DIMENSIUNI ALE CALITĂŢII MĂRFII ALIMENTARE;

RELAŢIA CERERE-OFERTĂ DIN PERSPECTIVA GLOBALIZĂRII;

DINAMICA PIEŢEI MĂRFURILOR AGROALIMENTARE

Axiomele comerţului cu mărfuri alimentare:

Prima axiomă: Comerţul se face cu marfă;

A doua axiomă: Comerţul este o activitate profitabilă;

A treia axiomă: Comerţul se bazează pe credibilitatea agenţilor economici;

A patra axiomă: Comerţul presupune un grad ridicat de profesionalism specific şi complex.

Comerţul cu mărfuri alimentare presupune:

• existenţa unei structuri sortimentale adecvate de produse autentice, normale şi sigure;

• asigurarea mărfurilor la un nivel calitativ acceptat de către consumatori, la locul potrivit, în momentul potrivit şi în cantitatea cerută de piaţă.

Accesul consumatorilor zi de zi la alimente este condiţionat de mecanismele prin care se formează sortimentul autohton (al producătorilor), complementat cu un sortiment provenit din import şi prin care se formează sortimentul comercial la nivelul grosiştilor şi detailiştilor.

Formarea sortimentului comercial în comerţul en detail este decisivă, deoarece prin reţea, structură şi preţuri permite accesul consumatorilor la mărfurile alimentare.

Agenţii economici care operează pe piaţa mărfurilor alimentare trebuie să îmbine corect două atitudini:

înţelegerea într-o viziune sistemică a produsului alimentar comercializat la nivel de lot, dar şi ca entitate;

necesitatea de a asigura calitatea acestuia pentru realizarea sa pe piaţa economică, dar şi în cadrul celei metabolice a organismului uman.

Mărfurile alimentare - indiferent de gradul lor de prelucrare - sunt:

produse care fac obiect de comerţ pe piaţa economică, produse cu însuşiri specifice, destinate a se realiza pe "piaţa

metabolică".

Ele au un specific structural, cantitativ şi calitativ care trebuie cunoscut, sunt produse ingerabile şi participă efectiv la procesele din organismul omenesc.

Model de corelare a cererii cu oferta de mărfuri alimentare

FUNCŢIILE PRODUSULUI ALIMENTAR

Produsul alimentar este constituit, dintr-un complex de substanţe organice şi anorganice necesare organismului uman, alături de care se găsesc substanţe indiferente şi uneori substanţe antinutriţionale şi dăunătoare, aspecte ce se repercutează asupra funcţiilor.

Funcţiile produsului alimentar:

funcţia nutritivă; funcţia plastică; funcţia energetică; funcţia catalitică; funcţia de protecţie şi de sanogeneză; funcţia terapeutică; funcţia psihosenzorială şi estetică; funcţia igenico-sanitară; funcţia simbolică.

Funcţia nutritivă - este dată de ansamblul de substanţe din compoziţia produsului alimentar ce asigură nutriţia organismului uman - glucide, lipide, protide, săruri minerale, vitamine, acizi organici şi enzime.

Forma specifică prin care se exprimă valoarea nutritivă.

F(N) = f (G, L, P, SM, V, A, E)

Funcţia plastică - se manifestă prin aportul pe care îl au unele substanţe din compoziţia produsului alimentar - protide, substanţe minerale - la refacerea celulelor/ţesuturilor uzate sau distruse din organismul uman şi în formarea ţesuturilor noi.

Funcţia plastică este deci dependentă de următoarele variabile:

F(Pl) = f (P, SM)

Funcţia energetică este dată de energia ce rezultă din arderea în organism a trofinelor calorigene (lipide, glucide, protide).

F(Eg) = f (L, G, P)

Forma specifică prin care se exprimă valoarea energetică –

are ca unitate de măsură kilocaloria (kcal) sau kilojoulul (kJ).

Funcţia catalitică constă în acţiunea unor substanţe din compoziţia produsului alimentar (protide, săruri minerale, vitamine, enzime) ce intervin direct în asimilarea şi dezasimilarea unor nutrienţi existenţi în produs.

F(Ct) = f (P, SM, V, E)

F (PS) = f (P, G, L, SM, V, E, A).

Funcţia de protecţie şi de sanogeneză - se manifestă prin acţiunea protectoare ce o exercită unii nutrienţi din compoziţia produsului alimentar care sunt în acelaşi timp şi generatori de sănătate pentru organismul uman.

Funcţia terapeutică este exercitată de acele produse alimentare (cereale, legume, fructe etc.) ce intervin ca adjuvanţi în tratamentul unor afecţiuni.

F (Tr) = f (G, L, P, SM, V, E, A)

Funcţia psihosenzorială şi estetică

F (PsEs) = f (G, L, P, SM, Pg, A, Es.amb)

Pg = pigmenţi;

Es.amb = estetica ambalajului.

