Radiologie – curs 4

Imaginea radiologic ă Definiție: imaginea radiologică este reprezentarea pe un plan a structurilor dintr-un

volum străbătut de către Rx.Caracteristicile imaginii radiologice

A. DensitateaB. ContrastulC. NetitateaD. ZgomotulE. Distorsiunea

A. Densitatea Definiție: reprezintă gradul de înnegrire al unui film expus.

Alb – reprezintă densitate minimă Negru – reprezintă densitate maximă

RadiotransparențăEste o imagine radiologică cu

densitate crescută.Apare în cazul structurilor

anatomice cu densitate redusă (țesuturi moi, aer, pulpă dentară).

RadioopacitateEste o imagine radiologică cu

densitate redusă.Apare în cazul structurilor

anatomice cu densitate crescută (smalț, os, structuri metalice, obturații).

!!! densitatea imaginii e invers proporțională cu densitatea obiectului !!!

Factori care influențează densitatea imaginii radiologice dimensiunea pacientului parametrii de expunere densitatea obiectului voalarea filmului

1. Dimensiunea pacientului- Cut cât capul pacientului este mai mare cu atât vom avea nevoie de mai multe

radiații (timp de expunere mai mare) pentru obținerea unei imagini radiologice cu densitate ideală.

- Dacă unui copil îi dăm același timp de expunere ca unui adult, imaginea va avea densitate mai crescută (filmul va fi mai negru)

- Dacă iradiem un adult cu timpul de expunere corespunzător unui copil, imaginea va fi mai albă pentru că densitatea e mai scăzută și nu avem cantitate suficientă de radiații.

2. Parametrii de expunere (mA, kV, timp de expunere)Creșterea oricărui parametru dintre kV, mA și timp de expunere va duce la

creșterea densității filmului.

1

Radiologie – curs 4

3. Densitatea obiectului de radiografiat – determinată de numărul atomic al obiectului Densitatea filmului scade (devine mai alb) o dată cu creșterea densității

obiectului. Structurile cu densitate crescută absorb mai multă cantitate de radiații și

imaginea lor va fi mai albă Structurile cu densitate mai scăzută absorb mai puține radiații și imaginea lor

va fi mai neagră.Exemple

- Structurile dentare au densitate crescută => determină o imagine radiologică cu densitate scăzută (albă).

- Structurile metalice au o densitate mai mare comparativ cu structurile dentare.

4. Voalarea filmuluiFilmul voalat are o densitate crescută în lipsa oricărei expuneri la radiații X

(când expunem filmul la lumină el va fi mai negru, deci va avea o densitate mai crescută).

Cauze- Radiații împrăștiate- Depozitare necorespunzătoare- Lumină necorespunzătoate- Filme expirate

Mecanism: apariția de cristale de bromură de argint care se vor reduce la Ag metalic (care are culoare neagră).

B. Contrastul Definiție: reprezintă diferențele de densitate între diferitele regiuni al imaginii

radiologice.Structurile anatomice cu densități diferite produc imagini radiologice cu densități

diferite.Contrast crescut înseamnă că:

Există doar câteva nuanțe de gri pe film Predomină densitățile extreme (alb și negru) Trecere bruscă de la alb la negru Foarte bun pentru detectarea cariilor (apar ca radiotransparențe pe fondul unei

radioopacități pronunțate a smalțului dentar) Pe acest film se vor observa foarte bine structurile radioopace și radiotransparente

Contrast scăzut înseamnă ca: Există multe nuanțe de gri pe imaginea radiologică.

2

Radiologie – curs 4

Trecerea de la alb la negru se face treptat = scară largă de gri Foarte bun pentru identificarea leziunilor periapicale sau pentru PMC

Factori care influențează contrastul imaginii radiologice Diferența de densitate dintre structurile anatomice kV Tipul filmului Viteza filmului Latitudinea filmului Voalarea filmului

1. Diferența de densitate dintre structurile anatomice Pentru ca 2 obiecte să se vadă separat pe o imagine radiologică, acestea

trebuie să aibă o densitate diferită (ex. smalț-obturație, smalț- dentină). În caz contrat nu se pot diferenția (ex. cement-dentină).

