Imaginea Publica

8/16/2019 Imaginea Publica

http://slidepdf.com/reader/full/imaginea-publica 1/188

Imaginea publicãa liderilor ºi instituþiilor politice



Nicolae Frigioiu

Imaginea publicãa liderilor ºi instituþiilor politice

comunicare.ro



Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2004

SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“Strada Povernei 6–8, BucureºtiTel./fax: (021) 313 58 95E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

FRIGIOIU, NICOLAE

Imaginea publicã a liderilor ºi instituþiilor politice / Nicolae Frigioiu. – Bucureºti: comunicare.ro, 2004

Bibliogr.

ISBN 973-711-024-2

32.01



Cuprins

Notã introductivã / 7

CAPITOLUL 1

Liderologia contemporanã ºi problemele ei / 9

CAPITOLUL 2Imaginea ºi fascinaþia puterii / 19

Politicul ºi metamorfozele sale / 19Personalizarea ºi instituþionalizarea puterii în Antichitate ºi Evul Mediu / 23Personalizarea puterii. Raportul dintre personalizare ºi imaginile puterii / 28

CAPITOLUL 3Puterea ºi ritualurile ei în China anticã / 31

Modelul ontologic al culturii chineze ºi corespondenþele lui simbolice / 31 Întemeierea cosmologicã ºi simbolicã a politicului / 35Imaginea liderilor ºi a instituþiilor în filosofia chinezã clasicã / 42Principiile ºi arta guvernãrii / 45

CAPITOLUL 4Clasic ºi baroc în geneza formelor politice moderne / 51

CAPITOLUL 5

Imaginea liderilor ºi a instituþiilor politice în istoria României / 61Structuri antropologice ale imaginarului politico-istoric românesc / 61Imaginarul politic ºi imaginarul artistic în istorie / 74Portretul politic în cultura românã. De la Neagoe Basarab la Carol I / 87

CAPITOLUL 6Imaginea politicã a liderilor ºi comunicarea ei artisticã / 101

Între epopee, roman istoric, viaþã romanþatã ºi monografie ºtiinþificã / 101

CAPITOLUL 7Imaginea publicã ºi ideologiile totalitare / 119

Liderii comuniºti / 119



Notã introductivã

Cursul de Imaginea publicã a liderilor ºi instituþiilor politice îºi propune sãabordeze, dintr-o perspectivã interdisciplinarã, imaginea publicã ºi corolarul eiimediat, imaginea politicã, aºa cum s-au structurat ele în memoria socialã de-alungul timpului, ca sublimãri ale reprezentãrilor colective despre politic/politicã.În general, am fost preocupaþi sã dãm un rãspuns la urmãtoarele întrebãri: De undeîºi extrage aceastã imagine vitalitatea ºi rezistenþa? Ce factori concurã la propul-sarea ei în istorie? Care sunt conþinutul ºi câmpul simbolic ale imaginii politice?

Cãutarea de rãspunsuri la aceste întrebãri ne-a dus în mod inevitabil la analizamodului de stratificare a imaginarului în conºtiinþa istoricã, a rolului jucat de struc-turile antropologice ale acestuia în poziþionarea imaginilor publice. Faptul cã fondulgenereazã forma imaginii politice poate fi confirmat prin studiul popularitãþii perso-nalitãþilor. Or energia socialã latentã care alimenteazã aceastã imagine, în toate epo-cile, este conºtiinþa importanþei vitale a Puterii pentru destinul comunitãþilor umane.

De aceea, una din axele interne ale lucrãrii este ideea cã prezenþa latentã aPuterii structureazã forma ºi modul de manifestare a imaginii politice.

Un alt element, care poziþioneazã imaginea publicã ºi îi conferã plasticitate sau profunzime, îl constituie vectorii religioºi, culturali ºi ideologici. O personalitatesau o instituþie acþioneazã întotdeauna într-un sistem sau culturã politicã date ºiimaginea lor este fatalmente condiþionatã de ethosul normelor ºi valorilor culturaleca ºi de configuraþia internã a concepþiei despre lume a grupului respectiv.

Lucrarea se adreseazã în primul rând studenþilor de la facultãþile ºi masteratelecu profil socio-uman, precum ºi tuturor celor interesaþi de problemele imaginii ºi

comunicãrii politice.Apariþia ei îmi oferã prilejul de a-mi exprima întreaga gratitudine decanului

Facultãþii de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“, prof. univ. dr. PaulDobrescu, colegilor mei de catedrã, profesorii Ioan Chiciudean ºi Bogdan Halic,care, prin încrederea ºi aprecierile lor, au contribuit la editarea acestei cãrþi.

Nicolae Frigioiumartie 2004



CAPITOLUL 1

Liderologia contemporanã ºi problemele ei

Pentru cercetãtorul care se ocupã de formarea, evoluþia ºi comportamentul lide-rilor politici un fapt este surprinzãtor: de ce, împotriva valului violent de critici, decontestãri ºi de nemulþumiri, imaginea oamenilor politici nu se ºterge de pe retinatimpului ci, mai mult, se depune tot mai consistent în memoria ºi în imaginarul social,într-un raport de inversã proporþionalitate cu epoca personalitãþii evocate? ªi de ceV.I.P.-urile din lumea spectacolului, din muzica uºoarã, din lumea sportului, în specialdin fotbal, care populeazã pânã la saþietate viaþa cotidianã, sufocând principalelemass media prin prezenþa lor, se prãbuºesc într-o uitare aproape generalã, la fel deintens cum au apãrut? Cine, exceptând un grup restrâns de iniþiaþi, îºi mai aminteºteastãzi de vedetele muzicii uºoare sau ale gazonului de acum 50 de ani? Pe câtãvreme o personalitate politicã ocupã spaþiul memoriei sociale, indiferent de cât a fost

popularizatã sau mediatizatã prin mass media sau programele ºcolare, indiferent degradul ei de demonizare sau de finalitate – maleficã sau beneficã – a actului de gu-vernare. Mareºalul Antonescu, Carol II, liderii totalitari de dreapta sau de stânga – Stalin, Hitler, Lenin – sunt mult mai cunoscuþi de opinia publicã decât grupurile parla-mentare dintr-un regim democratic care trudesc fãrã preget pentru bunãstarea naþiunii.

Rãspunsul la aceastã întrebare are, neîndoielnic, ºi o utilitate practicã: aceea dea evita confuzia dintre politicã ºi politicianism ºi de a evidenþia importanþa excepþi-onalã a politicii în evoluþia omului. Aceastã imagine îºi trage vitalitatea din energia

psihicã globalã care este canalizatã spre satisfacerea exigenþelor sociale presante.Ea rezultã din activitatea inconºtientului care gesteazã forma, eliminând amintirileneplãcute, ºi a conºtiinþei care dã un conþinut materialelor subliminale, corespunzã-toare trãirilor subiective.

Dacã ne-am referi doar la tehnicile de creare a imaginii, prezente în marketingul politic, vom observa cã ele se opresc la primele niveluri ale identitãþii acestuia: iden-titatea civilã ºi identitatea profesionalã. Analogia dintre confecþionarea ºi ambalarea

produsului comercial, conform expectativelor consumatorilor ºi al comportamen-tului lor pe piaþã, ºi confecþionarea ºi ambalarea produsului politic (ofertei), conformcu cerinþele publicului (consumatorilor) pe piaþa politicã se opreºte la forma exteri-oarã a imaginii ºi nu interacþioneazã în conþinutul ºi straturile profunde ale imagi-narului social, ale inconºtientului colectiv unde protoplasma imaginii învãluie nucleul



reprezentãrilor politice, unde energia psihicã vitalã configureazã sistemul de cre-dinþe, de atitudini ºi de valori. La primul nivel de identitate accentul va fi pus pesituaþia civilã a candidatului: cãsãtorit, om serios, cu familie fericitã ºi solidã, tatãafectuos, soþ atent etc., soþie care împãrtãºeºte necondiþionat idealul politic al so-

þului ei. Prim-planurile luate candidatului se vor localiza în mod obsesiv pe viaþatihnitã ºi fericitã a familiei reunitã în jurul cãminului. Stop-cadrele vor reliefa copiiicandidatului, câinele de la picioarele lui, icoanele de pe pereþi, biblioteca. Al doileanivel de identitate se referã la studiile terminate, la lucrãrile publicate, titlurileºtiinþifice, traseul intelectual. Admiþând cã între cele douã niveluri ale identitãþii ºicalitãþile candidatului existã o deplinã concordanþã, personalizarea politicului subesti-meazã nivelurile identitãþii profunde: identificarea cu o doctrinã sau ideologie, identi-ficarea cu un ideal, cu interesul sau destinul naþional. Numai la aceste niveluri imaginea

personalã interacþioneazã cu imaginea publicã despre politic/politicã, interacþio-neazã cu orizontul de aºteptare, cu sistemul de credinþe al colectivitãþii. Cum se reali-zeazã aceastã fuziune dintre formã ºi fond în imaginea publicã a liderilor ºi institu-þiilor – iatã una dintre sarcinile lucrãrii noastre. Recunoscând importanþa munciidesfãºurate de specialiºtii în PR ºi de staff-urile electorale în crearea imaginii unuicandidat vom observa cã aceastã imagine este de multe ori contrafãcutã, cã, lipsindfondul care iradiazã forma, ea nu are ºanse de supravieþuire decât atât timp cât estealimentatã cu mijloace artificiale de subzistenþã.

În analiza modului de funcþionare a imaginarului, a rolului jucat de el în istoria po-liticã a lumii plecãm de la premisa cã imaginea este purtãtoare nu numai de valoaresensibilã dar ºi de valoare ideaticã. Prin valoare ideaticã a imaginii se înþelege capa-citatea acesteia de a oferi un referenþial fenomenului comunicãrii mesajelor, respectiva avea o încãrcãturã ideologicã. Aceastã capacitate de comunicare vizualã a unui feno-men îºi are resortul în capacitatea psihicului uman de a crea o modalitate determinatãde codificare a formelor vizibile ºi de a le transforma în elemente ale comunicãrii.

Imaginea artisticã, de pildã, intrã în sfera reprezentãrii, dar nu se confundã cu ea.Într-o accepþiune foarte generalã reprezentarea constituie orice traducere mentalã aunei realitãþi exterioare. Prin aceasta reprezentarea este legatã de procesul de abstrac-tizare. Reprezentarea unei corãbii este ideea de corabie. Imaginea intrã în sfera repre-zentãrii, dar prin imaginea artisticã (plasticã, literarã sau filmicã) ea constituie tocmai

partea nereproductivã, nefiind o simplã transpunere în imagine mentalã, ci o tradu-cere creatoare.

Imaginile fixe sunt acelea care ne solicitã sã rememorãm percepþii, cunoºtinþeºi idei care nu variazã de la un individ la altul, chiar dacã sunt comunicate. Ele suntimagini colective, sudate de-a lungul istoriei. Modul în care ele se formeazã, seschimbã, se transformã, sau cum se exprimã în teme iconografice, cum se transmit

prin tradiþie, cum se comunicã în culturi diferite este ceea ce formeazã o parte dinimaginea publicã a liderilor ºi a instituþiilor politice.

Pentru Bachelard, imaginaþia este un dinamism organizator care se constituieîntr-un factor de omogenitate în reprezentare.

10 Imaginea publicã a liderilor ºi instituþiilor politice



Funcþia acestui dinamism organizator constã în forþa dinamicã ce „deformeazã“copiile pragmatice furnizate de percepþie. Lumea imaginii, a imaginilor colectivesudate prin vicisitudinile istoriei formeazã imaginarul colectiv. Analiza imagina-rului pune în luminã imaginea prin prisma mediului intelectual ºi cultural, mãsura

în care înþelegem modul de funcþionare a imaginii în cadrul unui sistem cultural sausocial.

Pentru Jung, imaginea nu este copia psihicã a obiectului exterior, ci mai curând„o reprezentare imaginarã care se referã doar indirect la percepþia obiectului exte-rior. Ea se bazeazã mai degrabã pe activitatea imaginarã a inconºtientului; se mani-festã în conºtiinþã ca produs inconºtient, ºi anume mai mult sau mai puþin subit,oarecum ca o viziune sau ca o halucinaþie, dar fãrã caracterul patologic al acesteia“1.

Imaginea publicã poate fi definitã ca un complex de reprezentãri colective aleunui grup, generate de rememorarea sau reactualizarea unor imagini legate detrãirile sale efective. Acestea sunt fixate sau selectate pe retina timpului prin imagi-narul social ca „expresie nemijlocitã a unor activitãþi vitale de naturã psihicã“2. Ima-ginea publicã are, evident, un caracter impersonal, colectiv ºi primordial. Ca expresiea inconºtientului colectiv, imaginea publicã poate fi definitã ca proiecþie simbolicãa unor experienþe fundamentale în viaþa umanitãþii care îi conferã sens sau semni-ficaþie prin atitudinea indivizilor faþã de aceste experienþe: „Imaginea primordialã

poate fi interpretatã ca un precipitat mnemic, o engramã (Semon), apãrutã prin con-densarea a nenumãrate procese asemãnãtoare. În aceastã viziune, imaginea este un

precipitat, deci o formã tipicã fundamentalã, a unei anumite trãiri sufleteºti, con-tinuu repetate“3.

Dimensiunile psihologice ale puterii ºi impactul acestora în crearea perso-nalitãþii nu sunt mai puþin importante în poziþionarea imaginii politice pe retinamemoriei sociale: „O autoritate abstractã, emanând din instituþii, disimuleazã figuraconducãtorilor. Dar, pe de altã parte, aceleaºi societãþi sunt din ce în ce mai tentatesã se elibereze de puterea instituþiilor; societãþile se ataºeazã unei autoritãþi pe careele nu o concep decât încarnatã în persoana oamenilor care comandã. Este feno-menul binecunoscut al personalizãrii puterii pe care, desigur, epoca noastrã l-a fãcutvizibil în mod deosebit“4. Prin personalizarea puterii se înþelege practica adoptatãde o comunitate de a se servi de o persoanã sau chiar de numele unui individ ca deo etichetã sau de un fanion pentru a desemna forþa ºi prestigiul misterioase pe careacea persoanã sau individ le conferã acestei puteri. Cu alte cuvinte, personalizarea

puterii constã în tendinþa psiho-sociologicã de a simboliza prin ceva concret ºi viu, prin numele unui individ, aceastã entitate complexã, abstractã, îndepãrtatã ºi, pentruopinia publicã, întrucâtva misterioasã, care este puterea.

Care este, din perspectiva liderologiei, procesul genetic al imaginii politice, ºicum se comunicã ea? În marketingul politic ºi electoral imaginea publicã a unui om

politic nu þine de totalitatea elementelor care dau imaginea perfectã a unei persona-litãþi ci numai de combinarea acelor elemente pentru realizarea profilului simbolical candidatului. Succesul constã în adaptarea imaginii (produsului) la dorinþele

Liderologia contemporanã ºi problemele ei 11



publicului, adicã în identificarea simbolicã a acestuia cu rolul desemnat de politi-cian. Tehnicile de publicitate cautã sã adapteze produsul la nevoile umane de bazãîn aºa fel încât potenþialii clienþi sã creadã cã produsul respectiv le va satisface acestenevoi.

Imaginea politicã se comportã asemeni unei mãrci de fabricã, în sensul cã eaajutã la individualizarea produsului pentru promovarea ºi vânzarea lui în condiþiimai avantajoase. În cazul regimurilor democratice, caracterizate prin pluralism politic,candidaþii trebuie sã aibã o imagine bine conturatã prin care sã se diferenþieze deceilalþi. Aceastã imagine de marcã reprezintã „eticheta“ care, o datã lipitã pe frunteaunui politician, îl însoþeºte permanent deoarece reprezintã „certificatul de calitate“al produsului respectiv. Oamenii îl percep pe respectivul politician dupã aceastã ima-gine. Din aceastã cauzã ea trebuie conservatã ºi cultivatã în continuare, evitându-seorice schimbare bruscã în comportamentul ºi înfãþiºarea personajului, adicã respec-tând „regula de aur a coerenþei imaginii“.

O imagine de marcã este definitã ca un „set caracteristic de sentimente, idei ºicredinþe asociate unei mãrci datoritã prezentãrii ei, incluzând publicitatea ºi perfor-manþele ei“5. J. Downing vede în imaginea de marcã „o constelaþie de sentimente,idei ºi credinþe asociate unei mãrci de cei care folosesc acea marcã sau nu, în specialca rezultat al experienþei în publicitate ºi a performanþelor mãrcii“6.

Care sunt regulile de conservare ºi de fixare în memoria publicã a unei imaginide marcã? Poziþionarea ºi consolidarea imaginii politice sunt cele mai cunoscutedintre ele. Poziþionarea este imaginea cãreia i s-a aplicat regula simplificãrii. Eaconstã în reducerea imaginii la câteva trãsãturi esenþiale, uºor de perceput de cãtre

public, cele care vin de la sine în minte. Consolidarea înseamnã fixarea atenþiei publicului pe aceastã imagine, o reprezentare figurativã a trãsãturilor sale esenþiale, oreconstrucþie perpetuã a ei prin elemente care sã capteze atenþia electoratului ºi sã-i

justifice impresia bunã creatã despre candidat.Imaginea politicã propusã de tehnicile audio-vizuale se aflã la confluenþa dintre

priza factorilor de seducþie ai personalitãþii ºi forþa de atracþie a stilului de viaþã burghez. Confortul intim, bucuria vieþii în familia reunitã la masa de duminicã, frip-tura cu cartofi prãjiþi, bancurile etc., toate acestea impun o imagine a candidatuluiîn care dimensiunea cognitivã dispare. Imaginea devine astfel o fotografie, un „ine-fabil social“, un substitut pentru programul politic al candidatului.

Ce se întâmplã însã cu imaginea candidatului în procesul guvernãrii? Mai poatefi ea pãstratã în condiþiile inadecvãrii dintre actul de guvernare ºi calitãþile pe carealegãtorii le-au atribuit candidatului? Evident cã nu! La primul contact dur cu reali-tatea politicã, aceastã imagine formal-exterioarã, compusã din elemente predomi-nant de naturã fizicã, se va disipa într-o mãsurã direct proporþionalã cu facticitatearealizãrii ei. De aceastã datã procesele de construcþie a imaginii nu se mai realizeazãîntr-o singurã direcþie, în sensul cã subiectul îºi construieºte propria sa imagine, ciapare relaþia de valorizare care antreneazã datele de bazã ale personalitãþii politice:„Imaginea, ca structurã subiectivã a oricãrui individ sau organizaþie, constã nu doar




în imaginile «faptice», ci ºi în cele «valorice». Existã o diferenþã între imaginea pecare o avem despre obiectele fizice în spaþiu ºi timp ºi valorizarea pe care o dãmacestor obiecte ºi fapte care þin de ele“7. Prin urmare, imaginea de profunzime aomului politic sau candidatului nu va mai fi una esteticã, adecvatã la gustul publi-

cului ci va fi aprecierea publicã a personalitãþii, inteligenþei, competenþei ºi perfor-manþei demonstrate în actul guvernãrii.

Imaginea este mai mult decât o schiþã sau machetã a unei personalitãþi; ea „esteun atribut cognitiv al unui individ; poate fi o amintire sau o reamintire a unei întâm-

plãri trecute, o credinþã despre ce se va întâmpla în viitor, o opinie sau o atitudinelegatã de orice subiect în cauzã sau amalgam al memoriei, credinþei, faptei ºi opi-niei“8. Mediul cognitiv al fiecãrui individ este alcãtuit din mii sau chiar din milioanede astfel de imagini, mai mult sau mai puþin organizate în categorii coerente, fie eleefemere sau durabile.

Specialiºtii în liderologie considerã cã printre aptitudine ºi calitãþile cerute unei personalitãþi pentru a capta atenþia ºi interesul grupului se numãrã popularitatea, prestigiul, autoritatea ºi competenþa. Caracteristica acesteia din urmã este tocmai dea nu se baza „pe cunoºtinþe specializate, ci pe abilitatea generalã de a prevedea, anegocia, a temporiza sau a îndrãzni, toate fiind facultãþi a cãror folosire nu se im-

pune cu aceeaºi evidenþã drept ceva analizabil dupã rezultatele dobândite ºi incon-testabile“9.

Interesul suscitat de o personalitate reclamã coerenþa ºi continuitatea imaginiisale care nu se poate menþine decât prin adaptarea comportamentului politic laaºteptãrile electoratului. Faptul cã fondul iradiazã forma unei imagini politice poatefi confirmat dacã studiem geneza popularitãþii unei personalitãþi politice. Cadrulsocio-psihologic care faciliteazã popularitatea este repezentatã de conºtiinþa difuzãla nivel de grup a importanþei factorului politic pentru viaþa ºi securitatea comuni-tãþii însãºi. Popularitatea unei personalitãþi trãdeazã nevoia profundã de ataºamenta grupului. Or forþa care exteriorizeazã aceastã energie socialã latentã ºi o fixeazãîn imagini este puterea. Ea ridicã particularul la semnificaþia generalului deoarece

puterea creeazã acordul de voinþã, coeziunea de grup, consensul asupra problemelor vitale ale comunitãþii: „Rolul puterii apare astfel ca cel al unui catalizator sau reve-lator al elementelor disparate ale conºtiinþei colective. Privit prin prisma fenome-nului popularitãþii, acest proces […] ne aratã cã acþiunea asupra reprezentãrilor sociale este inerentã funcþiei puterii“.

Ca ºi în cazul comunicãrii politice, specificul personalitãþii îºi pune amprentaasupra structurãrii acestui tip de imagine. Înþelegem prin personalitate ansambluldatelor bio-psiho-sociale care fac ca un individ sã fie unic. Dar acest ansamblu dina-mic al datelor de bazã nu reprezintã decât o treaptã preliminarã spre conºtiinþa desine ºi autodeterminarea individualitãþii autonome. Esenþa personalitãþii constã înfaptul cã individul trebuie sã fie mai mult decât un exemplar al speciei. Personali-tatea este individualitatea pentru sine devenitã sieºi obiectivã. Ea capãtã o asemeneasemnificaþie în primul rând pentru cã, în cazul ei, conºtiinþa de sine apare ca autocriticã




ºi tendinþã de autodepãºire. Fiind conºtiinþã istoricã, ea relevã sensurile dezvoltãrii,fiind conºtiinþã moralã ea determinã valoarea propriilor acþiuni. De aceea, calitãþileindividuale ale personalitãþilor vin în întâmpinarea aspiraþiilor latente ale maselor ºi

provoacã modificãri de duratã în situaþia de ansamblu a vieþii sociale.

Spre deosebire de alte tipuri de personalitate (ºtiinþifice, artistice, morale) di-mensiunea volitivã ºi intelectualã a personalitãþilor politice le individualizeazã pu-ternic de celelalte. Omul politic are instinctul puterii. Din aceastã calitate intrinsecãderivã celelalte aptitudini politice: instinctul de luptãtor, simþul victoriei (succesului),capacitatea de revenire, rãbdarea, dragostea de risc. Acest nivel al personalitãþii esteorganic legat de aptitudinile intelectuale; în primul rând o inteligenþã intuitivã,capabilã sã discearnã rapid esenþa din conexiunea unor evenimente sau fenomene;o inteligenþã vizionarã sau prospectivã, capabilã sã vadã în perspectivã sensuldesfãºurãrii unui eveniment ºi sã-ºi adecveze mijloacele de acþiune la obþinerea deavantaje din aceastã desfãºurare; capacitate de disimulare; culturã politicã. În legã-turã cu aceastã ultimã cerinþã, în literatura de specialitate, începând cu secolul trecut,s-a încetãþenit distincþia între politicã-artã ºi politicã-ºtiinþã . Când politicianul uzeazãdoar de talentul sãu nativ în actul de conducere, avem de-a face cu politica-artã;când, pe lângã talentul sãu nativ, orizontul gândirii ºi acþiunile sunt îmbogãþite de cul-tura politicã, avem de-a face cu politica-ºtiinþã. Consecinþele sunt prea bine cunos-cute ca sã mai stãruim asupra lor. Alexandru cel Mare, Cezar, Ludovic XIV, FredericII, J.F. Kennedy, Willy Brandt, Charles de Gaulle etc. fac parte din aceastã categorie.

În fond, imaginarul umple vidul semiologic al lui ce este cu referenþialul onto-logic al lui ceea ce ar trebui sau ar putea sã fie. Ipoteza de bazã de la care plecãmeste cã ceea ce a fost gândit a fost înãbuºit, uitat, risipit. Dar nu se poate evita faptulcã ceva din ce a fost gândit rezistã, cãci gândirea posedã atributul universalitãþii.Ceea ce a fost gândit va fi în mod necesar regândit, într-un alt loc ºi de cãtre altci-neva; aceastã certitudine însoþeºte gândirea cea mai solitarã ºi mai neputincioasã.Universalitatea gândirii este aceea care instituie expansiunea imaginarului în spaþiulantropologic; referenþialul semiologic al producerii ºi reproducerii sistemelor deimagini, într-un raport invers proporþional cu îndepãrtarea în timp de eveniment,este dat de tensiunea dintre Speranþã ºi starea de fapt, dintre nevoia de legitimare anoii puteri ºi radicalizarea contestãrii ei de cãtre opoziþie în lupta pentru putere.Clivajele ideologice care derivã din aceastã radicalizare structureazã câmpul deimagini al vieþii politice într-un raport antinomic, caracterizat prin violenþa simbo-licã a excluderii ºi incompatibilitãþii. Dupã cum primele erezii creºtine contestaunatura dualã a Mântuitorului, privilegiind natura umanã sau divinã a acestuia prin

prisma unui maniheism bogomilic, tot astfel reprezentãrile ideologice ale luptei pentru putere privilegiazã o legitimare prin sacru sau prin sacrilegiu. Eroul pozitiv(Fãt-Frumos, Greuceanu, Gruia lui Novac, haiducii, actorii politici din familia

politicã respectivã) sunt învestiþi de imaginaþia popularã cu toate atributele Binelui, proiectate în imaginea Sfântului Gheorghe sau a arhanghelului Mihail care omoarãBalaurul, simbol prin excelenþã al Rãului. Cultura a absorbit conþinuturile antagonice




ale acestor producþii, a reþinut în sistemul sãu de valori acele credinþe, simboluri ºiimagini care exprimau cel mai bine imperativele momentului ºi forþa de coagularea acþiunilor sub haina metaforicã a mitului politic ºi religios. Nu întâmplãtor, SfântulGheorghe este patronul Þãrii Moldovei. Ca soldat al Creºtinãtãþii el este reprezentat

în iconografie ucigând Balaurul, forþa Rãului ºi a Întunericului. Alãturi de zimbru,cu crucea între coarne, simbolul trecerii de la naturã la culturã, al captãrii forþeitelurice într-o cauzã nobilã, pe stindardele de luptã ale moldovenilor se putea vedeaimaginea oºteanului lui Hristos, ca emblemã a unui spaþiu naþional purificat deefectele nefaste ale cotropitorilor turci. Nu întâmplãtor ruperea stemei de pe steagulnaþional în zilele Revoluþiei simboliza reîntemeierea miticã a lumii într-un spaþiunaþional purificat de orice profanare a vechilor structuri printr-o localizare imagi-narã a Centrului rãmas gol de pe steag într-un Centru al Lumii localizat în PiaþaUniversitãþii ºi ferit de orice pângãrire a reminiscenþelor totalitarismului.

Stabilirea corespondenþelor dintre matricea caracterialã a unei culturi ºi funda-mentele antropologice ale imaginarului are menirea de modela evenimentele politiceîn conformitate cu specificul unui sistem cultural ºi de a supune ethosului sãu propriumiturile ºi ethosul revoluþionar. Aceasta cu atât mai mult cu cât în teoria actualã arevoluþiei, ireversibilitatea transformãrilor structurale, ca urmare a unei revoluþii-eveniment, cedeazã tot mai mult terenul în favoarea revoluþiei-proces, ale cãreiefecte transformative depind de imaginarul politic, de difuzarea violenþei simbolicecare faciliteazã sechestrarea ei într-o ideologie sau într-un sistem mitologic, cuconsecinþa cã aceasta va permite perpetuarea vechilor mentalitãþi.

Un argument peremptoriu în aceastã ordine de idei îl constituie teza tot maimult acreditatã dupã care „un tip de societate nu dispare niciodatã dintr-o singurãloviturã […]; relaþiile sale multiple, mai mult sau mai puþin codificate, puþin câte

puþin, tind sã se sublimeze în mituri a cãror pregnanþã asupra mentalitãþilor colec-tive supravieþuieºte distrugerii vieþii colective“10.

Ceea ce a prevalat aici, în România, în zilele Revoluþiei, ºi a devenit tot mai pregnant astãzi constã într-un fenomen care, vãzut din exterior, pare sã contrazicãmorfologia etapelor de desfãºurare a unei revoluþii propriu-zise. Explozia partici-

pãrii populare din decembrie 1989 aratã cã nu foamea, ca trebuinþã vitalã, a consti-tuit motivaþia esenþialã a ridicãrii poporului pentru a doborî dictatura, ci altceva, cumult mai adânc. Recucerirea sentimentului de demnitate umanã ºi a drepturilor fundamentale ale omului au fost deziderate mai puternice decât foamea, frigul ºiteroarea psihicã, factori care în deceniul al nouãlea au ameninþat fondul genetic al

poporului român.Aceastã particularitate a revoluþiei a generat în mod firesc observatorilor strãini

întrebãri cu privire la originea ºi motivaþiile acestui comportament care, în ciudaatâtor suferinþe ºi dincolo de pragul critic al rezistenþei fizice ºi psihice, a fost atâtde paºnic (exceptând, bineînþeles, unele excese, care nu fac decât sã confirme regula).Expresii ca „þarã misterioasã“, „popor neguvernabil“, „naþional-comunismul“ trã-deazã recrudescenþa imaginarului politic în funcþie de expansiunea ideologicã a




Dorinþei. Or caracterul de incertitudine ce derivã din cunoaºterea incompletã aimaginarului social (sau din subestimarea lui premeditatã) a canalizat producþia ima-ginarului politic de la „complexul de inadecvare sau infidelitate cognitivã“ la caren-þele ontice ale realitãþii hipertrofice, conform radicalizãrii clivajelor ideologice ale

luptei pentru putere.Acest specific al comportamentului politic provine din reprezentãrile cele mai

adânci despre lume ºi viaþã ale unui popor, aºa cum s-au cristalizat ele în nucleul deatitudini faþã de situaþii specifice, în procesul formãrii identitãþii de sine, în cadrulunui grup social de origine. Împreunã cu valorile fundamentale, acest nucleu repre-zintã matricea caracterialã a unei culturi. O caracteristicã a ei în timp este cã îºi puneamprenta ºi influenþeazã valorile ºi normele de acþiune socialã. Concepþia desprelume, ca axã internã a unei culturi, pe care se ordoneazã valorile ºi normele unuigrup istoric, determinã comportamentele politice colective ºi reprezintã un scut deapãrare împotriva entropiei. Acest scut extrasomatic ºi extramundan, compus dinfiinþarea valorilor în timp, indiferent de prezenþa celor care le-au dat naºtere, a per-mis regenerarea identitãþii naþionale dupã cumplitele taifunuri ale Istoriei.

Desigur, un asemenea nucleu nu este un dat imuabil, ci poate varia în timp sub presiunea unor condiþii istorice nefavorabile. Anumite straturi succesive sau înve-liºuri exterioare (credinþe, norme, comportamente etc.), pot fi alterate sau modifi-cate (ca în cazul aculturaþiei impuse). Schimbarea matricei unei culturi tinde, însã,sã ducã la pierderea identitãþii de sine sau la simbiozã. Fiecare culturã îºi are propriamatrice caracterialã care, din cele mai vechi timpuri, se dezvoltã în notele esenþiale,inconfundabile ale specificului naþional. O abordare comparativã a asemãnãrilor ºideosebirilor din cadrul unei familii culturale, în cazul nostru – a culturilor romanicede sud, cu o puternicã sorginte moralã, justificã o asemenea ipotezã. Acelaºi raportevolutiv, circumscris puternicului sentiment moral al valorilor vieþii, coaguleazãethosul culturilor romanice de sud într-o tezã centralã a antropologiei culturale:morþii poruncesc celor vii. Cu mâinile cuminte încruciºate pe piept, în tãcerea înghe-þatã a somnului lor de veci, morþii din decembrie vegheazã parcã împotriva risculuide sechestrare simbolicã-miticã a idealurilor Revoluþiei. Acest lucru s-a manifestat,într-adevãr, la urmãtoarele niveluri: 1. instituþionalizarea ideologicã a noii legitimitãþi

prin ritualizarea politicului (ceremonii, aniversãri, depuneri de coroane, parastase,slujbe religioase, mitinguri). Toate acestea au ca scop sã organizeze în percepþiacolectivã imaginea stabilitãþii noii ordini; 2. teatralizarea imaginilor vieþii politice(folclorul politic, comportamente neinstituþionalizate, demonstraþii etc.) prin institu-þionalizarea Revoluþiei la nivelul zero al sãu ºi invocarea in vitro a puritãþii originarea idealurilor sale. Expansiunea acestui strat imaginar are la bazã fenomenele com-

pensatorii ale lipsei de alternative imediate ºi corolarul lor, instituirea unei certitu-dini subiective pe bazã de autosugestie, reiteratã exponenþial; 3. cãutarea unei imaginiideale a liderului politic, combinatã cu o nevoie imperioasã de lideri. Din urmãtoa-rele categorii de lideri politici: umanist, constructiv, tradiþional, autoritar ºi mesianic,imaginarul a construit o relaþie de contrarietate între ultimele douã, liderul mesianic




participând el însuºi la crearea substratului simbolico-mitic al miºcãrilor politicecontestatare prin legitimare moralã (aura de ascezã, de suferinþã ºi încredere nestrã-mutatã în cauzã).

Capacitatea de a sesiza ºi evidenþia modul de structurare a imaginarului în for-

mule ºi expresii cu neputinþã de mãsurat în ºtiinþele sociale, vastitatea cuprinderiimultiple a faþetelor realului în diacronie ºi sincronie, în istorie ºi geografie valideazãrolul memoriei sociale în cercetarea imaginii publice. Concept sincretic ºi integrator,studiul imaginii publice presupune o abordare inter ºi transdisciplinarã a istorieigândirii politice ºi imagologiei istorice, între liderologie ºi psihologie socialã, camodel teoretic de captare ºi explicare a unei realitãþi în continuã devenire ºi transfor-mare. Imperativele momentului sunt percepute ºi trãite ca stãri, pe baza procesuluide validare generat de matricea caracterialã ºi de nucleul comun al sensibilitãþii ºicaracterelor psihice ale unui grup social. De aceea, posibilitãþile materiale de înfãp-

tuire a unui scop sunt resimþite ca stare negativã sau pozitivã, ca abatere de la unsistem normativ al colectivitãþii, ca un cod moral nescris.

Sistemul de imagini privind universul politic þine de unitatea ºi istoricitateainternã a eului sau de raportul dintre continuitatea istoricã ºi subiectivitatea integralãa fiinþei umane în curgerea timpului. Continuitate istoricã deoarece în conceptul detimp mitologic prezentul nu este separat de blocul temporal format din trecut ºiviitor. Trecutul nu înceteazã sã existe în prezent, iar viitorul participã la prezent. Or în culturile arhaice interpretarea miticã a lumii naturale ºi sociale, credinþa în „eternareîntoarcere“ ºi în mitul regenerãrii timpului, oferea omului posibilitatea de a în-

vinge sentimentul de efemeritate ºi unicitate a vieþii. Neseparându-se nici în idei,nici în comportament de comunitatea tradiþionalã, omul avea senzaþia cã învingemoartea biologicã.

Subiectivitate integralã deoarece ruptura bruscã în condiþiile istorice a deter-minat o reîntoarcere în „carapacea tradiþiei“. În schimbul participãrii la istorie pe un

plan inferior, istoricitatea s-a dizolvat în social, s-a conservat în orizontul sãu onto-logic, unde speranþa într-un viitor mai bun ºi funcþia compensatoare a nefericirii au

permis pãstrarea nealteratã a demnitãþii umanului. Cultura unificã aceste disjuncþiiexistenþiale deoarece, hrãnindu-se din propria ei anterioritate, prin dialectica tradi-

þiei ºi a inovaþiei, ea încorporeazã ºi decanteazã valorile autentice în structurileadânci ale ethosului colectiv. Faptele generatoare de valori nu se epuizeazã în scurtarespiraþie a prezentului; ele devin memorie afectivã, amintire ºi timp istoric, repereorientative pentru cei care urcã dealul Golgotei cu crucea în spate. Restul nu estedecât durere, uitare, reziduuri iraþionale ºi nãluciri fantasmatice ale imaginarului pecare gheara de oþel a ideologiei le va cauþiona în scopuri propagandistice.

Concepte-cheie

imagine; imagine publicã; imaginar; reprezentare; personalitate: matrice caracte-rialã a culturii




Întrebãri

Definiþi imaginea publicã.Definiþi imaginarul politic.

Arãtaþi raporturile dintre imagine ºi reprezentare.Evidenþiaþi relaþiile dintre imaginea publicã ºi imaginarul politic.Evidenþiaþi raporturile dintre imaginarul politic ºi matricea caracterialã a culturii.Identificaþi structurile antropologice ale imaginarului politic românesc.




CAPITOLUL 2

Imaginea ºi fascinaþia puterii

Politicul ºi metamorfozele sale

Cã o „microfizicã a puterii“ a existat înainte de integrarea instituþionalã a rela-þiilor de putere în forma de organizare politicã numitã „stat“ se poate deduce dinrolul pe care relaþiile de rudenie ºi de alianþã l-au avut în asigurarea ºi perpetuareacomunitãþilor umane primitive. Coeziunea internã, funcþionarea ºi securitatea externãa acestora nu puteau fi asigurate fãrã ordine, organizare ºi ierarhie socialã. Înainteca puterea politicã sã se instituþionalizeze ºi sã se autonomizeze în raport celelaltetipuri de putere ºi cu purtãtorii materiali ai acestora, societãþile arhaice au suplinitmecanismele acesteia prin crearea altor forme de autoritate ºi legitimitate care sãasigure echilibrul homeostatic al comunitãþilor respective.

Caracterul transcendent al puterii s-a impus omului primitiv ca un dincolo deorizontul concret ºi imediat al vieþii sale comunitare. El nu a putut sã perceapã ºi sãînþeleagã formele sociale de viaþã care izvorau nemijlocit din structurile vieþii comu-nitare ca urmare a pulsiunilor spre acþiunea nemijlocitã pentru satisfacerea nevoilor interne ºi externe ale grupului sãu. Concepând aceste forme ca pe ceva dat, indepen-dent de acþiunea lui asupra naturii ºi asupra lui însuºi, în procesul evolutiv al speciei,omul arhaic ºi-a fãurit destul de repede un aparat explicativ al locului ºi rolului sãuîn lume prin proiecþia esenþei sale în afara vieþii lui. Mai concret, omul a proiectatimaginea idealã a condiþiei ºi a naturii sale de fiinþã socialã într-o lume a esenþelor atemporale a primelor divinitãþi care reprezentau tot atâtea forþe capabile sã-i în-drume ºi sã-i protejeze interesele sale.

Oricine studiazã, în devenirea lor, formele comunicãrii sociale îºi dã seama cãacestea sunt rezultatele unor procese evolutive de sute de mii sau milioane de ani.Interdependenþa sau comunicarea dintre aceste forme s-a materializat în structurisociale ale cãror origini omul nu ºi le poate explica; în consecinþã le-a proiectat înafara lui.

Imaginea miticã a naºterii lumii a conferit politicii o obârºie cosmicã, fapt atestatîn genealogia unor personaje ºi instituþii politice fundamentale, din Orientul antic,de pildã. Din iubirea zeiþei-mamã Imamuri cu nimfele vãzduhului a apãrut pãmântulJaponiei ºi familia imperialã, considerate sacre de atunci încoace. În alcãtuirea



fizicã a regelui din India anticã sunt prezente cele mai nobile particule ale Univer-sului; în persoana faraonilor coexistã cele douã principii: Maat ºi Ka, principiuliubirii ºi principiul raþional al Universului. În China, împãratul este Fiul Cerului; înBabilon, regele este fratele sau sora Zeului. Ca ºi faraonii, „regii incaºi sunt nãscuþi

din soare, iar soþiile lor sunt descendente ale Lunii; în plus, ei sunt identici cu tatãllor, un soare prezent pe pãmânt, un zeu întrupat. Ei sunt singurii suverani din toatãAmerica precolumbianã care deþin nu numai toate puterile civile, militare ºi religi-oase, dar care dominã ºi cultural“1. În Egiptul antic, Menes, fondatorul legendar alstatului, nu este „reprezentantul unui zeu, ci zeul însuºi“. El era ºeful clanului ªoi-mului care „s-a identificat prin magie cu totemul sãu ªoimul divin (Horus); el acucerit restul vãii ºi deltei ºi a unit într-un singur sat satele ºi clanurile independente[…]. Riturile sale magice îl fac nemuritor ºi asigurã fertilitatea pãmântului ºi cea aturmelor de vite. El a asimilat […] totemurile strãvechilor populaþii care au smuls

pãmântul fertil din ghearele mlaºtinii ºi ale deºertului“2. De aceea, faraonul are o putere considerabilã asupra întregului teritoriu egiptean iar simbolul acestei puterinu este un templu, ci un mormânt monumental care va pãstra resturile zeului-regeºi-i va perpetua opera magicã.

Terenurile arabile ºi recoltele aparþineau faraonului. Din acestea, el repartiza o parte nobilimii care îi era supusã întrutotul. Faraonului îi datorau „sufletul“ lor deoa-rece suveranul asimilase totemurile clanurilor ºi câºtigase nemurire graþie puteriisale magice. […]

Zeii naþionali ºi locali aveau temple datoritã ofrandelor regelui divin. Numaifaraonul avea puterea sã-i adore pe zei ca sã atragã binefacerile lor asupra întregului

popor. De fapt, el numea preoþi care aduceau ofrande pentru „viaþa, sãnãtatea ºi prosperitatea faraonului, sarcinã care uneori era încredinþatã descendenþilor preo-þilor locali ºi membrilor societãþilor secrete care, odinioarã, în perioada predi-nasticã, erau în slujba totemurilor triburilor“3. În epopeile indiene Mahabhâratâ ºi

Ramajâna, originea solarã a lui Rama regele, el însuºi fiu de rege, este evidenþiatã prin imaginile extrem de plastice ale unei nunþi cosmice. Rama s-a nãscut din soareºi este un erou întemeietor, pentru cã vechile divinitãþi l-au creat dintr-o sãmânþã azeului suprem. El s-a cãsãtorit cu prinþesa de sânge regal – Sita (brazda) – care sim-

bolizeazã cãsãtoria dintre rege ºi pãmânt, dintre regat ºi fertilitate.Din principiile fondatoare ale Cosmosului însuºi derivã originea cosmicã a re-

gilor ºi a instituþiilor politice, precum ºi principiile de legitimare ale ordinii politice.În cosmologia indianã, de exemplu, cosmosul este perceput ca o comunitate de co-munitãþi, guvernatã de legea universalã a iubirii, Ritâ. Comunitatea umanã, nefiinddecât o parte a Marelui Tot, este guvernatã de Kharma ºi Dharma, legea destinuluiºi legea datoriei morale, derivate din Ritâ. Datoria regelui este de a descoperi ºi dea ºti sã aplice modalitãþile de acþiune ale acestor legi la nivelul comunitãþii de caredepinde ºi fericirea supuºilor sãi ºi care este, mutatis mutandis, sarcina lui esenþialã.De aici derivã ºi sâmburele teoriilor contractualiste privind apariþia statului ºi socie-tãþii, întemeiate pe o legitimitate teocraticã a puterii.




Fascinaþia puterii nu rezidã numai în caracteristica esenþialã a omului de a fi zoon politikon, de a fi capabil sã transforme relaþiile de adversitate din habitatul sãuîn relaþii de colaborare. Instituirea raþionalã a politicului, pe bazã de norme ºi valori,ascunde jocul reprezentãrilor sociale ºi rolul mecanismelor simbolice, al factorilor

instinctuali ºi afectivi în perceperea politicului ca formã fundamentalã de acþiune pentru conservarea ºi perpetuarea comunitãþilor umane.

Afirmaþia lui Maurice Duverger, reluatã ºi amplificatã de J.W. Lapierre, dupãcare politica este anterioarã omului în procesul apariþiei vieþii pe Pãmânt, trebuie

privitã cu multã circumspecþie ºi cu nuanþãrile de rigoare. Dincolo de analogia fra- pantã dintre instinctul social la om ºi la unele specii de animale rãmâne deosebireaontologicã profundã, ca o piatrã de hotar în instituirea politicului, în saltul ontological omului de la naturã la culturã. Cãci instinctul de asociere la unele specii de ani-male este determinat ereditar ºi fatalmente blocat la acest nivel. Numai omul poateconverti pulsiunile sale biologice în reguli de comportament exterioare instinctuluisãu social. Acest lucru este posibil datoritã unor calitãþi intrinsec umane pe carenumai specia umanã le-a putut folosi în avantajul propriei sale deveniri. Într-adevãr,numai omul are capacitatea, practic, nelimitatã, de a învãþa, iar, prin mecanismelememoriei sociale, de a stoca aceste cunoºtinþe ºi, prin transmiterea lor generaþiilor viitoare, de a le converti în norme ºi valori. Prin urmare, instituirea politicului înso-þeºte ca o umbrã evoluþia omului pe Pãmânt, prin transformarea normelor ºi valo-rilor umane în structuri sociale. Fiind cosubstanþial naturii umane, politicul esteînsãºi esenþa realitãþii sociale în care omul, prin asociere, îºi poate învinge slãbi-ciunile biologice ºi îºi poate dezvolta personalitatea.

Ipoteza de la care plecãm este cã politicul însoþeºte ca o umbrã evoluþia ºi împli-nirea omului pe Pãmânt. Ea dezvoltã veritabile „feþe ale lui Ianus“, urmând celebrametaforã lansatã de Maurice Duverger cu privire la utilitatea politicului sau distruc-tivitatea lui. Conform acestei definiþii o politicã poate fi distructivã dacã avantajeleguvernãrii revin grupului minoritar conducãtor sau constructivã dacã de eforturileacestui grup beneficiazã întreaga comunitate. Pentru a putea înainta în configurareaobiectului ºtiinþei politice o distincþie epistemologicã este necesarã: distincþia politic/

politicã. Politicul (fr. le politique; it. il politico; germanã Das Politik ) ar reprezentao structurã imanentã a spiritului uman, un concept-greblã care ar îngloba toatesemnificaþiile politicii. Ca determinativ esenþial al acestor semnificaþii politicul îºitrage forþa sa din capacitatea de conversie a instinctului de dominaþie în relaþiafundamentalã de putere: dominaþie-supunere, prezentã în orice societate umanã. Larândul lui instinctul de dominaþie derivã din instinctul de agresivitate care, la om,spre deosebire de animale, este programat filogenetic. Importanþa politicului stã înnevoia de politicã, nevoie care se manifestã în nevoia de ordine, organizare ºi ierar-hie socialã fãrã de care nici o societate umanã nu ar putea sã funcþioneze.

Pe de altã parte, politica îmbracã mai multe semnificaþii, care sunt tot atâtea mo-dalitãþi de manifestare a politicului. Cea mai uzitatã semnificaþie, care aratã impor-tanþa ei în evoluþia omului, este aceea de formã de organizare ºi conducere a unei

Imaginea ºi fascinaþia puterii 21



comunitãþi umane. A doua semnificaþie a politicii, care aratã materializarea nevoiide asociere, este aceea de asigurare a securitãþii interne ºi externe a grupului. A treiasemnificaþie vizeazã capacitatea de luare a deciziilor cu caracter global precum ºicontrolul imperativ de a urmãri implementarea lor. Al patrulea nivel al semnificaþiei

vizeazã studiul instituþiilor ºi relaþiilor politice: partide, stat, organizaþii, ligi, asociaþii;studiul relaþiilor dintre stat ºi societatea civilã, studiul sistemelor ºi regimurilor

politice etc. În sfârºit, al cincilea nivel al semnificaþiei vizeazã dimensiunea micro- politicului, formarea politicã a individului, normele ºi valorile politice; formareasistemelor de atitudini, de opinii ºi credinþe politice; conºtiinþa ºi culturile politice.

O problemã socialã devine problemã politicã atunci când ea afecteazã întreagacomunitate ºi când, pentru soluþionarea ei, este nevoie de intervenþia forþei decoerciþie a statului, legitim instituitã. De exemplu, dacã o familie nu are butelie dearagaz, cauza poate fi imputatã neglijenþei sau bugetului ei sãrac; dar dacã un întreg

cartier nu dispune de butelii, aceastã problemã priveºte primãria sectorului ºi devineo problemã politicã. Referendumurile organizate în Franþa ºi Italia cu privire la

problema avortului sau a divorþului aratã clar cum o problemã socialã, sprijinitã pu-ternic de Bisericã, poate deveni o problemã politicã ºi reclamã, pentru soluþionare,autoritatea publicã.

Fascinaþia politicului rezidã ºi în prezenþa cotidianã, imperceptibilã ºi univer-salizatã a relaþiilor de putere. Dintre toate formele de putere: socialã, religioasã, mili-tarã, ºtiinþificã etc. puterea politicã creeazã acel vertige du pouvoir , ameþealã sau

beþie a puterii la cel care o deþine. Acest efect trãdeazã, implicit, recunoaºterea nece-

sitãþii puterii pentru funcþionarea sistemelor sociale globale. Nu existã comunitatefãrã concomitenþa a trei structuri: ordine, organizare ºi ierarhie socialã. De la hoarda

primitivã, de la ceata de vânãtori compusã din 8-10 bãrbaþi puternici pânã la socie-tãþile extrem de complexe puterea se manifestã pretutindeni în influenþa reciprocãdintre formele sale încât omul, prins în plasa determinismelor sale, o concepe ca peo fatalitate.

Prin ea [prin putere] societatea îmblânzeºte un viitor pe care se simte incapabilã sã-l înfrunte singurã.De aceea, societatea nu reuºeºte sã-ºi imagineze existenþa fãrã aceastã putere. Este puþin spus cã sesimte protejatã de putere, pentru cã societatea are conºtiinþa existenþei sale, tocmai prin aceastã putere…4

Puterea constituie o relaþie socialã mai veche ºi mai generalã decât statul. Exis-tenþa comunitãþilor umane nu este posibilã fãrã o diferenþiere a rolurilor dintre condu-cãtori ºi conduºi. În societãþile arhaice puterea conducãtorilor, a ºefilor, a „sfatului

bãtrânilor“ se sprijinea pe consimþãmântul întregului grup în faþa cãruia compor-tarea particularã a individului – dacã era în opoziþie cu obiectivele comunitãþii – nuconstituia o problemã ºi putea fi uºor înãbuºitã, la nevoie prin alungarea din grup.

Apariþia statului creeazã primul clivaj în blocul sincretic al puterii primitive.Sedentarizarea triburilor de culegãtori ºi de agricultori pe un anumit teritoriu, flancat

de graniþe naturale sau convenþionale, explozia demograficã, cãsãtoriile cu parteneridin alte triburi au slãbit legãturile de rudenie ºi de alianþã care asigurau coeziuneainternã a comunitãþilor mai vechi. Legãturile totemice care asigurau identitatea de




grup, pe baza descendenþei dintr-un strãmoº comun, legendar, mitic sau erou epo-nim, nu mai puteau fi funcþionale în condiþiile noilor relaþii sociale, generate de ase-menea procese unificatoare. Diviziunea socialã a muncii, necesitatea unei diviziunia rolurilor între conducãtori ºi conduºi au fãcut posibilã specializarea unor oameni

pentru funcþia de conducere. Aceste funcþii, desemnate prin tragere la sorþi, prinrotaþie sau prin alegeri reprezintã nucleul primitiv al instituþiilor moderne. Ele au uncaracter impersonal ºi imperativ, ºi continuã sã funcþioneze ºi dupã ce titularulfuncþiei respective nu mai existã. Ele au o specializare socialã precisã – aceea defuncþie – care exprimã procesul de autoreglare a sistemului în direcþia funcþionãriisale optimale. Ele exprimã o specializare a rolurilor ºi status-urilor în direcþia atin-gerii unor obiective precise ale funcþionãrii sistemului. De aceea, ele se constituieîn veritabile structuri politice ale sistemului, cu funcþionalitate ºi obiective speci-fice. Instituþiile pot fi definite ca forme stabilite sau condiþii de procedurã carac-

teristice activitãþii de grup. H.E. Barnes descrie instituþiile sociale ca „structurisociale ºi mecanisme prin care societatea umanã organizeazã, conduce ºi executãactivitãþi variate necesare satisfacerii nevoilor umane5.

Când oamenii creeazã asociaþii ei trebuie, de asemenea, sã creeze reguli ºi proceduri pentru conducerea afacerilor comune ºi pentru reglementarea relaþiilor dintre ei. Astfel de forme sunt în mod distinct, instituþii. Fiecare asociaþie are, în

privinþa intereselor ei particulare, caracteristicile ei instituþionale. Biserica, deexemplu, are sacramentele ei, ritualurile ei, modurile ei de ierarhizare.

Aparþinem asociaþiilor, dar nu instituþiilor. Biserica este o asociaþie, comu-

niunea este o instituþie. Sindicatele sunt o asociaþie, contractul colectiv de muncã – o instituþie. Familia este o asociaþie, cãsãtoria este o instituþie. Dacã avem în vedereun grup organizat, acesta este o asociaþie; dacã avem în vedere o formã de proce-durã , acest grup este o instituþie. Asociaþia denotã membrii; instituþia denotã un modsau un mijloc de deservire. De exemplu, o facultate este în acelaºi timp o asociaþieºi o instituþie. Este o asociaþie în calitatea ei de structurã materialã organizatã învederea asigurãrii continuitãþii procesului de învãþãmânt: decanat, administraþie,secretariate, baza materialã, logisticã. Este o instituþie dacã avem în vedere cãaceastã structurã materialã este doar un mijloc; scopul funcþionãrii ei este prevãzut

în Legea Învãþãmântului, Statutul ºi Regulamentul cadrelor didactice etc.

Personalizarea ºi instituþionalizarea puterii în Antichitate ºi Evul Mediu

Importanþa excepþionalã pe care o vor cãpãta instituþiile în Grecia anticã în orga-nizarea spaþiului politic a fãcut ca imaginea publicã a acestora sã fie poziþionatã întimp de dezbaterile sofiºtilor ºi în marile sisteme filosofice. Instituþionalizarea poli-ticului a determinat ca vectorii de imagine sã se structureze în jurul instituþiilor maidegrabã decât în jurul liderilor. Atât grecii cât ºi romanii au fost obsedaþi de sintezadintre cea mai bunã formã de guvernãmânt ºi cel mai bun cetãþean. Grecii, mai ales,




au pãstrat un cult special Statului, Legii ºi Dreptãþii. Aristotel vedea în stat „cel maimare dar pe care zeii l-au fãcut oamenilor“, iar Legea era asemuitã de Stagirit cu„suveranul printre oameni“. Heraclit din Efes asemuia Legea cu zidurile Cetãþii, iar Platon cu firul cu plumb al zidarilor.

Spre deosebire de Orientul antic, în Grecia imaginea liderilor ºi a instituþiilor vacunoaºte un proces de laicizare accentuatã, pe mãsurã ce legitimarea puterii se ba-zeazã din ce în ce mai mult pe elementele raþionale ale organizãrii spaþiului public.Prerogativele puterii încep sã se separe de persoana titularului; autoritatea uneifuncþii publice depinde tot mai mult de voinþa corpului de cetãþeni. Numirea într-ofuncþie prin tragerea la sorþi avea ca fundament conºtiinþa superioritãþii morale ºiintelectuale a segmentului de populaþie ce alcãtuia corpul cetãþenilor. Deºi în Greciaanticã se observã o diminuare a legitimãrii prin sacru, personificarea puterii lanivelul instituþiilor ºi formelor de guvernãmânt permite transferul prestigiului ºiinfluenþei de la titularul funcþiei spre instituþii, conferindu-le astfel autoritate.

Efortul gândirii politice din Grecia anticã de a evidenþia principiile ºi normelecelei mai bune forme de guvernãmânt s-a materializat în clivajele: monarhie/tiranie;democraþie/dictaturã; aristocraþie/oligarhie; ordine/dezordine cu un circuit perma-nent al substanþei imagistice de la lideri la instituþii ºi viceversa. Prin opera luiHerodot, în istoria gândirii politice în general, în cultura greacã în special, reflecþiadespre valoarea instituþiilor politice în amenajarea spaþiului public devine o struc-turã permanentã a culturii politice europene. În cartea a III-a din Istorii Herodotiniþiazã dezbaterea criticã despre alegerea celei mai bune dintre principalele formede guvernãmânt: monarhie, aristocraþie, democraþie.

La moartea lui Smerdis, fiul lui Cyrus, mai mulþi nobili ai imperiului persanîncearcã sã uzurpe puterea regalã. Dintre ei, Otanes, Megabyzos ºi Darius anali-zeazã virtuþile ºi limitele fiecãreia din formele de guvernãmânt mai sus amintite.

Otanes este partizanul democraþiei deoarece „în monarhie este îngãduit unuiasã facã tot ce vrea, fãrã sã fie tras la rãspundere? Fie el ºi cel mai desãvârºit dintreoameni, pus în acest loc de frunte tot s-ar abate de la firea obiºnuitã“6. Calitatea naturiiumane nu este suficientã pentru a rezista la ispitele puterii; trebuiau luate mãsurisuplimentare ºi una dintre structurile instituþionale pe care Herodot o crede cea mai

bunã pavãzã împotriva lunecãrii în abuz este democraþia. Principala caracteristicã ademocraþiei pusã de Herodot în argumentaþia lui Otanes este isonomia: egalitate

politicã, egalitate în faþa legilor. Democraþia nu „clatinã rânduielile strãmoºeºti“, precum tirania, nici nu conduce la modul arbitrar, dupã bunul plac, al tiranului. Eanu sãvârºeºte nici una din încãlcãrile pe care le înfãptuiesc tiranii. Ea împarte dregã-toriile þãrii prin tragere la sorþi, cel care are în seamã o dregãtorie rãspunde defaptele sale - ºi toate hotãrârile se iau în sfatul obºtesc“7.

Megabyzos este partizanul oligarhiei, deoarece el respinge atât tirania, cât ºi puterea poporului: „Nimic nu-i mai smintit ºi mai neobrãzat decât o mulþime netreb-nicã; într-adevãr, ar fi peste putinþã de îndurat ca oamenii care cautã sã scape detrufia unui tiran sã îngenuncheze sub cea a unei mulþimi dezlãnþuite. Tiranul mãcar




când face ceva, ºtie ce vrea; mulþimea însã nu poate s-o ºtie. ªi cum ar putea ºti,când niciodatã n-a fost învãþatã, nici n-a dat cu ochii de ce este bun ºi cuviincios!Ea se repede fãrã socotealã la treburile þãrii, împingându-le înainte asemenea unuiºuvoi nãvalnic“8.

Megabyzos se pronunþã ferm pentru forma de guvernãmânt aristocraticã: „ale-gându-ne o adunare alcãtuitã din bãrbaþii cei mai destoinici, acestora sã le încre-dinþãm puterea (…) ºi este de aºteptat cã din partea celor mai cuminþi bãrbaþi vor veni ºi cele mai cuminþi hotãrâri“9.

La rândul sãu, Darius se pronunþã în favoarea monarhiei, consideratã formaidealã de guvernare. Aceasta deoarece conducerea de cãtre un singur individ esteînscrisã în natura lucrurilor, ºi fiindcã reducerea diversitãþii la unitate þine de psiho-logia umanã a dominaþiei ºi de tendinþa de concentrare a puterii: „În oligarhie, undemulþi se întrec în înþelepciune pentru binele obºtesc, e cu neputinþã sã nu izbuc-neascã o puternicã duºmãnie personalã. Fiecare în parte nãzuind sã fie în frunte ºi

pãrerile lui sã biruie, se ajunge la o cumplitã dihonie, de aici se trece la rãzvrãtiri,iar de la rãzvrãtiri la vãrsãri de sânge care împing lucrurile tot cãtre monarhie. Prinaceastã schimbare, se dovedeºte pe deplin cu cât este monarhia cel mai bun fel destãpânire“10. Puterea poporului, pe de altã parte, implicã ºi ea o serie de neajunsuriderivate din psihologia mulþimilor ºi din lipsa de educaþie politicã a maselor învederea guvernãrii: „sã zicem cã poporul ar lua în mânã puterea – este iarãºi peste

putinþã sã nu sãvârºeascã tot felul de ticãloºii; când ticãloºia îºi scoate însã capul laivealã, nu-i urmeazã dezbinare ºi urã între netrebnici, ci, dimpotrivã, prietenii foartestrânse: cãci cei care împileazã þara o fac prin bunã înþelegere. Lucrurile merg totaºa înainte, pânã când se gãseºte cineva care sã se ridice în fruntea poporului ºi sã-i þinã în frâu pe astfel de oameni. Urmarea e cã un astfel de conducãtor este admiratde popor ºi, când este admirat, nu întârzie sã ajungã rege. Prin aceasta se dovedeºtecã monarhia este cel mai bun fel de cârmuire“11.

Faþã de Grecia anticã, imaginea omului politic ºi a instituþiilor publice capãtã laromani o dimensiune apãsat moralã, în sensul cã a te angaja în politicã este o onoareºi o datorie în acelaºi timp. Cicero motiveazã aceastã obligaþie în sensul protejãriiCetãþii de nãvala celor rãi ºi lacomi la conducerea statului, pericol iminent dacã cei

buni stau de o parte ºi privesc pasiv la distrugerea vieþii politice. În plus, cariera politicã la Roma era consideratã un cursum honorum; pe lângã ucenicia inevitabilãîntr-ale politicii, nu se putea promova într-o funcþie publicã dacã tânãrul nu parcur-gea toate treptele ierarhice premergãtoare acelei funcþii. Numai dupã ce a trecut cusucces aceste faze iniþiatice bãrbatul devenea un vir praestans, un bãrbat cu pres-tanþã, adicã un cetãþean respectat al urbei.

Obsesia vechilor romani de a realiza o sintezã între cel mai bun cetãþean (opti-mum civus) ºi cea mai bunã formã de guvernãmânt (optimus status civitatis) estegrefatã pe structura funciar juridicã ºi moralã a spiritului roman. Un popor înclinatmai mult spre acþiune ( Primum vivere, deinde philosophare), cu un scepticism nervosla adresa teoretizãrilor excesive, convins cã acestea paralizeazã fapta, creatoare de




valori. Dar atunci de unde reperele orientative ale teoriei care jalonau acþiunile ºi leasigurau eficienþa? Din geniul pragmatic al acestui popor de agricultori, din simþuldeosebit al onoarei ºi al cuvântului dat, ceea ce i-a permis sã se dezvolte timp demai multe sute de ani fãrã sã aibã legi scrise. La acestea se adaugã simþul acut al tradi-

þiei, al istoricitãþii care va imprima artei politice a Romei acel echilibru ºi majestateimperialã, pe care întemeierea miticã i-o trimitea constant prin pulsaþiile amintiriiistorice.

În Roma anticã puterea cunoaºte o ambivalenþã profundã, datoritã succesiunii,în decursul a peste o mie de ani de istorie romanã, a mai multor forme de guvernã-mânt. Personalizarea puterii este proeminentã în epoca monarhiei (754-509 î.e.n.);

personificarea puterii este vizibilã mai ales în funcþionarea instituþiilor republicane(509-27 î.e.n.). Principatul ºi apoi Dominatul vor resorbi aceste douã procese delegitimare a puterii politice în persoana sacrã a Împãratului. Împãratul avea, pe lângãunele atribute morale, ca titlul de pater patriae (pãrinte al patriei), princeps („prin sineînsuºi“) ºi altele (inclusiv diverse curae, griji) trei pârghii fundamentale: imperium

proconsulare maius, care asigura principelui comanda supremã a armatei ºicontrolul administraþiei în întreg Imperiul, cu excepþia Romei; tribuniciae potestas,„ puterea tribunicianã“ ce-i garanta inviolabilitatea personalã ºi controlul vieþii poli-tice din Capitalã, ºi competenþele de pontifex maximus, conducãtor al religieiromane ºi, deci, diriguitor al vieþii spirituale ºi chezaº al legalitãþii celei mai sacre.Este însã clar cã în timpul principatului ºi mai ales sub succesorii imediaþi ai luiOctavian August prestigiul personal al împãratului a jucat un rol imens. Aºa cumdemonstra savantul francez Jean Gagé“, principatul implicã o uriaºã reþea de rapor-turi de clientelã: în fond, împãratul devenea patronul tuturor romanilor, care-i trans-miteau în mod formal puterile lor tradiþionale, încredinþându-se ocrotirii lui aºa cum

procedau îndeobºte clienþii“12:

Epitetul de Augustus era un vechi cuvânt ritual care exprima caracterul „fericit“ ºi fecund al persoaneiînsãºi a lui Octavian. Cuvântul, înrudit cu termenul religios de augur , învedera cã noul stãpân avea puterea divinã de a începe orice lucru sub auspicii fericite. Fãrã a decide dinainte nimic cu privire laforma însãºi a regimului, Augustus izola în ideea de rege ceea ce romanii respectaserã totdeauna în eaºi ceea ce magistraturile romane încercaserã sã conserve: caracterul de neînlocuit ºi cvasimagic al persoanei regale. ªedinþa Senatului þinutã la 16 ianuarie 27, când Octavian fusese numit pentru întâiaoarã Augustus capãtã astfel valoarea unei a doua Întemeieri: un nou pact este încheiat între Cetate ºizeii sãi, pact încarnat în persoana sacrã a Principelui.13

Creºtinismul va produce nu numai o restructurare profundã a sistemului devalori al lumii antice, dar va revoluþiona însuºi imaginarul politic al Evului Mediu,

prin introducerea unor noi vectori de poziþionare a imaginii în mentalul comuni-tãþilor creºtine. „Împãrãþia mea nu este din aceastã lume“, spunea Isus Hristos ºiaceastã maximã vizeazã însãºi legitimarea prin transcendent a noii puteri. Putere alcãrei fundament coexistã în Dumnezeu: omului nu-i sunt date decât cucerirea ºiexercitarea puterii aici, pe Pãmânt, ºi aceasta pentru a implementa voinþa lui Dum-nezeu, de realizare a Binelui creºtin. Natura autoritãþii politice derivã ºi ea din




contractul deosebit pe care Moise l-a încheiat cu Dumnezeu ºi a cãrei clauzã fun-damentalã este obligaþia de supunere: „Ascultã, Israel, eu sunt Domnul ºi stãpânultãu“. Statul ºi instituþiile sale, ca ºi noþiunea centralã de Bine Public, vor cunoaºteun proces de adaptare la obiectivul central al creºtinismului: salvarea sufletelor de

consecinþele nefaste ale pãcatului originar.Faptul cã în doctrina creºtinã toþi oamenii se nasc egali între ei, deoarece toþi

sunt fiii lui Dumnezeu ºi toþi au un suflet care trebuie salvat a introdus în viaþa publicã valori preponderent morale: austeritatea, umilinþa, penitenþa, supunerea.Dar doctrina a antrenat modificãri profunde la nivelul principiilor de legitimare a

puterii cât ºi la nivelul imaginarului politic, mai ales dupã recunoaºterea oficialã acreºtinismului ca unicã religie a Imperiului roman. În calitatea lor de creºtini, prin-cipii vor trebui sã se supunã normelor ºi ritualurilor politice elaborate de Bisericã.Creºtinismul realizeazã o sintezã formidabilã între teoria autoritãþii imperiale, elabo-ratã de Octavian August, imagologia politicã din monarhiile elenistice ºi sacralitateaacestei autoritãþi, bazatã pe corpus-ul ei de documente ºi imagini sacre. Legitimitateasacrã a puterii este foarte limpede exprimatã în Evanghelia dupã Matei, unde IsusHristos îi deleagã Sfântului Petru, primul papã al Creºtinãtãþii, puteri discreþionareîn pãstorirea turmei de credincioºi: „Paºte oile mele[…] ºi tot ceea ce tu vei dezlega

pe Pãmânt dezlegat va fi în Cer ºi tot ceea ce tu vei lega pe Pãmânt va fi legat înCer“. Fiind de origine divinã, puterea trebuia sã-ºi dezvolte un sistem de imagini ºinorme de comportament corespunzãtoare. În documentul Donatio Constantini (careîn secolul al VI-lea se va dovedi ca fiind un fals) împãratul Constantin cel Mare,mutând capitala Imperiului la Constantinopol, îi lasã papei Silvestru însemnele im-

periale ale puterii: coroana cu diademe, sandalele de aur, cârja episcopalã, hlamidaºi toga imperiale.

Pe mãsurã ce societãþile se secularizeazã, Biserica devine gestionarul privilegiatal manifestãrilor Sacrului. Ritualul creºtin al încoronãrii Regelui, de pildã, ca oriceritual, are ca scop sã actualizeze evenimentul mitic fondator ºi sã îl purifice de vio-lenþa lui iniþialã. Orice întemeiere miticã a lumii presupunea o luptã între douã forþeostile (zei, titani, personificãri ale fenomenelor naturale) în urma cãreia ordinearezultatã trebuia conservatã ºi purificatã de caracterul impur al violenþei iniþiale.Prin actul de încoronare persoana fizicã a regelui suferã un act de transsubstanþiere:el devine o fiinþã sacrã, dupã modelul mitic sau istoric al alegerii regilor ºi al înte-meierii regatelor prezente în textele sacre. Legitimarea puterii prin autoritatea divinãa textelor (Biblie, Coran, Talmud) avea ca suport aceastã întemeiere miticã: regii, laorigine, au fost desemnaþi de Dumnezeu pentru a conduce primele regate care auluat naºtere din divizarea neamului omenesc, ca urmare a cãderii lui în pãcat. Încalitate de locotenenþi ai lui Dumnezeu ºi de ºefi ai familiilor, primii regi au fostdesemnaþi în virtutea calitãþilor morale ºi creºtine necesare pãstoririi turmei pentrurealizarea scopurilor divine pe pãmânt. Uns în Bisericã dupã un ceremonial strict,care punea accentul pe voinþa lui Dumnezeu de a acorda graþia noului ales, regeletrebuia sã rosteascã jurãmântul de supunere, dupã rugãciunea de încoronare.




Aºezarea coroanei pe cap, îmbrãcarea mantiei regale ºi cuvântarea Papei sau Patri-arhului fãceau din ceremonialul înscãunãrii un eveniment unic prin mãreþia ºisolemnitatea lui care evidenþia Biserica drept locul sacru unde avea loc lucrarea luiDumnezeu. Atât formula politicã a Evului Mediu: „Regele trebuie sã fie bun, înþe-

lept ºi tolerant!“ cât ºi personalizarea sacrã a funcþiei ºi fiinþei sale provin din sintezadintre legitimarea divinã a puterii ºi imaginarul politic ce o însoþeºte.

Personalizarea puterii.Raportul dintre personalizare ºi imaginile puterii

În capitolul I am vãzut câteva din valenþele puterii, mai precis rolul acesteia înistoria civilizaþiei umane. Am vãzut cã rolul puterii în cadrul unei comunitãþi este

perceput prin procesele de personalizare, adicã prin concentrarea funcþiilor ºi prero-gativelor acesteia într-o singurã persoanã: ºef de trib, împãrat, rege sau preºedinte.Acest proces de personalizare a puterii atinge chiar ºi instituþiile ºi procesele

politice cele mai importante. În fond, oamenii trebuie sã-ºi explice ºi sã înþeleagãmecanismele prin care puterea îºi face simþitã influenþa în viaþa lor: mai comodãeste încarnarea, personificarea ei într-un semen decât explicaþia transcendentalã aunui centru al puterii invizibile, exterior comunitãþii.

Într-o lucrare extrem de popularã, cunoscutul sociolog ºi politolog francezRoger-Gérard Schwartzenberg enunþã chiar un principiu cu privire la personali-

zarea puterii; aceasta se intensificã în condiþiile de crizã ºi se rutineazã, se calmeazãîn condiþiile de pace socialã ºi dezvoltare economicã:

Epocile de crizã produc suprapersonalizarea. Pentru a înfrunta pericole excepþionale, ne orientãm cu plãcere spre un om care simbolizeazã ºi concentreazã puterea. […]

Crizã majorã, risc de rãzboi civil sau de conflict cu strãinãtatea. Cuprinsã de spaimã, mulþimeaîºi aminteºte adesea de figura tutelarã a unui tatã pe cât posibil eroic.14

Nu este greu de sezizat în cele de mai sus raportul dintre personalizarea puteriiºi mitul politic. Acesta din urmã conþine premisele psihologice ºi culturale, valen-þele formative ale proceselor de personalizare. Fie cã este vorba de mitul Salvato-rului, al Unitãþii, al Întemeietorului sau al Conspiraþiei, în situaþii limitã puterea seconcentreazã într-o personalitate pentru a se exterioriza apoi în prerogativele excep-þionale ale acesteia pe planul salvãrii comunitãþii respective. Acelaºi lucru este valabilºi pentru situaþiile de crizã economicã sau revoluþionare care favorizeazã, de aseme-nea, „suprapersonalizarea“ puterii. Liderul (Lenin, Mao, Roosevelt, Hitler) este

perceput din nou ca un Salvator pentru cã instaureazã ordinea, eliminã ºomajul,elibereazã poporul de robia colonialã sau internã, asigurã noile cadre ale dezvoltãriiºi dreptãþii sociale. Drept recompensã, poporul îi aduleazã pe aceºti lideri, confe-rindu-le calitãþi extraordinare.

În perioadele normale de guvernare personalizarea puterii cunoaºte alte valenþe.Eroul, salvatorul este înlocuit cu liderul obiºnuit. Lipsa de calitãþi excepþionale este




principala lui calitate. Mulþimea simte cã-i aparþine, deoarece narcisismul ei vede înfiecare din membrii care o compun un posibil înlocuitor al acestuia. Ea îl poate pipãiºi îl percepe ca fiind unul de-al ei în orizontul liniºtit al vieþii. Fie cã este flãcãu deþarã sau lider modern sau fermecãtor, el se încadreazã perfect în schema psihologicã

a perioadelor de pace socialã: „Opinia începe sã respingã pe ºeful prestigios, asimilat perioadelor de tulburãri. Ea aspirã la calm dupã furtunã. Ea pãrãseºte, deci, marilefiguri, pe cele ale timpului de crizã, pentru a se orienta spre conducãtorii obiºnuiþi,adaptaþi la cursul ordinar al lucrurilor. S-a spus: nu întâmplãtor Attlee îi succede luiChurchill, Hruºciov lui Stalin ºi Pompidou lui de Gaulle“15.

Procesele de personalizare a puterii au profunde rãdãcini ºi mobiluri politice, psihologice ºi culturale. Ca ºi în cazul crizelor economice sau politice, personalizarea poate cunoaºte indici semnificativi de manifestare în cazul când forþele politiceaflate în competiþie sunt într-o situaþie de echilibru sau de dezechilibru. Perioadelede echilibru favorizeazã creºterea puterii impersonale a instituþiilor statului, autori-tatea conducãtorilor derivând din procesele de legitimare legal-raþionalã. Perioadelede dezechilibru favorizeazã personalizarea puterii prin concentrarea ei în mâinileunui lider inspirat care sã o foloseascã în scopul realizãrii marilor obiective naþio-nale. În societãþile contemporane, personalizarea are un teren privilegiat de rãspân-dire graþie societãþii ºi culturii de masã. Atomizarea ºi birocratizarea relaþiilor sociale,individualismul cer un fenomen de compensare care sã recupereze cãldura iubirii

paterne a conducãtorului. Mass media îndeplinesc de minune aceastã sarcinã. Graþielor, cetãþenii au impresia unui contact direct cu liderul, prin intermediul imaginiitelegenice. „Iar liderul atinge cu plãcere aceastã coardã sensibilã a familiaritãþii – chiar factice – ºi a raporturilor afective – chiar iluzorii“16.

Schema psihologicã a proceselor de personalizare are la bazã mecanismele de proiecþie generate de alienarea religioasã.

Încã de la jumãtatea secolului al XIX-lea, filosoful german Ludwig Feuerbachobserva tendinþa de identificare a omului cu un „produs pur al conºtiinþei sale“, „cufiinþa divinã“: „ea îmbracã idolul pe care l-a fabricat, cu virtuþi ºi posibilitãþi caresunt substanþa umanitãþii însãºi“17. Idolii creaþi de om din lumea exterioarã sunt vene-raþi de acesta ca fiinþe aparte tocmai datoritã calitãþilor sale proprii pe care omul le

proiecteazã în aceºti idoli.Fenomenul de protecþie narcisicã se întâlneºte ºi în lumea politicã. ªi aici

cetãþenii îºi creeazã idoli care întruchipeazã la modul ideal toate virtuþile care lelipsesc lor înºiºi. Cetãþeanul transferã eroului sãu preferat tot ceea ce el ar vrea sãfie sau sã facã el însuºi, fãrã sã poatã sau îndrãzni. Acest personaj politic serveºtedrept suport proiecþiei pentru aspiraþiile ºi virtuþile sale.

Mecanismele psihologice ale personalizãrii puterii au la bazã, printre alte pro-cese, setea de autoritate ºi instinctul supunerii. Aceste procese genereazã sentimen-tele de orgoliu, de identificare miticã cu liderul pânã la autoiluzionare, pânã laºtergerea graniþelor dintre vid ºi realitate. Aceastã dorinþã de indentificare cu idoluliubit se explicã cel mai bine prin mitul Cenuºãresei unde proiecþia spre o viaþã




inocentã, promisiunea ei de fericire se verificã în valorile fundamentale: Bine, Adevãr ºi Frumos întrunite în persoana unui lider feminin. „Tot astfel, spune Feuerbach,servitorul are sentimentul despre sine însuºi în demnitatea stãpânului sãu… În onoa-rea stãpânului, el îºi satisface propriul sãu sentiment al onoarei“18. Astfel se explicã

dialectica dintre putere ºi supunere în regimurile totalitare, narcisismul naþionalistºi populist pe care se sprijinã aceste ideologii în a obþine adeziunea de masã.

