Imaginea Profesionala

16
Cuprins: Cuprins: 1. Ce reprezintă imaginea profesională. 2. Importanţa imaginii în carieră. 3. Mers, ţinută, vestimentaţie. 4. Gest, mimică, expresivitate. 5. Concluzii. 2

description

lkiju

Transcript of Imaginea Profesionala

Page 1: Imaginea Profesionala

Cuprins:Cuprins:

1. Ce reprezintă imaginea profesională.

2. Importanţa imaginii în carieră.

3. Mers, ţinută, vestimentaţie.

4. Gest, mimică, expresivitate.

5. Concluzii.

1.1. Ce reprezintă imaginea profesională.Ce reprezintă imaginea profesională.

2

Page 2: Imaginea Profesionala

Importanţa şi necesitatea adoptării unei ţinute în conformitate cu mediul şi poziţia pe care un

profesionist o ocupă este tot mai discutată şi controversată actualmente. Poate pentru că trăim în era vitezei în

care foarte puţine persoane explică celor mai tineri că aparenţele contează, mai cu seamă dacă dores c să fie

ascultaţi şi crezuţi, pentru că ceea ce spun trebuie sa fie susţinut întocmai de ceea ce se vede. Altfel spus,

aspectul trebuie să reflecte coerenţa şi corectitudinea mesajului profesional transmis.

O companie care se respectă îşi respectă clienţii, dar şi angajaţii în egală măsură. Astfel, aşa cum

aşteaptă ca fiecare client care-i trece pragul să-i transmită sentimentul de încredere, să fie credibil, aşa şi

clienţii se asteaptă ca reprezentantul companiei cu care urmează să se întîlnească să se ridice la nivelul

aşteptărilor pe care compania l-a setat prin reputaţia pe care o are şi prin campaniile de comunicare pe care le

desfăşoară. Cu cît mai mare şi mai reputabilă este compania, cu atît mai mari sunt aşteptările pe care clienţii

sau potenţialii parteneri de afaceri le au în ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii companiei respective. Iar acest

fenomen este valabil indiferent de domeniul de activitate, poziţie ocupată sau dimensiune profesională.

Excepţiile nu sunt nici exemple de dat şi nici de urmat, chiar de există cîţiva oameni de afaceri, care au

ajuns în topul piramidei şi care-şi permit o imagine mai relaxată. În primul rînd, ceea ce vedem este imaginea

pe care o transmit public, către cei care cumpără produsul sau serviciul şi cu care trebuie să conexeze, faţă de

care trebuie să pară apropiaţi. Cum se prezintă în întîlnirile de afaceri, nu se vede, dar se ştie că o fac cu

succes. Pe de altă parte, poziţia pe care o deţin în maşinăria economică internaţională le permite sa aibă o

imagine mai relaxată. Dar pînă să ajungă la nivelul actual, imaginea lor a fost cu totul alta şi foarte puţin

făcută public. Mai există şi elementul de originalitate pe care aceste excepţii şi-l permit, ba chiar unora le este

şi le-a fost necesar pentru a atrage atenţia şi pe care l-au exploatat la maximum, cu mare succes. Sunt oameni

de afaceri desăvîrşiţi, dar nu sunt neapărat şi exemple de urmat în ceea ce priveşte imaginea profesională pe

care o prezintă.

Cu toţii ne dorim să urcăm cît mai sus în carieră, dar pînă acolo drumul este anevoios şi presupune

„sacrificii”. Ţinuta profesională este unul dintre aceste sacrificii, pentru unii dintre noi, dar este un sacrificiu

care merită făcut!

2.2. Importanţa imaginii în carieră.Importanţa imaginii în carieră.

3

Page 3: Imaginea Profesionala

Prima impresie pe care o creăm are o directă influenţă asupra nivelului de credibilitate profesională pe

care interlocutorii ne-o atribuie. Cu cît acest nivel de credibilitate este mai ridicat, cu atît creşte şi autoritatea

mesajului pe care dorim să-l transmitem. Şi trebuie reţinut că mesajul nu este unul personal, nu reprezintă

valorile personale, ci este unul profesional care transmite valorile instituţiei pentru care lucrăm şi care a

investit încrederea că suntem buni reprezentanţi în faţa interlocutorilor şi a potenţialilor parteneri.

