masă rotundă

Domeniul alimentatiei, bauturilor, productiei de lapte -

Principalele probleme de protectie a mediului in

Romania si Bulgaria - Cele mai bune practici

disponibile

2

Procesarea alimentelor si bauturilor – importanta sigurantei alimentare

Industria alimentara reprezinta un sector foarte strict reglemenentat atat in Uniunea Europeana,

cat si in alte state dezvoltate. Scopul acestor reglementari este de a asigura instituirea si

respectarea unor reguli de buna practica privind constructia spatiilor de procesare, igiena si

personalismul personalului, curatenia si dezinfectia in spatiul de productie si la nivelul utilajelor,

combaterea daunatorilor, igiena transportului si a depozitarii, etc. Toate aceste reglementari

urmaresc asigurarea livrarii de produse igienice si sigure pentru sanatatea consumatorului final,

garantand calitatea igienica a produselor.

Ce inseamna siguranta produselor alimentare? Produsele alimentare- procesate sau proaspete- ce sunt vandute consumatorilor finali trebuie sa

nu afecteze sanatatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al prepararii, in functie de

destinatia fiecaruia. In acest sens, siguranta alimentara presupune siguranta procesului de

procesare a alimentelor si/sau bauturilor, stabilirea metodelor de selectie a materiilor prime,

controlul procesului de procesare, practici de igiena si siguranta livrarii, depozitarii si

transportului alimentelor.

Ce agenti pot afecta produsulu alimentar si/sau bauturile? Varietatea acestora determina analiza

intregului proces de initiere si transformare a alimentelor si bauturilor, pana la consumatorul

final: bacterii, virusi, paraziti, toxine, chimicale, materiale straine. Procesele de control vor fi, de

asemenea, variate, de la procese de control microbiologice (controlul conditiilor ce pot

determina contaminarea cu microorganisme la un nivel inacceptabil, cresterea acestui nivel sau

raspandirea acestora), pana la procese de siguranta alimentara, precum pasteurizarea (siguranta

este asigurata prin incalzirea un timp adecvat si la temperaturi optime a produsului, astfel incat

microorganismele sunt eliminate).

Siguranta procesarii produselor alimentare face distinctia intre factorii de contaminare, in functie

de efectele determinate, astfel:

� Contaminarea poate fi determinata de echipamente murdare/neigienizate, materiile prime,

insecte/rozatoare prezente in spatiul de lucru, prezenta aerosolilor sau a condensului,

echipamente infectate, etc;

� Supravietuirea daunatorilor poate fi favorizata de metodele inadecvate (temperaturi, timp,

etc) de procesare a alimentelor sau de recongelare/ reincalzirea alimentelor procesate;

� Cresterea gradului de contaminare poate fi favorizat de pastrarea inadecvata a alimentelor

procesate sau a materiilor prime (temperaturi de racire/inghetare inadecvate, mentinerea

pentru un timp indelungat a produselor calde, etc)

In anii 1960, NASA demara proiectele cosmice americane. In acest context, se punea problema

obtinerii de produse alimentare incapsulate pentru membrii misiunii spatiale. Produsele

alimentare trebuiau sa fie absolut sigure pentru consum si sa nu fie contaminate cu agenti

patogeni de natura bacteriana sau virala, toxine, substante chimice, corpuri straine periculoase,

intrucat prezenta acestora ar fi putut produce imbolnaviri sau raniri, cu efecte catastrofale

asupra intregii misiuni.

Cercetarea pentru dezvoltarea sistemului de control al acestor alimente a fost desfasurata de

laboratoarele Natick ale Armatei SUA si Grupul de Proiectare pentru Laboratoare Spatiale ale

Fortelor Aeriene ale SUA, alaturi de compania Pillsbury. Sistemul dezvoltat - HACCP (Hazard

Analysis of Critical Control Points) a cunoscut, in anii ce au urmat, o intrebuintare foarte larga

la nivelul industriei alimentare, permitand cresterea gradului de siguranta al bauturilor si

produselor alimentare.

In prezent, HACCP (Hazard Analysis of Critical Control Points) – sistemul analizei pericolelor

in punctele critice de control reprezinta o metoda de abordare sistematica a asigurarii inocuitatii

3

alimentelor, bazate pe identificarea, evaluarea si tinerea sub control a tuturor riscurilor, ce ar

putea interveni in procesul de fabricare, manipulare si distributie a acestora.

HACCP este un sistem care identifica, evalueaza si controleaza pericolele care sunt

semnificative pentru securitatea alimentara.