Nu întâmplãtor specialiºtii pun la baza proceselor de personalizare a puterii înlumea contemporanã metamorfozele culturii politice. Cu cât populaþia unei þãri estemai puþin cultivatã sau cu cât predominã cultura parohialã faþã de celelalte forme aleculturii politice cu atât personalizarea puterii are mai multe ºanse de reuºitã. În Africa,de exemplu, puterea are fundamente religioase, iar titularul ei este simbolul forþelor supranaturale. „Aceastã putere sacralizatã forþeazã adeziunea intimã ºi se insereazãîntr-o participare comunitarã. Ea reclamã adorarea devotatã ºi supunerea temã-

toare“19. În culturile cu un grad înalt de raþionalitate, „culturile secularizate“, cum suntculturile civic-participative din Occident, sub influenþa mass media cultura civicã setransformã într-o culturã a spectacolului. Aceasta din urmã se bazeazã pe simulare,artificiu ºi parodie. „Ea este reprezentarea înºelãtoare a democraþiei, simulacrulculturii de participare. El se considerã un actor politic, atunci când nu este decât unspectator. Dopat, abuzat de «jocul politicii» pe fondul micilor ecrane ºi al panourilor de proiecþie“20. În acest joc al imaginilor, conform valorilor culturii participative,indivizii se simt participanþi activi la viaþa politicã ºi prin votul lor cred cã pot influ-enþa deciziile guvernanþilor. Aceastã credinþã derivã din identificarea simbolicã cu

rolul jucat de lider. Aceastã proiecþie inconºtientã, alimentatã de mass media, subforma spectacolului, îi conferã un rol de „reprezentare“, aidoma unui spectator lateatru sau la un meci de fotbal. Persuasiunea politicã a activat cu puterea unei anes-tezii: a blocat preferinþele cetãþeanului la nivelul credinþei. Ca sub puterea unei vrãji,acesta confundã ficþiunea cu realitatea ºi se crede cu adevãrat actor în marele spec-tacol politic.

Concepte-cheie

putere, personalizarea puterii; ritual politic; instituþionalizarea puterii; stat; regim politic; legitimitate

Întrebãri

Definiþi procesul de personalizare a puterii.Arãtaþi cauzele ºi condiþiile instituþionalizãrii puterii.Arãtaþi relaþiile dintre regimurile politice, personalizare ºi instituþionalizare.Definiþi ritualul politic.Definiþi personificarea politicã.

Arãtaþi raporturile dintre imaginile ºi legitimitatea puterii.




CAPITOLUL 3

Puterea ºi ritualurile ei în China anticã

Modelul ontologic al culturii chinezeºi corespondenþele lui simbolice

Puþine dintre culturile lumii prezintã un interacþionism simbolic atât de bogat precum cultura chinezã veche. Atât modelele explicite sau implicite de compor-tament cât ºi elementele materiale sau cele spirituale ale culturii interacþioneazã ladiferite niveluri, între comunicarea politicã, socialã, artisticã ºi religioasã existândo corespondenþã profundã în ce priveºte fuziunea contrariilor, unitatea spiritului ºia materiei, Calea sau Dao. Gândirea chinezã recompune printr-o infinitate de nuanþeaceastã unitate care în ordinea politicã simbolizeazã corespondenþa dintre Cer ºiPãmânt ºi în care ierarhiile sunt supuse unor norme severe a cãror respectare este

asiguratã de ritualuri ºi ceremonialuri.Încercând sã gãsim o explicaþie a acestei unitãþi în diversitate, a acestei conver-genþe spre care tind formele comunicãrii sociale, singura premisã plauzibilã sprecare ne îndreaptã solidaritatea socialã în China anticã, reflectatã în convergenþa diferi-telor niveluri ºi forme ale comunicãrii, este aceea a determinismului socio-politic,

produs al nevoii existenþiale acute: supravieþuirea unei populaþii în continuã creºtere.Fiind un popor de þãrani, chinezii vor acorda o atenþie deosebitã tradiþiei, conceputãde ei ca un filtru în introducerea inovaþiilor sociale ºi al tehnicilor noi de conducere.Alternanþa ciclurilor de producþie ºi a anotimpurilor va antrena de timpuriu în gân-

direa chinezã corespondenþe multiple dintre principalele elemente cosmologice: pãmânt, fier, lemn, apã ºi foc ºi virtuþile lor taumaturgice asupra dinastiilor, principilor ºi împãraþilor chinezi. Încã la începutul erei noastre, China avea probleme înasigurarea hranei pentru poporul ei, ceea ce a dus la o drasticã raþionalizare a tere-nurilor arabile, ca ºi la o repartiþie specialã a lor. Aceste terenuri nu puteau fi folositeca pãºuni pentru creºterea ovinelor ºi bovinelor, deoarece ar fi fost afectatã culturacerealelor, ca aliment primar, dupã cum nici cultura pãioaselor ºi a cerealelor nu erasuficientã pentru hrana zilnicã a populaþiei. Singura posibilitate eficientã rãmâneacultura orezului, plantã care, dacã se bucura de condiþii adecvate, putea sã dea douã

– trei recolte pe an ºi, în consecinþã, sã satisfacã nevoia vitalã de hranã a populaþiei.În epoca veche, faptul cã împãratul era stãpânul terenurilor agricole pe care le îm- pãrþea satelor, prin sistemul fântânilor, a determinat dezvoltarea administraþiei locale



ºi centrale. Rolul acesteia era de a colecta impozitele, în bani sau naturã, care trebuiau sã fie echivalentul producþiei unei a noua pãrþi dintr-o suprafaþã de 40 ha pecare împãratul o arenda, în general, unui sat. Fondurile astfel recoltate erau investitefie pentru construcþia canalelor de irigaþie, fie pentru întreþinerea lor, ceea ce a impus

încã din epocile îndepãrtate rolul fundamental al statului în viaþa societãþii chineze.Având în vedere cã prerogativele puterii de stat erau personificate în imaginea Împã-ratului ºi cã rolul intervenþionist al statului, personificat ºi el în persoana Împãratului,corespunde satisfacerii unei nevoi colective vitale, miturile ºi legendele chineze anticeau impus în Centrul Lumii persoana sacrã a Împãratului. Aceastã proiecþie miticã a

persoanei imperiale justificã locul privilegiat pe care chinezii îl acordã Politicului:„Pentru ei istoria lumii nu începe înaintea istoriei Civilizaþiei ºi nu debuteazã ca po-vestire a unei creaþiuni sau prin speculaþii cosmologice. Ea se confundã de la în-ceput cu biografia Suveranilor“1. Într-adevãr, rolul conducãtorului era proeminent

încã din timpurile mitice chineze.Împãratul este cel care face medierea între Cer, Pãmânt ºi oameni. Menirea aces-

tuia este de a menþine echilibrul, oferind sacrificii pentru a-i îmbuna pe strãmoºi ºiacþionând ritualic pentru a pune în contact lumea spiritelor cu cea materialã, mar-când în fiecare an ciclul renaºterii ºi al primãverii.

În timpul de dinaintea creºtinismului, marea majoritate a oamenilor din China îºi gãsea identitatea înclan sau în familie ºi în statele mici. Erau cuprinºi strict într-o structurã care le dãdea un scop, un locºi un înþeles. În vârful acesteia, singur, stãtea conducãtorul. El era cãpetenia, cel care putea comunica cuspiritele, în numele oricui – exact precum ºamanul. Ideea cã doar conducãtorul este capabil sã înfrunte

lumea spiritelor, singur în vârful unei piramide de relaþii, în care fiecare îºi avea locul, era atât de puternicã, încât un nume comun al împãratului era Conducãtorul singuratic.2

Ceea ce ºocheazã, de asemenea, în mitologia chinezã este cã întemeietorul uni-versului este Suveranul suprem, Huang di, care se aflã în centrul celor nouã ceruri,ierarhie cu corespondenþe în planul uman al stratificãrii sociale. Nu exista o izgonirea omului din Rai, o pierdere a Paradisului pe care omul trebuie sã-l reconstruiascã.Împãratul reprezintã umanitatea în Altarul Raiului ºi rolul sãu e pe deplin justificat,societatea omeneascã este repetarea unui model ceresc, iar când acest echilibru estedistrus, apar frãmântãrile sociale ºi ordinea politicã trebuie restabilitã pentru ca lu-crurile sã reintre pe fãgaºul lor firesc.

Într-un studiu publicat în revista Recherche comparative en philosophie (nr. 6,decembrie 1979) cercetãtorul japonez Akino Onda scria: „Diferenþa între sistemulde valori al orientalilor ºi cel al occidentalilor provine din faptul cã nu raþioneazã înaceeaºi manierã“. Dupã el, filosofii orientali pun pe prim plan demersul intuitiv, fãrãa despãrþi vreodatã omul, natura ºi societatea. De aceea, ei acordã un loc primordialemoþiei, meditaþiei, toleranþei, flexibilitãþii care necesitã interiorizarea, detaºarea desine, empatia, spiritualitatea, concertarea ºi sensibilitatea, în timp ce, pentru filosofiioccidentali, esenþialul este reflecþia bazatã pe analiza logicã ºi în consecinþã, raþiona-litatea, influenþa, formularea de principii etc. care merg mânã în mânã cu exteriori-zarea, individualismul, legalitatea, opoziþia ºi utilitarismul.




Gândirea unui popor se cristalizeazã încetul cu încetul pe un teren social ºi într-un cadru psihologic determinate; ea modeleazã caracteristicile acestui popor în cursulunui lung proces istoric ºi exercitã o influenþã considerabilã asupra sistemului sãusocial-politic, asupra obiceiurilor, culturii ºi moralei, ºtiinþei ºi artei sale. Gândirea

unui popor influenþeazã, de asemenea, mentalitatea, psihologia ºi temperamentulsãu. Dar care este specificul acestor procese ale gândirii ºi sub acþiunea cãror factoris-au cristalizat ele într-o manierã ºi nu în alta dacã nu ca o reacþie milenarã la unmediu dat? Aceste reacþii s-au cristalizat, încã de acum câteva mii de ani, în con-cepþii diferite despre lume ºi viaþã care au fost sistematizate ºi dezvoltate apoi dediferite ºcoli filosofice. Când vorbim de tipuri sau subtipuri culturale ne referim laconfiguraþiile simbolice prin care aceastã concepþie este travestitã în modele expli-cite sau implicite de comportament, selectate prin forþa tradiþiei.

Realizãrile arhitectonice din China anticã, precum mausoleul Qinshi-huangzî dela Lishan, vastul Taofang-gong, parcul Shanglin al împãratului Wudi din dinastiaHanilor Chang’an, capitala dinastiei Tang, renumitã în lumea întreagã, oraºul impe-rial al dinastiei Ming ºi Quing ºi înseºi marile lucrãri – amenajarea fluviilor, con-strucþia canalelor ºi a drumurilor etc. sunt indisolubil legate de un sistem politicautocrator ºi unificator. Într-un sens, arhitectura Chinei antice este un microcosmcare trimite la concepþiile centralizatoare ºi unificatoare ale epocii feudale. În China,gândirea chinezã tradiþionalã a influenþat într-o foarte mare mãsurã puterea feudalã

pentru „unificarea“ Imperiului.Maniera în care un popor gândeºte influenþeazã într-un mod deloc neglijabil

organizarea sa socialã ºi politicã. Prin faptul cã filosofia greacã pune accentul pecontradicþii ºi opoziþii s-a dezvoltat o tradiþie democraticã. Datoritã faptului cã filo-sofia chinezã a cãutat sã concilieze aceste contradicþii a fost posibilã elaborarea ide-ologiei politice a „marii unitãþi“ care a oferit baza teoreticã a despotismului feudal.Este evident cã aceastã gândire „unificatoare“, bazatã pe depãºirea contradicþiilor, acontribuit într-o mare mãsurã la unificarea diferitelor elemente ale marii familii for-matã din popoarele care ocupã spaþiul chinez ºi la asigurarea stabilitãþii ºi unitãþii þãrii.În schimb, ea a favorizat conservatorismul, înãbuºind individul, formând un „popor docil“, întãrind paternalismul, susþinând despotismul ºi perpetuând sistemul feudal.Opunând spiritul lumii materiale, filosofia occidentalã a fãcut din acest element ima-terial o forþã prodigioasã, dinamicã, capabilã sã transforme societatea ºi sã constituieelementul motor al dezvoltãrii. Dimpotrivã, filosofia chinezã tradiþionalã ºi, în parti-cular, gândirea confucianistã s-a preocupat sistematic sã reducã la minimum, chiar dacã ele erau foarte vii, tensiunile dintre diferitele grupuri sociale. În fond, filosofiachinezã se adapteazã la realitate, în timp ce filosofia occidentalã o transformã. Acestaeste motivul pentru care Occidentul – ºi nu China – a dat naºtere capitalismului. Înconcluzie, se poate spune cã aceste moduri de gândire diferite sunt, respectiv, pro-dusul „civilizaþiei tãcerii“, specifice Orientului ºi al „civilizaþiei miºcãrii“, specificeOccidentului (pentru a relua termenii lui Li Dazhao), ºi cã opoziþia dintre aceste douãmodele culturale va afecta, probabil, multã vreme, profilul mileniului trei.

Puterea ºi ritualurile ei în China anticã 33



Pentru filosofia chinezã, modelul ontologic este acela al dualitãþii în unitate; pentru filosofia occidentalã – al dualismului pur. Cele douã sisteme implicã o duali-tate, dar ele percep într-un mod cu totul diferit raporturile dintre cele douã elementea cãror existenþã ele o postuleazã. Pentru orientali aceste douã elemente sunt inter-

dependente ºi indisolubil legate între ele. Ele se condiþioneazã reciproc ºi formeazãun tot unic. Pentru occidentali, cele douã elemente sunt independente sau nu inter-acþioneazã decât foarte slab. În fond, unul privilegiazã unitatea, celãlalt opoziþia.„Orientalii vãd unitatea, dar neglijeazã diferenþele, în timp ce occidentalii percepdiferenþele dar pierd din vedere unitatea“3. Filosofii din China anticã, percepânddiferenþele, au acordat întotdeauna o prioritate relativã interdependenþei ºi unitãþii,

pe câtã vreme occidentalii au pus întotdeauna accentul pe diferenþe, în detrimentulinterdependenþei ºi al unitãþii. Punând accentul pe dualitate în unitate, filosofii chi-nezi nu au deloc tendinþa sã opunã radical materia ºi spiritul, subiectivul ºi obiecti-vul, sacrul ºi profanul, pe care ei le percep, în general, ca formând un tot cãruia, eiîi dau adesea numele de Dao (cale) sau de Taiji (fapt suprem). Aceastã entitate esteomniprezentã, ea cuprinde totul, ea se întinde peste tot, ea pãtrunde totul, ea îmbrã-þiºeazã toate manifestãrile universului, ale naturii ºi societãþii. Prin intermediulacestui principiu abstract ei descriu universul ca un întreg nelimitat a cãrui unitateei o evidenþiazã pe deplin. Oricare ar fi numele pe care îl dau acestuia – Yin ºi Yang,fiinþã ºi nonfiinþã, formã ºi spirit, ordine raþionalã ºi suflu vital, cale ºi instrument,spirit ºi materie, ei concep cele douã poluri opuse ca cele douã feþe ale realitãþiiunice. În plus, ei considerã cã „cerul ºi oamenii nu sunt decât un singur întreg“, cãadevãrul ºi binele formeazã un întreg etc. Aceastã viziune integratoare care asimi-leazã cerul ºi pãmântul i-a determinat pe filosofii Chinei antice sã facã eforturi sã îldescrie mai ales ca un „întreg organic“, fãrã sã acorde o mare atenþie detaliilor. Eacorespunde unui mod de gândire „totalizant“ ºi „organic“. Spre deosebire de filosofiaoccidentalã care îºi reprezintã realitatea în categorii antinomice, într-un cadru unic,specificul filosofiei chineze antice este, dimpotrivã, sã exploreze cãile unitãþii: deaceea, ei ºi-au propus, în general, sã defineascã modurile de integrare. Dacã gân-direa occidentalã poate fi calificatã drept rectilinie, demersul chinez care pune pe

prim plan unitatea dialecticã nu se prezintã sub forma unei drepte. O curbã, ca ºi ospiralã sau o volutã, ar reflecta destul de exact traseele gândirii chineze ale cãreiexpresii ar putea fi motivele în formã de trâmbe care orneazã vasele de Iangsheo ºide Majiayao, cercurile ºi volutele de pe bronzurile de la începutul dinastiei Shangsau decoraþiile în formã de inele, de „nori ºi tunete“, de monºtri ºi dragoni care sevãd pe vasele rituale. Acest mod de a reacþiona are origini foarte îndepãrtate: el îºiia substanþa din multiplele surse vii ale gândirii figurative a „poporului Xia“, aºacum s-a dezvoltat el între 5000–4000 î.e.n.

Modul specific în care cultura chinezã percepe desfãºurarea epocilor îºi puneamprenta asupra succesiunii dinastiilor, a schimbãrilor politice ºi a transformãrilor care au loc în societatea chinezã. Fiecare schimbare de ordin politic este o recon-struire pe aceleaºi principii, o reordonare prin care se evitã contaminarea cu vechea




epocã, dar se conservã aceeaºi formulã care asigurã stabilitatea sistemului. Este oreluare a procesului de armonizare cu universul, o „reaºezare“ a valorilor tradiþio-nale care nu suferã modificãri de substanþã.

…Trebuind sã localizeze în Timp ºi Spaþiu nu concepte definite ºi distincte, ci embleme bogate înafinitãþi, chinezii nu aveau nici o dispoziþie sã conceapã, ca pe douã mijloace independente ºi neutre,un timp abstract, un spaþiu abstract. Dimpotrivã, pentru a adãposti jocurile lor de simboluri, ei aveauavantajul de a pãstra, în reprezentãrile legate de spaþiu ºi de timp, cu un maximum de atribute concrete,o solidaritate favorabilã pentru interacþiunea emblemelor.4

Timpul este conceput ciclic, procedând prin revoluþie, iar spaþiul este pãtrat, pãmântul însuºi fiind divizat în pãtrate. „Tehnicile diviziunii ºi amenajãrii spaþiului(pieþe, urbanism, arhitecturã, grãdini) ºi speculaþiile geometrice pe care ele le presu-

pun se leagã în aparenþã de practicile cultului public“. Regulile sociale se leagã de

forma pãtratã a spaþiului, ca ºi grupurile umane care îl populeazã. Capitala, cores- punzãtoare reºedinþei cereºti, se aflã într-o poziþie în care þãrmurile converg; spaþiilesunt împãrþite pe sectoare, ierarhizate ºi fac parte dintr-o structurã unicã:

Astfel, reprezentarea unui Spaþiu complex, închis ºi instabil, se însoþeºte cu o reprezentare a Timpuluicare face din duratã un ansamblu de ere închise, ciclice, discontinue, complete în sine, centrate fiecare,aºa cum este Spaþiul, în jurul unui fel de sãgeþi temporare de emanaþie.5

Preocuparea chinezilor s-a îndreptat spre armonizarea societãþii cu ritmul uni-versal ºi spre „o amenajare a lumii care sã se inspire din amenajarea societãþii“6.Modelul lor este fundamentat pe social ºi elaborarea sistemelor de gândire s-a fãcut

pe modelul organizãrii politice ºi sociale.

Reprezentarea chinezã a Timpului se confundã cu cea a unei ordini liturgice […]. Aceastã ordinecuprinde un moment al istoriei (dinastie, regat, feudã) care distinge un ansamblu de reguli sau dacãvrem, o formulã de viaþã care singularizeazã aceastã etapã a civilizaþiei. În acest corp de convenþiifigureazã mai întâi decretele care conþin, pe lângã o amenajare concretã a Spaþiului, o amenajare particularã a Timpului.7

Întemeierea cosmologicã ºi simbolicã a politicului

Întreaga gândire chinezã este dominatã de obsesia unitãþii, stabilitãþii, conti-nuitãþii ºi totalitãþii. Indiferent de ºcolile de gândire filosofice, politice sau morale,de ideologia statului centralizat, a imperiului sau a provinciilor ºi regatelor gândireachinezã este preocupatã sã legitimeze puterea politicã prin corespondenþa cosmicãdintre Cer ºi Pãmânt, prin gãsirea canalelor de comunicare a energiei pe care suflul(energia) vital qi o declanºeazã în univers.

Spre sfârºitul perioadei Regatelor Combatante, în secolele III-IV, alternanþa celor douã sufluri primordiale Yin ºi Yang se gãseºte combinatã cu elementele Wuxing,

percepute ca cele cinci faze sau porþiuni de timp (zi, anotimp, an, dinastie) ce corespund unor calitãþi determinate care se succed ciclic în puncte de referinþã fixate înspaþiu:




Yang crescãtor cedeazã locul lui Yin crescãtor.

Lemn Foc Pãmânt Metal ApãPrimãvarã Varã Tranziþie Toamnã IarnãEst Sud Centru Vest Nord

Verde Roºu Galben Alb Negru

Interacþiunea dintre Yang ºi Yin duce la succesiunea celor cinci elemente, lareprezentarea lor ciclicã în corelaþie cu evoluþia istoricã a dinastiilor.

„De fiecare datã când un împãrat sau un rege este pe cale sã urce pe tron, Cerulare grijã sã trimitã un semn de bun augur poporului de pe pãmânt. La întronareaÎmpãratului Galben, Cerul a fãcut sã aparã furnici ºi râme uriaºe. Împãratul Galbena spus: „Energia Pãmântului e mai presus de toate“. Ca atare, el a privilegiat culoa-rea galbenã ºi ºi-a concentrat activitãþile asupra pãmântului. La venirea pe tron a luiYu (întemeietorul dinastiei Xia), Cerul a fãcut sã aparã plante ºi copaci ce nu mu-reau toamna ºi iarna. Yu a spus: „Energia Lemnului e mai presus de toate“. Ca atare,el a privilegiat culoarea verde ºi ºi-a concentrat activitãþile asupra pãdurii.

La suirea pe tron a lui Tang (întemeietorul dinastiei Shang), Cerul a fãcut sã aparãlame de metal ce au ieºit din apã. Tang a spus: „Energia Metalului e mai presus detoate“. Ca atare el a privilegiat culoarea albã ºi ºi-a concentrat activitãþile asuprametalului.

La urcarea pe tron a regelui Wen (întemeietorul dinastiei Zhou), Cerul a fãcutsã aparã focul; pãsãri roºii ducând în cioc înscrisuri de cinabru au venit sã se aºeze

pe altarul dinastiei Zhou. Regele Wen a spus: „Energia Focului e mai presus de toate“.Ca atare, el a privilegiat culoarea roºie ºi ºi-a concentrat activitãþile asupra focului.

Focului îi va urma neapãrat Apa. Cerul va face sã aparã predominanþa energieiApei. Ca atare, va fi necesar sã privilegiem culoarea neagrã ºi sã ne concentrãmactivitãþile asupra Apei.8

Ciclul originar de cucerire Ciclul de zãmislire

Pãmântul (îndiguieºte apa) Lemnul (ia foc)Lemnul (arã pãmântul) Focul (se transformã în cenuºã)Metalul (taie lemnul) Pãmântul (produce metale)Focul (topeºte metalul) Metalul (se lichefiazã în fontã)Apa (stinge focul) Apa (hrãneºte lemnul)

La baza celor Cinci Faze dispuse în ciclu de zãmislire se aflã, deci, relaþia tem- poralã a celor patru anotimpuri, dublatã de relaþia spaþialã a celor patru zãri sau punctecardinale. Aceste patru repere trimit la poziþiile soarelui în ciclul sãu recurent înspaþiu ºi timp:

Sud – Varã(marele Yang)

Est – Primãvarã Vest – Toamnã

Nord – Iarnã(marele Yin)




Este de notat tendinþa chinezilor de a atribui caracteristici concrete tuturor con-ceptelor, de a se concentra asupra aspectului practic al acestora.

Dinastiile legendare Xia ºi Shang au unit toate provinciile Chinei ºi au realizato stabilitate în teritoriu. În vechile cãrþi chineze se gãsesc relatãri despre întemeie-

torii civilizaþiei Huang di, Împãratul Galben care a unit triburile rivale cu armele de jad, Shun, care a inventat metoda fabricaþiei uneltelor din jad ºi Yu, împãratul carea stãvilit apele care inundau teritoriul chinez.

Din interpretarea bãtãliei legendare dintre Huangdi ºi Chiyou, în care al doileaîncerca sã preia tronul primului ca stãpânitor suprem al centrului, se pot gãsi douãmodalitãþi politice prin care diferitele naþionalitãþi sunt supuse unei dominaþii unice:

persuasiunea prin convertirea la normã ºi represiunea.

De aceea, atunci când în locul lui Huangdi, stãpânitorul suprem al Centrului a devenit Zhuanxu, acesta,

vãzând cã forþa celor din neamul Miao de la miazãzi a renãscut ºi temându-se ca ei sã nu-i ameninþeºi lui tronul, i-a trimis pe marii zei Zhong ºi Li sã întrerupã calea dintre cer ºi pãmânt, socotind cã deacum înainte va putea sã doarmã fãrã griji. Dar mai târziu, când fiii stãpânitorului ceresc au coborât pe pãmânt luându-ºi numele de „Fii ai cerului“, ei se frãmântau zi ºi noapte cum sã supunã acest norodde la miazãzi, neînfricat ºi de neîncãtuºat: sã-l influenþeze prin „convertirea la virtute“ sau sã ridiceoºti împotriva lui. Liniºtea sau tulburãrile din lumea pãmânteascã aveau adeseori ecou ºi asupra împã-rãþiei zeilor.9

Psihologia omului primitiv supravieþuieºte în mentalitatea omului modern,spiritul având o constituþie similarã, oriunde s-ar afla, dupã cum afirmã Frazer; unexemplu ar putea fi fenomenul pedepsirii regilor în caz de secetã la triburile dinAfrica, unde „omul care aducea ploaia devenea în chip natural rege“ sau credinþa

populaþiei torateya din sudul insulei Celebes în faptul cã „prosperitatea orezãriilor depinde de comportarea prinþilor ºi cã o guvernare proastã – prin care ei înþeleg oguvernare ce nu se conformeazã vechilor datini – prilejuieºte distrugerea recol-telor“10. Lista de exemple ar putea continua.

Împãraþii primesc un „mandat ceresc“ de cârmuire, iar mânia cerului, care pro-voacã schimbãri în naturã, e provocatã de o cârmuire neînþeleaptã. În China zilelor noastre, inundaþiile ºi calamitãþile naturale, în general, sunt puse pe seama proasteiguvernãri.

Ca în majoritatea mitologiilor, eroii civilizatori ai Chinei sunt cei care funda-menteazã coduri morale, inventeazã ºi propagã metode ºi instrumente necesare înagriculturã sau de uz casnic. Ei sunt ºi cei care elaboreazã acte administrative.Deosebirea constã în faptul cã experienþa mitologicã nu s-a ciocnit de experienþareligioasã, care a continuat integrarea în ordinea universalã, o armonie miraculoasãîntre naturã ºi societate.

Tehnicile de dominare au o dimensiune transcendentã, o justificare cum ar fi zhijing (extrema imperceptibilitate) – care ar echivala în zilele noastre cu aºa-numita „charismã“ a conducãtorului, respectiv shenhua (civilizarea prin strãlucireadivinã a virtuþii) sau modul în care aceºtia acþioneazã politic. Conducãtorul politiceste legitimat prin calitãþile morale ºi prin puterea lor de a coordona mersul




societãþii cu cel al naturii, dar – ºi în aceasta constã specificul chinez – conform uneilegi universale reprezentatã de dao:

Din cauzã cã dao (virtutea) lor era perfect, vechii regi puneau de acord lucrãrile cu ritmul anotim-

purilor, aducând belºug poporului ºi bogãþie naþiunii… Nu cã i-ar fi îmbogãþit ei înºiºi, ci pentru cã îi preocupa bunãstarea lor. Aceastã constantã preocupare era suficientã ca organismul social sã se reglezede la sine. Ei erau ca inima care nu poate înlocui nici unul dintre cele patru membre, nici din cele nouãorificii, dar cu toate acestea nu e mai puþin stãpâna miºcãrilor ºi senzaþiilor noastre, cãci îºi ia misiuneade a veghea permanent asupra bunei funcþionãri a organismului.11

Din fragmentul care aparþine cãrþii Xunzi putem sã desprindem cel puþin douãaspecte: prin descrierea organicistã a funcþionãrii sistemului, vechii regi sunt per-cepuþi ca organul vital al naþiunii ºi legitimitatea lor se aflã în funcþia de reglare ºicoordonare nu numai a „organismului“ social, ci ºi a punerii în acord a fenomenelor

naturii cu activitãþile umane. O a doua perspectivã este legatã de ideea de ritm ºi neconduce la resorturile mult mai profunde ale gândirii chineze. Articularea ºi ordineaorganicã a fiinþei presupune, în Yijing, o redimensionare a principiilor trecutului,fenomenelor vieþii, ale lumii ºi a problemelor general umane care se integreazã într-o schemã universalã. Autorii anonimi enunþã în Cartea schimbãrilor (Yijing) opt enti-tãþi naturale primordiale: cerul, pãmântul, tunetul, muntele, apa curgãtoare, vântulcare este asociat lemnului, focul ºi apa stãtãtoare sau lacul. Hexagrama, despre carese spune cã a fost primitã de împãratul Yu cel Mare împreunã cu desenul Lao, lãsatdrept moºtenire pe carapacea de broascã þestoasã, cuprinde nouã legi redactate în

cartea Marea Regulã. Desenul Lao reflectã un model al universului, un pãtrat careredã totalitatea imperiului, unitatea familiei, a castei, regruparea ideilor, spaþiulînchis, delimitarea printr-un zid care se închide ºi simbolizeazã unitatea statului ºia structurilor din cadrul acestuia.

În concepþia despre guvernarea terestrã ºi cereascã limitele se ºterg deseori ºieste posibilã producerea de transferuri dintr-o lume în alta, fãrã ca existenþa realã aindividului care e sanctificat sã producã vreun dezechilibru adoratorilor cultului„micului zeu“ numit de cãtre o comunitate. Cele douã planuri interfereazã.

Simþul ierarhiei a dus, în gândirea chinezã, la o determinare precisã a funcþiilor ºi îndatoririlor administrative din organizarea cereascã – existã un Tribunal Ceresc,unde Împãratul de Jad, care dispune de forþe considerabile pentru a guverna, dar nueste atotputernic, ºi trebuie sã-ºi exercite autoritatea pentru a preveni anarhia, prezi-deazã un corp întreg de ministere care conduc lumea, cum ar fi Ministerele Tunetuluiºi Vântului, al Bogãþiei, al Literaturii, Rãzboiului, Exorcismului, al Sãnãtãþii ºi aºamai departe. Ierarhia pãmânteascã este o copie a acestei birocraþii, iar în momentulîn care cele douã lumi, cea pãmânteascã ºi cea cereascã, intrã în conflict, reglemen-tãrile se fac de cãtre Tribunalul Ceresc. Regii-dragoni din mitologie au deseori con-fruntãri cu regii pãmânteni, primii fiind investiþi cu domnia asupra apelor. Împãratul

pãmântean este cel care comunicã direct cu Împãratul Ceresc. Ordinele imperialedin calendarul chinez încep de obicei cu „Ascultaþi ºi vã supuneþi“ ºi se încheie cu„Sã ne supunem legii; sã respectãm ºi sã îndeplinim acest ordin fãrã întârziere.“




Cu subalterni, existã o mulþime de zei care rãspund fiecare pentru diverse zoneale lumii; zei ai zidurilor ºi ai canalelor, divinitãþi locale, zeii casei, cu rolul de asupraveghea ºi conduce viaþa oamenilor ºi a menþine un echilibru între yin ºi yang.Ierarhizarea este foarte stricã ºi zeii anarhici, unii dintre ei reîncarnaþi în existenþe

individuale pe pãmânt, sunt imediat înlãturaþi. Conflictul de putere existã perma-nent ºi trebuie prevenite tulburãrile. Iatã ce consemneazã Frazer, cu o uºoarã ironie:

La Beijing, un registru în care sunt înscriºi toþi zeii încarnaþi ai imperiului chinez este þinut la zi decãtre Li fan yuan sau Oficiul colonial. Numãrul zeilor astfel recunoscuþi de cãtre stat se ridicã la o sutãºaizeci. Tibetul este blagoslovit cu treizeci, Mongolia septentrionalã se bucurã de nouãsprezece, iar Mongolia meridionalã se scãldã în razele a nu mai puþin decât cincizeci ºi ºapte de zei. Guvernulchinez, îndrumat de grija pãrinteascã ce o poartã binelui popoarelor sale, interzice zeilor înregistraþi sãrenascã în altã parte decât în Tibet. Ei se tem cã naºterea unui zeu în Mongolia ar putea avea consecinþe politice serioase, trezind patriotismul atipic ºi spiritul de rãzboi al mongolilor; ei s-ar putea uni în jurulunei divinitãþi ambiþioase de viþã regalã, dorind sã câºtige cu tãiºul spadei atât un regat pãmântesc, cât

ºi unul spiritual. Dar în afara acestor zei publici, sau autorizaþi, mai existã o mulþime de zei mici, sau practicanþi de divinitate fãrã diplomã, care înfãptuiesc miracole ºi îºi binecuvânteazã credincioºii însecret, iar acum câþiva ani guvernul chinez a închis ochii la reîncarnarea acestor zeitãþi ºicanatoare înafara Tibetului. Oricum, o datã nãscuþi, autoritãþile îi supravegheazã tot atât de atent ca ºi pe practi-canþii obiºnuiþi, iar dacã vreunul nu se comportã cum se cuvine este imediat degradat ºi exilat într-omãnãstire îndepãrtatã, interzicându-i-se expres de a mai reînvia vreodatã în carne ºi oase.12

Este de înþeles de ce cultul zeilor ºi al divinitãþilor locale este atât de restrictiv; planul divin interfereazã direct cu cel politic. Majoritatea micilor zei sunt, de fapt, personalitãþi istorice cunoscute, cum ar fi zeul Beijing-ului, Yang Chisheng, care afost funcþionar în timpul dinastiei Ming ºi executat în 1556 pentru cã încercase sã

opreascã introducerea unor taxe suplimentare pentru populaþie. Existã zei domesticisau ai afacerilor, care sunt, de asemenea, identificabili cu personaje istorice. ZeulBogãþiei, Zai Shen, venerat în preajma Anului Nou chinezesc, e întâlnit peste tot, dela extrasele de cont bancar pânã în case, Zeul Literaturii e la fel de important, ca un

pãstrãtor al tradiþiei culturale ºi protector al educaþiei, cãruia candidaþii la sistemulde examinare imperial îi cereau ajutorul, zeul Kuan Di – al rãzboiului ºi al folosirii

judicioase a puterii – care a fost un simplu soldat în timpul ultimei pãrþi a perioadeiHan târzii ºi a primei pãrþi a Celor Trei Regate (aprox. 180-225 d.H.) în provinciaShaanxi ºi a luptat împotriva miºcãrii Turbanelor Galbene – inspiratã de daoiºti –

pentru restabilirea ordinii; de asemenea, Împãrãteasa Cerului, un personaj istoriccare a intervenit pentru salvarea flotei naþionale.Aceste polaritãþi îºi au corespondentul în organizarea pe cercuri din lumea

pãmânteanã, ºi aceasta model al unei structurãri cereºti. Separarea dintre cer ºi pã-mânt, menþionatã în mitul lui Chong ºi Li, trateazã sfârºitul vârstei de aur ºi pierdereacalitãþii divine a oamenilor. Aceastã rupturã duce la o schimbare de statut ºi la insti-tuirea unor relaþii contractuale – existã îndatoriri ºi drepturi iar reglementareaacestor schimburi se face prin intermediari care aparþin lumii pãmântene. Cu altecuvinte, funcþiile sunt ereditare, genealogiile funcþionarilor având origine divinã.

Sima Qian însuºi, în Însemnãrile sale istorice (Guoyu) îºi justificã poziþia de isto-riograf prin descendenþa divinã, pe linia eroilor legendari. Existã funcþionari caresupravegheazã cele cinci elemente primordiale (wuguan), corespunzãtoare celor cinci




funcþii, ºi au titlul de duce de rangul întâi. Cei cinci agenþi conduc spaþiul ºi timpul,aºa cum Chong ºi Li administreazã în simetrie pãmântul ºi cerul, simetrie redatã încodul ritual prin antinomia popor/jertfitori:

În aceastã nouã configuraþie nu mai este nici o opoziþie între sarcinile profane ºi cele sacre, ci o identi-ficare totalã a funcþiilor mandarinale cu dinamismul cosmic ºi a responsabililor acestor oficii cu obiec-tele sacrificiului, adicã zeii.13

În organizarea adiministrativã anticã, instituþiile aveau dublã conotaþie: admi-nistrativã ºi religioasã. Investirea într-o funcþie presupune o formalizare simbolicã.În Zhouli, funcþionarii sunt repartizaþi pe ºase ministere, corespunzãtoare cerului,

pãmântului ºi celor patru anotimpuri. Ministerul Cerului se ocupã de organizarea palatului ºi e condus de un zhongzai, intendent-prim ministru, care guverneazã sauorganizeazã ( zhi); cel al pãmântului are atribuþii civilizatoare ( jiao) sau de dregãtor

al mulþimii ( situ); cel al primãverii, sub ordinele lui Zongpo, ministrul cultului, ri-tualizeazã (li); ministerul verii, condus de sima, ministerul armatelor, care reprimã,cel al toamnei, sub conducerea lui siku, aplicã pedepsele, iar cel al iernii, condus de

sigong , se ocupã cu producþia.Cele ºase departamente erau împãrþite în ºaizeci de secþiuni, corespunzãtoare

calendarului, echivalente cu ciclul anual. Fiecare dintre activitãþile birocratice estedublatã de o activitate liturgicã. Orice act capãtã un caracter sacru:

Organizarea birourilor trebuie înþeleasã în alt context, unde activitatea liturgicã ia naºtere din actul gu-venamental. Cele ºase birouri permit deosebirea oamenilor de zei, nu în funcþie de antiteza religios/

laic, ci dimpotrivã, pentru cã întocmirea lor, expresie a dinamismului naturii, aratã, prin bunul mers alafacerilor omeneºti ºi religioase, separarea lor.14

Funcþionarii civili din provincii au putere de guvernare totalã în provinciile lor ºi, în calitate de mu („pãstori“ ai unei populaþii), trebuie sã vegheze la siguranþaacestora ºi la prevenirea calamitãþilor naturale. Aplicarea programelor politice ºimodul de a acþiona al prefecþilor are consecinþe asupra universului.

Prin urmare, funcþionarii au capacitatea de a opera asupra mediului natural ºisupranatural prin virtutea lor, fiind investiþi cu o funcþie magicã. Ei aduc fericirea

poporului prin subjugarea forþelor anarhice din teritoriu. Prefectul este reprezentantul

calificat care negociazã cu zeul sau îl supune, asumându-ºi misiunea ca într-uncontract, ºi poate recurge la mijloace extreme împotriva zeilor când aceºtia nu-ºiîndeplinesc îmdatoririle faþã de oameni. Poziþia pe scara ierarhicã conferã o anumitã

protecþie împotriva entitãþilor supranaturale. Funcþionarii dispun de ordine scrise( zhao, care înseamnã mandat sau aviz) care se aplicã nu numai oamenilor, ci ºi zeilor,care pot fi sancþionaþi. Puterea politicã poate sã distrugã în acest mod temple, poateinterzice anumite culte, din consideraþii de ordin economic, moral sau ideologic.Pierderile financiare sau retrogradarea pun în pericol poziþia ºi chiar viaþa cenzorului;statutul social sau poziþia privilegiatã o datã pierdutã, se considerã cã funcþionarul nu

ºi-a îndeplinit misiunea faþã de comunitate, ca reprezentantã a voinþei generale.Funcþionarii sunt ºi ei constrânºi sã-ºi sacrifice prejudecãþile ºi credinþele pentru binele general. În acest fel, ei au menirea de a se identifica în întregime cu funcþia




pe care o exercitã, în mecanismul care asigurã bunul mers al societãþii globale. Tre- burile publice sunt rezolvate prin virtute ºi astfel se asigurã disciplina socialã încadrul ierarhiei ºi al grupurilor.

Virtutea presupune diferenþiere în sistemul social. Pentru moiºti, legea datoriei

( yen), prin care se renunþã la tot ce este personal în folosul obºtii este un principiude bazã – dar în cadrul ierarhiei existente. Mo zi (388-320 î.H.) propune o reformãsocialã care sã corespundã nevoilor populare, o solidaritate între conducãtor ºi masecare sã aibã la bazã aplicarea corectã a legii, dar nu anularea ierarhiei.

Poporul are obligaþia de a consolida autoritatea ºi puterea politicã a conducãto-rului, care, la rândul sãu, trebuie sã rãspundã nevoii maselor. Legiºtii (Fa jia) preiauconcepþia lui Xun zi ºi Han Fei zi (280-220 î.H.) ºi identificã legea ( shu) ºi aplicareaei propriu-zisã ( fa) ca fiind determinante pentru dezvoltarea economicã ºi aplicareastrategiilor politice.

Împãratul era convins de funcþia lui mesianicã, cea prevestitã de textele clasicedaoiste, afirmându-ºi credinþa în nemurire; el considera prenumele zhen, folosit desuverani pentru a se desemna, ca o dovadã de intangibilitate asemãnãtoare cu a zeilor,ºi a înlocuit titlul de wang cu cel de di, nume care are rezonanþe religioase. Aceastareprezenta practic revendicarea puterii absolute. Planul mitic nu este doar reprodus,nu e vorba de o imitaþie la scara terestrã, ci este cel în care împãratul, trimis alCerului, este investit cu putere:

…asimilarea cortegiului împãraþilor reali cu cel mitic al Împãratului galben e mai mult decât o simplãhiperbolã poeticã: în toatã pompa sa, e o veritabilã punere în scenã a unei puteri prezentând ceva divin.La vederea sa, zei sau demoni dau înapoi înspãimântaþi.15

Puterea imperialã avea prestigiu chiar ºi asupra entitãþilor de naturã divinã.Palatul luminilor (ming tang ) este o reprezentare a lumii: are baza pãtratã, cameredispuse conform celor cinci orienturi ºi douãsprezece luni etc. Împãratul este izolatde mulþime prin grandoare, el proclamã felul guvernãrii, muzica, gesturile, sacri-ficiile ºi riturile corespunzãtoare. El se îmbracã în aºa fel încât sã „semnifice con-figuraþia generalã a momentului“16.

Arhitectura simbolicã reprezintã virtutea – care este rotundã – ºi comportarea – pãtratã. Ritualul era oficiat chiar înainte de naºterea viitorului împãrat, pentru cã el

exista ca o reluare în formã individualã a unui principiu divin unic; îmbrãcãmintearegalã, corespunzãtoare poziþiei, pietrele de jad de la cingãtoare dau mãsura mer-sului armonios ºi corect (ritmul paºilor), imnurile ºi cântecele solemne sunt menitesã aminteascã potrivirea miºcãrilor.

Instrumentele puterii au ºi ele o funcþie simbolicã: toba nedreptãþii, flamura pentru acþiuni merituase, stela denunþurilor calomnioase, salutul cãtre lunã toamnaºi ceremonia de dimineaþã a invocãrii soarelui care anunþã începutul ºi sfârºitul,

banchetul pentru vârtsnici care aminteºte pietatea filialã, toate acestea sunt o lecþie pentru suveran cât ºi o formã de instruire a poporului. Împãratul, conducãtorul cumisiune divinã, are responsabilitate universalã:

Prin reducþie simbolicã, el rãspândeºte în societate configuraþia structurantã a naturii. Astfel îndepli-neºte un dublu act: de educaþie ºi de guvernare.17




Imaginea liderilor ºi a instituþiilor în filosofia chinezã clasicã

Ideea care strãbate ca un fir roºu ºi care structureazã imaginarul politic chinez

într-un ansamblu coerent este noþiunea de rit. În opinia lui Xun zi, unul din cei maimari discipoli ai lui Confucius, „Ritualurile au trei temeiuri: Cerul ºi Pãmântul sunttemeiul zãmislirii, strãmoºii temeiul speciei, suveranii ºi stãpânii temeiul ordinii.Fãrã Cer ºi Pãmânt, cum ar fi fost zãmislit omul? Fãrã strãmoºi, de unde s-ar trageel? Fãrã suveran sau stãpân, cum se poate închipui ordinea? Dacã unul dintre acestetrei elemente ar lipsi, pentru un om nu ar exista nici un punct fix. Or, prin rituri, elserveºte sus Cerul, jos Pãmântul, îºi onoreazã strãmoºii ºi-ºi preamãreºte suveranulºi stãpânul: acestea sunt cele trei temeiuri ale riturilor“18. Vârsta de aur a filosofieichineze (sec.VI–III î.e.n.) a însemnat de fapt o perioadã de mari rãsturnãri politice

ºi sociale, perioadã în care au fost reconsiderate vechile tradiþii cu o libertate despirit pe care China o va recupera abia în secolul al XX-lea, o datã cu adaptareagândirii chineze la reperele gândirii europene moderne.

Cei doi poli ai gândirii chineze antice au fost umanismul confucianist ºi misti-cismul daoist. Întreaga gândire chinezã veche oscileazã între aceºti doi poli, primulstipulând dezvoltarea personalitãþii în contextul unei armonii sociale, bazatã peOmenie ( jen), aceasta semnificând practic integrarea într-o ierarhie, respectiv aldoilea, care propune integrarea în naturã ºi univers prin gãsirea unei soluþii indivi-duale. Concepþia daoistã nu este însã nici ea ruptã de realitatea socialã ºi politicã,

dupã cum s-ar putea crede – una dintre direcþiile majore ale acestei învãþãturi estede a da sfaturi practice ºi ingenioase în privinþa felului de a-i conduce pe oameni.Soluþia propusã de daoiºti, care se regãseºte în Dao de jing este sã conduci în aºafel încât sã urmezi Calea fireascã fãrã ca supuºii sã-ºi dea seama cã sunt conduºi.

De la naºtere omul are dorinþe. Dacã nu obþine ce doreºte, el nu are liniºte pânã nu ºi le satisface. Dacãîncearcã sã ºi le satisfacã fãrã sã-ºi dea o mãsurã ºi fãrã sã le punã opreliºti apare obligatoriu compe-tiþia. Aceasta provoacã dezordine care duce la epuizarea resurselor. Regii din vechime, din silã pentrudezordine, au instituit riturile ºi simþul moral în vederea unei împãrþiri care sã potoleascã dorinþeleoamenilor ºi sã rãspundã la nevoile lor, astfel încât dorinþele sã nu fie niciodatã în exces cu bunurile

iar bunurile totdeauna adecvate în raport cu dorinþele, dorinþele ºi bunurile dezvoltându-se prin susþi-nere mutualã. Aceasta este originea riturilor.19

Revenirea la preceptele morale se face în scopul validãrii puterii, a autoritãþii ºia dominaþiei, ceea ce pare surprinzãtor dacã ne gândim la sihaºtrii înþelepþi dinmunþi care privesc cu dispreþ preocupãrile mãrunte din sfera socialului. Dar dao-ismul nu neagã dreptul de a exista al unui stat în sine, ci doar acuzã proasta lui con-ducere – Lao Þî însuºi se pare cã ar fi fost un funcþionar mãrunt care ºi-a servitstatul, înainte de a lua calea pribegiei, dezgustat de lipsa de mãsurã ºi de conducereaneînþeleaptã a acestuia.

Confucius, sau Kong Zi (552-479 î.e.n.), are meritul de a fi sistematizat gân-direa filosoficã chinezã de pânã la el ºi de a fi fundamentat conceptele pe realitãþile




instituþionale existente cu o asemenea subtilitate încât toatã gândirea filosoficã ºi politicã ulterioarã s-a raportat la sistemul proiectat de acest mare filosof. Pe mãsurãce studiile sociale ºi politice au început sã capete importanþã, Confucius, care pro-clamã primatul eticului (nu a „ethosului“ pur, ci a unui „ansamblu de norme etice

al cãror triumf e dorit în virtutea funcþiei lor practice, politice“20), devine o lecturãutilã în înþelegerea funcþionãrii normei care duce la stabilitatea politicã ºi socialã asistemului chinez ºi a sistemelor politice în general.

ªcoala confucianistã este la bazã o ºcoalã a reconstrucþiei morale; aceasta sesprijinã pe patru cãrþi fundamentale: Marea Învãþãturã sau Da Xue, Invariabilitatea

pe calea de mijloc sau Zhong Yong , Analectele sau Lunyu ºi Mengzi. Toate au fostredactate de cãtre discipolii lui Confucius, întrucât, dupã expresia lui Feng Youlan,Confucius a fost „primul dascãl, dar nu primul scriitor“. Se presupune cã el a fost

primul maestru care a organizat un învãþãmânt privat, deschis pentru toþi, indiferentde poziþia socialã a discipolilor. Dar prin eforturile sale de a insufla „un spirit noutradiþiei decadente“ a reuºit sã menþinã moºtenirea spiritualã a vechimii ºi „sã o im-

punã în cele din urmã creatorilor statului imperial“21.Un loc foarte important în menþinerea stabilitãþii sociale îl ocupã ritualul ( Li),

prin care se preamãreºte tradiþia prin intermediul unui ansamblu de norme care direc-þioneazã conduita socialã ºi tinde la înfãptuirea „omeniei“ (ren) prin care se pãstreazãvechea rânduialã: „Politeþea fãrã mãsura Ritului atinge oboseala. Prudenþa fãrãmãsura Ritului ajunge sã se prefacã în teamã. Curajul nestrunit de Rit atinge nesu-

punerea. Ca ºi sinceritatea care, dacã e fãrã controlul Ritului, poate rãni pe cineva“.Cultul strãmoºilor reprezintã, în acest sens, expresia religioasã a sistemului so-

cial ºi etic pe care Confucius încearcã sã-l salveze. Li a ajuns sã desemneze ritualu-rile religioase sau pur ºi simplu regulile impuse de etichetã, ritual care se conservãºi astãzi ca norme de convenienþã sau politeþe. Aceste modele comportamentale suntnecesare pentru integrarea armonioasã în societate. Funcþia religioasã este dublatãde cea politicã – cultul strãmoºilor, patroni ai familiei ºi depozitari ai forþei ºi pres-tigiului social, reprezintã o consacrare a unei poziþii ºi o întãrire a acesteia. Ritul,care implicã travestirea simbolicã a violenþei, avea funcþia de a întoarce situaþia înavantajul celui care îl practicã cu mai multã artã. Dar fãrâmiþarea sensului ritual ºi

pierderea comportamentului trasat de tradiþie era inevitabil. Armonia socialã nu erao realitate ci un lucru de dorit, o virtualitate, un scop care trebuia atins.

Obligativitatea ritualului impunea un model care urma sã fie preluat de cãtremase cu scopul de a obþine o atitudine obedientã faþã de legi: „Dacã cel care ocupãîn stat rangul de sus obiºnuieºte sã practice ritualul, va fi mai uºor ca poporul sã selase guvernat“22. Scopul este politic, acela de educare a poporului. „Slujirea pãrin-þilor“ prin îndeplinirea ritualului funerar este o altã formã de integrare ºi de accep-tare a normelor. Funcþia de control este la fel de importantã – ritualul presupune odisciplinã ºi face ca oamenii sã devinã guvernabili. Idealul este acela al copieriimodelului, chiar dacã cei din poziþiile ierarhice superioare îl practicã pe baze raþio-nale ºi se gândesc doar la practicarea virtuþilor ºi la respectarea legilor, posedând




înþelepciune ºi liniºte sufleteascã, în timp ce „cei de jos“ sunt ataºaþi treburilor pãmânteºti (inferioare), „nu se gândesc decât la foloase materiale“ ºi „nu posedãînþelepciune“23.

Copierea modelului este prin urmare pur mecanicã, deoarece „poporul nu poate

fi silit sã urmeze principiile dreptãþii ºi ale raþiunii; el nu poate fi fãcut sã le înþe-leagã“24. Se afirmã, deci, cã singurii capabili sã înþeleagã raþional codurile moralesunt reprezentanþii luminaþi care iau parte la conducerea statului. Aceºtia guver-neazã pe baza legilor trasate de tradiþie: „o þarã trebuie sã fie administratã pe temeiullegilor ºi obiceiurilor consacrate“25.

Rolul acestor reguli este de a gãsi legãturi strânse de solidaritate în plan socialºi de acþiune politicã pe bazã de interese comune. Consolidarea acestei solidaritãþiîn rândul familiilor gentilice este indispensabilã pentru asigurarea ordinii politice ºietice pe care o dorea Confucius. Superiorii trebuie sã manifeste bunãvoinþã faþã denevoile minimale de ordin material ºi cultural al celor pe care-i guverneazã ºi sã-ºirespecte obligaþiile faþã de aceºtia. Societatea propusã de filosof nu este una demo-craticã; sãracilor li se cere sã se mulþumeascã cu starea lor ºi sã se gândeascã la

practicarea virtuþii. Guvernanþilor li se cere sã încerce sã îmbunãtãþeascã starea mate-rialã ºi culturalã a supuºilor, dar în cazul unor nemulþumiri, recomandã represiunea:

Omul superior urãºte pe cei care, de pe treapta cea mai de jos a societãþii, îºi calomniazã superiorii, nuse supun, sunt nedisciplinaþi.26

Acest tip de impunere a conduitei are un rol paralizant pentru dorinþa de „ieºiredin normã“ a unui rãzvrãtit. Ordinea pe care ren (sociabilitatea) o implicã înseamnã„a practica deplina stãpânire de sine, întoarcerea la vechile moravuri, la vechile legi[…] manifestate în obiceiuri înþelepte […] prin înfrângerea pasiunilor ºi a dorinþelor capricioase“27. Idealul este acela de austeritate; nu de sãrãcie, ci de moderaþie, deevitare a lãcomiei. Când se afirmã „bunãtatea naturii umane“ care este reflectatã înrelaþiile umane prin ren (ca sociabilitate), Confucius recomandã evitarea sponta-neitãþii ºi a iniþiativelor personale: „trebuie sã fii bun, dar respectând normele, tre-

buie sã-þi stãpâneºti propriul temperament chiar ºi în pornirile tale bune: sã rãspunzirãului nu cu binele, ci conform echitãþii, cãci nu este firesc sã te comporþi la fel faþãde omul de bine ºi faþã de ticãlos“28. De (sau virtutea) se dobândeºte ºi se cultivã

prin studiu ºi prin aplicarea învãþãturii vechilor înþelepþi. Respectul pentru cei învârstã ºi pentru cei mai mari în rang este o condiþie a funcþionãrii organizãrii so-ciale. La conducerea treburilor publice trebuie sã stea „omul superior“, concept pecare Confucius îl preia din Yijing – omul virtuos, cel care cunoaºte Calea (dao). Dar ºi acesta, la rândul sãu, se supune aceloraºi legi dictate de ordinea divinã. Conve-nienþele ºi ritualurile trebuie respectate cu cea mai mare stricteþe, deoarece, în cazulcontrar, al unei comportãri incorecte, apar individualismul regal ºi, ca o consecinþã,corupþia personalului ºi nesupunerea poporului.

Sociabilitatea (ren), care are coordonate în virtute, echitate ºi ritual, stã la bazamenþinerii echilibrului social. Existã un „spirit superior“ care prescrie legi naturii,




statului ºi omului ºi fiecare individ îºi gãseºte rolul ºi locul care i se cuvine înunivers. Din pãcate, aceste norme de conduitã nu pot regla întotdeauna tensiunile

politice ºi sociale; Confucius însuºi nu a primit niciodatã un post de funcþionar pemãsura capacitãþilor sale – o funcþie de consilier.

Confucius a încercat sã contribuie la menþinerea vechilor structuri ºi sã elabo-reze un sistem prin care sã evite anarhia, evocând cu nostalgie „epoca de aur“ aguvernãrii ºi a relaþiilor sociale. Pentru el, guvernarea corectã presupune o corecti-tudine internã ºi un set de valori comportamentale: cel care conduce trebuie sã fieîn acelaºi timp pragmatic ºi chibzuit.

Atitudinea sa politicã este însã una de menþinere a ierarhiei care are în centrufamilia regalã iar pe treptele urmãtoare ale ierarhiei se aflã miniºtrii ºi dregãtorii cufuncþii, grade ºi atribuþii precise. Câtã vreme aceste funcþii ºi statutul fiecãrei per-soane e precis determinat în sistem ºi fiecare îºi îndeplineºte în mod corect însãrci-

nãrile, societatea se aflã în armonie. Acest tip de filosofie se regãseºte în prezent înfilosofia marilor corporaþii internaþionale ºi putem gãsi multe corespondenþe între cul-tura managerialã în cadrul acestora ºi principiile confucianiste. Fiecare componental sistemului trebuie sã-ºi asume rolul ºi promovarea individualã, în mod ideal, tre-

buie sã se facã pe bazã de eficienþã ºi merit personal: „Dacã fiecare va obþine ce ise cuvine… va fi pace ºi liniºte ºi vor dispãrea cauzele ruinii ºi ale rãscoalei“29.

Confucius cautã instaurarea armoniei sociale ºi diverse cãi de menþinere a echi-librului politic, recomandând moderaþia în guvernare ºi acceptarea din partea fie-cãruia dintre „actanþi“, guvernat sau guvernator, a rolului sãu în cadrul condiþiilor

economice ºi sociale existente. El nu este nici un idealist care încearcã sã instaurezeo ordine absolutã, nici un reformator care propune o soluþie cu totul nouã pentruorganizarea politicã ºi socialã. Este un gânditor politic tradiþionalist, care cautãsoluþii pentru consolidarea unei ierarhii ºi stabilirea unei ordini pe baza acesteia,care, în opinia sa, este o reflectare a ordinii universale.

Principiile ºi arta guvernãrii

Atât confucianismul, cât ºi daoismul au cãutat sã alcãtuiascã un fel de manual pentru regi, de care aceºtia sã se slujeascã în arta guvernãrii. Virtutea, în concepþialui Confucius, era expresia individualã a urmãrii Cãii, ºi ea trebuia sã fie deþinutã încel mai înalt grad de cãtre Suveran, pentru a se propaga, ca o undã, în celelalte centreconcentrice care alcãtuiesc ierarhia politicã ºi socialã: „Regula este ierarhicã ºi seîncheie prin definirea relaþiilor filiale, cu statutul ºi rangul lor, clar ºi de neclintit“30.

Principiile guvernãrii pornesc de la un model, cel al „Suveranilor antici“, crea-torii ideali ai instituþiilor ºi ai moralei. La baza guvernãrii este propusã „Omeniasuperioarã“ (ren). Meng zi (în prima jumãtate a secolului al IV-lea î.e.n.) preiaconceptele confucianiste ºi porneºte de la premisa cã omul este funciarmente bunºi poate fi guvernat prin ren datoritã faptului cã are patru porniri bune: compãti-mirea, care stã la baza comportamentului uman superior; ruºinea ºi repulsia pentru




rãu care reprezintã începuturile virtuþii ºi echitãþii ( yi); modestia ºi simplitatea, carestau la baza spiritului ritual (li) ºi simþul adevãrului ºi al minciunii pe care se sprijinãdiscernãmântul moral ( zhe). Guvernarea se poate face pe baza acestor patru virtuþi car-dinale care conferã responsabilitatea moralã ºi duc la respectarea regulilor rituale.

Îndatoririle cele mai universale pentru specia umanã sunt în numãr de cinci; iar omul are trei facultãþinaturale pentru a le îndeplini. Cele cinci îndatoriri sunt: relaþiile care trebuie sã existe între prinþ ºiminiºtrii sãi, între tatã ºi copii, între soþ ºi soþie, între fraþii mai mari ºi cei mai mici, ºi relaþiile dintre prieteni; aceste cinci relaþii constituie legea naturalã a datoriei celei mai universale, pentru toþi oa-menii. Cele trei mari facultãþi morale universale ale omului sunt conºtiinþa, care este lumina inteli-genþei pentru a distinge binele de rãu; omenia, care este echitatea inimii; curajul moral, care este forþasufletului; însã felul în care trebuie sã le foloseºti pentru a îndeplini cele cinci mari îndatoriri se reducela o singurã ºi unicã condiþie.

Toþi cei care guverneazã imperiile ºi regatele trebuie sã respecte nouã legi invariabile, ºi anume:autocorectarea sau autoperfecþionarea, venerarea înþelepþilor, iubirea pãrinþilor, cinstirea primilor func-

þionari ai Statului sau a miniºtrilor, sã fie în armonie perfectã cu toþi ceilalþi funcþionari ºi magistraþi, sãtrateze ºi sã iubeascã poporul ca pe un fiu, sã atragã în jurul sãu pe toþi înþelepþii ºi artiºtii, sã primeascãîn mod plãcut pe oamenii care vin de departe, pe strãini, ºi sã trateze cu prietenie pe toþi marii vasali.31

Diversele forme de organizare statalã ale Chinei antice au conservat aceeaºistructurã, pe o matrice tradiþionalã care îºi menþine caracterul, principiul ordinii, alCãii, care nu e o fatalitate, ci o forþã de exprimare, perceputã universal ºi la nivelindividual: „a cuceri liniºtea interioarã înseamnã a regãsi ordinea“ ( Dao de jing ).Confucius este cel care adaugã Yi jing -ului comportamentul intenþional; în Lunyuel afirmã cã „legea Cerului“ este datã „fiecãrei existenþe din naturã în vederea îm-

plinirii soartei“, dar omul este cel care îºi poate juca eficient rolul ºi poate acþionaîn aºa fel încât sã slujeascã societatea ºi sã se împlineascã pe sine, îndrumat de „prin-cipiul luminos al raþiunii“. Omul, ca parte a universului, urmeazã Calea conformacestui principiu „care ne dirijeazã acþiunile în conformitate cu natura raþionalã.Acesta se numeºte regulã de conduitã moralã sau Dao“ ( Zhong Yong ).

Viaþa trebuie sã urmeze legile pãmântului, viaþa trebuie sã urmeze legile impulsurilor interioare; bine-facerea trebuie sã corespundã omeniei; cuvântul trebuie sã corespundã adevãrului; conducerea þãriitrebuie sã corespundã liniºtii; activitatea trebuie sã corespundã posibilitãþilor; acþiunea trebuie sãcorespundã timpului […]. Ce-i face pe oameni capabili sã trãiascã în societate? Principiul repartiþiei

( fen). Ce face ca repartiþia sã fie eficace? Simþul moral. Astfel, a împãrþi în virtutea simþului moral ducela armonie, a armoniza duce la unitate, a unifica duce la creºterea forþelor, creºterea forþelor duce la putere, iar puterea îþi permite sã stãpâneºti lucrurile. Este ceea ce permite oamenilor sã trãiascã în paceîn locuinþele lor. Cã ei urmeazã miºcarea celor patru anotimpuri, cã organizeazã cele zece mii de fiinþeîn folosul lumii întregi, nu este nici un secret în asta: motivul e cã au înþeles principiul repartiþiei învirtutea simþului moral.32

Întrucât poporul „de jos“ dispune de posibilitãþi intelectuale restrânse, acestatrebuie sã se conformeze legilor. Sentimentele sau pãrerile poporului nu meritã în-credere; se recomandã supunerea totalã faþã de guvern, pânã la „slugarnica proster-nare“33, pânã la cult. Se considerã cã oamenii au o structurã afectivã, intelectualã ºimoralã deosebitã, în funcþie de condiþia lor socialã: „greºelile oamenilor depind destarea fiecãruia dintre ei“34.




Fidel principiului de ordine, filosoful ia atitudine faþã de miºcãrile populare,împotriva celor care „se revoltã contra superiorilor ºi provoacã astfel tulburãri înimperiu“35.

Se cere sãracilor sã se conformeze legilor fãrã a protesta ºi, în acelaºi timp, re-

comandã celor care guverneazã moderaþia: „Poporul nu trebuie chinuit“36.Din experienþa sa ca funcþionar, Confucius cunoºtea abuzurile ºi cauzele revol-

telor. Ideea sa era aceea de a satisface nevoile minimale ale poporului ºi, spune elcu iscusinþã politicã, atunci „vom putea sã-i impunem executarea corvezilor […]fãrã teama de protest“37.

Sarcina principalã a unui cârmuitor este aceea de „a face aºa încât denumirea persoanelor ºi a lucrurilor sã fie cea corectã“38, ceea ce se cunoaºte ca principiulcorectãrii numelor. Acest principiu stã la baza „coordonãrii dintre noþiuni ºi lucruri“ºi este esenþial pentru ordinea socialã. Aceastã „denumire“ a funcþiilor nu e doar o

problemã de limbaj; este logosul ca principiu de organizare cu dubla sa interpretare,de raþiune ºi de limbaj. „Numele (ming ) desemneazã în acest context titlul sau denu-mirea unei funcþii împreunã cu competenþa cerutã pentru a o exercita. […] este vorba,în fapt, de a verifica adecvarea dintre competenþa nominalã ºi competenþa realã,veºnica problemã a administraþiei chineze, soluþionatã, printre altele, prin instau-rarea unui sistem de examene pentru recrutarea funcþionarilor“39. „Numele“ trebuie„corectat“ pentru ca societatea chinezã sã-ºi pãstreze structura ierarhicã: „principelesã fie principe; ministrul, ministru; tatãl, tatã; fiul, fiu“. Asumarea rolului de cãtrefiecare dintre aceºtia înseamnã o recunoaºtere a ierarhiei. Este mai mult decât o

problemã de limbaj, e o metodã de acþiune pentru a pune în practicã ideile politiceºi a asigura legitimitatea ºi stabilitatea unui sistem. Societatea va funcþiona mai binedacã fiecare membru al familiei îºi va îndeplini sarcinile legate de funcþia sa. Linia

politicã propusã de Confucius este conservatoare, fiind bazatã pe respectarea pozi-þiei ºi pe permanentizarea distanþelor dintre nivelurile sociale ºi pe asocierea princi-

piului care presupune corespondenþã între stat ºi familie: „fiecare lucru la locul sãudeterminat!“ Aceastã ordine porneºte de la principii etice ºi politice: trebuie sãcunoaºtem foarte bine lucrurile asupra cãrora dorim sã acþionãm, deci sã le definim(ºi sã „corectãm numele“), altfel „nu vom ºti unde sã ne punem picioarele ºi încotro

sã ne întindem mâinile“40; trebuie sã cercetãm semnificaþiile, deci conþinutul noþiu-nilor cu care operãm; este necesar ca teoria sã corespundã realitãþilor obiective.

Formula lui Confucius, ca rãspuns oferit discipolului sãu la întrebarea: „care trebuie sã fie prima mãsurã de luat când se ajunge la putere?“ este „Corectaþi numele!“ºi reflectã necesitatea stabilirii unor raporturi clare în cadrul ierarhiei pentru a asi-gura funcþionarea acesteia ºi în acelaºi timp aratã respingerea din partea Maestrului amanipulãrii prin cuvinte, o datã cu apariþia abilitãþii retorice a logicienilor ºi sofiºtilor:

Transformarea gândirii, devenitã din ritualistã prevãzãtoare ºi realistã, se manifestã în trei domenii privilegiate, unde se vor înfrunta în curând o mulþime de ºcoli rivale: diplomaþia, necesarã pentru jocul

alianþelor în noul context politic, strategia, sau mai degrabã stratagemele, pe care conflictele, din ce înce mai dese ºi mai ucigaºe între state, o fac sã progreseze cu paºi uriaºi. În fine ºi mai ales, sofistica: intro-ducând viclenia în sânul discursului, a dat o loviturã de graþie moralei.41




„Corectarea numelor“ are aºadar o funcþie esenþialã în conservarea sistemuluide organizare administrativã, a moralei ºi a reglãrii comportamentului. Fiecare ge-neraþie are marca unuia dintre cele cinci elemente primordiale. Existã nume publice,denumiri pentru ranguri ºi funcþii oficiale potrivite unui cod tradiþional care fixeazã

locul fiecãrui individ în timp, spaþiu ºi societate. Marcel Granet menþioneazã faptulcã teoria confucianistã a numelor are sens magic, deoarece natura umanã este deesenþã cosmicã ºi astfel cunoaºterea omului duce la cunoaºterea ordinii universale,„cu existenþa obiectivã ºi eternã“42. Organizarea socialã trebuie sã fie cea „corectã“,conformã modelului ceresc. Aceasta nu este structuratã pe clase sociale – conceptcare lui Confucius îi este strãin – ci pe principii de castã. Cu plebea trebuie trãit în

pace, dar, se spune, „sã nu ne amestecãm cu ea“43. Adversarii confucianismului cri-ticã aceastã repartizare a valorilor morale în funcþie de poziþia socialã. În cartea luiMo zi, sub titlul „Condamnarea confucianiºtilor“ este respinsã aceastã identificareîntre calitatea moralã ºi funcþia administrativã: „Confucianiºtii spun cã […] cinsteaoamenilor valoroºi trebuie sã depindã de poziþia lor ierarhicã. Aceasta înseamnã cãtrebuie sã deosebim pe oameni dupã cum sunt mai sus sau mai puþin sus-puºi“44.

Existã, totuºi, o flexibilitate în practicã a aplicãrii principiilor morale – cinstireatrebuie acordatã în funcþie de modul în care dregãtorul, ministrul sau chiar suve-ranul îºi respectã poziþia: „Veneraþia pe care cineva o acordã suveranului nu trebuiesã-l împiedice a-l mustra când îºi încalcã îndatoririle“45.

Regulile ºi normele impuse de rolul jucat de fiecare dintre participanþii la sis-temul social sunt, cu toate acestea, foarte stricte.

Buna administrare a unui Stat o fac tocmai virtuþile, calitãþile reunite ale miniº-trilor unui prinþ, aºa cum virtutea fertilã a pãmântului, reunind ceea ce e moale cu ceeace e tare, produce ºi face sã creascã plantele ce îi acoperã suprafaþa. Aceastã bunãadministrare […] seamãnã cu trestiile care mãrginesc fluviile: ea apare în mod na-tural pe un sol convenabil.

Astfel buna administrare a unui Stat depinde de miniºtrii numiþi. Un prinþ carevrea sã imite buna administrare a vechilor regi trebuie sã-ºi aleagã miniºtrii dupã

propriile sale sentimente, care sunt inspirate doar de binele public, pentru ca senti-mentele sale sã aibã mereu drept temei binele public, el trebuie sã se conformezelegii supreme a datoriei, iar aceastã lege supremã a datoriei trebuie sã fie cãutatã înomenie, acea frumoasã virtute a inimii care este principiul dragostei faþã de toþioamenii“46. Dupã Confucius, existã trei lucruri care trebuie considerate ca fiind decea mai mare importanþã în guvernarea unui imperiu: Stabilirea riturilor sau eveni-mentelor, fixarea legilor somptuare ºi schimbarea formei caracterelor scrierii; cei cese conformeazã acestora sãvârºesc puþine greºeli.

Legile, regulile de administrare din vechime, deºi excelente, nu au o autoritatesuficientã, pentru cã îndepãrtarea în timp nu permite stabilirea convenabilã a auten-ticitãþii lor; fiind lipsite de autenticitate, ele nu pot obþine încrederea poporului;

pentru cã poporul nu poate sã acorde suficientã încredere oamenilor care le-au scrisatunci el nu le respectã. Cele propuse de cãtre înþelepþii neîmbrãcaþi în haina




demnitãþii imperiale, deºi excelente, nu capãtã respectul necesar sancþionãrii lor, elenu obþin nici încrederea poporului: neobþinând încrederea poporului, acesta nici nule respectã.

De aceea legea datoriei unui prinþ înþelept, de a stabili legile cele mai impor-

tante, îºi are fundamentul în propria persoanã; autoritatea virtuþii ºi a înaltei saledemnitãþi se impune întregului popor; el îºi fãureºte propria administrare dupã mo-delul celei a fondatorilor primelor trei dinastii ºi nu se înºealã deloc; el îºi stabileºtelegile sale conform legilor cerului ºi ale pãmântului, neîntâmpinând nici o rezistenþã;el cautã dovada adevãrului în spiritele ºi inteligenþele superioare ºi este eliberat deîndoielile noastre; el reprezintã o sutã de generaþii în aºteptarea omului sfânt ºi nueste supus greºelilor noastre“47.

Concepte-cheie

omenie; sociabilitate; reguli de conduitã moralã; ierarhie socialã; corespondenþesimbolice; principiu vital (Qi); Yang-Yin; obligaþie politicã; stil de guvernare; cores-

pondenþã Cer-Pãmânt; Binele Public

Întrebãri

1. Precizaþi deosebirile dintre filosofia occidentalã ºi filosofia orientalã.2. Arãtaþi caracteristicile filosofiei chineze.3. Evidenþiaþi componentele concepþiei despre lume din cultura chinezã.4. Demonstraþi importanþa filosofiei lui Confucius pentru dezvoltarea gândirii

politice din China anticã.5. Stabiliþi conexiunile necesare dintre ritualul politic, corectarea numelor ºi

imaginea publicã a liderilor chinezi.6. Evidenþiaþi raporturile simbolice dintre cosmologia chinezã ºi legitimitatea

puterii.7. Evidenþiaþi corespondenþele dintre personalizarea ºi personificarea puterii.




CAPITOLUL 4

Clasic ºi baroc în geneza formelor politice moderne

Istoria ideilor politice, ca ºtiinþã a originii formelor politice, face sã aparã dindatele complexe ºi contradictorii ale evoluþiei configuraþia ideii, adicã sensul carederivã din desfãºurarea evenimentelor. În calitatea sa de categorie istoricã, „origineanu desemneazã devenirea a ceea ce s-a nãscut, ci a ceea ce este pe cale sã se nascãîn devenire ºi în declin“1. Ea antreneazã în ritmul sãu materia a ceea ce este pe calesã aparã. „Originea nu îºi propune niciodatã sã cunoascã existenþa nudã, evidentã,a factualului. […] Ea cere sã fie recunoscutã, pe de o parte, ca restauraþie, ca o res-tituþie; pe de altã parte, ca ceva care este prin aceasta chiar neîncheiat, întotdeaunadeschis. De fiecare datã când originea se manifestã, se vede definindu-se figura încare o idee nu înceteazã sã se confrunte cu lumea istoricã, pânã când ea se vedeîncheiatã în totalitatea istoriei sale“2.

Ideea de „corespondenþã“ în gândirea politicã poate deveni, graþie raportuluidintre filosofia culturii ºi filosofia istoriei, o cale de înþelegere a formelor politiceale unei epoci care se configureazã în stilul ei istoric. Prin aceastã metodã morfo-logicã nu intenþionãm sã identificãm corespondenþele cu analogia. Analogia poatemarºa pe suprafaþa lucrurilor, mulþumindu-se cu asemãnarea unor fenomene sau

procese care nu interacþioneazã. În schimb, corespondenþele, prin comunicarea aceea ce este unic, irepetabil, esenþial în aceste serii se materializeazã în imagini aletimpului ºi contribuie la configurarea acelei forma mentis dominante din detaliileascunse sau uitate în spatele lucrurilor sau evenimentelor. Raportul dintre unitate ºirepetabilitate, dintre singularitate ºi totalitate, devenit posibil datoritã noilor cuceririîn filosofia artei, poate afirma despre structura intimã a unui fapt dacã este repre-zentativã pentru o serie a formelor istorice. Cunoaºterea alegoricã, fiind reactua-lizatã de curentele artistice ale secolului al XX-lea, pune în luminã ceea ce feno-menele au mai singular, mai ciudat în manifestãrile lor ascunse ºi decadente dinepocile îndepãrtate. Conceptualizarea filosoficã trebuie sã abordeze nu numai deve-nirea fenomenelor în existenþa lor, ci ºi istoria acestora. Cu alte cuvinte, ea trebuiesã vizeze nu numai esenþa fenomenelor ci ºi dialectica manifestãrii lor, adicãraportul dintre unitate ºi repetabilitate.

Sunt ideile politice imagini în miniaturã ale lumii, ascunse în spatele lucrurilor? – iatã unul din obiectivele acestui capitol.



Datoritã privilegierii sistematice a simbolului în romantism, ca manifestare sen-sibilã a unei Idei, ca unitate a subiectului sensibil ºi a obiectului suprasensibil, calimbaj al Infinitului, el nu va cunoaºte forma expresivã originarã a alegoriei, formasa barocã ºi chiar medievalã. Romantismul perpetueazã prejudecãþile clasice contra

barocului, prejudecãþi al cãror punct de plecare derivã în opoziþia dintre alegorie ºisimbol fixatã de Goethe în studiul „Despre obiectele artelor figurative“ (1797) ºiunde alegoria era consideratã inferioarã simbolului. Dupã Goethe, alegoria mergede la generalul abstract la particular ºi procedeazã prin semnificare conºtientã directã;

prin urmare, ea este convenþionalã ºi sãracã, deoarece ea nu face decât sã încarnezeidei cunoscute (Viaþa, Moartea, Binele, Justiþia, Adevãrul etc.) Dimpotrivã, simbolul,care merge de la particular la general, este imagine ( Bild ), gândire inepuizabilã detip intuitiv, unde Infinitul se „finitizeazã“. În antitezã cu privilegierea sistematicã asimbolului, alegoria este fragmentul din realitate în care se miºcã ºi se transformãtimpul în lume, este domeniul de reprezentare fizicã a evenimentelor, este senzaþiacã totul decade. Scriiturã a unei istorii particulare, vãzutã ca rupturã ºi ca o crizã, eaeste forma expresivã, obositã ºi sfâºiatã a temporalitãþii prezente.

