CURS 7

5.1. Normarea muncii - necesitate obiectiva in dimensionarea resurselor

umane

Normarea muncii are ca obiectiv stabilirea timpului optim necesar pentru programarea

rationala a fabricatiei produselor sau a realizarii serviciilor, a necesarului de angajati si

utilizarea eficienta a acestora.

Stabilirea timpului necesar, respectiv a cantitatii de munca real necesara pentru

efectuarea, in conditii normale de lucru si cu respectarea conditiilor de calitate prescrise,

a unor operatii, lucrari, servicii sau activitati utile sunt preocupari prioritare si permanente

ale compartimentelor de management ale marilor intreprinderi, concerne si corporatii din

tarile dezvoltate.

Normarea muncii actioneaza de regula asupra mijloacelor existente; ea studiaza,

in detaliu, metodele de munca si asigura aplicarea unei metode cu productivitate sporita

si in acelasi timp asigura reducerea efortului depus de catre executant.

Normarea muncii are ca obiect investirea cu putere de aplicare a unor durate de

timp sau a unor cantitati de produse carora li s-a dat denumirea de norme de munca, in

cele doua forme de exprimare:

❖ norma de timp de munca ce reprezinta timpul stabilit unui executant care

are calificarea corespunzatoare si lucreaza cu intensitate normala pentru

efectuarea unei unitati de lucrare. in conditii tehnice si organizatorice

precizate.

❖ norma de productie ce reprezinta cantitatea de produse sau de lucrari stabilite a

se efectua intr-o unitate de timp, de catre un executant care are calificarea

corespunzatoare si lucreaza cu intensitate normala, in conditii tehnice si

organizatorice precizate.

2

Norma de productie si norma de timp sunt marimi inverse una fata de alta, ceea

ce inseamna ca norma de productie se mareste in masura in care norma de timp se

micsoreaza si invers.

Unei norme de munca corespunzatoare calitativ i se cere sa indeplineasca

urmatoarele conditii principale:

s sa respecte cerintele organizarii ergonomice a muncii, adica sa tina seama de

conditiile tehnico-organizatorice reale, de regulile privind organizarea rationala a

locului de munca si de intensitatea normala a muncii.

s sa reflecte progresul tehnic si sa tina seama de conditiile tehnico-organizatorice nou

introduse

s sa fie progresiva, adica sa fie proiectata la un nivel superior celui mediu realizat

s sa fie acesibila, adica sa ofere perspectiva de a fi realizata de catre orice muncitor

care si-a insusit calificarea corespunzatoare lucrarii.

Norma de munca grupata reprezinta timpul necesar pentru efectuarea unei

grupe de operatii, de lucrari sau atributii identice sau diferite, care se desfasoara in

ordinea lor tehnologica, in conditii tehnico-organizatorice precizate.

Gruparea normelor de timp se poate face fie prin insumarea normelor de timp pe

un grup de operatii corespunzatoare unei parti a procesului de productie si care se

executa de catre un executant in succesiunea lor tehnologica, fie prin insumarea

normelor de timp pentru toate operatiile componente ale unui proces de productie sau

obiect.

Studierea timpului de munca se realizeaza prin metode de inregistrare directa a

duratei, precum si prin prelucrarea unor elemente intermediare.

3

5.1.1. Metode de inregistrare a timpului de munca

Pentru evaluarea ritmului de munca exista trei metode, astfel:

evaluarea directa a ritmului de munca, care preuspune luarea in analiza a doi

factori principali: eficienta muncii si viteza de lucru

evaluarea ritmului de munca prin factorii sai de influenta, si anume:

■ indemanarea

■ eficienta

■ ambianta (conditiile de mediu)

■ stabilitatea, caracterul de omogenitate a valorilor cronometrice

❖ evaluarea ritmului de munca prin compararea timpilor de executie cu normativele

de timp pe miscari; metoda presupune defalcarea operatiei sau lucrarii in

elemente simple si se masoara durata de executie pentru un numar de elemente

care reprezinta cel 1/3 din timpul total al operatiei; se compara timpul masurat cu

timpii rezultati din aplicarea sistemului de normative de timp pe miscari.

5.1.1.1. Cronometrarea

Cronometrarea este metoda de masurare si analiza sistematica a duratei

elementelor unui proces de productie care se repeta identic, de regula la fiecare unitate

de produs sau prestatie.

4

Fazele generale ale măsurării timpului de munca sunt :

pregătirea cronometrarii

efectuarea observarilor

prelucrarea datelor.

Exista mai multe procedee de cronometrare, in functie de durata elementelor

analizate si de necesitatea studierii totale sau partiale a operatiei.

Procedeul de cronometrare continua consta din masurarea continua a duratelor

elementelor de munca, studiate in succesiunea lor tehnologica, fara intrerupere, de la

inceputul pana la sfarsitul operatiei respective.

Sfarsitul unui element corespunde cu inceputul elementului urmator. Se utilizeaza

la studierea operatiilor care au elemente de munca cu durata mai mare de trei secunde.