In buna functionare si dezvoltare a sistemului HACCP se cunosc 7 principii importante:

P1 – conducerea unei analize de pericol pas cu pas pentru a se putea descrie pericolul si

totodata pentru a se putea aplica masurile necesare de corectie; Abordarea Metro Bulgaria

1 referitor la acest principiu:

„Riscul este considerat a fi semnificativ daca:

- exista o probabilitate mare ca produsul contaminat cu agentul de risc sa fie consumat;

- incidenta evenimentului de risc are consecinte grave pentru sanatatea publica;

- exista o probabilitate mare ca santatea consumatorilor sa fie afectata de contaminarea

produsului

Spre exemplu, in realizarea salatei de pui, exista urmatoarele surse de risc:

� Utilizarea maionezei expirate;

� Utilizarea de echipament de bucatarie insuficient igienizat (uleios);

� Expunerea excesiva la caldura;

� Pastrarea improprie a produselor componente, pierzandu-si calitatile de prospetime”

P2 – determinarea punctelor critice de control (CCP) din productie; Punctele critice de control identificate in cadrul Metro Bulgaria sunt:

� Livrarea si transportul produselor alimentare;

� Depozitarea produselor alimentare;

� Adaptarea temperaturii in timpul pregatirii produselor preparate in magazin;

� Servirea rapida a produselor preparate.

P3 – stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic de control; „Limitele critice sunt reprezentate de criteriile ce fac distinctia intre „produs sigur” si „potential produs

nesigur”, respectiv limite valorice cu baza stiintifica sau standarde generale. Limitele critice sunt

parametri ce pot fi masurati si monitorizati. Spre exemplu, pentru salata de pui:

- temperatura recomandata de pastrare a carnii de pui (max +4°C;

- temperatura recoamndata de depozitare inscrisa pe eticheta maionezei, corelat cu timpul maxim de

depozitare (recipient inchis/deschis) recomandat;”

P4 – stabilirea procesului de monitorizare a CCP; „Monitorizarea presupune masurarea si compararea sistematica a punctelor critice de control,

comparativ cu limitele critice identificate, spre exemplu:

- metoda: verificarea datei de expirare, a temperaturii de depozitare;

- periodicitate: saptamanal sau zilnic, in functie de necesitati;

- responsabilitate: bucatar, managerul operatiunilor de preparare a produselor calde;”

P5 – stabilirea actiunilor corective in cazul unei devieri a limitelor critice de control; „In cazul in care apar devieri de la limitele critice, sunt impuse actiuni corective, spre exemplu-

eliminarea maionezei improprii din consum/productie, eliminarea carnii de pui depozitata

necorespunzator, etc”.

P6 – stabilirea unui sistem de documentare si a unei inregistrari corecte a datelor; „Sistemul de documentare si inregistrare a datelor este util atat functionarii corecte a HACCP, cat si

pentru asigurarea clientilor/consumatorilor asupra sistemului de manipulare/depozitare/productie a

produselor alimentare, cu atat mai mult in eventualitatea unor reclamatii. De asemenea, documentele de

sistem sunt utile pentru a asigura implementarea omogena a acestuia in cadrul firmei.”

1 http://www.metro.bg

4

P7 – stabilirea procedurilor de verificare pentru o buna functionare a sistemului HACCP. „Se recomanda verificarea procedurilor cel putin o data pe an, cat si ori de cate ori este introdus un

produs nou. Verificarea sistemului HACCP urmareste asigurarea viabilitatii si utilitatii sale pentru

societate si pentru consumator”

Utilitatea implementarii HACCP in procesarea alimentelor si bauturilor -studiu de caz-

O societate ce cultiva capsune a putut cuantifica, dupa implementarea sistemului HACCP, cantitatea

deosebit de mare de produse ce nu indeplineau cerintele consumatorilor. Aceste produse urmau a fi

vandute la pret redus sau aruncate, in functie de stadiul de neconcordanta. Analiza punctelor critice de

control si a limitelor acestora a demonstrat faptul ca aceste produse nu erau contaminate sau nesigure din

punct de vedere alimentar, astfel ca aceasta companie a cautat alte piete pentru distribuirea acestor

produse de o calitate mai scazuta. Produsele de calitate mai redusa, dar sigure din punct de veder al

analizei HACCP, au fost vandute producatorilor de dulceata, gemuri sau creme pe baza de capsune.