Pentru a înþelege funcþiile ºi semnificaþiile alegoriei în configurarea ideilor poli-tice se impun câteva precizãri suplimentare privind rolul reprezentãrilor alegoriceîn tragedia clasicã ºi în drama barocã medievalã. Tensiunea dintre lume ºi transcen-dent face sã aparã în teatrul baroc metamorfozele istoriei, precaritatea eroilor,fragilitatea condiþiei umane. Din perspectiva temporalitãþii, drama barocã s-ar puteadefini ca joc al reprezentãrii despre reprezentare, dramã menitã sã devinã spectacolcare învãluie moartea într-un timp repetitiv, unde amintirea nu mai este decât ale-gorie a temelor; lumea ca teatru sau ca vis. Evenimentele sale sunt scheme alego-rice, imagini ale unei alte reprezentãri. Eroul nu mai moare ca în tragedia greacã, înconfruntare cu un destin necruþãtor, pentru a reconstitui ordinea lumii, ci el moare

pentru cã moartea face parte din normele acestei tragedii. Drama barocã figureazãastfel o istorie a durerilor lumii, o istorie decadentã ºi saturnianã: doliu ºi melancolie.

Mecanismul prin care arta barocã devine catalizatorul unei esenþe a timpuluiistoric, în funcþie de acuitatea conºtiinþei crizei religioase ºi politice din Europa se-colelor XVI-XVII, poate fi înþeles dacã urmãrim jocurile de imagini (sau suprapu-nerea lor) cu privire la o figurã centralã a teoriei politice: aceea de suveranitate, ºianume la maniera în care ea este reflectatã în teatrul clasic ºi în cel baroc, pe de o

parte, în literatura absolutismului juridic ºi în cea monarhomahicã, pe de altã parte.Reforma ºi conflictele religioase care i-au urmat au pus într-o nouã luminã rela-

þiile dintre puterea politicã ºi valorile morale ºi religioase, au resuscitat conþinutulteocratic al suveranitãþii, exemplificatã în figura Suveranului dupã modelul patriar-hilor din Biblie. Întrebuinþând un termen la modã, dar puþin cam riscant, „schim-

barea de paradigmã“ a Renaºterii, prin noile coordonate ale umanismului sãuantropocentric, a resuscitat din adâncuri sensibilitatea omului religios. Insistând peideea de om ca „apoteozã a creaþiei“, se pãrea cã luminile Raþiunii vor izgoni defi-nitiv în tenebrele inconºtientului neliniºtile metafizice ºi religioase ale omului




medieval. Dar aceastã trufie a omului renascentist de a se considera propriul sãuDemiurg, izgonindu-l pe Dumnezeu din Cetate, a fost plãtitã în curând cu o pierderea sensurilor existenþiale. Lipsa de securitate psihicã datã de certitudinile dogmei, s-atradus prin cãutarea ºi regãsirea lui Dumnezeu. Nu întâmplãtor accentul pus de

Luther pe mântuirea prin credinþã, ca singura punte de comunicare cu Divinitatea, pare un þipãt sfâºietor în pustie. La o analizã mai atentã se observã cã în Evul Mediuexistã o miºcare a substanþei sociale care scapã conceptualizãrii logice a ideilor. În pri-mul rând, antinomia dintre pofta de viaþã a omului medieval ºi reprimarea pulsiunilor vieþii printr-o austeritate impusã de ideologia pãcatului originar. Aceastã ideologie aausteritãþii se traducea prin practici de mortificare a trupului în cadrul procesiunilor religioase în care alegoriile, ca reprezentãri ale Vieþii, ocupau în structura imagina-rului social un loc deosebit. În al doilea rând, anul 1000 marcheazã o rupturã revolu-þionarã în conºtiinþa religioasã a Evului Mediu. Sosirea timpului mesianic, a Judecãþiide Apoi, amplificã ideea de catastrofã, de sfârºit al Istoriei ºi pregãteºte psihologicmulþimile pentru cruciade. Acest aspect central al discontinuitãþii istorice va servi încontinuare ca punct referenþial pentru polarizarea categoriilor politice dupã conþinutulcategoriilor morale ºi religioase care confereau acþiunilor ºi instituþiilor politicevaloarea lor de Bine ºi Adevãr. Aceastã discontinuitate istoricã va fi amplificatã desectele ºi ereziile care au însoþit Reforma ca ºi de reînvierea în forþã a conþinutuluiteocratic al puterii politice, datoritã literaturii monarhomahice despre suveranitate.În majoritatea lor, scriitorii monarhomahi recomandau tiranicidul drept consecinþãa încãlcãrii contractului dintre rege ºi popor al cãrui garant era Dumnezeu. Dar clauzele acestui contract erau deviate de la proasta ocârmuire a regatelor la abateride la dreapta credinþã, înþeleasã unilateral. Dacã forma de guvernãmânt în jurul cãreiagravitau aceste dezbateri era monarhia, ereditarã sau electivã, regele, ca titular incon-testabil al suveranitãþii în absolutismul clasic, suferã, în literatura monarhomahicã,diminuãri drastice ale prerogativelor puterii sale suverane, deoarece „magistraþii aufost creaþi pentru popor ºi nu poporul pentru magistraþi“3 ºi pentru cã „nimeni nu s-a nãscut cu coroana pe cap ºi sceptrul în mânã“4. Pe plan artistic, regele, ca unul din

personajele principale ale tragediei clasice, suferã, în partitura sa esteticã, modifi-cãri esenþiale. Mãreþia imperialã care însoþea pe scenã comportamentul sãu augusteste înlocuitã treptat de iluzia barocã de seducere a sensurilor printr-o scriiturãemoþionalã. Uitatul, care structureazã timpul istoric în funcþie de acuitatea conºti-inþei crizei ºi a catastrofei, este o sublimare a inconºtientului colectiv. În aceste con-diþii, arta barocã devine catalizatorul unei esenþe a timpului, ireductibilã la eveniment,la timpul fizic, mecanicist ºi vid. Esenþa formei temporale a vieþii umane poate sãfie pe deplin înþeleasã prin sedimentarea acestor evenimente-ºoc în inconºtientulcolectiv. Ea poate fi înþeleasã prin teatru: „Mãreþia istoricã a unei epoci nu poate fireprezentatã de artã decât în forma tragediei“5.

În acest moment, se pune o întrebare legitimã: în ce mãsurã ºi prin ce elementespecifice contribuie arta barocã la captarea atitudinilor, opiniilor ºi credinþelor poli-tice ºi la transfigurarea lor în idei politice? Amintim cã barocul a fost un stil

Clasic ºi baroc în geneza formelor politice moderne 53



predominant în arhitecturã, picturã ºi literaturã în secolele XVI-XVII. Iniþial, barocula apãrut în Italia ºi în Spania, ca reacþie faþã de Renaºtere ºi ca produs al Contrare-formei; ulterior, s-a rãspândit în Europa sub diferite denumiri ºi maniere. Ca ideo-logie esteticã, barocului îi sunt specifice oroarea de vid, tensiunea internã, mitologia

realitãþii, sentimentul perisabilitãþii ºi al nestatorniciei, al singurãtãþii omului înlume, tendinþa de a uimi ºi impresiona prin efectul miraculosului ºi ineditului.

Pe plan artistic, aceste trãsãturi se materializeazã în teme ºi structuri compozi-þionale, caracterizate prin motivele labirintului ºi perlei, prin multitudinea axelor ºidiagonalelor asimetrice, generatoare de iluzii motrice, de senzaþie dinamicã, prinsemiculorile fluide ºi formele deschise, sclipitoare sau centrifuge, care tind sã evi-denþieze efectul pitoresc al decorativismului ºi ornamenticii, categorii centrale ale

barocului.În arhitecturã ºi în artele plastice barocul introduce multitudinea detaliilor, abun-

denþa unor personaje puternic tensionate, racursiurile neobiºnuite, discordanþele caco-fonice, contrastul maselor, suprafeþele concave ºi convexe. În literaturã, ºi îndeosebiîn liricã, barocul îºi contureazã profilul stilistic prin abuzul de metafore, personifi-cãri ºi hiperbole insolite, prin jocuri de cuvinte complicate, combinaþii conceptuale

bizare, deducþii artificioase ºi antiteze subtile. În funcþie de maniera specificã,literatura barocã a cãpãtat denumiri diferite: eufuism în Anglia; marinism în Italia;

gongorism ºi conceptism în Spania; preþiozitate sau stil preþios în Franþa; ilirism înþãrile balcanice. Dupã unii cercetãtori, barocul ar fi o constantã a individualitãþiicreatoare care însoþeºte orice stil istoric: în acest caz ar trebui reflectate raporturilede interdependenþã dintre trãsãturile stilului clasic ºi baroc, pe de o parte, ºi teoriilesuveranitãþii din epoca absolutistã, reflectate în artã, mai ales în teatru, pe de alta.Voinþa de clasicism a fost una din trãsãturile autentice ale teatrului baroc ºi în aceastãvoinþã de imitare a tragediei antice – prin estetica Renaºterii – se întrevede dejamatricea regimului absolutist al epocii. Dar faþã de tragedia anticã ale cãrei perso-naje erau de preferinþã zeii sau eroii în luptã cu un destin implacabil, conþinutuldramei baroce era în primul rând viaþa istoricã, obiectul ei – monarhia absolutã ºi,

pe cale de consecinþã, personajele ei – regii ºi principii Europei medievale. „Ceeace destineazã monarhul sã fie figura principalã a Trauerspiel -ului nu este conflictulsãu cu Dumnezeu ºi cu destinul, nici prezentificarea unui trecut original antic […],ci consacrarea virtuþilor principilor, frecventarea viciilor acestora, inteligenþa activi-tãþii diplomatice ºi practica tuturor maºinaþiilor politice. Suveranul, primul repre-zentant al istoriei, nu este departe de a-i fi astfel încarnarea“6.

Dupã cum precizeazã un reprezentant al barocului din secolul al XVII-lea: „tra-gedia […] nu permite niciodatã ca în ea sã intre personaje de rang inferior sau lucrurivulgare, cãci ea nu trateazã decât despre voinþa regilor, a morþilor, a disperaþilor, ainfanticizilor, a paricizilor, despre incendii, incesturi, rãscoale ºi rãzboaie, plângeri,þipete, suspine ºi lucruri asemãnãtoare“7.

Aceastã recuzitã sinteticã a artei baroce, prezentatã de Martin Opitz, este dublatãde o individualizare mai exactã a conþinutului ºi obiectului dramei baroce de un alt




contemporan al sãu, Johann Rist: „[…] trebuie sã cunoºti sentimentele unui regesau ale unui prinþ în timp de rãzboi ca ºi în timp de pace, sã ºtii cum se guverneazã oþarã ºi un popor, cum se pãstreazã puterea sau respinge sfaturile funeste, ce vicleniisã întrebuinþezi pentru a cuceri puterea izgonindu-i pe alþii sau chiar sã-i elimini. În

fond, trebuie sã fii tot atât de abil în arta de a guverna ca ºi în limba ta maternã“8.Tendinþei de a prinde extremele unei situaþii în intriga dramaticã îi corespunde

în gândirea politicã a epocii tendinþa de a prinde în ideea politicã de suveranitate poziþii adeseori divergente. Într-adevãr, teoriile suveranitãþii apãrute în secoleleXVI-XVII au aceastã fluiditate barocã spre extremitãþi. Dar, independent de acesteoscilaþii între extreme, impuse în primul rând de interesele religioase, suveranul rã-mâne pivotul tuturor construcþiilor juridice ºi politice despre suveranitate: „Suve-ranul este reprezentatul istoriei. El þine cursul istoriei în mâna sa ca pe un sceptru.Aceastã concepþie este cu totul altceva decât un privilegiu al oamenilor de teatru.Ea se bazeazã pe idei politice“9. Într-adevãr, în regimurile absolutiste din secoleleXVI-XVIII placa turnantã a teoriei suveranitãþii rãmâne monarhul. Identificate înmarea lor majoritate cu forma monarhicã de guvernãmânt, aceste regimuri se carac-terizeazã prin faptul cã întreaga putere: legislativã, executivã ºi juridicã aparþineunei singure persoane ºi anume regelui. Regele are singur dreptul de a bate monedã,de a numi miniºtrii, pe primul-ministru ºi pe procurorul general, de a încheia tra-tatele de pace ºi de a declara rãzboi, regele este ºi comandantul suprem al armatei,ºeful domeniului public. Întrebarea care se pune este de ce, în aceste condiþii, abso-lutismul nu este asimilat totalitarismului? Rãspunsul este cã, în actul guvernãrii,regele este þinut, deopotrivã, de legile umane ºi de legile divine. Ritualul încoro-nãrii, jurãmântul rostit, ungerea cu sfântul mir fac din rege o fiinþã sacrã, de vremede Biserica transmite voinþa lui Dumnezeu de a fi rege prin actul încoronãrii. Con-þinutul religios sau laic al legitimitãþii puterii regale transpare astfel foarte clar încele douã tipuri de absolutism religios sau laic, în clasicism, pe de o parte, în lite-ratura politicã a Reformei ºi a Contra Reformei, pe de altã parte.

În absolutismul clasic, religios sau laic, începând cu Jean Bodin ( Les six livresde la République, 1576) ºi pânã la Bossuet ( La Politique tirée des paroles pures de laSainte Ecriture, 1679) figura monarhului ca sediu central al suveranitãþii ocupã unloc proeminent. Dar deºi imaginea paternalistã a monarhului recupereazã monarhiaca formã de guvernãmânt beneficã, opusã tiraniei, suveranitatea, în construcþia

juridicã a lui Jean Bodin ºi Hugo Grotius, este superioarã monarhului. Suveranitateaeste „puterea de a face ºi desface legile“ (J. Bodin). Ea este superioritatea monar-hului ºi a puterii politice deoarece asigurã principiul continuitãþii existenþei ºi uni-tãþii statului. În teoria suveranitãþii la Grotius apare o nuanþã esenþialã, dar care ducela aceleaºi concluzii. Dreptul natural, o datã creat, nu mai poate fi desfãcut nici deDumnezeu. Din dreptul natural derivã acea appettitus socialis, instinctul de asociere,rezultat din sentimentul moral de bunãvoinþã. Continuitatea statului are ca obiectrespectarea obligaþiilor asumate anterior. Faptul cã gânditorii politici din secolele alXVI-lea ºi al XVII-lea gãsesc monarhia ca forma de guvernãmânt cea mai aptã sã




exprime conþinutul legitim al suveranitãþii provine din urgenþa imperioasã a gãsiriiunei forme politice care sã garanteze pacea ºi sfârºitul conflictelor religioase. Dinaceastã perspectivã suveranitatea apare ca un fel de imperativ categoric, deasupraregelui ºi puterii. Chiar dacã poporul, ca titular al suveranitãþii în primele epoci, a

conferit regilor aceastã calitate supremã a puterii de comandã, printr-un contract dedonaþie, printr-o liberalitate, nu înseamnã cã regele, ca titular posterior al suvera-nitãþii, se poate identifica deplin cu conþinutul suveranitãþii. Din aceastã perspectivãse poate stabili o corespondenþã între condiþia eroului tragic din teatrul grec sau dinclasicismul francez – zeu sau erou – deasupra cãrora plana destinul inexorabil ºiconceptul juridic de suveranitate al absolutismului clasic. În schimb, în teatrul baroc

partitura ºi distribuirea rolurilor se schimbã. Zeii ºi eroii dispar de pe scenã careacum este populatã cu personaje istorice, regi sau împãraþi. Dar, începând cu Re-forma, teoriile despre suveranitate, în ciuda normelor estetice clasice, cunoscadevãrate fisuri în conþinutul lor juridic care induc ºi modificãri sensibile în statutul

personajului principal. ªi în acest conþinut se simte ambiguitatea fundamentalã a barocului. În literatura monarhomahicã, efortul principal este orientat spre demo-larea figurii suveranitãþii, reprezentatã prin rege. Dar regele este perceput funcþie dereligia pe care o apãrã ºi cãreia îi aparþine cel ce scrie. Legitimitãþii teocratice asuveranitãþi bazatã, paradoxal, pe teoriile contractualiste ºi consesualiste, îi cores-

pund în teatrul baroc devieri substanþiale de la dogma esteticã a teatrului clasic ºianume regula celor trei unitãþi: de acþiune, de timp ºi loc. Fisurilor din teoria clasicãa suveranitãþii le corespund în teatrul baroc abaterile de la teoria Katharsisuluiaristotelic prin forþa de purificare a teroarei ºi milei pe care spectatorii le percep prinidentificarea afectivã cu destinul personajelor. Acestea sunt înlocuite cu lauda luiDumnezeu ºi instruirea contemporanilor: „Noi, ceilalþi creºtini, nu trebuie sã avemalt scop, scriind ºi reprezentând piese de teatru, ca în toate operele noastre, decâtsã-l glorificãm pe Dumnezeu ºi sã propovãduim binele aproapelui nostru“10. Teatrultrebuie sã încurajeze spectatorii sã practice virtuþile creºtine.

Dacã în teatrul baroc corespondenþele dintre formele politice ºi formele artisticeseduc sensurile prin faptul cã vor sã scape de rigoarea restrictivã a Legii artisticesau politice, în teatrul clasic francez existã o convergenþã artisticã între aceste forme,cerutã de respectarea imperioasã a unitãþii de timp, de loc ºi de acþiune. Franþa afost, dintre þãrile catolice, spaþiul cel mai sfâºiat de conflictele religioase dintre cato-lici ºi protestanþi în secolul al XVI-lea. Nu întâmplãtor teoriile absolutismului clasicdin secolul al XVII-lea pun accentul pe eficienþa puterii monarhului ºi nu pe ideeade suveranitate a puterii regale, rezultatã din contractul dintre rege ºi popor. Lateoreticienii catolici din Ligã sau din Frondã, la iezuiþii precum Bellarmin, Suarezºi Mariana, ca ºi la monarhomahii protestanþi, suveranitatea puterii regale rezidã, defapt, în apãrarea dreptei credinþe. Regele este vãzut, de fapt, „un atlet al lui Hristos“în variantã oficialã. Voinþa masei de cetãþeni care duce la încoronarea regelui sau ladetronarea lui, în condiþiile în care el nu guverneazã dupã dreapta credinþã, conþine,în chiar corpul acestor teorii, o primã ficþiune. Pentru cã poporul nu-l putea detrona




de unul singur pe rege, la voinþa lui, ci numai magistraþii superiori, adicã principii,clerul superior, aristocraþia, ºi numai dupã ce aceºtia au ajuns la concluzia cã regelenu a respectat dreapta credinþã. Pentru Théodore de Beze, „nu este licit nici unui

particular sã opunã forþa forþei tiranului, autoritãþii sale private“. În teoria ambelor

tabere de gânditori religioºi cu privire la suveranitatea regalã se recunoaºte influenþaEvului Mediu creºtin despre ars reggendi (arta regelui de a conduce) care considerãcã legitimitatea puterii regale derivã mai mult din finalitatea actului de guvernareasupra supuºilor decât din originea ei. În concepþia lui Théodore de Beze despresursele autoritãþii Magistratului nu sunt greu de vãzut cele trei calitãþi necesare re-gelui în actul de guvernare medievalã: înþelepciune, cumpãtare, toleranþã. Majes-tatea puterii regale provenea din sacralitatea persoanei regale, în transsubstanþiereamisticã a acesteia în actul guvernãrii: „Magistratul este cel care, prin consensulcetãþenilor, este numit protector al pãcii ºi liniºtii publice. Aceastã bunã ordine seextinde asupra tuturor lucrurilor, atât publice cât ºi particulare, atât sacre cât ºicomune, cu scopul ca cetãþenii Republicii care îi sunt încredinþaþi sã trãiascã cinstit,corect ºi fericit“11.

Cu totul altfel se prezintã Puterea ºi formele de guvernãmânt în absolutismulclasic. Avându-ºi epicentrul în Franþa secolului al XVII-lea, acest regim face apo-logia monarhiei, mai mult din perspectiva lui Machiavelli, de creºtere naturalã a

puterii ºi de eficienþã a sa, decât din perspectiva suveranitãþii regale a scriitorilor monarhomahi ºi a celor din Evul Mediu. Este interesant de observat cã printre susþi-nãtorii proeminenþi ai noilor teorii despre puterea monarhicã se aflã ierarhiileclericale ale timpului: cardinalul Richelieu ºi arhiepiscopul Parisului, Bossuet. ÎnTestamentul politic, scris între 1635-1640, dar publicat în 1688 la Amsterdam ºidedicat lui Ludovic XIII, Richelieu (1585-1642) considerã cã pentru un rege esen-þial este sã fie nu bun ºi virtuos, ci puternic: „Puterea este unul din lucrurile cele mainecesare pentru mãreþia regilor ºi pentru fericirea guvernelor lor. Prin urmare,regele are nevoie de o armatã puternicã, de venituri mari ºi de o bunã reputaþie.Strãlucirea regimului nu face decât sã traducã mãreþia sa. Ea imitã astfel pe cea alui Dumnezeu ºi depãºeºte pe cele care au existat vreodatã […]“12.

Atât Richelieu, cât ºi Bossuet readuc în actualitate sistemul de metafore alAntichitãþii prin care Platon ºi Aristotel legitimau monarhia ca cea mai bunã formãde guvernãmânt, opusã tiraniei ºi celorlalte regimuri corupte. La metafora timonie-rului ºi la cea organicistã a unitãþii dintre corp ºi creier se adaugã teoriile patriarhaledeghizate sub metafora: „un singur pãstor la o singurã turmã“, întrebuinþatã deRichelieu. „Un singur pilot este la cârma statului. Nimic mai periculos decât diverseautoritãþi egale în administrarea afacerilor“. Tot astfel, nimic mai periculos decât oguvernare colectivã: „Un corp […] având mai multe capete nu poate avea un acelaºispirit. Adeseori, el nu poate fi ajutat nici sã cunoascã, nici sã sufere, binele sãu

propriu fiind compus din tot atâtea miºcãri diverse din câte subiecte diferite estecompus“13. Motivul pentru care Richelieu se aratã un adversar implacabil al oricãruifel de conducere colegialã a Regatului, inclusiv al stãrilor generale, este cã aceasta




aduce prejudicii nu numai puterii ºi prestigiului regal, dar ameninþã însãºi unitatearegatului prin faptul cã favorizeazã acþiunile subversive ale adversarilor lui. Un par-lament, compus din mai multe stãri, paralizeazã deciziile, deoarece interesele contra-dictorii, înaintate spre a fi soluþionate, produc „un fel de aberaþie în a cunoaºte relele

dacã nu existã tendinþa de a le remedia“. Încheierea lucrãrilor stãrilor generale (din1614) a fost fãrã rezultate. „A trebuit sã încãrcãm provinciile cu taxe pentru a plãti

pe deputaþii lor.“ În plus, „comunitãþile nu înþeleg niciodatã binele lor. Motivul estecã, într-o comunitate, numãrul nebunilor este mai mare decât cel al înþelepþilor ºi,aºa cum spunea Seneca, spiritele nu sunt atât de bine dispuse ca cele mai bune lu-cruri sã placã unei cât mai mari pãrþi“14.

Dacã în calitate de prim-ministru al regelui Ludovic XIII Richelieu se mândreºtede a fi contribuit la prestigiul „numelui Majestãþii Sale“ peste hotare, nu aceeaºi este

pãrerea sa despre Ludovic XIII însuºi. În capitolul I al Testamentului el criticã lipsade interes a regelui pentru protocolul ºi eticheta de la Curte, dovedind o finã intuiþiecu privire la forþa imaginii în construcþia majestãþii puterii regale. Lipsa de fastexterior a Curþii regale îl nemulþumeºte, de asemenea, pe primul ministru. Mobilelesunt vechi ºi ieftine, caii ºi atelajele sunt neîngrijite, iar oaspeþii de seamã sunt serviþide servitori „simpli ºi murdari, încât strãinii au avut adeseori prilejul sã râdã de noi“.

O altã cauzã care îl determinã pe Richelieu sã pledeze constant pentru forma deguvernãmânt monarhicã este raþiunea de stat, o obsesie constantã a guvernãrii sale.Concretizatã adesea în formula anticã: Salus Republicae suprema lex, ea este unadin raþiunile „pe care raþiunea nu le cunoaºte“, dupã cum va spune Pascal. Raþiuneade stat este apanajul spiritelor cultivate, superioare, care pot „descoperi viitorul prin

prezent“. ªi în aceastã privinþã afinitãþile cu imaginea omului politic la Platon provin din pedagogia socialã de la baza formãrii ºi educaþiei acestuia pentru artadificilã a guvernãrii: „Omul de stat nu trebuie sã se lase deturnat de la scopurile pecare i le dicteazã raþiunea de stat de cãtre scopurile prezente ale duºmanilor de statsau de cãtre artificierii lor. El trebuie sã-ºi reprime orice alt sentiment, chiar bun,dacã este prejudiciabil statului. Omul de stat nu trebuie sã se lase impresionat deteamã, teroare sau panicã; mai mult, nu trebuie sã se lase dominat de sentimenteîmpotriva adversarilor lui, nici de tandreþe pentru bãrbaþii sau femeile iubite“15.

Absolutismul teocratic al lui Bossuet (1627-1704) purcede dintr-o altã sursã delegitimitate, legitimitatea divinã, prezentã în textele sacre, pentru a fundamentaimportanþa formei de guvernãmânt monarhice pentru pacea ºi fericirea popoarelor.Creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, în infinita lui dragoste ºi bunãtate,omul ar participa la edificarea societãþii sale urmând modelul divin, printr-un fel deradiaþie adaptativã, dupã cele 10 porunci: „Noi vedem societatea umanã sprijinitã

pe fundamente indestructibile: un acelaºi Dumnezeu, un acelaºi obiect, un acelaºiscop, o origine comunã, un acelaºi sânge, un acelaºi interes, o nevoie reciprocã, atât

pentru afaceri cât ºi pentru dulceaþa vieþii“16.Ca la orice cleric care se respectã, necesitatea guvernãrii monarhice apare la

Bossuet drept consecinþã a cãderii primului om în ispitã, a pãcatului originar. La




început, specia umanã constituia o singurã ºi mare familie ºi numai Dumnezeu, „ade-vãratul rege exercita la începutul lumii, vizibil, prin el însuºi, imperiul ºi autoritateaasupra oamenilor“17. Dar apoi, sub influenþa pãcatului originar, au apãrut Rãul, zavista,lãcomia. Comunitatea umanã iniþialã s-a divizat în popoare, fiecare dintre acestea

fiind alcãtuite din mai multe familii particulare: „Societatea umanã a fost distrusã ºiviolatã de pasiuni. Totul se divizeazã ºi se împarte între oameni, datoritã violenþei

pasiunilor lor“18. Aceastã separare a oamenilor într-o nouã formã de comunitate estemarcatã în timp ºi spaþiu de teritoriu, element indispensabil al formei politice numitã„stat“; „societate politicã“ sau „societate civilã“ prin care Bossuet desemneazã noua„societate parþialã“ a oamenilor. De aici definiþia statului: „O societate de oameniuniþi împreunã sub aceeaºi guvernare ºi sub aceleaºi legi“19. Necesitatea monarhiei,ca formã de guvernãmânt în istorie, este vãzutã de Bossuet din mai multe perspective:

1. Regele singur poate salva supuºii de consecinþele nefaste ale pãcatului ori-ginar în planul vieþii temporale. Prin sacralitatea naturii sale ºi prin calitãþile dove-dite, el a devenit o expresie a echidistanþei ºi o garanþie a victoriei în lupta împotriva

pasiunilor ºi dezbinãrilor, frecvente în societatea naturalã a oamenilor unde dom-neºte starea de anarhie: „Graþie ei, fiecare particular renunþã la dreptul de a ocupa

prin forþã ceea ce îi convine pentri ca astfel sã devinã el însuºi mai puternic. Exis-tenþa guvernãrii asigurã perpetuarea statelor ºi le face nemuritoare“20.

2. Suveranitatea puterii regale legitimatã prin drept divin. Ideea cã suveranitateaa aparþinut iniþial poporului care a cedat-o regelui prin intermediul unui contract ise pare hilarã lui Bossuet. În starea de anarhie, poporul nu avea suveranitate, pentrucã aceasta nu exista. Suveranitatea presupunea prin ea însãºi un fel de guvernareinstituitã: astfel cã, la începutul lumii, Dumnezeu singur exercita puterea ºi autori-tatea asupra lumii. Regalitatea a luat naºtere din autoritatea paternã. Teoriile careexplicã cel mai bine geneza statului ºi pe care Bossuet le susþine cu argumente dinBiblie sunt teoriile patriarhale. Prima formã de guvernãmânt, cea monarhicã, a luatnaºtere din uniunea mai multor familii, conduse de un singur bãtrân, ºef al acestor familii. „Oamenii […] care gãsiserã o binefacere în aceastã viaþã s-au convins uºor sã facã societãþi de familii sub regi care le-au þinut loc de tatã“21. Prima formã deguvernãmânt decurgea astfel din familia patriarhalã, dupã modelul celor pãstoritede Avraam ºi de Simon.

3. Sacralitatea regalitãþii derivã din tradiþia biblicã, din respectul Apostolilor pentru puterile instituite, din învãþãturile Mântuitorului adresate creºtinilor pentru afi buni cetãþeni ºi a-ºi iubi patria. În plus, Dumnezeu i-a desemnat pe regi ca pe pro-

prii lui miniºtri ºi domneºte prin ei. De aceea, „respectul, fidelitatea ºi supunereacare se datoreazã regilor nu trebuie sã fie afectate de nici un pretext“22. A atenta la

persoana lor este un sacrilegiu, chiar ºi în condiþiile în care regele ar guverna prinnesocotirea celor sfinte. Dar ºi în acest caz Bossuet nu absolvã pe supuºi de supu-nerea datoratã regelui ºi nu admite revolta împotriva lui. Singurele remedii accep-tate pentru îndreptarea regelui pe calea cea dreaptã sunt „dojenile respectuoase, fãrãmurmur ºi fãrã revolte, unindu-ºi rugãciunile pentru transformarea lui“23.




4. Tradiþia. Respectarea puterilor instituite în fiecare þarã ºi, mai ales, în Franþa,este o datorie de onoare ºi sacrã a fiecãrui cetãþean. Arhiepiscopul Parisului ºi fostul

preceptor al lui Ludovic XIV nu scapã prilejul sã reaminteascã, în acest context,importanþa politicii în istoria societãþii umane: „Prin guvernare ºi legi liniºtea ºi

viaþa tuturor oamenilor sunt, atât cât este posibil, sigure. Avantajele societãþii suntatât de mari încât ele îi obligã pe cei care fac parte din ea sã se supunã la comandaautoritãþii. Cine nu iubeºte societatea civilã din care face parte, adicã statul în cares-a nãscut, este duºmanul lui însuºi ºi al întregului neam omenesc. El trebuie sã fie

bun cetãþean, ºi sã sacrifice patriei sale aflatã la nevoie tot ceea ce are ºi propria saviaþã“24.

Pe de o parte, dorinþa de limitare a puterii regale în numele „dreptei credinþe“; pe de alta, obsesia unitãþii regatului cauzatã de conflictele religioase. Pe de o parte, posibilitatea de a-l detrona pe rege în numele „contractului special“ dintre acesta ºi

popor; pe de alta, sacralitatea de neatins a persoanei regelui. Conflictul dintre Legeºi valoare, dintre datorie ºi iubire, dintre etern ºi efemer se reflectã cu destulã fideli-tate în teatrul clasic francez, în special în tragediile lui P. Corneille ºi J. Racine.Dacã axa paradigmaticã a tragediei elene este relaþia sfâºietoare dintre om ºi destin,în teatrul clasic francez aceastã axã este amplificatã de tensiunea dintre om ºi divi-nitate, dintre Dumnezeul ascuns, deþinãtor al harului, ºi lipsa chinuitoare de certitu-dine a omului, neputincios în faþa pasiunilor devoratoare.

Concepte-cheie

alegorie, simbol; baroc; clasicism; suveranitate; legitimitatea puterii; imaginearegelui; teatru politic; formulã politicã

Întrebãri

1. Definiþi funcþiile cognitive ale alegoriei ºi simbolului în cunoaºterea realitãþii politice.

2. Arãtaþi relaþia (relaþiile) dintre imaginea regelui, suveranitatea puterii ºi for-mele de legitimitate politicã.

3. Arãtaþi raporturile dintre formele de comunicare ºi formula politicã la nivelulunei epoci sau perioade istorice.

4. Precizaþi deosebirile dintre clasicism ºi baroc din perspectiva comunicãrii politice ºi artistice.




CAPITOLUL 5

Imaginea liderilor ºi a instituþiilor politice în istoria României

Structuri antropologice

ale imaginarului politico-istoric românescApariþia sentimentului de spaþiu ºi timp istoric în iconografia româneascã are la

bazã mutaþii profunde într-o existenþã dusã în cadrul liniºtit al automatismelor vieþii.La o analizã diacronicã mai atentã, se va vedea cã focul setei de cunoaºtere dinmiturile româneºti va fi aþâþat mai târziu nu numai de aspiraþia fausticã spre autode-

pãºire, ci ºi de condiþiile istorice specifice care îºi vor pune pecetea asupra acestuigen de cunoaºtere. O datã cu evoluþia formelor ºi instituþiilor politice, spiritualitatea

popularã va cunoaºte noi tehnici de evocare a acestora care vor fixa coordonatele percepþiei evenimentului politic într-un mod sui-generis.

Dupã ce vulturii Romei au prins rãdãcini pe alte meleaguri, din stepele fãrã desfârºit ale Asiei s-au pornit crivãþuri nãpraznice. Tam-tamurile de copite ale hoar-delor barbare loveau în mãrul de granit al Carpaþilor. Popoarele migratoare s-aurevãrsat peste zãrile timpului, spãrgând catapeteasma dintru început a lumii. Caval-cadele fulgerãtoare ale cavaleriilor nomade mai rãsunau încã a groazã în sufleteleînspãimântate de ecourile unor asemenea halucinaþii apocaliptice ºi rãscoala simþu-rilor speriate era copleºitã de un sentiment mai înalt, întovãrãºit de patosul mãreþieiumane, al rezistenþei în faþa cotropitorilor. Din seninãtãþile cucernice priveau c-unfel de spaimã ºi de superstiþii la necunoscutul orizonturilor albastre. Ce ascundeaazurul în neprihãnirea lui? Ce neprevãzuturi mai putea sã ofere?

Ce a rãmas, dupã asemenea evenimente, în spaþiul carpato-dunãrean? O estompare antropomorficã a imaginaþiei, hrãnitã dintr-o explozie evenimenþialã, trãitã cuun prea plin afectiv. Nãvãlirile repetate ale barbarilor vor produce în sufletele nea-mului paºnic de plugari ºi de pãstori mutaþii în sistemul de imagini ºi de înþelegerea realitãþii. În nopþile senine ciobanul mioritic va fi citit în mersul stelelor traiectul

propriei lui înfrãþiri cu natura într-un prezent pur, sustras retrospecþiei imagistice.Dar dupã precipitarea vijelioasã a evenimentelor, întrebãrile erau canalizateretrospectiv, fructul amar al experienþelor trãite servind ca hranã imaginaþiei.

Nu numai recunoaºterea unei sensibilitãþi artistice ºi a unui univers imagistic segãseºte în studiul literaturii populare, luatã ca punct de plecare necesar în configuraþia



unui imaginar politic, ci ºi notele caracteristice ale specificului stilistic naþional. În Mioriþa, certificatul de autenticitate artisticã al poporului român, primul poet alneamului nu a cântat mãreþia faptelor de vitejie, elanul cuprinderii spaþiale, orizontulºi perspectiva isprãvilor de ordinul valorii istorice. Încã de la primul cuvânt artistic

pronunþat, sufletul acestui rapsod „s-a simþit element al naturii veºnic nouã ºi a primit moartea ca pe o eliberare ºi-o înnoire“.

Peste dimensiunile pãgân-metafizice ale timpului anistoric din Mioriþa aveau sãaparã în sensibilitatea artisticã a poporului, o datã cu apariþia creºtinismului ºi nãvã-lirea barbarilor, intrarea în contingent ºi evenimenþial, în coordonatele istorice aleexistenþei. Timbrul atât de specific al artei de evocare avea sã fie dat de îngemã-narea dintre un timp mitic, plin pânã la incandescenþã de substanþa grea de sensuriumaniste, ºi de un timp istoric, supus avatarurilor sociale din epocile de tranziþie.

Tradiþia folcloricã româneascã se referã în primul rând la întemeierea statelor feudale româneºti ºiaproape deloc la epoca daco-romanã. Poate, de aceea, în afara personajelor fantastice ºi a pãstoruluidin Mioriþa, prototipurile care au trecut din folclor în literaturã ºi au rãmas ca efigii reprezentativeaparþin tot Evului Mediu: Meºterul Manole; pe când la cei doi mari creatori de epopee româneascãemblemele sunt Mircea cel Bãtrân (Eminescu) ºi ªtefan cel Mare (Mihail Sadoveanu).1

O datã cu aceastã schimbare existenþialã în destinele poporului român va apãreaîn literatura popularã o altã atitudine faþã de substratul mitic al imaginarului. Con-tactul concret cu realitatea, condiþiile istorice similare în repetarea lor îndelungatãvor oferi o estompare antropomorficã închipuirii. Fantasticul din balade avea sã fie

împãmântenit sub o formã concretã; în balada istoricã mirajul depãrtãrilor, deosebitsensibil de cel din basme, avea sã fie exprimat prin aderenþa la expresia exhaustivãa categoriei de spaþiu: împãrãþia Turcului. Þarigradul devine „celãlalt tãrâm“; aven-turile eroice ale lui Novac ºi Gruia se terminã, victorioase, pe pãmântul turcesc.Personificãrile hiperbolice ale eroilor negativi: Harapul, Han-Tãtar, Paºa, Pãgânul,Împãratul Negru, se vor realiza în balade dupã chipul ºi asemãnarea oºtenilor dinarmata turcã. Într-adevãr, frecvenþa motivelor orientale, a scenelor de luptã cu cotro-

pitorii otomani din baladele istorice, adevãrate nuvele compuse din secvenþe vizualeºi din regizarea textului „cântat“, psihologia ºi atmosfera de epocã vor fi tratate la

un nivel artistic superior în nuvela ºi romanul istoric. De exemplu, sfera lexicalã peiorativã aplicatã oºtenilor turci în timpul rãzboaielor de apãrare þine de imaginarulcare în viziunea religiei ortodoxe este propriu forþelor ostile Binelui: „spurcaþi“,„necuraþi“, „fiarã“, „pãgân“, „murdar“, „necredincios“, „treclet“, „proclet“ etc. Marea

Neagrã ºi Dunãrea, canale de comunicare ºi receptare a informaþiei, stabileau oestompare concretã imaginaþiei, iar Calea Robilor constituia un suport de depãnarea amintirilor, de transformare a spaþiului ºi timpului mitic în spaþiu ºi timp istoric.Sentimentul necesitãþii solidaritãþii colective în faþa primejdiei, precum ºi conºtiinþa

pãstrãrii libertãþii ºi a fiinþei naþionale adãugau o nouã dimensiune istoricã: dimensi-unea mesianicã. În cronicile bãtrânilor boieri, pe lângã ideologia lor oficialã, sesimte ceva din pulsul vremii. Plânge în „izvoadele bãtrâne“ o speranþã a mântuirii;se simte din ce în ce mai clar rolul prostimii în determinarea sensului evenimentelor.




În totalitatea ei, masa nu mai serveºte ca decor proceselor sociale ºi naþionale dinzbuciumata istorie a veacurilor de mijloc, ci ia parte integrantã la apãrarea naþio-nalã, într-o impresionantã înfrãþire cu natura, ca în poezia popularã. Comunitatea deideal – masã-personalitate în momentele supreme ale apãrãrii patriei – duce la

contopirea energiilor în acelaºi eroism mistic, iar tipul special de organizare aarmatei feudale, prin excluderea de la sine a mercenarilor ºi prin participare volun-tarã, avea sã imprime un statut existenþial deosebit conceptului de erou în operelede evocare istoricã de la Alexandru Lãpuºneanu pânã la Fraþii Jderi din cadrulliteraturii române.

În aceste condiþii, fluxul modelator al istoriei a continuat sã circule subteran.Conºtiinþa rezistenþei victorioase a proiectat, prin anamnezã ºi autoscopie, cândamintirile dureroase devin dulci faþã de încercãrile mai grele ale prezentului, nos-talgia mãreþiei de odinioarã.

Liniile directoare ale evoluþiei nu s-au întrerupt. Ruptura bruscã în condiþiileistorice a determinat o reîntoarcere în „carapacea tradiþiei“. În schimbul participãriila istorie pe un plan inferior, istoricitatea s-a dizolvat în social, s-a conservat înorizontul lui ontologic. De aceea, conºtiinþa continuitãþii istorice a vieþii în cadrulunui orizont zbuciumat a dus la revoluþionarea conceptului de evocare istoricã înfuncþie de perspectivele ideale ale existenþei ºi de ponderea substanþei istorice înmitul ºi în imaginarul social prin refuzul unei istoricitãþi liniare ºi exterioare.

Obligat sã-ºi apere în permanenþã fiinþa naþionalã, poporul român a pãstrat uncult special Istoriei. Ca într-un pelerinaj la templu sacru, în vremurile de restriºte, ela coborât în trecut sã-ºi ia cuminecãtura întãririi ºi a credinþei. Nu întâmplãtor regresiunea în timp semnificã tendinþa de a ajunge la momentul genezei, la pulsuliniþial al timpului mitic, pentru ca însetat de imaginea libertãþii unor epoci de aur,sã proiecteze în viitor aerul ei tonifiant. Neatârnarea unui trecut glorios îºi aruncarazele ei fecunde asupra prezentului, nu întotdeauna la înãlþime, de unde mereutendinþa de întoarcere ºi de contemplare a începuturilor. Aºezat la o rãscruce dedrumuri continentale ºi intercontinentale, în centrul de balans al lãcomiei unor mariimperii, poporul român s-a întors asupra lui însuºi, adâncindu-ºi aspiraþiile ºi zestreaumanã, purificându-ºi sufletul ºi calitãþile paºnice în raport cu nenorocirile.

Din aceastã antinomie a unor fenomene istorice repetate în cicluri, de unde ºitendinþa continuã de revenire la datul iniþial, au luat naºtere istoricitatea ºi germeniievocãrii istorice, care aveau sã fie structuri permanente ale culturii ºi literaturiiromâne.

Funcþiile cunoaºterii istorice completeazã ºi dezvoltã coordonatele gnoseolo-gice ale artei. Preponderenþa lor diferã de la caz la caz, în funcþie de specificul dezvol-tãrii istorice a fiecãrui popor. În plan artistic, evocarea istoriilor imperiilor colonialisteva suferi, inevitabil, un regres spre paseismul exotic, fãrã vigoarea optimistã a Speran-þei, cum este cazul popoarelor mici, angajate în lupta de eliberare naþionalã ºi socialã.

Pãtrunderea valorilor istorice în componenþa imaginii lãrgeºte sfera de inspi-raþie a evocãrii. Paralelismul dintre epistemologia artei ºi a istoriei a fost sugerat

Imaginea liderilor ºi a instituþiilor politice în istoria României 63



încã de Aristotel: dacã istoria ne aratã ceea ce s-a întâmplat, arta ne sugereazã ceeace ar fi putut sã se întâmple. Finalitatea utilitarã a artei presupune un mesaj, o per-spectivã umanistã idealã. Finalitatea în istorie, ca rezultat al procesului neîntreruptal vieþii omeneºti, presupune un sens al existenþei care nu este altul decât perfec-

þiunea moralã ºi libertatea fiinþei umane. Concomitent cu dezvoltarea istoriografieiromâneºti, propulsatã de viguroasa afirmare a conºtiinþei naþionale din secolul alXIX-lea, se cãuta ºi o rostuire a acestei activitãþi spirituale, o motivare utilitarã

precum ºi un statut explicativ pentru activitatea umanã pe cãrãrile încã necunoscuteale viitorului.

Înainte ca primele elemente de filosofia istoriei sã pãtrundã în cultura românã,cronicarii au intuit, cãutând sã extragã un sens al adevãrului istoric din miile de anide evoluþie organizatã a umanitãþii, cã istoria înainteazã conform unei legitãþi im-

placabile, imperceptibilã în contemporaneitatea generaþiilor.Dar sensul acestei evoluþii era pus pe seama unei puteri misterioase, singura stã-

pânã a scopului implacabil al istoriei. Unul dupã altul, evolutiv ºi calitativ, cronicariireiau afirmaþiile germinative ale predecesorilor, adâncindu-le ºi îmbogãþindu-le cunoi argumente. Nobleþea originii romane ºi continuitatea acesteia în labirintul uneiistorii vitrege fixau coordonatele spaþio-temporale în care detaliile semnificative aleistoriei noastre se încorporau în logica devenirii. Gândirea istoricã se secularizeazãºi necesitatea studierii trecutului este înfãþiºatã în manierã utilitaristã. Se trag con-cluzii cãlãuzitoare pentru politica prezentã a statelor ºi domniilor. G. Ureche ºi M.Costin, pornind de la circulaþia universalã a temelor: fortuna labilis, vanitas vani-tatum, tempus irreparabile fugit , curriculum vitae în Evul Mediu ajunseserã la oexplicaþie a prãbuºirii grandioase a marilor imperii ºi la meditaþia privind scurgereatimpului segmentat în mari perioade. Stolnicul Constantin Cantacuzino, încetãþe-neºte în cultura româneascã concepþia ondulatorie a succesiunii civilizaþiilor ºi aimperiilor, momentul de vârf în cultura feudalã fiind surprins de Dimitrie Cantemir în Monarchiarum fisica examinatio; Incrementa atque decrementa Aulae Otoma-nicae, unde miºcarea circularã a monarhiilor în istorie, deopotrivã naturalã ºi politicã,depãºeºte viziunea ondulatorie de la baza dezvoltãrii istorice, lansatã în secolulLuminilor de G. Vico, Voltaire ºi Montesquieu.

Cercetãrile din domeniul filosofiei istoriei ºi al culturii în secolul al XIX-leaaveau sã arunce o luminã revelatorie asupra mecanismelor de formare ºi evoluþie avieþii istorice. Evoluþia în afara timpului organic al popoarelor în raport cu rãdãci-nile lor istorice nu mai are eficienþã. Datoritã evenimentelor contradictorii generatede schimbãrile social-politice amintite mai sus se cautã acum un sens final al istoriei,unificator al acestor disjuncþii existenþiale. Vasta sintezã, deasupra evenimentelor, eraimpusã de schimbarea bruscã, petrecutã în Europa o datã cu Marea Revoluþie Fran-cezã ºi rãzboaiele napoleoniene. Armatele de mercenari sunt înlocuite cu armatelenaþionale; rãzboaiele de eliberare naþionalã vor evidenþia raportul de determinaredintre erou ºi masã, individ ºi istorie, subiect ºi stat. Istoria începe sã aparã ca o forþãatotputernicã în determinarea existenþei fiecãrui individ luat în parte prin prezenþa




lui în destinul colectivitãþii. În cadrul relaþiei masã-erou istoricitatea se traduce prindeterminarea locului concret pe care un om îl poate avea în orientarea grupului sãu.

Intrate în câmpul vizual al filosofiei istorice arta ºi literatura vor descoperi noivalenþe de evocare artisticã. Unghiul psihologic din care privim faptele din trecut,

prin optica unui prezent afectiv, poate surprinde determinaþii multiple de angajaresensibilã care solicitã memoria într-un sens dat. Astfel, conceptul de evocare isto-ricã þine de atitudinea scriitorului faþã de epoca revolutã reînviatã. Dacã epoca îndiscuþie este apropiatã sau nu prin caracterul ei reprezentativ de epoca scriitorului,acestea vor fi ca douã prisme cromatice, ale cãror fascicule interferente vor avea caunghi incident al reflecþiei problematica ºi frãmântãrile prezentului. Tendinþele nemãr-turisite spre o perfecþiune intangibilã sunt proiectate în trecut, cu siguranþa unei bazeontologice concrete, ca efect al refulãrii lor. În ambele cazuri, libertatea imaginaþieieste nelimitatã, când nu este îngrãditã de dimensiunile reale ale posibilului. Nemul-þumiþi de ceea ce nu pot face, de ceea ce nu le poate oferi prezentul, oamenii pro-iecteazã în trecut prin imaginaþia lor aspiraþia spre perfecþiune în timpurile revolute.Idealizarea dilatã subiectivitatea pânã la monumental, iar potenþa reprezentãrilor noastre duce la dispariþia semnificaþiilor ºi a relaþiilor cauzale dintre evenimente.

„Dar miturile nu pot fi înþelese dacã le separãm de viaþa oamenilor care le povestesc. Cu toate cã sunt chemate mai devreme sau mai târziu – foarte devreme,câteodatã ca în Grecia – la o carierã literarã proprie, ele nu sunt invenþii dramaticesau lirice gratuite, fãrã raport cu organizarea socialã sau politicã, cu ritualurile, culegea sau cutuma; dimpotrivã, rolul lor este sã justifice toate acestea, exprimând înimagini marile idei care le organizeazã ºi le susþin“2. Mitul este prin excelenþã ex-

presia unei gândiri colective sau, cum spun Jung ºi Kerényi, mitologia „a fost trãitãiar pentru popor a reprezentat „modul sãu de expresie de gândire, de viaþã“3.

Direcþia monumentalã în abordarea artisticã a istoriei începe din secolul trecutºi continuã, oarecum, tehnica epopeicã. Pe plan european, romanul a luat naºtere prindestrãmarea epopeii. Legendarele fapte de arme s-au pãstrat deghizate sub hainametaforelor în cântecele de geste medievale. Cruciadele, pornite din viziunea deapocalipsã a sfârºitului lumii dar ºi din calculele geopolitice ale Papilor, au cuprinsrepede entuziasmul maselor, strãbãtute de fiorul emoþiei religioase. Povestirile

biblice, evocând minunile sãvârºite de puterea divinã pentru rãscumpãrarea pãcatuluioriginar, înãlþau pânã la registre apocaliptice imaginaþia aprinsã a mulþimilor. La

popasurile de noapte în drum spre locurile sfinte, unde se depãnau povestiri, întâm- plãri ºi se relatau minuni religioase, s-a catalizat motivul hanului în cultura europeanãca loc, punct de plecare ºi prim-plan al perspectivei dublat de tehnica introducerii înceremonialul povestirii a protagoniºtilor acþiunii. Romantismul, în totalitatea luicontinentalã, ca o reacþie faþã de schemele general-umane ale clasicismului, a pro-

pulsat masiv poporul în conºtiinþa istoricã, conferindu-i statut de personaj literar co-lectiv. Preocupãrile pentru culturile ºi specificul naþional au relevat unei lumi miratefrumuseþile tradiþiilor, prospeþimea imaginilor artistice din arta popularã, vigoarea ne-falsificatã a unei sensibilitãþi estetice autentice. Religiozitatea medievalã, cu cohorta




ei de legende, credinþe, simboluri mistice, a fost reactualizatã în romantism, o datãcu redescoperirea miturilor pãgâne. Fuzionând cu înflãcãrarea, spiritul de sacrificiu,

patriotismul ºi umanitarismul din romantism, aceastã viziune a pregãtit tendinþaspre abordare monumentalã a eroilor ºi evenimentelor istorice. Teoretizatã de

Burckhardt ºi Nietzsche, ea izvora dintr-un idealism psihologic subiectiv, specificimaginaþiei ºi sensibilitãþii neoromantice.

În spaþiul literaturii române frânturile rãmãºiþelor de epopee spre care spiritulautohton a zvâcnit permanent s-au pietrificat în baladele istorice. Fãpturile fabu-loase, epocile istorice voit vag conturate cronologic, acþiunea revendicativã a unor noi eroi legendari în luptã cu cotropitorii orientali aruncã o luminã revelatoare asupramentalitãþii poetice din Evul Mediu în spaþiul balcanic, strãbãtut de motive ºi temecomune ale creativitãþii orale. Similitudinea dintre dezvoltarea compoziþiei în baladãºi nuvelã se datoreazã împiedicãrii evoluþiei speciilor culte ºi mai ales a romanuluiîn cadrul culturilor balcanice. Modelul tehnic ºi psihologic de la care a pornit nuvelaistoricã balcanicã are la bazã intriga rapidã ºi relativ simplã, foarte concentratã, fãrãgesticulaþia luxuriantã ºi miºcarea hiperbolicã individualã, prezentatã în cântecelede geste medievale.

Încercãrile pentru constituirea acestei specii literare apar pentru prima datã înepoca paºoptistã, paralel cu începuturile romanului social, ceea ce demonstreazã pelângã ponderea problemelor sociale, interesul epocii pentru istorie. Pânã atunci bala-dele populare ºi cronicile realizaserã sentimentul participãrii la istorie prin transcen-derea monumentalã a eroilor populari îndrãgiþi ºi fixarea în imagini de legendã a unor voievozi demofili cãzuþi victimã în lupta pentru visul scump al libertãþii. Liniile de forþãale sugestiei mitologice, cu aura legendarã a faptelor au constituit, prin permanenþalor generatoare de imaginaþie poeticã, structurile coerente ale unui univers imaginar.

„Revelaþia valorilor documentare ºi artistice ale folclorului se datoreazã atmos-ferei ideologice dominante atunci în Europa ºi pe care reprezentanþii generaþiei aureceptat-o în adolescenþã ºi în anii primei tinereþi. […] Pentru generaþia romanticãfolclorul reprezintã un factor de legitimitate istoricã. Pentru cã – spre deosebire deliteraturile cu îndelungatã tradiþie scrisã, acolo unde alãturi de mitologia naþionalã,romantismul a fost sinonim ºi cu resurecþia „mitologiilor revoltei“, întruchipate dePrometeu, Satan sau Cain […] – mitologia din perioada la care ne referim a fost laînceputurile ei exclusiv naþionalã. ªi noi – ca ºi alte naþiuni din estul, sud-estul,centrul Europei – cãutam în acele momente afirmarea unor drepturi, pe care dacãstudiile erudiþilor le probau pe calea demonstraþiei ºtiinþifice, literatura popularã,legenda, le transforma în prototip, în mit. Or, mitul care, aºa cum spunea KarlAbraham, reprezenta „condensarea sufletului popular“4, sensibilizeazã conºtiinþamulþimilor pentru un trecut eroic, pentru personaje cu o staturã moralã ieºitã dincomun, apte de fapte eroice. O cercetare recentã asupra acestei perioade5 întrebuin-þeazã termenul de „naþiuni manuscrise“ pentru naþiunile care la începutul secoluluial XIX–lea ºi-au recunoscut fiinþa spiritualã, idealurile într-un manuscris, într-ooperã literarã sau muzicalã ce a devenit expresia integralã, definitorie a sufletului




naþional. Descoperirea la Kralove Dvor, în Boemia, a manuscrisului Judecata lui Liboucha, a Cântecului lui Igor în Rusia, a Nibelungilor în Germania, au creat oatmosferã legendarã în care se petrece totdeauna aceeaºi înfrângere fundamentalãcare trebuie sã fie „rãzbunatã“. Aceastã „atmosferã legendarã“, relevatã la începutul

secolului de manuscrisele amintite, stârnise o stare de entuziasm colectiv, naþiuniletransformându-le într-o adevãratã cartã spiritualã a popoarelor respective. Dar rãsunetul colectiv capãtã o asemenea amploare încât el nu se stinge o datã cu gene-raþia care l-a descoperit, ci este investit mai târziu cu expresia ce va rãmâne apoi înconºtiinþa posteritãþii ºi o va întruchipa – nu o datã – la altitudinea capodopereiartistice. Liboucha de Smetana, Cneazul Igor de Borodin, Tetralogia lui Wagner,toate compuse între 1860-1880, „transpun în operã povestirile mitice care au fostdescoperite în primii ani ai secolului“6.

În perioada când Vuk Karagic trimitea entuziasmatului Goethe prima culegerede poezii populare sârbeºti, Gheorghe Asachi, proaspãt întors din Italia, popularizaîn primele „nuvele istorice“ figurile monumentale ale istoriei Moldovei într-unspaþiu mitic al descãlecãrii ºi al epopeii antiotomane.

Principele ªtefan este un campion al creºtinãtãþii, un model renascentist, cores- punzãtor în toate privinþele necesitãþilor prezentului. Personalitate pe cât de rarã peatât de dificilã, reunea talentul de militar, diplomat subtil, om politic ºi bun organi-zator. Bogdan, fiul sãu, duce mai departe amintirea ilustrului sãu pãrinte, deºi nu îirespectã testamentul sãu politic.

Nicolae Iorga concepea literatura românã ca un organism viu care „se cãlãu-zeºte dupã legile organismelor vii; ea nu e numai a momentului; e a trecutului, pre-zentului ºi viitorului ºi se împleteºte cu destinele neamului“. Scriitorul trebuie sã sesupunã aceloraºi legitãþi existenþiale ale tradiþiei „unde sufletul ºi specificul joacãun rol aºa de covârºitor“. „Trebuie sã dãm talentului ºi geniului drepturile lor, însãmiºcarea lor nu poate depãºi limita maximã a orbitei, fãrã primejdia de a se desfaceîn bolizi rãtãcitori“. Conchizând cã problema scrisului românesc trebuie privitã într-un ansamblu al dezvoltãrii noastre particulare ºi cã literatura românã funcþioneazãca „un organism care-ºi creeazã, modificã ºi dezvoltã legile sale, legi din care nu se

poate înlãtura ceea ce rezultã din acþiunea vitalã de pânã atunci a generaþiilor careau lucrat în acest sens“7, Nicolae Iorga deschidea seria interpretãrilor istorico-gene-tice ale dezvoltãrii fenomenelor artistice din perimetrul unei culturi cu puternicãmatrice folcloricã, unde tradiþia, prin cenzura ei în creaþia popularã, modela ansam-

blul cultural-artistic, asimilându-l în coordonatele ei.Specificul coagulant al romantismului românesc îºi dovedeºte ºi în aceastã

direcþie suflul înnoitor al prefacerilor. Simultaneitatea în epocã a clasicismului, prero-mantismului, iluminismului ºi romantismului, pe lângã scãderile inerente, în sensul

precipitãrii amalgamate a tendinþelor, cristalizãrilor ºi asimilãrilor, datorate febreidin epocã de a câºtiga terenul pierdut, a oferit o privire de ansamblu proceselor înact, lãsând istoricitãþii cale liberã de afirmare din substanþa incandescentã social-

politicã a trecutului reînviat.




Afirmarea explozivã a conºtiinþei naþionale în paºoptism va revoluþiona nunumai concepþia despre interpretarea istoriei, ci ºi felul de traducere în scris a vieþiiistorice. Politicul ºi culturalul se întrepãtrund; arta este transformatã în cea maieficace formã de propagandã ºi aservitã idealurilor politice ale momentului. Tema

ruinelor din preromantism este adaptatã la necesitãþile prezentului ºi serveºte ca bazã concretã antitezei totalizatoare trecut glorios – prezent meschin. Pelerinajul laruine oferã posibilitatea interpretãrii prezentului din descifrarea liniilor evolutive

pornite din trecut. Credinþa subteranã în nobleþea originii, în continuitatea neîntre-ruptã pe aceste meleaguri, în unitatea celor trei provincii surori despãrþite conferã odimensiune mesianicã istoriei românilor, ceea ce s-a cristalizat artistic, de îndatã cecondiþiile socio-culturale au devenit favorabile. Aceste argumente de esenþã spiri-tualã ale specificului naþional se bazeazã pe valori culturale ale vieþii istorice mai

puternice decât prestigiul civilizatoriu al marilor puteri, ceea ce dã dreptul popo-rului român la autodeterminare ºi participare la istorie: „În sfârºit, sunt neamuri care

prind rãdãcini în pãmânt ca pãdurile ºi ca ierburile. Acestea se ridicã din furtuni ºidin puhoaie, stãruind, aºteptând ºi pentru ele de la Dumnezeu împlinirea timpului.Asemenea neamuri nu arã morminte altora, nu deschid puhoaie de sânge ºi nuclãdesc piramide de leºuri; nici nu adunã în haznale aurul lumii. Nu se bucurã de

bunuri prea mari ºi de falã prea înfloritã. Viaþa plugarului ºi a pãstorului statornic emãrginitã; e ordonatã de apusuri ºi de asfinþituri, de anotimpuri, de vatra familialãºi de mormintele strãmoºilor. Mulþãmirea lui materialã e mediocrã, de aceea îºicreeazã bunuri sufleteºti. Religia ºi legenda, cântecul ºi tradiþia sunt pentru el maisubstanþiale decât aurul“8.

Ceea ce îi uneºte pe scriitorii ºi artiºtii secolului al XX-lea de predecesorii lor paºoptiºti ºi îi încadreazã în seria evolutivã este evidenþa rezistenþei miraculoase aunui popor, prin intermediul valorilor spirituale în care este sedimentat specificultragic ºi umanist al istoriei lui. Ceea ce-i deosebeºte este o miºcare de inversã trans-laþie a unghiului din care este privit istorismul: descifreazã trecutul prin prismaaspiraþiilor social-politice ale prezentului, pe când paºoptiºtii interpretau prezentul

prin optica unui trecut presupus glorios în cadrele sale esenþiale. Ei reprezintã maturi-zarea unei tendinþe fundamentale: istoricitatea culturii noastre concretizatã în for-mele de evocare. Formaþi ºi maturizaþi artisticeºte, ca ºi Eminescu, într-o perioadãcând în Europa tradiþionalismul era contestat ca un lest primejdios de la temeliaculturii, Th. Aman, N. Grigorescu, N. Iorga, M. Sadoveanu, V. Pârvan, G. Coºbuc,G. Enescu au fixat cadrele tipologice ale iconografiei politice româneºti.

De aceea, pentru descifrarea acestei deveniri se cuvine o succintã analizã astructurii imaginarului politic românesc din secolul al XIX-lea.

Apariþia imaginarului istoric în cultura românã este favorizatã de un lanþ denecesitãþi artistice obiective. Cerinþele evocãrii complexe a vieþii în concretul ei numai puteau fi satisfãcute de poeziile lui Bolintineanu ºi Alecsandri, de meditaþiilelui Grigore Alexandrescu sau Ion Heliade Rãdulescu. Pe mãsura dezvoltãrii gus-tului public, a evoluþiei ºi complexitãþii formelor ºi instituþiilor sociale, a civilizaþiei




în general, educaþia esteticã progreseazã ºi ea. Statisticile traducerilor în perioada1800 - 1848 relevã douã faze clare în evoluþia gustului public: între 1800 - 1830 seobservã o predilecþie pentru literatura pastoralã ºi de melodramã, iar între 1830–1848o orientare masivã spre literatura romanticã protestatarã. Or, lirica paºoptistã se

caracterizeazã printr-o puternicã notã de protest social, umanitarism, idei generoase,un amestec de iluminism ºi de romantism de extrema Béranger – Victor Hugo. Dis-

proporþia dintre aspiraþiile generoase ºi realizarea lor artisticã a dus la retorism, laliteratura de melodramã, prima treaptã în sensibilizarea opiniei publice. Degene-rarea valoricã a artei, transformatã adesea în instrument propagandistic, se datorafacticitãþii unui procedeu comun în epocã: marile simboluri istorice serveau în versi-ficaþie doar ca argumente. Orientarea tematicã în aceastã direcþie servea, printrealtele, ca faþadã pentru mascarea lipsei de talent ºi ca un mijloc ieftin de consacrareîn momentul cultural ºi, de aici, ca o trambulinã în ierarhia politicã ºi în ochiiopiniei publice. A fost nevoie de gestul energic al autoritãþii maioresciene pentru ase restabili un nivel valoric obligatoriu. Totuºi, popularizarea marilor figuri istorice,

prin intermediul poeziei paºoptiste, pregãteºte uneori salturi calitative spectacu-loase, jaloane rare, ce-i drept, dar care vor fixa cu precizie liniile întrezãrite aleviitoarei deveniri. Abordarea temelor istorice naþionale conþinea uneori ºi note pure,de evlavioasã simþire. Galeria de domnitori, martiri ai independenþei naþionale ºieliberãrii sociale, este adusã în prim-plan: activitatea ºtiinþificã ºi culturalã a luiBãlcescu, A. Russo, M. Kogãlniceanu, G. Bariþiu, C. Bolliac ºi a predecesorilor lor iluminiºti vor oferi primii germeni ai problematizãrii filosofice a istoriei transpusãîn imaginea artisticã. Sinteza evocãrii tindea în mod obiectiv ºi necesar spre„slobozenia dinãuntru ºi dinafarã“ ºi va contribui la adâncirea perspectivelor socialedin arta de evocare.

Bãlcescu propulsase în istoriografia româneascã principalele tendinþe din filozo-fia istoriei europene. Progresul social este vãzut necurmat prin lupta celor douã

principii: Binele ºi Rãul de la baza existenþei, luptã presãratã cu jertfe ºi mereufinalizatã printr-un câºtig fragil al Binelui ºi printr-o permanentã rãzvrãtire a Rãului.Existã la Bãlcescu influenþe din gândirea lui G. Vico, Michelet, Lamennais, Mickie-wicz, subsumate dezideratului romantic – umanitarist: providenþa a devenit voinþa

popoarelor. Finalitatea evoluþiei istorice pentru Bãlcescu, Kogãlniceanu ºi N. Iorgaeste egalitatea socialã, prima treaptã care duce spre perfecþiunea spiritualã, la ideeade Bine suprem, întrevãzut ca o finalitate eticã. Dar egalitatea socialã nu se poateconcepe fãrã reforme de suprastructurã ºi funciare care sã asigure egalitatea partici-

pãrii la viaþa obºteascã. Este interesant de observat la Bãlcescu cã, deºi mesajulmesianic transsubstanþiazã fundamentul realitãþii sociale în idei platoniciene, meca-nismul demonstraþiei practice urmeazã linia determinist-cauzalã. Scopul supremrãmâne ascuns înþelegerii umane, deoarece el este apanajul divinitãþii. Dar copiaacestui scop este voinþa popoarelor, indivizii fiind mãrimi empirice prinse în angre-najul acestei voinþe. Prima treaptã care duce popoarele spre înþelegerea divinuluieste dreptatea. O dreptate instauratã prin prefaceri revoluþionare, hrãnitã cu sânge




nevinovat, încununarea unui proces de lupte seculare. Bãlcescu este convins cã dez-voltarea istoricã aparþine poporului, acesta fiind creatorul personalitãþii, ca o chin-tesenþã a aspiraþiilor sale. Când cauze interne distrug echilibrul masã – persona-litate, evoluþia stagneazã ºi virtuþile decad, capacitatea de rezistenþã slãbeºte ºi

apare primejdia unei noi robii ruºinoase. Astfel s-a întâmplat cu „legãtura“ luiMihai Viteazul cu domniile lui Vasile Lupu ºi Duca Vodã. Dupã un astfel de dez-echilibru unei naþiuni îi sunt necesare veacuri pânã sã reintre pe fãgaºul normal alevoluþiei.

Programul „Daciei literare“ conþinea, ca o componentã fundamentalã, inspiraþiadin trecutul istoric. Însã aceastã inspiraþie era concomitentã cu o serie de factoriculturali care o încadrau firesc în desfãºurarea fenomenului cultural autohton. Înrâu-ritã de romantismul german, aripa literarã moldavã se va orienta cu precãdere, prinstudiul cronicilor, al legendelor, tradiþiilor ºi folclorului, spre o evocare complexã atrecutului, de la poezia naturii arhaice pânã la descifrarea mecanismelor sociale dintrecut. Ca urmare a acestui fapt, în 1840 apare Alexandru Lãpuºneanu, o capodo-

perã a genului. C. Negruzzi deschide seria interpretãrii shakespeariene a istoriei na-þionale, fructificând, pe baza unor mãrturii subiective din cronici despre domnitor,mobilul conflictelor politice ascuns în succesiunea sângeroasã a dinastiei muºatinela tronul Moldovei, ceea ce avea sã fie cu strãlucire încercat ºi continuat de Emi-nescu. Încã de pe acum, în literatura de evocare se prolifereazã douã direcþii fertile:raportul masã–personalitate ºi modalitatea tehnicã a evocãrii, ce va duce la bifur-carea vizionar-documentarã a acesteia, pe de o parte, caracterologic-obiectivã, pe dealtã parte. Tipologiile balzaciene din nuvela lui Negruzzi concordã în chip fericit cufizionomiile la modã ºi cu libertatea de creaþie faþã de adevãrul istoric, ceea ce nustânjeneºte cu nimic atmosfera din cronici ºi veridicitatea faptelor. O retrospectivãsinteticã în istoria domniilor ºi reflectarea lor în câmpul artistic este revelatoare

pentru progresul scriitorilor de a înþelege trecutul prin tendinþele prezentului ºiinvers. Inspirându-se din zbuciumatul Ev Mediu, când destinul þãrii se gãsea la orãspântie de drumuri, prozatorii români s-au orientat spre reînvierea perioadelor acãror relevanþã istoricã determinase mutaþii structurale în evoluþia social-politicã aþãrii sau dezvãluise tendinþele ºi posibilitãþile latente ale ei, semnificaþiile politico-umane ale unor domnii progresiste. În acest sens, ei vor reþine din cronici eveni-mentele reprezentative, cu o bogatã substanþã general-umanã, maleabilã în tratareaartisticã. Nu întâmplãtor domniile ºi personalitãþile lui ªtefan cel Mare, MihaiViteazul, Constantin Brâncoveanu, Ion Vodã cel Cumplit, Vlad Þepeº, Radu de laAfumaþi, Horia, Cloºca ºi Criºan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bãlcescu, Ioan Cuzas-au bucurat de frecvente abordãri ºi reinterpretãri artistice. Ele au devenit simbo-luri monumentale ale istoriei naþionale, conceputã ca o Biblie a neamului, iar faptelelor, o expresie absolutã a tendinþelor lui seculare spre autodeterminare. Dupã cumºi domniile ºi persoanele lui Duca-Vodã, Vasile Lupu, Mihnea-Vodã, Petru ªchiopul

prezintã tocmai un suport negativ la dialectica istoricã a valorilor, de ceea ce nutrebuie fãcut, un amestec de machiavelism ºi de program politic retrograd.




Pe mãsura eliberãrii de retorism ºi de tendenþionismul superficial, literaturaromânã, în evoluþia ei spre autonomia valorilor estetice, va acorda un spaþiu consi-derabil temelor istorice. În secolul trecut, Alecsandri se desprinde de Asachi ºi, îngeneral, de paºoptiºti prin noua viziune artisticã despre istoria moldavã ºi Rãzboiul

de Independenþã. Poemul Dumbrava Roºie calchiat întrucâtva dupã retorismulverbal din Légende des siècles oferã germenii fuziunii dintre istorie ºi legendeledespre ªtefan, propagate pe cale oralã sau scrisã. Ordinea cronologicã a evenimen-telor ºi realitatea evenimentelor însãºi trec pe un plan secundar; în prim-plan rãmândimensiunile grandioase ale personalitãþii lui ªtefan cel Mare, în consens cu dimen-siunile romantice ale omului de geniu, conducãtor de popoare.

Cu literatura de evocare a lui V. Alecsandri ºi G. Coºbuc, în literatura românãîºi fac apariþia douã poziþii opuse faþã de lumea evocatã, precum ºi modalitãþi sensi-

bile deosebite de receptare a realitãþii acestei lumi. Alecsandri, prin caracterul idilicºi declamativ al liricii sale poetice, nu percepe sentimentul tragic al vieþii de pe front,trãitã la limita dintre rezistenþa fiziologicã a condiþiei umane ºi respectul acesteicondiþii. Racordându-se aripii stângi a romantismului francez, Alecsandri cautã,

prin largi acolade retorice ºi prin tematica protestatarã sã suplineascã lipsa de sub-stanþã psihologicã a personajelor sale istorice. În Cântece de vitejie apare la Coºbuco concepþie umanitaristã, bazatã pe specificul valorilor din lumea satului, ºi dublatãde eroismul acestora în Rãzboiul de Independenþã din 1877. Fiecare univers indivi-dual devine, prin ricoºeul amintirii acestei lumi, o dramã a realului. Ca ºi Sadoveanumai târziu, în cele mai valoroase evocãri lirice, Coºbuc observã dorobanþii în încleº-tarea iraþionalã ºi îi priveºte dintr-o perspectivã dinamicã, gradaþia psihologicã asentimentelor fiind amplificatã de plasticizarea gesturilor individuale ºi a miºcãrii.Exceptând faþeta idilicã a vieþii satului în timp de pace, pendularea din lirica deevocare a lui Coºbuc dintre tragism ºi seninãtate, gravitate ºi nostalgie, este dublatãde proiecþia monumentalã a lui Mihai Viteazul în Paºa Hassan. Epopeea visatã deCoºbuc ºi conceputã teoretic ca o sumã a datinilor, eresurilor ºi mentalitãþii popu-lare gãseºte în Sadoveanu realizarea ei deplinã. Ambii scriitori opun descrierilor eroice din romanul istoric ºi râului de sânge vãrsat, descrierilor apocaliptice alearmatelor faþã-n faþã urmãrite de obsesia omuciderii în masã, un umanism autentic,izvorât din contrariile insolubile ale tragicului românesc.

La prima vedere s-ar pãrea cã lipseºte culturii noastre vocaþia monumentalã,ceea ce, desigur, este o eroare desprinsã din semnele exterioare. Sistemul de repre-zentãri sensibile aparþin ºi ele viziunii primare artistice a poporului. Ca ºi Mioriþasau Meºterul Manole dramele condiþiei umane sunt ipostaziate cosmic, ceea cedevine rezonatorul lor amplificat sugestiv pânã sunt absorbite de ordinea ºi mãreþiainconºtientã a naturii. Ca în orice „culturã bãtrânã“, firea paºnicã a locuitorilor s-atradus în inconºtient printr-o proiecþie altruistã a Binelui, fãrã gesturi grandiloc-vente, fãrã tendinþe agresive, totul reducându-se la iubirea frumosului ºi faptelor de

bine durabile. Nici o picãturã de sânge nu tulburã seninãtatea apolinicã a ciobanuluimioritic în faþa probabilitãþii morþii ºi ca echilibrul sufletesc al lui Constantin




Brâncoveanu în faþa morþii fiilor sãi. „Fapta de bine“ ca efigie a imaginii pe retinatimpului istoric l-a determinat pe Neagoe Basarab sã evite prin orice mijloaceconflictele armate ºi sã rezolve problemele politice cu ajutorul diplomaþiei.

Creatorul anonim alege ca material poetic din faptele istorice numai ceea ce

este reprezentativ din punctul de vedere al orizontului sãu ideologic ºi artistic. Elmanifestã o predilecþie deosebitã spre tipurile monumentale de acþiuni ºi de eroi, unaliaj maleabil pe modelul temei date.

…Aºa lucreazã artistul din popor, liric sau plastic. El nu inventeazã tema cu fiecare piesã – asta ar implica o risipire a forþei creatoare. Subiectul este definit dupã îndelungi ºlefuiri ºi eliminãri. Creatoruluºurat de grija nãscocirii întregului îºi pune toatã fantezia în modificarea detaliului, în schimbareanuanþei de culoare ºi de sunet.9

Paralelismul stabilit de G. Cãlinescu între diversele specii ale imaginaruluiartistic poate fi aplicat ºi la alte niveluri ale plãsmuirii. Dezvoltarea structurilor com-

poziþionale pe o temã datã din epica istoricã popularã corespunde la nivelul opereide evocare cu lãrgirea perspectivelor cu fiecare reluare a temei sau motivului. Pemãsura evoluþiei în timp literatura de evocare cunoaºte fuziunea tot mai intimã dintreadevãr ºi legendã; se fac încercãri fecunde de prelucrare ºi topire a subiectelor istorice în spiritul creaþiei populare. O etapã a acestei tendinþe este reprezentatã deromanele istorice ale lui Radu Rosetti, deopotrivã istoric, publicist ºi literat. Lucrã-rile de istorie: Pentru ce s-au rãsculat þãranii? (1907) ºi Pãmântul, rãzeºii ºi sãteniiîn Moldova au constituit un izvor de inspiraþie pentru clarificarea situaþiei socialedin România ºi pentru descifrarea sistemului de organizare agrarã a rãzeºilor. Opera

literarã, romanele Cu paloºul ºi Pãcatele slugerului încearcã pentru prima oarã în proza de evocare, dupã cliºeele lui N.D. Popescu, o fuziune dintre istorie ºi legendãîntr-o acþiune plasatã în epoca descãlecãrii. Construit pe schema baladei Pãunaºul codrilor , romanul Cu paloºul constituie o înþelegere a sensului evenimentului istoricreflectat în poezia popularã, în special în eposul eroic.

În anul 1865, B.P. Hasdeu, neobosit în toate direcþiile, publicã romanul Ursita,un prim capitol al unui vast ciclu inspirat de istoria naþionalã. Cele douã planuri dincompoziþia romanului, realist ºi istoric, sunt întrepãtrunse de concepþii astrologice,magice, chiromanþie, fatalism. Frenologia lui Gall ºi fiziognomia lui Lawater capãtã

un câmp vast de aplicare. Romanul a constituit un pas înainte în cristalizarea concep-þiei despre specificul ºi normele artistice ale acestei specii literare. Pe cât de preciseºi economice sunt observaþiile ºi detaliile din Ursita pe atât de violent romanticesunt personajele ºi reacþiile lor în Rãzvan ºi Vidra, prima mare izbândã a drama-turgiei naþionale. Deºi poporul are în dramã mai mult o prezenþã abstractã, totuºi,

prin reprezentanþii diferitelor pãturi sociale, Hasdeu pregãteºte abordarea psiholo-gicã a unor categorii aparte: haiduci, þãrani, târgoveþi cu o libertate de miºcare sustrasãoricãror artificiozitãþi.

Tot în 1865 Hasdeu publicã monografia Ioan Vodã cel Cumplit . Conceputã ºi

proiectatã monumental în complexitatea calitãþilor fizico-morale, personalitatea dom-nitorului se relevã îndeosebi în latura social-politicã, demofilã, coordonate romanticecare vor constitui, prin reverberaþia amintirilor, o sursã de inspiraþie în viitor.




