Curs 8 – 28 noiembrie

3 . Caracteristici ale actului juridic in dreptul public si dreptul interntional .

In dreptul administrativ , actele juridice au forma actelor administrative si a contractelor ( In dreptul francez , aceste contracte tin tot de dreptul privat ) .

Doctrina si jurisprudenta franceza au admis ca sunt acte administrative si actele care emana de la un organism privat care exercita un serviciu public administrative ( actele unor fundatii care presteaza un serviciu cultural ) .

Actele administrative au ca principal scop organizarea legii . Sunt acte secundum legem , care dezvolta dispozitiile primare din legi .

Actul administrative poate fi definit ca manifestarea unilateral si expresa de vointa a autoritatilor administratiei publice sau a persoanelor private autorizate de acestea , prin care se nasc , modifica sau sting dreptuir si obligatii correlative si care reprezinta principal forma juridical de activitate a administratiei publice.

Actele administrative pot fi clasificate in :

A – dupa intinderea efectelor juridice :

Acte cu character normative : dau expresie vointei generale concretizate intr-o lege lato sensu si produc efecte erga omnes opozabile tuturor.

Acte cu character individual : actele individuale privescc o anumita persoana , dau expresie unui interes particular si produc efecte numai fata de acea persoana. Astfel de acte sunt : actele de numire intr-o functie publica , diverse autorizatii ( de construire , de demolare , etc . )

B – dupa autoritatea de la care emana :

Acte unilaterale , sunt actele emise de o singura autoritate ( ordinele ministrilor , prefectului , decretele presedintelui , dispozitia primarului )

Acte bi- sau multilaterale , sunt emise de mai multe autoritati sau o autoritate colectiva ( ordonantele guvernului , ordonantele de urgenta ale guvernului , hotararile de govern ) .

C – dupa natura juridical a emitentului

Acte ale autoritatilor administratve ;

Acte ale altor autoritati publice , dar neadministrative ;

Acte ale persoanelor private autorizate sa presteze servicii publice;

D – dupa forma lor :

Act administrative tipic : consta intr-o actiune ; are forma scrisa ;

Act administrative atipic : este refuzul nejustificat de a solution o cerere sau tacerea administrative , precum si actul administrative – jurisdictional . Tacerea administrative sau refuzul nejustificat inseamna o inactiune , o abtinere de la a face ceva . ACtul administrative – jurisdictional este actul emis de o autoritate administrative , cu atributii jurisdictionale , folosind procedura contradictorialitatii si care asigura dreptul la aparare ( de ex , , actele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii etc .

Actele unilaterale presupun , de regula , o singura manifestare de vointa ( din partea unei singure autoritati ) , dar exxista autori care sustin ca manifestarea de vointa poate fi considerate unilaterala , indifferent daca e vorba de autoritate administrative individuala sau colectiva .

Contractele administrative sunt rezultatul a cel putin doua vointe , insa ,intotdeuna una dintre parti este o autoritate publica . Contractul administrative este reglementat de o lege si contine dispozitii exorbitante ( derogatorii de la dreptul comun , dreptul civil ) .

Prin contracte , administratia publica poate incredinta organizarea un serviciu public sau efectuarea unei lucrari publice . AStfel , o persoana private poate distribui apa potabila ; se poate ocupa de gospodarirea comunala , de canalizarea unei localitati etc .

Trasaturile actului administrati sunt urmatoarele :

Actul administrative reprezinta forma juridica principala a activitatii administratiei publice : administratia publica are mai multe forme prin care isi desfasoara activitatea , dar actul administrative este cel mai important ;

este o manifestare unilaterala si expresa de vointa, supus unui regim de drept public ;

este supus controlului de legalitate al instantelor de contencios administrative si nu controlului de drept comun ;

este un act de putere publica , intotdeauna emitentul actului este o autoritate publica sau o entitate private autorizata sa presteze servicii publice ;

este obligatoriu , prentu toate subiecte de drept ( pentru autoritatea emitenta , pentru cea superioara si pentru autoritatea inferiooara ) ; creeaza , modifica sau stinge drepturi si obligatii de drept public .

este executoriu prin el insusi : se executa din oficiu , pentru ca este emis de o autoritate publica.

In dreptul international public , actele juridice sunt tratatele international , care sunt acte incheiate intre doua sau mai multe state , sau organizatii international , precum si actele unilaterale.