O carieră de succes se construieşte pas cu pas, cu multă răbdare şi deschidere, dar mai ales cu

recomandări bune. Iar recomandările bune vin atunci cînd o primă impresie pozitivă se transformă într-o

prezenţă corectă permanentă, care susţine întocmai calităţile profesionale, nivelul de inteligenţă, educaţie şi

experienţă pe care fiecare le are. Astfel se construieşte reputaţia, iar reputaţia este extrem de importantă

deoarece este greu de controlat, fiind transmisă de la persoană la persoană şi călătorind mult înaintea noastră.

O reputaţie favorabilă, la fel ca o primă impresie pozitivă, face ca o posibilă scăpare sau greşeală să fie

trecută cu vederea şi astfel ascensiunea profesională să nu fie influenţată negativ.

Credibilitatea personală se cîştigă în primele două secunde ale unei întîlniri exclusiv pe prezenţa

profesională, respectiv pe aspect, pentru ca apoi să fie întărită de mesajul senzorial transmis de strîngerea de

mînă şi de tonul vocii. Dar pe lîngă o prezenţă profesională coerentă şi conformă domeniului şi poziţiei

ocupate, este absolut necesar ca şi nivelul de calitate a discursului în privinţa conţinutului şi modalităţii de

prezentare, să fie la cel mai înalt nivel. Există mulţi oameni care cred că educaţia, inteligenţa şi experienţa

vorbesc de la sine; nu au nevoie de un “ambalaj”. Comunicarea, însă, inseamna:Comunicarea, însă, inseamna:

55% înfăţişare, limbaj corporal şi pătrundere

38% tonul, ritmul şi volumul vocii

7% conţinutul mesajului

4

Page 4: Imaginea Profesionala

3.3. Mers, ţinută, vestimentaţie.Mers, ţinută, vestimentaţie.

Cînd te afli într-un mediu profesional, totul despre tine trebuie să comunice

profesionalism. Mersul, privirea, strîngerea de mînă, hainele, pînă şi machiajul sunt

componente ale acestei comunicări. În plus, primele impresii se formează în mai puţin de 5

secunde din momentul întîlnirii, iar studiile sociologice arată că aceste prime impresii sunt

corecte în 67% din cazuri. Sigur că ni sa întîmplat să cunoaştem pe cineva şi să ne

gîndim: ,,Nu ştiu de ce, dar chiar mi-a făcut o impresie bună!” sau, din contra: ,,Hm, e ceva la

tipul ăsta care nu-mi place…”. Tocmai ne formasem o părere despre acea persoană. Pentru că

aceste impresii sunt subconştiente, nu realizăm că se referă la:

- Cîţi bani cîştigă;

- Nivelul său de educaţie;

- Personalitatea sa,dacă ştie să se facă placut(ă);

- Cîtă încredere are în sine;

- Cît de inteligent(ă) este;

- Succesul, competenţele, etica profesională;

- Cît de responsabil(ă) este şi dacă poţi avea

sau nu încredere în el/ea.

Încă un adevăr general valabil este: oamenilor le place să interacţioneze şi să relaţioneze cu cei

asemenea lor, cu cei cu care se simt în largul lor sau cu cei cu care se asteaptă să arate, să vorbească şi să se

comporte conform rolului lor. Iată cîteva exemple:

*Sunteţi director al unei firme şi trebuie sa vă întîlniţi cu managerul unei bănci pentru a discuta un împrumut.

Cum vă aşteptaţi sa fie îmbrăcat? În jeanşi şi o cămaşă colorată sau într-un costum la 4 ace şi cu cravată?

*Cîinele dvs. este bolnav şi trebuie să faceţi o vizită unui cabinet veterinar. A-ţi fi surprins ca medicul să fie

îmbrăcat ca un surfer? A-ţi avea încredere în diagnosticul său?

*Sunteţi părintele unui copil neastîmpărat, iar tînăra învăţătoare vă invită la o discuţie serioasă. Să

presupunem că aceasta va fi îmbrăcată într-o fustă scurtă, cu un tricou fără mîneci, transparent şi încălţată cu

o pereche de papuci de plaja. Îi ve-ţi acorda acelaşi respect şi încredere pe care i le-a-ţi fi acordat dacă ar fi

fost îmbrăcată cu o cămaşă albă cu mîneci şi o pereche de pantaloni lungi de stofă?