Momentul Eminescu, ca sintezã artisticã unicã într-o perioadã de afirmare aconºtiinþei naþionale moderne, avea sã traseze primul, sã deschidã drumuri fertile înexploatarea bogatelor filoane ale mitologiei autohtone ºi în interpretarea shakespea-rianã, în teatru, sau monumental-romanticã, în liricã, a istoriei naþionale. Afirmarea

sensului bipolar al existenþei umane în cultura româneascã: unul fenomenal-mitic,celãlalt cultural-social îºi pune amprenta specificã asupra evocãrii istorice. Atât luiEminescu cât ºi lui Iorga ºi Sadoveanu le este comunã viziunea grandioasã,apocalipticã a istoriei. De la fabuloasele timpuri ale începutului când lucrurile eraufiinþe cuvântãtoare ºi când eternitatea lor devenea tot mai evidentã în raport inverscu timpul ºi pânã la proiecþia miticã a lui ªtefan ºi Mircea cel Bãtrân în destinele

poporului român scriitorii ºi artiºtii percep istoria în strânsã legãturã cu imaginarulcare modeleazã epocile, perioadele, oamenii ºi miºcãrile lor.

Rãzboiul pentru Întregirea Neamului din 1916-1918 a regenerat din adâncuri sub-stanþa istoricã, cristalizând-o în alte forme ºi modalitãþi tehnice de exprimare. Drama-turgia ºi romanul începutului de secol realizeazã în special prin romanele ºi dramelelui I. Slavici, D. Zamfirescu, Mihai Sorbul, B. Delavrancea, V. Eftimiu noi tendinþe îninterpretarea ºi stãpânirea ansamblului istoric, în raport cu cerinþele momentului. Caºi în Ursita, tot ultimele zile din viaþa marelui ªtefan, constituie acþiunea dramei Apusde soare. Trilogia conþine în sine o aplicare a rolului personalitãþii la dezvoltarea isto-ricã. Tragica contradicþie dintre omul ªtefan ºi conducãtorul de popoare, conºtient

pânã în ultima clipã de datoriile majore, de efortul de autodepãºire, de ieºire din sferaindividualului ºi de sacrificare pentru general ºi pentru veºnicie, avea sã devinã unadin coordonatele de bazã ale gândirii politice sadoveniene. Ideea devine ºi maiexplicitã când Vodã îi spune lui Alexãndrel: „Noi, domnii ºi stãpânitorii de noroadetrebuie sã urmãm pilda soarelui, dând în fiecare zi luminã ºi cãldurã fãrã a primi“10.

Tradiþia literarã a secolului trecut statornicise în literatura europeanã un tip de ro-man istoric dupã normele romanului gotic, de capã ºi spadã din secolul al XVIII-lea.Interpretarea realitãþii sociale prezente ºi a elementelor mitologice autohtone, con-ferã romanului istoric al lui Walter Scott sinteza dintre viziunea romanticã ºi plastici-tatea culorii locale, qualité maitresse a operei lui. În perioada romanticã, misticismul,cavalerismul, ipostazierea grandioasã a unor realitãþi naþionale ºi sociale, îºi vor puneamprenta, în proiectarea absolutã a desãvârºirii, asupra unui alt stil de compoziþieºi de viziune în romanul istoric al lui H. Sienckiewicz care însã nu rupe radical cutehnica romanului gotic al lui Walter Scott. Personajele pierd din conturul epic ºiconstructiv, ele devenind mai mult semne purtãtoare de simboluri încadrate înacþiuni, iar mobilurile în virtutea cãrora ele acþioneazã sunt accentuate de fluxul lirical evocãrii. Dar faþã de scriitorii strãini, la Nicolae Iorga sau Mihail Sadoveanureflecþia filosoficã asupra epocii dispare sub autenticitatea lumii reînviate. Aceastadeoarece viziunea umanului în cultura românã þine de unitatea ºi istoricitatea internãa eului în viziunea apolinicã a existenþei. Observând diminuarea conºtiinþei continui-tãþii istorice, unii filosofi contemporani explicã înstrãinarea de istorie a conºtiinþeicontemporane în termenii crizei valorilor tradiþionale.




Fiind în întregime dominat de legea schimbului, care în esenþã este ceva atemporal, precum operaþiile matematice în forma lor purã, timpul concret dispare din pro-ducþia industrialã a societãþii burgheze. Dacã tradiþionalismul domina formele societãþiifeudale, raþionalismul le dominã pe cele ale societãþii burgheze, ceea ce înseamnã cã

„amintirea, timpul ºi memoria […] sunt lichidate ca un fel de reziduu iraþional […].Dacã umanitatea se lipseºte de o amintire ºi se epuizeazã printr-o scurtã respiraþieîn tensiunea prezentului, în aceasta se oglindeºte o lege obiectivã a dezvoltãrii“11.

Pentru scriitorii români, cunoaºterea ºi evocarea trecutului, ca indispensabile,constituie numai un aspect al conºtiinþei istorice. Oamenii cu adevãrat istorici, precumªtefan cel Mare sau Mihai Viteazul nu se epuizeazã în conservare, în lamentareasau în adorarea epocilor îndepãrtate: privirea lor spre trecut îi împinge spre viitor,le întãreºte speranþa cã dreptul învinge ºi cã fericirea existã în vârful muntelui pecare ei îl urcã cu crucea în spate. De aceea, în imaginarul politic românesc conti-

nuitatea istoricã ºi subiectivitatea integralã, capabilã de reflectare ºi de acþiune suntacelaºi lucru, între tirania realului, adicã a faptei generatoare de istorie, ºi cunoaº-tere fiind o sintezã deplinã.

În concluzie, imaginea vieþii politice din trecut reprezintã încununarea evoluþieifireºti a formelor istorice de viaþã din cultura românã. Cultura ºi literatura românãau ºtiut de fiecare datã sã gãseascã în imaginarul social acei vectori ai personalitãþii

prin care sã exprime imperativele momentului ca imagine reprezentativã a unuiideal pe verticala istoriei. Trãsãturile dominante ale viziunii despre viaþa politicã:

polaritatea internã dintre aspiraþia spre un mod superior de existenþã ºi anularea

subiectivitãþii în ordinea superioarã a cetãþii; tendinþa sufleteascã spre comuniuneainternã cu legile morale ale comunitãþii; percepþia tragicã a existenþei sunt încorpo-rate aceluiaºi nucleu comun al sensibilitãþii ºi caracterului psihic la unui grup social,ca ºi viziunea poeziei populare. Exprimând la un nivel artistic superior particulari-tãþile proprii poporului român în timp ºi spaþiu, operele de evocare sunt înrãdãcinateîn structurile adânci ale etosului colectiv.

Imaginarul politic ºi imaginarul artistic în istorie

Relaþia scriitorului cu imaginarul istoric depinde de atitudinea lui faþã de reali-tatea social-politicã a timpului sãu, în sensul cã nici un fapt istoric nu apare ca fiindnumai rezultanta purã a trecutului. Istoria consideratã ca spaþiu ce delimiteazã eveni-mentul ºi conºtiinþa existentului (ca negare a temporalitãþii), reprezintã unitateadintre evenimente, faptul istoric ºi sensul istoric, în mãsura în care conºtiinþa poatetrãi cu adevãrat realitatea a ceea ce a existat înaintea ei; ea este locul de întâlnire aevenimentelor sau câmpul de desfãºurare a istoricitãþii, spaþiul temporal care circum-scrie prezenþa acestei triade epistemologice percepute de conºtiinþã la nivelul repre-zentãrilor spaþio-temporale despre existenþã.

Legat astfel de conºtiinþã ºi de prezenþa evenimentului, centrul de greutate alistoriei se va deplasa întotdeauna, ca urmare a atracþie fizice universale, dinspre




Acestea vor fi neîncetat reinterpretate sau reconfirmate, mereu reluate, ca ºi eveni-mentul ce le polarizeazã.

Paralelismul dintre polivalenþa structuralã a operei de artã ºi structurarea înfuncþie de conºtiinþã a evenimentelor va sta la baza, chiar dacã inconºtient, a vigu-

roasei dezvoltãri a prozei istorice ºi de evocare din secolul al XIX-lea din culturaeuropeanã.

Timpul istoric se va transforma în timp psihologic cu nucleuri dense, cu un centrusau centre: acestea vor fi tocmai evenimentele cruciale din care iradiazã sensul întoate direcþiile, atât cãtre trecut cât ºi spre viitor, prin care se explicã continua retro-acþiune a prezentului faþã de trecut ºi anticiparea profeticã. Istoria socialã este loculacestor sensuri întretãiate (interferenþa lor determinã relativa lor contingenþã) carenu se unificã automat într-un sens global definitiv.

La N. Iorga istoria apare astfel ca miºcare dialecticã între eveniment ºi istori-citate umanã ºi ca dialog al evenimentelor între ele, fondând realitatea evenimen-telor ºi istoricitãþii ºi prin aceasta determinând fundamentul ºi sensurile evoluþieiistorice a poporului român.

Dacã procesul gnoseologic ale evocãrii þine de datele de mai sus, interpretarea personalã a evenimentelor plãteºte ºi ea un tribut situaþiei contemporane scriitoruluisau istoricului. Ambii cautã în continuitatea evenimentelor descoperirea unor struc-turi antropologice, însuºi sensul istoriei. În special artistul cautã sã perceapã, îngeneralitatea ei, aceastã legitate prin care sã lege trecutul de prezent, pentru a mate-rializa în imaginea artisticã dimensiunile lumilor trecute. Existã o acþiune reciprocãîntre substanþa realitãþilor evocate ºi lumea contemporanã în care trãieºte ºi simteartistul, inspiraþia fecundându-le deopotrivã. Pentru cã romanul istoric, variantã aromanului social, nu poate evolua ºi construi decât în strânsã legãturã cu ceea ceautorul simte ºi aspirã în lumea lui, în idealurile ei, ceva din aceste convulsii se vor fi cristalizat în întoarcerea spre lumea idealã a unui trecut reprezentativ. Procesul

psihologic al reproducerii imaginarului social se explicã prin faptul cã trecutul nueste un trecut pitoresc, mort în sine, ci trãieºte în perspectiva istoricã, a evoluþiei dela individual la legitãþile existenþiale ale colectivitãþii, într-un spaþiu înþeles caantropologie culturalã, creatoare de istorie. Identitatea structurilor compoziþionaleºi a procedeelor artistice din romanul social ºi istoric uºureazã sinteza în operã a

proceselor petrecute în timp. Astfel se explicã fundalul fabulos al „vârstei de aur“,ca fundament concret al imaginarului. Pentru a putea evoca personaje ºi lumidemult dispãrute, modelul teoretic sustras oricãrei determinãri prezideazã ca hotar temporal la constituirea istoricitãþii. O încercare de reconstituire a protoistoriei, pe

baza unor procese de identitate cognitivã, în cadrul noosferei umane, se loveºtetocmai de vidul antropologic. În lipsa unor mãrturii viabile, ipotezele cu privire lafiinþare sunt private de conþinutul lor concret-uman care conferã un sens viuexistenþei. Este cazul romanelor Iosif ºi fraþii sãi al lui Thomas Mann ºi Salammboal lui Flaubert, unde metoda arheologicã nu reuºeºte reconstituirea sensibilã dindatele deduse pe cale ipoteticã.




Contradicþia dintre concepþia teoreticã a istoriei ºi interpretarea imagisticã aevenimentelor ºi proceselor istorice a dus la efortul de a oferi o explicaþie raþionalãvalorii istorice a evenimentului, de a-i sacrifica contingenþa pentru a-l absorbi înatemporalitatea fiinþãrii unui popor. Vizând permanenþele din viziunea despre

existenþã, aceastã contradicþie valideazã încã o datã contradicþia din istoria culturiieuropene dintre filosofia greacã pãgânã ºi creºtinism. Filosofia greacã, anistoricã înesenþã, preocupatã sã descopere ordinea raþionalã ºi armonia lumii, s-a ciocnit deeveniment ºi a încercat sã-i anuleze valoarea istoricã. O datã cu apariþia creºtinis-mului, eternitatea nu mai deþine monopolul asupra istoriei, pentru cã sensul istoricînsuºi s-a încarnat într-o istorie ce va deveni realã de-acum înainte (istoria mântuiriioamenilor prin coborârea Fiului lui Dumnezeu). De-abia în secolul Luminilor filosofia istoriei va încerca sã reconcilieze contingentul istoric ºi raþiunea eternã. Eanu va anula evenimentele într-o eternitate atemporalã ci, descoperindu-le substanþa,le va reabsorbi în unitatea ipostaziatã a unei istorii totalizatoare pe care o va invoca

pentru justificarea faptelor umane. Or, aceeaºi apercepþie ciclicã prezideazã percepþiatimpului în cultura românã, fãcând din miturile pãgâne ºi creºtine principiile teore-tice configuratoare ale unui timp integrator, numit Istorie naþionalã.

De altminteri, chiar ºi Marx considerã cunoaºterea trecutului ºi a viitorului cadepinzând de „exacta înþelegere a prezentului“12. Marx situeazã în interiorul gândiriimomentul antiistoric: „Oamenii îºi fãuresc ei înºiºi istoria dar ºi-o fãuresc nu dupã

bunul lor plac ºi în împrejurãri alese de ei, ci în împrejurãri date ºi moºtenite dintrecut. Tradiþiile tuturor generaþiilor moarte apasã ca un coºmar asupra minþii celor vii“13. Deschizând o breºã în gândirea istoricã, Marx ºi Engels se vor opune tendin-þelor menite sã menþinã o separare absolutã sau o antinomie între naturã ºi istorie ºideci între modalitãþile respective ale cunoaºterii lor. Ambele aparþin mai curândaceleiaºi lumi a cãrei unitate cognitivã se bazeazã pe practicã: „atâta timp cât existãoameni, istoria naturii ºi istoria oamenilor se condiþioneazã reciproc“14. Lui Feuerbach,Marx ºi Engels îi reproºeazã „cã lumea sensibilã […] nu este un lucru dat imediat deeternitate, mereu egal în sine însuºi, ci produsul istoric […], rezultatul activitãþii uneiîntregi serii de generaþii dintre care fiecare s-a sprijinit pe spatele precedentei“15.

A risca o definiþie a imaginarului politic înseamnã a ne rãtãci într-un desiº cate-gorial ºi conceptual cu puþine ºanse de a ieºi la luminã. Cãci la întrebarea: ce criteriuextrapolãm în structurã operaþionalã pentru definiþie, unghiurile de vedere, nivelelede cogniþie ºi câmpul narativ bipolar al asemãnãrilor ºi deosebirilor dintre artã ºiistorie sunt atât de complexe încât invitã la modestie ºi prudenþã.

Dacã am lua ca model romanul social, cu ambiþia lui de reflectare totalitarã avieþii dintr-o anumitã perioadã, ar rãmâne neexplicat tocmai factorul psihologic caredeclanºeazã emoþia în faþa reconstituirii unei lumi noi, prin evocare de astã datã.Factorul reflexiv devine secund, însã nu mai puþin important, deoarece lui îi revinesarcina de a asigura tipologia narativã ºi compoziþia acestei totalitãþi. La acest nivel,funcþia evocãrii constã în a oferi verosimilitatea istorializãrii acestei totalitãþi. Rãmâneînsã de precizat atitudinea afectivã, care, volens-nolens, integreazã cele douã planuri:




real ºi poetic sub impactul convergent al comunicãrii. Ceea ce dã senzaþia trecutuluiºi diferenþiazã un roman istoric de un roman social care abordeazã aceeaºi realitatedintr-o epocã mai veche nu este un prezent continuu al evenimentelor narate, ci matri-cea vizionarã a evocãrii care condiþioneazã ficþiunea sã se supunã motivaþiei istorice

a subiectului sau condiþioneazã adecvarea faptelor în funcþie de logica ficþiunii.Sã ne explicãm! Dintre toþi marii scriitori romantici din secolul al XIX-lea, numai

Victor Hugo se poate compara cu Mihail Sadoveanu prin viziunea grandioasã a perspectivelor, prin patosul justiþiar ºi prin sublimul tragic al naturii umane în meta-morfoza ei. De la Bug-Jorgal (1820) pânã la Mizerabilii (1862) se scurseserã 42 deani; de la ªoimii ºi Nicoarã Potcoavã 48 de ani. Ceea ce se cuvine subliniat este cãviziunea lor uman-istoricã continuã în datele ei esenþiale o linie ascendent-calitativãîn tot acest spaþiu. Dar substanþa ºi recuzita romanelor istorice hugoliene continuã

pe cele ale lui Walter Scott: miraculosul, sentimentele etern-umane ºi în primul

rând, dragostea, elemente ale romanului gotic ºi cavaleresc, legendele vechi, fac dindatele istorice numai cadrul exterior al romanului sãu istoric. ªi aceste inovaþiiscottiene vor fi definitiv încadrate în estetica acestui „gen hibrid“.

Dar aceastã, în aparenþã liniºtitã evoluþie avea sã fie, mai devreme decât se putea bãnui, zguduitã de miºcãri seismice în chiar tumultuoasa afirmare a miºcãriiromantice. La sfârºitul deceniului al doilea ºi la începutul celui de-al treilea dinsecolul al XIX-lea, Walter Scott pãrea sã fi consacrat definitiv normele estetice alegenului prin Waverley (1814) ºi Rob Roy (1817) ºi prin Ivanhoe (1819) ºi Quentin

Durward (1823). Dar în 1826 Alfred de Vigny publicã romanul Cinq Mars,

Alessandro Manzoni I Promessi sposi în 1827, Balzac ªuanii în 1829. Notre-damede Paris al lui Victor Hugo apare în 1831, iar Cronica domniei lui Carol IX al luiP. Mérimée în 1829. Alfred de Vigny va pleda pentru reinstaurarea personajelor istorice la adevãratele lor dimensiuni în câmpul narativ; P. Mérimée pentru cronicafaptelor, iar A. Manzoni va prefera îmbinarea mai multor nivele narative, pentru aatinge acel echilibru dintre redarea exactã a faptelor ºi îmbogãþirea realului prininvenþia poeticã, dar verosimilã.

Aºadar, primele breºe realiste în edificiul scottian de-abia înãlþat. Balzac,Mérimée, Vigny, Manzoni vor adecva capacitatea de invenþie la natura faptelor, vor

reþine minimul necesar din arsenalul medieval al fabulaþiei, dar nu-l vor putea eli-mina întru totul, dat fiind necesitatea esteticã a genului de a se istorializa ficþiunea.Dupã cum se va vedea ºi în opera de evocare a lui Mihail Sadoveanu persistã ele-mente ale romanului cavaleresc, din faza sa dumasianã.

Încercând sã stabilim un cadru de abordare pentru definirea esteticii de evocare,ne vom referi la primele jaloane schiþate de G. Ibrãileanu în aceastã privinþã în1906. Criticul se întreba el însuºi asupra posibilitãþii de fiinþare autonomã a unuigen literar cu pretenþii gnoseologice atât de dificil de armonizat ca romanul istoric:

…Iar întrebuinþarea trecutului – cu pretenþia de a reda viaþa din trecut – o socot ca o greºalã artisticã,

pentru cã trecutul nu-l poate reda nimeni! […] Ori pui în trecut viaþa de azi, ºi utilizarea trecutuluin-are nici un rost – ºi opera e hibridã, ori te fereºti de viaþa de azi ºi-þi închipuieºti cã redai viaþa deatunci – pe care n-o redai cã n-o cunoºti – ci creezi astfel o viaþã convenþionalã, neadevãratã. 16




Dacã din punctul de vedere al cunoaºterii istorice concluziile criticului sunt pesimiste în ce priveºte statutul existenþial al romanului istoric, aceastã limitã poatefi depãºitã prin cunoaºterea poeticã: „Cel mult, trecutul poate servi ca un fel desimbol pentru discutarea unor probleme când vrei sã te fereºti de pamflet (cum face

Anatole France) sau ca un decor poetic când intenþia scriitorului este sã dea maimult «poezie» decât viaþã adevãratã, când vrea sã facã ceea ce se cheamã «poezieîn prozã…». ªi, în adevãr, ceea ce salveazã bucãþile epice cu subiect din trecut aled-lui Sadoveanu e atmosfera de «poezie» care pluteºte asupra lor…“17.

G. Ibrãileanu are meritul de a fi încercat o reconciliere între a reda cât mai fidel ca-racterul inepuizabil al trecutului ºi maniera artisticã cât mai adecvatã a acestei redãri:

„1. Autorul sã aleagã, pentru opera sa, ceea ce este etern ºi universal omenesc,cum sunt sentimentele mari, primare: ura, iubirea, gelozia etc.;

2. Artistul va trebui sã zugrãveascã sentimentele mai ales prin acþiune, nu prinanaliza lor, cãci acþiunea e mai asemãnãtoare decât mobilele psihologice, care odeterminã: doi îndrãgostiþi urmãresc cu aceeaºi energie înlãturarea piedicilor ce se

pun iubirii lor, dar felul sentimentelor elementare din care se alcãtuieºte acea iubire,ideile care, ca în oriºice pasiune, intrã în acea iubire – acestea se vor deosebi colosalîn sufletele a doi tineri, unul de la 1500 ºi altul de la 1900!…“18.

Se observã uºor predilecþia ºi orientarea criticului de la Viaþa Româneascã spreo formulã epicã cuprinzãtoare precum ºi concepþia sa dupã care libertatea invenþieinu trebuie sã depãºeascã imitarea realitãþii. Admiraþia constantã faþã de opera luiTolstoi provine ºi din modalitatea în care acesta a reuºit sã îmbine tehnica narativãa romanului modern cu cerinþele gnoseologice ale romanului istoric.

Conceptele literaturii de evocare: spaþiul, timpul, memoria afectivã, amintirea,depãrtarea cu corolarele ei: drumul ºi zarea creatoare de orizont duc la realizareacategoriei centrale: perspectiva devenirii. Orizontul produce asupra spiritului o puter-nicã forþã de sugestie, simbolizând aspiraþiile noastre cele mai profund estetice – încontradicþie cu mediul înconjurãtor empiric.

Înainte de toate, imaginarul politic este o proiecþie a socialului, un sentimentintens al participãrii la tainele adânci ale vieþii, la pulsaþia ei grandioasã. Or, nimicnu este mai misterios ºi în acelaºi timp mai masiv în opera de evocare decât timpul.El nu este numai idee ºi imagine ci ºi esenþa fiinþei noastre încorporatã în devenireauniversalã. Dintre toate senzaþiile timpului, paramnezia este sentimentul unei mariintensitãþi a memoriei afective care combinã convingerea de a fi fost martor sauautor al unui eveniment cu certitudinea contradictorie de a nu fi fost niciodatã prezentla faþa locului. Efectul paramneziei cauzeazã o emoþie intensã care pare sã consteaîn perceperea unei schimbãri bruºte în poziþia relativã a trecutului ºi a prezentului,ca ºi cum cele douã dimensiuni ale timpului, de obicei separate în reprezentãrilenoastre, s-ar vedea dintr-o datã simultane fãrã a pierde, totuºi, nimic din calitatea lor

proprie. Resurecþia imaginilor sensibile propriu-zise despre timp este invariabil aso-ciatã cu un fenomen mnemonic de un tip diferit, dar complementar: memoria emo-þiilor sau amintirea afectivã.




În operele de evocare, un lanþ de cenestezii ºi sinestezii îmbinã pânã la organicsentimentul trecutului ºi al naturii prin intermediul unor stãri sufleteºti. Fiecarespaþiu, cu componentele sale calitative, sacrale, „este ºi el, în mare parte, produsulunui timp care a lucrat întrînsul“. Implicând ideea ontologicã de genezã, factorul

temporal poate fi acum mutat în perspectiva trecutului ºi sub formã de noi spaþii, caurmare a raportului trecut-prezent în cunoaºterea realitãþii: „Iar acel timp întipãreºteconcomitent în noul spaþiu amintiri de demult care leagã trecutul cu prezentul uneideterminãri spaþiale date“19.

Examinarea coordonatelor universului artistic spaþiu-timp ºi memorie afectivãne relevã trecerea de la prezentul-situaþiei la un timp integrator al totalitãþii numitãculturã naþionalã. Timpul, raportat de cãtre Povestitor la momentul prezentului,devine istorie. Spaþiul se extinde ºi el ca viziune tridimensionalã a miºcãrii grandi-oase a materiei surprinsã într-o pulsaþie cosmicã. Nu este vorba de o extindere însens newtonian, ci einsteinian, de o amplificare în adâncime a semnificaþiilor unor viziuni mitice care depãºeºte graniþele evocãrii propriu-zise. Inspiraþia istoricã poatecuprinde þãri ºi continente îndepãrtate, civilizaþii ºi culturi de pe alte meridianedemult dispãrute. La prima vedere ele par disparate, fãrã nici o legãturã cu subiectulevocat; or ceea ce le uneºte este tocmai încorporarea lor afectivã la un model allumii ºi al vieþii pe baza diferitelor moduri specifice de a percepe timpul ºi schim-

barea în destinele lor.Reprezentãrile timpului în cultura românã sunt componente esenþiale ale con-

ºtiinþei sociale a cãrei structurã reflectã evoluþia societãþii, a grupurilor ºi a culturiicontemporane lor. Având o conºtiinþã arhaicã, în mentalitatea lor, timpul era saturatde valoare afectivã; el putea fi bun sau rãu; favorabil anumitor forme de activitateºi nefast altora; cel al sãrbãtoririi, al sacrificiului, al inhibiþiei. Conºtiinþa omului

primitiv era subordonatã schimbãrilor periodice ale anotimpurilor. Ritmul vieþiisociale depindea de alternanþa anotimpurilor ºi a ciclurilor de producþie care îi suntadaptate. Existenþa nu era divizatã prin spiritul analitic în categorii distincte, privatede conþinutul lor concret. Timpul ºi spaþiul erau date nu în afara experienþei sau îna-intea acesteia, ci în mod unic în însãºi experienþa concretã, formând elemente careo constituiau într-un tot inseparabil.

Pornind de la aceastã percepþie globalizatoare a timpului, Mircea Eliade avea sãexplice comprehensiunea miticã a lumii ºi a vieþii în culturile vechi, plecând de latranscenderea aprioricã a segmentãrii timpului în reprezentãrile spaþio-temporale.Astfel, în conceptul de timp mitologic, timpul este trãit în acelaºi fel ca spaþiul, iar

prezentul nu este separat de blocul temporal format din trecut ºi din viitor. Trecutulnu înceteazã sã existe în prezent. Pe aceastã reprezentare se bazeazã cultul strãmo-ºilor în toate arhetipurile care se reînnoiesc de atunci încoace, ale realizãrii mituluiºi riturilor în perioadele de sãrbãtoare. Astfel, viitorul participã ºi la prezent, de unde

prezicerile, divinarea, visurile profetice ºi, de asemenea, credinþa în destin. Destinuleste irevocabil deoarece ceea ce trebuia deja sã se îndeplineascã era deja un fapt. Caurmare, interpretarea lumii naturale ºi, de asemenea, a lumii sociale dupã categoriile




mitice presupunea credinþa în „eterna reîntoarcere“. Actele umane repetau faptele petrecute altãdatã de cãtre zei ºi eroi20. Tendinþa de a opri timpul care se scurge, printr-o reîntoarcere la un prototip mitic, nu a fost decât o pulsiune inconºtientã de adepãºi izolarea existenþei individuale. Cu mitul regenerãrii timpului, cultura arhaicã

oferea omului posibilitatea de a învinge sentimentul de efemeritate ºi unicitate alvieþii. Neseparându-se nici în idei, nici în comportament de comunitatea tradiþio-nalã, omul avea senzaþia cã învinge moartea biologicã. De aici, sentimentul plenar al sãnãtãþii þãranului scutit de întrebãrile metafizice asupra existenþei ºi supunerealui necondiþionatã în faþa celor trecãtoare ca la ceva firesc. Imaginea „vârstei de aur“se bazeazã tocmai pe percepþia imuabilã a esenþelor, în spatele curgerii timpului.

Schiþele ºi nuvelele istorice amintesc de specificul creativitãþii populare. Acþiu-nea este redusã la o schemã sumarã, menitã doar sã serveascã de cadru fabulaþieisimplificate la extrem. Puterea de evocare declanºeazã fiorul sugestiei, dar nu prin-tr-o tehnicã simbolisticã a corespondenþelor obiectuale, ci printr-o corespondenþãmuzicalã: stãri sufleteºti – stãri naturale. Amintiri fugare din trecutul îndepãrtat sauapropiat sunt substanþa transpusã în gama naturalã a fenomenelor. O amintire cau-zatã de o stare naturalã, îndeobºte tristã, serveºte ca punct de plecare naraþiunii.

Impresionismul audio-vizual al senzaþiilor care emanã din capacitatea picturalãºi muzicalã a frazei de a însufleþi tablourile de naturã sugereazã mobilurile psihiceale omului în asociaþie cu fenomenele naturii. Descrierile servesc de cadru pentru aevidenþia dimensiunea trãirii personajelor, pe bazã de acumulãri a senzaþiilor.

Fuziunea atât de specificã a raportului spaþio-temporal cu perspectiva devenirii presupune o anumitã stare de spirit pentru perceperea fenomenologicã a transfor-mãrilor vizuale ºi afective: „cum intrase pe pãmântul Moldovei, deodatã bãtut deneliniºte, se simþise luat ca de un ºuvoi… viitorul se lega dintr-o datã cu trecutul:cu toate simþurile aþâþate ca într-un nimb, i se pãrea cã aleargã învãluit de dragosteacrescutã atunci cu depãrtarea, crescutã ºi-acum cu apropierea“21. Este necesarã oanumitã poziþionare pentru receptarea dinamicii spaþiale: „Întors puþin în ºa, priveaneclintit pe drumul lung al Dorohoiului. Un cãlãreþ singuratic venea la umblet întins,foarte repede, dintr-acolo. Creºtea în pânzã de praf, în rumeneala asfinþitului…“22.

O altã tehnicã a creãrii perspectivei ar fi sustragerea atenþiei din câmpul vizualal reprezentãrilor prezente ºi orientarea ei spre trecut, datoritã unor impulsuri afectivece-i determinã regresia. În momentul când la orizont se zãresc calul ºi cãlãreþul, per-sonajul dominat de amintirile întoarcerii în þarã ºi le plaseazã în aºteptare de veºtiasupra singurelor obiecte care-i reþin ºi-i subjugã atenþia: „…iar cãlãreþul pe cal pag

parcã venea spre noi de demult ºi de pe depãrtatele tãrâmuri ºi câmpurile erau goaleºi drumurile pustii în patru zãri“23. Prin toamnã, întinderile pustiite, tristeþea, nos-talgia naturii contribuie ºi ele la pãstrarea în câmpul atenþiei numai a acelui senti-ment din trecut. Sentimentul general de jale, de mâhnire, ca urmare a bejeniei, esteredat sugestiv prin cântecul de jale al buciumului care creeazã o infuzie liricã curezonanþã amplã în tristeþea naturii, iar liniºtea din amurg dã impresia melancolicãa trecutului, ºi trecutul dã impresia, tot melancolicã, a întinderilor îndepãrtate.




Ceea ce uneºte timpul fizic de timpul istoric este o sensibilitate specialã a scri-itorului de a se transporta prin ipoteze într-un alt prezent; epoca pe care o evocã esteconsideratã de el prezentul – referirilor (epoca lui ªtefan cel Mare), centrul perspec-tivei temporale. Existã un viitor al acestui prezent compus din stãrile sufleteºti ale

oamenilor de atunci ºi nu din ceea ce noi ºtim cã li s-a întâmplat ca evenimenteexterioare. Însã existã ºi un trecut al acestui prezent compus din amintirile oame-nilor de altãdatã despre alte epoci ºi oameni ºi nu din evenimentele reþinute de retinatimpului despre trecutul lor: „De la adormirea bãtrânului ªtefan-Voievod, pãrinteleMoldovei, trecuserã ºaptezeci ºi doi de ani. Urgii felurite se abãtuserã asupra þãrii:foametea ºi ciuma se dovedeau tot aºa de cumplite cât ºi rãzboaiele pentru stãpâ-nirea þãrii. Ca ºi cu un veac mai înainte se perindaserã feciori legiuiþi ori copii dinflori ai Domniei“… ( Nicoarã Potcoavã ). Aºadar, trecutul devine suport concret trecu-tului, una din etapele intermediare ale coborârii în timp. Or, acest transfer într-un alt

prezent, care aparþine subiectivitãþii scriitorului, nu este altceva decât o imaginaþievizionarã, când un alt prezent va fi înfãþiºat din nou, readus din strãfundurile isto-riei, din alte vremuri. Este o qualité maîtresse, posedarea capacitãþii de apropiere atrecutului istoric, „redând în acelaºi timp distanþa istoricã, mai mult, constituind însufletul cititorului conºtiinþa unei distanþãri, de profunzime în timp“24.

În ultimã instanþã, scriitorul vrea sã explice ºi sã facã înþeles fenomenul umanîn diaspora lui în spaþiu ºi timp. Trecutul de care ne-am îndepãrtat este trecutul uman.Distanþa în timp poate fi micºoratã graþie metodelor din ºtiinþele antropologice.Caracterul uman inepuizabil al trecutului impune însã sarcina cunoaºterii lui inte-

grale prin modalitãþi specifice artei. „Trecutul, anticipat printr-un efort de simpatie,este mai mult decât un simplu transfer imaginar într-un alt prezent, este un transfer ipotetic într-o altã viaþã a omului“25. Aceastã simpatie atrage imaginaþia scriitorului

printr-o afinitate electivã faþã de lumea evocatã. Momentul în care statutul gnoseo-logic ºi axiologic al romanului istoric capãtã un contur relevant este atunci când, înciuda distanþãrii în timp, evocarea atât de specificã face sã aparã sistemul de valorial vieþii oamenilor de altãdatã. Aceastã evocare a valorilor, care în cele din urmãrãmâne o posibilitate de cunoaºtere a oamenilor accesibilã nouã, a ceea ce au simþitºi gândit ei, nu este posibilã fãrã ca scriitorul sã nu fie interesat vital de aceste valori

ºi sã nu aibã faþã de ele o profundã afinitate. Nu cã scriitorul ar trebui sã împãrtã-ºeascã apriori idealurile eroilor sãi, pentru cã atunci arta lui nu ar mai fi reflectareaunui proces de cunoaºtere, ci viaþã romanþatã. El a trebuit sã admitã în mod ipoteticidealurile lor, ceea ce a constituit o premisã a înþelegerii acestei problematici. Aceastãnecesitate gnoseologicã de transfer în timp într-o altã subiectivitate adaptatã cacentru al perspectivei se datoreazã ºi situaþiei speciale a scriitorului. Aparþinândaceleiaºi culturi în care trecutul este acela al epocii contemporane lui dar ºi în careoamenii din trecut fac parte din aceeaºi noosferã, romanul istoric reprezintã una dinformele culturale în care oamenii repetã apartenenþa lor la aceeaºi culturã, umani-

tate ºi specific naþional. Fiind o comunicare între conºtiinþe, animat în aceeaºi mãsurãde o voinþã a înþelegerii ºi a cunoaºterii, în romanul istoric scriitorul se întâlnea custrãmoºii sãi încã dârji, înarmat cu experienþa sa umanã proprie.




Evocãrilor istorice le este caracteristicã o viziune bipolarã: o funcþionalitate teh-nicã, bazatã pe preponderenþa acþiunii, a aventurii, a grupului de trei ca în romanelelui Al. Dumas sau ca în basme; ºi o viziune unicã a trecutului integral, intuit îndirecþiile sale esenþiale în care aventura grupului este funcþie de comandamentele

etico-sociale ale comunitãþii ºi culturii respective.Când eroul unei naraþiuni istorice trece printr-o situaþie în care se pune pro-

blema supravieþuirii sale, atunci înþelegem „logica situaþiei“, fãrã sã mai fie nevoiesã mai presupunem vreo informaþie despre mediul lui social specific, despre conven-þiile culturale în cadrul cãrora acþioneazã. Însã aceste constrângeri naturale explicãnumai o parte din schema morfologicã a acþiunii: necesitatea de a apãra onoareaunei femei, viaþa stãpânului sãu etc. Necesitãþile naturale constituie, de asemenea,

pãrþi componente în cadrul multor premise culturale, fãrã sã dicteze însã forma lor specificã. Natura a decretat cã omul trebuie cã iubeascã, iar cultura, în ce manierã.

Activitãþile profesionale, familiale, politice ale eroului din romanul de aventurisunt determinate de convenþii ºi ghidate de scopuri care nu derivã din necesitãþile

biologice comune. Desigur, aceste necesitãþi impun anumite limite genului de relaþii pe care le poate cunoaºte o societate, însã ele nu determinã forma lor specificã.Relaþia dintre o acþiune ºi consecinþele ei nu este dictatã de naturã, ci mai degrabãconstituie consecinþa unei structuri social-culturale date. Într-un anumit fel, o struc-turã social-culturalã datã asigurã ca fluxul consecinþelor sã se desfãºoare în cadrulunui tipar prestabilit (previzibil pentru un mediu social tradiþional). Convenþiile suntatât de puternic înrãdãcinate în conºtiinþa membrilor unei societãþi bazate pe tra-diþie, încât în practicã ele au devenit mai coercitive decât necesitãþile naturale. Omulde onoare insultat „trebuie“ sã-ºi provoace la duel adversarul, credinciosul „trebuie“sã îngenuncheze în faþa Domnului sãu. Nu este mai puþin adevãrat cã în societateaoccidentalã medievalã din epoca lui Ludovic XIV ºi înaintea lui, eroii lui Al. Dumasºi H. Sienckiewicz nu erau atât de mult înrobiþi normelor ºi convenþiilor existenteîn societãþile lor. În acelaºi timp, aceste norme ºi convenþii aveau, în general, uncaracter artificial, nefiind pe deplin determinate în practica lor, fapt care ofereasuficiente posibilitãþi de opoziþie sau de variaþie a comportamentului. Procesul deasimilare a lor nu avea întotdeauna un caracter omogen prin prisma obligaþiilor pecare le impunea, iar eficacitatea încetãþenirii acestor norme ºi convenþii varia con-siderabil. Diferitele forme de constrângere sau de cvasiconstrângere, bazate peconvenþii care delimiteazã conduita umanã, au un caracter diferit în societateatradiþionalã: instituþiile din preajma unui individ îi limiteazã opþiunile. Unele opþiunisunt bazate pe o mare varietate de sancþiuni sociale: pedepse, eliminarea din grup,

pierderea încrederii ºi a poziþiei pe care o deþinea individul respectiv. Însã cum majo-ritatea acþiunilor implicã efectuarea unor schimbãri care necesitã cooperarea altora,acþiune care depãºeºte puterile fizice ale agentului, atragerea cooperãrii necesareimpune ca acþiunea care urmeazã sã se desfãºoare sã fie recunoscutã ºi aprobatã încadrul instituþional local. Majoritatea „acþiunilor“ poate fi întreprinsã numai dacã acãpãtat pe plan local un caracter de necesitate. Desigur, pot apãrea ºi unele aventuri




inedite, impuse de logica momentului, înainte ca ea sã fi cãpãtat recunoaºterea ºiconfirmarea socialã. Aceasta este forma cea mai interesantã de acþiune eroicã, cândregulile colectivitãþii care limiteazã posibilele miºcãri individuale ale comporta-mentului sunt încãlcate. Încãlcarea convenþiei pare sã confirme regula dacã acþiunea

este dusã la bun sfârºit. Acest joc dialectic universal-particular pare sã salvezeromanul de aventuri sadovenian de artificial ºi pastiºã prin încadrarea lui, tipologicvorbind, în sfera realului, prin similitudinile structurale ale comportamentului indi-vidual în astfel de situaþii cu regulile normative sociale recunoscute. Nimic nu neîndreptãþeºte la decuparea artificialã a aventurilor Jderilor din contextul organic alepopeii pentru a putea gãsi argumentele necesare definirii ºi afirmãrii lor ca romanede aventuri. În afarã de schemele morfologice exterioare, comune tipurilor de acþi-une la cei doi romancieri, Al. Dumas ºi Mihail Sadoveanu, ca de altfel ºi basmuluieuropean, semnificaþia istoricã a simbolurilor culturale ºi amprenta puternic natu-ristã a culturii româneºti conferã acþiunii ºi aventurii din romanul istoric sadoveniano specificitate sui-generis. Oricât de eroice, de palpitante ºi de pline de neprevãzutar fi aventurile Jderilor, ele nu ies din cadrul realului, pentru cã sunt concepute lascara posibilului, ele derivând din idealul eroic al unei întregi colectivitãþi. Intrigavirilã sau romanþioasã, aventura sunt purificate prin problematica socialã gravã ºidimensionate de destinul tragic în care acestea sunt implicate. Iar timpul ºi destinulindividual al eroilor sunt încorporate în destinul ºi timpul comunitãþii cãreia eitrebuie sã se supunã.

Un paralelism între Fraþii Jderi ºi Cei trei muºchetari ar releva inadvertenþelede fond în ce priveºte principiul identitãþii, necesar pentru definirea statutuluiestetic al romanului de aventuri. Acþiunea dinamicã din romanul lui Dumas esteîmbibatã, pentru a menþine ritmul palpitant al aventurii, cu acþiuni neverosimile,gratuite în sine, ele decurgând mai mult din principii cavalereºti cum ar fi exacer-

barea artificioasã a conceptelor individuale de demnitate, onoare ºi iubire. Aven-turile amoroase ºi protejarea femeii iubite au ca principiu etalarea orgoliuluiindividual. Cu reminiscenþe din romanul cavaleresc medieval, eroii dumasieni punmai presus cultul onoarei cavalereºti de la curtea regelui Ludovic XIII decâtslujirea Franþei. Contele de Rochefort, omul de încredere al cardinalului Richelieuºi Milady Winter, spioana acestuia, se deosebesc prin trãsãturi individuale carereprezintã stigmatul profesiunii lor: cicatricea ºefului gãrzilor cardinalului ºisigiliul sclaviei de pe umãrul lui Milady. Deºi deosebiþi fizic, unitatea internã aclanului lui Manole Pãr Negru are la bazã o puternicã coeziune spiritualã, în

prelungirea stadiului naturist comun, marcat prin pata de culoarea jivinei de subochiul stâng26. Principiile Jderilor sunt eficienþa ºi colectivismul acþiunilor, puse la

baza unui ideal: salvarea unei fete de boier rãpite ºi dragi, salvarea unui frate ajunsla primejdie, a vieþii coconului domnesc etc. subsumate idealului suprem: iubireade patrie. Este firesc ca în asemenea condiþii fiºa lor biograficã sã difere vizibil faþãde eroii lui Dumas, de altfel cu o fizionomie spiritualã destul de palidã. Asemã-nãrile ºi deosebirile pot fi multiplicate.




Reînvierea trecutului la un nivel artistic superior va depinde ºi de capacitateagnoseologicã a limbajului de a descifra semnele realului. Intuind viziunea spaþio-temporalã despre lume a poporului român ºi fiorii germinativi ai transcendentuluidin creaþia popularã oralã, autorul avea sã încorporeze aceste date primordiale în

structura viziunii ºi sensibilitãþii sale artistice ºi sã opunã prin formula stilisticã aethosului, a liricului ºi a mitului o variantã posibilã de existenþã idealã.

Prin tehnica ºi psihologia evocãrii, faptele ºi personalitãþile istorice impresio-neazã mai puternic. Acesta este ºi cliºeul formelor populare de evocare. Lipsa dedeterminare spaþio-temporalã permite autorului sã coboare totul într-o vreme miticãºi sã devinã contemporan cu personajele sale. În felul acesta, epoca de aur cuoameni tari ºi cu încleºtãri dramatice garantatã de seriozitatea tradiþiei conferã overidicitate maximã evenimentelor evocate.

Abordarea trecutului din unghiul psihologic al amintirii afective depinde deatitudinea criticã a autorului faþã de epoca avutã în vedere. Vãzând în trecut mãsura-etalon nemãrturisitã, dar continuu conºtientã a prezentului, patosul istoric atingedimensiuni solemne. Memoria afectivã percepe estetic obiectul evocãrii direct pro-

porþional cu distanþa depãrtãrii în timp. Perceperea vieþii din cadrul unor civilizaþiisau culturi demult dispãrute (Robert Greaves, Th. Mann, G. Flaubert) oferã maimulte ºanse de reuºitã genului decât încercarea de a cuprinde în ficþiune un eveni-ment recent, marcat sever de limitele unei documentaþii precise ºi abundente. Urmelefizice, prezente încã, ale obiectelor ºi faptelor rãmase împiedicã realizarea ficþiuniiºi suportul creator al imaginaþiei. Apropierea evenimentelor de epoca noastrã nu

permite amintirii funcþia de modelare sensibilã a materialului. Materialul docu-mentar nesistematizat, informaþia adesea contradictorie, amintirile încã proaspetedespre evenimentul respectiv se suprapun adesea în plãsmuirea evocãrii, îi întunecã

perspectivele sau îi ordoneazã substanþa formalã în modalitãþile tehnice ale roma-nului realist contemporan ca în cunoscuta trilogie a lui John Dos Passos. Dimen-siunea ºi importanþa evenimentului reconstituit, perenitatea ºi valabilitatea lui

prezintã o dozã considerabilã de potenþialitate pentru un amplu ºi durabil ecou alreînvierii lui palpabile în conºtiinþa cititorilor.

Transpunerea subiectivã a trecutului în prezent, între aceste segmente tempo-rale nemaiexistând nici o deosebire generatã de depãrtare, nu s-ar putea pe deplinrealiza fãrã ajutorul culorii locale. Subiectivitatea emoþiei apropie obiectul evocãriide timpul evocatorului ºi permite descrierea ca pe ceva vãzut acum, cu o reliefarea detaliilor ºi a miºcãrii. Deschiderea spre universalitate a evocãrii permite o abor-dare antropologicã generalã, totul pãrând a rãsãri dintr-un trecut uman prezent mereulângã noi. Evocarea pe viu a imaginii trecutului este facilitatã de simpatia cu valo-rile acestuia, pe baza similitudinii structurale dintre evocarea propriu-zisã ºi rezer-vorul de imagini acumulat din universul rural în care a trãit scriitorul sau pictorul.Este vorba de îmbinarea evocãrii de tip viu a imaginilor obþinute prin reprezentãrifigurale cu imaginea unui univers construit real, ceea ce duce la concomitenþa a douãaxe: retrospectivã, pe baza amintirilor ºi prospectivã, pe baza experienþei scriitorului




în domeniul sãu preferat: istoria. Preocupaþi sã schiþãm procesul cunoaºterii isto-rice, am amânat sã evidenþiem concretizarea în câmp artistic a acestui mecanismideologic ºi, mai ales, sã-i subliniem întruparea ºi, implicit, valoarea lui artisticã.

Întrebuinþarea de câteva ori a conceptului „vârstã de aur“ în spaþiul acestei

lucrãri pare sã trimitã prin sensurile sale constatative la o denaturare a poziþieiscriitorului faþã de istorie. În realitate, ca ºi la Eminescu, „vârsta de aur“ nu are unsuport istoric concret, ea fiind un proiect imaginar al umanului în zona idealitãþii

pure27. Cãci altfel cum s-ar explica viziunea tragicã asupra existenþei în spaþiul atâtde palpabil al epocilor istorice succesive? Statuarea unei asemenea imagini socialeideale, necesare dimensiunii mitice a istoriei, se realizeazã prin corespondenþa timpu-rilor în imaginarul social. Gândirea ºtiinþificã opereazã mai mult prin intuiþie ºideducþie, în timp ce imaginaþia artistului se deplaseazã de la concretul perceptiv laabstractul sensibil, operând cu predilecþie prin analogie ºi transpoziþie.

Imaginarul artistic construieºte o lume a mitului în care punerea în corespon-denþã, dincolo de aparenþã, a unui tot coerent, face foarte relativã graniþa dintre posibilºi imposibil, dintre real ºi ireal. Având ca ax generator interacþiunea dintre dinamicaafectivã ºi conþinutul imaginat, fantezia artistului va realiza maximum de identifi-cãri posibile între obiecte ºi evenimente, stãri sufleteºti, pe baza unor analogii ce se

pot situa la trei niveluri: afectiv, reprezentativ ºi figural.În metafora de evocare existã o dublã focalizare a celor douã categorii estetice

pe axa longitudinalã a perspectivei. Amintirea nu ia naºtere decât în contact cu sen-zaþia de depãrtare: orizont; apus; rãsãrit; de departe; din zare; de dincolo. Reperele

existenþiale sunt transfigurate prin cenestezie în impulsuri afective. Limbajul sespaþializeazã, iar spaþiul devine imagine ºi se traduce în proiecþie temporalã: odatã;cândva; de demult; odinioarã. Astfel, la confluenþa dintre prezent ºi trecut, amintireasugereazã un al doilea plan existenþial, antropogenetic, când liniºtea împãcatã aomului cu sine însuºi face sã aparã din orizontul fenomenal „clipa unicã“ a conºti-inþei de sine specifice a lui.

Între spaþializarea temporalitãþii ºi temporalitatea spaþiului, ca expresii ale vizi-unii artistice, prin personificarea tãcerii ºi umanizarea depãrtãrilor, capãtã contur material expresivitatea ideii de „vechime“, de depãrtare ºi adâncime în timp ºi spaþiu.

Polivalenþa semanticã a conceptului de „amintire“ ºi a corelativelor lui spaþiale, caºi a familiei lexicale de altfel, este impresionantã: „þi-aduci aminte“, „a nu mai fi“,„deºteptat din aduceri aminte“, „cutremurat de amintiri“ ºi „împovãrat de vedeniaaducerilor-aminte“ ( Nicoarã Potcoavã ); „amintiri crâncene rãscolirã deodatã“, „mãchemau amintiri ºi un dor nãprasnic“ ( Neamul ªoimãreºtilor ) etc. Termenul „icoanã“,un echivalent concret al conceptului de „amintire“ ºi un substitut figurativ al lui,explicã concomitenþa sublimatã a imaginilor ºi a corespondenþelor lor psiho-afec-tive trezite de ecoul amintirii în conºtiinþã.




Portretul politic în cultura românã.De la Neagoe Basarab la Carol I

Iconografia politicã medievalã a fãcut din portret o specie privilegiatã, astfel

încât de multe ori portretul a fost identificat cu o biografie condensatã a personajului politic. În acest sens, suportul demonstrativ cel mai edificator al acestei tezeeste referirea, prin filiaþie directã, la literatura veche ºi la creaþia popularã. În actulde comunicare, limbajul posedã, pe lângã funcþia de transmitere conceptualã a infor-maþiei ºi pe lângã funcþia expresivã, poeticã, ºi una culturalã: fiecare cuvânt, fiecarelocuþiune reprezintã o arheologie spiritualã, a condensare ºi o sublimare a vieþii dealtãdatã, a mentalitãþii ºi a formelor ei sensibile. Or ceea ce predominã în tradiþiaoralã a comunicãrii este tocmai teama de uitare, frica de scãpãrile memoriei, deoa-rece memoria este abandonatã în creaþia popularã imaginaþiei însãºi, structurilor ei

mnemonice, în lipsa suportului material al scrierii. Memoria socialã ºi imaginarulcolectiv selecteazã, fixeazã ºi reþin pe retina timpului numai acele fapte ºi perso-nalitãþi care au dat ºi dau un sens vieþii istorice. Admiþând cã imaginea politicã esteexpresia sublimatã a vieþii ºi gândirii politice dintr-o epocã datã, era firesc ca înliteratura popularã ºi în primele scrieri istorice sã existe anumite procedee stilistice

prin care o personalitate sau un eveniment politic sã poatã fi cunoscute de poste-ritate. În general, aceste tehnici de prelucrare constã în dezvoltarea unui nucleuimagistic reprezentativ care, prin încãrcãtura lui vizual-emoþionalã, pânã la dimen-siunea unor portrete sau schiþe, creeazã senzaþia de a fi martori oculari la acele eve-

nimente sau contemporani cu acei oameni. Dezvoltarea acestor procedee în litera-tura cultã permite o continuitate în percepþia trecutului, plecând de la existenþa unor forme culturale identice. Cultura românã s-a hrãnit, astfel, din propria ei anterioritate

pe verticala tradiþiei. Portretele ºi evenimentele politice din cronici ºi creaþia popu-larã, intuite în liniile lor esenþiale, vor fi dezvoltate ºi individualizate la un nivelartistic superior în creaþia cultã. În fond, este vorba de un procedeu asemãnãtor cu

prelucrarea superioarã a unor teme ºi motive folclorice la George Enescu, ConstantinBrâncuºi, Maria Tãnase, în sensul plasticizãrii ºi portretizãrii dinamice a individua-litãþilor precum ªtefan cel Mare; Mihai Viteazul; Vlad Þepeº; Alexandru Lãpuºneanu;

Petru Rareº; Duca Vodã; Constantin Brâncoveanu; Al. I. Cuza; Carol I etc.O influenþã folcloricã de fond este influenþa modelatoare a cântecului bãtrânescîn configurarea stilisticã a formelor de evocare. Identitatea structuralã dintre membriicomunitãþii a generat o psihologie aparte în ce priveºte perceperea artisticã a trecu-tului, oglinditã în creaþia popularã. Aici, spaþiul ºi timpul se stilizeazã în funcþie denatura ºi obiectul, precum ºi de situarea în timp a evocãrii. Când idealizarea eroicãa luptãtorilor pentru libertate naþionalã ºi socialã tinde spre fabulos, spaþiul ºi timpulse amplificã mitic, realizând o legãturã organicã cu structura imaginilor din basmeºi baladele fantastice. Monumentalul ºi supranaturalul din eposul eroic: dimensiuni

fizice neobiºnuite, capacitate de analizã ºi apreciere a situaþiilor ieºitã din comun,calitãþi morale ºi sufleteºti unice deveneau primele caracteristici stilistice ale litera-turii de evocare necesare captãrii atenþiei ºi fixãrii ei în amintire. Succesiv, pe mãsura




apropierii epocii evocate de subiecþii evocatori, literatura popularã îºi adapteazã laobiect mijloacele artistice, reuºind o evocare realistã ºi tipicã a evenimentelor ºi a

protagoniºtilor lor, cu o intimã rezonanþã ºi semnificaþie pentru viaþa ºi destinelecolectivitãþii. Deformarea zoomorficã monstruoasã din balada fantasticã va fi

preluatã în baladele istorice de chipul asupritorului turc sau al boierului hapsân ºitrãdãtor, cu trãsãturi antropomorfice negative, puternic, reliefate sugestiv.

Reprezentând structuri permanente ale viziunii despre lume ºi viaþã, ale psiho-logiei ºi mentalitãþii populare, legendele istorice, precum cele despre întemeiereaMoldovei ºi Þãrii Româneºti, ca ºi cele culese ºi transmise de Ion Neculce din O samã de cuvinte fixeazã ºi dezvoltã în imaginarul social viziunea poporului despre semni-ficaþia unor evenimente, domnitori sau perioade istorice. A doua caracteristicã alegendelor constã în faptul cã în ele, ceea ce este valabil este sensul evenimentelor ºi adevãrurilor general-umane pentru mai multe perioade sau epoci istorice. Ca ºiîn balade sau în eposul eroic, evenimentul este vag localizat în spaþiu ºi timp. Se ob-servã cu uºurinþã reluarea temei ºi prelucrarea în spirit popular a motivelor, accentulcãzând pe autenticitatea de conþinut ºi nu pe precizia topologicã sau temporalã. Formade comunicare predilectã a legendelor este povestirea. Ca ºi în basme, accentul cade

pe eveniment. Dar creatorul anonim, chiar dacã transfigureazã anumite elemente ale povestirii, nu poate depãºi fondul tradiþional al legendei, fixat de imaginarul social.

Aceasta deoarece „legenda este forma cea mai vie a tradiþiei istorice, modul încare o personalitate îºi supravieþuieºte, devenind o putere fecundã a tuturor timpu-rilor“28. În comunitãþile cu puternicã matrice folcloricã ar exista o relaþie necesarãîntre tradiþie ºi ritualitate.

Funcþia tradiþiei ar fi exhaustivã ºi imuabilã aici datoritã ritualitãþii. „Toate actelevieþii în aceste colectivitãþi sunt ritualizate, rolul spontaneitãþii ºi al individualitãþiieste aproape nul. Ritualitatea are funcþia simbolicã de a imita creaþia, de a facealuzie la ea, de a se recrea simbolic ordinea cosmicã; ea este repetarea unor gesturioriginare, arhetipuri; ca atare, înseamnã o perpetuã revenire la „timpul dintâi“, e osuspendare a temporalitãþii, un „antitimp“. Tradiþia înseamnã aceastã repetabilitate,aceastã perpetuã revenire la început, ea este deci eminamente anistoricã“29.

Corbea, Toma Alimoº, Gruia lui Novac, Baba-Novac, Iancu Jianul, Tunsu,Grozea, Pintea, Miu Cobiul, Marcu, Doicin, Iovicã, Vîlcan etc. sunt investiþi deimaginaþia popularã cu toate calitãþile fizice ºi morale. În contrast cu personalitateaeroilor favoriþi, chipul asupritorului turc sau localnic este zugrãvit în culorile celemai negre: laº, spân, mic de staturã, îndesat, lacom de câºtig, fãrã milã, necredin-cios, atacând pe la spate. Între „Manea slutul ºi urâtul“, „Manea grosul ºi-arþãgosul“ºi Duca-Vodã existã frapante asemãnãri fizice. Manifestãrile de temperament aleeroilor negativi: uitãturã dintr-o parte, vorbã în doi peri, zâmbet silit, priviri furiºatese întâlnesc deopotrivã la cei doi poli spirituali ai scrisului românesc.

În Doicin Bolnavul , haiducul se prinde la luptã în halca cu „un arap negru buzat“,în faþa sultanului. Kira Kiralina din balada cu acelaºi nume, se aruncã în Dunãre,

preferând ca „decât cadâna turcilor / Sã fie hranã peºtilor / ªi cotlonul racilor“.




În balada ªerb sãrac din colecþia „Poezii poporale“ a lui Vasile Alecsandri, „co- piliþa hanului / Hanului Tãtarului / Pe ºerb iatã cã-l zãrea / Din serai dup-o zãbrea“.În colecþia Tudor Pamfile („Cântece de þarã“), Duca-Vodã „este fieros / Cu cei mari

prietenos / Cu cei mititei câinos“.

Într-un studiu din 1946, „Fazele portretului moral“30, Tudor Vianu analiza evo-luþia portretului moral ºi politic al oamenilor reprezentativi în strânsã legãturã cuevoluþia ideii de individualitate ºi cu stilul artistic care o reprezintã. Grecia anticãfixeazã cadrul acestui portret în persoana lui Alexandru Machedon sculptat de Lysipºi pe care Plutarh în Vieþi paralele îl va canoniza. Modelul lui este o sintezã dintrecetãþeanul virtuos al lui Aristotel ºi regele filosof al lui Platon. În portretul fãcut dePlutarh lui Alexandru Machedon se simte corespondenþa dintre mentalitatea domi-nantã a epocii – individualismul – ºi lecþia moralã a vieþii. Umanismul clasic puneaccentul pe latura moralã a personalitãþii, în acord cu armonia cosmicã ºi cu atribu-

tele idealului grec despre om: mãsurã; armonie; echilibru; sobrietate. Tehnica portre-tului este staticã, individualitatea fiind sustrasã devenirii. Plutarh nu uitã cã face

biografie, nu istorie: „Nu scriu istorii ci vieþi; de altfel, nu totdeauna în acþiunile celemai strãlucite se aratã mai bine virtuþile sau viciile oamenilor. O faptã obiºnuitã, uncuvânt, o glumã ne fac adeseori sã cunoaºtem mai bine caracterul unui om decât

bãtãliile sângeroase la care a luat parte, asediile ºi acþiunile lui memorabile“31.Începând cu Renaºterea, criticul observã o schimbare în tehnica portretului. Deºi

individualitatea, în caracterele ei, este vãzutã tot dintr-o perspectivã general-umanã,tehnica perspectivei aduce o nouã dimensiune: dimensiunea psihologicã: „Modelul

portretului nu mai este înãlþat la un nivel supranatural. El este adus la o mãsurãumanã. Nu mai avem de-a face cu un erou, ci cu un om, ale cãrei resorturi comunesunt puse în luminã cu o neîmpãcatã luciditate“32. În secolul al XIX-lea, o datã cuafirmarea romantismului ºi cu dezvoltarea ºtiinþelor experimentale este revoluþio-natã ºi tehnica portretului: „Omul începe a fi prezentat în durata lui, în procesul luide formaþie. Caracterele nu mai sunt gata dintr-o datã; ele devin. Ele nu mai suntdescrise, ci explicate, mai întâi prin factorii lor ereditari adânci, prin ascendenþa lor cea mai depãrtatã atunci când documentele o permit“33. O altã componentã a portre-tului politic începând cu secolul al XIX-lea, este relaþia complexã de determinism

în care este vãzut ºi analizat omul, presiunea „mediului, a rasei ºi a monumentului“în formarea personalitãþii sale.S-a afirmat de cãtre specialiºti cã portretul este „biografie condensatã“. Portre-

tele pe care Nicolae Iorga le face lui Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, MihaiViteazul, Tudor Vladimirescu sunt mai mult decât biografii: sunt o istorie concen-tratã. Asemenea lui Georges Cuvier în paleontologie, care de la un dinte al unui dino-zaur de mult dispãrut reconstruieºte fauna ºi flora de acum câteva sute de milioanede ani, Nicolae Iorga reconstruieºte vizionar o epocã, mentalitatea ei, structurile ei

politice ºi economice plecând de la un simplu detaliu al costumului.

Astfel, descoperirea mormântului lui Neagoe Basarab îi prilejuieºte mareluiistoric realizarea unui portret al domnitorului care distoneazã cu imaginea cucernicã promovatã de domnitor în „Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie“.




Studiul costumului voievodal, fãcut din aur, purpurã ºi brocart, îl determinã pe Nicolae Iorga sã afirme cã Neagoe era o personalitate „mândrã ºi puternicã“. Din bogãþia costumului Nicolae Iorga construieºte o teorie a elitelor politice medievale,teorie necesarã pentru confirmarea concepþiei sale cu privire la geneza statului ºi

naþiunii române, genezã care îºi are nucleul în binomul proprietate–libertate. Deasemenea, din studiul portretului lui Dimitrie Cantemir, tânãr la 20 de ani, NicolaeIorga deduce sinteza dintre Orient ºi Occident, în special din elementele de modã,rãsãriteanã ºi apuseanã, din costumul prinþului, iar din fizionomia sa (ochii, bãrbia,

buzele, fruntea) o inteligenþã superioarã, ambiþie ºi o mare voinþã. Intuiþiile lui Nicolae Iorga ºi Tudor Vianu aveau sã fie confirmate de ºcolile de esteticã a artelor plastice, în domeniul evoluþiei portretului ºi condiþionãrii ei social-politice.

Arta nu este numai comunicare, dar ºi instituire. Într-un eseu despre portret cafenomenologie a devenirii artistice, Francastel prezintã portretul ca un gen artisticcare se bazeazã pe nevoia puternicã a omului de a fixa într-un fel oarecare imaginea

pe care singur ºi-o face despre sine sau despre un altul. Analizând aceastã nevoiestrãveche, eseul reliefeazã cã dezvoltarea artei va cunoaºte aceleaºi faze ca ºi istoriaumanitãþii. Portretul este opera unei civilizaþii evoluate pentru cã este rezultatul uneimeditaþii de ordin superior. El presupune aptitudinea pictorilor de a avea exerciþiulobservaþiei pãtrunzãtoare ºi capacitatea de a caracteriza.

Pentru o civilizaþie evoluatã, nevoia de portret exprimã sentimentul particu-larului uman. De aici rezultã veºnica dificultate a artei portretului: voinþa modeluluide a pãrea ceea ce ar dori sã fie. În realizarea portretelor, pictorii pot alege între ca-racterizare ºi idealizare, maniera potrivitã mentalitãþii timpului lor. În epoca romanã,de exemplu, arta portretului reprezintã o idealizare, o trecere în tipar a personajului.Renaºterea, ºi mai ales pictura flamandã, redescoperã chipul, trãsãtura, individul.Concluzia eseului este cã Renaºterea produce o mutaþie de stil.

Italia Quattrocento-ului constituie un teren privilegiat pentru studiul funcþiilor ºi al structurilor expresiei figurative într-un mediu dat. Spre deosebire de sistemulstabilit în Evul Mediu, asistãm la elaborarea unui alt sistem de convenþii care, o datãcodificat, va sluji drept cadru pentru gândirea figurativã occidentalã. Pentru Fran-castel aceste mutaþii nu sunt produsul evoluþiei interne a artei ci reflectã presiuneaunei mentalitãþi colective ºi a unor schimbãri ideologice, cãci o societate îºi creeazã

propriul ei spaþiu imaginar 34. O datã cu Renaºterea, arta începe sã descrie o naturãstabilã ale cãrei ultime principii coincid cu cunoaºterea ºi comportamentul omuluioccidental de atunci. Arta devine o tehnicã a iluziei ce trece de la exprimarea valo-rilor raþionale la cele intuitive. La Masaccio, de pildã, raportul dintre opera figu-rativã ºi imaginar în crearea perspectivei constã în faptul cã el selecteazã dintre

procedeele perene ale picturii pe cele care pot reliefa în contextul epocii valori profund legate de speculaþiile raþionale ale anturajului sãu.

Astfel, procedeele plastice devin suporturi ale unui nou mecanism mental dereprezentare. Încercând cu Giotto ºi Lorenzetti ºi sfârºind cu Masaccio, Evul Mediutârziu exprimase rolul figurii umane ca instrument al gândirii figurative. Omul




apare într-o dublã ipostazã în pictura Renaºterii: actor ºi în acelaºi timp judecãtor al propriei sale aventuri. „Marile figuri din Capela Brancacci materializeazã omul mo-dern prezent în evenimentele istorice dar în acelaºi timp ordonator la unor compor-tamente ºi reprezentãri intelectuale, concepute pe mãsura sa ºi generând o nouã

aventurã, o nouã problematicã, noi comportamente, noi relaþii între reprezentareamiticã ºi utopicã pe care o are asupra propriului destin ºi maniera în care el se pla-seazã în mediul sensibil“35.

În cultura românã arta portretului se bucurã de o tradiþie fecundã, începând cucronicarii. Fiind vorba de recuperarea Istoriei ca de prima Carte a unui neam, eveni-mentele ºi oamenii care le-au creat trebuiau fixaþi cât mai plastic pe retina memo-riei. Arta portretului politic la primii noºtri cronicari trãdeazã tendinþele europeneale genului, având în vedere cã atât Grigore Ureche cât ºi Miron Costin au studiat înuniversitãþile poloneze, îmbibate cu valorile umanismului renascentist, în secolelede aur ale Republicii. Într-o polemicã interbelicã strãlucitã privind sursele portretuluilui ªtefan cel Mare în cronica lui Grigore Ureche, dintre Pompiliu Constantinescuºi ªerban Cioculescu, primul considerã cã în realizarea acestui portret cronicarul afost influenþat de portretul regelui Cazimir IV al Poloniei fãcut de cronicarulJoachim Bielsky. Pe de altã parte, ªerban Cioculescu insista asupra modelului pecare umanismul latin l-a insuflat tânãrului moldovean în anii de studenþie de la Bar ºi Cracovia. El descoperea în celebrul portret pe care cronicarul l-a fãcut mareluivoievod – „Fost au acestu ªtefan Vodã, iubite cetitoriule, om nu prea mare la statu,neleneºiu de felul lui cã unde nu gândeai acolo îl aflai, iar la rãzboaie mare meºter era dar iute la mânie ºi degrabã vãrsãtoriu de sânge nevinovat cã de multe ori laospeþe omoria fãrã giudeþiu“36 – copie a portretului pe care Titus Livius în Ad urbecondita („De la întemeierea Romei“) i-l face lui Hannibal. Într-adevãr, o trãsãturãmoralã dominantã este punctul convergent care unificã în imagine toate celelaltetrãsãturi caracteriale ale personalitãþii. Prin tehnica prim-planului, a perspectivei ºiacumulãrilor succesive aceastã trãsãturã moralã este evidenþiatã în naraþiune:„Ureche prezintã oamenii în funcþie de o trãsãturã caracterologicã, folosind tehnica

prim-planului. Aceasta îi permite sã evidenþieze tocmai particularitatea definitorieîn direcþie moralã a personajului care, în felul acesta, apare într-o imagine esenþiali-zatã. Portretele acestuia sunt, aºa cum bine le numea Pompiliu Constantinescu,sinteze artistice“37.

În capitolele dedicate imaginarului politic românesc am insistat asupra conver-genþei unor teme, motive, structuri compoziþionale, impusã de o sensibilitate ºiviziune comune despre lume ºi viaþã. Epoca ºi personalitatea lui ªtefan cel Mare ºiSfânt se înscriu în cadrul acestei continuitãþi a evocãrii artistice a unei personalitãþide excepþie. Abordarea acestei teme ne permite sã evidenþiem evoluþia artei portretis-tice de la naraþiunile plate din cronicile slavone pânã la realizãrile artistice superi-oare din opera lui Barbu ªtefãnescu Delavrancea ºi Mihail Sadoveanu. Primele cro-nici scrise în limba românã trãdeazã o puternicã înclinaþie subiectivã, iar la autorii lor o prezenþã afectivã ca aceea a unor martori oculari, contemporani cu evenimentele




relatate. Domniile lui Aron Vodã, Ion Vodã cel Cumplit, a lui ªtefan Tomºa suntvãzute ca niºte manifestãri ale stingerii universale, dat fiind caracterul lor demofilºi inerent antioligarhice. La Grigore Ureche ºi Miron Costin depãºirea obiectivã aconcepþiei ºi poziþiei aristocratice este, practic, imposibilã. Dar miresmele suferin-

þelor trecute rãzbat la luminã, nealterate, din însãºi transpunerea subiectivã a reali-tãþii. Iatã de ce, în Neamul ªoimãreºtilor , în ªoimii ºi Nicoarã Potcoavã , Sadoveanuavea sã se îndepãrteze fundamental de unele interpretãri ale cronicarilor 38, preluândde la aceºtia universul psihologic concretizat în expresia lingvisticã, în primii ger-meni ai emoþiei artistice care se vãd în epicul stângaci, cuminte ºi sfãtos. Naraþiunea

primitivã încearcã sã îmbine tendinþele subiective cu prezentarea logico-sistematicãa faptelor. Dar, totuºi, realitatea se admite în subtext: plânge în „izvoadele bãtrâne“o speranþã a mântuirii prin suferinþa tonicã; o demnitate ascunsã sub umilinþasupunerii; ºi aceastã Fata Morganã a perspectivei înlãnþuie ºi ajusteazã faptele într-o

horã a imaginaþiei. Subiectivitatea emoþiei declanºeazã spontaneitatea impresiei;chiar dacã convingerea sau „portretul“ cronicarului încearcã s-o înãbuºe, totuºi,iniþial, ea este un pas câºtigat în direcþia prelucrãrii artistice a informaþiei spre exte-riorizare nefalsificatã.

Expresia concentratã a acesteia este desfãcutã de autor în noþiuni, apoi dilatatãîn noþiunile gen ºi specie înrudite; fiecare notã serveºte ca bazã pentru o acþiune sautrãsãturã aparte. Fiecare determinare din portretul lui ªtefan cel Mare fãcut de Urecheeste transformatã de Sadoveanu, în capitolul I din Fraþii Jderi, prin intermediulstilului indirect liber, în procedeu al caracterizãrii în acþiune ºi în extensiune.

Se vorbeºte prin sate despre mãria sa cã-i om nu prea mare de stat (subl. ns. – N.F.), însã groaznic cândîºi încruntã sprânceana39. Sau în capitulul al II-lea din aceeaºi lucrare: „Vodã ªtefan, cãlcând atunci înal patruzecilea an al vârstei, avea obrazul ars proaspãt de vântul de primãvarã. Se purta ras, cu mustaþauºor încãrunþitã. Avea o puternicã strângere a buzelor ºi o privire verde tãioasã. Deºi scund de staturã,cei dinaintea sa, opriþi la zece paºi, pãreau cã se uitã la el de jos în sus.40

Nimic mai autentic ºi mai firesc decât acest portret. Autorul a procedat, prin me-toda deducþiei cauzale la un transfer în sensul fiziognomiei lui Lavater ºi frenologieilui Gall, de la indicaþiile vornicului: „mânios ºi degrabã vãrsãtoriu de sânge nevi-novat; de multe ori la ospeþe omora fãrã giudeþiu“ la strãºnicia figurii – adevãrat sistem

nervos al personajului complex, construit prin acumulãri succesive din aceste notedilatate, pe mãsura înaintãrii în acþiune. Sadoveanu reconstruieºte vizionar, precumGeorges Cuvier reconstruia din elemente fosile singulare animalele preistoricedemult dispãrute.

Procedeul nu este rar în opera istoricã: portretele Ducãi-Vodã ºi al lui VasileLupu pleacã de la astfel de observaþii lapidare din cronici. Portretizarea pârcãlabuluide la Soroca din „Nunta Domniþei Ruxandra“ dezvoltã datele esenþiale din cronicalui Miron Costin:

Omul de miratu la întregiia lui de sfaturi ºi de înþelepciune, cât pre acele vremi de-abia de era

pementean de potriva lui, cu carile ºi Vasilie-Vodã singur, deosebi de boieri fãcea sfaturi ºi cu multeceasuri voroavã, aºea era de deplin la hire. Iarã la statul trupului sãu era gârbov, ghiebosu ºi la capcucuiatu, cât puteai zice cã este adevãratu Esopu la chipu.41




Acelaºi cronicar mai sus amintit aratã pohfala gãunoasã a lui Vasile Lupu ºi acurþii sale, ceremonial fixat dupã fastul ºi modelul bizantin, în contradicþie cuvitregia timpurilor ºi a conjuncturii politice. Izolarea de realitatea þãrii, ca ºi în cazullui Duca Vodã, duce moºia pe marginea prãpastiei.

Motivaþia artisticã a legãturii masã-personalitate ºi a apariþiei necesare a aces-teia la momentele de rãscruce din istorie este prezentã în imaginarul social, în filo-zofia socialã ºi istoricã a legendelor. Personalitatea lui ªtefan se contureazã de cãtre

protagoniºti indirect, pe cale legendarã, prin raportarea multiplã ºi comparativã cudomniile precedente, nedemne în raport cu cerinþele imperioase ale þãrii ºi cu logicaistoriei. Se simte pulsul viu al unei epoci noi, perceput pe cale pragmaticã de oameni,din realizãrile noii domnii.

Într-adevãr, înainte de toate, secolul al XV-lea marcheazã zorii Europei moderne,cel puþin în trei direcþii principale: 1. artistic; 2. economic ºi 3. politic. Artistic, prin

Renaºterea italianã, economic, prin descoperirea de noi teritorii ºi prin apariþia for-melor economice capitaliste ºi politic, prin lupta þãrilor mici din sud-estul europeande a supravieþui pericolului otoman.

În „Cãlãtoriile Renaºterii ºi noi structuri literare“, Edgar Papu observa, cu bine-cunoscuta-i forþã de sintezã, cã „Veacul al XV-lea se caracterizeazã printr-o eflores-cenþã, unicã în istorie, de genii politice în fruntea statelor. În multe cazuri apar acumcele mai mari genii politice, înregistrate de unele þãri în decursul întregii lor istorii“42.Ceea ce filosoful român remarca la nivel politic general poate fi extins ºi la alte do-menii de activitate. „Titanismul þãrilor mici“, cauzat de necesitãþi social-politice acute,

poate fi pus în relaþie, pe baza aceluiaºi determinism, cu personalitãþi precum Skander-Beg, ªtefan cel Mare, Neagoe Basarab, Vlad Þepeº, Matei Corvin, Enrique Naviga-torul, Cristofor Columb, Vasco da Gama, Michelangelo, Rafael, da Vinci, Lorenzo deMedici, personalitãþi multilaterale cu vocaþii de universalitate. ªtefan cel Mare estenu numai un bun strateg ºi subtil diplomat, ci ºi un administrator priceput, un om in-struit cu o aleasã culturã bizantinã, un fin psiholog. Personaj conceput la douã nive-luri: real ºi simbolic, omul ªtefan cunoaºte îndoiala, teama, are slãbiciunile biologiceinerente, specifice umanului. În schimb, personajul simbolic ºi legendar, derivat dinconceptul ideal de personalitate, ridicã în zona posibilului pe om ºi îi conferã ideali-

tatea dimensiunilor mitice: „ªtefan-Voievod Muºat a apãrut inexplicabil în aparenþãîn viaþa acestui neam, dezvoltând o forþã în dezacord cu mediul contemporan ºi reali-zând o operã armonioasã ce rãmâne încã o pildã pentru ce va sã vie“, spune MihailSadoveanu în scurta introducere la Viaþa lui ªtefan cel Mare, iar în Fraþii Jderimulþimea îºi comunicã în tainã cã „are pecete pe braþul sãu drept ºi legãmânt sfânt“.Dacã la oamenii de rând amintirea durerilor sau bucuriilor trãite devine adeziune saureacþie, aceasta nu reprezintã decât treapta preliminarã psiho-mecanicã spre conºtiinþade sine a personalitãþii. Vocaþia personalitãþii constã în faptul cã individul trebuie sãfie mai mult decât un exemplar al speciei. Personalitatea este individualitatea pentru

sine devenitã sieºi obiectivã. Ea capãtã asemenea semnificaþie în primul rând prinfaptul cã în individ conºtiinþa de sine apare ca autocriticã ºi constituie poziþia luatãde personalitate faþã de sine însãºi: „Sã ne înarmãm pe dinlãutru cu credinþã tare,




dar pe dinafarã sã nu uitãm a pune zale ºi a þinea în mânã sabie ascuþitã…“. Fiindconºtiinþã istoricã, ea determinã viitorul poporului sãu, fiind conºtiinþã moralã eadeterminã valoarea propriilor acþiuni.

Raportul masã–personalitate îºi dovedeºte utilitatea în înþelegerea formelor de

viaþã istorice. Având prerogative absolute într-un regim monarhic ereditar în careSfatul domnesc avea un drept consultativ, personalitatea domnitorului se profilaimpunãtoare în fundalul epocii. Puternica amprentã misticã a mentalitãþii oamenilor feudali a permis transferul substanþial în imagini, ca expresie a unei emoþii particu-lare, a personajului istoric încadrat în atributele divinitãþii.