Tratatul international poate fi definit ca acordul de vointa intre doua sau mai mult subiecte de drept international reglementat de dreptul international si care produce efecte juridice , care constau in crearea , modificarea sau desfiintarea de norme juridice international .

Obiectul tratatelor il reprezinta stabilirea de regului intre state , dar si crearea de organizatii international , crearea unei ordini juridice special ( de ex : ordinea juridica a UE ) .

Tratatul se mai numeste si conventie , accord , carta .

Tratatele se pot clasifica in :

A. - dupa numarul partilor care le incheie :

- bilaterale : sunt acordurile incheiate intre doua state;

- multilaterale : sunt incheiate intre mai multe

B. – forma de incheiere :

- tratate solemne : necesita dupa semnare , aprobarea ( prin ratificare sau aderare etc. ) de catre autoritatile nationale ale fiecarui stat ;

- tratate/ acorduri in forma simplificata : produc efecte din momentul semnarii de catre reprezentantul statului – parte .

C. – dupa statutul partilor :

- tratate incheiate intre state ;

- tratate incheiate intre state si organizatiile international ;

- tratate incheiate intre organizatiile internationale .

Actele unilaterale sunt acte ale statelor si organizatiilor international , cum ar fi : promisiunea , renuntarea , recunoasterea , protestul .

Promisiunea este o declarative unilaterala a unui stat , facuta cu intentia de a crea drepturi sau obligatii noi : actul prin care se promite nu e necesar sa aiba un destinatar determinat .Renuntarea inseamna stingerea unui drept al statului.

Recunoasterea este un act individual cu privire la aparitia unui nou stat sau govern , prin care se autentifica personalitatea juridical a acestora .

Protestul este un act unilateral , valabil in forma orala , fie in forma scrisa , prin care statul nu este de accord cu o anumita politica international , un anumit act juridic sau o norma cutumiara in formare .

In cazul UE , exista doua categorii de tratate :

- tratate primare sau constitutive , care formeaza dreptul comunitar originar si tratatele secundare.

Adoptarea de acte de catre institutiile UE a dus la crearea dreptului comunitar derivate ( este vorba de acte normative comunitare ce deriva din dreptul originar ( de ex. : Regulamentele sunt direct aplicabile

dreptului intern , directivele trebuie transpuse printr-o lege nationala in dreptul intern ). Dreptul originar si cel derivate formeaza o noua ramura de drept , dreptul european sau dreptul Uniunii Europene .

Crearea dreptului

1. Actele normative . Tehnica de elaborare . Notiunea tehnicii juridice .

2. Principii de legiferare .

3. Limbajul juridic

1. Actele normative . Tehnica de elaborare . Notiunea tehnicii juridice

- crearea dreptului sau constructia dreptului ( denumita ca atare de doctrica franceza ) presupune reprezinta atat o stiinta , cat si o arta ( Christian Laroumet , Augustin Aynes , Traite de droit civil , tome 1 , Introduction a l’etude du droit , ed. A 6-a , Economica , Paris , 2013 , p.78) : este vorba de arta de a surprinde relatiile sociale si de a le armoniza in constructii juridice durabile , capabile sa anticipeze evolutia relatiilor sociale

- constructiile juridice constau in concept , categorii , clasificari , clasificari juridice , procedee juridice , limbaj juridic .

“ Legiuitorul trebuie sa se exprime simplu ca un taran si intelept ca un filosof. “

Tehnica de elaborare a unui act normative inseamna folosirea conceptelor , pentru ca dreptul nu poate fi creat fara abstractizare si gruparea unor elemente esentiale pentru o anumita institutie juridical , care permit caracterizarea acesteia .

Categoriile juridice = grupeaza relatiile sociale care au trasaturi commune si care se supun aceluiasi regim juridic ( regimul lor este identic ) – R Cabrillac , Introd . gen. au droit , p.28

- categoria ajuta clasificarile ( ex. Categoria de act juridic se clasifica in acte unilaterale si contracte)

Tehnica juridica = ansanmblul mijloacelor , procedeelor prin care relatiile sociale dobandesc forma juridica , devenind drept ( norme juridice si se realizeaza .

Tehnica legislative = parte a tehnicii juridice , ce consta in solutii normative create de legiuitor , prin utilizarea de metode si procedee juridice ;

- doua etape : selectarea relatiilor sociale care trebuie reglementate si formularea idealului juridic ce trebuie sa le exprime prin intermediul normei de drept ( N. Popa , p.177).