Rezultă că nu putem CONTROLA ce gîndesc alţii, dar putem însă INFLUENŢA modul în care suntem

percepuţi, creîndu-ne o imagine adecvată.

A te îmbrăca pentru a avea succes nu înseamnă a

îmbrăca un “anume” costum, a avea o “anume” tunsoare sau a

purta un “anume” ceas. Înseamnă a te îmbrăca astfel încat să

poţi relaţiona fără grijă cu cei cu care doreşti să conlucrezi.

Înseamnă a fi un cameleon. Înseamna a te adapta.

5

Page 5: Imaginea Profesionala

Hainele reflectă personalitatea, bunul-gust sau absenţa lui, statutul social, respectul pe care îl ai pentru

interlocutorul tău. Imaginea, modul în care ne-am construit apariţia, sunt definitorii pentru felul în care

relaţionăm pe viitor cu partenerii noştri şi pentru modul în care suntem percepuţi.

Prin intermediul îmbrăcămintei comunicăm celorlalţi aşteptările noastre asupra modului în care dorim

să fim trataţi: un costum clasic comunică dorinţa noastră de a ne relaţiona la nivel oficial, o îmbrăcăminte

mai puţin „formală” poate fi interpretată ca intenţie de a da o notă mai caldă, mai personală relaţiei. Ţinuta

vestimentară impusă este în legatură directă cu valorile instituţiei respective.

Multe profesii impun purtarea unei ţinute standardizate, uneori pînă în cele mai mici amănunte.

Armata, justiţia, poliţia, biserica, spitalele, căile ferate, utilizează uniforme care simbolizează putere,

autoritate, credibilitate şi competenţă, adică principalele elemente ale misiunii lor sociale.

Înfăţişarea, modul de a se îmbrăca specialiştii într-un anumit domeniu constituie un element esenţial al

comunicării în afaceri, al relaţiilor ce se stabilesc între angajat şi angajator.

Astfel trebuie de ţinut cont de sectorul în care se lucrează şi de codul vestimentar impus de organizaţie

(dacă există). De exemplu, un psiholog care lucrează într-un centru care se ocupă de femei agresate în familie

sau o doctoriţă într-un spital de copii bolnavi de cancer se vor îmbrăca asemănător – imaginea lor trebuie să

transmită profesionalism, dar şi faptul că sunt persoane deschise, prietenoase, de încredere, al căror rol este

să îşi ajute pacienţii să treacă prin momente dificile. În schimb, un avocat se va îmbrăca diferit de o actriţă,

deşi poate cîştiga la fel de mult.

În situaţia accelerarii unei cariere, cel mai des întîlnit scop este cîştigarea respectului, încrederii şi

crearea unei impresii pozitive. Acest lucru se realizează cel mai uşor apelînd la articole vestimentare care

comunică autoritate. Aceste haine care transmit credibilitate şi subliniază capacităţile profesionale conţin

elemente cheie, cum sunt gulerul tare, mînecile lungi, pantalonii şi fustele cu croială clasică, sacourile sau

haine din ţesături cu “ţinută” şi în culori neutre. Articolele care comunică autoritate iţi împrumută din

consistenţa lor, apoi dispar imediat în fundal, lăsînd audienţa să se concentreze pe ceea ce se comunică

sau se demonstrează. Într-o astfel de ţinută vei fi vazut ca fiind o persoană competentă, care merită atenţie.

6

Page 6: Imaginea Profesionala

4.4. Gest, mimică, expresivitate. Gest, mimică, expresivitate. Cunoaşterea problemei limbajului trupului reprezintă un avantaj în plus

pentru orice persoană, indiferent dacă lucrează într-un mediu de afaceri sau nu.

Dintre gesturile capului cele mai larg folosite sunt încuviinţarea şi clătinatul

din cap. Obiecţiile ascunse ale unui partener cu care se tinde spre o negociere se pot descoperi cu uşurinţă,

urmărind dacă acesta, în timp ce în vorbe se declară de acord, recurge sau nu la clătinatul capului. De

exemplu, cineva spune : "Da, înţeleg punctul dumneavoastră de vedere", sau ,,într-adevăr, îmi place să lucrez

aici’’ — şi între timp îşi clatină capul într-o parte şi alta. Deşi cuvintele sale sună convingător, gestul denotă

o atitudine negativă şi, în asemenea situaţii, nu se dă crezare afirmaţiilor sale verbale.