Coeziunea dintre ªtefan ºi supuºii sãi, justeþea ei se va verifica pe mãsuraînaintãrii în timp, când legile progresului istoric valideazã implacabil reformele,acþiunile ºi orientarea Conducãtorului.

În perioada urcãrii pe tron a lui ªtefan problema centralizãrii politico-econo-

mice a statului moldovean se punea cu deosebitã acuitate: „Rãzboiul meu, starosteCãliman, […] sã ºtii cã îl am cu aceastã þarã fãrã rânduialã. În þara asta a Moldovei,staroste Cãliman, umblã neorânduielile ca vânturile. Am gãsit în þara asta, starosteCãliman, ºi mulþi stãpâni. Nu trebuie sã fie decât unul. Aºa cã eu bat rãzboi cu aceistãpâni care þi-au rãpit ocina ta. În þara asta trebuie sã fie rânduialã în toate târgurileºi satele ºi liniºte pe toate cãile neguþãtorilor…“43.

Urcarea pe tron a lui ªtefan avusese loc într-o zodie vitregã. În 1453 otomaniitrecuserã prin foc ºi sabie Constantinopolul. Izvorul religiei ortodoxe fusese cãlcat„de numele împãraþilor porniþi de la proorocul mincinos“ care „rãspund numãrului

arãtat, cãci el înseamnã fãrã odihnã, fãrã închinare, fãrã duh; puterea pulberii ºicãrnii, desfãtarea între oameni a lui Satana“. Leagãnul civilizaþiei bizantine, de undestatele româneºti importaserã instituþii de stat ºi forme de guvernãmânt reprezenta

pentru ªtefan cel Mare, dincolo de interesele practice ale republicilor italiene,„Adevãrul ºi Dreptatea, care erau însãºi izbãvitorul Cristos“. Substanþa religioasãcare strãbate în permanenþã gândirea ºi acþiunea politicã a lui ªtefan nu are un sensmistic, ci unul activ: printr-o analogie de simboluri, sfântul Gheorghe, omorând ba-laurul, reprezintã biruinþa Arhanghelului asupra Satanei. ªtefan cãlãreºte un cal alb,cu instinctul neobiºnuit de a presimþi apropierea rãzboiului, ca cel vãzut în icono-

grafia româneascã ºi descris, la dimensiuni apocaliptice în Noul Testament. În peri-metrul religiei ortodoxe aceastã iconografie are o semnificaþie culturalã localã: SfântulGheorghe este un oºtean al Binelui, iar balaurul – personificarea Rãului, întruchipatîn expansiunea otomanã. Steagul de luptã însuºi al lui ªtefan cu bourul, simbolulsãlbãticiei organice îmblânzite ºi cu icoana sfântului militar, patronul Þãrii Moldovei,reprezintã o viziune organicã despre fire cu încorporarea fireascã a ortodoxismuluica factor de rezistenþã în mobilizarea totalã a þãrii pentru apãrare. Luna în careªtefan se urcã pe tron este luna aprilie, Prier, regenerare a naturii. Iar ziua în careare loc evenimentul este joia, în sãptãmâna patimilor Mântuitorului, sacrificat pentru

salvarea umanitãþii, de unde ºi concepþia lui ªtefan despre menirea conducãtoruluide popoare „de a da luminã fãrã a primi nimic, în schimb“. Ziua Patronului Creºti-nãtãþii ºi a Moldovei cade exact în aceeaºi lunã. Coincidenþa înceteazã de a mai fi




o simplã întâmplare. În limba greacã ghiorghios înseamnã þãran. Ea exprimã pro-cesul neîntrerupt al vieþii, or preocuparea centralã, alãturi de pãstorit, a acestui

popor, agricultura, începe cu aratul, la început de an nou, când se serbeazã Paºtele,cu rãsãritul grânelor la Sfântul Gheorghe.

Personalitatea demiurgicã a lui ªtefan cel Mare apare investitã de imaginaþia popularã cu o asemenea forþã ºi tãrie încât apariþia ei este explicatã de popor prinfactori spirituali ºi transcendenþi. Înþelegerea acestei viziuni populare mistice decãtre autor este concretizatã în carte când conflictul dintre evoluþia socialã ºi ceanaturalã ajunge la un echilibru armonios dominant: „Nimeni nu putea sã înlãturedreptatea acelui braþ. Ori boier, ori miºel simþea apãsarea ca sub o întocmire neclã-titã aºezatã de Dumnezeu. De când acea putere se aºezase asupra Moldovei, pãreacã s-au schimbat ºi stihiile…“44.

Rezonanþa profundã a personalitãþii domnitorului ºi a tot ce întreprinde ºi rea-

lizeazã ea în conºtiinþa supuºilor se datoreazã, printre altele, ºi modalitãþii intime de percepþie simultanã a timpului existenþial într-o culturã arhaicã. Ideea de nemurireºi de divinitate, specificã viziunii ortodoxe, gãsea în persoana domnitorului unmodel exemplar. De aceea, dovedind o finã intuiþie a mentalitãþii omului medievaldespre fiinþã ºi despre presupusa ei atemporalitate, autorul anonim îºi va axaconstrucþia vizionarã pe bipolaritatea temporalã concomitentã timp pãgân–timpcreºtin, ea reprezentând sistemul de referinþã al mesajului, al rostului cel mai adâncal înþelegerii lumii. Cum se explicã aceastã percepþie afectivã vom vedea în cele ceurmeazã.

În conºtiinþa arhaicã, dupã Mircea Eliade, timpul este saturat de valoare afectivã;el poate fi bun sau rãu, favorabil anumitor forme de activitate ºi nefast altora; cel alsãrbãtorii, al sacrificiului ºi al reproducerii miturilor legate de reîntoarcerea timpuluioriginar ºi care pune timpul profan în afara circuitului. Conºtiinþa omului primitiv nueste orientatã spre percepþia schimbãrilor, ci întru a regãsi vechiul în nou. De aceea,

pentru ea viitorul nu se deosebeºte de ceea ce a fost. Ceea ce a fost deja revine laintervale determinate. Aceastã concepþie ciclicã despre apercepþia timpului este într-o mare mãsurã legatã de faptul cã omul nu s-a eliberat de naturã ºi conºtiinþa sa estesubordonatã schimbãrilor periodice ale anotimpurilor. Ritmul vieþii sociale depinde

de alternanþa anotimpurilor ºi a ciclurilor de producþie care îi sunt adaptate. Ca ur-mare, interpretarea lumii naturale ºi, de asemenea, a lumii sociale dupã categoriilemistice presupune credinþa în „eterna reîntoarcere“. Actele umane repetã faptele

petrecute altãdatã de cãtre divinitate sau „eroul cultural“. Tendinþa de a aboli timpulcare se scurge, printr-o reîntoarcere la un prototip mitic, nu a fost probabil decât oîncercare de a depãºi izolarea ºi replierea existenþei individuale. Cu mitul regenerãriitimpului, cultura arhaicã oferea omului posibilitatea de a învinge scurtimea vieþii saleºi unicitatea ei. Neseparându-se nici în ideile sale, nici în conduita sa de societate, declan, omul înºela moartea…

Rupând cu percepþia ciclicã miticã ºi poeticã a timpului pãgân, creºtinismul aintrodus în Noul Testament noþiunea de timp trãit ca un proces escatologic, ca aºtep-tarea ferventã a marelui eveniment când se încheie istoria – apariþia lui Mesia.




În viziunea creºtinã a lumii, conceptul de timp este deosebit de cel de eternitatecare, în alte sisteme de gândire antice, îngloba ºi subsuma timpul terestru. Eterni-tatea nu este mãsurabilã în segmente temporale, ea fiind un atribut al lui Dumnezeucare „nu era, nu va fi ci este întotdeauna“. În ce priveºte timpul terestru, el a fost creat,

are un început ºi un sfârºit care limiteazã durata istoriei umane. Timpul terestru esteîn corelaþie cu eternitatea în anumite momente decisive când istoria „irupe“ îneternitate datoritã unor evenimente grandioase. Percepute pe aceleaºi lungimi deundã sufleteºti, povestitorii se contopeau cu ele într-o proiecþie escatologicã a Tim-

pului care irupe în conºtiinþã ºi care, totodatã, o integreazã.Trãindu-ºi viaþa într-o lume de simboluri ºi forme culturale, puternic impreg-

nate de substanþã religioasã ºi tradiþionalã ºi într-o staticã aparentã, de unde impresiade ceremonial, de la apelativele onomastice pânã la ridicarea fiecãrei întâmplãri lao semnificaþie precisã ºi expresivã, omul simþea nevoia unei reglãri a stilului sãu de

viaþã dupã ritmurile naturii. De aici tulburãtoarea miºcare a materiei, palpabilã lascarã universalã, prin tãcere, murmur etc.

Iconografia lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt în cultura modernã este tributarã axei bipolare a imaginii domnitorului. În artele plastice predominã viziunea religioasã:în tablouri, stampe, litografii, tapiserii Voievodul este înfãþiºat, împreunã cu familiasa, la picioarele tronului divin îngenunchiat, înmânându-i Creatorului Supremmacheta în miniaturã a unei mãnãstiri. O luminã puternicã emanã de la heruvimii ºiserafimii care strãjuie la dreapta ºi la stânga Tatãlui Ceresc. Comuniunea reliefatãare o semnificaþie simbolicã, nu numai de legitimitate teoreticã a puterii dar ºi de

copie a voinþei divine pe acest pãmânt. În lirica ºi epica modernã imaginea Dom-nitorului este tributarã viziunii mitice, din cauza adecvãrii succesiunii acþiunilor lareliefarea personalitãþii prin acumulãri succesive de elemente.

Dar cronicarul din care scriitorii paºoptiºti s-au inspirat cel mai mult, ºi a cãruiartã narativã a fost cea mai aproape de sensibilitatea istoricã modernã, a fost ºirãmâne Neculce. Primele opt capitole din cronicã îi oferã o bogatã substanþã pentruepoca lui Duca-Vodã: rãscoala lui Hâncu ºi a lui Durac, pedepsirea complotiºtilor

boieri, jefuirea lui Gheorghe Ursachi cu ajutorul negustorului Alexa Balaban, în sfârºit,toate coordonatele machiavelice ale politicii spoliatoare a lui Duca sunt prinse în

atmosfera cucernicã ºi eticã a cronicii.Distincþia lui Plutarh dintre istorie ºi biografie este consacratã în cultura românãde tehnica portretisticã a lui Grigore Ureche ºi Miron Costin, pe de o parte, ºi Ion

Neculce, pe de alta. Portretul de curte, inaugurat de cronicarii munteni, inaugureazãtehnica portretului–pamflet sau a portretului politic comandat, ca în cronicile luiAcarie, Mazarie ºi Eftimie despre domniile lui Alexandru Lãpuºneanu ºi Petru Rareº.Tot astfel Cronica Bãlenilor , Cronica Cantacuzineºtilor , Cronica Þãrii Româneºtia lui Radu Popescu fac apologia unei case domnitoare în defavoarea celorlalte.Valoarea portretelor, în acest caz constã în tuºa caricaturalã a adversarilor ºi nu în

cunoaºterea vieþii politice ºi a protagoniºtilor ei. Neculce introduce în istoriografiaromâneascã dimensiunea biograficã a portretului, caracterizarea dinamicã, evolu-tivã a personajelor. Adeseori, o întâmplare hazlie, un evenimente cotidian insignifiant




în aparenþã din viaþa unui personaj ilustru, un viciu sau un tabiet al acestuia îicaracterizeazã mult mai bine structura sa psihologicã decât o bãtãlie sau concepþiasa despre guvernare. Forþa artei portretistice la Neculce constã însã în juxtapunerea

planurilor, a amintirilor despre personaj, a imaginii lui în epocã peste care se supra-

pune imaginea sa despre acesta. „Portretul integral – moral ºi fizic, realizat prin acu-mulare de observaþii – ºi portretele confruntate din epoci diferite sunt, la Neculce,

principalele mijloace de înfãþiºare a «lumii prin care a trecut». Urmãrind oamenii înevoluþie, în schimbãrile pe care le suferã în momente diferite din viaþa lor,cronicarul are posibilitatea sã evidenþieze ceea ce este permanenþã ºi, dimpotrivã,ceea ce e accidental în fizionomia moralã a acestora“.

Prin opera lui Dimitrie Cantemir (1673-1723) portretul politic cunoaºte inovaþiispectaculoase. El însuºi Domn ºi de mai multe ori pretendent la tronul celor douãþãri române, Dimitrie Cantemir are ocazia sã cunoascã spiritele luminate ale Europei

timpului sãu, iar din studiul istoriei universale, în special al istoriei imperiuluiotoman, sã înþeleagã pulsiunile adânci ale voinþei ºi acþiunii politice. Cunoscãtor, deasemenea, al sistemului politic moldovenesc, marele erudit are ocazia sã cunoascãmecanismele de reproducere ºi legitimare a clasei politice ca ºi pe actorii de pescena vieþii politice. În Istoria ieroglificã (1705), roman alegoric cu cheie, el funda-menteazã principiile psihologiei politice în sensul cã analizeazã modalitatea princare pasiunile, frustraþiile, interesele îi determinã pe oameni sã se dedice activitãþii

politice pentru a ºi le satisface, ca ºi formele de ocultare a acestor mobiluri subhaina intenþiilor sau idealurilor nobile. De aceea, arta persuasiunii, teoria argumen-

tãrii, tehnica retoricã, problemele comunicãrii politice, prezente toate în cuvântãrile„jigãniilor“ ar trebui sã constituie obiectul unui studiu sistematic.Portretul politic din istoria României moderne va marca o cotiturã faþã de refe-

renþialul tradiþional iconic, în sensul cã el va fi sinteza mai multor vectori imagologici.Primul dintre aceºtia va fi sinteza dintre arta popularã ºi arta cultã în structura ima-ginii; al doilea dimensiunea laicizatã a evocãrii; al treilea sinteza dintre semnificantºi semnificat. Caracterele stilistice ale portretului modern nu mai provin dintr-o po-ziþie subiectivã a cronicarului faþã de un domnitor ci din aprecierea generalã a epocii.

Culoarea, lumina, idealizarea din portretul politic al lui Al. I. Cuza depind de

convergenþa judecãþilor de valoare pozitive în tuºa proaspãtã a amintirii colective.Imaginea publicã a lui Cuza Vodã este poziþionatã în amintirea posteritãþii într-unspaþiu tridimensional: 1. aura de legendã a calitãþilor sale fizice ºi morale; 2. acþi-unea politicã asemãnãtoare celor ale eroilor din basme ºi baladele istorice; 3. noultip de legitimitate a puterii sale, legal-raþionalã, specificã epocii moderne. Dupã cumam vãzut, imaginea istoricã a lui ªtefan cel Mare provenea din prerogativele divineale funcþiei, din principiul ereditãþii, din calitãþile sale militare, politice ºi diplo-matice care l-au impus ca pe un strãlucit exponent al ideii de neatârnare naþionalã.Portretul politic al lui Cuza Vodã îºi trage sevele rezistenþei în timp din amintirea de

domn al poporului, din caracterul exponenþial ºi reprezentativ al domniei sale pecare legãtura masã-personalitate, specificã demofilismului romantic îl pune în evi-denþã. Tot ceea ce a realizat Cuza Vodã în scurta lui domnie (1859-1866) se identificã




organic cu aspiraþiile profunde ale þãrãnimii ºi cu dezideratele modernizãrii politiceºi economice ale noului stat. Înfiinþarea armatei ºi a jandarmeriei naþionale, orga-nizarea spitalelor ºi introducerea noului sistem de mãsuri, desfiinþarea clãcii,organizarea judecãtoriilor ºi a administraþiei, elaborarea noului cod civil ºi penal,

organizarea învãþãmântului primar, secularizarea averilor mãnãstireºti ºi înfãptuireareformei agrare îl impun în conºtiinþa epocii ºi a posteritãþii drept creatorul statuluiromân modern. Aceste realizãri, aproape neverosimile dacã le raportãm la perioadascurtã a domniei, nu puteau fi posibile fãrã înþelegerea, sprijinul total ºi adeziuneala ideile domnitorului a elitei politice ºi culturale paºoptiste: M. Kogãlniceanu; V.Alecsandri; D. Bolintineanu; S. Bãrnuþiu etc. Totuºi, curajul ºi voinþa domnitorului,fermitatea în apãrarea demnitãþii naþionale în faþa marilor puterii l-au impus înamintirea poporului român ca pe un strãlucit exponent al aspiraþiilor populare ºinaþionale; realizarea reformei agrare ºi consolidarea unirii în plan administrativ,

legislativ ºi diplomatic.De aceea, în portretul sãu politic trãsãturile fizice ºi morale sunt idealizate

întocmai din perspectiva realizãrii actelor politice fundamentale ale þãrii. La sultan„a mers la palat drept, cu fruntea sus ºi sabia zornãind ca un Fãt - Frumos“ deºi „eraobiceiul ca domnii þãrii noastre, când intrau […] se târau […] în genunchi“. Mândruºi sigur de sine ar fi exclamat: „aºa m-a trimes pe mine þara“ încât mai-marii de laÎmpãrãþie ar fi declarat: „Bre, bre, bre! La noi n-am mai vãzut aºa om“45. Un altþãran relateazã ce i-a spus Cuza sultanului când a fost în vizitã la Constantinopol:„Iscãleºte colea ca sã nu mai plãteascã þara bir! Iscãleºti ori te tai? ªi sultanul, de

fricã, a iscãlit“46. Þãranii în special îl venerau ca pe un domn al lor, singurul cares-a gândit ºi la pãsurile lor: „De nu era el […], tot clãcaºi avea sã murim“, spuneaun þãran. „Nu gãzduia acolo unde îi pregãtea loc ispravnicul ºi nici nu se ducea undeerau adunaþi boierii, ci se da jos din trãsurã ºi se ducea acolo unde vedea þãrani maimulþi ºi sta cu ei de vorbã, despre nevoile lor“47. În imaginaþia poporului Cuza apareca un luptãtor pentru dreptate socialã, împotriva abuzurilor, a silniciei ºi a arbitra-riului: „Gândul lui era aºa: sã facã din coconaºi – þigani, din þãrani – boieri ºi dincãlugãri – oameni de treabã“48.

În aceste condiþii, imaginaþia popularã îl asimileazã eroilor sãi îndrãgiþi, haidu-

cilor cu spiritul lor justiþiar, lui Fãt Frumos din basme. De remarcat cã aceste cadreale imaginii sunt fixate prin conþinutul judecãþilor de valoare pe care le emit despreepoca sa vechea gardã, în frunte cu M. Kogãlniceanu ºi V. Alecsandri, ca ºi majo-ritatea oamenilor politici ºi de culturã dupã ei. Nu întâmplãtor, imaginea domnito-rului a cunoscut o resurecþie viguroasã dupã înmormântarea sa la Ruginoasa (1873),dar mai ales o datã cu apariþia curentelor agrariene la începutul secolului XX careau reactualizat caracterul dramatic al obsesivei „chestii þãrãneºti“. În special

Nicolae Iorga ºi A.D. Xenopol, V. A. Urechia, Titu Maiorescu duc mai departe fla-cãra recunoºtinþei naþionale. Exilarea forþatã, creºterea sentimentelor antigermane,

dupã rãzboiul franco-german din 1870, tãcerea mândrã a celui exilat au fãcut canumele lui Cuza sã fie receptat de opinia publicã din România într-o aureolã demartir pe care Nicolae Iorga o asemuia cu jertfa meºterului Manole pentru dãinuirea




creaþiei: „Dar morþii nu mor întotdeauna întregi fiindcã trãieºte, prin urmãrile ei,fapta lor, ºi aceste urmãri se întind tot mai departe, în timpuri pe care mortul nu lemai vede“49.

Acelaºi Nicolae Iorga îi va face un portret sintezã, ca ºi lui Dimitrie Cantemir:

Alexandru Ioan I, acel „principe cavaleresc, în frumoasa-i uniformã cu branden- burguri“, care nu fusese doar „un excelent om de salon ºi un convorbitor cu vorbastrãlucitoare ºi incisivã“ ci totodatã „un prieten sigur ºi fãrã pretenþii, îndatoritor ºi

plin de iertare ca în zilele de sãrãcie ºi obscuritate, un frate bun cu cei mai umili dinneamul sãu […], un înþelegãtor al celor mai înalte ideale, în stare sã þie, pentru apã-rarea lor, pieptul înaintea duºmanilor, un vrednic campion al þãrii, a cãrei demnitatea exprimat-o în cuvinte de mândrie ce nu se pot uita“50.

În perioada modernã din istoria României imaginea politicã este influenþatã detipul de legitimitate legal-raþionalã, specificã democraþiei reprezentative. Cu excep-

þia lui Cuza Vodã, al cãrui stil de conducere era bazat pe o comunicare directã cu ceide jos, ceea ce a facilitat aura de legendã a imaginii sale folclorice, imaginea celor-lalte personalitãþi liberale din epocã se estompeazã iar imaginea instituþiilor politicecapãtã persistenþã. Puterea se personificã: Parlamentul, Guvernul, primãriile, prefec-turile sunt tratate în publicaþiile vremii prin figuri de stil care aratã clar transferul dela prerogativele puterii personalizate la caracterul abstract al puterii personificate îninstituþii. Nimeni nu a redat mai bine acest proces decât I. L. Caragiale în comediilesale. Astfel se ºi explicã de ce imaginea unei personalitãþi marcante din epocã, pre-cum aceea a primului ministru liberal I. C. Brãtianu, se diminueazã pe mãsurã ce

instituþiile statului se consolideazã. Însãºi imaginea regelui Carol I a pãtruns cu greuîn conºtiinþa publicã, în plin regim de afirmare a monarhiei constituþionale. Nici publicitatea intensã fãcutã Domnitorului în timpul Rãzboiului de Independenþã nu a putut depãºi imaginea armatei române, faptele de vitejie ale ostaºilor-þãrani, vãzuteîntr-o relaþie de inversã proporþionalitate cu starea lor socialã mizerã din þarã. Tablo-urile din epocã îl înfãþiºeazã pe tânãrul domnitor cãlare, în fruntea oºtirii, în uni-forma lui de locotenent de cavalerie, în momentele semnificative ale campaniei dinBulgaria: trecerea podului la Vidin, luarea cu asalt a redutei Griviþa, capitularea luiOsman Paºa. Picturile lui Th. Aman, Esterhazy, Szatmari etc. îl înfãþiºeazã în ºa stând

drept, cu privirea aþintitã undeva departe, dârz. Rãzboiul de Independenþã ºi procla-marea României ca Regat în 1881 marcheazã, totodatã, finalizarea procesului de penetrare a imaginii lui Carol I în inima românilor. Dar aceastã imagine este încãdistantã ºi rece, temãtoare ºi respectuoasã. Ea nu izvora din cãldura iubirii pe caremulþimea o aratã predecesorului sãu, ci mai curând din prerogativele ºi maiestateafuncþiei. Manifestãrile jubiliare cu ocazia a 15, 20, 25, 30, 40 de ani de domnie,expoziþiile aniversare, emisiunile de timbre, de monede, realizarea de albume ºi destatui ecvestre îl reprezintã pe Carol I dintr-un profil vulturesc, cu trãsãturi severe,cu capul înconjurat de o cununã de lauri, ca împãraþii Romei. Realizãrile lungii sale

domnii îl impun în conºtiinþa epocii ca un conducãtor perseverent ºi prudent. Lito-grafiile ºi stampele epocii întregesc aceastã imagine cu cea a familiei regale, maiales în timpul participãrii la slujbele religioase. Moralitatea ºi austeritatea stilului de




viaþã al familiei regale, eticheta ºi protocolul vieþii de la Curte, impus ºi controlatsever de Carol I, însuºi nu trec neobservate sau neapreciate de mass media sau declasa politicã. Monarhia devine cu adevãrat centrul vieþii politice, echidistant faþãde pasiunile acesteia, simbolul unitãþii ºi moralitãþii. Dar chiar ºi în momentele de

maximã expansiune a imaginii monarhiei, în timpul ºi dupã primul rãzboi mondial,când Ferdinand Întregitorul promite soldaþilor pãmânt ºi se încoroneazã la AlbaIulia, aceastã imagine nu reuºeºte sã devanseze imaginea Armatei. Amintirea iluº-trilor comandanþi de oºti ºi a faptelor lor de arme în Rãzboiul pentru Reîntregirea

Neamului, precum generalii Al. Averescu, Eremia Grigorescu, mareºalul Prezan, va pãtrunde în conºtiinþa colectivã ºi va fi amplificatã de amintirile soldaþilor-þãrani lahori, la ºezãtori etc. Încã o datã, idealul politic coaguleazã imaginea, având casubstanþã situaþiile limitã trãite împreunã pe front.

Concepte-cheie imaginar politic; istoricitate; evocare; evoluþie istoric; stil artistic; portret politic;

poezie popularã; concepþia despre lume; specific naþional; personalitate politicã

Întrebãri

1. Evidenþiaþi structurile antropologice ale imaginarului politic românesc.2. Arãtaþi raportul dintre distanþa în timp a evocãrii ºi modalitãþile artistice ale

acesteia.

3. Arãtaþi tehnicile de evocare a personalitãþilor politice din literatura popularã.4. Evidenþiaþi elementele de continuitate dintre literatura popularã, cronici ºi

literatura cultã.5. Arãtaþi portretul politic din cronici ºi baladele istorice.6. Analizaþi raportul masã-personalitate în romantism.




CAPITOLUL 6

Imaginea politicã a liderilorºi comunicarea ei artisticã

Între epopee, roman istoric,

viaþã romanþatã ºi monografie ºtiinþificãO încercare de a situa în timp momentul genetic al romanþãrii este hãrãzitã de

la sine eºecului. Dincolo de mutaþiile sensibilitãþii umane, inevitabile în istorie, persistã o constantã psihologicã: nevoia unui cadru de valori transutilitare pentrususpansul spiritului încordat sau angrenat în eforturile cotidiene. Dacã am fixaapariþia romanþiosului în epoca degenerãrii epopeii ºi a înfloririi literaturii la curþilefeudale, ar rãmâne neacoperitã tocmai perioada care a pregãtit aceastã înflorire, prinmutaþiile structurale petrecute în istoria mentalitãþilor. Al doilea set de argumentevizeazã tocmai apariþia periodicã a romanþiosului cu o frecvenþã ce este funcþie dedatele social-culturale din epoca luatã în discuþie. Dintre argumentele cultural-artistice care au dus la apariþia romanþiosului în Evul Mediu, vom menþiona carac-terele formal-exterioare ale dragostei cântate de trubaduri ºi de truveri, formelespecifice vieþii medievale, tehnica melodramaticã ce a înlocuit intuiþia psihologieiumane în miºcarea sa cu glorificarea faptelor de arme ale stãpânilor. Motivaþiile

psihologice erau rarefiate sau tratate schematic; accentul cãzând pe efectul predes-tinãrii stabilit a priori.

Conceptul de viaþã romanþatã vizeazã tocmai o raportare sensibilã la individual, bazatã pe un anumit mod psihologic de tratare a subiectului. Prin sensul lui propriu,el trimite la descrierea elementelor exterioare, capabile de a capta cu uºurinþã inte-resul anumitor categorii de cititori, de o calitate ºi de un gust îndoielnice, prin sen-zaþional ºi ritm trepidant al acþiunii, prin ineditul, în special intim, al descrierilor.Senzorialitatea ºi superficialitatea dulceagã, satisfacþia meschinã când marile perso-nalitãþi sunt vãzute în slãbiciunile lor fireºti provoacã recunoaºterea identitãþii de esenþãdintre o Marie Stuart ºi cea mai umilã cititoare ºi explicã „priza“ acestui gen de la

periferia literaturii la marele public. Promisiunile de fericire ºi aspiraþia spre o viaþãinocentã explicã, probabil, procesul camuflat de identificare cu personajele istorice.

Prin modalitãþile sale de percepþie ºi interpretare esteticã a lumii ºi vieþii, roman-tismul contribuie la dezvoltarea tendinþelor sociologice de la periferia artisticului.Problema emancipãrii feminine, constanta simpatie pentru mulþimile obidite, înfierarea



tiranilor ºi a nedreptãþilor au constituit, printre altele, substanþa socialã a romantis-mului protestatar. Însã deoarece posibilitãþile practice erau cu mult sub mãsura acestor ambiþii artistice s-a realizat o ficþiune inconºtientã, o viclenie a raþiunii: neputinþaconcretizãrii în câmpul artistic a unor obiective de o asemenea amploare s-a trans-

format într-o atacare retoricã, directã ºi participativã a subiectului, într-o inevitabilãcontopire a eului creator cu tema abordatã, într-o poziþie subiectivã implicitã ºitendenþioasã.

Pe mãsura evoluþiei istoriografiei propriu-zise, a istoriei artelor ºi a dezvoltãriiculturii ºi ºtiinþei apare necesitatea unor forme noi, biografice care sã popularizezenu numai viaþa, ci ºi opera artiºtilor, savanþilor, oamenilor de stat în complexitatea,însemnãtatea ºi caracterul lor instructiv. Monografia ºtiinþificã, biografia literarã,monografia artisticã cer fiecare tehnici specifice în funcþie de natura subiectuluidescris ºi sunt toate la origine ramificaþii ale biografiei istorice cu rãdãcinile înVieþile paralele ale lui Plutarh, urcând pânã în epoca Renaºterii la Vieþile pictorilor,arhitecþilor ºi sculptorilor de Giorgio Vasari. Viguroasa prozã istoricã latinã, recun-oscutã prin echilibrul ºi finalitatea eticã ºi prin multitudinea unghiurilor de vederedin care era privit personajul, este pãrintele biografiei moderne care o duce maideparte, dezvoltându-i calitãþile literare ºi instrumentele epistemologice. Caracte-rele exemplare ale oamenilor politici romani sunt dublate de subtile analize politiceºi psihologice în opera lui Tacitus, Titus Livius, Sallustius, Suetonius, Cezar etc.

Fireºte cã evocarea vieþii unui artist necesitã cu totul alte structuri narative ºiviziune de concepþie decât evocarea vieþii unei personalitãþi politice. Viaþa lui Mihail

Eminescu a lui G. Cãlinescu ºi Viaþa lui ªtefan cel Mare a lui Mihail Sadoveanu sedeosebesc radical.

Ideile ºi calitãþile omului de stat se proiecteazã fidel în acþiunile ºi realizãrile lui;într-un anumit moment istoric acestea marcheazã epoca sa. De aici trebuie sã plece

biograful ºi sã þinã cont în dinamica interferentã ºi influentã a epocii asupra perso-nalitãþii politice ºi viceversa. Gândurile ºi trãirile artistului nu pot fi proiectate în actelecotidiene ale vieþii acestuia, de altminteri cu o semnificaþie destul de anostã, deoa-rece ele s-au proiectat în opera de artã; reconstituirea lor presupune medieri simbolicesuccesive. Denumirea de „viaþã romanþatã“ poate fi conferitã unei biografii istoricenumai în raport cu elementele romantice fictive ºi tendenþioase din ea. Vieþii lui ªtefancel Mare nu i se poate acorda acest calificativ decât în mãsura introducerii de ele-mente erotice, sentimentale ºi subiective pentru a apãsa pe anumite aspecte sensibiledin viaþa omului ªtefan, în comparaþie cu rigoarea ºtiinþificã a unui profesionist ca

Nicolae Iorga în Istoria lui ªtefan cel Mare pentru poporul român. Dar în trilogia emi-nescianã a lui Cezar Petrescu1 elementele romanþate abundã, ele neputând sã facã con-curenþã imaginii unanime despre poet fãuritã prin ºi de opera lui. Instinctiv, autoriide vieþi romanþate ºi-au dat seama de pericol ºi nu mai vor sã facã concurenþã ima-ginii omului vãzut prin opera sa, ci îi vin în întâmpinare, completând-o, deformând-o,asociindu-i aspecte inexistente din viaþã care în perspectiva forþei de sugestie ºi su-

perioritãþii intelectuale a operei sã aibã ºanse de viabilitate, deoarece ele se vor o




explicaþie a genezei. Este cazul romanelor Mite ºi Bãlãuca ale lui Eugen Lovinescuunde personajele au ceva din bogata proiecþie a biografiei poetului din imaginaþia

popularã turnatã în construcþia lor din perspectiva criticã a operei. În acest sens, ro-manþiosul predominã, eliminând orice motivaþii realiste ale procesualitãþii creaþiei ºi

relaþiile cauzal-obiective ale acestei procesualitãþi. Libertatea de invenþie este abso-lutã. Se pedaleazã pe elementul biografic surescitant, bogat în senzaþii tari, care sãatragã. Factorul extraestetic devine atât un scop, cât ºi un mijloc. Autorii urmãresc ade-sea o facilã ºi efemerã afirmare prin rapiditatea captãrii imenselor mase de cititori cutotul neavizaþi asupra valorii ºi adevãrului istoric, cu o culturã obþinutã prin massmedia. Romanul poliþist ºi de aventuri pot fi încadrate în aceeaºi manierã tehnicã. Deasemenea, best-sellers-urile cinematografiei americane, în special interbelice, West-ern-urile, filmele muzicale, cu teme biografice, toate par sã þinã de o anumitã menta-litate sentimentalã, reflex al societãþii de consum cibernetizate, de care nici producþiade vieþi romanþate nu este strãinã2. Nici reuºitele biografii literare ºi istorice ale luiSt. Zweig, E. Ludwig, A. Maurois, L. Baswell nu reuºesc sã explice procesul intimal genezei operei de artã sau al deciziilor politice ale omului de stat. Spre deosebirede Rãzboi ºi Pace unde Tolstoi surprinde psihologia lui Napoleon, chiar dacã defor-meazã ºi se îndepãrteazã de adevãrul istoric, în vieþile romanþate dedicate acestuianefericirea omului Napoleon este aprioric fixatã ca obiectiv în funcþie de consideraþiistrãine artisticului, iar pentru susþinerea acestei imagini elementele biografice suntflancate de numeroase detalii ºi acumulãri pozitiviste, de fapte ºi evenimente sen-sibile din viaþa cotidianã a eroului care contrasteazã violent cu imaginea geniului

politic ºi militar. Cel puþin una din tendinþele actuale evidente ale vieþii romanþateeste de a epuiza exhaustiv obiectul prin tehnici cantitative3. Generalizarea pripitã,exacerbarea individualului netipic duc la lacrimogen, la finaluri spectaculoase fãrãadâncime psihologicã, printr-o ardere a etapelor motivaþionale ºi situaþionale.

Schema ideologicã a vieþii romanþate are la bazã concepþia romanticã despre puterea absolutã a Erosului. Între absolutul erotic, ca principiu suprem al existenþei,ºi dorinþa subiectivã de îmbrãþiºare a universalului prin impulsurile ideale ale iubiriicapabilã, în transfigurarea ei purã, sã cuprindã absolutul în clipã, sã-l divinizeze îndesãvârºirea icoanelor din Timp, caracterul individual al artei romantice vede numaiconvertirea concretului cotidian la ideea creºtinã a suferinþei, datoritã pãcatului ori-ginar, de unde ºi ideea nefericirii predestinate.

Fuziunea dintre principiile cavalerismului medieval ºi concepþia romanticã despredragoste s-a consolidat progresiv. Mistica religioasã a formelor de viaþã feudalã pro-iectase aspiraþiile fireºti în sfera idealurilor. Triada hegelianã: iubire, onoare, fideli-tate, situatã la temelia esteticii romanului cavaleresc, capãtã un nou spaþiu de miºcareºi de devenire în epoca romanticã. Faptele eroice, rãzbunãrile, credinþa pentru stãpânaadoratã, dragostea stilizatã artificios se întregesc în perspectiva autohtonã a culoriilocale, prin sentimentele naþionale patriotice ºi democratice.

Contopirea esteticã dintre dragostea pentru femeia idealã, patriotism ºi eroismulcavaleresc va constitui o schemã a romanului istoric romantic. Nu întâmplãtor

Imaginea politicã a liderilor ºi comunicarea ei artisticã 103



romanele lui Al. Dumas ºi H. Sienckiewicz conþin întregul protocol al normelor deconduitã cavalereºti. Cavalerul, o datã ce era investit, avea canon pe viaþã pãstrareademnitãþii ºi a onoarei lui formale, precum ºi ocrotirea femeii cãreia îi jurase cre-dinþã în dragoste, chiar dacã între timp el sau ea îºi dãruise inima altcuiva. În toate

romanele lui Sienckiewicz, Jokay Mor, tragica încercare la care sunt supuse þãrileocupate este însoþitã de peripeþii neprevãzute la care este supusã iubirea prota-goniºtilor, unde întotdeauna el este cavaler de frunte ºi oºtean destoinic.

Caracterul romanþios apare foarte puternic în operele de început ale literaturiiromâne, iar abundenþa elementelor romanþate aminteºte de Misterele Parisului allui E. Sue, de Alexandre Dumas, a cãror influenþã în faza de început nu poate fi sub-estimatã. Estetica romanului de aventuri, dragostea desacralizatã de fiorul pasionalºi nu întotdeauna moralã din romanul de cape et d’épée, bravada muºchetarilor ºicoeziunea internã a grupului ºi-au pus pecetea pe intriga romanelor lui D. Bolin-tineanu, Al. Pelimon, G. Baronczi, însã, implicaþiile lor la Sadoveanu duc la o sub-stanþã profund diferitã, aceasta fiind generatã de cu totul alte comandamente estetice,etice ºi sociale. În romanele lui Sienckiewicz, distincþiei dintre eveniment ºi procesulistoric neunificatã în fluidul narativ îi este caracteristicã separarea dintre personajeleschematice din punctul de vedere psihologic ºi hiperbolizarea fizicã. Încã de laînceput, la Sadoveanu între procesele istorice obiective ºi evenimente, între fapteleºi gândurile oamenilor ºi sensul istoriei la care participã existã o legãturã osmoticãindestructibilã. Însã concordanþa dintre gesturi ºi fapte, dintre evenimente ºi senseste de multe ori forþatã sau artificioasã, în special în primele scrieri.

Campania dusã de critica literarã interbelicã împotriva vieþilor romanþate urmãrea, printre altele, sã rãspundã la întrebarea dacã personajul de viaþã romanþatã este numai„individualitatea excepþionalã“ din istorie sau ºi „viaþa unui copil al vremii noastre, atipului reprezentativ, nu excepþional, viaþa de toate zilele, viaþa noastrã, a tuturor, viaþanenorociþilor de dupã rãzboi“, aºadar un roman realist. Deci „tipul excepþional“ ar re-

prezenta o valoare moralã, pe câtã vreme „tipul reprezentativ“ – o valoare socialã.O altã caracteristicã a romanþiosului, pe lângã convenþionalism, constã în for-

mele exaltate ºi iraþionale ale vieþii, fãrã nici un suport motivaþional în necesitãþilecotidiene ca ºi în pseudomotivarea unui stil de viaþã axat pe ideea unei virilitãþiatotputernice, amorale ºi voluntariste în sine.

Pânã la esteticile contemporane devenise aproape o regulã ca toate romaneleistorice (nemaivorbind de vieþile romanþate) sã conþinã o intrigã eroticã. Astfel,romanul istoric nu poate realiza senzaþia de totalitate epicã a vieþii, psihologia deepocã în clar-obscurul discret din cutele sufleteºti ale eroilor; funcþionalitatea realãa intrigii nu poate deschide drum ficþiunii fãrã apelul la funcþia catarcticã a iubiriiºi a celorlalte acþiuni colaterale. Eterogenitatea ºi polimorfia spaþiului ºi timpuluiartistic imprimã raportului imagine-realitate, trecut-prezent, semnificaþii noi, dato-ritã identitãþii de esenþã a automatismelor psihice ºi aspiraþiilor ideale.

Deosebirea esenþialã dintre roman ºi viaþa romanþatã þine de modul în care suntconcepute personajele. Autorii de vieþi romanþate nu îºi propun sã creeze oameni în




carne ºi oase ci, mai degrabã, caractere ideale tratate foarte liber. Viaþa romanþatãemanã adeseori cãldura unor emoþii subiective ce duce la implicaþii alegorice. Autoriide biografii istorice se ocupã de individualitãþi excepþionale pentru ordinea politicã aunei naþiuni. Romancierul se ocupã de personalitate: el are nevoie de un cadru social

stabil. Autorii de vieþi romanþate de ocupã de individualitãþi, uneori stilizate. Însã întreromanul istoric ºi viaþa romanþatã existã o întrepãtrundere ºi o continuitate perpetuã.Adeseori, romanþiosul este o verigã intermediarã între epopee ºi roman, verigã repre-zentatã în cultura medievalã de romanul de aventuri. Cu rãdãcini în mitologia creº-tinã, eroii romanelor de aventuri urmeazã o structurã dialecticã ºi ternarã a expedi-þiilor. Aventurile în care sunt antrenaþi ºi cãrora li se dedicã le creeazã un vacuuminterior care favorizeazã rapiditatea faptelor; caracteristicã pentru identitatea lor artis-ticã rãmâne numai dinamismul, importanþa ºi mãreþia acþiunilor. Eroii romanului deaventuri pot sluji una din valorile bipolare: Binele sau Rãul. În funcþie de ataºamentullor la una din ele se îndreaptã ºi simpatia faþã de ei. Ca ºi în basme, balade sau în lite-ratura religioasã eroii pozitivi sunt buni, frumoºi, întotdeauna învingãtori. O consecinþãfireascã este cã forþele Rãului întrunesc toate atributele negative ºi cã vor trebui sã

piarã. Sfântul Gheorghe ucide balaurul, arhanghelul Mihail îl alungã pe Diavol. Struc-tura ternarã, a cãrei primã consacrare rezidã în dogma fundamentalã a creºtinis-mului: Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh formeazã o unitate cu neputinþã de desfãcut în

pãrþile ei componente. Cel mai adesea eroii romanelor de aventuri vor fi în numãr de trei sau vor fi supuºi la trei încercãri, obþinând victoria numai la a treia încercare.

Pe baza consideraþiilor de pânã acum, se impune un rãspuns la întrebarea: caresunt diferenþele, de la cele compoziþionale pânã la cele estetice, între romanul istoric,viaþa romanþatã ºi monografia ºtiinþificã? O primã constatare se relevã cu tãriaevidenþei: principiile estetice ale epopeii postuleazã în cadrul de referinþã gnoseo-logic ºi axiologic concomitenþa organicã a valorilor etice ºi estetice. În vechile epopei,

percepþia ideilor în aparenþa lor sensibilã avea loc spontan, fãrã mijlocirea concep-tului. În acest sens, arta nu avea decât sã punã în formã imanentã substanþa preformalãa eposului. În romanul istoric de mai târziu, bunãoarã în cel din epoca romantis-mului, etica nu mai apãrea ca o derivare a ordinii naturale ºi, în consecinþã, nu mai erasimþitã ca ceva intrinsec viziunii despre lume ºi viaþã a personajului, ci ca o elabo-rare reflexivã a subiectului creator, ca rod la raportãrii ºi poziþiei lui faþã de lume.

Alte consideraþii estetice se impun în lumina acestei diferenþieri. Personajelor epopeice le este proprie o puritate a credinþei, nepângãritã încã de forma conven-þionalã. Idealurile lor se metamorfozeazã într-o transcendenþã mundanã, dat fiindfaptul cã amploarea spaþio-temporalã la care sunt trãite ºi simþite le proiecteazã ca

permanenþe grandioase ale colectivitãþii.Menþinându-ne tot în planul diferenþierii estetice dintre roman ºi epopee, vom

observa cã schema morfologicã a basmului, prezentã cel puþin ca tipar exterior alcompoziþiei, este absorbitã de concepþia particularã despre aventurã. În opera deevocare, dedublarea internã temã–acþiune, destin colectiv–destin individual a fostdizolvatã în fluxul de imagini ºi simboluri culturale, specific lumii de valori a operei.




vederea organizãrii materiei ºi elaborãrii tehnicii constructive în plan artistic, carteareprezintã bilanþul unei pregãtiri. Pentru cã în intenþia primã gândul scriitorului erasã realizeze figura ºi epoca domnitorului ªtefan cu mijloacele biografiei istorice ºiale vieþii romanþate ceea ce, în cazul unei reuºite, ar fi fãcut ca Fraþii Jderi sã nu

mai aparã. Nemulþumirea intimã a autorului a fãcut, probabil, ca sã lepede de la sineaceastã tehnicã ºi sã adânceascã planul compoziþional iniþiat în romanele istoriceanterioare. S-ar putea ca ºi popularitatea formei romanþate în memorialele de cãlã-torie ºi biografia istoricã, înþeleasã ca operã de popularizare ºtiinþificã în perioadainterbelicã, sã-l fi determinat la o astfel de expediþie. Ea rãspundea unei comenzi aediturii Ciornei la care scriitorul, fidel proiectului utopic de îmbunãtãþire a soarteiþãrãnimii prin culturalizare, rãspunsese cu cãldurã. Viaþa lui ªtefan cel Mare deschi-sese seria monografiilor ºtiinþifice din colecþia „Enigma“ a Editurii Fundaþiilor Regale. Ea era reprezentativã pentru scopul urmãrit de editurã, de canalizare a

energiilor tinere spre scopuri nobile prin urmarea modelelor de vieþi ºi personalitãþimarcante din toate domeniile de activitate.

Ajunºi în acest punct, pentru a putea înainta în argumentarea logicã, sunt nece-sare câteva distincþii. În primul rând distincþia dintre istoric ºi literar. ªi anume în cemãsurã ºi pânã unde poate biograful sau romancierul sã inventeze fapte ºi acþiunifictive pe care sã le integreze naraþiunii? Apoi, care este deosebirea dintre statutulontologic ºi axiologic al istoriei ºi literaturii artistice de evocare, de vreme ce înciuda similitudinilor de obiect ºi de sistem, gnoseologia istoricã are un statut aparteîn virtutea cãruia ea îºi continuã opera de reconstituire ºtiinþificã a trecutului, de

unde ºi prestigiul ei binemeritat?Putem oare pune semnul echivalenþei între metoda ºi tehnicile istoriei artelor ºi

literaturii ºi cele ale istoriografiei propriu-zise? Ambele studiazã domenii ale uma-nului ºi interdependenþa lor va determina aceeaºi finalitate a rezultatelor, în perspec-tiva îmbogãþirii lui.

Neohegelianismul, prin cel mai autorizat reprezentant al lui, Benedetto Croce,va situa diferenþa dintre istorie ºi literaturã în prelucrarea ºtiinþificã a faptelor, percep-tibilã la nivelul structurilor epistemice:

Dacã luãm o paginã de roman ºi o comparãm cu o paginã de istorie, într-una ºi în cealaltã se observã

vocabule identice sau asemãnãtoare, imagini evocate asemãnãtoare, astfel încât nu ar pãrea sã existeîntre ele deosebiri relevante. Dar în prima imaginile sunt aºezate ºi se susþin de la sine în unitateaintuitivã care a dat forma unui ton particular al sentimentului, în timp ce în cea de-a doua sunt miºcatede un fir invizibil, gândit ºi putând fi gândit, de la care ºi nu de la intuiþie ºi fantezie obþin coerenþã ºiunitate.5

Asemãnãrile se opresc însã la descoperirea unor structuri narative în interpretarea faptelor, când apropierea dintre proza istoricã ºi proza artisticã era multfacilitatã de naraþiunea discursivã, retoricã din romantism în virtutea cãreia prozaistoricã a lui J. Michelet, N. Bãlcescu, N. Iorga cu proza artisticã a lui V. Hugo, au

comune anumite procedee ºi tehnici literare.Dacã arta opereazã o descriere idealã a vieþii omului, printr-o alchimie speci-ficã, „transformând viaþa empiricã într-un dinamism al formelor pure, istoria nu




trece dincolo de realitatea empiricã a lucrurilor ºi evenimentelor ºi modeleazã astfelaceastã realitate, conferindu-i idealitatea amintirii“6. În lumina istoriei, viaþa rãmâneo mare dramã realistã, cu tensiunile ºi conflictele ei, cu mãreþia, mizeria, speranþeleºi iluziile ei. Privind acest spectacol în adâncul istoriei, în timp ce ne aflãm în lumea

empiricã a emoþiilor ºi a pasiunilor, devenim conºtienþi de un sentiment interior declaritate ºi de calm – sentimentul de luciditate ºi de seninãtate al cunoaºterii.

Dupã cum arta nu este o imitaþie purã a naturii, nici istoria nu este o naraþiune brutã a faptelor din trecut. Istoria, ca ºi poezia, este un organon al cunoaºterii desine, un instrument indispensabil al cercetãrii universului ºi naturii umane. Arta ºiistoria sunt reprezentãri sensibile ale faptelor ºi în aceastã situaþie ele apar într-ointimã osmozã în literatura de evocare. Dar în timp ce arta se bucurã de o libertateneîngrãditã în reconstrucþiile imaginative, istoria rãmâne închisã în cadrul meto-delor ºtiinþifice. Însã ceea ce deosebeºte tragediile ºi dramele istorice, de exemplu,de evenimentele tragice ale istoriei este elementul semnificativ care le împrumutão formã ºi contribuie la valoarea lor esteticã. Evenimentele brute sunt cumplite sausublime ºi au un caracter indiferent în raport cu valorile. De îndatã ce imaginaþia

pune stãpânire pe ele pentru a le recrea, ele înceteazã sã mai fie simpla reproducerea faptelor brute, integrându-se în elaborãrile estetice. Nu înseamnã însã cã istoria ºificþiunea se confundã, chiar dacã istoria, prin prelucrarea imaginativã a datelor, ne

procurã o plãcere esteticã. Aceasta se naºte printr-un proces identic cu al plãceriidintr-o situaþie tragicã reconstituitã prin arta dramaticã. Având un caracter reflexiv,transcendent în raport cu el însuºi, plãcerea esteticã oferitã de o tragedie poate sãaibã o funcþie terapeuticã, de catharsis, dar nu are prin nimic de-a face cu naturaacestei plãceri în ea însãºi. Istoria, ca reprezentare a evenimentelor reale ºi a eveni-mentelor care nu ar fi trebuit sã se producã, ar putea evoca aceleaºi idei emoþionaleca ºi dramele ºi tragediile.

Însã organizarea obiectivã la care se întoarce o operã istoricã reprezintã procesulde diferenþiere de literar. Pe mãsura diversificãrii ºi apariþiei de noi structuri nara-tive, de noi compoziþii ºi tehnici ale romanului asemãnãrile nu se mai pot susþine.Structura narativã a lui Nicolae Iorga nu se mai aseamãnã cu ordinea expozitiv-cro-nologicã a descrierii faptelor din naraþiunile cronicarilor; descrierea luptei de laWaterloo nu este realizatã cu aceleaºi mijloace de Michelet ºi de Hugo, deºi ambiiautori îºi aleg ca punct de observaþie o înãlþime, de unde îºi fixeazã perspectivele;aceleaºi legi ale perspectivei, de la Neamul ªoimãreºtilor pânã la Fraþii Jderi, cândsunt descrise luptele, sunt dezvoltate din descrierile acþiunilor militare din cronicilelui Miron Costin ºi Ion Neculce.

Sadoveanu va fi înþeles, probabil, din încercarea de prezentare a eroului dinViaþa lui ªtefan cel Mare, imposibilitatea tratãrii artistice a genezei faptelor istoriceale omului de geniu. În spatele existenþei unei mari personalitãþi rãmân neexplicaterealizãrile de excepþie prin cunoaºterea raþionalã. Obsesia dezlegãrii acestor mistere

psihologice atestã nobila demnitate a efortului cunoaºterii umane: când cercetareaºtiinþificã ºi artisticã ating limita superioarã, intervine apoteoza misticã ºi miticã




izvorâtã din admiraþie. Sadoveanu în Viaþa lui ªtefan cel Mare, G. Cãlinescu înîncercarea de a explica istorico-genetic apariþia lui Eminescu în cultura românã, oexprimã rãspicat:

ªtefan-Voievod Muºat a apãrut inexplicabil în aparenþã în viaþa acestui neam, dezvoltând o forþã îndezacord cu mediul contemporan ºi realizând o operã armonioasã ce rãmâne încã o pildã pentru ce vasã fie… Sinteza e în tainele viitorului, dar Dumnezeu ne-a desluºit-o, trimiþându-ne pe aleºii sãi.

Ordinea (politicã ºi economicã) ºi frumosul (intelectual ºi moral) sunt singurele justificãri valabile ale umanitãþii în curs, în faþa Celui etern.7

Dar dacã pentru istoricul literar ghidul cel mai sigur în înþelegerea personalitãþiiunui artist rãmâne descoperirea unor sensuri interpretative în opera însãºi, pentruromancierul sau biograful istoric dificultatea întreprinderii este sporitã atât de comple-xitatea interpretãrilor, a distanþei în timp ºi a lipsei de izvoare ºi, mai ales, de comple-

xitatea vieþii din epocã. Substanþa istoricã din cronici, bogatã în sugestii, se cere ºiea interpretatã, transpusã în planuri ºi perspective, personajele reînviate din imobi-lismul caleidoscopic al cronicilor ºi vãzute în miºcare, devenire ºi înlãnþuire. Sarcina

preponderent documentarã a unei biografii nu poate transpune în act toate acestecerinþe ale ficþiunii.

Caracterul de biografie istoricã reiese destul de clar din intenþia autorului de aconcretiza în limitele cronologice ale vieþii, faptele remarcabile ale domnitorului.Dar stilul sãu, pânzele imaginilor solemne necesare unei asemenea expediþii temeraresunt rupte de greutatea materiei ce se cere prelucratã artistic ºi nu mai au eficienþa

revelatorie din ficþiunile epice. Deºi întrebuinþeazã toate procedeele stilului expozi-tiv ºi naraþiunea este alertã, lipseºte momentul fuziunii dintre necuprinsul vieþiireale – suportul verosimilitãþii – ºi complexitatea veridicã a unui personaj de geniu,cu neputinþã de redat artistic într-o monografie ºtiinþificã fãrã ajutorul ficþiunii.

Inovaþii compoziþionale vin sã suplineascã aceastã coupure épistemologique.Orizontul european în care sunt vãzute faptele ºi acþiunile domnitorului devine oconstanþã a gândirii istorice a scriitorului ºi va contribui la intensificarea emoþieiepice precum ºi la lãrgirea perspectivelor.

Expunerea directã ºi strict cronologicã a vieþii ºi faptelor lui ªtefan este însoþitã

de masive intervenþii afectiv-subiective, cu evidente intenþii de justificãri ºi expli-caþii. Copilãria, strãmoºii, prezentarea geografico-istoricã a þãrii, a psihologiei locui-torilor ei, urcarea pe tron a pãrintelui sãu, uzurpat de chiar unchiul lui, momentulmarilor pregãtiri pentru câºtigarea independenþei, marile bãtãlii ºi victorii, cãsã-toriile, armata, talentele de militar, de om politic ºi de stat, moartea tragicã – toateacestea sunt supuse unui riguros paralelism biografic, dintre evoluþia în timp – casubiectiv ºi realizãrile pe mãsura acestei evoluþii – ca un proces obiectiv, ceea ce,de fapt, este tipic marilor autori de biografii romanþate. Dar în contextul legitãþiiobiective, social-politice, urmãritã cu perseverenþã analiticã de autor, liniile evolu-tive de devenire subteranã sunt rupte. Momentul unic al clipei când din invizibilefrânturi de imagini, de gânduri, de reacþii subiective la infinitatea stimulilor externi,în personalitatea eroului ia naºtere o nouã hotãrâre, un nou gând, deci o nouã notã




pentru întregirea caracterului sãu ca personaj, lipseºte ºi nu poate fi sugerat nicide-cum cu mijloacele vieþii romanþate.

Descrierea exactã, în marginea adevãrului atestat documentar, deºi literarã pânãunde este posibilã ca stil ºtiinþific, nu înseamnã literaturã. Jules Michelet, N. Iorga,

E. Quinet, A.D. Xenopol etc. fãceau ºi ei, în felul lor, beletristicã, dar istoria, caºtiinþã, urmãreºte prin fapte riguros demonstrate particularul, restaurarea adevã-rului, iar literatura – prin fapte verosimile – universalul. Succesiunea sintagmaticãa primeia nu înseamnã acelaºi lucru cu simultaneitatea paradigmaticã a celeilalte.Judecãþile axiologice fãcute de autor despre erou transcend realitatea concretã: apo-logia personalitãþii este directã. Misiunea lui ªtefan este de esenþã divinã. Investitcu un crez special, de „atlet al lui Hrist“, el se bucurã de o condiþie unicã între toþidomnii Creºtinãtãþii, aceea de a fi singur în „calea tuturor rãutãþilor“. În senzaþia viea vieþii, impresiile autentice trebuie sã concorde cu faptele istorice încorporatelucrurilor, locurilor ºi numai cadrul pur al evenimentelor cu semnificaþie istoricãmajorã trebuie sã rãmânã ca un portic pe unde sã intre cohortele de umbre din lumeatrecutului, înviate, ce vin din nou sã populeze ºi sã dea viaþã acestor evenimente.

Fãrã sã afecteze valoarea operei sau chiar sã diminueze intenþia iniþialã de infor-mare ºi de popularizare, este semnificativã statornicia concepþiei despre ªtefan celMare, propusã spre demonstrare. Astfel, tiparul personajului este prestabilit a priorica personaj literar ºi se sustrage regulilor devenirii artistice.

„Dezvoltarea lor finalã, pentru destinul lor misterios, care ne poartã pe toþi înspirala ascendentã a umanitãþii, era dintru început hotãrâtã de Dumnezeu“8. Perfec-þiunea personajului de esenþã idealist-obiectivã capãtã, în concepþia lui Sadoveanu,aura nemuririi prin menirea realizãrilor superioare care, învingând inerþia distru-gãtoare a materiei, fac ca pumnul de lut trecãtor sã devinã nemuritor.

Un argument pentru desprinderea vieþii romanþate din monografia ºtiinþificã, aartistului din formele conºtiinþei istorice îl obþinem prin compararea unor capitoledin Fraþii Jderi ºi Viaþa lui ªtefan cel Mare. Istoria lui ªtefan cel Mare pentru poporul român a lui Nicolae Iorga trata, conform idealului de unitate naþionalã de la înce-

putul secolului, trãdarea domnitorului muntean Laiotã Basarab în termenii cei maidureroºi, în momentul când el însoþea oºtile musulmane spre Rãzboieni. Sadoveanu,fidel principiului de reflectare obiectivã a faptului monografic, nu omite episodul,dar în Fraþii Jderi îl eliminã discret ºi prin personajele din Ardeal ºi Muntenia de lacurtea lui ªtefan cel Mare lasã sã se înþeleagã unitatea potenþialã a românilor.

Viaþa lui ªtefan cel Mare nu este însã decât un caz particular pentru Sadoveanu.În celelalte romane istorice, autorul a întrebuinþat o soluþie tehnicã originalã, olegãturã indisolubilã dintre elementele romanþate ºi romanul istoric. Fãrã sã abdicetotal de la formula romanului de aventuri cu eroi „supraoameni“, el acordã etni-cului, socialului ºi umanului o pondere decisivã , lãrgeºte sfera romanului social încadrul romanului istoric. De aceea, elementul „romanþios“ ca un apendice altoitartificial în trunchiul romanului istoric „clasic“ nu mai poate fi depistat cu uºurinþã.Elementele de viaþã romanþatã sunt asimilate tehnicii de evocare romaneºti, ca




punct de plecare ºi catalizator al acþiunii sociale, ca pãtrundere intensivã în sferarealitãþii. O caracteristicã a tuturor vieþilor romanþate este cã au la bazã o violentãreacþie psihologicã, de rãsturnare a unui adevãr stabilit a priori, însã susceptibil deremanieri spectaculoase. Dupã cum, la origine, tot un element romanþios este pre-

zenþa biografiei în romanul istoric. Elementele de viaþã romanþatã tensioneazãconflictul dintre protagoniºti, schimbã adeseori planurile în desfãºurarea acþiunilor.Un analist obiectiv de talia lui Zweig se lanseazã în peroraþii afectate privind pre-tinsa nevinovãþie a reginei Scoþiei. Se cunoaºte însã adevãrul istoric, dar ce mobilurisufleteºti au existat în spatele dramei ei sentimentale nimeni nu ºtie.

Când certitudinea adevãrului reieºit din documente nu poate fi pusã la îndoialã,însãºi structura romanþatã creeazã o nouã fuziune esteticã între eroinã, ca personajsecundar de roman, ºi proiecþia ei masivã în mecanismul general al cãrþii. Cãci pemãsurã ce acþiunea romanului istoric reuºeºte sã reînvie epoca în sensurile generaleale adevãrului, elementele romanþate dispar sau trec pe un plan secundar. S-ar puteaspune cã este o lege invers proporþionalã cu principiile vieþii romanþate.

În romanele istorice româneºti cuplul erotic, de substanþã shakespearianã, amin-tind de drama veronezã, are semnificaþii mai adânci: protagoniºtii sau partenerii nunumai cã aparþin unor familii vrãjmaºe, dar ºi unor case domnitoare vrãjmaºe. Datfiind caracterul de mezat ºi de nestatornicie al domniei de la Moldova, eterna râvnãºi apel la orice mijloc pentru redobândirea ei, dragostea aceasta purã, tragicã prin sta-tornicia ei, în raport cu o lume ostilã, depãºind trecãtoarele uri ºi neînþelegeri, este„o creangã de aur care va luci în sine, în afarã de timp“. Paralelismul dintre rezol-varea conflictului erotic ºi a conflictului social, a conflictului etic ºi estetic gene-reazã ºi o continuã întrepãtrundere ºi reciprocã reliefare a acestora. Dragostea dintre

beizade Alecu ºi domniþa Catrina, biruitoare a tuturor obstacolelor de naturã politicãºi diplomaticã puse de tatãl ei, este ea însãºi o modalitate de reflectare a vitregieiunei domnii suspicioase de conservarea ei pânã la obsesie. Cãci fãrã sã afectezenatura curatã a iubirii, în dragostea beizadelei îºi afla sãlaº ºi voluptatea rãului:voinþa meschinã de a-l umili pe tiranul care luase locul pãrintelui sãu, iar pe de altã

parte, ºi reversul urii lui Duca, de a-l pedepsi pe cel care-i încurca planurile ºi deþi-nea scrisori secrete cãtre craiul Poloniei privind o alianþã antiotomanã, otrãvindu-isiguranþa zilelor ºi a viitorului. Nu întâmplãtor toþi protagoniºtii cuplurilor îºi

plimbã destinul dragostei nefericite pe amarele cãrãri ale pribegiei sau în exodulgeneral al þãrii în faþa nãvãlitorilor.

Personajele istorice, într-o fireascã simbiozã, pe lângã durerea dragostei, simtdurerea þãrii, mai mare ºi mai sfântã, amplificatã de tragice rezonanþe, într-o ima-gine totalizatoare. Aceastã imagine este realizatã prin tehnica succedaneicã a roma-nului picaresc. Eroul este un cãlãtor în sens invers, angajat afectiv ºi efectiv. El seîntoarce în patrie, la locul primordial, chemat de intimul lui instinct de regãsire aspaþiului ºi timpului ancestral de unde el ºi generaþiile trecute au purces spre zãrileistoriei. Substratul ontologic al locului este în el ºi cere aderarea la momentul ge-nezei, la origini, alãturi de prezenþa vie a naturii ºi a factorului spiritus loci, ca




reacþie la efemer ºi nesiguranþã axiologicã. Acþiunea nu se mai petrece în palatulCaterinei de Medicis sau la Versailles. Chiar dacã factologia naraþiunii nu este binearticulatã, psihologia romanescã este învioratã ºi aprofundatã prin emblemele cultu-rale care motiveazã comportamentul ºi viziunea eroilor. Unor eroi de dimensiuni

monumentale le trebuie acþiuni ºi evenimente identice, aºa cum a procedat Sienckie-wicz în romanele sale: Longinus de Podpibieta, Burlaj, Kowalski, Janosz Radziwilsunt, de aceea, personaje schematice, cu contururi palide. Deoarece registrul compo-ziþional al esteticii de evocare a demonstrat cã orice mare personalitate, situatã, deobicei, ca un nucleu, în centrul operei, de la care converg ºi diverg acþiunile, limiteazãarbitrar istoria ºi evenimentele. Prin atitudinea afectivã indirectã a celorlalte

personaje se realizeazã un echilibru între pãrþile operei, prin proiectarea colectivi-tãþilor umane în istoria societãþii evocate. Astfel, personajele câºtigã în conturareavieþii lor sufleteºti. Verosimile ºi autentice, ele înlãturã primejdioasa limitare dinviaþa romanþatã a istoriei la istoria evoluþiei unei individualitãþi, istoria propriu-zisãa timpului ei fiind cadrul acestei evoluþii.

Alãturi de iniþierea culturalã, pentru a trece în sfatul bãrbaþilor, în obºtile þãrã-neºti, era nevoie ºi de un examen al bãrbãþiei. Dragostea, prin puterea de a deze-chilibra ritmul firesc al ciclurilor, reprezintã un astfel de examen.

Romanul de iubire din interiorul romanului social demonstreazã încã fertilitateainfluenþei lui Walter Scott în cultura europeanã, iar rãpirile de fecioare, lupta dintredoi reprezentanþi ai armatelor duºmane reminiscente din „romanul negru“ ºi celcavaleresc.

Eroul din The Bride of Lammermoor se cãsãtoreºte cu fiica uzurpatorului ºiucigaºului tatãlui sãu; tânãrul Radu Socol din Doamna Chiajna fuge împreunã cuAncuþa într-un castel dãrãpãnat din pãdurea Motrului, unde cade jertfã puteriidomneºti trimisã dupã el; Chimène a lui Corneille se cãsãtoreºte cu ucigaºul tatãluiei nu din raþiuni morale sau politice; la eroii lui Sadoveanu adeziunea la familie, cadiviziune a obºtii, genereazã prãbuºiri adânci în starea afectivã a personajelor. Se dão luptã crâncenã între chemarea fermecãtoare a iubirii ºi glasul imperativ al datoriei.

Conflictul dintre pasiune ºi moralitatea datoriei este ilustrat cel mai bine deexemplul lui Tudor ªoimaru. În schimbul unei iubiri care sã implice deschidereafiinþei spre împlinirea de sine, prin tumultul trãirii, rãzeºul a ales calea datoriei faþãde „neamurile“ sale ºi de sângele vãrsat. Erosul, ca imixtiune agresivã în orizontulspiritual al comunitãþii, este învins. Pentru cã omul vechilor civilizaþii nu existã doar ca entitate fizicã individualã, ci mai ales în calitate de subiect colectiv, unde socialulînglobeazã valorile culturale. Nu el ca individ delibereazã în acþiunile lui, ci legeaca voinþã nescrisã ºi cod de viaþã al acestei comunitãþi.

Sub influenþa scientismului pozitivist, „viaþa romanþatã“ contemporanã tinde sãabsoarbã tot ceea ce are legãturã cu omul ºi cu opera, pentru ca din discernereaexhaustivã a tuturor informaþiilor, de la scrisorile de familie ºi jurnalele intime, mãr-turii, arhive etc. pânã la explicarea operei, sã rãsarã nu imaginea exemplarã a crea-torului, ci reconstituirea cât mai exactã a datelor naturale ale vieþii ºi personalitãþii.




Tranziþia de la biografie la monografie este evidentã. Unul din maeºtrii genului,André Maurois, a inaugurat în Franþa o adevãratã tradiþie, mergând în acest sens

pânã la aparatul critic ºi notele de subsol. Vieþile romanþate contemporane încearcãsã recompunã obiectiv complexitatea vieþii cu mijloace de investigaþie ºtiinþifice,

evitând la coupure épistemologique din romanul contemporan a cãrui structurãcompoziþionalã le-a accentuat ºi mai mult tendinþa spre documentare. Se observã,ca ºi în romanul istoric tradiþional, o regrupare viguroasã a documentelor spre logicã,

precizie ºi claritate.Tendinþele structural-compoziþionale ale vieþilor romanþate urmeazã cu fideli-

tate pe cele din istoriografie ºi din artele plastice. Cercetarea istoricã a celei de-adoua jumãtãþi a secolului XX evitã naraþiunea, detestã generalizãrile, preferã analizaminuþioasã ºi forma ei caracteristicã este monografia. Nu se intereseazã de idei ºide indivizi, considerându-le abateri de la anumite norme. Aºijderea, literatura s-aîndepãrtat de la preocuparea ei tradiþionalã pentru narativ ºi dramatic, a abandonatinteresul pentru subiect ºi personaje, orientându-se spre studiul analitico-descriptiv,subiectiv, al reacþiilor sufleteºti inconºtiente.

Se urmãreºte trasarea formei oricât de discontinuã ºi incoerentã ar fi ea în apa-renþã, pe care fiecare imagine sau eveniment o imprimã conºtiinþei. Pictura istoricãºi cea portretisticã au înregistrat mutaþii asemãnãtoare cu biografia ºi naraþiuneaistoricã. Abstractizarea impersonalã a luat locul povestirii ºi prezentãrii unor fapteeroice sau pline de culoare. Toate acestea au ca scop, în procesul rapid al dezvoltãriicunoaºterii contemporane, sã ofere sentimentul unei certitudini intelectuale.

Raportul ficþiune-adevãr în operele inspirate de evenimente istorice îºi pune ºiel pecetea în configurarea formelor de evocare ºi de fixare în memoria socialã aimaginii liderilor politici. Deoarece în aºa-zisul „roman istoric clasic“ din secoleleXVII-XVIII este impropriu a se vorbi de o atare conºtientizare a celor douã entitãþiîn procesul evocãrii artistice. M-lle de Scudéry, La Calprenede, istorici precumMézeray supuneau moravurile epocilor barbare sub deghizarea cea mai ridicolã.Caesar, Socrate, Alcibiade, Childeric „erau de o dispoziþie amoroasã ºi de o agrea-

bilã întreþinere printre dame“9, nu expediau ºi nu primeau decât bilete galante. Subnume ilustre se ascundeau portrete contemporane de la curtea regelui Ludovic XIV.Chateaubriand, Voltaire ºi Montesquieu prin sfera de inspiraþie exoticã ºi prin lãrgirea

perspectivelor spaþio-temporale ºi a coordonatelor social-politice de fiinþare pregãtescapariþia unei noi categorii estetice a scrierilor istorice: culoare localã.

O datã cu depãºirea modului abstract de a face istorie în clasicism, istoriografiaromanticã încearcã sã rezolve dihotomia dintre artist ºi ºtiinþific din cadrul statutuluiontologic al istoriei în perspectiva finalitãþii umaniste ºi democratice a cercetãrilor.Culoarea localã, înþeleasã nu numai ca o simplã imitaþie exterioarã, dar ºi ca oreflectare intrinsecã a mentalitãþii epocii evocate, a formelor ºi conþinutului gândiriicapãtã un loc central în conºtiinþa artisticã a romanticilor. Întrucât concepþia demo-filã a romantismului protestatar a impus în conºtiinþa literarã a epocii poporul ca per-sonal colectiv, de aici ºi necesitatea reînvierii în ansamblu a trecutului, reprezentativã




pentru ºi în numele acestui personaj colectiv. În aceastã privinþã, metodologia pozi-tivistã, prin seriile ºi statisticile cantitative, a oferit posibilitatea cristalizãrii struc-turilor acestui univers istoric ce de multe ori se sustrãgea unei abordãri generale avieþii10. Or, necesitatea unui asemenea principiu configurator s-a fãcut simþitã ºi

materializatã pentru prima oarã la romantici, când arta a devenit o portavoce ºi afost pusã în slujba marilor idealuri naþionale ºi sociale ce aveau sã ducã la consti-tuirea Europei moderne ºi a naþiunilor.

Operele lui Michelet, Lamennais, Mickiewicz, N. Bãlcescu, E. Quinet, G.Mazzini, A. Manzoni erau strãbãtute de mesajul mesianic al popoarelor lor, de duhulmisterios al ceasului izbãvitor. Informaþia lor ºtiinþificã, surprinzãtor de riguroasã

pentru acea epocã, era canalizatã într-o perspectivã providenþialã spre un sens unifi-cator ºi purificator al istoriei: perfecþiunea umanã. Astfel, materialul ºtiinþific, dina-mizat de suflul fierbinte al vieþii, capãtã, prin intermediul figurilor retorice, o caldãsolemnitate liricã unde subiectivitatea emoþiei transfigura inconºtient într-o formãartisticã incipientã informaþia ºtiinþificã. Aceastã formã artisticã in nuce era moti-vatã de o condiþie obiectivã: necesitatea afirmãrii conºtiinþei naþionale pe baza identi-tãþii de sine. Sensibilitatea patrioticã rãnitã genera contemplarea vastei perspectivea relaþiei dintre trecut ºi viitor prin ochii prezentului. Speranþa într-un viitor mai bunse personifica prin prezent ºi se sprijinea pe baza axiologicã a trecutului.

Antiteza interioarã, în sensul unei miºcãri de negaþii trecut glorios–prezent nedemnera subînþeleasã ºi viitorul se proiecta direct prin mãreþia trecutului. Procedeul seaseamãnã cu analogia metaforicã, prin eliminarea comparaþiei, de unde ºi simul-taneitatea corelaþiei dintre obiect ºi proces în direcþia finalizãrii ideale ca în structuraoperei de artã. Între logica succesiunii faptelor din naraþiunea literarã ºi logica argu-mentãrii ºi succesiunea evenimentelor din discursul istoric existã frapante asemã-nãri, printre care ºi necesitatea unei istorii scrise artistic, a unui stil care sã reînvie

prin puterea lui de sugestie epocile revolute.În aceastã concepþie, necesitatea stilului se impune pentru eficienþa formei interne

care, stabilind relaþii ordonatoare într-un domeniu oarecare al activitãþii, îi dã viaþãºi îl dinamizeazã. „Fantasia reproductivã“ de care vorbea Nicolae Iorga11, sau artade a reînvia epocile, este o calitate ce se cere atât istoricului cât ºi literatului istoricca punct de plecare iniþial. Cu salturile ei retrospective, deducþia logicã încearcã sãrecompunã vizionar înlãturarea punctelor oarbe de pe rutina timpului. Pentru scri-itorul de romane sau de nuvele istorice care nu posedã detaliile precise privind tre-cutul savantului fantezia reproductivã sau intuiþia vizionarã a unui adevãr general îlajutã la recompunerea autenticã a ansamblului unei epoci în toate componentele eigenerale: instituþii, mentalitate, decor, naturã, ideologie, artã, culturã.

Caracterul epistemologic al acestei fuziuni dintre artã ºi ºtiinþã, dintre istorie ºiliteraturã, reprezintã una din cele mai delicate probleme ale esteticii. De fapt, este oimposibilitate realizarea unui personaj atât de puternic, copie perfectã dupã modelulreal, pãstrându-se intactã fiºa biograficã. Descoperirea unor procedee specificeromanului istoric, precum libertatea de miºcare a marilor personalitãþi, evocate prin




crearea de personaje fictive aduse în prim-planul naraþiunii unde dobândesc viaþã catoate personajele fictive, lasã nealterat prestigiul substanþei istorice. Nici eticaºtiinþificã a sacrificãrii unor date sau a inventãrii altora nu împieteazã asupra uneiopere de inspiraþie istoricã, dacã sensul argumentãrii spre adevãrul istoric concordã

intim cu sacrificarea sau cu inventarea unor astfel de detalii, dacã aceste personajefictive se integreazã organic în atmosfera timpului, întregind-o ºi adâncind-o.

Orientãrile în metodologia actualã a cercetãrii din ºcoala istoricã americanãconfirmã punctul de vedere al lui Nicolae Iorga. Stilul literar este mai curând o pro-

blemã de ton, de culoare ºi de miºcare a naraþiunii, o problemã de simetrie a struc-turii, de concentrare a efortului de unitate arhitecturalã ºi armonie, de imaginaþiecare inundã întregul. Deºi toate elementele formei artistice sunt tot atât de organiceîn compoziþia istoricã, ca ºi în cea literarã, existã limite în ce priveºte capacitatea deinvenþie a istoricului, dar nu ºi în ce priveºte puterea lui de discernãmânt. Istoria nueste aplicarea unei viziuni estetice la un amalgam de fapte; pentru cã dacã atât

ponderea cât ºi vitalitatea unei lucrãri istorice depinde de calitatea viziunii, atuncicalitatea viziunii de ce depinde dacã nu de sinteza detaliilor acumulate ºtiinþific?

Într-un fel, istoricul este în primul rând interesat de recrearea trecutului. El este,într-un sens, un pictor ºi cine ar putea nega lui Rembrandt, Goya, Longhi, Canaletto,Grigorescu, Aman, Delacroix un loc printre istorici? Sau, un dramaturg – ºi cineanume ar putea nega lui Shakespeare, Hugo, Delavrancea titlul de istoric? Istoriculartist îºi utilizeazã talentul pentru a rechema ceea ce a fost odatã realitate, pentru aactiva imaginaþia spectatorului, pentru a-l face sã vadã trecutul prin ochii sãi. Ca ºi

pictorul sau dramaturgul el cautã sã capteze ºi sã fixeze o scenã strãlucitoare, sãrecreeze un tablou pitoresc. Istoricul savant nu se strãduieºte sã stimuleze imagi-naþia cititorului, sã speculeze latura pitoreascã, dramaticã sau personalã ci vrea sãexplice trecutul ºi nu sã-l recreeze.