- actiunea de legiferare si folosirea tehnicii legislative sunt apanajul statului si au la baza o serie de principia fundamentale , denumite principia de legiferare , obligatoriu a fi respectate in elaborarea oricarui act normative , indifferent de forta juridica pe care o are in ierarhia actelor normative

- sediul materiei elaborarii actelor normative LLegea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislative pentru elaborarea actelor normative

2. Principiile legiferarii

Sunt 4 principii :

1. Principiul fundamentarii stintiifice a actelor normative .

- inainte de legiferare , legiuitorul trebuie sa se documenteze in privinta domeniilor noi de reglementare acest lucru insemnand analize economice , sociologice , culturale , analize stiintifice , etc. in scopul asigurarii unei corelatii juste intre fapte si drept ( N. Popa , p. 179 )

- sunt mai multe etape selectarea situatiilor de fapt care reclama reglementare , emiterea de judecati de valoare cu privire la acestea in scopul transformarii in reguli de drept analiza efectelor juridice ale viitoare reglementari impactul viitoare reglementari ( costurile sociale , oportunitatea acesteia) .

2. Principiul asigurarii echilibrului intre dinamica si static dreptului

- regula : norma juridica trebuie sa fie stabile ( stabilitatea formeaza static dreptului ) ;

- exceptia : modificarea normei juridice ( reprezinta partea de dinamica a dreptului)

- Uneori , modificarile sunt atat de dese , intrucat exceptia se transforma in regula si se pierde echilibrul si armonia dreptului . Scopul legiuitorului este de a reglementa de la inceput intr-o maniera anticipativ-creatoare , in vederea asigurarii stabilitatii normelor ( pentru ca atunci cand dreptul corespunde relatiilor sociale si nu va fi in decalaj fata de realitate normele sale nu trebuie sa se modifice pentru a se adapta noilor realitati sociale bucurandu-se de stabilitate) .

3. Principiul corelarii sistemului actelor normative.

Actele normative nu au o existent izolata , nu sunt rupte unele de altele , ele produc efecte juridice , astfel ca este necesara corelarea lor in procesul de legiferare pentru a evita paralelismele in reglementare .

Adoptarea unui AN nou implica si abrogarea actelor normative subsecvente actului principal , cu forta juridica inferioara legii.

4. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in elaborarea normative.

Presupune mai multe etape :

- Alegerea formei exterioare a AN = lege , OG , HG , etc ; Legiuitorul are libertatea in functie de obiectul reglementarii sa stabileasca daca viitoarea reglementare va avea forma unei legi , fie organice , fie ordinare a unei OG , HG , etc.

- Alegerea modalitatii de reglementare = imperative , permisiv , etc. ; se stabileste de legiuitor care are deplina libertate in functie de relatiile sociale ce urmeaza a fi transformate in norme juridice in functie de importanta lor , legiuitorul alege tipul de reglementare si in functie de valorile ce urmeaza a fi reglementate , precum si de interesul general caruia urmeaza sa I se dea satisfactie .

- Alegerea procedeelor de conceptualizare si a limbajului juridic = folosirea prezumtiilor si a fictiunilor juridice ;

Prezumtiile = procedee tehnice constand in consecinte ce sunt trase de legiuitor de la un fapt cunoscut pentru un fapt necunoscut ( prezumtia cunoasterii legii , prezumtia de paternitate) .

Legiuitorul trebuie sa faca accesul la lege pentru orice destinatar al acestuia. Se are in vedere subiectul de drept de nivel mediu . Pentru aceasta trebuie sa foloseasca un limbaj adecvat , care sa fie corespunzator atat semnificatiilor obisnuite ale limbii romane , dar si semnificatiilor juridice. Economia de mijloace in elaborarea normativea inseamna ca legiuitorul nu trebuie sa abuzeze de folosirea procedeelor si tehnicilor si a mijloacelor juridice printr-un excees de prezumtii legale , de fictiuni juridice , ci trebuie sa spuna cat mai mult in cuvinte putine .

In cazul elaborarii constitutiei cerintele respectarii acestuia sunt mult mai mari , pentru ca se spune ca

“ nu exista constitutie daca nu poate fi pusa in buzunar “.

Fictiunile juridice = procedeu tehnic prin care un fapt este considerat de legiuitor ca existent sau stability , desi el nu exista sau nu a fost stabilit ( persoana juridica , persoana incapabila permanent ) .