Funcţia igienico-sanitară - produsul alimentar trebuie să îndeplinească condiţia de salubritate (inocuitate), să corespundă din punct de vedere igienico-sanitar.

Produsul alimentar nu trebuie să fie purtător de substanţe nocive generate de nerespectarea normelor de igienă în tehnologia agricolă, prelucrarea tehnologică, păstrare, transport, manipulare şi desfacere.

F (Igs) = f (A, Stox, Morg, Tox, Ps, Ad, R)

Stox = substanţe toxice; Ps = pesticide;Morg = microorganisme; Ad = aditivi;

Tox = toxine; R = radionuclizi

Funcţia simbolică

se manifestă prin mesajul pe care îl transmite consumatorului un produs alimentar, prin atitudinea faţă de consumarea produsului, legătura cu alte produse alimentare, o anumită idee de consum zilnic, periodic, limitat etc.

CALITATEA ALIMENTELOR La nivel macroeconomic - naţional, regional şi

internaţional - calitatea produselor este evaluată tot mai mult în strânsă legătură cu calitatea vieţii.

La nivel microeconomic – cerinţele consumatorilor, nevoia lor de informare şi educare trebuie să stimuleze preocupările agenţilor economici pentru îmbunătăţirea calităţii mărfurilor alimentare.

Calitatea mărfurilor conform definiţiei dată de SR EN ISO 9000:2006 (Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular) reprezintă:

măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerinţele.

Caracteristicile (de calitate) sunt proprietăţile remarcabile ale unui bun.

Proprietăţile semnifică trăsăturile şi însuşirile unui bun care îl particularizează în raport cu alte bunuri şi îi conferă capacitate de satisfacere a unor trebuinţe umane.

Cerinţele pot fi: - implicite; - explicite.

Necesităţile/alegerile consumatorilor sunt fundamentate pe patru elemente logice de bază:

logica funcţională: valoare de întrebuinţare - utilitate (destinaţie în consum);

logica economică: valoare de schimb - echivalenţa între marfă şi bani;

logica diferenţială: valoare, semnificaţie - alegerea mărfurilor pe baza unor criterii de diferenţiere;

logica schimbului simbolic: simbol - conferirea unui anumit statut în societate, o anumită apartenenţă socială.

Marfa contemporană prezintă o configuraţie totalizatoare, care include:

o componentă funcţională – satisface o destinaţie precisă, corespunde unui scop bine stabilit;

o componentă instrumentală – circulaţia tehnico-economică a mărfii se bazează pe o logistică tehnică şi comercială bine stabilită;

o componentă estetică – marfa se află la intersecţia dintre sfera nevoilor şi oportunităţile sistemului de producţie, prin intermediul designului şi esteticii sale;

o componentă socială – marfa determină un anumit nivel de satisfacţie în consum, creează preferinţe şi fidelizează consumatorul, îi conferă prestigiu în societate şi îi asigură un statut social.

Caracteristicile de calitate oferă produsului avantaje:

primare, date de caracteristicile şi atributele de bază ale produsului, care oferă avantaje esenţiale, comune majorităţii ofertelor competitive;

auxiliare, date de caracteristicile speciale ale unui produs ce oferă avantaje suplimentare: estetica şi designul ambalajului, indicaţii nutriţionale, serviciile post-vânzare (livrare), garanţiile acordate, marca producătorului, reputaţia distribuitorului etc.

Integrarea caracteristicilor de calitate corespunzătoare dimensiunilor calităţii mărfii, pe întregul ciclu de viaţă al acesteia, redimensionează în mod global conceptul de calitate.

În condiţiile concurenţiale de piaţă calitate globală = evidenţiază abordarea şi implicarea în realizarea acesteia atât a factorilor din mediul intern al întreprinderii, cât şi a celor din mediul extern al acesteia.

Condiţii actuale pe care trebuie să le îndeplinească o marfă alimentară:

marfa trebuie să satisfacă o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;

marfa trebuie să satisfacă cerinţele standardelor şi specificaţiilor tehnice;

proiectarea, fabricaţia, comercializarea şi utilizarea mărfii trebuie să respecte cerinţele legale ale societăţii;

marfa trebuie să fie disponibilă la termenul, la locul şi în cantitatea necesară, la un preţ competitiv - accesibilă;

obţinerea mărfii, având un anumit nivel calitativ, trebuie să se realizeze în condiţiile unui profit stimulativ;

caracteristicile de calitate ale mărfii trebuie să fie mai performante faţă de concurenţă;

producţia şi circulaţia tehnico-economică a mărfii trebuie să fie derulate în condiţiile respectării cerinţelor unui sistem de management al calităţii, siguranţei alimentului şi mediului.

Activităţile şi sectoarele economice şi comerciale ce solicită cunoştinţe legate de mărfuri:

sectorul comercial;

sectorul fiscal;

sectorul vamal;

sistemul de garantare a calităţii;

sectorul bancar;

transporturile;

sistemul ambiental;

siguranţa/securitatea populaţiei.