Raportul dintre adevãr ºi ficþiune, dozarea lor imperceptibilã în plasma imaginiiartistice rãmâne un exerciþiu de gingaº echilibru farmaceutic. De aici ºi dificultateaelucidãrii de cãtre criticã a genurilor literare de evocare. În lipsa unui sistem decategorii estetice adecvate categoriilor din ºtiinþa istoricã, critica a recurs la o com-

partimentare a scrierilor istorice în douã tipuri: documentar ºi vizionar 12. Clasifi-carea operatã de Dumitru Micu ºi Nicolae Manolescu pare sã se bucure de o influenþãfecundã în câmpul criticii româneºti. Romanul documentar tinde spre reconstituireasistematicã a epocii evocate, plecând de la adevãrurile atestate documentar, studiindconstrucþia pânã în cele mai mici detalii fizice. Imaginaþia are un rol cu totulsecundar ºi numai în mãsura în care încheagã un univers al vieþii de odinioarã,necesar funcþionalitãþii, viabilitãþii personajelor, din unghiul de vedere al autenti-citãþii substanþei evocatoare: interiorul ºi exteriorul clãdirilor, descrierea oraºelor ºia câmpurilor de luptã. Reprezentative pentru acest gen sunt: Scenele istorice ale luiAlexandru Odobescu, Un om între oameni (Camil Petrescu), Salammbô (Flaubert),

Notre Dame de Paris (Victor Hugo), Eu, Claudius rege ºi Eu, Claudius împãrat (R.Greaves), Dupã noi, potopul , Socrate (J. Toman). Descrierile somptuoase, pânã la




o voluptate a barocului, recompunerile analitice minuþioase pentru orice detaliusemnificativ sau nu, scrupulozitatea exageratã a acumulãrilor au darul de a com-

pensa psihologia foarte sãracã de altfel a personagiilor ºi a epocii. Flaubert descrie pânã ºi clanþa uºii, geamurile, piesele maºinilor de rãzboi, urmãrind mai degrabã

realizarea unui pitoresc parnasian decât personaje reprezentative pentru epocã.Salammbô este o curtezanã contemporanã lui Flaubert, nevrozatã, iar violenþa

pasiunii la Matho este departe de cea a anticilor 13.Romanul vizionar construieºte într-un sens invers celui documentar; relaþia

dintre document ºi imaginaþie pentru învierea veridicã a complexitãþii vieþii este înstrictã dependenþã de funcþia cognitivã a imaginii artistice ºi se rezolvã direct înfavoarea imaginaþiei, virtuþii ei sensibilizatoare în reconstruirea vizionar-intuitivã aspiritului ºi mentalitãþii epocii. Drumul ei creator este însã de la general la particular,cel din urmã însemnând documentul. Dupã cum romanul documentar nu se poate

baza exclusiv pe document, nici aºa-zisul roman vizionar nu poate expulza docu-mentul, cel puþin ca atestare ºtiinþificã ce oferã prestigiu compoziþiei fictive înansamblul operei ºi ca respect pentru adevãrul istoric ºi pentru evidenþa acestuiadevãr în conºtiinþa cititorilor.

Claritatea raportului dintre document ºi ficþiune într-o operã de evocare istoricãeste interesantã în sine pentru explicarea funcþiei cognitive a Artei ºi are o marevaloare probatorie prin lumina adusã în mereu proaspãta tainã a plãsmuirii. Ca genliterar, romanul istoric suferã de o contradicþie ce derivã din însãºi substanþa lui isto-ricã ºi evocarea artisticã a acesteia. Genul istoric trebuie sã þinã seama de exigenþele

adevãrului istoric deoarece, în caz contrar, ºi-ar nega însãºi condiþia sa esteticã ºi ar cãdea în categoria operelor banale, fãrã o specificitate aparte, anihilând conceptulde ºtiinþã de la care a împrumutat substanþa. Autorul trebuie sã facã un dublu efort:1. sã recomande lumii, prin intermediul mimesis-lui ºi poiesis-lui, un nou personajºi o nouã lume, pornind de la realitãþile trecute, pãstrând datele importante aleadevãrului ºtiinþific, adicã sã facã concurenþã stãrii civile, fãrã ca sã jeneze publicul

prin abaterea de la ceea ce acesta ºtie cã s-a întâmplat aievea; 2. prin intermediulficþiunii, adevãrul ºtiinþific sã fie adaptat imaginaþiei creatoare, încorporându-sefiresc în structura compoziþiei ºi logicii faptelor.

Prin probitatea profesionalã a grãmãticilor din cancelariile domneºti ºi prinfaptele concrete supuse justiþiei Divanului ºi Domnului documentele sunt autenticecronici in nuce, intime ale politicii unei domnii. Dar nu numai atât. Ele sunt ex-

presia purã a realitãþii ºi nu o elaborare generalã, evenimenþialã, retrospectivã a fap-telor, însoþitã inerent de o poziþie subiectivã. De aceea, romancierii istorici valoroºi,în interpretarea fenomenelor istorice, aveau sã se îndepãrteze de poziþia politicã acronicarilor, pãstrând de la aceºtia numai psihologia epocii în cadrul formal al gân-dirii medievale.

Dupã cum recunoaºte un istoric profesionist:

Problema respectãrii realitãþii istorice […] nu se rezumã – aºa cum s-a fãcut ades – la comparareaconcretului din literatura de evocare a trecutului cu exactitatea faptelor date la ivealã de diversele




categorii de izvoare istorice. Adevãrul istoric e respectat chiar dacã faptele narate nu corespundîntocmai celor istoriceºte reale, dar care ar fi putut fi sau s-ar fi putut întâmpla în felul impus descriitor.14

Concepte-cheie roman istoric; viaþã romanþatã; biografie literarã; monografii; evocare artisticã; legicompoziþionale; ficþiune; adevãr istoric

Întrebãri

1. Definiþi romanul istoric ºi viaþa romanþatã.2. Explicaþi raportul dintre ficþiune ºi adevãr în geneza operelor de evocare.3. Explicaþi normele tehnice ºi regulile compoziþionale de construcþie a perso-

najelor în genurile literare mai sus evocate.4. Evidenþiaþi diferenþele dintre: a) cunoaºterea artisticã ºi cunoaºterea istoricã; b) epopee ºi romanul istoric.




CAPITOLUL 7

Imaginea publicã ºi ideologiile totalitare

Liderii comuniºti

În temele anterioare am arãtat rolul vectorului religios ºi cultural în structurareaºi poziþionarea imaginii publice a liderilor ºi instituþiilor ca ºi al mecanismelor princare aceastã imagine se transmite: jocul reprezentãrilor sociale; memorie colectivã;interacþionism simbolic; procesele de valorizare etc. Tema de faþã analizeazã rolulvectorului ideologic în structurarea ºi poziþionarea imaginii publice într-un regimtotalitar pânã la dimensiunile delirante ale cultului personalitãþii. Stalin, Mao ZeDong, Kim Ir Sen, Nicolae Ceauºescu, Hitler, Mussolini ºi-au construit acest cult

plecând de la resursele ºi predispoziþiile pe care ideologiile totalitare le au din abun-denþã în aceastã privinþã.

Structura partidului de cadre avantajeazã net poziþionarea imaginii liderului înCentru, de vreme ce toate fibrele puterii îl propulseazã spre vârful piramidei. Înideologia marxist-leninistã partidul comunist este considerat detaºamentul de avan-gardã al clasei muncitoare, clasa cea mai înaintatã din societate. Conform mitologieicomuniste, clasa muncitoare este clasa conducãtoare din societate. Datoritã capa-citãþii ei organizatorice, forþei ei numerice ºi potenþialului ei contestatar împotrivaexploatãrii ea poate descifra legile progresului social ºi ale eliberãrii ºi sã lupte pentrua le pune în aplicare. În aceastã luptã ea are nevoie de un far cãlãuzitor: partidul co-munist. Or, partidul comunist este construit pe douã principii de bazã: centralismuldemocratic ºi democraþia internã de partid. Conform acestor principii, baza (majori-tatea membrilor de partid) nu putea contesta deciziile organelor conducãtoare ale par-tidului, dupã cum nu se putea opune la numirile „de sus“. Se vede clar, în acestecondiþii, cum vectorii de imagine ai conducãtorului sunt favorizaþi încã din faºã. Aceºtivectori se compun în funcþie de valorile profesate de ideologia marxist-leninistã.

1. Originea socialã sãnãtoasã: viitorul lider trebuie sã fie, în general, fiu de þãransãrac sau de muncitor. Originea mic-burghezã nu prea este agreatã. A se vedea dilemalui Stalin cu privire la numirea în funcþia de secretar general al Partidului ComunistRomân a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau a Anei Pauker. (Ana Pauker, deºi era sus-þinutã intens de Komintern, avea origine mic-burghezã, activase în Occident, aveaun nivel de instruire incompatibil cu orizontul cultural al conducãtorilor comuniºti,



ceea ce l-a determinat pe Stalin sã încline balanþa în favoarea lui Gheorghe Gheor-ghiu-Dej). „Aºadar, tovarãºe Gheorghiu, îþi urez mult succes în noua dumitale funcþiede secretar general“, i-a spus Stalin, dupã un minut de reflecþie. Ce a urmat se ºtie:o plenarã extraordinarã a C.C. al P.C.R. ºi Gheorghiu-Dej este ales în unanimitate.

2. Viitorul lider comunist trebuie sã conºtientizeze de mic copil nedreapta alcã-tuire a lumii ºi sã intre din fragedã tinereþe în miºcarea revoluþionarã (Lenin, Stalin,Ceauºescu, Dej, Todor Jivkov, Iosip Broz Tito etc).

3. „Botezul de foc“, adevãrata maturizare revoluþionarã, ceea ce echivaleazã cuun veritabil examen de iniþiere în rândul bãrbaþilor, este activitatea în slujba parti-dului aflat în ilegalitate, plinã de pericole.

4. Condamnarea la ani grei de temniþã datoritã acestei activitãþi.5. Participarea la un act politic major (lovituri de stat, insurecþii, rãzboaie de eli-

berare naþionalã, revoluþii etc.), care le conferã aura de legitimitate necesarã propul-sãrii ºi menþinerii în top.

Conservarea imaginii politice prin adecvarea datelor de identitate civilã ºisocio-profesionalã la o ideologie în continuã transformare a constituit o preocupare

permanentã a nomenclaturii comuniste. „Dosarul de cadre“, armã teribilã în lupta politicã, a cunoscut retuºãri semnificative în funcþie de orientarea ideologicã domi-nantã. De observat cã nu morala sau loialitatea individului faþã de cauzã aveau prio-ritate, ci adecvarea datelor de bazã ale personalitãþii la portretul robot oficial, cerutde ideologia formãrii omului nou. Dimensiunea ateistã a ideologiei comuniste îideterminã pe activiºtii de partid români sã-ºi ascundã cu grijã calitatea de credinciosºi practicant al religiei ortodoxe. Cei care, în mare tainã, îndrãzneau sã-ºi botezecopiii sau sã se cunune la vreo mãnãstire feritã de privirile indiscrete, dacã eraudescoperiþi, plãteau un preþ greu pentru aceste sentiment al apartenenþei. Nu numaicã îºi pierdeau posturile ºi privilegiile, sau erau „cântaþi“ ºi demonizaþi la ºedinþelede partid, dar primeau o sancþiune care îi împiedica pe tot restul vieþii sã ocupevreun post în conformitate cu pregãtirea lor, dacã o aveau. „Petele de la dosar“, caimagine negativã a unei personalitãþi politice, se vor coagula într-o structurã teribilãa luptei de clasã ºi vor cauþiona ideologic imaginea comunistã despre politic/politicã.De asemenea, în momentul în care a apãrut Codul normelor ºi principiilor de viaþã comunistã, ale eticii ºi echitãþii socialiste preocuparea activiºtilor a fost de a salvaaparenþele vieþii de familie armonioase, în acord cu dimensiunile morale ale fami-liei socialiste trasate în acest document. Promovarea femeii ºi lupta contra divorþu-rilor, educaþia copiilor în spiritul moralei proletare înaintate, recomanda familia

prezidenþialã ca un model demn de urmat. Oameni care nu mai comunicau de anide zile, înstrãinaþi efectiv unul de celãlalt, trãiau, printr-o convenþie tacitã, sub acelaºiacoperãmânt, însã fiecare cu viaþa sa proprie, de teamã sã nu-ºi piardã funcþia ºi

privilegiile aferente. Partea tragicã este cã tocmai aceºti indivizi demascau, cu sfântãmânie proletarã, imoralitatea celor care aveau curajul sã rupã voalul ipocriziei ºi sãopteze pentru o viaþã autenticã. De asemenea, problema rudelor în strãinãtate sau adeþinerii ilegale de valutã trãdeazã rolul violenþei simbolice în justificarea




ideologicã a terorii. Puritatea dosarului de cadre înlocuieºte omul: ceea ce conteazãeste adecvarea datelor biografice la exigenþele de moment ale ideologiei. În condiþiilesocietãþilor contemporane, legãturile de rudenie ºi de alianþã au slãbit; adeseori, doar amintirea acestor legãturi mai subzistã la rudele de gradul II, III sau IV care nu se

mai vãd între ele decât sporadic la înmormântãri sau nunþi. Chiar ºi în aceste ocaziiindiferenþa, invidia sau ranchiuna iau locul legãturilor profunde, afective. ªi atuncide unde aceastã rãspundere pentru fapta unei persoane virtual strãine, uneori necu-noscutã. Explicaþia constã în eficienþa politicii de cadre: motivaþia pentru principiulrotaþiei care trebuia sã inoculeze în suflete convingerea cã nimeni nu este de neînlocuit.

I.V. Stalin

Plecând de la aceastã bazã extrem de favorabilã, modalitatea în care ºi-a construit

Stalin propria imagine rãmâne un adevãrat catehism pentru liderii comuniºti de pretutindeni. La început, Stalin nu avea o poziþie dominantã în cadrul Biroului Political fostului P.C.U.S. În calitate de comisar al poporului pentru problemele naþionali-tãþilor din Caucaz, Stalin era folosit la operaþiile dure sau „delicate“ ale partidului.Imaginea lui în rândurile membrilor Biroului Politic nu era una prea bunã. În ciudaepitetului de „minunatul nostru georgian“ cu care îl alinta Lenin, el trecea drept unom brutal, crud, incult, fãrã sã ºtie vreo limbã strãinã. În 1919, când Stalin a fost

propus pentru funcþia de secretar-general al Internaþionalei Comuniste, Zinoviev areplicat, observând cã pentru aceastã funcþie este nevoie de un om care sã aibã

culturã generalã ºi sã cunoascã limbi strãine. Nici funcþia de secretar general al partidului asumatã de Stalin în 1922 nu avea o mare importanþã, în condiþiile condu-cerii colegiale impusã de Lenin, ea fiind una mai mult executivã decât decizionalã.Maniera în care Stalin a ºtiut sã profite de anumite evenimente istorice trãdeazã ofinã intuiþie a forþei de persuasiune a imaginii politice de lider pe care ºi-a cultivat-ocu consecvenþã. Astfel, singurul lider care a intuit pericolul real reprezentat deStalin a fost L. Troþki. Conflictul dintre cei doi ajunsese la o asemenea tensiuneîncât Lenin trebuia sã ia o decizie: pe cine îl sacrificã. Se pare cã preferatul eraTroþki, creatorul Armatei Roºii, arhitectul loviturii de stat din octombrie 1917, om

de o rarã culturã, ziarist de mare talent. Deºi la origine era menºevic, la CongresulPMSDR de la Londra din 1914, impresionat de aceste calitãþi, Lenin îl avanseazãspectaculos, iritând cadrele vechi ale partidului. La aceasta se adaugã ºi felul de afi al lui Troþki: arogant, dispreþuitor, sfidând austeritatea stilului de viaþã comunist.

Nu este de mirare cã, în aceste condiþii, vechile cadre ale partidului au fost profund jignite ºi s-au aruncat în braþele lui Stalin care cu rãbdare de pãianjen a început sãþeasã pânza în jurul lui Troþki. La acestea se mai adaugã douã evenimente istoricecare pot fi considerate întâmplãtoare dacã nu s-ar înscrie, firesc, în logica desfãºu-rãrii lucrurilor. Înainte de a da un verdict final cu privire la conflictul dintre Stalinºi Troþki, Lenin se îmbolnãveºte grav: congestie cerebralã. Dupã o perioadã deconvalescenþã, al doilea atac este fatal. În ciuda cheltuielilor uriaºe fãcute de BiroulPolitic prin aducerea celor mai mari specialiºti din lume pentru a-l consulta, Lenin

Imaginea publicã ºi ideologiile totalitare 121



rãmâne þintuit într-un cãrucior, cu privirea absentã, nebãrbierit, cu o ºapcã ponositã pe cap. Aproape este abandonat: membrii Biroului Politic îl uitã, colaboratorii lui,de asemenea. Numai un vechi tovarãº de luptã nu l-a uitat. Acesta este Stalin care,ori de câte ori îl viziteazã, are grijã sã se fotografieze alãturi de creatorul primului

stat socialist din lume. Fotografiile epocii ºocheazã; un trup inform, imobil, absentºi lângã el, în picioare, un bãrbat în floarea vârstei, iradiind de sãnãtate, îmbrãcat cuo tunicã albã impecabilã, cu pantaloni ºi cizme negre care se asorteazã minunat cu

pãrul negru ºi mustaþa pe oalã care scot în evidenþã tenul alb. Putem oare decodificaaceste fotografii ca fiind imaginea continuitãþii ºi a mitului unitãþii de nezdruncinatîn jurul conducãtorului, aºa cum s-a impus el în discursul ideologic bolºevic? Evi-dent cã da, ºi un argument al faptului cã Stalin era conºtient de puterea imaginii esteconstrucþia ei programaticã, urmãrirea obstinatã a ideii de mai sus cu ocazia morþiilui Lenin, când, în calitate de preºedinte al Comisiei funerare, þine discursul dedoliu. În aceste discurs Stalin se erijeazã în continuator al ideilor lui Lenin cu privirela unitatea internã a partidului, la unitatea tuturor comuniºtilor în jurul ComitetuluiCentral. Deja funcþia de secretar general începe sã aibã alte conotaþii. Tot un eveni-ment favorabil lui Stalin petrecut în jurul morþii lui Lenin îl ajutã sã-ºi consolidezeimaginea de continuator unic. Cu câteva sãptãmâni înainte de moartea lui Lenin,Troþki rãceºte la o vânãtoare de gâºte sãlbatice din regiunea Volgãi ºi lipseºte de lafunerarii. Absenþa lui provoacã o vie dezaprobare în rândul participanþilor, mai alescã se ºtia calda apreciere pentru el a defunctului. Se pare cã Stalin l-a dezinformatintenþionat cu privire la data înmormântãrii în telegrama adresatã lui Troþki.

Oricum ar sta lucrurile, o întrebare persistã: cum a putut Stalin sã elimine, rând pe rând, „oamenii lui Lenin“? Oameni cu o culturã politicã elevatã, precum Troþki,Zinoviev, Kamenev, Buharin, Rîkov, Martov, care nu puteau sã nu perceapã pericolul.Dar oare nu cumva conºtiinþa superioritãþii intelectuale, atât de evidentã, le-a narco-tizat simþul primejdiei? Situaþia se aseamãnã izbitor cu propulsarea bruscã a lui Ni-colae Ceauºescu, deºi oamenii lui Dej avuseserã destul timp sã-l „citeascã“. Nu-i mai

puþin adevãrat cã, pe lângã calitãþile recunoscute de toþi biografii sãi: inteligenþã,intuiþie, viclenie, dedublare, rãbdare, arta temporizãrii, Stalin avea un atu teribil: „oa-menii sãi din umbrã“, un fel de nucleu al serviciilor sale secrete, conduse de omulsãu de încredere Felix Djerjinski, apoi de Henri Jagoda, Ejov ºi, în sfârºit, de temutulLavrente Beria. Aceste nucleu era compus din prietenii sãi georgieni, verificaþi din

perioada ilegalitãþii, ºi care erau legaþi de Stalin prin legãturi de clan ºi servicii reci- proce încã din tinereþe. Dar aceastã armã teribilã, de una singurã, nu era suficientã pentru a-ºi impune legitimitatea politicã a puterii sale personale. Mult mai eficientãs-a dovedit ideologia, în condiþiile în care Stalin îºi pregãteºte marile decizii politiceemanând din spiritul învãþãturii leniniste iar el însuºi se erijeazã într-un umil testator al voinþei marelui Lenin. Cel puþin aceasta este poziþia „principialã“ pe care ºi-oasumã Stalin la congresele ºi plenarele partidului unde acuzã de „deviaþionism dedreapta“ grupul compus din Buharin, Zinoviev ºi Kamenev ºi de „deviaþionism destânga“ pe Troþki ºi Rîkov. Colectivizarea forþatã a agriculturii, industrializarea




giganticã, ascuþirea luptei de clasã, lichidarea exploatatorilor, controlul total al sta-tului asupra economiei, noile principii de repartiþie sunt prezentate de Stalin ca ele-mente necesare, obligatorii ale construirii societãþii comuniste, aºa cum a conceput-oV.I. Lenin. În aceastã luptã pentru câºtigarea puterii absolute, Stalin recurge la propa-

ganda naþionalistã prin care opune tezele sale: „Socialismul într-o singurã þarã“ ºi„U.R.S.S. – încercuitã de duºmani“ tezelor lui Troþki: „Revoluþia mondialã“ ºi„Exportul de revoluþie“. Poziþiile contrare ale celor doi aratã realismul lui Stalin,care nu excludea ºansele de reuºitã ale revoluþiei ruse în condiþiile ostilitãþii marilor

puteri capitaliste ºi fãcea din pericolul unei posibile intervenþii la adresa primuluistat socialist din lume o justificare ideologicã a terorii dezlãnþuite dupã 1929. Maimult, excesele staliniste vor fi motivate chiar de marxismul internaþional în numele„dificultãþilor inerente“ survenite în construcþia noului tip de societate. S-a ajuns laun paradox: cine atacã ilegalitãþile ºi crimele comise de Stalin ataca implicit U.R.S.S.

ºi cine ataca U.R.S.S:, „bastionul pãcii ºi al popoarelor“, ataca automat filosofianemuritoare despre lume ºi viaþã: marxism-leninismul. Cum s-a ajuns la aceastãnarcotizare a spiritului critic. Prin identificare miticã cu spiritul leninist pe careStalin l-a fructificat magistral în impunerea imaginii sale ca legatar al ideilor ºi alstilului de conducere leniniste. Cuvântarea funebrã la moartea lui Lenin (26 ianua-rie 1924) îi oferã lui Stalin aceastã ºansã unicã:

Pãrãsindu-ne, tovarãºul Lenin ne-a încredinþat pãstrarea neîntinatã a marii vocaþii de membru de partid. Îþi jurãm, tovarãºe Lenin, sã onorãm recomandãrile tale!

Pãrãsindu-ne, tovarãºul Lenin ne-a recomandat sã pãstrãm unitatea partidului nostru ca pe lumina

ochilor. Îþi jurãm, tovarãºe Lenin, sã-þi urmãm poveþele!Pãrãsindu-ne, tovarãºul Lenin ne-a cerut sã menþinem ºi sã întãrim dictatura proletariatului. Îþi jurãm,tovarãºe Lenin, sã-þi onorãm recomandãrile! […].

Pãrãsindu-ne, tovarãºul Lenin ne-a cerut sã întãrim ºi sã extindem Uniunea Republicilor. Îþi jurãm, tovarãºe Lenin, sã-þi cinstim povaþa![…]1.

Nicolae Ceauºescu

Imaginea lui Nicolae Ceauºescu nu se deosebeºte de imaginea celorlalþi lideriai Stângii comuniste în ce priveºte avantajele pe care i le oferã ideologia ºi apoi

propaganda în poziþionarea ei în centrul atenþiei ºi interesului opiniei publice.Pentru a înþelege etapele consolidãrii cultului personalitãþii în România comunistã,o scurtã incursiune în istoria Partidului Comunist din România este absolut necesarã.Ca ºi în cazul altor fenomene social-politice, comunismul românesc a prezentat osituaþie atipicã faþã de celelalte partide comuniste din Europa. Cauzele trebuiecãutate în debilitatea miºcãrii muncitoreºti din România, mai ales în lipsa bazei so-ciale a primelor formaþiuni socialiste. Format mai ales din intelectuali de orientaremarxistã, P.S.D.M.R. nu a rezistat competiþiei politice, de vreme ce a fost decapitatde mai multe ori (pânã în 1926) de cãtre însãºi conducerea lui, trecutã la liberali.Formarea Partidului Comunist Român, la 8 mai 1921, din elementele radicale alegrupurilor socialiste reunite într-un Congres, nu s-a deosebit prea mult de procesulde formare a partidelor comuniste din restul Europei. Schema era, invariabil, aceeaºi:




acceptarea necondiþionatã a celor 21 de condiþii impuse de Internaþionala Comu-nistã. În cazul României, acceptarea acestor condiþii a fost dublatã de recunoaºtereatezei leniniste a dreptului popoarelor la autodeterminare, tezã extrem de periculoasã

pentru recent formatele state naþionale în graniþele lor fireºti. În condiþiile unei

psihologii individualiste ºi ale unei suspiciuni organice faþã de internaþionalismul proletar, ca trãsãturã a noilor formaþiuni politice care prin agenþii sãi militau împo-triva statului unitar român, comunismul nu a prins rãdãcini în România. FormareaPartidului Comunist din România a fost mai mult o operã de import, cu obiectiveantinaþionale declarate. Astfel se ºi explicã lipsa lui totalã de legitimitate: congreselelui se þineau în afara þãrii, la Moscova, Harkov, Kiev etc., conducerea îi era impusãde Komintern ºi era formatã de oameni de alte naþionalitãþi, care nu numai cã nuºtiau limba românã, dar, dupã toate probabilitãþile, nu aveau afinitãþile elementare

pentru înþelegerea poporului, ai cãrui reprezentanþi se autodefineau.Estimat la aproximativ 700 de membri, scos în afara legii ºi urmãrit îndea-

proape de Siguranþa Statului, Partidul Comunist din România va cunoaºte o învio-rare bruscã pe mãsura apropierii Armatei Roºii de graniþele României. Dupãlovitura de stat de la 23 August 1944 ºi începutul procesului de sovietizare a Ro-mâniei, comuniºtii au fost, practic, propulsaþi spre culmile puterii de tancurile ºiconsilierii sovietici.

Imaginea liderilor politici comuniºti, ca ºi a liderilor totalitari de dreapta, de altfel,cunoaºte în consolidarea ei pe retina generaþiilor viitoare o tehnicã – apropiatã celeiîntrebuinþate de artiºti – a izolãrii spaþiului estetic, care dã operei intenþionalitatea saartisticã. Ideologia unicã ºi universalã care pretinde cã deþine monopolul absolut alcunoaºterii elibereazã spaþiul politic de orice semne rivale care i-ar scurtcircuitamesajul. Canalele de transmitere a voinþei sale sunt protejate ºi marcate cu grijã printehnicile de propagandã, aºa cum opera pictorului, a sculptorului sau a muzicianuluitrebuie marcatã ºi protejatã printr-un cadru, soclu sau spaþiu simfonic special ame-najat pentru audiþie ºi orchestrã.

Fiind produsul unei ideologii sau doctrine, discursul sau acþiunile liderului se proiecteazã asupra lui însuºi, împiedicând atenþia publicului sã se disperseze. Prinrepetarea stereotipatã a aceloraºi slogane ºi formule, prin acapararea spaþiilor deemisie ale principalelor mass media, ca ºi prin unicitatea ºi finalitatea discursului,receptorul sfârºeºte prin a dezarma. Conºtiinþa lui, rezistentã ºi criticã la început,sfârºeºte prin a fi dezarmatã ºi narcotizatã în faþa acestui bombardament informa-þional. Mai mult, are loc un fel de simbiozã ciudatã între victimã ºi cãlãu, prin creareaunor reflexe condiþionate pe care victima le aºteaptã în surdinã sã-i fie satisfãcute.Acest lucru transpare cu deosebitã evidenþã cu ocazia marilor mitinguri, când „seumblã“ la pragul subliminal al personalitãþii. Mitingul este un spaþiu politic marcatde însemne oficiale: steaguri ale þãrii, ale partidului, lozinci uriaºe, oameni de ordine,

prezenþa mass media etc. El este un spaþiu substras astfel celui cotidian ºi, prinritualul individualizãrii lui, aminteºte de procesiunile prin care se actualizeazã înconºtiinþa audiovizualului continuitatea ºi stabilitatea ordinii politice actuale.




La rândul lor, mitingurile se desfãºoarã dupã un ritual savant orchestrat, avândîn vedere, în primul rând, dimensiunile psihologiei de masã ale auditoriului. Dis-cursul însuºi se preta la o asemenea psihologie, cuvântãrile lui Nicolae Ceauºescu,cu prilejul vizitelor de lucru, desfãºurându-se cu aproximaþie în felul urmãtor: 1. o

parte introductivã, de captatio benevolaentiae: „Permiteþi-mi ca, în numele Comi-tetului Central ºi al meu personal, sã adresez cele mai calde felicitãri harniculuicolectiv de oameni ai muncii din judeþul X sau localitatea Y“ (unde Conducãtorul

partidului ºi statului se afla în vizitã de lucru). Urma partea expozitivã a discursuluicare, concomitent, flata auditoriul ºi evidenþia rolul conducãtor al partidului: „Amvizitat în cursul dimineþii de astãzi câteva din obiectivele industriale ºi agricole din

judeþul Dv. Am putut vedea succesele înregistrate de oamenii muncii din judeþul Xcare, sub conducerea înþeleaptã a partidului comunist, construiesc cu successocietatea socialistã pe pãmântul României“. Urmeazã o trecere în revistã a datelor statistice: numãrul de obiective realizate în cincinalul actual de cãtre judeþul respec-tiv, în conformitate cu cota parte care îi revine din planul naþional unic, ca volum al

producþiei industriale: obiective sociale, economice ºi culturale; ºcoli; spitale; casede culturã; stadioane; apartamente; noi obiective tehnico-economice: uzine; între-

prinderi; centrale; mijloace de transport etc. Accentul este pus pe creºterea niveluluide trai al oamenilor muncii din judeþul respectiv, ca expresie a umanismuluisocialist, a grijei faþã de om. Nivelul de trai urmeazã sã creascã în urmãtorulcincinal, pe baza realizãrii noilor obiective ce revin judeþului respectiv din planulunic de dezvoltare economico-socialã care traduce în viaþã directivele ultimuluiCongres a partidului. Partea a treia a cuvântãrilor era dedicatã problemelor interna-þionale, luptei pentru pace ºi dezarmare la care România lua parte activã. Repereletematice din aceastã ultimã parte a cuvântãrilor mai cuprindeau lupta pentru eradi-carea subdezvoltãrii, pentru eliminarea decalajelor Nord-Sud, necesitatea edificãriiunei noi ordini economice ºi politice internaþionale, lupta pentru independenþa naþio-nalã, dreptul fiecãrui stat de a-ºi elabora politica internã ºi externã fãrã nici un amestecdin afarã, probleme ale miºcãrii comuniste ºi muncitoreºti internaþionale. De remar-cat cã în partea a doua a discursurilor prevala funcþia incitativã a ideologiei, iar în

partea a treia – funcþia justificativã. Legãturile dintre aceste douã funcþii erau asi-gurate de grupurile de „aplaudaci“ specializaþi care scandau, la intervale regulate detimp, sloganuri ºi lozinci politice. Nu era o întrerupere intempestivã a discursului,ci o potenþare inspiratã a mesajului: poporul îºi exprimã adeziunea astfel faþã de

partid, de secretarul sãu general ºi faþã de ideile ºi tezele conþinute în discurs.O altã sursã de consolidare a imaginii politice în ideologiile totalitare este

legitimitatea puterii. La nivel doctrinar, legitimitatea era prezumatã prin identitateade esenþã dintre scopurile guvernanþilor ºi aºteptãrile electoratului. De multe oriînsã în practica social-politicã aceastã identitate era departe de a fi realizatã. Tocmaide aceea rolul propagandei era de a umple acest hiatus prin promisiuni demagogice,

prin cultul personalitãþii ºi mai ales prin populism. Când propaganda nu izbutea sãascundã dimensiunile exacte ale realitãþii, eforturile ei se îndreptau spre alte zone




sensibile ale inconºtientului colectiv pentru a întrema acest acord fundamental dintreguvernaþi ºi guvernanþi. Una din aceste zone care a confirmat din plin justeþea noiiorientãri a fost exploatarea sentimentului naþional în scopul legitimãrii regimului.Sentimentul de identitate ºi de apartenenþã, acest cerc identitar esenþial al unei

comunitãþi, s-a dovedit a fi foarte rezistent în faþa multor intemperii, istoricii ºiconducãtorii comuniºti fiind conºtienþi de acest lucru. Într-adevãr, cum se explicãabandonarea internaþionalismului proletar ºi a solidaritãþii internaþionale a celor cemuncesc – piese forte în doctrinã – ºi trecerea bruscã la rolul factorului subiectiv înconstrucþia socialismului, la raportul dintre naþional ºi internaþional, la viaþa lungã

pe care o au naþiunea ºi statul naþional în procesul îndelungat al fãuririi societãþiifãrã clase?

Faptul cã modernizarea economicã genereazã ºi dezvoltã sentimentul naþionala fost convingãtor demonstrat de antropologul britanic Ernst Gellner. Fãurireasocietãþii socialiste multilateral dezvoltate prevedea pe termen lung ºi în perspectivãformarea poporului unic muncitor, omogenizarea socialã, ºtergerea deosebirilor dintresat ºi oraº, dezvoltarea în profil de ramurã ºi teritorial, generalizarea învãþãmântuluiliceal. Toate aceste procese au favorizat cãutarea conºtiinþei de sine în valorile naþi-onale pe verticala identitãþii istorice ºi nu într-un model impus din exterior faþã decare populaþia nu avea deloc aderenþã ºi faþã de care simþea o repulsie instinctivã.În 1931 Stalin face apel la instinctul supravieþuirii naþionale pentru a-ºi justificaritmul accelerat al industrializãrii, conºtient fiind cã acest efort greveazã asupranivelului de trai al poporului ºi poate constitui un pericol potenþial la adresa puteriisale: „[…] Sã slãbim ritmul ar însemna sã dãm înapoi ºi cei ce dau înapoi suntînvinºi. Noi însã nu vrem sã fim învinºi. Nu, refuzãm sã fim învinºi. O trãsãturã avechii Rusii a fost aceea a continuelor înfrângeri pe care le-a suferit datoritãînapoierii ei. A fost înfrântã de hunii mongoli, a fost înfrântã de beii turci, a fostînfrântã de capitaliºtii englezi ºi francezi. A fost înfrântã de feudalii japonezi. Toþiau înfrânt-o din cauza înapoierii sale […] Au înfrânt-o pentru a profita de ea ºi aufãcut asta scãpând nepedepsiþi. […] Nu trebuie sã mai întârziem. Suntem cu 50 sau100 de ani în urma þãrilor avansate. Trebuie sã strãbatem distanþa în zece ani. Orifacem acest lucru, ori vom fi zdrobiþi“ […]2.

Alegerea lui Nicolae Ceauºescu în funcþia de secretar general al PartiduluiComunist Român la plenara C.C. din 22 martie 1965 (la moartea lui Gh. Gheor-ghiu-Dej) aratã aceleaºi mecanisme propulsive în ierarhia partidului comunist ca ºiîn cazul P.C.U.S., în speþã al lui Stalin. Cu excepþia aparatului de partid care eradator sã-i cunoascã evoluþia ºi funcþiile, personalitatea lui Nicolae Ceauºescu era,

practic, necunoscutã marelui public din România. Faþã de „baronii“ partidului, avândfuncþii importante în partid ºi în stat dupã 1944 – Gheorghe Apostol; Chivu Stoica;Al. Bârlãdeanu; Al. Moghioroº; Ion Gheorghe Maurer; Petre Borilã; Leonte Rãutuetc., imaginea lui Nicolae Ceauºescu nu a ocupat prim-planul apariþiilor publice, iar imaginea lui mediaticã a fost mai degrabã discretã. Despre rolul lui, ca membru alconducerii partidului, a început sã se vorbeascã dupã Declaraþia din aprilie 1964 a




naþionalã iniþiatã de Gheorghiu-Dej. Cota lui de popularitate atinge indicele maximcu ocazia celebrului discurs rostit la 21 august 1968 de la balconul C.C. împotrivaintervenþiei forþelor armate ale statelor membre al Pactului de la Varºovia în Ceho-slovacia. Adeziunea ºi entuziasmul declanºate atunci în þarã, peste orice inhibiþii de

naturã politicã sau coercitivã, aratã profunzimea sentimentului de independenþãnaþionalã în mentalul colectiv al românilor. De aici, pentru cercetãtorii istoriei comu-nismului din România, o întrebare este fundamentalã: în ce mãsurã Ceauºescu a fostsincer animat de sentimente naþionaliste sau acestea i-au servit la manipularea opiniei

publice pentru implementarea obiectivelor sale ambiþioase privind dezvoltarea indus-trialã acceleratã a României. Cãci pe mãsura deschiderii spre noi forme de conducereºi organizare ºtiinþificã a muncii, pe mãsura afirmãrii dezvoltãrii democraþiei socia-liste se instituie progresiv în societatea româneascã noi forme de control ascunse cudibãcie sub formula demagogicã a participãrii oamenilor muncii la conducereasocietãþii. Deciziile economico-sociale devin tot mai centralizate, iar mitul claseimuncitoare – clasã conducãtoare în societate, începe sã se clatine serios în urmamãsurilor de austeritate impuse de presiunea ratei de acumulare, fãrã precedent înistoria economicã a României. Mult trâmbiþatul statut al oamenilor muncii, acela de

producãtori, proprietari ºi beneficiari ai valorilor materiale nou create, s-a dovedit anu fi decât o lozincã demagogicã în condiþiile în care drepturile sociale ale muncito-rilor au început sã fie sistematic spoliate, lucru care a declanºat primele nemulþumiriîmpotriva lui Ceauºescu la uzinele „1 Mai“ din Ploieºti în 1968.

Prin urmare, imaginea lui Nicolae Ceauºescu s-a constituit progresiv, ea evoluând,regresând sau stagnând în funcþie de impactul pe care activitatea politicã a parti-dului ºi statului l-au avut asupra orizontului de aºteptare întreþinut de triumfalismul

propagandei. Cu titlu de concluzie preliminarã, se poate afirma cã indicele de popularitate a imaginii lui N. Ceauºescu creºte pânã în anii 1975-1976, stagneazãîn perioada 1976-1980 pentru ca în intervalul 1980-1989 el sã se înscrie pe o pantãireversibilã a decãderii.

Pentru a înþelege cât mai exact procesele de formare ºi transformare a imaginiiunui lider politic în conºtiinþa epocii, cunoaºterea operei sale ºi evoluþia stilului sãude conducere sunt absolut necesare. În acest sens, opera lui Nicolae Ceauºescu poatefi structuratã în urmãtoarele etape, cu tot atâtea rãsfrângeri asupra activitãþii practiceºi asupra imaginii sale în epocã:

1. Perioada 1965-1968 poate fi caracterizatã prin realizarea consensului politic prin vectorul naþionalist. Se relevã continuatorul ºi beneficiarul politicii de deschi-dere naþionalistã inauguratã de Dej între 1962-1964. Reintroduce în circuitul culturalmarile valori interzise în perioada anterioarã: N. Iorga; T. Arghezi; L. Blaga; I. Barbu;V. Pârvan etc. Viziteazã casele memoriale de la Ipoteºti, Mirceºti, Liveni, Câmpina;siturile istorice de la Þebea, Cãlugãreni, Podu Înalt. Discursul pune accentul pedimensiunea istoricã a formãrii conºtiinþei naþionale: „Oare cum s-ar simþi un popor care nu ºi-ar cunoaºte trecutul, nu ºi-ar cunoaºte istoria, nu ar preþui ºi nu ar cinstiaceastã istorie? Nu ar fi ca un copil care nu ºi-ar cunoaºte pãrinþii ºi se simte strãin




în lume? Fãrã nici o îndoialã cã aºa ar fi. […] Iatã de ce noi avem datoria sã cunoaº-tem, sã studiem trecutul de luptã al poporului nostru“4. Tot în aceastã perioadã Ceau-ºescu se descotoroseºte de unii dintre adversarii sãi cei mai incomozi: AlexandruDrãghici, ºeful Securitãþii; Gheorghe Apostol, fostul secretar general al P.C.R. între

anii 1950-1951 ºi propus de Virgil Trofin la plenara din martie 1965 pentru aceeaºifuncþie; Alexandru Bârlãdeanu, ºeful Comitetului de Stat al Planificãrii.

2. Perioada 1968-1971, pânã la plenara din 3-5 noiembrie 1971, dedicatã inten-sificãrii ideologice, de formare a „omului nou““. Este etapa în care Ceauºescu atrebuit sã opteze decisiv între continuarea procesului de liberalizare a sistemului ºiinstituirea puterii absolute. Mandatarii sunt desfiinþaþi, formele de cointeresarematerialã din agriculturã sunt brutal întrerupte. Sub influenþa revoluþiei culturalechineze, ca urmare a vizitei întreprinse în vara anului 1970 în China ºi Coreea de

Nord, Ceauºescu iniþiazã o amplã revizuire a ideologiei marxiste, combinând intran-sigenþa revoluþionarã a lui Lenin cu tezele maoiste. Rolul factorului subiectiv ialocul determinismului economic; de multe ori conºtiinþa, spune Ceauºescu, spredeosebire de Marx, poate impulsiona existenþa materialã, adicã infrastructura. Deaici accentul pus pe formarea omului nou, a revoluþionarului de profesie care, dato-ritã conºtiinþei sale înaintate, este capabil sã învingã toate obstacolele. Se profileazãtemele comunismului naþional prin recuperarea particularului din cadrul tezelor

privind internaþionalismul proletar ºi solidaritatea internaþionalã. În optica lui Ceau-ºescu, acestea capãtã sens ºi valoare numai raportate la specificul naþional al construc-þiei socialiste. Totodatã, Ceauºescu culege primele roade ale figurii sale de disidentdin 1968; Occidentul acordã României credite masive care duc la o ridicare a nive-lului de trai ºi la posibilitatea unei politici de industrializare accelerate. Din aceastã

perioadã începe, implacabil, procesul de concentrare a puterii: preºedinte al Consi-liului de Stat (1967); preºedinte al Frontului Unitãþii Socialiste (1968); comandantsuprem al Forþelor Armate ale R. S. România (1969).

3. Perioada 1972-1975 care se întinde, aproximativ, între Conferinþa Naþionalãa P.C.R. din 19-22 iulie 1972 ºi Congresul al XI-lea al partidului (noiembrie 1974).Este perioada când se elaboreazã marile linii ale dezvoltãrii în profil de ramurã ºiteritorial pe baza unui plan unitar. Planul naþional unic de dezvoltare economicã-socialã, adoptat în 1974, ºi înfiinþarea Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economiceºi Sociale (tot în 1974) confirmã caracterul planificãrii integrale în societatea româ-neascã. Tot în aceastã perioadã rolul partidului ca centru vital cunoaºte o nouã coor-donatã a legitimãrii. În „Programul P.C.R. de fãurire a societãþii socialiste multilateraldezvoltate ºi înaintare a României spre comunism“ legitimitatea rolului politic con-ducãtor al partidului este dedusã din aspiraþiile sociale ºi naþionale, din lupta popo-rului român pentru unitate ºi independenþã naþionalã. Ideologicul raþionalizeazãsentimentul naþional imprimându-i propria sa logicã, o logicã pusã în serviciulcultului personalitãþii. Echivalentul iconic al sloganului „Partidul – Ceauºescu – România“ este asimilarea trecutului glorios în istoria partidului, aºa cum o realitateeternã – patria – a fost asimilatã de o instituþie ºi conducãtorul ei.




4. Perioada 1975-1978 poate fi consideratã ca perioada afirmãrii depline acomunismului naþional. Istoria naþionalã în ansamblul ei, de la figurile legendare aletrecutului pânã la marile personalitãþi culturale ºi ºtiinþifice ale epocii moderne, estevalorificatã în spiritul ideologiei marxist-leniniste ºi pusã la temelia cultului perso-

nalitãþii. Figura lui Nicolae Ceaºescu este prezentã în frescele ºi stampele uriaºe, în basoreliefuri, la finalul galeriei de voievozi-martiri ai Neamului. La aniversãrilezilei sale de naºtere, hagiografia ditirambicã a propagandei atinge delirul, iar super-lativele la adresa „conducãtorului iubit“, prin redundanþã semanticã, sunt lipsite deconþinut ºi frizeazã ridicolul. Þara întreagã se transformã într-o procesiune: de latelegramele de felicitare care suprapopuleazã spaþiul presei scrise pânã la cozileinterminabile al reprezentanþilor comitetelor judeþene de partid ºi instituþiilor centraleale statului pentru a depune la picioarele „geniului din Carpaþi“ ofranda colectivelor de oameni ai muncii. Aceastã „organizare logicã a nebuniei“, de care vorbea Camus,referindu-se la Caligula, urmãrea crearea unui popor de „animale dresate“, care sãrãspundã doar la comenzi, în schimbul securitãþii materiale a zilei de mâine.

Pe planul teoriei politice, aceastã perioadã se caracterizeazã prin accentul pus pe problematica suveranitãþii de stat, pe rolul statului naþional în perspectivã, ca ºi pe raportul naþional-internaþional în miºcarea muncitoreascã ºi comunistãinternaþionalã. Dupã Congresul al XI-lea al P.C.R. (noiembrie 1974) în discursurilelui N. Ceauºescu apare cu pregnanþã încã o structurã: necesitatea edificãrii unei noiordini economice ºi politice internaþionale în care statelor mici ºi mijlocii li serezerva un loc însemnat în soluþionarea problemelor vitale ale lumii contemporane.

5. Perioada 1978-1981 caracterizatã prin introducerea în economia româneascãa noului mecanism economico-financiar, prin Legea nr. 5/1978.

Aceastã lege care materializa hotãrârile plenarei C.C. al P.C.R. din 22-23 martie1978 viza trecerea de la dezvoltarea extensivã la dezvoltarea intensivã a economiei,realizarea unei noi calitãþi în toate domeniile de activitate, aprofundarea caracteris-ticilor societãþii socialiste multilateral dezvoltate. Autonomia ºi autofinanþarea acordateunitãþilor economice erau circumscrise sever de obligativitatea îndeplinirii cotelor-

pãrþi din planul naþional unic de dezvoltare economico-socialã ca ºi de înfiinþareaconsiliilor oamenilor muncii, ca organ de conducere colectivã, cu largi atribuþii în fun-damentarea indicilor de producþie ºi a cifrelor de plan „venite de sus“. Faptul cã se-cretarul de partid din întreprindere era preºedintele acestui consiliu, iar directorul – vicepreºedinte trãdeazã caracterul de pantomimã al democraþiei socialiste, controlulabsolut al statului, deghizat în spatele unor formule autogestionare care îºi dovediserãeficienþa în sistemul iugoslav bazat pe autoconducere, edificat de Tito în 1950.

6. Perioada 1981-1985. Începe sã se manifeste criza economicã în toate sectoa-rele vieþii sociale. Plata acceleratã a datoriilor externe, lipsa de competitivitate a

produselor industriale la export, accentul pus în continuare pe dezvoltarea industrieiobligã practic pe Ceauºescu sã intensifice exportul produselor agricole (în specialîn U.R.S.S.) pentru importul de petrol, gaze naturale, minereuri etc. necesare uneiindustrii energofage. Înfometarea ºi înfrigurarea populaþiei distrug ultimul dram de




legitimitate pe care se mai baza sistemul. Neputinþa de a oferi soluþii la cererile dispe-rate ale populaþiei au arãtat imobilismul ºi sterilitatea dogmei. Sistemul de credinþese prãbuºeºte; la cozi, populaþia comenta transformãrile din sistemul politic sovieticºi anticipa schimbãrile forþate în România, pe fondul divergenþelor apãrute între An-

dropov ºi Ceauºescu, apoi dintre Gorbaciov ºi Ceauºescu.Introducerea noilor indicatori economici pentru eficientizarea producþiei, for-

marea centralelor industriale nu au avut rezultatele scontate. Valoarea producþieimarfã vândutã ºi încasatã la o mie de lei fonduri fixe nu a împiedicat întreprinderilesã producã pe stoc. Au apãrut astfel perturbãri serioase în retribuirea clasei munci-toare, ceea ce a dus la tensiuni între organizaþiile de partid din marile întreprinderiºi clasa muncitoare. Noile forme de autoconducere muncitoreascã ºi de autoges-tiune economico-financiarã nu reuºesc sã ascundã natura controlului politic al acti-vitãþii economico-sociale. Dezvoltarea intensivã ºi lupta pentru o nouã calitate suntasociate cu principiile auto-finanþãrii: pe lângã contribuþia pentru fondul de stat,fiecare întreprindere trebuie sã-ºi asigure din resurse proprii fondurile pentru inves-tiþii, cercetare ºi modernizare.

7. Perioada 1985-1989 este caracterizatã prin letargie ºi imobilism, ca ºi prinsepararea totalã a politicului de societatea civilã. Gesturile reflexe ºi automatismelemimeazã procesele de participare, iar absenteismul ºi indiferenþa devin din ce în cemai vizibile. Atmosfera a ceva neobiºnuit ce urma sã se petreacã, specificã ajunuluimarilor miºcãri de masã, plutea în aer. Pe plan politic, discursurile lui Ceauºescusunt de o sãrãcie ideaticã stridentã. Accentul pus pe lupta pentru pace nu poateascunde lipsa de soluþii pe plan intern. Miºcãrile de protest ale muncitorilor de lauzina de autocamioane din Braºov pe data de 15 noiembrie 1987, chiar în ziuaalegerilor de deputaþi pentru Marea Adunare Naþionalã, constituie un preludiu laceea ce va urma. Nemulþumirile ºi lipsurile acumulate au arãtat posibilitatea ratelor explozive ale participãrii clasei muncitoare la rãsturnarea lui Ceauºescu.

Dupã decembrie 1989, pe fondul transformãrilor structurale impuse de revoluþie,imaginea lui N. Ceauºescu devine centrul de referinþã al rãului absolut. Determina-tive ca „odiosul“; „tiranul“; „dictatorul“; „cãlãul“; „criminalul“ apãreau cu litere de-oºchioapã pe prima paginã a publicaþiilor, elaborate de acei profesioniºti ai condeiuluicare se convertiserã brusc din rolul de „cântãreþi de curte“ în apologeþi ai nouluiregim. Întrebarea retoricã a lui Petre Mihai Bãcanu: „Când aþi fost sincer, domnuleX“? ascunde doar una din faþetele tragice ale noii culturi ce va sã se nascã: o culturãa ipocriziei care coaguleazã folclorul politic ºi nu valorile autentice ale democraþiei.

Condamnat la moarte pentru subminarea economiei naþionale ºi pentru genocideconomic, demonizarea imaginii lui N. Ceauºescu este blocatã, printr-o ciudatã vicle-nie a istoriei, prin însuºi temeiul acestei condamnãri în ziua de Crãciun: pe fondulgreutãþilor economice inerente tranziþiei ºi a cãderii unor ramuri industriale, anul1989 este luat ca reper în încercãrile de redresare a economiei naþionale, la fel cumanul 1938 era luat de propaganda comunistã ca an de vârf în dezvoltarea Românieiinterbelice, pentru a se evidenþia superioritatea modului de producþie socialist.




Concepte-cheie

vector ideologic; vector naþionalist; propagandã; regim politic totalitar; structura partidului de cadre; dosarul de cadre; teroare ideologicã

Întrebãri:

1. Arãtaþi rolul vectorului ideologic în legitimarea unui regim totalitar.2. Arãtaþi rolul vectorului naþional în crearea de imagine politicã.3. Demonstraþi importanþa dosarului de cadre în coafarea imaginii politice.4. Arãtaþi tehnicile propagandei comuniste în crearea imaginii unui lider politic.




CAPITOLUL 8

Personalitatea politicã (liderul politic)

Cunoaºtere ºi acþiune politicã

Din temele anterioare a reieºit importanþa crucialã a cunoaºterii liderilor politici pentru eficienþa actului de conducere ºi, într-un sens mai vast, pentru destinul comu-nitãþilor umane înseºi. Butada „orice societate are conducãtorii pe care ºi-i meritã“denotã un trist adevãr, din nefericire confirmat fãrã încetare ºi în zilele noastre.Credulitatea, naivitatea, preponderenþa factorului emoþional asupra celui raþional, acredinþelor asupra convingerilor în culturile politice tradiþionale au permis ºi mai

permit încã marea manipulare. În fond, nu este vina electoratului dacã proiecteazãviitorul sub termenii posibilului ºi dacã puterea dãtãtoare de viaþã a Speranþeiidentificã la nivel simbolic dorinþa cu putinþa, promisiunea fericirii (pãmântul

fãgãduinþei) cu visul treaz al umanitãþii. De ce se face vinovatã o copilã din popor,împodobitã cu virtuþi proletare din cele mai alese, slujnicã într-o casã de proaspãtîmbogãþit al tranziþiei, care viseazã, în timp ce freacã parchetul din vila de la muntea patronului, la o clipã de desfãtare în braþele acestuia.

Nu conteazã barierele de clasã, de rang, de avere, ci doar deschiderea spreabsolut a sufletului ei, proiecþia esenþei sale în esenþa celuilalt care face posibilãînþelegerea relaþiilor sociale.

Simbolul acestei aspiraþii spre o viaþã inocentã este mitul Cenuºãresei carestructureazã imaginarul social în normã de comportament, sub forþa modelatoare avalorilor fundamentale: Bine, Adevãr, Frumos. Acest simbol ºi-a confirmat valabi-litatea în zilele noastre: Lady Diana, Elvis Priesley, J.F. Kennedy.

În aceste condiþii, cunoaºterea politicã are un rol esenþial, iar dobândirea ei re-clamã o pregãtire de specialitate, din simplul motiv cã gestiunea proceselor socialecomplexe nu se mai poate face „dupã ureche“ sau dupã promisiuni demagogice, înlipsa oricãrei proiecþii cognitive, deci constructive, asupra realitãþii. Funcþiile expli-cative ºi prescriptive ale ºtiinþei politice se verificã ºi în cazul personalitãþilor poli-tice; cunoaºterea ºi propulsarea candidaþilor în magistraturile supreme ale statuluiar feri societãþile de suferinþe ºi consecinþe imprevizibile dacã electoratul ar cu-noaºte mobilurile ºi interesele care îi determinã pe unii oameni sã îmbrãþiºeze ca-riera politicã.



Cunoaºterea personalitãþilor politice, adicã a acelora cãrora le delegãm soarta ºiviitorul nostru, a constituit o preocupare veche a filosofiei politice ºi a ºtiinþelor

politice, în general. Filosofia greacã a cãutat sã releve acele trãsãturi de caracter laoamenii politici care, cultivate, sã inhibe ispitele declanºate de prerogativele puterii;

totodatã, ea a cãutat sã gãseascã acea formã de regim politic care sã punã cel mai bine în valoare calitãþile morale ºi intelectuale ale conducãtorului de cetate sau aleclasei conducãtoare. Atât Platon cât ºi Aristotel erau obsedaþi de posibilitatea nãvã-lirii maselor pe scena vieþii politice. Fãrã sã fie elitiºti avant la lettre, cei doi marigânditori ai lumii credeau, pe bunã dreptate, cã tendinþa maselor de a intra în viaþa

politicã se datora nu înþelegerii de cãtre acestea a menirii superioare a politicului înordinea Cetãþii ci erau prefigurarea unor avantaje materiale sau de primirea de foloasenecuvenite de pe urma acestei activitãþi. Un exemplu elocvent îl constituie tipologiaºi succesiunea regimurilor politice la Aristotel, în special a patra formã a acestora:regimurile democratice. Primele douã forme de regimuri democratice presupuneauexistenþa unui cens (averi) oarecare; funcþiile se obþineau fie prin tragere la sorþi, fie

prin numire, având în vedere principiul rotaþiei; în orice caz, ele nu erau retribuite.A treia ºi a patra formã de regim democratic nu mai condiþionau ocuparea uneifuncþii publice de posesia unei proprietãþi. Faptul cã funcþiile erau retribuite ºiocuparea lor necondiþionatã de criterii speciale a dus la o îmbulzealã a celor inte-resaþi, mai puþin preocupaþi de calitãþile necesare îndeplinirii acestor funcþii cât deavantajele personale posibil de a fi obþinute de pe urma exercitãrii lor. Astfel aapãrut demagogia ca promisiuni fãrã fundament, considerat de Aristotel cel mai rãudintre regimuri ºi consecinþele ei în viaþa publicã – sinecurile. Nu întâmplãtor formade regim politic preferatã de Aristotel este politeia – o combinaþie dintre aristocraþieºi democraþie. Ca ºi strãlucitul sãu dascãl ºi predecesor – Platon – Aristotel a intuitrolul temperamentului ºi caracterului în formarea ºi fizionomia personalitãþii poli-tice, atunci când se referã la influenþa humorilor în procesul cogniþiei. Mecanismelede inhibare a impulsurilor biologice se realizeazã prin educaþie ºi mãsura eficienþeiacestora se vede în viaþa socialã prin participarea la treburile Cetãþii, iar discernã-mântul intelectual al cetãþeanului se verificã cel mai bine prin categoria proprietãþiiºi prin oikonomika, adicã prin capacitatea de a oferi familiei sale bunurile necesareexistenþei.

Poate cã nici un alt gânditor din istoria filosofiei nu a fost atât de profund preocupat de raportul dintre bazele personalitãþii politice ºi finalitatea eticã a actuluide conducere ca Platon. Calitatea actului de conducere derivã din calitatea cunoaº-terii ºi calitatea caracterului, materializate în eficienþa acþiunilor. Vãzând cu durerestarea de decãdere inexorabilã a Polisului, datoritã aspiraþiilor hegemonice ale cetã-þilor greceºti, ceea ce a dus la declanºarea rãzboiului peloponesiac (431-404 î.e.n.),Platon a vãzut cã trãsãturile inerente unui regim politic nu erau suficiente sã ofereo pavãzã eficientã dezagregãrii politice a Statului. Indiferent de criteriile de selecþiea conducãtorilor ºi de baza lor socialã de recrutare, de mãsurile de protecþie luate deregim împotriva alunecãrilor în abuz, ispitele puterii erodeazã lent ºi imperceptibil




fondul sãnãtos al „constituþiilor perfecte“: monarhie, aristocraþie, sofocraþie, ceea ceduce la apariþia „constituþiilor imperfecte“: tiranie, oligarhie, cu subramurile ei:timocraþia ºi plutocraþia; ohlocraþia (domnia gloatelor). Criteriul prim: „în folosulcui se exercitã guvernarea?“ determinã trecerea de la guvernarea în folosul Binelui

Public la guvernarea în interes propriu. Aºadar, în coruperea regimurilor politice unrol important îl au ºi aceia care au sarcina sã-i transpunã în practicã virtuþile ºi anumeclasa conducãtoare. Regimul politic privilegiat de Platon este sofocraþia, adicãdomnia înþelepþilor, a regilor filosofi. În operele sale de maturitate: Omul politic,

Republica, Legile, Platon elaboreazã un veritabil tratat de pedagogie socialã în care pregãtirea elitelor politice pentru conducere are loc în conformitate cu sistemul sãufilosofic. Dupã terminarea stagiului militar, începând cu vârsta de 20 de ani, tineriicei mai înzestraþi sunt supuºi unui program draconic de pregãtire fizicã ºi intelec-tualã, în care treapta cea mai de sus o ocupã cunoaºterea metafizicã (filosofia).Dupã selecþii succesive, la capãtul a aproximativ 30 de ani de studii lungi ºi grele,cei mai buni din cei mai buni vor fi promovaþi în funcþiile de conducere. Cunoaºtereasuperioarã pe care o ating cei desemnaþi sã ocupe aceste funcþii are ca finalitatestãpânirea pasiunilor, inhibarea instinctelor, a lãcomiei pentru bunuri materiale,conservarea unei viziuni apolinice, de calm, echilibru ºi imparþialitate în actul deconducere. Faptul cã Platon era conºtient cã foarte puþini dintre semeni ajung la cu-noaºterea superioarã îl determinã sã ia mãsuri colaterale în organizarea proiectuluisãu stat ideal: regii-filosofi ºi gardienii urmeazã sã nu aibã avere, nici sã-ºi cunoascã

pãrinþii sau rudele deoarece afecþiunea filialã sau vocea sângelui ar tulbura liniºteaapolinicã ºi ar introduce subiectivismul în împãrþirea dreptãþii. Mai târziu, în Legile,dialogul rãmas neterminat, Platon, obosit ºi bãtrân, revine la sentimente mai umane,în sensul cã recunoaºte dreptul la proprietate privatã ºi dreptul de a-ºi întemeiafamilie conducãtorilor ºi paznicilor. Dar influenþele neopitagoreice îºi pun amprentaasupra concepþiei sale social-politice: acþiunea politicã a conducãtorilor este circum-scrisã de religia Cetãþii. Nerespectarea zeilor ºi legilor era judecatã de un ConsiliuLegislativ nocturn, la revãrsatul zorilor, format din 363 membri.

Importanþa excepþionalã a formãrii liderilor politici pentru supravieþuirea Poli-sului este reliefatã la Platon de teoria Ideilor, cel puþin în configurarea Statului ideal.Cãci una din cerinþele de bazã ale funcþionãrii acestui stat este împãrþirea Dreptãþiicare nu se poate realiza însã printr-un etalon unic, aplicat fãrã discriminare întregiicomunitãþi, ci în funcþie de o strictã diviziune a muncii care, la rândul ei, reflectã oierarhie socialã pe baza virtuþilor morale ºi capacitãþii intelectuale. Este vorba destructura tripartitã a societãþilor indo-europene: regi, rãzboinici, producãtori. Fie-care din aceste clase este specializatã într-un gen special de cunoaºtere, avându-ºisediul într-un organ al corpului ºi dezvoltând calitãþi specifice. Astfel clasei produ-cãtoare îi este specificã cunoaºterea prin simþuri (opinia) ºi are sediul în stomac;gardienilor (paznicilor) le este specificã cunoaºterea comunã cu sediul în inimã(curajul); regilor – filosofi le este comunã cunoaºterea metafizicã, avându-ºi centrudeopotrivã în creier ºi în inimã.

Personalitatea politicã (liderul politic) 135



Numeroase mituri ºi metafore politice din opera lui Platon atestã faptul cã vechiigreci erau conºtienþi de raportul dintre cunoaºtere ºi acþiune, dintre temperament ºicaracter în formarea ºi înþelegerea unei personalitãþi politice. Astfel, în dialogulOmul politic Platon vede personalitatea politicã prin metafora þesãtorului, a porca-

rului ºi a timonierului. Aºa cum þesãtorul trebuie sã ºtie sã îmbine culorile, urzealaºi bãtãtura pentru a realiza efectele vizuale scontate, tot astfel omul politic trebuiesã ºtie sã realizeze compromisul dintre interesele divergente ale cetãþenilor pentru aobþine consensul necesar deciziilor ºi acþiunilor publice; aºa cum porcarul trebuiesã cunoascã calitatea pãºunilor, perioadele de gestaþie ale scroafelor, bolile turmei,specimenele cele mai valoroase, tot astfel omul politic trebuie sã cunoascã proble-mele comunitãþii; aºa cum timonierul trebuie sã cunoascã nu numai astronomie,fundul mãrii, calitatea elementelor de construcþie a corãbiei, dar în timpul furtuniitrebuie sã dea dovadã de tãrie neclintitã în þinerea timonei, în lupta cu talazurile, tot

astfel omul politic, în situaþii de crizã, trebuie sã-ºi pãstreze calmul, echilibrul ºiluciditatea. Miturile politice din opera lui Platon confirmã ºi ele raportul dintrecunoaºtere ºi acþiune. Vizitiul Er este obligat sã-ºi conducã carul printr-un roi destele incandescente (lumea esenþelor). El trebuie sã manevreze astfel încât osiacarului sã nu atingã materia incandescentã (ceea ce ar fi fatal). Dar caii înhãmaþi lacar sunt unul negru (simbolul cunoaºterii senzoriale), celãlalt alb (simbolul cunoaº-terii intelectuale), ceea ce face extrem de dificilã strunirea lor. De asemenea, mitul

peºterii sugereazã raportul dintre cunoaºtere ºi conducerea politicã, prin intermediulteoriei platonice a Ideilor. Celor trei lumi: lumea arhetipurilor, a Ideilor absolute;

lumea intermediarã ºi lumea sensibilã (copia copiei) le corespund cele trei forme decunoaºtere ºi cele trei categorii sociale care formeazã structura tripartitã a statuluiideal. Cunoaºterea senzorialã este înºelãtoare ºi instabilã, prizonierii þinuþi în peºterã,cu privirile aþintite pe figurile lor deformate de pe peretele din fundul peºterii, aºacum apar proiectate de un foc palid, vor considera cã aceasta este lumea realã,adevãratã. Scoºi la suprafaþã, în lumina soarelui, vor refuza sã admitã cã aceastaeste lumea adevãratã. Unii dintre ei vor cere sã fie duºi înapoi în peºterã; numai

puþini vor înþelege cã pot exista ºi alte lumi în afarã de peºterã; dar ºi mai puþini vor putea suporta lumina soarelui. Aceºtia vor putea ajunge la cunoaºterea superioarã,

iar ceilalþi la cunoaºterea intelectualã.Epoca Renaºterii reprezintã o altã etapã importantã din istoria gândirii politiceîn care raportul dintre cunoaºtere ºi acþiune capãtã o materializare de excepþie înnoua imagine a liderului politic propusã de Niccolo Machiavelli (1469-1543). Dupãcum s-a vãzut în capitolele precedente, în Evul Mediu creºtin, precum ºi în alteepoci ºi regimuri politice, vectorul religios, prin legitimarea teocraticã a puterii, fixaimaginea ºi formula politicã prin actul încoronãrii, act prin care persoana regeluisau a împãratului devenea sacrã.

Paradigma umanistã a Renaºterii va impune un nou tip de legitimare a politi-

cului ºi, prin urmare, va structura imaginea politicã a liderilor pe alte coordonate.Omul vãzut ca „prinþ încoronat al naturii“ ºi ca „apoteozã a Creaþiei“ (Pico dellaMirandola) are puterea de a stãpâni Soarta, Destinul, aceastã „femeie capricioasã“




sau „talazuri învolburate“. Politicul iese de sub tutela religiei ºi a moralei ºi devineo ºtiinþã a realitãþii, (la verita effettuale delle cose), arãtându-i omului cã-ºi poateconstrui prin propriile forþe propriul sãu viitor. Redescoperirea Antichitãþii, filosofianaturii, filosofia experimentalã sunt alte caracteristici ale paradigmei Renaºterii

care se regãsesc aidoma ºi în gândirea politicã a epocii. Spre deosebire de gânditoriiantici, Machiavelli nu mai este interesat de gândirea celui mai bun regim politic, cide cucerirea, conservarea ºi gestionarea puterii politice în vederea unui scop suprem:unitatea Italiei. Acest scop modeleazã raporturile dintre cunoaºtere ºi acþiune, moralaindividualã ºi morala publicã a omului politic, mijloc ºi scop. Dupã cum „nobleþeascopului neutralizeazã mârºãvia mijlocului“, fondul genereazã imaginea publicã,între realitate ºi aparenþa ei fiind un raport de stricã determinare. „Prinþul trebuie sãfie viteaz ca un leu, viclean ca o vulpe, înþelept ca un bâtlan“ spune Machiavelliîntr-un capitol din Principele. Existã în opera lui Machiavelli un joc al reprezen-

tãrilor care se structureazã de-a lungul unei axe a imaginii politice, construitã pe baza conºtientizãrii raportului inegal de forþe dintre principe ºi duºmanii lui. Acest joc de reprezentãri dintre realitate ºi imaginile ei idealizate se subsumeazã rapor-tului scop-mijloace. Imaginea Prinþului nu mai derivã dintr-o formulã politicã – sintezã a legitimãrii teocratice a puterii, ci este rezultatul calitãþilor imanente alePrinþului. Nu întâmplãtor modelele de lideri preferate de Machiavelli sunt LorenzoMagnificul ºi acei condotieri care prin faptele lor de vitejie pãreau sã echilibrezeraporturile inegale de forþã. Dar Machiavelli ºtie cã actele de bravurã nu suntsuficiente; de aceea, imaginile, aparenþele sunt menite sã dubleze realitatea, sã o

întãreascã în intenþionalitatea ei. Ceremonialul de la curte, costumele prinþului,atelajele, organizarea ºi disciplina militarã trebuie sã dea duºmanilor senzaþia de putere, sã ascundã slãbiciunile ºi sã inspire teamã ºi admiraþie. Fiind un om al timpului sãu, cunoaºterea adversarului trebuie sã se ridice la nivelul acþiunilor iniþiatede el. Prin urmare, pe lângã imaginea lui construitã, Prinþul trebuie sã exploateze lamaximum slãbiciunile naturii umane: trãdarea, intrigile, linguºelile, corupþia etc.

În concluzie, dupã cum se va vedea în Copitolul 9, liderii acþioneazã într-unmediu social ºi cultural. Când o comunitate politicã acceptã autoritatea unui lider eao face pe baza codurilor de performanþã ºi a valorilor proiectate în lideri. Aceste

valori influenþeazã regulile politice ºi sunt materializate în comportamentul lide-rului. Liderii rãspund la aceste constrângeri prin diferite modalitãþi de acþiune, dar aºteptãrile electoratului impun comportamentului lor anumite reguli pe care esteriscant sã le neglijeze.

Atributele sociale ale unui lider sunt acele calitãþi ºi performanþe pe care el lerealizeazã cu ajutorul codului de autoritate al comunitãþii, adicã expectativele nor-mative la care o comunitate politicã obligã conducerea ei. Atributele personalitãþiisunt acele calitãþi care derivã din imaginea despre sine a liderului ºi din modul încare comunitatea politicã interpreteazã aceastã imagine. În practicã, aceste atribute

sunt interdependente. Se poate întâmpla ca unii politicieni cu o imagine mai proastãsau mai corupþi sã predomine. Contextul politic ºi mediul în care liderii acþioneazã pot determina astfel de combinaþii.




Bazele personalitãþii politice

Din temele anterioare, am vãzut cã personalitatea este subiectul uman consi-derat ca unitate bio-psiho-socialã, ca purtãtor al funcþiilor pragmatice, epistemice ºi

axiologice. Psihologia considerã personalitatea ca o sintezã a invarianþilor informa-þionali ºi operaþionali, care se exprimã constant în conduitã ºi sunt definitorii saureprezentativi pentru subiect. De asemenea, în Introducere am subliniat câteva dincaracteristicile personalitãþii politice care nu se regãsesc la oamenii de ºtiinþã sau laoamenii de culturã: instinctul puterii, dragostea de risc, curajul, instinctul de luptãtor,capacitatea de revenire, rãbdarea, disimularea, dorinþa de dominaþie. Este aceastadin urmã trãsãtura dominantã care îi împinge pe oameni sã intre în viaþa politicã?Sau este combinatã, în proporþii variabile, cu alþi factori, de naturã eterogenã, cumar fi tradiþia familiei, vocaþia, altruismul, interesul naþional? Se cunosc numeroase

cazuri când un participant la manifestaþiile studenþeºti sau la grevele muncitoreºtiîºi descoperã brusc vocaþia de lider. Pe mãsurã ce politicul se profesionalizeazã, laînceputul secolului al XX-lea, bazinul privilegiat din care se recruta clasa politicãºi anume absolvenþii facultãþilor de drept sau familiile cu tradiþie se îngusteazã ºinoi categorii umane se dedicã acestei activitãþi. Înfiinþarea facultãþilor de ºtiinþe

politice rãspundea astfel unei necesitãþi de personal politic ºi birocratic pe care pro-cesele de modernizare politicã ºi economicã o reclamau. ªtiinþele guvernãrii, adicãspecializarea în politici sectoriale, au apãrut din necesitatea gestionãrii unor procese

politice, economice ºi sociale din ce în ce mai complexe în societãþile moderne.

Accentul este pus pe eficienþa actului de guvernare ºi nu pe jocul politic în sine.Doctrina tehnocraticã, de exemplu, propune înlocuirea parlamentelor, a acestor „moride mãcinat palavre“, cum le numea James Burnham în 1940 în Era organizatorilor ,cu elite tehnice. Fiecare birou prevãzut cu computere ar urma sã reprezinte unminister. Competenþa profesionalã devine, printre multe altele, un criteriu decisiv

pentru selecþia actualã a liderilor politici. Mulþi prim-miniºtri din zilele noastre, ºefide stat sau preºedinþi de parlamente sunt creatori de doctrine, ºefi de ºcoalã, spe-cialiºti renumiþi în ºtiinþele economice sau juridice care au realizat în actul condu-cerii acea sintezã dintre techné ºi epistemé, dintre arta ºi ºtiinþa politicã.

Politica se profesionalizeazã ºi se instituþionalizeazã în acelaºi timp. La sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX în parlamente ponderea deputaþilor ºi senatorilor instruiþi începe sã devinã evidentã, paralel cu extinderea votului uni-versal ºi cu reprezentarea noilor grupuri în arena supremã a puterii politice. Libera-lismul, triumfãtor pânã în primul rãzboi mondial în istoria politicã ºi economicã aEuropei, va lãsa loc puterii personalizate din cadrul regimurilor totalitare.

Deputaþii socialiºti ºi cei liberali din secolul al XIX-lea, mulþi dintre ei autodi-dacþi, vor fi înlocuiþi de reprezentanþii profesiilor liberale: doctori, juriºti, econo-miºti, ofiþeri, profesori etc. De fapt, la începutul secolului XX, personalul politic ºi

clasa politicã erau recrutate în primul rând din profesiile juridice: avocaþi, magis-traþi, procurori, adicã titularii funcþiilor din administraþia publicã centralã ºi dincadrul puterii de stat.




La întrebarea: „Cine ºi de ce face politicã?“ psihologia politicã are meritul de afi rupt voalul ipocriziei ºi de a fi arãtat, în toatã complexitatea ei, structura moti-vaþiilor care îi determinã pe oameni sã se dedice activitãþii politice. Numeroaseleanchete realizate în aceastã privinþã au încercat sã ascundã adevãratele motivaþii sub

intenþii nobile: servirea patriei, a comunitãþii; fericirea aproapelui; slujirea idealu-rilor democratice. Însã, conºtiente sau nu, aceste declaraþii nu erau decât raþiona-lizãri, la nivelul Sinelui, ale unor motivaþii care sublimau nevoia de putere, destatus, de prestigiu, satisfacerea unor interese – pe scurt, obþinerea unor avantaje pecare o carierã profesionalã nu le-ar fi putut asigura. Evident cã o bunã parte dinoamenii politici se dedicã acestei cariere datoritã tradiþiei din familie: bunicul ºitatãl au terminat Dreptul ºi apoi au intrat în viaþa politicã; fiul trebuie sã procedezela fel. De exemplu, Facultãþile de Drept din România de pânã la regimul comunistreprezentau o veritabilã pepinierã din care se recruta personalul politic; în perioada

interbelicã Parlamentul României numãra 167 de avocaþi ºi nici un þãran, à proposde teza: „România, þarã eminamente agrarã“.

Un alt factor care explicã îmbrãþiºarea carierei politice este teoria vocaþiei. Unstudent participant la un miting de protest împotriva autoritãþilor are brusc revelaþiatalentelor sale de conducãtor. El simte cã poate fi un bun organizator ºi lider deopinie, deci cã poate fi mult mai eficient decât liderii actuali, anchilozaþi în rutinãºi dogmatisme. Dacã în timpul unor demonstraþii de protest împotriva disponibili-zãrilor ºi lichidãrii unei întreprinderi, primul muncitor care iese pe poartã spunându-le celorlalþi: „Dupã mine, fraþilor!“ ºi îi îndeamnã sã blocheze circulaþia pe un drum

naþional, are toate ºansele sã devinã lider sindical. Membrii grupului îl urmeazã pentru cã are iniþiativã: cauza lui este ºi cauza lor: simt cã nu le trãdeazã interesele,faþã de ceilalþi lideri sindicali.

Personalitate ºi caracter

În ce priveºte complexul de determinãri al familiei Homo sapiens caracteris-tica esenþialã a sa este individualitatea, faptul cã el este unic în genul sãu, cã el nu

se aseamãnã total cu nici unul din semenii lui ºi se comportã într-o manierã care îiaparþine numai lui. Ca individualitate psihologicã, noþiunea de personalitate apareca o încoronare a evoluþiei umane, printr-o succesiune de determinaþii calitative înordinea existenþei umane: „om“ – „individ“ – „persoanã“ – „personalitate“. Difi-cultãþile în înþelegerea personalitãþii provin din aceastã derutantã suprapunere de

proiecþii privind natura ontologicã a omului: morale, psihologice, metafizice,fizice, estetice etc. Pe scurt, personalitatea politicã nu este nici produsul vândut

prin tehnicile de marketing, nici personajul politic care îndeplineºte o funcþieoarecare în instituþiile politice. Pentru a ajunge la o definiþie formalã a personali-

tãþii, o metodã eficientã este aceea de a pleca de la premisele de bazã ale caracteris-ticilor pe care ea le conþine. Consecvent cu aceste premise, psihologul americanGordon Allport dã urmãtoarele definiþii personalitãþii: „configuraþia unicã pe care




În consecinþã, ele rezultã din predispoziþiile înnãscute ºi din toþi factorii exogeni:influenþele somatice, educaþia psihicã, mediul, urmele lãsate de evenimente“4. Înesenþã, caracterul se reduce la noþiunile de constituþie ºi temperament. Noþiunea de„caracter“ prezintã multe trãsãturi comune cu noþiunea de „constituþie“, ºi anume în

ceea ce priveºte partea ereditarã a calitãþilor psihice5. Kretschmer acordã un rolfundamental constituþiei fizice deoarece ea predeterminã un caracter sau altul, ap-titudinile, temperamentul ºi comportamentul uman. Prin constituþie fizicã Kretschmer înþelege suma tuturor însuºirilor individuale care se sprijinã pe ereditate, adicã aurãdãcini „genotipice“6.