Diferența de densitate este dată de diferențele lor de absorbție a radiațiilor.2. kV

kV controlează energia radiațiilor X. un kilovoltaj crescut : se vor accelera electronii, radiațiile vor avea o

penetrabilitate mai mare (trec mai ușor prin obiect) așa că vor aparea multe nuanțe de gri => contrast scăzut

un kilovoltaj scăzut înseamnă că radiațiile X vor avea o penetrabilitate mică și vor traversa greu structurile așa că pe imaginea radiologică vom avea puține nuanțe de gri => contrast crescutExemple:

- Pentru vizualizarea septelor interdentare în boala parodontală: avem un kV crescut (scade contrastul)

- Pentru detectarea cariilor avem nevoie de un kV scăzut (crește contrastul și vom avea trecere bruscă de la alb la negru)

3. Tipul filmului Este determinat de către producător.Există două tipuri de filme: D și E F dintre care:

- Filmele D: au contrast scăzut- Filmele E și F: au contrast crescut

Explicația este : tipurile de filme sunt stabilite în funcție de dimensiunea granulelor (filmele D au granule mai mici, filmele E și F au granule mai mari). Cu cât dimensiunea granulelor e mai mică vom obține mai multe nivele de gri (contrast scăzut).

Filmele cu contrast crescut (E și F) necesită o expunere foarte precisă deoarece o expunere prea mai sau prea mică duce la o imagine prea albă sau prea

3

Radiologie – curs 4

neagră.Filmele cu contrast scăzut prezintă o scară largă de expunere.

4. Viteza filmului Filmele cu granulație mare (E și F) sunt filme rapide ce au contrast crescut.

5. Latitudinea filmului Definiție: latitudinea reprezintă lărgimea nivelelor de expunere pentru care se

vor produce densități acceptabile ale imaginii radiologice.O latitudine largă a filmului înseamnă că:

Se diferențiază mai multe structuri cu densități osoase sau de părți moi pe film

Există un contrast scăzut al imaginii radiologice.

ImagineAxa orizontală: parametrii de expunereAxa verticală: densitatea imaginii radiologiceLa parametrii mici de expunere, imaginea este albă

pentru că nu avem destule radiații.După creșterea timpului de expunere, imaginea

începe să se coloreze, obținem nivele de gri.Când parametrii sunt prea mari: imaginea devine complet neagră.Intervalul dozelor de expunere în care avem suficiente nivele de gri pentru a

vizualiza toate structurile care ne interesează pentru diagnostic se numește latitudine.

6. Voalarea filmului Definiție: reprezintă înnegrirea în totalitate a filmului => contrast crescut al

filmului.C. Netitatea

Netitatea = claritatea contururilor.Penumbra = zona slab delimitată din jurul contururilor unei imagini

radiologice.Cu cât penumbra este mai largă cu atât contururile sunt mai puțin clare

adică netitatea este scăzută.Factorii care influențează netitatea imaginii

Mărimea spotului focal = zona din anod unde se formează radiații X

Distanța sursă – obiect Distanța obiect – film Tipul filmului

4

latitudine

Radiologie – curs 4

Ecrane intensificatoare Mișcarea pacientului

1. Mărimea spotului focalCu cât spotul focal este mai mic cu atât netitatea este mai crescută.Noi vrem ca proiecția spotului focal la ieșirea din tub spre tubul colimator să

fie cât mai îngustă, în caz contrar efectul de penumbră va fi mai mare.Pentru ca spotul focal aparent să fie cât mai mic trebuie să înclinăm ținta

(anodul) față de fasciculul de electroni de la catod.=> spotul focal aparent va fi mai mic și netitatea va crește.

2. Distanța sursă- obiect

Cu cât sursa este mai

depărtată față de obiect => cu atât imaginea are netitate mai bună.

Trebuie să îndepărtăm sursa de obiect => tub colimator lung.Cu cât apropiem tubul de obiect, crește efectul de penumbră.

3. Distanța obiect-filmCu cât distanța obiect (dinte) – film este mai mică , netitatea

va fi mare.În tehnica paralelă: filmul e la distanță => se pierde din

netitate, dar se compensează prin depărtarea tubului.În tehnica bisectoarei: filmul e în contact cu obiectul.