Partile constitutive ale AN : expunerea de motive , titlul , preambulul ( scopul , motivarea reglementarii ) , formula introductive ( baza juridica constitutional sau legala) , dispozitii generale , dispozitii de continut , dispozitii finale si tranzitorii , anexe ( la unele AN = fac parte din corpul legii si au aceeasi forta juridica ).

Structura AN articolul = cuprinde o norma sau doar un element al ei , pentru ca o NJ poate fi cuprinsa in mai multe articole , la randul lui , articolul este format dintr-un singur alineat sau mai multe sau din paragrafe ( se numeroteaza cu cifre arabe ) .

In cazul legilor , acest element se numeste expunere pe motive , iar in cazul ordonantelor se numeste nota de fundamentare. Expunerea de motive insoteste obligatoriu proiectul actului normative si explica continutul noii reglementari , dispozitiile cu character de noutate , fundameneteaza , arata necesitatea si oportunitatea noului act normative , sublineaza relatiile sociale care au stat la baza noilor norme

juridice si deosebit de utile in procesul de interpretare si aplicare a legii pentru ca ajuta la desprinderea vointei reale a legiuitorului .

Titlul = elemental sau de identificare , cuprinde un numar din cifre arabe si o sintagma sau mai multe care exprima sintetic continutul dispozitiilor actului normative.

Preambulul = arata scopul , motivarea reglementarii . Nu toate actele normative au preambulul in mod obligatoriu .

Formula introductive = este obligatorie , arata baza juridica a acelui act , care poate fi constitutional sau legala .

Dispozitiile generale = intalnim referiri la domeniul de aplicare a actului normative , uneori explicarea sau definirea unor termini , principiile unei anumite materii sau institutii juridice din cuprinsul materiei reglementate .

Dispozitii de continut = reprezinta miezul / substanta actului normative , reglementeaza drepturile si obligatiile sau organizarea si functionarea unor institutii ( Curtea Constitutionala , Avocatul poporului)

Dispozitii finale si tranzitorii = arata modul de aplicare a legii , abrogarea unor dispozitii anterioare , aplicarea noii legi in functie de legile anterioare , nu sunt obligatorii pentru orice elge , fac parte din corpul legii , au aceeasi forta juridica ca legea , cuprind schite , anumite criteria metodologice , tabele modele si sunt obligatorii pentru destinatarii normelor .

Structura actului normative = este format din articole , un articol poate cuprinde integral o norma adica cu toate cele trei elemente ale sale . La randul lui , articolul este format dintr-un singur alineat sau mai multe sau din paragrafe ) se numeroteaza cu cifre si uneori pot avea o denumire marginala – aplicarea legii in timp , contract de vanzare , fiducie ) .

Sistematizarea AN : incorporarea si codificarea

- incorporarea oficiala , neoficiala ; gruparea a AN dupa diverse criteria : material reglementata , chronologic , etc ;

- codificarea : ansamblarea intr-un singur AN ( cod) a NJ care apartin aceleiasi ramuri de drept .

Incorporarea oficiala este cea facuta de legiuitor ( autoritate publica, statala)

Incorporarea neoficiala este facuta de orice persoana privata .

Codificarea - este cea mai importanta si reprezinta o adevarata opera de creatie in materie legislativa. Codificarea inseamna ansamblarea intr-un singur AN a normelor juridice care apartin aceleiasi norme de drept . Codificarea presupune o singura numerotare in ordine crescatoare a articolelor spre deosebire de incorporare si nu simpla preluare a dispozitiilor din legile anterioare pentru ca legiuitorul are posibilitatea nu doar sa armonizeze dispozitiile preexistente ci sis a creeze altele noi .

3. Limbajul juridic

-inseamna folosirea unui vocabular juridic si a unui discurs juridic

- vocabularul jur = ansamblu de cuvinte care au un sens jur , ce contine un min de 10.000 cuvinte ( r Cabrillac , p. 28 ).

-tendinta : de simplificare a limbaj jur

- dificultati : polisemia ( semnificatie ordinara si semnificatie jur )

Sinonimia = destul de rara

Tendinta este aceea de simplificare a limbajului juridic si nu de abstractizare excesiva , care sa inchida accesul la textul de lege.

Polisemia – semnificatie ordinara si semnificatie juridica

2. Discursul juridic = NJ se enunta intr-un discurs specific , generalitatea ei presupune utilizarea unor adjective , pronume indefinite ( unul , toti , orice persoana , etc. )

- stilul legiuitorului : fie lapidar , concentrate , fie fraze lungi , explicative