Ulterior, societatea a analizat sistemele de procesare a fructelor, iar solutiile tehnice au demonstrat ca pot

fi integrate in cadrul societatii-mama fara investitii deosebite, dar cu efecte pozitive asupra rezultatelor

financiare. Ulterior, firma si-a largit domeniul de activitate prin procesarea frunctelor inghetate:

tehnologiile achizitionate au permis sortarea capsunelor ce erau lovite si nu se calificau pentru vanzare pe

piata fructelor proaspete, eliminarea partilor stricate, taierea si inghetarea acestora.

In acest mod, analizele realizate prin implementarea HACCP au permis dezvoltarea societatii si

procesarea spre vanzare a unei cantitati mai mare de produse.

Importanta utilizarii HACCP in procesarea produselor alimentare - studiu de caz-

Unitatea de productie: productie de prajituri cu crema destinate comercializarii de masa in unitati de

retail.

Descriere produs: prajitura contine biscuiti, ce sunt umpluti cu crema de diferite arome si gem. Produsul

trebuie pastrat la rece (maxim 5°C) pe intreaga perioada a vietii sale (producere, transport, depozitare,

vanzare). Durata de viata a produsului este de maxim 3 zile de la producere.

Descrierea procesului de fabricatie: aluatul de biscuiti (faina, lapte praf, apa, crema de oua pasteurizata,

etc) este copt la 150-170°C timp de 18,5 minute. Apoi, este racit la temperatura camerei, taiate automat si

umplute cu crema si gem. Mini-prajiturelele individuale sunt ambalate in hartie si in cutii de carton.

Puncte critice si metode de control: riscurile sunt de natura biologica, reprezentate de prezenta agentilor

patogeni in ingrerdientele utilizate si, astfel, contaminarea intregului produs. Masurile de control au in

vedere selectarea furnizorilor pe baza certificatelor de conformitate, testarea ingredientelor, etc. Testele

vor viza, in principal contaminarea cu salmonella si listeria.

Care vor fi informatiile cuprinse intr-o fisa de date HACCP? � procesul analizat,

� inregistrarea sa,

� riscul asupra caruia se efectueaza controlul

� actiunile de control

� limitele critice fata de care se analizeaza

� monitorizarea: procedura utilizata si frecventa monitorizarii;

� actiunile corective intreprinse

� posturile responsabile pentru colectarea datelor si propunerea actiunilor corective

5

Exemplu: Monitorizare

Proces Inregistrare Risc Actiuni de

control Limite critice

Procedura Frecventa

Actiuni

corective Responsabil

Gem 1 Reziduuri de

pesticide

Certificate

de analiza

ale

furnizorilor

Conform

reglementarilor

legale

Verificarea

certificatelor

de

conformitate

Anual Negocieri cu

funizorul;

Renuntare la

contract

Manager

calitate

Crema 2 Salmonella

Listeria

Certificate

de analiza

ale

furnizorilor

Absent/<25 g Teste de

laborator

pentru

salmonella si

listeria

Fiecare

livrare;

6 luni

Refuzarea

livrarii

contaminate;

Manager

calitate

Depozitarea

materiilor

prime

3 Deteriorare

fizica;

Contaminare cu

microorganisme

Depozitarea

la

tem<5°C;

depozitarea

pe termen

limitat a

materiilor

prime cu

continut de

ou;

depozitarea

acoperita a

materiilor

prime

Numarul

deteriorarilor;

Temperatura

de depozitare-

5°C;

Inregistrari

automate a

temperaturii

de depozitare;

Verificari

periodice a

instructiunilro

de utilizare si

depozitare a

materiilor

prime; rotatia

stocurilor

Verificare

zilnica;

Fiecare

livrare de

materii

prime

Eliminarea

materiilor

prime

contaminare

Manager

calitate

Produsul final trebuie de asemenea verificat, pentru ca firma sa se asigure, inca o data, asupra faptului ca

ceea ce pleaca din unitate este un produs sigur, ce nu pune in pericol sanatatea consumatorului final.

Ce se verifica? Conform analizelor preliminare, se fac verificari asupra riscurilor majore pentru sanatatea

consumatorului- Listeria si Salmonella.

Cand se verifica si cum? Se recomanda verificarea periodica a produselor finite (ex: 1 data/saptamana),

utilizandu-se metoda sondajului de produs. In functie de necesitati, se pot face verificari pentru fiecare lot

de produse finite.