Totodată există trei poziţii de bază ale capului: capul ţinut drept → aceasta este poziţia omului cu o

atitudine neutră faţă de cele auzite. Capul rămîne de obicei nemişcat, rar lăsînd să se observe o mişcare

măruntă. Adesea apare împreună cu gestul mîinii ridicate la faţă, care exprimă o evaluare; capul înclinat într-o

parte → semnifică o trezire a interesului. Charles Darwin a fost printre primii care au observat că oamenii îşi

înclină capul într-o parte atunci cînd încep să se intereseze de ceva. Astfel, cînd se face o prezentare sau se

ţine o expunere, trebuie întotdeauna de acordat atenţie la prezenţa acestui gest la interlocutori; capul înclinat

în jos — semnalează o atitudine negativă şi chiar una de judecare critică. În astfel de cazuri, pentru a putea

comunica cu un asemenea individ, trebuie să-l determinăm să ridice capul sau să-l încline într-o parte.

Unul din cele mai puţin observate, dar, totodată, şi cele mai eficiente semnale non-verbale este transmis

de palma omului. Utilizarea corectă a palmei îl poate investi pe om cu un anumit grad de autoritate şi cu

capacitatea de a-i dirija pe alţii prin gesturi. Principalele gesturi de îndrumare ale palmei sunt următoarele

trei: palma îndreptată în sus, palma îndreptată în jos şi palma strînsă pumn, cu degetul arătător întins.

Diferenţa dintre cele trei poziţii este ilustrată de următorul exemplu: să presupunem că îl rugăm pe cineva să

ridice o cutie şi să o ducă într-un alt loc din aceeaşi cameră. Vom utiliza acelaşi ton, aceleaşi cuvinte şi

aceleaşi expresii faciale, schimbînd doar poziţia palmei.

Palma întoarsă în sus este utilizată ca un gest de supunere, neameninţător, evocînd gestul cerşetorului

de pe stradă. Cel rugat să schimbe locul cutiei nu va simţi nici o presiune în cerere, iar în cadrul relaţiei

normale de superior/subordonat nu se va simţi ameninţat. Palma întoarsă în jos asigură autoritate imediată.

Cel căruia îi adresăm rugămintea are impresia că a primit un ordin de a muta cutia, iar în funcţie de relaţiile

pe care le are cu noi, pot apărea la el sentimente contradictorii. De exemplu, dacă persoana solicitată este de

acelaşi rang cu noi, ea poate refuza cererea noastră transmisă cu palma întoarsă în jos, mai degrabă ar

satisface dorinţa noastră dacă am utiliza poziţia palmei în sus. Dacă e vorba de un subaltern, gestul palmei

întoarse în jos este corespunzător, întrucît avem autoritatea de a-l utiliza. Palma închisă, iar degetul arătător

întins devine un element simbolic, cu care vorbitorul îl ameninţă pe ascultător pentru a-l supune. Degetul

arătător întins este unul din cele mai iritante gesturi care pol fi utilizate în timpul conversaţiei.

7

Page 7: Imaginea Profesionala

Strîngerea mîinii este o urmare din epoca în care omul vieţuia în peşteri. De cîte ori aceşti oameni se

întîlneau, înălţau braţele în aer cu palmele deschise, pentru a arăta că nu au arme la ei. În decursul secolelor,

acest gest al palmei ridicate s-a modificat, apărînd gesturi cu palma pusă pe inimă şi multe alte variante.

Forma modernă a acestui străvechi ritual de salut este întinderea mîinii şi strîngerea palmelor atît la întîlnire,

cît şi la despărţire, în mod obişnuit, într-un asemenea gest mîinile se scutură între cinci şi şapte ori.

Dacă doi indivizi se întîlnesc pentru prima dată şi se salută cu obişnuita strîngere de mînă.

