de fapt numai aceia care aveau reprezentarea consecintelor actelor si faptelor lor.

Pe cand aceia care nu aveau reprezentarea urmarilor, consecintelor , actelor si faptelor lor erau denumiti incapabili de fapt, iar cauzele care determinau imposiibilitatea acestei reprezentarii , e rau denumite incapacitati sau incapacitate de fapt. Unele incapacitati erau considerate firesti, natural spre ex: este natural ca un copil sa nu aiba reprezentarea actleor si faptelor sale dar nu este firesc ca un om sa fie inabital, insa romanii i-au pus sub protectie juridica pe toti incapabili de fapt si pe cei loviti de incapacitate firesti si pe cei loviti de incapacitate nefiresti .Aceia care rau loviti de incapacitate firesti au fost protejati juridiceste prin tutela , au fost pusi sub tutela , cu toate ca la origine in epoca foarte veche Tutela a fost un procedeu juridic prin care erau protejate mai degraba interesele agnatiilor , in calitatea lor de mostenitori prezumtivi(viitori mostenitori) dovada ca potrivit legii celor XII table tutela era difetrita celor mai apropriati agnati in ordinea in care acestia veneau la succesiune .Cu timpul insa catre sfarsitul republicii puterea s-a transformat intr-un procedeu juridic prin care erau protejate cu adevarat interesele incapabilului de fapt.De altfel aceasta evolutie a functiilor tutelei rezulta si din definitia pe care a dato tutelei marele juris consult Servius Sulpicius conform caruia tutela este o forta si o putere pentru al proteja pe acel om liber care datorita varstei fragede nu se poate apara singur.

Aceasta definitie este compusa din 2 parti: care sunt contradictorii, deoarece prin prima parte a definitiei se afirma ca tutela este o forta si o putere in interesul agnatiilor.Iar prin partea a doua a definitiei se afirma ca tutela a fost create in vederea protejarii juridice ale varsnicului.Prima parte a definitiei exprimand vechea conceptie a romanilor cu privire la functiile tutelei iar partea a doua exprimand functiile pe care le-a dobandit tutela in dreptul evoluat.In functie de persoanele care erau puse sub protective juridca , tutela este de 2 feluri” – tutela impuberului sui iuris si tutela femeii su iuris.Asadar copilul mai mic de 14 ani care era imputer si nu se afla sub puterea parinteasca adica era persoana sui iuris trebuia sa fie sub putere tutela de asemenea era pusa sub tutela si femeia sui iuris indiferent de varsta ei ,iar in functie de modul in care era deferita (atribuita) tutela era de 3 feluri:

- tutela legitima -era adeverita potrivit legii celor XII table celor mai apropriati agnati

- tutela testamentala -era diferita printr-o cauza speciala inclusa in testament

- tutela dativa -era adeveriata de pretor ,acelora care nu aveau agnati rude civile si nici un tutore desemnat prin testament.Tutela era administrata prin doua procedee pe care le denumim procedee de administrare

Negotiorum gestio este Gestiunea de afaceri se aplica numai in vederea administrarii bunurilor lui infas si era denumit infas acel copil care nu se putea exprima corect in acest caz toate actele de administrare erau intocmite de tutore in nume propriu inclusiv actele prin care tutorele transmitea dreptul de proprietate asupra unor bunuri ale lui infas ,incalcand astfel un principiu fundamental al dreptului roman conform “Nimeni nu poate transmite altuia mai mult decat are el insusi” .In cazul de fata constatam ca tutorele poate transmite dreptul de proprietate asupra unor bunuri care nu ii apartin.

Auctoritatis interpositio este un procedeu de administrare care se aplica in cazul copilului care se putea exprima corect precum si in cazul femeii sui iuris .Potrivit acestui procedeu actele juridice erau incheiate chiar de incapabil in nume propriu dar in prezenta tutorelui prezenta care nu avea semnificatia ratificarii actelor de administrare si avea semnificatia completarii capacitatii incapabilului de fapt,.Curatela a fost creata in vederea protejarii celor loviti de incapacitati nefiresti cum ar fi nebunii sau risipitorii , Curatela era administrata numai prin cnovi si de asemenea romani spuneau” curator testament non dator”adica “nu exista curatela testamentara caci curatela este fie insa legitima fie dativa nu si testamentara”