4. Tipul filmuluiCu cât granulațiile filmului sunt mai mici cu atât netitatea va fi mai bună

(explicație: cu cât desenăm ceva cu puncte mai mici, desenul va fi mai clar).- Filmele E și F au granulații mari, tabulare => netitatea e mai scăzută- Filmele D au granulații mici, sferice => netitatea e mai bună

5. Ecrane intensificatoare Ecranele sunt folosite în OPT. Când radiația X care pe ecranul din caseta de

radiografii panoramice,acesta produce lumină care impresionează filmului radiologic.Utilizarea ecranelor intensificatoare scade netitatea imaginii.

5

Radiologie – curs 4

Cea mai bună este radiografia intraorală unde radiația X acționează direct pe emulsia activă.

6. Mișscarea pacientuluiDacă pacientul se mișcă, scade netitatea.

D. Distorsiunea Definiție = reprezintă modificarea formei unui obiect sau a raportului dintre obiect și

structurile învecinate.Factori care influențează distorsiunea

Angulația dintre dinte și film Angulația fasciculului de radiații X față de axul dintelui și față de film

1. Angulația dintre dinte și filmLa tehnica paralelă : filmul e situat paralel față de dinte -> distorsiune minimă.La tehnica bisectoarei: există unghi între film și axul dintelui -> distorsiune mai

mare.

2. Angulația fasciculului de radiații X față de axul dintelui și față de filmPentru a avea un raport real, radiația trebuie să cadă perpendicular pe dinte și

pe film.Cu cât înclinăm raza, raportul dintre 2 structuri e mai modificat și nu putem

interpreta corect (ex. raportul creasta alveolară – colet în cazul unei parodontite marginale cronice).

Distorsiunea crește cu creșterea angulației.La tehnica bisectoarei: raportul dintre 2 structuri e eronat, avem distorsiune și

înclinație a fasciculului pe dinte și film.Mărirea imaginii radiologice = creșterea dimensiunilor unui obiect.Se datorează divergenței fasciculului X la ieșirea din tub.Reducerea efectului de mărire se face prin:

Creșterea distanței sursă – obiect: prin folosirea tubului colimator lung. Cu cât îndepărtam sursa de obiect, dimensiunea obiectului pe imagine va fi mai reală, scade distorsiunea

Scăderea distanței dinte film: dacă dintele nu e apropiat de film , acesta va fi mărit pe imagine.

6

Radiologie – curs 4

E. Zgomotul Definiție: reprezintă apariția unei densități nedorite pe un film radiologic cu expunere

uniformă.Poate fi:

Neclaritate a radiografiei determinată de structura filmului sau a ecranelor intensificatoare:

- Granulație crescută a filmului- Structura foliilor întăritoare

Artefacte: erori de manipulare sau procesare a filmului radiologic.Caracteristică pentru imaginea radiologică.Signal – to – noise ratio (SNR).

Calitatea imaginii radiologiceReguli1. Focar anod cât mai mic2. Eliminarea radiațiilor secundare3. Distanța tub-dinte cât mai mare4. Raza centrală perpendiculară pe film5. Axul dintelui paralel cu filmul

Proiecția geometrică a imaginii radiologiceLocalizarea unui obiect vestibular –oralFilmul se găsește într-un anumit plan, deci structurile sunt redate într-un plan.Ex: dacă avem un canin inclus, realizăm 2 radiografii periapicale:

- Una cu raza centrică, ortoradială, în poziție normală a tubului- Una cu raza excentrică, deplasând tubul spre distal sau mezial (cu o anumită

angulație a razei)

Dacă imaginea radiologică a obiectului se deplasează în aceeași direcția cu tubul Roentgen, înseamnă că obiectul e situat oral

Dacă imaginea radiologică a obiectului se deplasează în direcție contrară tubului, obiectul e situat vestibular

7

Radiologie – curs 4

EXEMPLE1. Obturația de compozit indicată cu săgeata de pe 1.1 este localizată pe fața V sau pe

fața orală?

R: obturația este localizată pe V. Explicație: tubul a fost deplasat spre mezial în cea de-a 2-a poză și obturația s-a deplasat în partea opusă => obturația este situată pe V.

2. Săgeata din ce-a de-a 2 poză (PM1) indica canalulul V sau O?

R: în prima poză canalele sunt suprapuse. În poza a 2a tubul este deplasat spre mezial. Canalul care se deplasează spre mezial (cel indicat cu săgeata) este canalul oral. Canalul care se deplasează spre distal este canalul V.

3.

8