Procedeul de cronometrare repetata consta in inregistrarea duratelor elementelor

de munca ale unei operatii, luate separat intr-o anumita ordine de alternanta. Se

utilizeaza la studierea elementelor de munca avand o durata mai mica de trei secunde.

Procedeul de cronometrare selectiva consta in inregistrarea separata a duratelor

unor elemente de munca care se urmaresc in mod special, indiferent de ordinea si

durata lor in desfasurarea procesului observat.

Procedeul de cronometrare selectiv - grupata consta in inregistrarea duratelor

elementelor de munca ale unei operatii grupate, variabil de la un ciclu

la altul.

Efectuarea observarilor cronometrice se realizeaza, de regula, in conditiile in care

timpul de executie a diferitelor elemente ale unei operatii variaza in limite mici de la un

ciclu la altul. In aceasta situatie masurarea unui singur ciclu este suficient, fiind necesare

mai multe masuratori din a caror prelucrare sa rezulte valori medii care sa includa efectul

acelor variatii invariabile ale unor elemente din cadrul procesului de munca analizat.

5

5.1.1.2. Fotografierea

« Fotografierea » este metoda de masurare si analiza in mod critic a duratei

tuturor elementelor unui proces de munca si a intreruperilor acestuia, a timpului de

folosire a utilajelor sau a timpului de trecere a obiectului muncii prin diferitele sale stadii

in cursul procesului de productie.

In functie de numarul obiectivelor observate, fotografierea poate fi individuala,

cand se observa un executant, un utilaj sau un obiect al muncii, si colectiva, cand este

vorba de o echipa, un grup de utilaje sau un grup de obiecte ale muncii.

In cazul fotografierii individuale, observarea si inregistrarea datelor se fac dupa

timpul curent, inregistrandu-se in fisa de observare momentul de incepere si cel de

finalizare a fiecarui element al lucrarii, prin diferenta rezultand consumul de timp pe

fiecare element.

Metoda de fotografiere colectiva a timpului se poate realiza fie cu inregistrarea prin

sondaj, la intervale egale, fie cu inregistrarea continua a duratei elementelor masurate.

Fotografierea colectiva cu inregistrare la intervale egale se realizeaza atunci cand

se fac observari asupra unui numar mai mare de executanti individuali sau un numar mai

mare de utilaje care se afla permanent in campul vizual al celui care executa

fotografierea.

5.1.1.3. Observarile instantanee

Observarile instantanee reprezinta o metoda de masurare si analiza a timpului,

prin inregistrarea la anumite intervale a activitatii de moment, a unuia sau mai multor

executanti, utilaje sau obiecte ale muncii, in scopul determinarii ponderii sau duratei

elementelor procesului de productie.

Exista mai multe variante ale acestei metode:

6

> metoda observarilor instantanee intamplatoare, la care observarile se

efectueaza la momentele alese la intervale intamplatoare

> metoda observarilor instantanee sistemice, la care observarile se

efectueaza la momente instantanee alese la intervale regulate

> metoda combinata prin care metoda observarilor instantanee se combina

cu elemente ale metodei cronometrarii, la care observarile se efectueaza la

momente alese la intervale scurte

> metoda microobservarilor instantanee, la care observarile se efectueaza

la momente alese la intervale foarte scurte.

Cea mai utilizata in practica studiului muncii este metoda observarilor instantanee

intamplatoare. Metoda poate fi folosita in urmatoarele situatii:

> pentru determinarea gradului de ocupare a executantilor si de utilizare a

masinilor in vederea stabilirii unor masuri pentru imbunatatirea acestora

> pentru stabilirea normelor de personal, in special la activitatea de intretinere

si pentru personalul din administratie

> la verificarea calitatii normelor de munca

> la depistarea gatuirilor in procesul de productie, avand diferite cauze

dependente de organizarea muncii sau de executant.

Etapele de aplicare a metodei observarilor instantanee sunt urmatoarele: >

pregatirea efectuarii observarilor, care consta in:

- stabilirea elementelor de studiat, care consta in defalcarea procesului

urmarit in elemente componente

- stabilirea traseelor de urmat, care consta in elaborarea planului de

amplasare a locurilor de munca sau a utilajului, descrierea continutului

activitatii si natura acesteia

7

- determinarea numarului total de observari, respectiv numarul de

momente ce trebuie observate pentru un anumit element.

> efectuarea observarilor instantanee consta in inregistrarea fidela a faptelor la

un anumit moment, fara nici o apreciere sau interpretare personala. Ea

cuprinde observarea procesului, stabilirea in ce categorie de consum de timp

se incadreaza elementul observat, inregistrarea categoriei respective de timp

in fisa de inregistrare

> prelucrarea datelor, care se efectueaza in trei faze:

- prelucrarea zilnica a datelor, operatiune care consta in centralizarea si

totalizarea momentelor observate pe categorii de timp, inscrierea

acestor date in fisa centralizatoare

- prelucrarea datelor medii in cursul observarii - care se realizeaza dupa

cateva zile de la inceperea observarii

- prelucrarea datelor finale si verificarea lor.