Cu acest prilej poate să fie transmisă una din cele trei atitudini de bază:

*dominarea: ,,Acest om vrea să mă domine. Trebuie să fiu mai precaut”;

*supunerea: ,,Îl pot domina pe acest om. El va face ceea ce doresc eu”;

*egalitatea: ,,Îmi place acest om. Ne vom înţelege bine”.

Aceste atitudini sunt transmise în mod inconştient. Dar prin antrenament şi prin

aplicarea conştientă a unor tehnici de strîngere a mîinii putem influenţa direct

rezultatele unei întîlniri cu o altă persoană.

Într-o strîngere de mînă dominarea se face simţită prin întinderea mîinii cu palma în jos. Palma nu

trebuie să fie întoarsă complet spre podea, dar faţă de palma celuilalt trebuie să arate în jos, prin aceasta

dîndu-i de înţeles că dorim să preluăm controlul în cursul întîlnirilor viitoare. Întinderea mîinii într-o astfel de

manieră dominantă este nu numai dificilă, dar şi bătătoare la ochi orice încercare de a forţa întoarcerea

palmei celuilalt în poziţie de supunere. Există însă o cale simplă pentru a-l dezarma pe cel ce întinde mîna în

manieră dominantă şi pentru a obţine controlul, avînd totodată posibilitatea de a-l intimida pe celălalt prin

încălcarea spaţiului său personal. Perfecţionarea acestei tehnici se obţine însă numai prin antrenament.

Deşi este un obicei admis ca la prima întîlnire cu o persoană să se dea mîna, există însă anumite

împrejurări în care ar fi nepotrivită strîngerea mîinilor. Avînd în vedere faptul că a da mîna este un semn de

bună primire, agenţii comerciali ştiu că dacă întind ei primii mîna unui cumpărător la care au sosit fără un

anunţ prealabil şi neinvitaţi, iniţiativa lor se poate solda cu un eşec, deoarece eventual nu sunt bineveniţi şi

atunci cumpărătorul se simte că e pus să facă un lucru pe care nu doreşte să-l facă.

Poziţia picioarelor implică şi ea în sine un complex de semnificaţii. Astfel, Piciorul aruncat peste

genunchi indică existenţa unei atitudini de dispută sau competiţie. În decursul unor negocieri comerciale, ar fi

nepotrivit să se încerce această încrucişare şi să se tracă la stabilirea comenzii. Este mai recomandabilă

adresarea în mod deschis, cu trupul aplecat înainte şi palmele deschise, spunînd: ,,Văd că aveţi anumite idei

în legătură cu această problemă. M-ar interesa părerea dumneavoastră” şi, rezemaţi comod pe scaun, i se dă

de înţeles cumpărătorului că este rîndul lui să continue discuţia. Aceasta îi creează cumpărătorului

posibilitatea să-şi comunice opinia. Persoanele care au o atitudine rigidă în discuţii sau negocieri îşi cuprind,

adesea, într-o strînsoare puternică, cu una sau amîndouă mîinile, piciorul aruncat peste genunchi. Este semnul

unei individualităţi puternice, încăpăţînate, a cărei rezistenţă poate fi frîntă numai printr-un procedeu special.

8

Page 8: Imaginea Profesionala

O zicală veche spune: ,,Uită-te în ochii aceluia cu care vorbeşti”.

Cînd discutăm sau negociem cu alţii, să privim în pupilele lor

şi ele ne vor vorbi despre sentimentele lor adevărate.

O bază reală de comunicare cu o altă persoană se poale realiza numai dacă ne privim ochi în ochi. În

timp ce cu unii oameni ne face plăcere să stăm de vorbă, cu alţii este un chin, iar unii dintre aceştia ni se par

nedemni de încredere. Toate acestea depind, înainte de toate, de timpul cît suntem priviţi direct sau ni se

captează privirea pe durata conversaţiei. Dacă cineva minte sau tăinuieşte anumite informaţii, privirea sa se

întîlneşte cu a noastră doar o treime din timpul petrecut împreună. Dacă privirea respectivului o întîlneşte pe

a noastră mai mult de două treimi din timp, aceasta poate însemna, fie că ne găseşte foarte interesanţi sau

atractivi, şi în acest caz se uită la noi cu pupilele dilatate, fie că nutreşte faţă de noi un sentiment de ostilitate

şi eventual recurge şi la provocări non-verbale, iar în acest caz pupilele sale se contractă.

