1

CURS 7 - partea a II-a

NOILE EDUCAŢII

Structura cursului:

I. Educaţia şi provocările lumii contemporane

II. Noile educaţii

III. Modalităţi de integrare în curriculum-ul şcolar a noilor educaţii

I. Educaţia şi provocările lumii contemporane

Se afirmă  pe bună  dreptate, că  unul dintre elementele definitorii ale societăţii contemporane este

schimbarea. Noul mileniu în care păşim a moştenit însă multe probleme sociale, economice şi politice, care, deşi

au marcat în mare măsură ultima jumătate de secol, sunt departe de a-şi fi găsit soluţiile. Dintre aceste probleme

menţionăm: terorismul internaţional, rasismul, creşterea numărului săracilor, a analfabeţilor şi a şomerilor,

evoluţia cunoaşterii şi tehnologiei, explozia demografică / îmbătrânirea populaţiei, degradarea mediului natural

etc.

Educaţia caută să contribuie la ameliorarea acestor probleme prin acţiuni specifice de prevenţie. Datorită eşuării

 în a găsi soluţii putem spune că  educaţia se află  în situaţie de criză. Prin criză  se înţelege decalajul dintre

rezultatele învăţământului şi aşteptările societăţii. Dintre soluţiile specifice şi generale găsite enumerăm:

-  inovaţii în conceperea şi desf ăşurarea proceselor educative;-  introducerea noilor tipuri de educaţie în programele şcolare;

-   întărirea legăturilor dintre acţiunile şcolare şi cele extracurriculare;

-  formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice;

-  conlucrarea dintre cadre didactice, elevi, părinţi şi responsabili de la nivel local;

-  organizarea de schimburi de informaţii între statele europene;

-  regândirea procesului de educaţie în vederea integrării cu succes a tinerilor în viaţa profesională  şi

socială.

II. Noile educaţiiNoile educaţii (G. Văideanu, 1988) sunt laturi ale educaţiei care reprezintă răspunsurile fenomenului educaţional

la transformările societăţii în ansamblul ei.

Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educaţie dintre care menţionăm:

1. EDUCAŢIA ECOLOGICĂ SAU EDUCAŢIA RELATIVĂ LA MEDIUAre ca scop:

- conştientizarea pericolului de distrugere a mediului şi implicit a speciei umane;

- identificarea mijloacelor şi metodelor de apărare a mediului înconjurător la nivel geografic, biologic, uman;- elaborarea unor strategii coerente de protecţie a mediului şi aplicarea lor la toate nivelele şi gradele

 învăţământului.

2. EDUCAŢIA PENTRU SCHIMBARE, PARTICIPARE ŞI DEMOCRAŢIEAre ca scop:

- responsabilizarea, pregătirea pentru afirmare şi adaptare, pentru a fi un bun cetăţean, conştient de drepturile şi

 îndatoririle sale;- înţelegerea noţiunilor de democraţie şi participare în opoziţie cu cele de dictatură şi de haos;

- aplicarea acestor cunoştinţe la mediu şi situaţii diferite în mod adecvat; de exemplu: democraţia, politică,

economică, culturală în învăţământ;

- analiza fenomenului democratic în funcţie de epoca istorică  în care se dezvoltă, dar şi diferenţierea unor

elemente comune general valabile ale democraţiei (exemplu: egalitatea în drepturi) şi sintetizarea lor într-un

sistem conceptual unic;

 

  2

- evaluarea aspectelor pozitive, benefice ale democraţiei (apărarea intereselor de grup în relaţia cu cele

individuale, dar şi ale celor negative – ritmul lent al transformărilor democratice);

- acceptarea democraţiei autentice ca o valoare şi angajarea pentru realizarea acestei valori;

- organizarea unui sistem de valori în care democraţia să fie un element integrat; - dezvoltarea obişnuinţelor democratice, de exemplu: de a-ţi exprima propria părere atunci când este cazul, de a-

ţi apăra drepturile prin modalităţi şi mijloace adecvate, f ără a încălca drepturile celorlalţi;

- elaborarea abilităţilor democratice, de exemplu: de a te adresa unor instituţii specializate pentru apărarea

drepturilor proprii la proprietate, la viaţă, sănătate etc.

3. EDUCAŢIA PENTRU TEHNOLOGIE ŞI PROGRESAre ca scop:- pregătirea pentru înţelegerea şi adaptarea la un mod de viaţă „invadat” de tehnologie;

- reducerea analfabetismului tehnologic

4. EDUCAŢIA PENTRU MASS-MEDIAAre ca scop formarea unei atitudini critice, selective, faţă de informaţiile din mass-media

5. EDUCAŢIA PENTRU PACE ŞI COOPERARE Are ca scop:

- promovarea dialogului şi a cooperării, ameliorarea relaţiilor inter-umane între indivizi, grupuri şi naţiuni;

- formarea oamenilor ca apărători activi ai păcii.

6. EDUCAŢIA DEMOGRAFICĂ - pregăteşte populaţia pentru a face faţă exploziei demografice / îmbătrânirii populaţiei, pentru a evita efectele

negative ale acestora.

7. EDUCAŢIA ECONOMICĂ ŞI CASNICĂ MODERNĂ - pregăteşte elevii pentru gestionarea resurselor financiare proprii, pentru amenajarea locuinţei, pentru viaţa de

familie.

8. EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER- desf ăşurarea unor activităţi creative, cu conţinut cultural, care să ofere o autentică recreere

9. EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ - creşterea toleranţei etnice, religioase etc.

- cultivarea respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare;

- formarea şi dezvoltarea unor comportamente şi atitudini inter şi multiculturale, implicând simultan afirmarea

fiecărei culturi, cu normele sale specifice, dar şi deschiderea către alte culturi, în perspectiva constituirii unei

civilizaţii comune.

III. Modalităţi de integrare în curriculum-ul şcolar a noilor educaţii1.  introducerea de noi discipline, centrate pe un anumit tip de educaţie.

Dezavantaje:

-  supraîncărcarea palnului de învăţământ

-  pregătirea cadrelor didactice

2.  crearea unor module specifice în cadrul disciplinelor existente:

Dezavantaje:

-  alcătuirea programelor şcolare

-  colaborarea cadrelor didactice

3.  „infuzarea” de mesaje specifice diverselor educaţii cu ocazia activităţilor desf ăşurate în cadrul

disciplinelor şcolare deja existente