Kretschmer evidenþiazã pentru tipuri fundamentale de constituþie fizicã: picnic,atletic, astenic (leptosomic) ºi displastic, precum ºi douã tipuri de temperament aso-ciate acestora: ciclotimic ºi schizotimic. Tipului picnic îi corespunde primul gen detemperament, iar tipurilor astenice (leptosomice), atletice ºi displastice – cel de-al

doilea temperament. Temperamentului cicloid îi este proprie proporþia diatezicã aoscilaþiei dintre stãrile de veselie ºi de tristeþe; temperamentului schizoidal îi este

proprie proporþia psihestezicã a oscilaþiei dintre hipersensibilitate ºi rãcealã. Kretsch-mer caracterizeazã comportamentul indivizilor pornind de la relaþia dintre tempera-ment ºi ritmul psihic. Ciclotimicului îi este proprie „curba oscilantã între mobil ºiflegmatic“, iar schizotimicului „curba oscilantã dintre impetuozitate ºi tenacitate“.Caracterul personalitãþii schizoide (astenicii, atleticii, displasticii) posedã o supra-faþã ºi o profunzime. „Brutalitate causticã, insensibilitate ursuzã, timiditate de moluscã,disimulare imperceptibilã – iatã în ce constã suprafaþa“7. Profunzimea personalitãþii

schizoide este ºi mai complexã: nesociabil, liniºtit, rezervat, grav, bizar, sentimental,susceptibil, mãrginit, prost. Atitudinea socialã a acestei personalitãþi este îndreptatãasupra ei însãºi (personalitate autistã).

Alte ferestre în înþelegerea personalitãþilor politice este deschisã de psihologieºi filosofia culturii. Una dintre acestea este teoria psihoeticã a lui Ch. Roback. Înlucrarea sa Psihologia caracterului el considerã caracterul ca un aspect al persona-litãþii alãturi de inteligenþã, temperament, structurã organicã etc. Dupã Roback,temperamentul se referã la latura afectivã a personalitãþii, însã aceasta din urmã nuconstituie caracterul. Atât animalele, cât ºi omul, au numeroase instincte dar în pro-

cesul evoluþiei omul s-a transformat în om numai atunci când a ajuns sã-ºi contro-leze instinctele; tocmai în aceasta constã caracterul sãu. Inhibarea instinctelor estedeterminatã de sancþiunile etico-logice. Pornind de la aceasta Roback defineºtecaracterul ca înclinaþie psiho-fizicã stabilã de a inhiba impulsurile instinctive înconformitate cu principiul reglator.

Caracterele nu trebuie clasificate în funcþie de predominarea laturii intelectualesau afective, ci în funcþie de instinctele care sunt inhibate sau nu de cãtre individ ºiîn raport cu principiile etico-logice pe baza cãrora se înfãptuieºte aceastã inhibiþie.Care dintre instincte sunt inhibate ºi prin ce fel de sancþiuni – aceasta depinde de

însuºirile imanente ale personalitãþii.Tipurile superioare de caracter se pot realiza, dupã Roback, numai la persoanelecu un tip superior de inteligenþã. Cel mai înalt tip de caracter poate fi întâlnit la un




individ a cãrei inhibiþie este declanºatã de intuiþie. Numai oamenii aleºi pot avea unasemenea tip de caracter. Absenþa inhibiþiei corespunde lipsei de caracter. Roback

propune urmãtoarea schemã a tipurilor de caracter:

„Omul mijlociu nu poate avea un caracter cristalizat, tot aºa cum nu pot aveatalent oamenii de pe stradã“.

Un reprezentant de frunte al filosofiei culturii ºi esteticii germane, Spranger,considerã cã fiecare om posedã anumite predispoziþii. Aceste predispoziþii, unele

pentru acþiune, altele pentru reflecþie ar determina atitudinile omului, orientarea luispre realitate. Acestor forme sau orientãri imanente ale personalitãþii le corespundanumite forme socio-culturale, istoriceºte constituite: arta, religia, economia, ºtiinþa,statul, politica. Plecând de la aceste predispoziþii, el stabileºte ºase tipuri de indivi-

dualitate sau de caracter:1. Omul pragmatic, orientat spre viaþa economicã. În conduita sa el se conducedupã principiul utilitãþii. Apreciazã totul din perspectiva eficienþei economice. Esteegoist;

2. Omul teoretic. Pentru el, esenþialul îl constituie construcþiile intelectuale,gândirea logicã. În viaþa practicã este neputincios. Este individualist;

3. Omul estetic. Se distreazã cu jocul de-a viaþa. Face din actele vieþii criterii ale plãcerii estetice. Cautã semnificaþia frumosului în toate acþiunile sale. Nu apreciazãviaþa practicã ºi nu este capabil de gândire teoreticã;

4. Omul religios. Pune accentul pe valorile religioase ºi contemplã lumea dedincolo. Nu îl intereseazã viaþa practicã;5. Omul dominator (liderul politic). Aspirã în permanenþã la dominaþia asupra

oamenilor pe care îi foloseºte în permanenþã ca mijloc de realizare a scopurilor sale.Toate cunoºtinþele, deprinderile, ceilalþi oameni îi servesc doar ca mijloc de dominaþie;

6. Omul social . Scopul vieþii îl gãseºte în fericirea celorlalþi. Este extrem de so-ciabil. Acest tip de om se întâlneºte rar.

Dupã K.D. Uºinski, prin caracter se înþelege „ansamblul tuturor particulari-tãþilor prin care se deosebeºte activitatea cuiva, fãrã legãturã cu conþinutul însuºi alactivitãþii, care poate fi moralã sau imoralã, stupidã sau inteligentã“8. ªi în cadrulºcolii psihologice ruse temperamentul este considerat o structurã de bazã a carac-terului. Din rândul însuºirilor înnãscute fac parte ºi însuºirile condiþionate de


Nivelurile caracterului Principiile reglatoare în sancþionarea conduitei Caracter superior Intuiþia

Caracter înalt

Etico-logice

Estetice

Religioase

Caracter mijlociuSociale

Juridice

Fãrã caracter Fizice



particularitãþile structurii organice a omului ºi, în primul rând, de structura siste-mului nervos; aceste particularitãþi se manifestã în temperament. Combinaþia dintreînsuºirile nervoase fundamentale constituie specificul individual al omului, particu-laritãþile caracterului sãu.

Tipuri ºi tipologii de lideri

Ceea ce este tipic reprezintã elementul general ºi esenþial dintr-o serie de pro-cese, evenimente sau relaþii. Prin expresia „tipul personalitãþii“ înþelegem totalitateatrãsãturilor ei distinctive stabile, caracteristice pentru un grup întreg de oameni caredesfãºoarã una ºi aceeaºi activitate. Astfel, putem vorbi despre tipuri profesionale,ºtiinþifice, militare, religioase, artistice de personalitate. Tipurile pot fi sistematizate,

pentru cã, oricât de variate ar fi, ele nu sunt atât de complexe ca individualitateaunei personalitãþi. Fiecare lider reprezintã un individ nerepetabil; totodatã, însã, el poartã în sine un element tipic. Cu toate cã individualitatea personalitãþii se for-meazã în tot cursul vieþii ºi fiecare conducãtor este original ca personalitate, în acelaºitimp el este ºi reprezentantul unui anumit tip de personalitate ºi în activitatea sa dez-vãluie un anumit comportament sau stil de conducere.

Clasificãrile sunt importante nu numai pentru teorie (a clasifica înseamnã a stabiliconexiuni logice) dar ºi pentru viaþa politicã, deoarece ele oferã posibilitatea de a seorienta în realitatea complexã, de a încadra în concept (un tip anumit) fenomenul

concret ºi, implicit, de a înþelege esenþa lui. Pe de altã parte, trebuie sã fim conºtienþicã orice clasificare este limitatã ºi se modificã în timp, datoritã proceselor de cunoaº-tere. Oricât ar fi de perfecþionatã o clasificare ºtiinþificã, ea nu poate sã scoatã înevidenþã toate tipurile posibile ºi variaþiile lor. Clasificãrile simplificã fenomenele,lãsând la o parte tot ce este întâmplãtor, secundar, individual. De aceea, numai ocombinatoricã a mai multor criterii ºi tehnici de tipologizare ne poate permite sã

percepem bogãþia tipului de lider, determinãrile ºi caracteristicile sale complexe.

A. Primul criteriu de tipologizare a liderilor politici îmbinã dimensiunea ideo-logicã ºi stilul de conducere. S-a bãtut monedã pânã la saþietate pe urmãtoareatipologie, un adevãrat ideal-tip weberian: 1. liderul liberal; 2. liderul democratic; 3.liderul autoritar; 4. liderul dictatorial (totalitar). Aceastã tipologie a fost multamplificatã în zilele noastre de teoriile leadership-ului din managementul organi-zaþiilor de peste ocean. Utilitatea acestei tipologii constã în surprinderea anumitor valori formative ale stilului de conducere. Stilul de conducere este determinat demai mulþi factori: calitãþile morale ºi intelectuale ale liderului, particularitãþile lui psi-hologice, înþelegerea rolului sãu ca ºi de factorii social-istorici care interacþioneazãla un moment dat cu mediul politic. Asupra stilului conducerii se repercuteazãîntreaga personalitate, orientãrile ºi relaþiile ei ºi, îndeosebi, caracterul ei.




1. Liderul liberal Caracteristica stilului de conducere liberal este principiul „neamestecului“, con-

cepþia „lasã lucrurile sã meargã de la sine“. El se mai caracterizeazã prin sponta-neitate ºi improvizaþie, prin intenþia de a se sustrage rãspunderii iar în anumite cazuri

printr-un subiectivism exagerat, prin precauþie ºi teamã. Acest stil de conducere aredrept consecinþe lipsa de organizare ºi reglementare, dispariþia rãspunderii. O partea colaboratorilor sunt foarte încãrcaþi, alþii „taie frunza la câini“. Atmosfera sedeterioreazã ºi-i favorizeazã pe cei lipsiþi de talent ºi de principii, pe carieriºti ºilinguºitori. Interesele materiale devin predominante; relaþiile umane se deterioreazã;mai devreme sau mai târziu iau proporþii calomnia, intrigile, spiritul de gaºcã. Apar „bisericuþe“, adicã fracþiuni care urmãresc sã câºtige simpatia ºefului sau o poziþie

predominantã pe lângã el pentru a-ºi promova interesele personale. Un astfel deconducãtor se înconjoarã de favoriþi care devin sursa sa exclusivã de informare.Aceºtia primesc adeseori recompense generoase pentru serviciile lor. Mai devremesau mai târziu, ei vor forma un fel de „cordon sanitar“ în jurul liderului care vor filtra informaþiile despre care ºtiu cã ºefului îi face plãcere sã le audã.

2. Liderul democraticAutoritatea liderului democratic nu provine atât din prerogativele funcþiei cât

din recunoaºterea valorii sale de cãtre subalterni. El impune un stil de conducerecolegial ºi consultativ. El promoveazã munca în echipã ºi ia decizii în urma con-sultãrii membrilor echipei. Eficienþa acestui stil de conducere se confirmã în capaci-tatea de a face faþã la noile provocãri ºi probleme complexe.

3. Liderul autoritar Stilul de conducere al liderului autoritar se caracterizeazã prin faptul cã el ia, pe

cât posibil, toate deciziile de unul singur, planificã singur toate procesele ºi îi con-troleazã pe toþi. Locþiitorii ºi colaboratorii conducãtorului sunt mai mult executanþi,„ºuruburi“ în cadrul sistemului, „pioni“ care pot fi mutaþi dintr-un loc în altul. O altãtrãsãturã caracteristicã a acestui stil de conducere constã în dorinþa conducãtoruluide a rezolva totul prin instrucþiuni, având ca urmare directã extinderea birocraþiei,dominaþia dosarelor, a concepþiei verba volant, scripta manent . Un astfel de stilreduce activitatea creatoare a colaboratorilor; conducerea colegialã se deterioreazã;eficienþa conducerii scade; lipsa de încredere în forþele proprii se accentueazã.

Uneori caracterul autoritar serveºte la camuflarea incompetenþei profesionalesau incapacitãþii individului de a conduce. Nu existã o corelaþie explicitã între carac-terul autoritar ºi vreo altã însuºire psihicã a autoritãþii. Pot exista diferite combinaþiiale însuºirilor care determinã personalitatea liderului.

Caracterul autoritar al liderului este deseori legat de particularitãþile voinþei ºitemperamentului. Conducãtorii autoritari sunt în majoritatea cazurilor oameni domi-natori, care dau dovadã, de o mare dârzenie ºi perseverenþã. În acelaºi timp ei suntambiþioºi ºi au un sentiment exagerat al prestigiului. Printre cei autoritari se gãsescoameni colerici „nestãviliþi“, oameni neechilibraþi, impulsivi, înclinaþi spre pasiuneºi subiectivism în aprecieri. Observaþiile aratã cã asemenea oameni, mai ales când




sunt iritaþi, nu acceptã obiecþii, observaþii, ci înclinã spre o purtare agresivã. Printreconducãtorii autoritari, majoritatea sunt oameni colerici. Totuºi, din aceasta nu se

poate desprinde concluzia cã reprezentanþi ai altor tipuri de temperament nu pot fiautoritari.

4. Liderul dictatorial (totalitar)Caracteristica principalã a acestei categorii de lideri este neîncrederea funciarã

în oameni, dispreþul faþã de ei. Însãºi modalitatea de selecþie a elitelor politice înregimurile totalitare îi predispune pe liderii acestora la un anumit stil de conducere.Structura de cadre a partidului unic din regimurile dictatoriale favorizeazã, prinvectori ideologici specifici, propulsarea liderilor în poziþia supremã de comandã.Partidul se substituie statului, iar liderul se substituie partidului. Toate mecanismeledecizionale sunt concentrate în mâinile unei singure persoane: „liderul charismatic“,„liderul infailibil“; „dascãlul proletariatului“; „conducãtorul iubit“. Elementele de

populism ºi cultul personalitãþii care apar, ca urmare a unei asemenea concentrãride putere, marcheazã stilul de conducere. Liderul totalitar este în ipostaza unui „lupsinguratic“. El nu comunicã nici celor mai apropiaþi colaboratori intenþiile sale;deciziile sale sunt concomitent comunicate ºi imperative. Orice îndrãznealã de a lecontesta se plãteºte scump. Stilul colegial sau consultativ în mecanismul de elaborarea deciziilor este de neconceput. Structurile de conducere ale statului au datoria doar sã aprobe ºi sã implementeze în viaþa social-politicã deciziile liderului. Acest stil deconducere are douã consecinþe contradictorii: fiecare subaltern umil „îºi varsãnãduful“ în teritoriu unde devine un zbir, întrecându-l chiar pe liderul de la Centru:

blocarea oricãrei creativitãþi a structurilor subalterne, în aºteptarea verdictului datde lider, chiar ºi în probleme minore. Pe de altã parte, acest stil de conducereamplificã autismul liderului, îl predispune la o izolare totalã faþã de realitate ºi, încele din urmã, predispune la apariþia fenomenelor de paranoia ºi schizofrenie, caurmare a lipsei de comunicare ºi a invadãrii proceselor gândirii cu proiecþia

personalizatã despre realitate.

B. Tipologiile care îmbinã criteriul ideologic cu cel psihologic oferã un plus de precizie în înþelegerea personalitãþii liderilor.

Din încruciºarea tipurilor biologice, tipurilor psihologice ºi tipurilor sociale se poate obþine o înþelegere mai adecvatã a personalitãþilor politice, cel puþin a infra-structurii lor psihologice ºi biologice care îi impulsioneazã ºi le circumscrie într-unmod adecvat acþiunile. Teoria celor patru temperamente lansatã în istoria medicineide Hipocrat (sangvin, coleric, flegmatic ºi melancolic) s-a dovedit de o importanþãexcepþionalã în înþelegerea biotipurilor, a mecanismelor de interacþiune dintreacestea în structura personalitãþilor politice ºi a stilului lor de a acþiona. „Tempera-mentul înseamnã astfel cãldura cu care executãm actele noastre, anume cãldura cucare vorbim, scriem, gesticulãm ºi mergem, lucrãm etc. El se manifestã prin gradelede activare ale energiei, deci prin forþa, tãria, bio-psihotonusul manifestãrilor noastre,

pe de o parte, prin rapiditatea ºi ritmul lor , pe de altã parte. Ele depind atât de




sistemul endocrin, anume de secreþiile tiroidei ºi paratiroidei, apoi ale epifizei ºi hipo-fizei, precum ºi de sistemul de accelerare ºi intensificare versus încetinire sau domo-lire al sistemului neurovegetativ. Ele depind, apoi, de sistemul de activare reticularãdin diencefal, atunci când este vorba de relaþii de adaptare la lumea externã“9.

1. Tipul sangvinSe caracterizeazã prin reacþii afective foarte rapide. De multe ori este pripit ºi

imprudent. Sentimentele lui sunt schimbãtoare; buna sa dispoziþie se schimbã uºor în deprimare, în pesimism. Îºi exprimã uºor emoþiile; stãrile de spirit i se citesc pefaþã. Dorinþa lui de comunicare este puternicã; în general îi place sã vorbeascãdespre sine. Îi plac laudele ºi aprecierile. În activitatea lui înþelege repede, esteneobosit, dinamic, entuziast. Are disponibilitãþi pentru o arie variatã de preocupãri.În acelaºi timp este superficial, labil, nu este perseverent sau inconsecvent. ªtie sãse poarte cu oamenii, dar se supãrã uºor. Îºi exprimã deschis opiniile ºi îºi duce la

bun sfârºit sarcinile. În viaþa particularã este omul dispoziþiilor, cautã senzaþii noi,este instabil, nu-i plac sacrificiile mai mari. Fac parte din aceastã categorie N.S.Hruºciov, F. Castro, B. Elþîn, R. Reagan.

2. Tipul colericSentimentele lui sunt trainice ºi se formeazã rapid. Îºi pãstreazã entuziasmul

aproape cu aceeaºi intensitate. În acelaºi timp este constant în sentimentelenegative, este agresiv ºi violent. Îºi manifestã sentimentele nu în cuvinte ºi gesturi,ci mai ales în acþiuni. Este dispus sã lupte pentru ceilalþi, dar în acelaºi timp esterãzbunãtor, nu iartã ofensele ce-i sunt aduse. În muncã este puternic, perseverent,rezistent, are o mare încredere în sine, este hotãrât, pasionat, cu spirit practic,ambiþios. În activitatea socialã se caracterizeazã prin mari calitãþi, dar ºi prin maridefecte. Inteligenþa ºi voinþa sa sunt unele dintre ele. În condiþii de stress sau însituaþii limitã poate deveni impulsiv sau violent. În viaþa particularã este statornic,ataºat familiei, dar nu suportã critica ºi este adeseori nedrept. Fac parte din aceastãcategorie Nicolae Ceauºescu, Fr. Mitterand, G. Bush.

ªi liderii colerici, la care s-a format o inhibiþie voliþionalã, pot rãmâne la înãl-þimea relaþiilor umane, chiar în cazul unor evenimente mai deosebite. Ei ºtiu sã sestãpâneascã. Aºadar, temperamentul determinã numai în anumite condiþii tendinþespre un anumit comportament, dar nu poate fi considerat fatal, ca prefigurând înexclusivitate stilul vieþii ºi conducerii. De asemenea, manifestã tendinþe deautoritarism oamenii cu o ambiþie bolnãvicioasã ºi o fire egoistã.

3. Tipul melancolicSentimentele lui se formeazã lent ºi dificil, de multe ori îl caracterizeazã tris-

teþea ºi deprimarea. Este caracterizat nu prin entuziasm ºi veselie, ci mai ales printristeþe, proastã dispoziþie, sentimente negative. Sentimentele lui nu se manifestãnici în comportament, nici în acþiuni; el este mai degrabã închis, retras. În activitateeste lent, dar gândirea sa este profundã, mai ales teoreticã. Este indecis, nu areîncredere în sine, se adapteazã greu la efort. În ceea ce priveºte stilul de conducere,din cauza felului sãu închis de a fi, comunicã cu greutate, este nesigur. În schimb,




dacã se angajeazã în rezolvarea unor situaþii le va soluþiona în profunzime. În viaþa particularã este blând, rãbdãtor, posac ºi devotat.

4. Tipul flegmaticSentimentele lui se formeazã lent ºi nu ating o intensitate deosebitã. Sentimen-

tele lui nu sunt clar conturate, trainice, nici pozitiv, nici negativ. Viaþa lui afectivãeste destul de rece, puþine lucruri îl fac sã vibreze. Bucuriile, enervãrile mãruntesunt trecãtoare. Se plictiseºte adesea. În lipsa vieþii afective se interiorizeazã maimult în acþiune. Este predispus spre cinism; ironizeazã entuziasmul celorlalþi. Înactivitatea politicã este responsabil, calm, realist, pragmatic. Este indiferent la apre-cieri ºi la critic. Este comod, dar deºi nu are iniþiative ºi idei finalizeazã în condiþiioptime ceea ce a început. În viaþa particularã este liniºtit, paºnic, pedant ºi comod.O personalitate românã contemporanã care se înscrie în parametrii acestei tipologiieste guvernatorul Bãncii Naþionale, Mugur Isãrescu, fost candidat la preºedinþiaRomâniei în 2000.

Cercetãrile marelui fiziolog rus I.V. Pavlov confirmã caracteristicile tipurilor temperamentale elaborate de Hipocrate. Pavlov pune la baza tipologiei sale tãria

proceselor nervoase, caracterul mobil al acestora ºi relaþia dintre excitaþie (stimul)ºi inhibiþie. El dezvoltã tipologia lui Hipocrate, îmbogãþind-o cu noi caracteristici.Astfel tipul sangvin devine la Pavlov tipul puternic, echilibrat, rapid. Caracteris-tici: mobilitate, rapiditate în gândire mare putere de muncã, perseverenþã, siguranþãde sine, voinþã, optimism. Este capabil de emoþii mari ºi inhibiþii mari. Tipul fleg-matic devine tipul puternic, echilibrat, dar lent ºi calm. Caracteristici: gândire ºi

procese intelectuale lente, putere de muncã, perseverenþã ºi siguranþã de sine. Tipul coleric este identificat cu tipul puternic, lipsit de echilibru. Însuºirile lui funda-mentale se aseamãnã cu tipurile anterioare, dar comportarea sa se caracterizeazã

prin reacþii afective puternice, impulsive. Procesele de excitare sunt mult mai puternice ºi depãºesc forþa proceselor de inhibare. Tipului melancolic îi corespundetipul slab. Procesele lui de excitare ºi inhibiþie sunt slabe. Caracteristici: oboseºteuºor, este plin de complexe, de griji, timid. O altã tipologie a lui Pavlov are dreptcriteriu felul în care se manifestã la ei în mod decisiv primul ºi al doilea sistem desemnalizare. Astfel, el deosebeºte tipul artistic: gândirea lui se desfãºoarã nu pe

baza noþiunilor, ci mai ales a imaginilor, a fanteziei. Caracteristica principalã este perceperea întregului, sinteza. La tipul raþional gândirea se desfãºoarã teoretic, prinnoþiuni abstracte, caracteristica lui fiind etapa anterioarã sintezei, analiza caredescompune întregul în pãrþi. Tipul mediu se caracterizeazã prin modalitatea degândire a omului cotidian, ordonarea sistematicã a gândirii noþionale ºi imagistice.

Tipologii promiþãtoare pentru înþelegerea personalitãþilor politice provin din partea ºcolilor de neurologie, psihiatrie ºi psihanalizã. Structura psihicã a persona-litãþii se bazeazã pe noþiunea de înclinaþie sau calitate spiritualã care are ea însãºi o

bazã anatomo-fiziologicã proprie. Diferitele înclinaþii sunt laturile unei structurineuropsihice ºi biologice unitare, fiecare individ având tendinþa, în cursul întregiisale vieþi ºi prin fiecare din actele sale, sã realizeze unitatea profundã a Eului sãu.




De aceea, meritul acestor ºcoli este cã analizeazã personalitatea umanã din perspec-tiva interdependenþei ºi a unitãþii laturilor sale: între sociotip ºi biotip fiind o legã-turã indisolubilã. Fiind o unitate funcþionalã complexã, personalitatea este studiatãdin perspectiva celor douã structuri care o compun: una înnãscutã, deºi variabilã în

cursul vieþii neuropsihice – cea endopsihicã ; alta dobânditã, condiþionatã deinfluenþele mediului ºi care exprimã atitudinea personalitãþii – structura exopsihicã.

În lucrarea Clasificarea personalitãþilor A.L. Lazurski prezintã un sistem alcaracterelor care se dizolvã inevitabil în sistemul de clasificare a personalitãþilor. La

baza clasificãrii, Lazurski pune urmãtoarele principii:a) Împãrþirea amintitã în endopsihic ºi exopsihic;

b) Împãrþirea în trei niveluri psihice: inferior ; mijlociu ºi superior; o datã cutrecerea de la nivelul inferior la cel superior creºte complexitatea ºi bogãþia persona-litãþii, precum ºi adaptabilitatea ei la mediu. La nivel superior, „adaptarea“ dobân-deºte un caracter creator, creºte gradul de conºtiinþã ºi conþinutul de idei. La nivelulinferior, particularitãþile personalitãþii sunt determinate prin excelenþã de endo-

psihic; la nivelul mijlociu, de endo ºi exopsihic. La nivel superior, rolul determinantîl are exopsihicul.

Dupã conþinutul funcþional-psihic tipurile se împart în tipuri pure, la care pre-dominã o calitate ºi tipuri combinate la care sunt prezente câteva calitãþi deter-minante. În mod deosebit Lazurski individualizeazã grupa caracterelor pervertite.La asemenea oameni endopsihicul ºi exopsihicul nu corespund unul altuia ºi rezultãun tip social-psihologic pervers.

I. Nivelul inferior A. Tipuri pure : 1. reflexivii; 2. afectivi; 3. activii.B. Tipuri pervertite : 1. egoiºtii calculaþi; 2. afectivii perverºi; 3. activii

perverºi (violatorii).II. Nivelul mijlociu A. Tipuri pure : 1. nepracticii (a. teoreticienii, idealiºtii, savanþii;

b. artiºtii); 2. practicii realiºti (a. activiºtii sociali;b. autoritarii; c. activiºtii îndreptaþi spre viaþaeconomicã)

B. Tipuri combinate : 1. cu tendinþe ºtiinþifico-practice; 2. cu tendinþeºtiinþifico-sociale; 3. cu tendinþe artistico-practice

C. Tipuri mixte

D. Tipuri pervertite : 1. rataþii (a. rataþii afectivi; b. înrãiþii energici);2. profitorii (a. ipocriþii; b. perverºii autoritari)

III. Nivelul superior Tipurile pure al cãror ideal este:1. viaþa socialã – Herzen; 2. cunoaºterea(a. inductivã – Bacon; b. deductivã – Descartes);3. puterea – Napoleon; 4. frumosul – Goethe

Pe lângã ºcolile psihologice, psihanaliza, în special ºcoala culturalistã ameri-canã ºi discipolii lui Freud au adus contribuþii importante la elucidarea mecanis-melor de compensare a Eului în condiþiile în care echilibrul psihic al persoanelor este tot mai mult ameninþat de sursele de alienare prezente în societãþile dezvoltate:stress, dezrãdãcinare, lipsã de integrare, frustraþii, conflicte, angoasã. Karen Horneya insistat în scrierile sale asupra stãrilor conflictuale generate în personalitatea




actualã de asemenea factori patogeni care duc la nevrozã; Alfred Adler a vãzut încomplexul de interioritate, indus de lipsa de afectivitate a pãrinþilor în primii ani aicopilãriei, o caracteristicã de bazã a personalitãþii viitorului adult; Erich Fromm avãzut consecinþa acestor mutaþii din societãþile contemporane în conformitatea de

automat a omului ºi în faptul cã el percepe libertatea nu ca pe o valoare în sine, cica o povarã psihologicã de care vrea sã scape ºi nu ºtie cum. În cele din urmã segrãbeºte sã o cedeze unui lider autoritar în schimbul garantãrii de cãtre acesta asiguranþei zilei sale de mâine. Ca ºi Erich Fromm, Th.W. Adorno ºi H. Marcuse auevidenþiat, în cadrul ªcolii de la Frankfurt, fenomenele de atomizare ºi alienare dinsocietãþile dezvoltate care favorizeazã mecanismele represive ºi, implicit, apariþia

personalitãþilor autoritare. Critica culturii de masã, a principalelor ei valori: distrac-þia ºi conformismul, se împleteºte cu analiza manipulãrii la scarã macro, devenitã

posibilã ca urmare a apariþiei industriei culturale ºi a societãþilor de consum în careconfortul material este plãtit printr-un regres al conºtiinþei civice ºi politice.

Dintre toþi discipolii lui Freud, cel care a adus contribuþii notabile la cunoaºterea psihologiei liderilor politici este elveþianul Carl Gustav Jung. Teoria tipurilor psiho-logice, a inconºtientului colectiv, a arhetipurilor sunt cele trei domenii majore decercetare prin care Jung se detaºeazã de determinismul lui Freud în analiza psihi-cului uman. Dupã Jung, „imaginea este o expresie concentratã a situaþiei psihice

globale ºi nu doar sau precumpãnitor a conþinuturilor inconºtiente, dar nu a tuturor conþinuturilor, ci doar a celor constelate momentan. Aceastã constelaþie rezultã, pede o parte, din activitatea proprie a inconºtientului, pe de alta, din starea momentanãa conºtiinþei care stimuleazã întotdeauna activitatea materialelor subliminale cores-

punzãtoare ºi, totodatã, le inhibã pe cele necorespunzãtoare“.În lucrarea sa din 1921, Tipuri psihologice, Carl Gustav Jung considerã cã

„tipurile“ în stare purã nu existã. Putem vorbi de o preponderenþã a unuia sau altuiadin elementele genetice în constituirea individualitãþii unei personalitãþi, ceea ce ne

permite sã operãm cu ea frecvenþe mãsurabile ºi uniforme ale unor trãsãturi dar personalitatea, în ansamblu, este o combinaþie a elementelor calitativ eterogene.Înainte de a ajunge la noþiunea de tip, Jung a trebuit sã rãspundã la douã întrebãri:1. Care sunt componentele fundamentale ale zestrei genetice a omului? ºi 2. Cum sedeosebesc oamenii în privinþa utilizãrii acestor componente? Înzestrarea geneticã laom constã din patru funcþii psihologice: senzaþie, gândire, sentiment ºi intuiþie, toateaflate a priori la dispoziþia oricãrui om ºi din atitudinea omului faþã de realitate: extra-vertitã ºi introvertitã , în funcþie de ponderea orientãrii subiectului faþã de evenimen-tele lumii exterioare sau de lumea internã, subiectivã. Cele patru funcþii corespundinstrumentelor prin care conºtiinþa se orienteazã în raport cu existentul: senzaþia nespune cã ceva existã; gândirea ne spune ce anume este; sentimentul ne spune dacãe vorba de ceva plãcut sau nu, intuiþia ne spune dincotro vine ºi încotro se duce.

Modul în care se manifestã fiecare funcþie în psihologia unui individ depindede atitudinea caracteristicã pe care el – sau ea – a adoptat-o. În vreme ce extraver-titul e orientat preponderent cãtre evenimentele lumii exterioare, introvertitulmanifestã




în primul rând interes pentru lumea interioarã. De regulã, extravertitul are „o firedeschisã, neprefãcutã, uºor adaptabilã la o situaþie datã; el se ataºeazã imediat ºi,ignorând orice perspectivã neliniºtitoare, se va aventura adeseori, cu o încredereiresponsabilã, în situaþii necunoscute“. Introvertitul, pe de altã parte, are „o fire

ezitantã, reflexivã, retrasã, care se rezumã la ea însãºi, se retrage dinaintea obiec-telor, are întotdeauna o poziþie oarecum defensivã ºi preferã sã se punã la adãpostulunei circumspecþii neîncrezãtoare“10.

Din combinarea celor douã tipuri de atitudine ºi a celor patru tipuri funcþionale,C.G. Jung obþine opt tipuri psihologice. Fiecare dintre acestea are o funcþie predo-minantã sau superioarã ºi o funcþie auxiliarã sau inferioarã – umbra sa.

1. Tipul senzaþie extravertit Persoanele de acest tip sunt oameni practici, cu „picioarele pe pãmânt“. Ele

cautã cu precãdere emoþiile puternice ºi nu au o înclinare evidentã cãtre gândirea

abstractã. „Obiectivul lor esenþial, spune Jung, este sã aibã senzaþii ºi, dacã se poate,sã se bucure de ele“12. Funcþia inferioarã a acestui tip este intuiþia, însã o intuiþiedifuzã, nediferenþiatã care poate genera suspiciuni negative, nefondate. Intuiþia, fiindintrovertitã, este declanºatã la acest tip de persoane de stãri interne, fãrã legãturã cumediul lor exterior privilegiat.

2. Tipul senzaþie introvertit Este un tip caracterizat prin „intensitatea senzaþiei subiective excitate de un

stimul obiectiv“. Persoanele din aceastã categorie au o memorie plasticã excepþio-nalã. Funcþia lor inferioarã rezidã în intuiþia extravertitã, declanºatã de evenimente

exterioare. De multe ori aceastã intuiþie este negativã, însã câteodatã ea poateanticipa pericolul în desfãºurarea evenimentelor: „În vreme ce intuiþia extravertitã[…] are de regulã un «nas fin» pentru posibilitãþile reale în mod obiectiv, aceastãintuiþie cu tentã arhaicã are un fler uluitor pentru toate posibilitãþile primejdioaseaflate la pândã undeva, în spate“13.

3. Tipul gândire extravertit Face din lumea externã obiectul propriei lui gândiri. Au un deosebit simþ practic

ºi sunt puþin interesaþi de teorii sau de idei. Funcþia lor inferioarã este aceea de sen-timent introvertit care, deºi, rudimentarã, poate duce uneori la conversiuni politice

sau religioase neaºteptate.4. Tipul gândire introvertit Face din lumea interioarã, din trãirile ºi sentimentele sale, obiectul propriei sale

gândiri. Sunt preocupaþi mai puþin de dimensiunile pragmatice ale existenþei ºi maiales de lumea ideilor, de singurãtate. „Ceea ce i se pare de maximã importanþã e

prezentarea ideii subiective, a imaginii simbolice primare plutind enigmatic înapoiaochiului minþii“14. Funcþia lui inferioarã este aceea de sentiment extravertit care,fiind foarte slab în raport cu trãirile interne, duce la interpretarea lumii externe dupã

propria sa imagine despre lume.




5. Tipul sentiment extravertit Este tipul comunicaþional prin excelenþã. Este foarte adaptabil ºi solidar cu

grupurile pe care le frecventeazã deoarece între sistemul lui de valori, sensibilitateasa ºi cele ale grupurilor sale de referinþã el gãseºte întotdeauna structuri comune

care-i permit o adaptare rapidã. Funcþia inferioarã a acestui tip este gândirea intro-vertitã care, fiind într-un stadiu infantil, se poate ataºa de un sistem de valori pe caresã-l susþinã cu fanatism.

6. Tipul sentiment introvertit Faþã de tipul anterior, persoanele de acest tip posedã un sistem de valori pe care

îl transformã într-un adevãrat stil de viaþã. Prin credinþa ºi statornicia lui faþã deaceste valori, el poate deveni un model pentru alþi oameni. Aceste persoane „sunt maimult tãcute, inaccesibile, greu de înþeles […] armonioase, neieºind în evidenþã, dândimpresia de odihnã agreabilã […] fãrã dorinþa de a-i tulbura pe ceilalþi, de a-i impre-siona, influenþa ori schimba în vreun fel […] nestrãduindu-se prea mult sã rãspundãemoþiilor reale ale unei alte persoane […]. Tipul acesta pãstreazã o binevoitoare neu-tralitate uºor criticã, însoþitã de o vagã tentã de superioritate“15. Funcþia inferioarã aacestui tip este gândirea extravertitã. Fiind concretã predominant, acest tip de gân-dire este supus influenþelor externe ºi se pierde în amãnunte.

7. Tipul intuiþie extravertit Persoanele din aceastã categorie fac din intuiþie o formã superioarã de cunoaº-

tere, iar gândirea are menirea sã materializeze aceste intuiþii în lumea realã. „Intuiþianu este, pur ºi simplu, percepþie sau viziune, ci un proces activ, creator care conferãobiectului exact la fel de mult cât a extras din el“16. Intuitivii extravertiþi percep foarterepede posibilitãþile inerente unei situaþii date ºi au capacitatea sã prevadã evoluþiaei ulterioarã. Totuºi, întrucât funcþia inferioarã este senzaþia introvertitã, intuitivulextravertit nu se orienteazã dupã senzaþii ci „le foloseºte mai degrabã pentru per-cepþiile sale“, ceea ce îl poate face sã interpreteze greºit impulsurile senzoriale.

8. Tipul intuiþie introvertit Persoanele din aceastã categorie fac din procesele intuiþiei obiectul lumii lor

interne, în sensul cã imaginile sau viziunile ce iau naºtere astfel devin obiecte reale.Funcþia inferioarã a acestui tip este senzaþia extravertitã. Având ca funcþie auxiliarãsenzaþiile inconºtiente, ei nu îºi pot comunica ideile într-o modalitate logicã cinumai pe bazã de: imagini, ceea ce îi expune riscului de a pierde contactul cu lumeaexterioarã.

Influenþa profundã a teoriilor lui Jung privind tipurile psihologice nu s-a lãsat prea mult timp aºteptatã.

O expresie a acestei influenþe este combinarea dintre principiile psihologiei luiJung ºi principiile pragmatismului american sau dintre principiile psihanalizeifreudiene ºi principiile ºcolii culturaliste americane cu rezultate promiþãtoare pentrudezvoltarea liderologiei.

Urmãtorul tabel ne oferã o comparaþie sugestivã dintre caracteristicile celor douã tipuri:




În rezumat, tipul extravertit face din lumea exterioarã obiectul propriei salegândiri. El are o gândire concretã, lipsitã de autonomie, deoarece îºi orienteazãatitudinea dupã obiect, care, la rândul sãu, este perceput sempatetic. Orientarea spreobiect influenþeazã procesele gândirii: este vorba de o percepþie pasivã a lumiidatoritã tendinþei extravertitului de a se pierde în lumea obiectualã, de a asimila

subiectul obiectului.Tipul introvertit face din lumea sa interioarã obiectul propriei sale gândiri. Elare o gândire abstractã pentru care nu conteazã reprezentãrile senzoriale cât ideilecare sunt abstracþii extrase a posteriori dintr-o serie de experienþe. Aceste experi-enþe, ordonate activ, sunt supuse, la rândul lor, condiþiilor a priori ale conceptua-lizãrii care atribuie materiei o formã ºi permit ca ideile sã fie gândite ca imagini.Astfel, subiectul este perceput empatetic ºi imaginile preformate sunt activate în elºi influenþeazã mai mult decât orice altceva procesele de conceptualizare. Gândireatipului introvertit va fi influenþatã de arhetipuri ºi imagini originare despre lume

care, atâta timp cât obiectului i se va recunoaºte un factor determinant în gândire,nu vor avea un conþinut sintetic.Tipul extravertit percepe empatetic obiectele, dar reuºeºte cu dificultate sã

identifice similitudinile dintre ele. Tipul introvertit sesizeazã rapid asemãnãriledintre obiecte, extrage caracteristicile lor generale ºi modeleazã experienþa prin

propria sa activitate de gândire. Din aceste caracteristici se poate deduce specificulºi limitele adaptãrii la mediu ale liderilor politici aparþinând celor douã tipuri:extravertit ºi introvertit. Extravertitul nu se adapteazã, ci se insereazã în mediulînconjurãtor. De aici o relaþie nesatisfãcãtoare cu obiectul, în sensul cã el nu traduce

întotdeauna în imagini ideea adecvatã faptelor. Datoritã acestei inadecvãri, multe posibilitãþi vor fi ratate în viaþa practicã de cãtre extravertit. În schimb, introvertitulse aflã într-o relaþie constantã cu sinele ºi face abstracþie de senzaþiile sau sentimen-tele care îi pot tulbura cursul gândirii. El încearcã sã subiectivizeze datul obiectivdar se loveºte de dificultãþi în adaptarea la lumea exterioarã. Una din acestea estecã introvertitul implicat în politicã va construi planuri detaliate de acþiune pe careînsã nu poate sã le finalizeze.

Din analiza tipurilor psihologice jungiene se pot desprinde douã tipuri pragma-tice de lideri:


Raþional Empiric

IntelectualIdealistReligios

MonistNehotãrâtDogmaticRespectã principii

SenzualMaterialistAteu

PluralistHotãrâtScepticRespectã obiectele lumii exterioare



Teoria scenariilor ºi analiza tranzacþionalã a lui E. Berne preia, într-o viziune pragmaticã, ipotezele sociobiologiei privind „genele tari“ ºi „genele slabe“, distinc-þia dintre caracterul înnãscut al „oamenilor tari“ ºi „oamenilor slabi“ cu psihologiede stãpân ºi, respectiv, de slugã. Distincþia pe care o impune E. Berne este aceeadintre Învingãtor ºi Învins, structuri psihice dupã care ne vom comporta întreaga

viaþã. E. Berne calificã drept Învingãtor o persoanã de succes din punct de vedereeconomic, iar Învins pe omul care cautã pseudomotivaþii în spatele unor formule fata-liste: „doar mie mi se întâmplã“; „niciodatã nu voi reuºi“; „întotdeauna voi greºi“.Învingãtorul este o persoanã creativã, încrezãtoare în forþele proprii, dispusã la com-

promisuri ºi la stilul de conducere colegial, pe câtã vreme Învinsul, dacã va deþine puterea, îºi va converti sentimentul de neputinþã într-o obsesie a puterii absolute.

Din cele de mai sus nu rezultã o suprapunere perfectã: Extravertit – Învingãtor;Introvertit – Învins. Mai degrabã poate fi vorba de o combinaþie dintre tipul prin-cipal ºi funcþia inferioarã a celuilalt tip. Astfel, învingãtorul percepe cât mai fidel

lumea înconjurãtoare, judecãþile sale morale sunt întemeiate pe baze raþionale ºi vacãuta întotdeauna soluþii noi la probleme noi. Învinsul însã percepe lumea prin prismaaspiraþiilor sale, preia fãrã simþ critic morala celorlalþi, repetã modele vechi pentru

probleme noi, se ascunde în spatele lozincilor.Din combinarea principalelor categorii jungiene cu cele pragmatice rezultã

patru tipuri de personalitate, foarte apropiate de realitatea lumii politice, conformschemei urmãtoare:

Extravertit Introvertit

Empirist Raþionalist

Învins Învingãtor Învins Învingãtor

Empiristul – Învingãtor va fi un lider liberal, extravertit, dar se poate întâmplasã fie impulsiv ºi sã ia decizii pripite.

Empiristul – Învins va fi la fel de liberal, dar intolerant. În actul conducerii seva bloca adeseori în propriile concepte ºi idei preconcepute.

Raþionalistul – Învingãtor este un idealist închis în sine care va trãi mai mult înlumea sa interioarã. El este un perfecþionist ºi dacã interesul sãu personal va co-respunde interesului general va depune eforturi constante sã îl atingã.


Temperament Introvertit Extravertit

Modul de

percepþie alumii

Spirit delicat; Subiectul esteperceput simpatetic; Percepe ideileabstracte ºi nu reprezentãrile

senzoriale; Subiectul este ridicat lanivelul de factor determinant algândirii; Percepe relaþiile deanalogie dintre obiecte

Spirit tenace; Obiectul este perceputempatetic; Nu este autonom în

reprezentarea subiectului; Aretendinþe de a se pierde în obiecte;Percepe obiectele ºi caracteristicileacestora în mod individual



Raþionalistul – Învins respectã întocmai tradiþiile dar, fiind dominat de preju-decãþi, are o voinþã deficitarã care se transformã uºor în autoritarism atunci cândnu-ºi poate realiza obiectivele propuse.

Concepte-cheie

personalitate; caracter; temperament; putere; democraþie; dictaturã; autoritate; tipuriºi tipologii de lideri; cunoaºtere ºi acþiune politicã

Întrebãri

1. Definiþi personalitatea.2. Definiþi caracterul.3. Arãtaþi conexiunile dintre sociotip ºi biotip în cunoaºterea personalitãþilor

politice.4. Enumeraþi criteriile de clasificare a personalitãþilor politice.5. Arãtaþi rolul cunoaºterii pentru acþiunea politicã.




CAPITOLUL 9

Formarea ºi dezvoltarea liderilor politici

Introducere

Dacã semnificaþia cea mai uzualã a politicii este aceea de formã de organizareºi conducere a comunitãþilor umane, atunci acþiunea politicã urmãreºte conservarea,

perpetuarea ºi dezvoltarea acestor comunitãþi, prin stimularea structurilor, funcþiilor ºi rolurilor care sã le asigure echilibrul ºi stabilitatea, în scopul desfãºurãrii vieþii încomun în condiþii optimale. Pentru realizarea acestui obiectiv, formarea indivizilor care vor juca aceste roluri sau vor îndeplini aceste sarcini este esenþialã. De aseme-nea, formarea ºi dezvoltarea liderilor politici are loc în cadrul unui sistem de valorinumit culturã naþionalã. Acesta îi va condiþiona comportamentul ulterior, îi va ino-cula cadrele aperceptive ale sensibilitãþii, aspiraþiile ºi idealurile grupului. Pregãtirea

pentru a deveni cetãþeni, pe care societatea o impune membrilor sãi, în scopul per- petuãrii ºi conservãrii acestui întreg, pentru înþelegerea mecanismelor care îi asigurãcontinuitatea, se realizeazã prin procesele de socializare politicã.

Socializarea politicã reprezintã procesul de formare ºi dezvoltare a identitãþii politice a subiecþilor prin asimilarea ºi interiorizarea normelor ºi valorilor specificeculturii politice într-un sistem politic dat. Prin acest proces complex ºi îndelungatindividul îºi dezvoltã sentimentul de apartenenþã la grupurile sale de referinþã ºi este

pregãtit sã-ºi asume rolurile pe care comunitatea sa de origine i le impune, pentruexercitarea unui status corespunzãtor în viitor. La nivelul sistemului social global,socializarea „reprezintã procesul complex de modelare a personalitãþii umane înraport cu cerinþele obiective ale vieþii sociale ºi cu sistemul ei de valori, proces care

presupune, în principal, determinãri teleologice ºi nomologice“. Socializarea, ca proces, prezintã grade diferite de complexitate în funcþie de condiþiile obiective ºisubiective, biologice ºi psihosociale în care el are loc, ca ºi de interacþiunea perma-nentã dintre individul supus socializãrii, sistemul politic ºi societatea cãreia el îiaparþine. Între aceste paliere, etapele socializãrii se desfãºoarã în funcþie de rol, status,vârstã ºi de specificul instanþelor de socializare: familia, ºcoala, armata, colectivulde muncã etc.

Studiile mai recente cantoneazã noþiunea de socializare la procesele de creare asentimentului de identitate ºi de apartenenþã la un grup de origine, în special a



copiilor ºi adolescenþilor. În accepþia sa cea mai globalã, socializarea desemneazãastfel „mecanisme de formare ºi transformare a sistemelor individuale de reprezen-tare, de opinie ºi de atitudini în procesul de creare a identitãþii sociale a subiecþilor“1.Din perspectiva teoriei rolurilor, socializarea este însuºirea de cãtre individ a unui

anumit sistem de roluri ºi de valori. „Comportamentul ºi interacþiunea individuluicu semenii sãi ºi cu instituþiile sociale nu se pot explica altfel decât în termeniirolurilor sociale pe care aceºtia trebuie sã le realizeze.“2

Formele variate de socializare au în vedere asigurarea unei concordanþe întremodelele, valorile ºi normele societãþii globale, pe de o parte ºi cele transmise dediferiþi factori instituþionalizaþi ai socializãrii, pe de alta. Gabriel A. Almond ºi G.Bingham Powell jr. definesc socializarea ca „modul în care copiii sunt învãþaþi caresunt valorile ºi atitudinile societãþii din care fac parte ºi ce se aºteaptã de la ei în viaþade adult“, socializarea politicã reprezentând o parte a acestui proces care „modeleazã

atitudinile politice“. De asemenea, „socializarea politicã reprezintã modul în care ogeneraþie transmite standardele ºi credinþele politice generaþiei urmãtoare“3. Dincele de mai sus rezultã cã fiecare societate îºi creºte viitorii ei membri adulþi nunumai în conformitate cu normele ºi valorile care menþin ºi perpetueazã coeziuneaei internã dar ºi în funcþie de nevoile ºi cerinþele ei specifice într-un anumit momental evoluþiei sale. Socializarea politicã, dupã cum vom vedea în cele ce urmeazã, nueste un simplu act de „dresurã socialã“, ci un proces complex de învãþare politicã,cu multiple condiþionãri ºi readaptãri, pe toatã durata vieþii individuale.

Mecanismele socializãrii

În procesul socializãrii, interacþiunea individ-societate reprezintã nodul crucialdin care se poate desprinde înþelegerea personalitãþii politice ºi acþiunilor ei speci-fice, datoritã faptuluicã nu existã factori exclusiv „individuali“ ºi cã individul nu poatefi decât „în situaþie“, pentru a întrebuinþa terminologia existenþialistã a lui J.P. Sartre.Persoana umanã, redusã la o purã singularitate individualã, este o aberaþie. Pentruca o persoanã umanã sã existe „în carne ºi oase“ trebuie ca ea sã fie conceputã în reali-

tatea trãitã cotidian care este constitutiv ºi originar interumanã. Astfel cã în proceselede socializare nu se mai pot subestima condiþiile specifice ale creºterii, determinis-mele socio-culturale complexe. În plus, factorii biologici ºi psihologici care intervinîn alegerea mai mult sau mai puþin liberã a unei conduite sunt ei înºiºi produsul unuimediu care a modelat individul: individul nu poate fi separat de mediul sãu deorigine sau de habitatul sãu decât în scopuri analitice sau pedagogice.

Viaþa unui individ, conºtiinþa sa, experienþa sa trãitã cu privire la fenomenul inte-grãrii într-un grup, motivaþiile ascunse ºi adeseori inconºtiente ale conduitei sale potfi înþelese din perspectiva relaþiei cu semenul, a relaþiei dintre individual ºi social.Penetraþia concomitentã a subiectului-obiect, comunitatea umanã se constituie întreoameni prin instituþii, obiceiuri, credinþe, practici ºi mentalitãþi. Concepând socialulca o reþea de semnificaþii ºi simboluri care, departe de a fi exterioarã omului, se




integreazã cât mai profund în fiecare individ, Lévi-Strauss descifra ca semnificantatât totalitatea individului cât ºi realitatea socialã. Din punct de vedere al normalitãþii,omul se aflã într-un circuit dublu cu lumea socialã sau socio-istoricã, fiinþa umanãfiind atât interioarã cât ºi exterioarã ei însãºi, iar socialul nu îºi gãseºte centrul sãu

originar decât în uman. Justeþea acestor afirmaþii se verificã ºi prin faptul cã, lanaºtere, copilul nu este o simplã foaie albã de hârtie pe care societatea sã-ºi gravezevoinþa sa. El este posesorul unor impulsuri sociale, încrustate în codul sãu genetic.El nu este o fiinþã pasivã, socializabilã dupã voinþa fiecãruia. Dimpotrivã, el este unsocializat, un subiect care gândeºte ºi acþioneazã. El intervine într-un mod constantºi direct în procesul propriei sale dezvoltãri socio-politice. Aportul fondului geneticla socializarea copilului se verificã în dezvoltarea programatã filogenetic a schemelor logice ºi psiho-motorii (locomoþie, echilibru, percepþia obiectelor, a spaþiului) în di-feritele stadii ale creºterii sale, indiferent de presiunile mediului. În general, L. Broomºi Ph. Selznick (1968) considerã cã premisele biologice ale socializãrii sunt:

a) existenþa impulsurilor la om ºi nu a unor instincte invariabile ca în cazulcelorlalte animale;

b) nevoia de interacþiune umanã în copilãrie;c) îndelungata dependenþã faþã de adult;d) capacitatea amplã de învãþare caracteristicã speciei umane;e) disponibilitatea biologicã de a însuºi vorbirea ºi limbajul simbolic“4. Cercetã-

torul român Ana Bogdan Tucicov considerã cã „mecanismele socializãrii sunt comunetuturor indivizilor aparþinând aceluiaºi grup ºi, totodatã, diferã de la o colectivitatela alta, în funcþie de gradul de dezvoltare a societãþii respective, de particularitãþile eieconomico-sociale, culturale etc. Aceste mecanisme încep ºi se structureazã o datãcu primele «experienþe sociale» ale sugarului, date de modul în care acesta este alãptatºi îngrijit de adult, de regimul etapelor sale de veghe ºi somn, de felul de hranã ºiadãpost primit, de stimularea dirijatã a interacþiunii sale psihice cu mediul uman, toateaceste experienþe fiind social reglementate de foarte timpuriu în viaþa copiilor“5.

Individul intervine ºi acþioneazã în politicã, în calitate de persoanã, deci în funcþiede ansamblul datelor personalitãþii sale. În spatele conþinutului explicit al unei ati-tudini politice existã o întreagã istorie personalã a fiecãruia. Iatã de ce contribuþiile

psihanalizei, ale psihologiei sociale ºi antropologiei în special trebuie sã se înscrie,ca premise, în cãutarea determinaþiilor naturii umane pentru a înþelege mai bineesenþa proceselor de socializare.

Premisa de bazã de la care plecãm este urmãtoarea: omul transformã prin activi-tatea sa nu numai lumea exterioarã, pe care o subordoneazã în conformitate cu nevoilesale, dar se transformã în aceeaºi mãsurã ºi pe sine însuºi. De aici urmeazã cã esenþaomului este determinatã social prin practica social-istoricã în exterioritatea sa, iar filogenetic ºi ontogenetic prin categoriile de sociabilitate, cooperare ºi solidaritate. În

procesul interacþiunii sociale, al interdependenþei dintre societate, grup, familie ºi in-divid natura omului reclamã cooperarea. În consecinþã, sociabilitatea se concentreazãcu precãdere asupra studierii influenþelor ce rezultã din procesele de interacþiune ºi

Formarea ºi dezvoltarea liderilor politici 157



de comunicare socialã, din activitatea ºi organizarea grupurilor pentru a permiteoptimizarea cooperãrii ºi a interacþiunii între oameni. Socializarea are loc sub forma

procesului de învãþare în cadrul relaþiei dintre obiectivare ºi însuºire. Omul încor- poreazã ºi îºi însuºeºte rezultatele unor obiectivãri anterioare, în cadrul unui proces

tradiþional de moºtenire. O problemã încã neabordatã în explicarea proceselor desocializare este rolul mecanismelor instinctuale în formarea comportamentului so-cial al omului, în învãþarea acestuia ca moment principal al ontogenezei. În aceastã

privinþã, un element încã neluat în considerare este rolul limbajului în comunicareaºi reglarea vieþii sociale, în dezvoltarea interacþiunilor gândirii ºi conºtiinþei, caelement de stocare a semnelor ºi simbolurilor culturale ºi ca formã de emancipare.Socializarea ar fi în acelaºi timp o istorie naturalã ºi social-formativã ºi se referã laraportul dintre natura internã a copilului ºi efectul practic al experienþelor asimilate.Socializarea este procesul de producere a comportamentelor umane prin interme-diul cumulãrii determinaþiilor interne ºi externe. Obiectivele de bazã ale socializãrii,valabile pentru toate fiinþele umane, sunt „antrenarea în interacþiune“ ºi „introdu-cerea în limbaj“. Antrenarea în interacþiune se referã la cuplul mamã-copil prin carese realizeazã reglarea impulsurilor ºi construirea relaþiilor cu obiectele. Ea este

prelingvisticã ºi determinatã de pulsiuni. Diferenþa dintre om ºi animal în interac-þiunea reciprocã ºi în medierea formelor de interacþiune este cã la om practicamamei este întotdeauna produsul social-lingvistic mijlocit al socializãrii ei, cã inter-acþiunea maternã exprimã experienþe prelucrate lingvistic ºi transmise tradiþional.Situaþia de realizare a acordului între mamã ºi copil este întotdeauna determinatãlingvistic ºi reprezintã un caz special al ontogenezei. Situaþia prelingvisticã dincadrul cuplului mamã-copil nu este niciodatã „extralingvisticã“, întrucât regulileinteracþiunii sunt pãstrate în mod obiectiv prin limbã. Cercetãrile psihanalitice efec-tuate în anii ’80 în Germania în special se concretizeazã cu precãdere asupra relaþieitimpurii mamã-copil ca premisã antropologicã a socializãrii6. În afarã de proceseleemoþional-afective ale socializãrii, celelalte etape ale socializãrii (secundarã, ºco-larã, adultã) ca ºi alte forme de interacþiune (cele cu sens lingvistic) care se succedîn timpul procesului de socializare pot fi asimilate cu fazele determinate pulsionalale evoluþiei.

Dar nu toate formele de interacþiune depind de capacitatea de exprimare prinlimbaj a mamei ºi a copilului, ci ºi de actualizarea unei relaþii dialectice dintre tre-

buinþele organice ºi practica socialã, în relaþiile reale, pe parcursul etapelor succe-sive de socializare.

Relaþia dintre muncã ºi limbaj ca o nouã formã de interacþiune ºi de eliberare aomului de legãturile sale cu mama ºi natura în socializarea secundarã are un rolimportant în dezvoltarea conºtiinþei, ca expresie a formelor concrete ale activitãþiiobiectuale a copilului, inclusiv a raporturilor sale cu alþi oameni. Pe lângã impor-tanþa relaþiei dintre muncã ºi limbaj în explicarea modificãrilor comportamentuluiºi conºtiinþei, edificarea unei teorii a personalitãþii pe baze antropologico-filosoficear fuziona în mod fericit cu teoriile psihanalitice, interacþioniste ºi sociologia




rolurilor în explicarea proceselor de socializare. O primã operaþie în studiile despre personalitãþi este distincþia dintre conceptul de om (cotidian), individ (reprezentantindividual al genului), individualitate (unicitatea unui om), persoanã (dimensiuneaspiritualã a individului, alter ego-ul sãu) ºi personalitate (ansamblul trãsãturilor bio-

psihice, individul uman ca membru al societãþii). Ca subiect social, personalitateaapare nu ca om individual, ci ca rezultantã a unor trãsãturi sociotipologice, ca membrual unui grup social, clase sau societãþi. Dacã în ce priveºte relaþia individ-societate,

personalitatea trebuie privitã ca dimensiunea istoricã a vieþii individuale, pe planulcomportamentului uman personalitatea concretã poate fi explicatã numai prinanaliza unicitãþii cursului vieþii ºi prin cunoaºterea normelor ºi valorilor dominante.Reducerea personalitãþii la ansamblul relaþiilor sociale, operatã de antropologia mar-xistã, a fost, în principiu, o sursã de confuzii. Fiinþa umanã genericã nu este identicãcu individul singular, deoarece dacã fiecare individ încorporeazã în sine ansamblulrelaþiilor sociale, ca esenþã umanã, de unde provin deosebirile individuale? Fãcânddin om ca fiinþã genericã o abstracþie izolatã, un instrument operaþional în antropo-logie, gândirea marxistã a redus istoria oamenilor reali sau a oamenilor individualila o schemã determinist-economicã. În procesele de ontogenezã ºi filogenezã, cât ºiîn interacþiunea individ-societate, personalitatea umanã concretã nu este acelaºilucru cu fiinþa umanã genericã.

Dupã Jean Piaget, „cunoaºterea nu este predeterminatã nici în structurile interneale subiectului, deoarece ele rezultã dintr-o construcþie efectivã ºi continuã, nici încaracterele preexistente ale obiectului, fiindcã nu sunt cunoscute decât datoritã me-dierii necesare a acestor structuri“7.

Piaget distinge trei faze în dezvoltarea gândirii la copil. Copilul cunoaºte oetapã preliminarã, aceea a inteligenþei senzoriomotorii, cuprinzând perioada 0-2ani, caracterizatã prin trecerea de la nivelul reflexelor necondiþionate la organizareaunor acþiuni senzoriomotorii coerente ºi la elaborarea unor scheme de acþiuneintegrate într-un ansamblu tot mai organizat. Copilul ajunge sã-ºi subordonezemijloacele scopurilor ºi sã recurgã la noi mijloace. Prima etapã este etapa gândirii

preoperatorii, ce se desfãºoarã de la vârsta de 11-2 ani pânã la vârsta de 7 ani, care permite condensarea acþiunilor succesive în reprezentãri simultane, prin interio-rizarea imitaþiei în imagini ºi însuºirea limbajului. Ea se caracterizeazã prin elibe-rarea parþialã a copilului de limitele acþiunilor concrete. Copilul rãmâne însã tributar ireversibilitãþii perceptive. În finalul acestei etape apare conceptul de numãr,asocierea.

Cea de-a doua mare etapã este cea a operaþiilor concrete, între 7 ºi 12 ani, carese caracterizeazã prin apariþia grupãrilor operaþionale ce permit conceptualizãri ºicoordonãri de concepte. Structurile operatorii sunt deja abstracte ºi definesc ologicã calitativã, dar conþinutul lor rãmâne în bunã mãsurã concret. Clasificareaconstituie operaþia principalã în rândul operaþiilor concrete. În finalul operaþiilor concrete se produce o reorganizare a structurilor operatorii, ceea ce duce la consti-tuirea mecanismelor de coordonare logicã ºi matematicã.




Structurile operatorii formale se constituie începând cu vârsta de 11-12 ani, apoise ajunge la o a treia etapã ºi cea mai importantã, având în vedere vârsta cuprinsãîntre 11-15 ani. Aceastã etapã se caracterizeazã prin faptul cã subiectul nu se mailimiteazã la acþiuni asupra obiectelor concrete (clasificare, numãrare, punere în

relaþii), ci reuºeºte sã coordoneze ºi sã articuleze propoziþiile ºi judecãþile în unitãþimai mari, în fraze ºi raþionamente complexe. Specificã acestei etape este eliberareaoperaþiilor de duratã, de contextul psihologic al acþiunilor subiectului.

Operaþiile formale se caracterizeazã prin posibilitatea de a cuprinde ipoteze pelângã obiecte; aceste ipoteze sunt propoziþii al cãror conþinut constã în operaþii intra-

propoziþionale de clase ºi relaþii. Supranumitã ºi etapa propoziþionalã, aceastã etapãaduce o nouã construcþie intelectualã ºi anume raþionamentul ipotetico-deductiv.Ipoteza este enunþatã verbal ºi se judecã asupra consecinþelor posibile. Operaþiiledeductive sunt cele care permit trecerea de la ipoteze la consecinþele lor, constândîn operaþii asupra operaþiilor, „operaþii la puterea a doua“, dupã cum le numeºte Piaget.Aceastã putere de a forma operaþii este cea care permite cunoaºterii sã depãºeascãrealul ºi sã opereze asupra posibilului.

Toate aceste achiziþii ne permit a vorbi de operaþii logico-matematice autonomeºi bine diferenþiate faþã de acþiunile materiale cu dimensiunea lor cauzalã: datoritãacestei diferenþieri se stabilesc raporturi de coordonare ºi de sprijin reciproc pe cel

puþin douã paliere (operaþii aplicabile la obiect, operaþii atribuite obiectului etc.)înrudindu-se în acest fel din ce în ce mai mult cu procedeele gândirii ºtiinþifice însãºi.Prin abstractizare constructivã ºi prin reconstrucþii pe noi planuri, gândirea devinereflexivã, se replieazã asupra ei însãºi, uzând de norme logice ºi matematice.

Organizarea tuturor valorilor grupului într-o concepþie despre lume unitarãaratã începutul socializãrii politice în cadrul socializãrii difuze, cãpãtatã începândcu experienþele a ceea ce este permis sau interzis, obiect de dorinþã sau teamã. Ea

permite sã înþelegem cum unele practici sociale, practica religioasã de exemplu pot,în unele cazuri, sã joace un rol mult mai important în socializarea politicã decâtevenimentele politice, prin integrarea trecutului în câmpul de valori ºi norme com-

portamentale ale prezentului. Identificarea, ca ºi apartenenþa la o comunitate presupune ºi învãþarea ºi stãpânirea codului simbolic al comunitãþii, precum ºi relaþiisemnificative cu membrii propriului sãu grup ºi cu cei ai altor grupuri. Orice subiectnu existã ºi nu se poate defini decât prin alþii, printr-un joc complex de identificãrinegative ºi pozitive. Afirmarea solidaritãþii sale, a identitãþii altor puncte de vederecu ale sale, marcarea diferenþei sale faþã de alþii sunt douã mecanisme esenþiale alesocializãrii politice. Copilul se afirmã, se defineºte adeseori opunându-se. Lui îi estemult mai uºor sã spunã ceea ce nu este decât sã explice ceea ce este. Copilul trebuienu numai sã cunoascã ºi sã accepte valorile care fundamenteazã identitatea gru-

pului, dar el trebuie sã le recunoascã în discursul celorlalþi ºi mai ales sã înveþe sãle utilizeze pentru a descifra ºi exprima percepþiile sale despre lume. În fond, siste-mul de valori al grupului este un limbaj, un cod simbolic pe care copilul trebuie sã-ldobândeascã ºi sã-l stãpâneascã pentru a-ºi afirma identitatea sa ºi pentru a comunica




cu toþi ceilalþi ºi nu numai cu membrii grupurilor sale de apartenenþã. Apartenenþala grup ia forma concretã a dobândirii mijloacelor de comunicare ºi a competenþelor de a comunica. Oferind copilului conþinutul ºi forma actelor sale de vorbire, grupulîl modeleazã dupã imaginea sa. Acceptând acest mod de a comunica ºi de a vorbi,

copilul marcheazã apartenenþa sa la grup: „De fiecare datã, spune Bernstein, cândcopilul vorbeºte sau ascultã, structura socialã în care el este un element este reîntã-ritã, iar identitatea sa socialã reafirmatã“8.

Din ceea ce precede rezultã cã socializarea nu este o aventurã individualã caredepinde de capacitatea subiectului de a stãpâni câmpul relaþiilor sale personale cusemenii. Reprezentãrile copilului, preferinþele sale se formeazã în contextul strict alunui ansamblu de constrângeri instituþionale de ordin public ºi privat. Copilul creºteîntr-un moment determinat, într-o familie ºi o societate date. Habitus-ul, ca matricea percepþiilor , aprecierilor ºi acþiunilor , „un sistem de dispoziþii durabile ºi transpo-zabile care, integrând toate experienþele trecutului, funcþioneazã în fiecare clipã ºiface posibilã realizarea unor sarcini extrem de diferenþiate graþie transferurilor analo-gice de scheme care permit rezolvarea problemelor de aceeaºi formã ºi graþie corec-þiilor continue ale rezultatelor obþinute, produse în mod dialectic prin aceste rezultate“9.

Ca principiu generator al oricãrui sistem individual de reprezentare ºi al prac-ticilor de formare a opiniilor ºi atitudinilor politice, ca ºi a sentimentului de identi-tate ºi apartenenþã la un grup, habitus-ul este format din majoritatea atitudinilor ºi

predispoziþiilor din copilãrie. Formarea habitus-lui se realizeazã în mai multe etape,se bazeazã pe mai multe mecanisme ºi pe complementaritatea rolurilor celor doiagenþi esenþiali: familia ºi ºcoala. „ Habitus-ul cãpãtat în familie este, în principiu,dublat de experienþele vieþii ºcolare. ªcoala îi va da un sens, îl va raþionaliza ºi îl vaînscrie sub autoritatea „cunoºtinþelor oficiale“. Prin acþiunea ºcolii, habitus-ul,„legea imanentã“, depozitatã în fiecare agent de prima educaþie primitã în familie,devine principiu de structurare „obiectiv reglatã“ ºi „în mod colectiv orchestratã“de toate experienþele ulterioare“10.

Din analiza studiilor întreprinse pânã acum în domeniul socializãrii politicereiese cã stadiul atins de cercetarea în domeniu relevã anumite limite ale acestor abordãri, ceea ce reclamã un nou tip de abordare interdisciplinarã a socializãrii poli-tice. În primul rând , socializarea politicã nu este doar un proces unidirecþional încare, în virtutea autonomiei politicului, doar socializarea politicã este consideratã esen-þialã. Întrucât nu existã frontiere rigide între politic, social ºi economic, socializarea

politicã este o parte a socializãrii generale, deoarece ºi sistemul politic este o partea sistemului social global. În al doilea rând , socializarea politicã nu este un procesevolutiv unilinear. El cunoaºte salturi ºi rupturi în special în fazele de trecere de lacopilãrie la adolescenþã ºi de la adolescenþã la maturitate. Atitudinile politice în cursde formare ale copiilor sunt încã fragile ºi sunt supuse influenþelor lumii adulte.Adolescenþa este însoþitã de o repunere în discuþie a influenþelor primite în copi-lãrie, ceea ce poate duce conform noilor scheme ale sensibilitãþii, fie la modificãri,mai mult sau mai puþin profunde ale vechiului ansamblu de credinþe, opinii ºi




atitudini, fie la acceptarea, pe baze noi, a comportamentului ºi ideilor politiceasimilate în copilãrie.

Studiile de juventologie (ºtiinþa care se ocupã cu problemele tinerilor – n.n.) auarãtat modalitãþile în care se formeazã sistemul de valori ºi specificul acestora în

perioada de trecere de la adolescenþã la tinereþe (14-18 ani). Idealismul, spiritul desacrificiu, altruismul, loialitatea sunt valori care împodobesc orizontul de puritate alacestei vârste unde nobleþea aspiraþiilor se îmbinã cu credinþa în posibilitatea trans-formãrii lumii. Aceastã subculturã juvenilã îºi are ºi reversul ei negativ în subcultu-rile delincvente ale bandelor de adolescenþi care urmãresc sã-ºi afirme identitatea

prin violenþa valorilor profesate: spiritul de loialitate faþã de bandã („gaºcã“); spiritulde sacrificiu; respectul ierarhiei; încrederea nestrãmutatã în ºef ºi în valorile bandei,curajul. Toate aceste valori, opuse valorilor oficiale, trãdeazã o nevoie acutã a senti-mentului de identitate ºi de apartenenþã ca ºi deficienþele în procesul de socializare,

cum ar fi lipsa de protecþie afectivã în fazele primare ale copilãriei, frustraþiile, dezor-ganizarea familiilor, abandonul ºcolar, indiferenþa instituþiilor. Din aceste medii sevor recruta viitorii lideri revoluþionari care, pe mãsura maturizãrii, vor gãsi în acestevalori motivaþii ideologice pentru distrugerea ordinii politice instituite. În al treilearând , socializarea politicã nu se încheie o datã cu intrarea în faza maturitãþii. Ea esteun proces permanent care, practic, nu se încheie decât o datã cu moartea biologicã.

Formele socializãrii politice

Din punct de vedere al duratei în timp în care se efectueazã socializarea existã socializare primarã ºi socializare secundarã. Socializarea primarã se referã la meca-nismele de asimilare a rolurilor ºi status-urilor sociale de cãtre copiii preºcolari,ºcolari ºi adolescenþi, începând cu primele experienþe ale vieþii umane. „În procesulsocializãrii sale, o datã cu însuºirea limbii ºi a comunicãrii prin simboluri verbalecu adultul, copilul trãieºte, simte nemijlocit ºi îºi însuºeºte ºi atitudinile acestuia faþãde copilãrie, asimilând moduri de afecþiune social-umanã, acþiuni ºi comandamenteîn baza cãrora devine membru al respectivei colectivitãþi“11. Specialiºtii în domeniu

au stabilit, pe baza ultimelor cercetãri, cã începutul propriu-zis al socializãrii estefixat la vârsta de 5-6 ani când, de fapt, încep sã se contureze datele de bazã ale per-sonalitãþii. Socializarea secundarã sau socializarea adulþilor vizeazã procesele princare adulþii îºi asumã noi roluri sociale. Ea se compune din douã faze: 1. procesul de desocializare (renunþare la vechile norme ºi valori) ºi 2. procesul de resocializare(însuºirea altora noi). „Socializarea adulþilor este mai evidentã în perioadele deschimbare revoluþionarã a societãþii ºi în anumite momente de viaþã ale individului:cãsãtorie, schimbarea profesiunii, pensionare etc. Faþã de socializarea copilului, socia-lizarea adulþilor are nu numai un ritm specific, dar ºi un conþinut specific. Noileachiziþii pot intra în conflict cu vechile norme ºi valori, resocializarea fãcându-seîntr-o perioadã cu atât mai îndelungatã cu cât este vizatã o vârstã mai înaintatã“12.În cadrul socializãrii adulþilor, ideea centralã este cã dezvoltarea personalitãþii nu se




încheie o datã cu intrarea individului în faza maturitãþii, ci dureazã întreaga viaþã.În acest caz, nu mai este vorba despre viaþa biologicã, ci mai degrabã despre vârstasubiectivã, despre personalitatea ºi perspectiva ei temporalã, biografia ºi structuraacesteia psiho-afectivã ºi evenimenþialã.

Din punct de vedere al modului în care se face socializarea existã urmãtoareleforme: socializare latentã ºi socializare manifestã; formalã ºi informalã, conºtientãºi inconºtientã; socializarea directã ºi socializarea indirectã. Socializarea latentã ºiinformalã presupune învãþarea socialã de roluri ºi asimilarea de norme ºi valori prin

participarea nemijlocitã la comportamentul de grup, ca membru nemijlocit al socie-tãþii. Socializarea manifestã (expresã) sau formalã presupune intervenþia unui factor conºtient în dirijarea proceselor de socializare, prin intermediul unor instituþii sau

persoane specializate: ºcoalã, familie, armatã, profesori, pedagogi, psihosociologi, psihiatri, psihanaliºti etc., în scopul dezvoltãrii receptivitãþii pentru obligaþiile socialeºi a aptitudinilor de participare socialã.

Formele indirecte de socializare politicã reprezintã acele achiziþii care nu suntele însele politice, dar influenþeazã formare „sinelui politic“. Orientãrile nonpoliticeachiziþionate de individ sunt direcþionate mai târziu spre anumite obiecte politice,formându-se astfel orientãri politice. Procesul are loc în felul urmãtor: copilul ajungesã aibã anumite aºteptãri de la persoanele aflate la putere ca rezultat al relaþiilor salecu pãrinþii, cu profesorii sau cu alte autoritãþi nonpolitice. Astfel, el îºi dezvoltã oanumitã dispoziþie generalã cu privire la autoritate în general, dispoziþie care maitârziu va fi direcþionatã spre anumite autoritãþi politice, transformându-se astfel înorientare politicã. În concluzie, socializarea politicã indirectã presupune parcur-gerea a doi paºi: achiziþionarea unei predispoziþii generale ºi transferarea ei asupraunor obiecte politice13.

Socializarea politicã indirectã cuprinde urmãtoarele trei metode specifice deînvãþare:

1. Transferurile interpersonale. Copilul învaþã valorile politice prin prismarelaþiilor interpersonale anterioare. În virtutea experienþei ca membru al unei familiiºi ca elev al unei ºcoli, copilul dezvoltã relaþii multilaterale cu diferite forme deautoritate. El va stabili astfel modele de interacþiune similare cu cele pe care le-aexperimentat în primii ani ai vieþii14.

Astfel, predispoziþiile „autoritare“ sau „democratice“ ale unui adult sunt probabilrezultatul primelor contacte cu autoritãþi nonpolitice din perioada copilãriei sale.

2. Ucenicia. Aceastã metodã este asemãnãtoare cu prima, dar diferã prin faptulcã experienþele din lumea nonpoliticã sunt cele care îi oferã individului tehnici ºivalori pe care acesta le va folosi în special în contexte politice. „Activitãþile nonpo-litice reprezintã practica sau ucenicia pentru activitãþile politice“20. Dorinþa de a câº-tiga, acceptarea înfrângerii, alegerea liderilor prin vot, competiþia în limita regulilor acceptate etc. sunt valori pe care copilul le învaþã în colectivitãþi, la ºcoalã, într-unclub sportiv, în competiþiile organizate în tabãrã – care vor caracteriza comporta-mentul politic al individului adult.




3. Generalizarea constã în formarea atitudinilor politice prin extrapolarea opi-niilor sociale, a valorilor sociale asupra anumitor obiecte politice. Cultura politicã aunei societãþi îºi pune amprenta asupra comportamentului ºi atitudinilor politice alemembrilor sãi.

Socializarea politicã reprezintã procesul prin care se transmit orientãri cu unconþinut politic specific. Spre deosebire de formele indirecte ale socializãrii politice,care presupun parcurgerea a doi paºi, socializarea politicã directã implicã doar transmiterea directã a concepþiilor politice. Orientãrile achiziþionate sunt direcþio-nate spre anumite obiecte politice, fãrã intermediere prin predispoziþii generale.

Formele de socializare politicã directã , identificate de R. Dawson ºi K. Prewittsunt urmãtoarele:

1. Imitaþia este cea mai cunoscutã formã de învãþare directã. Imitaþia reprezintão „încercare de a reproduce, conºtient sau inconºtient, comportamentele observate la

alte persoane, precum ºi rezultatele acestei încercãri, încununatã sau nu de succes“16.Învãþarea prin imitaþie poate fi conºtientã, dar ea poate reprezenta ºi o copiereinconºtientã de valori ºi comportamente de la cei din jur. Este cazul copilului careimitã preferinþele politice ale pãrintelui, fãrã sã ajungã la stadiul în care ne poateexplica aceste preferinþe. În general, un individ imitã atitudinile, valorile, compor-tamentele indivizilor cu care se aflã în contact sau cu care ar vrea sã se afle încontact, mai ales pentru a fi acceptat în grupul acestora. Existã ºi un opus al imitaþieiºi anume respingerea deliberatã de valori, de atitudini acceptate de pãrinþi sau dealte autoritãþi. Este un act de rebeliune, specific mai ales adolescenþilor care cautã

o formã de identitate diferitã de cea a pãrinþilor.2. Educaþia politicã constã în activitãþile grupurilor politice ºi nonpolitice

orientate spre formarea de orientãri politice. Spre deosebire de primele douã formede socializare directã, în cazul acestei metode iniþiativa de socializare politicã apar-þine socializatorului ºi mai puþin socializatului. Educaþia politicã se realizeazã atât

prin modalitãþi formale, cât ºi informale, existând în acest sens o multitudine detehnici de învãþare directã a atitudinilor ºi a comportamentelor politice. Prin inter-mediul acestei forme de socializare politicã directã indivizii învaþã sã se supunãlegilor, sã-ºi plãteascã impozitele, sã-ºi protejeze proprietatea etc.