M. Argyle a constatat că

dacă lui AA îi place de BB, îl (o)

priveşte timp îndelungat. Din

acest motiv BB consideră că AA

îl (o), place şi, drept răspuns,

şi el (ea) îl (o) va simpatiza pe

AA.

Cu alte cuvinte: pentru a

construi relaţii bune cu o altă

persoană, privirea noastră

trebuie să se întîlnească cu a

ei cam 60-70 % din timp.

Aceasta trezeşte şi simpatia

celeilalte persoane faţă de noi.

Nu este, deci, surprinzător că faţă de oameni nervoşi sau timizi, care ne privesc mai puţin de o treime

din timp, nu prea simţim încredere. La negocieri trebuie evitată întotdeauna utilizarea ochelarilor fumurii,

deoarece creează celuilalt senzaţie neplăcuţia că primul îl observă fix din dosul lentilelor.

Nu numai durata privirii are importanţă; aceeaşi importanţă are şi partea trupului sau a feţei asupra căreia este

îndreptată privirea noastră, deoarece şi aceasta influenţează rezultatul negocierilor.

Privire oficială. Cînd se poartă o discuţie de afaceri, trebuie să se imagineze un triunghi pe fruntea celeilalte

persoane. Prin menţinerea privirii numai asupra acestei zone, se crează o atmosferă serioasă şi partenerul îşi

dă seama instinctiv de interesul faţă de afacere. Cu condiţia ca privirea nu va coborî sub nivelul ochilor

celeilalte persoane, se poate păstra controlul asupra desfăşurării discuţiei.

Privire de anturaj. Cînd privirea este îndreptată sub nivelul ochilor celeilalte persoane, se formează o

atmosferă de anturaj. Cercetările efectuate la reuniuni amicale au arătat că ochiul interlocutorului priveşte tot

o zonă triunghiulară pe faţa celeilalte persoane, dar de data aceasta zona dintre ochi si buze.

Dirijarea priviri. Pentru o dirijare maximă a privirii, aşezăm un pix pe obiectul demonstrativ şi, în acelaşi

timp, să expune verbal ceea ce persoană vede. Apoi, ridicăm pixul şi îl ţinem ridicat între ochii noştri şi ai ei.

Aceasta va avea un efect magnetic, persoana îşi va ridica capul, ne va privi în ochi, va vedea şi va auzi ceea

ce îi spunem, însuşindu-şi la maximum mesajul nostru.

9

Page 9: Imaginea Profesionala

5. Concluzii.5. Concluzii., ,Prima şi cea mai importantă regulă în vestimentaţie

este că haina îl face pe om.”

Cînd

întîlnim un om,

90% din informaţie

este transmisă de vestimentaţie

şi doar restul de discursul persoanei.

Cel puţin în mediul de business şi cel politic.

Cu toate acestea imaginea înseamă mai mult decît îmbrăcăminte.

Imaginea profesională implică mai multe componente: *înfăţişarea (care

include îmbrăcămintea şi accesoriile); *prezenţa (comunicarea non-

verbală, manierele); *îngrijirea personală; *machiajul şi coafura.

Astfel, în crearea unei imagini nu rămîne decît de ţinut cont de: → audienţă (persoanele cu care lucrezi:

clienţi, pacienţi, studenţi, potenţial angajator);  → locaţie (locul unde se va desfăşura activitatea - birou, sală

de conferinţe, sală de clasă); → scop (ce încerci să obţii: Să fii angajat? Să pari o persoană de încredere? Ce

anume?).

,,Alege un job pe care îl iubeşti şi nu va trebui să lucrezi nici-o zi din viaţă” (Confucius)

10

Page 10: Imaginea Profesionala

BibliografieBibliografie

1. Chelcea, S. şi Chelcea Adina (2005), Mesajele corpului uman: cercetări experimentale şi stereotipuri

sociale. Editura Comunicare.ro. Bucureşti.

2. Chiru, Irena, (2003), Comunicarea Interpersonală, Editura Tritonic, Bucureşti.

3. Stan, Nicolae-Cristian, (2012), Mimica şi gesturile de bază şi interpretarea lor. Buzău.

4. http://www.editorialweb.ro/Articole/Business/Despre_vestimentatie.html

11