Formarea identitãþii naþionale

O formã intermediarã, între socializarea directã ºi socializarea indirectã, esteformarea identitãþii naþionale la copil. Acest proces complex ºi contradictoriu presu-

pune vectori multipli de naturã calitativ diferitã. Prin familiarizarea cu practicilerepetitive ale grupului, copilul acceptã atitudinile ºi credinþele acestuia. Dupã cuma demonstrat Erikson, tot ceea ce este familiar tinde curând sã devinã o valoare însine ºi ne ataºãm de ea ca fiind ceva bun. Dimpotrivã, tot ceea ce este mai puþinfamiliar – alte grupuri decât grupurile sale de referinþã – este perceput ca „strãine“sau mai puþin bun. Aici ia naºtere relaþia fundamentalã de identitate „noi–ceilalþi“;




„asemãnãtor–diferit“; „grupul propriu–strãinii“. În formarea identitãþii naþionale acopilului ºcoala joacã un rol fundamental. Ea structureazã reprezentãrile colectiveale naþiunii ºi memoria ei socialã într-un flux modelator al conºtiinþei istorice, înconformitate cu ideea de permanenþã. Miturile fondatoare, tradiþiile, evenimentele

cruciale privilegiazã sentimentul acestei apartenenþe speciale la un spaþiu ºi timpistoric unic. Indiferent de regimul politic, de ideologii, de partidul dominant, de con-

junctura geopoliticã ºcoala nu se poate eschiva de la sarcina formãrii identitãþiinaþionale. Memorialistica politicã interbelicã, republicatã dupã 1990, dezvãluie pro-cesul intim al genezei gândirii ºi deciziilor politice la unii din marii noºtri oamenide stat, în special I.C. Brãtianu – tatã, Ionel I.C. Brãtianu ºi Vintilã Brãtianu – fiii.Axele doctrinei liberale naþionale, pânã la formula „prin noi înºine“, au fost elabo-rate de cei trei în strânsã conexiune cu pasiunea lor pentru istorie. Din studiul istorieinaþionale ei au întrevãzut potenþialul modernizãrii economice ºi sociale a Românieiîn condiþiile cuceririi ºi consolidãrii suveranitãþii statului român. Studiul istoriei i-aajutat sã perceapã energiile latente care sã susþinã, la nevoie, actele istoriei de la1877 ºi de la 1 decembrie 1918. Fiind o politicã de stat, orice regim politic va ordona,conform ideologiei sale, imaginile, miturile ºi simbolurile fundamentale ale uneinaþiuni, într-o altã manierã dar în perspectiva aceleiaºi finalitãþi: conservarea ºi con-solidarea identitãþii naþionale. În România, de exemplu, regimul comunist a selectatdin vectorii socializãrii politice doar pe aceia care îi slujeau cel mai bine valorileideologiei sale: lupta de clasã, independenþa naþionalã; lupta împotriva exploatãriieconomice; tradiþiile materialiste din gândirea filosoficã ºi socialã; internaþiona-lismul socialist. În acest sens, el a eliminat din procesele de formare a identitãþiinaþionale tot ceea ce contravenea ideologiei sale: rolul religiei ortodoxe în formareaidentitãþii naþionale, cu motivaþia cã aceasta ar constitui obscurantism religios; selecþiadin istoria culturii române numai a celor opere ºi autori care nu contraveneau ideolo-giei comuniste: opera lui N. Bãlcescu, M. Ralea, St. Zeletin; lirica social-protesta-tarã a paºoptiºtilor, a lui M. Eminescu, G. Coºbuc, Al. Vlahuþã etc.; proza cu accentede criticã socialã viguroasã a lui Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu, N. Filimon, I. Sla-vici etc. Concomitent cu sacrificarea valorilor estetice, mulþi autori ºi opere valo-roase au fost interzise pe simplul motiv cã nu corespundeau canoanelor ideologice,fiind consideraþi „retrograzi“ sau „reacþionari“. În schimb, manualele ºcolare, de laclasa a V-a pânã la clasa a XII-a, au fost invadate de o cohortã de scriitori ºi poeþi

proletcultiºti ºi realiºti-socialiºti care glorificau zbuciumatul trecut de luptã al poporului român, exploatarea nemiloasã a poporului de cãtre burghezie ºi moºierime,frumuseþea moralã a omului nou, constructor conºtient ºi devotat al socialismuluietc. Chiar dacã arta ºi cultura au fost înregimentate ideologic, aceastã înregimentarea servit de minune îndoctrinãrii politice în sensul dorit. Procesul este aproximativacelaºi: esenþialul mesajului se concentreazã asupra unor simboluri abstracte cu o

puternicã încãrcãturã emoþionalã. Imnul de stat, stema naþionalã, drapelul, portre-tele eroilor naþionali ºi liderii politici, locurile marilor bãtãlii istorice, datele festivedatoritã cvasiprezenþei lor în universul copiilor le devin familiare ºi sunt valorizate




pozitiv. Aceastã operaþie este facilitatã de programele analitice, de necesitatea memo-rãrii lor, operaþie relativ uºoarã datoritã numãrului mic de date pe care le conþin.

Caracterul natural al acestei identitãþi rezidã ºi în tonalitatea afectivã prin caresunt asimilate aceste practici ºi cunoºtinþe, plecând de la mediul de viaþã al copilului

ºi de la noþiunea de loc sau teritoriu unde acesta ia cunoºtinþã cu orizontul social totmai larg. „Gândirea nondirijatã în care individul cautã sã-ºi satisfacã o nevoie decare nu este în întregime conºtient este, prin esenþã, ireversibilã… Raþiunea este(dirijatã) aproape întotdeauna de o tendinþã afectivã pe care nimic nu o constrângesã se conserve ca atare.“17

Studiile behavioriste postbelice pun accentul mai curând pe explicarea comporta-mentelor electorale decât pe elucidarea proceselor de socializare politicã propriu-zisã.În cadrul acestor studii obiectivul urmãrit este explicarea formãrii loialitãþilor dura-

bile la copii ºi adolescenþi ºi, plecând de aici, formarea ºi stabilirea identificãrilor ºia preferinþelor partizane „ca factor de structurare a atitudinilor politice, stabilitatea

preferinþelor partizane în cursul vieþii, reproducerea preferinþelor partizane de la ogeneraþie la alta în cadrul familiei“18.

H. Hyman a evidenþiat primul importanþa acestor ucenicii politice în formarea preferinþelor partizane: „familia nu poate sã pregãteascã noii sãi membri pentru eve-nimente politice pe care ea nu ar putea sã le prevadã, dar ea le transmite preferinþe

partizane puternice ºi durabile. Aceste preferinþe constituie grila de percepþie ºi de judecatã a evenimentelor prezente ºi viitoare. Într-o asemenea schemã rolurile parti-dului ºi ale familiei sunt la fel de importante ºi strâns legate. Fidelitãþile familiale ºi

partizane merg mânã-n mânã; partidul reprezintã un fel de agent de legãturã al fami-liei, furnizor esenþial al cadrului de referinþã fundamental“19.

Fãrã îndoialã, acest lanþ de identificãri aratã cã formarea personalitãþii politicea subiectului nu se poate realiza decât pe baza acestor identitãþi sociale, diferite cali-tativ. Cea mai importantã dintre toate este formarea identitãþii naþionale deoarece ea„corespunde unei nevoi primordiale de securizare la tânãrul copil. Pentru el, a fimembru al colectivitãþii naþionale înseamnã a aparþine ºi a se simþi acceptat de cãtreo comunitate pe care el o percepe ca depãºind ºi înglobând grupul familial, dar totatât de «naturalã» ca ºi el“20. Nevoia biologicã de solidarizare cu grupul sãu deorigine sau cu altele, mai vaste, determinã la copil dorinþa de conformitate ºi de fami-liarizare cu practicile ºi limbajele acestor grupuri. La aceasta se adaugã ºi nevoiacolectivitãþii de a-ºi reafirma perpetuu identitatea, ceea ce face ca dezvoltarea senti-mentului de apartenenþã ºi identitate naþionalã la copil sã devinã o problemã deinteres naþional. Formarea identitãþii naþionale la copil se realizeazã în funcþie deetapele dezvoltãrii inteligenþei sale ºi a schemelor psiho-motorii. El încã nu poategândi abstract, dar simte instinctiv cã grupul sãu de apartenenþã aparþine unei colec-tivitãþi mai largi, delimitatã faþã de altele de un teritoriu. Dupã cum a demonstratErikson, þara este mai întâi o unitate de ordin emoþional ºi orice membru al uneicomunitãþi naþionale nu se identificã cu obiectul abstract care este ideea de þarã decât

prin identificarea cu cei care sunt legaþi de acelaºi obiect ca ºi el21. Prin mimetism,




copilul nu preia doar atitudinile ºi obiectivele vãzute ºi apreciate la membrii grupului sãu de origine, dar ºi un ansamblu de „scheme perceptive“ ºi de „reprezentãri preexistente“ prin care recunoaºte ºi acceptã anumite „ savoir-faire ºi limbaje“, anu-mite norme ºi valori, ceea ce determinã la copil conºtiinþa solidaritãþii progresive ºi

concurente cu familia, rudele, strada, satul, cartierul.

Etapele socializãrii politice

Familia ºi ºcoala sunt primele instanþe ale socializãrii politice, cu un rol crucialîn formarea atitudinilor ºi a orientãrilor politice. Mai târziu acestor douã forme pri-mare de socializare li se mai adaugã ºi altele: armata, biserica, mass media, partidele

politice. În familie ºi în ºcoalã socializãrii latente i se adaugã socializarea manifestã.

Contrar unor prejudecãþi destul de rãspândite în mentalitatea curentã, rolul ºcolii, ca principal agent de socializare politicã, nu se reduce la funcþia de îndoctrinare ideo-logicã faþã de valorile dominante ale unui sistem politic (liberale, de stânga sau dedreapta) ci în primul rând cel de a asigura reproducerea socialã, prin realizareafuncþiei ideologice a ordinii stabilite22. Acest specific al socializãrii politice a ºcoliieste mediat ºi disimulat prin valorile sistemelor pedagogice tradiþionale: autonomiasistemului de învãþãmânt faþã de instanþele puterii politice; neutralitatea ºi obiectivi-tatea cunoºtinþelor dobândite în procesul de pregãtire; interesele ºi valorile specificede grup ale corpului de specialiºti care deþin monopolul funcþiei educaþionale: eticã

profesionalã; menþinerea ordinii morale; conservarea structurilor politice ºi a raportu-rilor de clasã prin promovarea meritocraþiei; cultivarea valorilor naþionale. Bourdieuºi Passeron observã cã între valorile clasei de mijloc ºi cele promovate de autonomiarelativã a sistemului de învãþãmânt nu existã raporturi de contrarietate, ceea ce

permite sã serveascã „cererile obiective de conservare socialã, sub auspiciile inde- pendenþei ºi neutralitãþii. Adicã a disimula funcþiile sociale de care individul se achitãºi, prin aceasta, de a le îndeplini mai eficient“23. Bourdieu ºi Passeron elaboreazãteoria „violenþei simbolice“ pe care ei o considerã mult mai eficientã pe planul socia-lizãrii politice decât coerciþia fizicã. Bourdieu ºi Passeron denumesc putere a violenþei

simbolice „orice putere care reuºeºte sã impunã semnificaþii ºi sã le impunã ca fiindlegitime, disimulând raporturile de forþe care sunt la fundamentul forþei sale“24. Înaceastã privinþã, ºcoala nu îºi realizeazã funcþia sa socializatoare prin inoculareaunor opinii ci prin „inocularea de atitudini ºi dispoziþii de a acþiona ºi reacþiona, a

schemelor inconºtiente de la care plecând se organizeazã gândirea ºi acþiunea,oricare ar fi situaþia care se prezintã“25. Aºa cum stãpânirea unei limbi presupune unansamblu de scheme inconºtiente interiorizate pentru a construi fraze dupã reguligramaticale, tot astfel ºcoala este o gramaticã generatoare de opinii ºi atitudini.

R. Dawson ºi K. Prewitt abordeazã ºcoala ca agent socializator þinând cont detrei mari categorii de influenþare a formãrii orientãrilor politic:

1. influenþa clasei, caracterizatã de un program de învãþãmânt formal, de activi-tãþile de zi cu zi ºi de existenþa profesorilor;




2. alte aspecte ale ºcolii: climatul social; organizaþiile de tineret; activitãþileextraºcolare;

3. efectele educaþiei asupra „sinelui politice“ ºi rolul ºcolii în relaþia cu alþi agenþide socializare politicã.

Cercetãrile mai recente au descoperit cã procesele de socializare la copil nuîncep în epoca adolescenþei (13-14 ani) ci mult mai devreme, în jurul vârstei de 6 anicând copiii posedã deja anumite informaþii politice, cunosc anumite personalitãþi ºiroluri politice precum regele, preºedintele sau ºefii partidelor, recunosc existenþaanumitor reguli ºi constrângeri de ordin public. Învãþarea simbolurilor patriotice,

precum imnul naþional ºi drapelul þãrii ºi recunoaºterea sentimentului de identitateºi de apartenenþã la comunitatea naþionalã sunt primele elemente ale socializãrii

politice a copilului, atât difuzã, cât ºi manifestã, cãpãtatã în familie, în grup sau înformele învãþãmântului preºcolar. Destul de repede, pânã în jurul vârstei de 10 ani,sentimentul identitãþii ºi al apartenenþei se înrãdãcineazã în jurul câtorva simbolurinaþionale precum eroii trecutului (ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul, Cuza-Vodã,Tudor Vladimirescu), echipa naþionalã de fotbal, monumentele istorice. În aceastã

perioadã, copilul mai mult imitã comportamentul adulþilor printr-un joc de repre-zentãri sensibile prin care el echivaleazã noþiunile abstracte precum patria, liber-tatea, democraþia, funcþiile de ºef al statului. Dupã cum a arãtat Jean Piaget într-unstudiu despre dezvoltarea ideii de patrie la copil, aceasta precede orice altã noþiunegeograficã precisã, dar aici, deºi politicul primeazã, ia forma unui ataºament strictafectiv26. Astfel, pentru un copil român, francez sau american, România, Franþa sauSUA sunt þãrile cele mai frumoase din lume dar ei nu pot explica la modul abstractacest lucru, ci numai apelând la reprezentãrile sensibile ale frumuseþii naturale (lito-ralul românesc sau masivul Bucegi), personalizarea trecutului eroic ºi a oamenilor cu funcþii politice supreme vãzuþi prin prisma faptelor de vitejie ale eroilor din basmeºi din filmele de evocare. De-abia dupã vârsta de 10 ani, sentimentul apartenenþeinaþionale se raþionalizeazã în sensul acceptãrii, cel puþin la nivel simbolic, al unoradin valorile ei fundamentale. Astfel, interogaþi despre ceea ce îi face mândri sã fieamericani, majoritatea copiilor de zece ani anchetaþi au rãspuns cã au libertatea ºi

puterea de a alege guvernanþii. Când li s-a cerut sã aleagã simbolul care reprezintãcel mai bine guvernul þãrii lor, copiii de 6-8 ani au ales cel mai adesea figuri aletrecutului, precum G. Washington sau preºedintele, iar cei de 10 ani au indicat, înmajoritatea cazurilor, Congresul sau faptul de a putea vota. Procesul este sensibil ace-laºi ºi în Franþa, cuvintele-cheie fiind: Republicã, libertate, egalitate ºi fraternitate,cunoscute de aproape 80% din copiii de 10 ani ºi unanim iubite27.

În aceastã ordine de idei se pare cã pentru perioada avutã în vedere un momentimportant al socializãrii sunt evenimentele politice perceptibile la nivelul concret alreprezentãrilor ºi care au loc nemijlocit în mediul de viaþã al copiilor. Al doilea mo-ment este personalitatea autoritãþii politice sub forma unui pãrinte bun ºi ocrotitor,dupã modelul autoritãþii paterne. Alegerile prezidenþiale ºi legislative, de pildã, carereprezintã momente importante ale vieþii politice ºi solicitã participarea cetãþenilor,




atrag atenþia ºi preocuparea copiilor. Dar din acest joc copiii nu reþin decât personajele politice a cãror putere se resimte în viaþa lor de fiecare zi. Este adevãrat cã ºimediatizarea internã joacã un rol în aceastã percepþie, dar tot atât de adevãrat estecã tocmai importanþa politicã a funcþiei impune mediatizarea. Astfel, ºeful statului

este mai cunoscut decât Parlamentul, primul ministru mai cunoscut decât o primãriede sector, deputatul din circumscripþia sa mai cunoscut decât circumscripþia, unlider sindical disident mai cunoscut decât sindicatul în cauzã. Acest lucru se explicã,

printre altele, ºi prin specificul logicii afective a copilului. Nereuºind sã distingãraportul parte-întreg în diviziunile sale politice, copilul asimileazã unui personaj

politic important întreg sistemul politic.Începând cu vârsta de 9-10 ani, se constatã o cristalizare a opþiunilor politice ºi

ideologice, chiar dacã, într-o primã etapã, acestea sunt o identificare reflexã cu op-þiunea politicã a pãrinþilor pentru un partid, o formã de guvernãmânt sau o persona-litate politicã.

În douã anchete efectuate de Annick Percheron28 în 1964 într-unul din cartierele periferice ale Parisului ºi cealaltã la Grenoble de cãtre Charles Roig29 s-a pututconstata faptul cã la copiii francezi de aceastã vârstã diferenþierea familiilor politice„Stânga-Dreapta“ se traduce prin reprezentãri diferite ale unor evenimente sau prin

posesia unui vocabular diferit. Astfel, în cultura politicã de dreapta din Grenoble, înciuda imaginii favorabile despre Marea Revoluþie Francezã fixatã de istoriografiaoficialã, o treime din copiii interogaþi considerau cã revoluþia din 1789 a fost un rãu,ceea ce corespunde unei judecãþi de valoare specificã dreptei. În schimb, la copiiianchetaþi din mediul muncitoresc din suburbia Parisului s-a constatat cã ei se sim-þeau mai apropiaþi de stânga decât de dreapta, ceea ce s-a vãzut ºi în lexicul lor pre-ferat: „comunism“; „democraþie“; „sindicat“; „revendicare“; „parlamentarism“; spredeosebire de lexicul preferat al copiilor crescuþi într-un mediu de dreapta: „armatã“,„general“; „bogãþie“; „ministru“; „burghezie“; „forþe ale ordinii“ etc.

Problema trecerii de la o etapã la alta în procesul de socializare, a determinãrii procesului de socializare de cãtre specificul valorilor naþionale, a studiilor interdis-ciplinare în relevarea socializãrii a preocupat multã vreme pe specialiºti, de o parteºi alta a Atlanticului. Astfel, într-un studiu publicat în 1960, împreunã cu Robert D.Hess, ºeful ºcolii funcþionaliste în sociologia americanã, David Easton propune unmodel de socializare politicã a copiilor prin combinarea celor trei nivele ale reali-tãþii politice: comunitatea, guvernarea ºi regimul politic cu cele trei forme ale percep-þiei faptelor politice: „cunoaºterea, evaluarea ºi atitudinile“. Din aceastã combinaþierezultã cele douã procese majore ale socializãrii politice:

– achiziþia orientãrilor politice se face progresiv în diferite momente ale vieþii; – în perioada preadultã a dezvoltãrii individului se situeazã momentul crucial

pentru formarea atitudinilor politice30.Câþiva ani mai târziu, în colaborare cu R. Dennis, D. Easton propune un nou

„model de socializare politicã a copiilor“ compus din patru faze succesive de asimi-lare a fenomenelor politice în gândirea copiilor:




1. Politizare: sensibilizare pentru fenomenul politic;2. Personalizare: câteva vârfuri ale autoritãþii politice servesc ca puncte de con-

tact între copil ºi sistemul politic;3. Idealizarea autoritãþii: autoritatea politicã este perceputã ca fiind ideal bine-

fãcãtoare sau rãufãcãtoare ºi determinã la copil reacþii de dragoste sau de urã;4. Instituþionalizarea: copilul trece de la personalizarea câtorva figuri politice la

înþelegerea ansamblului de structuri ºi autoritãþilor politice31.Se poate constata cã al doilea model de socializare politicã propus de Easton

„urmeazã o ordine raþionalã, copilul mergând de la simplu la complex, de la per-cepþia unui personaj unic la înþelegerea unui ansamblu de structuri, cã procesele deordin afectiv au un rol preponderent în socializarea precedentã, facilitând ºi însoþind

procesele cognitive, de unde succesiunea celor faze: personalizare, idealizare, insti-tuþionalizare ºi rolul esenþial de articulare jucat de idealizare“32. Transplantat în alte

culturi politice, cu puternice elemente de autoritarism, acest model nu dã rezultatelescontate ca în SUA. În ancheta sa Annick Percheron a demonstrat cã la copiii fran-cezi existã despre preºedinte o cu totul altã idee decât la copiii americani. Din an-chetã rezultã, de pildã, cã pentru copiii francezi care asociazã preºedintelui ideea defuncþie, el este un personaj autoritar ºi cã pentru cei 27% care citesc numele gene-ralului de Gaulle, preºedintele, deºi ei îi cunosc numele, este un personaj abstract ºidistant. Chiar atunci când existã personalizarea autoritãþii la tinerii francezi, ea nueste suficientã pentru a juca rolul motor pe care i-l conferã cercetãtorii americani.Pe de altã parte, idealizarea ºi personalizarea nu sunt strict legate. În sfârºit, în Franþa

se pare cã personalizarea ºi instituþionalizarea nu reprezintã în mod obligatoriu douãfaze succesive ale procesului de socializare. Dimpotrivã, o datã cu vârsta se pare cãexistã o întãrire a concepþiei celei mai autoritare despre rolul prezidenþial, adicã, îndefinitiv, o întãrire a unei anumite concepþii despre autoritate ºi putere“33. Cauzaacestei percepþii abstracte ºi distante a figurii ºi a funcþiei prezidenþiale la copiii fran-cezi þine de douã coordonate istorice: 1. afirmarea formei de stat republicanã încultura politicã francezã, în opoziþie cu cea monarhicã, luptã care a durat sute deani; 2. matricea caracterialã a culturii: ordine, mãsurã, echilibru, claritate, toate fiindînsã subsumate idealurilor romantismului protestatar din epoca republicanã ºi revo-

luþionarã.În lucrarea Mind, Self and Society G.H. Mead expune ideea conform cãreiafiecare individ are un „sine social“. Având în vedere cã socialul include politicul

putem vorbi ºi de un „sine politic“34. Acest termen se referã la întregul ansamblu deorientãri ce privesc lumea politicã, inclusiv pãrerea unui individ faþã de propriul rol

politic. Atitudinile, credinþele, sentimentele indivizilor faþã de lumea politicã suntdiferite. Ele sunt rezultatul acumulãrii unor informaþii ce privesc lumea politicã ºiinclude pãreri pozitive, negative sau neutre. Identificarea individualã cu simbolurile

politice variazã de la extrem de puternic la foarte slab. Indivizii se pot aºtepta foarte

mult sau deloc din partea guvernului la servicii, protecþie sau asigurãri. În concluzie,„sinele politic“ al unui individ cuprinde: sentimente de naþionalism, patriotism sauloialitate tribalã, identificare cu anumite grupuri particulare; atitudini ºi evaluãri ale




diferitelor probleme ºi personalitãþi politice, informaþii cu privire la structuri ºi proceduri politice, dar mai ales o imagine a propriilor drepturi, responsabilitãþi, a propriei poziþii în cadrul lumii politice.

Nu toþi indivizii au orientãri politice; nu toþi indivizii au un „sine politic“. Copiii

sunt cel mai bun exemplu. Ei nu se nasc cu conºtiinþa existenþei unei lumi politice,iar aceastã conºtiinþã nu apare ani mulþi dupã naºtere. De aceea, unii adulþi care trã-iesc în condiþii de izolare socialã, geograficã sau psihologicã nu vor avea niciodatãun „sine politic“, ci în cel mai bun caz unul doar parþial format. Fiecare societate areastfel de indivizi care interacþioneazã foarte rar cu ceilalþi ºi au o atitudine ignorantãfaþã de societate ºi componentele ei.

„Sinele politic“ se formeazã, nu ne naºtem cu el. Maturizarea politicã este pro-cesul în cadrul cãruia individul fãrã un „sine politic“ începe sã acumuleze ºi sã dez-volte orientãri politice complexe ºi variate. R. Dawson ºi K. Prewitt disting trei

niveluri la care individul ajunge în cadrul maturizãrii politice:1. Baza formãrii sinelui politic constã în ataºamentul faþã de valori, personalitãþi

politice. Aceasta cuprinde sentimente, de multe ori intense, cel mai des faþã de na-þiune sau faþã de simboluri politice semnificative.

2. Diferite forme de cunoaºtere specificã ºi sentimente faþã de instituþiile poli-tice se adaugã „sinelui politic“.

3. În final, individul, ajuns în ultimul stadiu de formare a „sinelui politic“, reac-þioneazã într-un fel sau altul la diferite partide, programe, personalitãþi sau eveni-mente politice. Susþinerea unui program, candidat sau favorizarea unui act legislativ

sunt activitãþi posibile doar în acest stadiu.Dupã profesorul Kay Lawson, de la Universitatea din San Francisco, eficienþa proceselor de socializare politicã poate fi mãsuratã prin rãspunsul la urmãtoareleîntrebãri care reprezintã o incursiune în trecutul fiecãruia:

1. Care este prima ta amintire politicã? Care este primul eveniment politic decare îþi aduci aminte? Cum ai aflat de el? Ce sentimente þi-a trezit?

2. În familia ta, în perioada copilãriei tale, chestiunile politice constituiau unsubiect de discuþie? Cine discuta politicã? Pãrinþii þi-au vorbit direct despre politicã?Cum ai caracteriza tonul general al acestor conversaþii? Interesant sau apatic? Pozitiv

sau negativ? Detaºat sau emoþional?3. Adulþii din familia ta participau la vot? Þi-au povestit cum se voteazã?4. Cineva din familia ta a jucat un rol activ în politicã? Ce fel de rol? A intrat

într-un grup de interes sau partid politic? A scris sau a vorbit oficialitãþilor guver-namentale despre o problemã care necesita o acþiune publicã? A candidat pentru un

post public sau a contribuit la campania electoralã a altcuiva? Tu însuþi ai fost implicat în aceasta?

5. Ai reþinut textul complet al jurãmântului de credinþã? Poþi sã-l repeþi fãrã gre-ºealã chiar acum? Cunoºti imnul naþional în întregime? Când ai învãþat toate acestea

pe de rost? […]6. Când ai purtat prima discuþie pe teme politice? Cu cine anume? Ce pãrere aiavut despre discuþie?




7. Într-o discuþie cu un coleg (student) þi-ai dat vreodatã seama cã te afli înminoritate? Cum te-ai simþit atunci? Împreunã cu alþi colegi ai încercat sã convingi

pe altcineva sã adopte o anumitã pãrere politicã?8. Urmãreºti ºtirile la TV, radio sau în presã? […]

9. Dai atenþie campaniilor electorale? Încerci sã întrezãreºti caracterul candi-daþilor ºi conþinutul mesajelor lor? Te hotãrãºti cum sau pe cine vei vota pe bazaacestor evaluãri?

10. Dacã ai (sau ai avut) loc de muncã, ai discutat vreodatã cu colegii de muncã problemele politice? Cum te-ai simþit fiind de aceeaºi pãrere cu ei? Cum te-ai simþitfiind în dezacord cu ei?

11. Cât de important crezi cã este pentru oamenii care se iubesc sã aibã aceleaºiidei politice? Dacã eºti îndrãgostit discuþi politicã cu prietenul/prietena? Þineþi sãfiþi de acord sau nu? Þi-ai schimbat vreuna dintre convingerile tale politice din cauza

ideilor ºi argumentelor persoanei iubite?

Imaginea publicã ºi personalitatea de bazã

Studiile de antropologie evidenþiazã rolul benefic al culturii în pãstrarea echilibrului social ºi mintal al omului ºi al comunitãþilor, ca ºi în crearea echipamentuluide protecþie necesar pentru evitarea dezordinilor mentale ºi anomiei.

O personalitate armonios dezvoltatã ºi integratã în câmpul de valori al unei cul-turi duce la ideea de comportament corect, printr-un proces de selecþie criticã a nor-melor ºi valorilor dupã care societatea se recunoaºte. Or, tocmai în raportul dintresocietate ºi personalitate se evidenþiazã eficienþa socialã a culturii, forþa ei modela-toare ºi rezistenþa ei la devieri spre ale norme ºi valori. Cultura ºi personalitatea s-ar afla într-o interdependenþã atât de organicã, încât sociologii ºi psihologii socialiconsiderã cã: „A discuta despre culturã ºi despre personalitate însemnã, într-unsens, a opera o falsã dihotomie ºi a pune o falsã problemã. Se poate susþine, pe deo parte, cã orice culturã se exprimã prin comportamentul ºi atitudinea persoanelor ºi cã ea nu existã independent de indivizii care o determinã; pe de altã parte, cã

personalitatea este ceea ce este în virtutea proceselor de interculturaþie ºi cã noþi-unea de personalitate reprezintã, în parte, rezultatul culturii ambiente“35.

Analizând impactul culturii asupra personalitãþii, R.B. Cattell stabileºte trei tipuride influenþe posibile: a. influenþa directã, prin comunicarea mai mult sau mai puþinvoluntarã a culturii sau a unei zone a culturii; b. efectele de situaþie, ca urmare a

poziþiei deþinute de subiect în sfera culturii; c. apariþia unor structuri secundare „înconformitate cu anumite legitãþi psihologice care vizeazã trebuinþe ale personalitãþiirezultate din exigenþe ale culturii, care acþioneazã asupra personalitãþii“36.

Într-adevãr, mulþi sociologi ºi criminologi considerã apariþia fenomenelor devi-ante ca o consecinþã a eºuãrii proceselor de socializare, ca un dezechilibru dintresocietate ºi individ în general ºi personalitate ºi culturã în special. Când echilibruldintre sfera de motivaþii, de trebuinþe ºi de atitudini a individului ºi ordinea socialã




se rupe, apar nemulþumirea, dezorientarea, izolarea ºi apoi trecerea la una din sub-culturile delincvente ale grupului. La aceasta trebuie sã mai adãugãm ºi variaþiileindividuale considerabile în ceea ce priveºte personalitatea. Acestea depind decondiþiile de mediu practic nelimitate, în care se formeazã experienþa individualã,

ºi de caracterul eterogen al structurii psihosomatice. De aceea, modelele de perso-nalitate nu pot fi reductibile la un tip comun; ele diferã de la o societate la alta, înfuncþie de gradul de dezvoltare economicã ºi socialã, de ideologia impusã, de siste-mul de atitudini ºi convingeri interiorizate prin intermediul instanþelor de socia-lizare, al ºcolii, ºi al familiei în primul rând.

Socializarea ºi aculturaþia inculcã actorilor mecanismele care regleazã con-duitele lor; acþiunea, individualã sau colectivã, înscrie individul într-o culturã alecãrei coduri, valori, norme definesc sentimentul apartenenþei ºi al identitãþii.

Ordinea socialã substituie sau adaugã constrângerea interioarã la constrângereaexterioarã. Ea este în relaþie strictã cu instituþiile, cu miturile, cu mentalitãþile, cumemoria socialã. Acestea sunt rezervorul ei de sprijin ºi de resurse care întãresc sauînlocuiesc forþa purã a cãrei întrebuinþare efectivã sau virtualã nu asigurã decât

parþial reglementarea ordinii publice. Cultura, sau ceea ce se desemneazã astfel, esteºi un transformator de conduite individuale în conduite colective ºi reciproc. Coe-xistenþa culturilor în cadrul aceleiaºi societãþi, ca ºi diferenþele lor de la o societatela alta, ne aratã cã ele au un factor comun care existã pe plan microsocial: atitudineafaþã de ordinea socialã instituitã. Cultura oferã astfel cunoaºterii politice constelaþiade elemente din care se fabricã identitãþile colective, sistemele de atitudini. Prinurmare, la definiþia valorilor culturale ca ansamblu de atitudini, credinþe ºi senti-mente care conferã o ordine ºi un sens procesului politic ºi care prevãd regulile ºiconvingerile subiacente care comandã comportamentele dintr-un sistem social sau

juridic ar trebui sã se adauge ºi logica situaþiilor de interacþiune. Astfel, valorileculturale reprezintã o verigã la aceste evenimente. Chiar dacã comportamentul political grupurilor sau indivizilor este, într-adevãr, afectat de crize ºi convulsii sociale eleste ºi mai mult afectat de semnificaþiile pe care subiecþii le dau acestor evenimente.ªi aceasta pentru cã valorile care orienteazã individul în dezordinea lumii dau unsens universului, fac posibilã identificarea individului cu un grup, obiectivele sale

pe termen scurt sau lung, scopurile sale globale sunt însuºite de individ care le inte-greazã într-o manierã mai mult sau mai puþin conºtientã: „Codurile de comporta-ment îi permit individului sã se repereze într-un spaþiu social; valorile, sã se orientezeîntr-o direcþie istoricã“37.

Studiile de antropologie culturalã au evidenþiat cã orice culturã traduce înaspectele sale ideologice (moravuri, credinþe juridice, filosofice) maniera în caregrupurile care compun corpul social au rezolvat problema fundamentalã a adaptãriila lumea fizicã. Orice fiinþã umanã trebuie sã suporte acest proces de „enculturaþie“fãrã de care nu ar putea sã existe ca membru al unei societãþi, proces în cursul cãruiael învaþã formele de comportament admise de grupul sãu ºi tinde, prin urmare, sãadopte tipul de personalitate consideratã dezirabilã.




Cercetãrile efectuate de Ruth Benedict, M. Mead, R. Linton, A. Kardiner, Lévi-Strauss etc., în special asupra societãþilor primitive, au relevat corelaþiile existentedintre tipul de culturã ºi tipul de personalitate. Cercetãrile s-au axat pe evidenþiereatipurilor de personalitate observabile cel mai general într-o societate datã ºi pe

instituþiile fundamentale care pot fi considerate ca fiind responsabile de construcþiatipului respectiv.

Dacã, în cadrul unei culturi date, standarde culturale identice determinã modulde creºtere a copiilor, este previzibil cã la aceºtia din urmã se vor crea structurireactive comune responsabile, la rândul lor, de formarea trãsãturilor fundamentalecomune la vârsta adultã. Conceptul operaþional de personalitate de bazã a fost for-mulat în 1938 de A. Kardiner pentru a exprima, pe de o parte, aceastã idee a uneiidentitãþi necesare a aspectelor personalitãþii formate în condiþii culturale comuneºi, pe de alta, pentru a explica determinismul psiho-social în cadrul societãþilor glo-

bale. Dupã ipoteza lui Kardiner, personalitatea de bazã este determinatã de institu-þiile primare (organizarea familiei, reguli sau cutume ale educaþiei, discipline de

bazã) ºi ea determinã, la rândul sãu, instituþiile secundare (religie, mituri, sistemede valori, ideologii etc.) astfel încât ea devine nodul legãturilor dintre social ºiindividual38.

Ideea de personalitate de bazã nu a apãrut ex nihilo. Mai întâi, Ruth Benedict ºiM. Mead utilizaserã noþiunea de „personalitate aprobatã“ ºi au demonstrat cã încursul educaþiei influenþa culturalã se manifesta prin întãrirea ºi selecþionarea anu-mitor reacþii considerate de dorit ºi care deveneau comune tuturor. Astfel, toþi (sauaproape toþi) arapeºii sunt cooperanþi, paºnici; toþi (sau aproape toþi) mundugumariisunt violenþi etc.

Kardiner ºi-a elaborat conceptul sãu dupã o colaborare intimã cu R. Linton carestudiase douã culturi: aceea din insulele Marchize ºi aceea a tanalaºilor din Mada-gascar, caracterizate, prima, prin absenþa sistemului punitiv, raritatea femeilor, inflaþia

paternã, un univers religios fãrã rigoare sau fervoare, ºi a doua, dimpotrivã, prin privilegiul autocratic al tatãlui, duritatea disciplinelor infantile, severitatea religiei.Diferenþa între personalitatea individului mediu în fiecare din aceste societãþi ºi maiales relaþia evidentã dintre sistemul de educaþie ºi credinþele religioase l-au autorizat

pe Kardiner sã formuleze conceptul „personalitate de bazã“, pe de o parte, ºi sã pre-supunã rolul mediator al aºa-zisei „personalitãþi de bazã“, pe de alta, în determi-nismul instituþional.

Kardiner defineºte personalitatea de bazã în felul urmãtor: o configuraþie psiho-logicã particularã, specificã membrilor unei societãþi date ºi care se manifestã

printr-un anumit stil de viaþã pe care indivizii îºi brodeazã variantele lor singulare.Apãrutã din „matricea“ care constituie fundamentul personalitãþii pentru toþi mem-

brii grupului, ea poate sã fie analizatã din patru puncte de vedere: tehnici de gândirecomune destinate sã facã faþã unei lumi fizice ºi sociale comune; sisteme de secu-ritate, de apãrare instituþionalizate care permit individului sã facã faþã anxietãþilor;implantarea unui supraeu; atitudini în privinþa fiinþelor supranaturale.




Formarea personalitãþii de bazã este concomitentã cu procesul de apariþie lacopil a atitudinilor de bazã faþã de adulþi. „Condiþiile de mediu ºi unele aspecte aleorganizãrii sociale cuprinse sub calificativul de instituþii primare creeazã pentruindivid instituþiile de bazã ale adaptãrii. Aceste probleme îl obligã la anumite tehnici

de acomodare… Constelaþiile originale de bazã create în individ prin aceste condiþiiconstituie, din punct de vedere subiectiv, structura eului ºi din punct de vedere obiec-tiv structura personalitãþii de bazã“. O datã elaboratã, aceastã personalitate comunãcare precipitã într-un anumit fel experienþele infantile identice este responsabilã deideologiile diverse pe care Kardiner le analizeazã în a doua sa operã, distingând între

sisteme proiective ºi sisteme raþionale. Personalitatea de bazã „proiecteazã, în sensul psihanalitic al termenului, atitudinile sale, determinând o reþea de credinþe ºi de regulicare îi sunt expresia ºi ea „raþionalizeazã“, tot în sens psihanalitic, corpul instituþiilor secundare, dându-i o justificare.

Formarea identitãþii are loc prin lãrgirea sferei de identificãri cu grupurile decare el aparþine de la naºtere sau cu cele în care va fi nevoit sã se integreze. „Fiinþaumanã“, spune Erikson, „de la un capãt la altul al vieþii sale, este organizatã în grupcu bazã geograficã sau istoricã: familia, clasa, satul sau cartierul, naþiunea“39. Ofiinþã umanã este concomitent un organism, un eu ºi un membru al unei societãþi ºiea este implicatã în cele trei procese de organizare. Copilul învaþã prin experienþa

proprie nemijlocitã, spune Sapir, cine este el ºi de care grupuri aparþine. „Senti-mentul de apartenenþã faþã de grupul în care s-a nãscut ºi de care el aparþine imediatca parte integrantã chiar dacã, totuºi, un anumit timp el nu îºi dã seama decât confuzde acest lucru ºi chiar dacã ceilalþi nu îl recunosc decât indirect sau parþial trece prinînsuºirea personalã a practicilor, a valorilor ºi a normelor care integrând trecutul,

prezentul ºi viitorul grupului îi fundamenteazã cunoaºterea ºi identificarea“40. Fãrãasimilarea trecutului cultural al societãþii ºi a sentimentelor în vigoare la ai sãi,„expresia subiectivitãþii“ individului ar fi lovitã de „sterilitate socialã“. Cunoaºtereagrupului poate sã ia o formã manifestã ºi explicitã, dar este cel mai adesea implicatãsau, cum spunea Sapir, „intuitivã“. Întreþinerea sa se traduce prin adaptarea unuianumit numãr de atitudini obligatorii ºi sancþionate de privilegii sau de interdicþii,dar ºi prin aceea a atitudinilor mult mai difuze ºi neinstituþionalizate. Un individ nuaparþine cu adevãrat grupului sãu decât atunci când alþii îi ghideazã conduita sa fãrãchiar ca el sã-ºi dea seama. „Individul, scria Sapir, simte mai curând cã el nu cunoaºtemodelele culturale intime ale grupului sãu ºi le aplicã cu toatã candoarea fãrã a le

putea descrie conºtient“41.Identificarea (apartenenþa) presupune ºi stabilirea de relaþii semnificative cu

membrii propriului sãu grup ºi cu cei ai altor grupuri. Orice subiect nu existã ºi nu poate ajunge sã se defineascã decât prin alþii, printr-un joc complex de identificãrinegative ºi pozitive. Afirmarea solidaritãþii sale, a identitãþii punctelor de vedere cuale sale, marcarea diferenþei sale faþã de alþii sunt douã mecanisme esenþiale alesocializãrii politice. Copilul trebuie nu numai sã cunoascã ºi sã accepte valorile carefundamenteazã identitatea grupului, dar el trebuie sã le recunoascã în discursul




celorlalþi ºi mai ales sã înveþe sã le utilizeze pentru a descifra percepþiile sale desprelume. În fond, acesta este un limbaj, un cod simbolic pe care copilul trebuie sã-l dobân-deascã ºi sã-l stãpâneascã pentru a-ºi afirma identitatea ºi pentru a comunica cuceilalþi, cu toþi ceilalþi ºi nu numai cu membrii grupurilor sale de apartenenþã.

Apartenenþa la grup ia forma concretã a dobândirii mijloacelor de comunicare ºi acompetenþelor de a comunica, copilul marcheazã apartenenþa sa la grup. „De fiecaredatã, spune Bernstein, când copilul vorbeºte sau ascultã, structura socialã în care eleste un element este reîntãritã iar identitatea sa socialã reafirmatã“42.

Identitatea subiectului trece prin integrarea printr-un ansamblu original al diferi-telor sale identificãri. Calitatea acestei integrãri depinde de întinderea sistemuluirelaþional al subiectului, de competenþa sa de a rezolva conflictele care pot sã senascã din contradicþiile între apartenenþele sale, de distanþa pe care el ºtie sã o ia înraport cu valorile pe care el ar putea sã le adopte.

El intervine într-un mod continuu ºi direct în procesul propriei sale dezvoltãrisocio-politice. În majoritatea cazurilor, socializarea nu rezultã din ucenicii deliberatculturale, nici dintr-o voinþã afirmatã la adulþi ºi la copii. Ea este rezultanta unor

procese complexe de identificare ºi de integrare. Reprezentãrile copilului, preferin-þele sale se formeazã într-o realitate ontologicã fundamentalã, numitã Patrie. Copilulcreºte într-un moment determinat istoric ºi cultural, într-o familie ºi societate date,cu regulile lor tradiþionale. Acestor constrângeri, legate de mediul imediat al copi-lului, li se adaugã alte presiuni, legate de condiþii mai generale. Copilul ºi familiasa trãiesc într-o þarã anume, adicã într-un sistem care are propria sa istorie ºi propriasa logicã de funcþionare culturalã, socialã, economicã ºi politicã. Fiecare stat cunoaºteforme specifice de apartenenþã la colectivitatea naþionalã, de reguli ºi moduri de

participare socialã, structuri ºi roluri de autoritate. Istoria societãþii, structura eisocio-demograficã ºi economicã constituie tot atâþia factori care condiþioneazã în

parte fenomenele de socializare ale copilului.Dacã identitãþile naþionalã ºi ideologicã apar ca factori ce concurã în egalã

mãsurã la constituirea personalitãþii sociale a subiectului, ambele se bazeazã pemoduri de organizare a percepþiilor puternic diferenþiate. Prima diferenþã, de undedecurg toate celelalte, þine de statutul dimensiunilor naþionale partizane în câmpul

politic. Identificãrile naþionale se formeazã cel mai adesea într-o situaþie de cvasi-consens. Larg acceptate de copii, pe lângã care ele joacã un rol securizant, orches-trate ºi încurajate de majoritatea adulþilor, ele au drept funcþie sã asigure un minimumde coeziune ºi de unitate ansamblului colectivitãþii unui stat faþã de celelalte state-naþiuni. Identificãrile partizan-ideologice se dezvoltã într-un climat cu totul altul.Ele nu au acelaºi caracter de obligaþie ºi se prezintã ca o familie ideologicã, ca op-þiune de a face o anumitã politicã. Cine spune identificare spune excludere, dar dimen-siunea partizanã strãbate colectivitatea naþionalã ºi ea este, deci, atât un factor dediferenþiere, cât ºi de unitate. Unitate în jurul unui ideal sau interes naþional comun:diferã doar tehnicile sau strategia de realizare a lui. Identificarea partizanã/ideo-logicã este, deci, în acelaºi timp, factor de securitate deoarece ea mãrturiseºte o




apartenenþã la un grup, dar ºi un factor de diferenþiere, deoarece ea conþine ideea deopoziþie cu „un altul“ care nu mai este îndepãrtat ºi mitic ca în cazul identificãriinaþionale, ci vecin imediat.

Consecinþele proceselor de socializare pe planul formãrii culturale a individului

se materializeazã în formarea personalitãþii de bazã, concept elaborat de RalphLinton în colaborare cu Avram Kardiner. Prin acest concept el înþelege configuraþia

psihologicã specificã a membrilor unei societãþi date, caracterizatã de un anumit„stil“ de viaþã în raport cu care indivizii se organizeazã. Ansamblul trãsãturilor carecompun aceastã configuraþie este numit personalitate de bazã nu atât pentru cã repre-zintã o personalitate ci pentru cã ea constituie baza personalitãþii pentru membriigrupului, „matricea“ în care trãsãturile personalitãþii se dezvoltã. În substanþã, spuneLinon, personalitatea de bazã este aceea pentru care toþi comanºii sunt comanºi, toþifrancezii sunt francezi.

Se poate observa cu uºurinþã cã personalitatea de bazã propusã de Linton esteapropiatã, printre notele ei caracteristice, de conceptele „caracter naþional“ sau „spe-cific naþional“ construite îndeosebi în prima perioadã a copilãriei prin asimilareasuccesivã a normelor ºi valorilor fundamentale ale grupului primar familia ºi extinseulterior la alte grupuri de referinþã: familia lãrgitã, blocul, strada, cartierul, satul,þara. În felul acesta, individul îºi dezvoltã succesiv cercul sãu de identitãþi ºi loiali-tãþi. Precizãm cã achiziþiile ulterioare nu vor distruge nucleul acestor reprezentãridin copilãrie.

Conceptul de personalitate de bazã se caracterizeazã, dupã autorii mai sus men-þionaþi, pe urmãtoarele postulate:

1. primele experienþe ale individului exercitã o influenþã durabilã asupra perso-nalitãþii sale, mai ales asupra dezvoltãrii sistemelor sale proiective, adicã a acelor

proiecþii prin care individul tinde sã atribuie altora ideile ºi sentimentele proprii;2. experienþe analoge tind sã producã configuraþii ale personalitãþii asemãnã-

toare la indivizi care nu sunt supuºi acestora;3. tehnicile pe care membrii oricãrei societãþi le întrebuinþeazã în creºterea ºi

îngrijirea copiilor sunt cultural modelate ºi tind sã fie asemãnãtoare, deºi niciodatãidentice;

4. tehnicile culturale modelate pentru creºterea ºi îngrijirea copiilor diferã de lao societate la alta.

Dacã aceste postulate sunt corecte, de aici urmeazã cã:1. membrii oricãrei societãþi determinate vor avea în comun multe elemente din

primele experienþe;2. în consecinþã, vor avea în comun ºi multe elemente ale personalitãþii;3. ºi, deoarece experienþele indivizilor diferã de la o societate la alta, vor diferi

ºi tipurile fundamentale de la o societate la alta.Personalitatea de bazã ar putea fi definitã a acea parte a configuraþiei unei per-

sonalitãþi care este caracteristicã membrilor normali ai unei societãþi ºi în care seformeazã la ei primele experienþe analoge din copilãrie. Personalitatea de bazã,




precizeazã Linton în introducere la lucrarea The Psychlogical Frontiers of Society,nu corespunde personalitãþii totale a individului ci, mai curând, sistemelor de „va-lori-ataºament“ care sunt fundamentale în configurarea personalitãþii unui individ,astfel încât acelaºi tip al personalitãþii de bazã se poate reflecta în forme diferite de

comportament ºi se poate regãsi în configuraþii total diferite ale personalitãþii. Înconcluzie, în viziunea lui R. Linton, personalitatea de bazã nu constituie exact o

personalitate, ci baza personalitãþii pentru membrii unei anumite societãþi (sau aunui anumit grup social). Ea este, în fond, matricea din care se dezvoltã trãsãturilede caracter 43.

Concepte-cheie

socializare politicã; identitate naþionalã; formarea „Sinelui politic“; dezvoltarea

sentimentului de apartenenþã la copil; etapele socializãrii politice; formelesocializãrii politice; personalitatea de bazã

Întrebãri

1. Definiþi socializarea politicã.2. Definiþi personalitatea de bazã.3. Arãtaþi formele socializãrii politice directe ºi indirecte.4. Demonstraþi procesul de formare a identitãþii naþionale la copil.5. Definiþi habitus-ul ºi formarea „preferinþelor partizane“.




Bibliografie selectivã

Alder, Alfred, Cunoaºterea omului, Bucureºti, Editura IRI, 1996.Berejkov, Valentin, În umbra lui Stalin, Editura Lider, 1994.Betea, Lavinia, Psihologia politicã. Individ, lider, mulþime în regimul comunist , Iaºi, Editura Polirom,

2001.

Bârlãdeanu, Alexandru, Dej, Ceauºescu, Iliescu, Bucureºti, Editura Lider, 1996.Brucan, Silviu, Generaþia irositã. Memorii, Bucureºti, Editura Univers and C. Hogaº, 1992.Grabar, André, Iconoclasmul bizantin. Dosarul arheologic, Bucureºti, Editura, Meridiane, 1991.Horney, Karen, Personalitatea nevroticã a epocii noastre, Bucureºti, Editura IRI, 1998.Horney, Karen, Conflictele noastre interioare, Bucureºti, Editura IRI, 1998.Ionescu, Ghiþã, Oameni de stat într-o lume interdependentã , Bucureºti, Editura ALL, 1998.Jung C.G., Tipuri psihologice, Bucureºti, Humanitas, 1997, pp. 349-440.Layton, Geoff, Germania: al Treilea Reich, 1933-1945, Bucureºti, Editura ALL, 1999.Lynch, Michael, Stalin ºi Hruºciov URSS, 1924-1964, Bucureºti, Editura ALL, 1994.Machiavelli, Niccoló, Principele, Bucureºti, Editura Minerva, 1994.Martou, Lily, Stalin – viaþa privatã , Bucureºti, Editura Globus, 1994.Mãrgineanu, Nicolae, Condiþia umanã . Aspectul ei bio-psiho-social ºi cultural , Bucureºti, Editura

ªtiinþificã, 1973, cap. VIII: „Infrastructura biologicã a condiþiei umane”, pp. 151-178 .Medvedev, Roy, Oamenii lui Stalin, Bucureºti, Editura Meridiane, 1993.Medvedev, Roy, Despre Stalin ºi stalinism. Consemnãri istorice, Bucureºti, Editura Humanitas, 1994.Pavelcu, Vasile, Culmi ºi abisuri ale personalitãþii, Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã, 1971.Pahofsky, Edwin, Artã ºi semnificaþie, Bucureºti, Editura Meridiane, 1981.Popescu, Dumitru, Am fost cioplitor de himere, Bucureºti, Editura Expres, 1994.Platon, Omul politic, în Opere, vol. IV, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1989, pp. 394-482.Platon, Republica, în Opere, vol. 3, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,1986.Robson, Mark, Italia: liberalism ºi fascism, 1870-1945, Bucureºti, Editura ALL, 1997.

Roux, Jean Paul, Regele. Mituri ºi simboluri, Bucureºti, Editura Meridiane, 1998.Santini, André, Aceºti imbecili care ne guverneazã. Manual lucid ºi autocritic pentru uzul oamenilor

politici, Timiºoara, Editura Amacord, 1999.Senellart, Michel, Artele guvernãrii, Bucureºti, Editura Meridiane, 1998.Tãnãsoiu, Carmen, Iconografia regelui Carol I. De la realitate la mit , Timiºoara, Editura Amacord, 1999.Volkogonov, Dmitri, Lenin. O nouã biografie, Bucureºti, Editura Lider, 1994.Volkogonov, Dmitri, Troþki. Eternul candidat , Bucureºti, Editura Lider, 1996.



Note

Capitolul 1

1. Jung, Carl Gustav, Tipuri psihologice, Humanitas, Bucureºti, 1997, p. 476.2. Ibid., p. 467.3. Ibid., p. 478.4. Burdeau, Georges, La politique aux pays des merveilles, P.U.F., Paris, 1979, p. 94.5. The Brand Image and Advertising Effectiveness, Research Library, 1953. În Trenmann, J.;

McQuail, Dennis, Television and the Political Image, Methuen and Co., London 1959, p. 15.6. Downing, J., The Brand Image The Advertising Quaterly, nr. 2, 1964, p. 13.7. Boulding, Kenneth, R., The Image. În Fagen, Richard, R., Politics and Communications, Little

Brown and Co., 1966, p. 18.8. Fagen, Richard, R., Politics and Communications, Little Brown and Co., 1966, p. 17.9. Burdeau, Georges, op. cit ., p. 95.10. Duvignaud, Jean, Héresie et subversion. Essai sur l’anomie, Paris, Editions de la Découverte,

1986, p. 120.

Capitolul 2

1. Roux, Paul Jean, Regele. Mituri ºi simboluri, Bucureºti, Editura Meridiane, 1998, p. 96.2. Gordon, Childe, De la preistorie la istorie, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1967, p. 116.3. Ibid., p. 120.4. Burdeau, Georges, La politique aux pays des merveilles, Paris, P.U.F., 1979, p. 93.5. Barnes, H.E., Social Institutions, New York, Harper and Sons, 1953.6. Herodot, Istorii, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1961, vol. 1, p. 262.7. Ibid., p. 263.8. Idem.

9. Idem.10. Idem.11. Ibid., pp. 264-265.12. Grimal, Pierre, Civilizaþia romanã , vol. 1, Bucureºti, Editura Minerva, 1973, p. 69.13. Ibid., p. 66-67.14. Schwartzenberg, Roger-Gérard, L’Etat spectacle. Essai sur et contre le star système en poli-

tique, Paris, Flammarion, 1977, pp. 291-292.15. Schwartzenberg, R.G., op. cit., p. 293.16. Idem.17. Feuerbach, L., L’Essence du christianisme, Paris, Maspero, 1968 (1841), p. 399.

18. Ibid., pp. 403-403.19. Schwartzerberg, R.G., op. cit., p. 304.20. Ibid., p. 303.



Capitolul 3

1. Granet, Marcel, La Pensée chinoise. În La Rennaissance du Livre, Paris, 1934, p. 80.2. Palmer, Martin, Elemente de daoism, RAO, Bucureºti, 1995, p. 35.3. Akino Onda, „Une comparaison entre la philosophie orientale et la philosophie occidentale“,

în Recherche comparative en philosophie, nr. 6, decembrie 1979.4. Granet, Marcel, Le Temps et l’ Espace. La Renainssance du Livre, Paris, 1934, p. 87.5. Idem.6. Idem.7. Idem.8. Lüshi Chungiu, 13, 2 (Yingtong ), ediþia Zhuzi jicheng, Zhongha shuju, Hong Kong, 1978, pp.

126-127. Apud: Anne Cheng, Istoria gândirii chineze, Iaºi, Polirom, 2001, pp. 198-199.9. Ke, Yuan, Miturile Chinei antice, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1987, pp.

139-140.10. Frazer, Jean, op. cit., vol. I, p. 218.

11. Idem.12. Idem.13. Lévi, Jean, Funcþionarii divini. În Politicã, depotism ºi misticã în China anticã , Editura

Amarcord, Timiºoara, 1995, p. 164.14. Ibid., p. 168.15. Levi, Jean, op. cit., p. 151.16. Ibid., p. 106.17. Idem.18. Xun zi, 19, p. 233.19. Xun zi, cap. 19, p. 231.20. Banu, Ion, Sensuri universale ºi diferenþe specifice în capitolul „Confucius ºi începuturile

confucianismului“. În Filosofia Orientului antic, vol. I, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1967, p. 286.21. Kaltenmark, Max, op. cit., p. 17.22. Lunyu, capitolul al XIV-lea, p. 44.23. Idem.24. Ibid., capitolul al VIII-lea,p .9 .25. Idem.26. Idem.27. Idem.28. Kaltenmark, Max, ibid., p. 19.29. Idem.

30. Palmer, Martin, op. cit., p. 57.31. Confucius, A doua carte clasicã. Chong-yong sau invariabilitatea pe calea de mijloc, Editura

Timpul, Iaºi, 1994, p. 96.32. Xunzi, 9, p. 104-105.33. Lunyu, capitolul al IX-lea, p. 3.34. Ibid., capitolul al IV-lea,p .7 .35. Ibid., capitolul al II-lea, p. 2.36. Ibid., capitolul al III-lea,p .5; capitolul al III-lea,p .6 .37. Ibid., capitolul al XX-lea,p .2 .38. Ibid., capitolul al XIII-lea,p .3 .

39. Cheng, Anne, Istoria gândirii chineze, Iaºi, Polirom, 2001, p. 187.40. Ibid., capitolul al XII-lea, p. 3.41. Lévi, Jean, op. cit., p. 19.




42. Banu, Ion, op. cit., p. 301.43. Lunyu, capitolul al XV-lea, p. 21.44. Banu, Ion, op. cit., p. 292.45. Lunyu, capitolul al XIV-lea, p. 23.

46. Confucius, A doua carte clasicã. Chong-Yong sau invariabilitatea pe calea de mijloc, capi-tolul al XX-lea, Editura Timpul, Iaºi, 1994, p. 94.47. Ibid., capitolul al XXIX-lea, pp. 109-110.

Capitolul 4

1. Benjamin, Walter, Die Ursprung der deutschen Trauerspiels (1928). Trad. fr.: Origine du dramebaroque allemand , Paris, Flammarion, 1985, p. 43.

2. Ibid., p. 44.3. Bèze (de), Théodore, Du droit de magistrats sur leurs sujets, Berna, 1575.4. Longuet, Hubert; Plessis-Mornay (du), Philippe, Vindiciae contra Tyranos, Paris, 1579.

5. Volkelt, Iohannes, Aesthetik des Tragischen, ediþia a III-a, München, 1917, pp. 469-470.6. Benjamin, Walter, Die Ursprung der deutschen Trauerspiels, op. cit., pp. 62-63.7. Opitz, Martin, Prosodia germanica, Oder Buch von der deutschen poeterey, Frankfurt pe Main,

spre 1650, pp. 30-31.8. Rist, Johann, Die Alter Edelste Belusttigung Kunst – und Tugendlieber Gemühter (Aprilgen-

spräch beschrieben und fürgenstellet von dem Rüstigen, Frankfurt, 1666, pp. 242-242.9. Benjamin, Walter, op. cit., p. 65.10. Birken (von), Sigmund, Deutsche redebind und Dicht-Kunst verfasset durch Den Erwasch-

senen, Hamburg, 1679, p. 336.11. Beze (de), Théodore, Traité de l’autorité du Magistrat , Geneva, 1575, p. 34.

12. Richelieu, Le Testament politique, Amsterdam, 1688, cap. IX.13. Idem.14. Idem.15. Apud Prélot, M., Histoire des idées politiques, Paris, Dalloz, 1973, p. 299.16. Bossuet, La Politique tirée des paroles pures de la Sainte Ecriture, Paris, 1704.17. Idem.18. Idem.19. Idem.20. Prélot, M., op. cit..21. Bossuet, op. cit..22. Idem.23. Idem.24. Idem.

Capitolul 5

1. Râpeanu, Valeriu, „Studiu introductiv“ la Gheorghe I. Brãtianu, Tradiþia istoricã despre înte-meierea statelor româneºti, Bucureºti, Editura Eminescu, 1980, p. LXII.

2. Dumézil, G., Mythe et epopée, Paris, Gallimard, 1974, vol. I, p. 10.3. Jung, C.G.; Kerényi, Ch., Introduction a l’essence de la mythologie, Paris, Payot, 1968, p. 15.4. Abraham, Karl, Psychanalyse et culture, Paris, Payot, 1969, p. 8.

5. Plumyène, Jean, Les nations romantiques, Paris, Fayard, 1979.6. Apud Râpeanu, Valeriu, „Studiu introductiv“ la Gheorghe I. Brãtianu, Tradiþia istoricã despre

întemeierea statelor româneºti, op. cit., p. LX-LXI.

Note 183



7. Iorga, Nicolae, „În legãturã cu chestia literarã“. Apud, Sadoveanu, Mihail, „D-l Iorga despretradiþia literarã“, Opere, vol. 20, Bucureºti, E.P.L., 1966, p. 436.

8. Sadoveanu, Mihail, Viaþa lui ªtefan cel Mare, Bucureºti, Editura Minerva, 1970, p. 14.9. Cãlinescu, G., Prefaþã la Sadoveanu, Mihail, Romane ºi povestiri istorice, Bucureºti, I.E.P.L.,

1961.10. Sadoveanu, Mihail, Fraþii Jderi, vol. I, Ediþia a VI-a, Bucureºti, Editura Tineretului, 1969, p. 193.

11. Adorno, Th., „Was bedeutet. Aufarbeitung der Vergangenheit“, în Erziehung zur Mundigkeit.Vortrage und Gestrache mit Helmut Becher, 1959-1969.

12. Marx, K., Bazele criticii economiei politice, vol. I, Bucureºti, Editura politicã, 1972.13. Marx, K., 18 „Brumar al lui Ludovic Bonaparte“, în Marx, K.; Engels, F., Opere, vol. 8,

Bucureºti, Editura Politicã, 1960, p. 119.14. Marx, K.; Engels, F, „Ideologia germanã“, în Opere, vol. 3, Bucureºti, Editura politicã, 1958,

p. 18.15. Idem.

16. Ibrãileanu, G., Opere. vol. I, Bucureºti, Editura Minerva, 1974, p. 400 (Note ºi variante laediþia I).

17. Ibid., p. 400.18. Ibid., pp. 408-409.19. Ibrãileanu, G., op. cit., p. 111.20. Eliade, Mircea., Le mythe de l’éternel rétour. Aspecte ale mitului, Bucureºti, Editura Univers,

1978, pp. 157-170.21. Sadoveanu, Mihail., Vremuri de bejenie, Bucureºti, Editura Minerva, 1977, p. 9.22. Sadoveanu, Miahil., Hanu Ancuþei, Bucureºti, Editura Minerva, 1971.23. Ibrãileanu, G., „Mihail Sadoveanu: «Dumbrava minunatã»“ ºi „Fântâna dintre plopi“, Viaþa

Româneascã , nr. 1, 1923.24. Vezi Ricœur, Paul, Histoire et vérité, Paris, Editions du Seuil, 1970, p. 25. Autor al unor studiiinterdisciplinare valoroase, având ca metodã relaþia dintre hermeneuticã ºi fenomenologie, PaulRicœur considera posibilitatea cunoaºterii integrale a trecutului, privit ca un sector al intersubiecti-vitãþii ºi ca dialog între conºtiinþe la nivelul deschiderii spre lume a operei de artã.

25. Ibid., p. 30.26. Într-unul din primele studii comparative dedicate romanului istoric european la noi, Paul

Comarnescu, în „Stilul epopeic al d-lui Mihail Sadoveanu, faþã de romanul istoric al lui Walter Scott“( Revista Fundaþiilor Regale, XII, 1945, nr. 8, p. 370) evidenþiazã inadvertenþele de fond dintreromanul istoric sadovenian ºi romanul istoric european, în filiera tradiþiei inauguratã de Walter Scott,socotit un maestru neîntrecut al culorii locale ºi al imaginaþiei poetice în acest gen romantic.

27. O explicaþie a mecanismului ideatic ºi psihologic ar fi aceasta: „angoasa în faþa prezentuluitrezeºte dorinþa obscurã a participãrii la un timp primordial, total, altfel spus, ieºirea din timpul istoricºi intrarea în timpul fabulos al originii, în ille tempore“. (Galina Oprea ºi Alexandru Oprea, J.J. Rousseau ºi L.N. Tolstoi în cãutarea vârstei de aur , Bucureºti, Editura Univers, 1978, p. 42.)

28. Vianu, Tudor, Opere, vol. 10, Bucureºti, Editura Minerva, 1982.29. Paleologu, Alexandru, Spiritul ºi litera, Bucureºti, Editura Eminescu, 1970, p. 219.30. Vianu, Tudor, „Fazele portretului moral“ (1946), în Opere, vol. 10, Bucureºti, Editura Minerva,

1982.31. Plutarh, Vieþi paralele, vol. 1, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1968.32. Vianu, Tudor, „Fazele portretului moral“ (1946), în Opere, vol. 10, Bucureºti, Editura Minerva,

1982, p. 100.33. Ibid., p. 102.34. Francastel, Pierre, Realitatea figurativã , Bucureºti, Editura Minerva, 1972.




35. Francastel, Pierre, Figura ºi locul , Bucureºti, Editura Univers, 1971, p. 15.36. Ureche, Grigore.37. Curticãpeanu, Doina, Orizonturile vieþii ºi literatura veche româneascã , Bucureºti, Editura

Minerva, 1975, p. 95. Vezi ºi Constantinescu, Pompiliu,Scrieri alese, Bucureºti, E.P.L.A., 1957, p. 110.

38. Polonofilia lui Grigore Ureche ºi Miron Costin, xenofobia cu accente patetice a lui Ion Neculce,imaginea ºi poziþia tendenþioasã despre domniile lui Tomºa Vodã, ªtefan cel Mare, Ioan Vodã celCumplit, prezentatã într-o luminã profund nefavorabilã aveau sã fie reconsiderate dintr-un cu totul altunghi de vedere la Sadoveanu.

39. Sadoveanu, Mihail, Fraþii Jderi, vol. I, Ediþia a VI-a, Bucureºti, Editura Tineretului, p. 9.40. Sadoveanu, Mihail, Fraþii Jderi, vol. I, Ediþia a VI-a, Bucureºti, Editura Tineretului, p. 23-24.41. Costin, Miron, Opere, vol. I, ediþia criticã P.P. Panaitescu, Bucureºti, E.P.L., 1965, p. 134.42. Papu, Edgar, Cãlãtoriile Renaºterii ºi noi structuri literare, Bucureºti, E.P.L., 1967, p. 9.43. Sadoveanu, Mihail, Fraþii Jderi, vol. I, Ediþia a VI-a, Bucureºti, Editura Tineretului, p. 16.44. Sadoveanu, Mihail, Fraþii Jderi, vol. I, Bucureºti, Editura Meridiane, 196045. Rãdulescu-Codin, C., Legende, tradiþii ºi amintiri istorice adunate din Oltenia ºi Muscel ,

Bucureºti, 1910, p. 106.46. Codrea, I.A.; Densuºianu, Ovid; Speranþia, Th, Graiul nostru, I, (1906-1907), p. 354.47. Mrejeriu, L.; Kirileanu, S.T.; Popescu-Vînãtori, Gh., Cuza-vodã, istorisiri pentru popor , Piatra

Neamþ, 1909, p. 149.48. Codrea, I.A.; Densuºianu, Ovid; Speranþia, Th, op. cit., p. 211.49. Iorga, Nicolae, „Statuia lui Cuza-vodã“, în Oameni care au fost , vol. 1, Bucureºti, 1967, pp.

31-32. Apud Sãmãnãtorul , III, 1903, nr. 45, 9 noiembrie.50. Idem.

Capitolul 6

1. Vezi rechizitoriul sever fãcut de Cãlinescu, G., Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent , Bucureºti, Editura Fundaþiilor Regale, 1941.

2. Vezi, spre exemplificare, Orieux, J., Talleyrand ; Maurois, A.; Balzac; Chaunu, P., „Histoirequantitative: bilan et perspectives“, în Revue d’histoire, nr. 3, 1970; Castellot, A., Napoleon, vol. 1-2,Bucureºti, Editura politicã, 1970.

3. Interesante în aceastã privinþã sunt ºi consideraþiile lui Zarifopol, Paul., Pentru arta literarã ,vol. I, p. 223-248; vol. II, p. 44-47, Bucureºti, Editura Minerva, 1971.

4. Lukács, Georg, Teoria romanului. O încercare istorico-filosoficã privitoare la formele mariiliteraturi epice. Editura Univers, a Univers, 1977, p. 38.

5. Croce, Benedetto, La poesia, Bari, Laterza, 1954, p. 16.

6. Cassirer, Ernst, Essai sur l’homme, Editions de Minuit, Paris, 1975, p. 245.7. Sadoveanu, Mihail, Viaþa lui ªtefan cel Mare, Bucureºti, Editura Minerva, 1970, p. 7.8. Ibid., p. 714.9. Maigron, Louis, Le roman historique dans l’age du romantisme, Ediþia a II-a, Paris, Librairie

Honoré Champion, p. 9.10. Vezi, spre exemplificare, rezultatele obþinute de Chaunu, Pierre, în Histoire serielle. Histoire

quantitative, Paris, Armand Collin, 1978.11. Iorga, Nicolae, Generalitãþi cu privire la studiile istorice, Ediþia a III-a, Bucureºti, 1944, p.

44. Nicolae Iorga deosebea net între istoricul literat ºi literatul istoric: „Pentru aceasta-i trebuie fan-tasie, însã nu fantasia istoricilor romantici, cari creau ce nu era sau adãugau ºi îndreptau ceia ce nu e

permis a se adãuga ºi îndrepta; fiindcã acele lucruri au fost aºa ºi nu altfel. Aceia e fantasia literatuluicare poate opera din creerul artistului, ca Minerva din creerul lui Joe. Fantasia lui e fantasia repro-ductivã-creatoare ºi ea în felul ei, cãci din cenuºa ei învie o epocã moartã. Deprins cu amãnuntele,

Note 185



istoricul trebuie sã-ºi facã iluzia cã trãieºte în timpul cu care se ocupã, între oamenii pe care-i studiazãºi sã ne vorbeascã de acel timp ºi de acei oameni ca de lucruri vãzute ºi trãite. E o minune pe care înliteraturã o face zilnic talentul ºi entuziasmul pentru subiect.“

12. Micu, Dumitru; Manolescu, Nicolae, Literatura românã de azi, 1944-1964, Bucureºti, Edi-

tura Tineretului, 1965, pp. 160-161.13. Vezi excelentul capitol dedicat lui Flaubert în Lukács, G., Le roman historique, Paris, EdituraPlon, 1965.

14. Stãnescu, Eugen, „Imaginea Evului Mediu românesc în opera lui Mihail Sadoveanu“, în Viaþa Româneascã , XIV, nr. 11, 1960, p. 199.

Capitolul 7

1. Apud Mychael Lynch, Stalin ºi Hruºciov. U.R.S:S. 1924-1964, Bucureºti, Editura ALL, 1994, p. 28.

2. Apud Mychael, Lynch, op. cit., p. 45.

3. Comisia de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.).4. Ceauºescu, Nicolae, „Cuvântare la întâlnirea cu activul de partid al regiunii Argeº, 12 iunie

1966“. În România pe drumul desãvârºirii construcþiei socialiste, vol. 1, Bucureºti, Editura politicã,1968, p. 463.

Capitolul 8

1. Allport, Gordon, Personality. A Psychological Interpretation, New York, 1937, p. 48.2. Allport, Gordon, Pattern and Growth in Personality, New York, 1962.3. Filloux, Jean-Claude, La Personalité, Paris, P.U.F., 1963, pp. 9-11.4. Kretschmer, Structura corpului ºi caracterul , Berlin, 1930, p. 234.

5. Idem.6. Ibid., p. 293.7. Ibid., p. 296.8. Uºinski, K.D., Celovek kak predmet vospitaniia, vol. 2, Sankt Petersburg, Vremia, 1905, p. 327.9. Mãrgineanu, Nicolae, Condiþia umanã. Aspectul ei bio-psiho-social ºi cultural , Bucureºti, Edi-

tura ªtiinþificã, 1973, 392 p.10. The Collected Works of C.G. Jung , ediþia Herbert Read, 1953-1978, vol. VII, London, Rout-

ledge, par. 43.12. Ibid., vol. VI, par. 650.13. Ibid., vol. VI, par. 654.

14. Ibid., vol. VI, par. 628.15. Ibid., vol. VI, par. 640.16. Ibid., vol. VI, par. 610.

Capitolul 9

1. Annick Percheron, „La socialisation politique“, în Traité de science politique, vol. 2, Paris,P.U.F., 1985.

2. Kon, I.S., Soziologie der Personlichkeit , Köln, 1971, p. 18.3. Almond, A.Gabriel; Powell, G.Bingham jr., „Political Socialization and Political Culture“, în

Almond, A. Gabriel; Powell, G. Bingham, Comparative Politics Today. A World View, Zoresman and

Co., London, Boston, Illinois, ediþia a IV-a, 1988, p. 36.4. Apud Ana Bogdan-Tucicov, „Socializarea individului“, în Dicþionar de psihologie socialã ,

Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1991, p. 229.




5. Ibid., p. 228.6. Vezi, mai ales, lucrãrile lui Lorenzer, A., Zur Begrundung einer materialistichen Sozialisation-

theorie, Frankfurt, 1972; Brim, O; Weeler, S., Erwachesenen Sozialisation, Stuttgart, 1974, Griese, H., Rollentheorie und Antropologie, Duisburg, 1976; Griese, H., Soziologische Anthropologie und Soziali-

sationtheorie, Weinheim und Basel, 1976; Hiebsch, H., Sozialpsyhologische Grundlagen der Person-lichkeitsformung , Berlin, 1973.7. Piaget, Jean, Epistemologie geneticã , Cluj, Editura Dacia, 1973, p. 11 ºi urm.8. Bernstein, B., Langage et classes sociales, Paris, Editions de Minuit, 1972, p. 32.9. Bourdieu, P., Esquisse d’une théorie de la pratique, Paris, Droz, 1972, p. 178.10. Idem.11. Ibid., p. 229.12. Chelcea, Septimiu, Socializarea adulþilor , în Dicþionar de psihologie socialã , Bucureºti, Edi-

tura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1981, p. 227.13. Dawson, R.; Prewitt, K., Political Socialisation, Boston, Little, Brown and Co., 1969, pp.

63-80.

14. Hess, D. Robert; Tarney, V. Judith, Development of Political Attitudes in Children, Chicago,Aldine Publishing Co, 1967, p. 20.

20. Dawson, K.; Prewitt, K., op. cit., p. 69.16. Atanasiu, C., în Dicþionar de sociologie, Bucureºti, Editura Babel, 1993, p. 288.17. Piaget, Jean, Le jugement et le raisonnement chez l’enfant , Neuchâtel, Delachaux et Niestlé,

1967, p. 141.18. Cambell, R.; Converse, P.N.; Miller, W.; Stokes, D., The American Voter , New York, Wiley

and Sons, 1964, p. 168.19. Hyman, Herbert, Political Socialisation, Glencoe, Illinois, Free Press, 1959.20. Percheron, Annick, „La socialisation politique“, în Traité des science politique, op. cit.

21. Erikson, E., Enfance et société, Neuchâtel, Delachaux-Niestlé, 1966.22. Bourdieu, P.; Passeron, J.C., La Réproduction, Paris, Editions de Minuit, 1970, p. 279.23. Ibid., p. 209.24. Ibid., p. 18.25. Cot, J.P.; Mounier, J.P., Pour une sociologie politique, Paris, Editions du Seuil, 1974, p. 85.26. Piaget, Jean; Weil, A.M., „Le Développement de l’idée de la patrie chez les enfants“, în Bulletin

international des sciences sociales, vol. III, 1951.27. Vezi, printre alþii, Annick Percheron, „La formation politique de l’individu“, în La Politique,28. Percheron, A., „La conception de l’autorité chez les enfants français“, în Revue française de

science politique, vol. XXI, nr. 1, februarie 1971.29. Roig, Charles; Grand, Billon, La socialisation politique des enfants, Paris, A. Colin, 1968.

30. Easton, D.; Hess, R.D., „The Child’s changing images of President“, în Public Opinion Qua-terly, nr. 24 (4), iarna 1960, p. 630. The Child’s political world. Raport la al V-lea Congres mondial alA.I.S.P., Paris, 1961.

31. Easton, D.; Dennis, J., Children in the Political System. Origines of political legitimacy, NewYork, McGraw-Hill, 1969; „The Child’s acquisition of regime norms; political eficacy“, în American Political Science Review, LVI, 1967, pp. 25-38.

32. Percheron, A., op. cit., pp. 126-127.33. Roig, Charles; Grand, Billon, „La Socialisation politique des enfants“, op. cit. Vezi ºi Annick

Percheron, „La Conception de l’autorité chez les enfants français“, op. cit.34. Dawson, R.; Prewitt, K., op. cit., p. 17.

35. Klinberg, Otto, Psychologie sociale, vol. II, Paris, P.N.F., 1959, pp. 403-404.36. Cattell, R.B., Social Psychology, New York, Rinchart and Co., Inc., p. 36.37. Erikson, E., Enfance et societé, Neuchâtel, Delachaux-Niestlé, 1966, p. 184.

Note 187



38. Kardiner, A., The Individual and His Society, 1939.39. Erikson., E., op. cit.40. Sapir, E., Anthropologie, vol. 1, Paris, Edition du Minuit, 1967, p. 41.41. Ibid., p. 40.

42. Bernstein, B., Langage et classes sociales, Paris, Edition du Minuit, 1975, p. 32.43. Apud Tentori, Tullio, Antropologia culturale, ediþia a V-a, Roma, Editrice Studium, 1973, pp.89-91.


Imaginea Publica

Documents

Transcript of Imaginea Publica