Prin metoda descrisa, sistemul HACCP permite controlul atat a procesului de productie, cat si a calitatii

intrarilor de materiale- materii prime sau aditionale (apa). La finalul procesului de testare, producatorul

are certitudinea indeplinirii responsabilitatilor sale legale privind siguranta si securitatea alimentara si

lipsa oricaror substante si/sau microorganisme ce ar putea pune in pericol sanatatea consumatorului.

Legislatie specifica in Uniunea Europeana, Romania si Bulgaria

Preocuparile Uniunii Europene pentru siguranta si securitatea alimentelor isi are originile in anii

1960, cand, odata cu refacerea statelor europene dupa cel de-al doilea razboi mondial si

intensificarea schimburilor comerciale intre statele membre UE, a aparut necesitatea controlului

si eradicarii bolilor prezente la animale. Printre primele schimburi economice intense intre statele

membre UE, importurile si exporturile de animale vii a cunoscut o dezvoltare accelerata, in

contextul in care agricultura si cresterea animalelor era o activitate in plina dezvoltare.

Uniunea Europeana a dezvoltat astfel, un set de reguli si reglementari pentru a asigura siguranta

alimentara a consumatorilor europeni de produse din carne. Aceste reglementari se refereau in

principal la prevenirea, monitorizarea, controlul si eradicarea bolilor prezente la animalele de

ferma, o atentie sporita fiind acordata cercetarii in domeniul bolilor ce se pot transmite catre om.

In 1982, a fost infiintat Sistemul de Notificare a Bolilor Animalelor, in cadrul caruia autoritatile

nationale responsabile cu sanatatea animalelor de ferma trebuiau sa inscrie si sa notifice celelalte

state membre asupra incidentei unei boli la animale si asupra pericolului unei epidemii.

In 1964 a intrat in vigoare prima reglementare structurata a Uniunii Europene privind sanatatea

animalelor- Directiva 64/432 privind problemele de santate ale animalelor (bovine si ovine)

6

subiect al comertului intra-comunitar, respectiv Directiva 64/433 privind conditiile de siguranta

alimentara in productia si comertului produselor de carne proaspata. Aceste reglementari au fost

introduse in legislatia tuturor statelor membre ale UE. Ulterior adoptarii acestor prime

reglementari privind igiena produselor alimentare, legislatia europeana a fost completata cu

prevederi specifice privind producerea si distributia produselor din lapte, oua, legume si fructe,

etc.

Pentru a tine pasul cu aceste reglementari din ce in ce mai stricte, producatorii de alimente au

realizat cercetari si au dezvoltat tehnologii adecvate privind producerea, pastrarea si

comercializarea pentru un timp indelungat, printre care sistemul UHT de ambalare si distributie a

laptelui.

Anii 1970-1980 au adus intensificarea productiilor agricole si de animale, prin utilizarea masiva

a pesticidelor si a substantelor chimice, ceea ce a determinat cresterea preocuparilor pentru

reducerea reziduurilor in produsele alimentare finite.

Ultimele reglementari in domeniul alimentar sunt legate de trasabilitatea si etichetarea

produselor, ce reglementeaza sistemul unitar de inscriere a etichetelor (informatiile necesare,

date privind nutrientii, etc), respectiv sisteme unitare de evidenta a producerii, transportului,

depozitarii si comercializarii produselor alimentare.

In prezent, reglementarile europene privind siguranta alimentara sunt cuprinse in urmatoarele

acte normetive:

� “Cartea Alba” a sigurantei alimentare (ianuarie 2000)

� Regulamentul CE 178/2002 – legea privind siguranta alimentelor

� Obiective:

� un nivel inalt al sigurantei alimentelor

� comert liber

� armonizare

� Principii :

� analiza riscului

� transparenta

� independenta

De asemenea, Regulamentul CE sistematizeaza la nivel european cerinte privind trasabilitatea,

functionarea Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentelor, atat la nivelul cercetarii

stiintifice cat si la nivel de informator european, respectiv operationalizarea sistemului rapid de

alerta privind alimentele nesigure.

Aceste reglementari generale au fost, ulterior, detaliate la nivelul domeniilor specifice de

prelucrare, procesare si manipulare a alimentelor si a produselor alimentare, fiind integrate in

legislatiile nationale, inclusiv in legislatia romana:

Norme de igiena a alimentelor Aceste norme reglementeaza:

� responsabilitatea producatorilor si a autoritatilor

� cerinte de igiena (inclusiv pentru productia primara)

� proceduri pentru aprobarea unitatilor de productie si desfacere

� ghiduri de bune practici de igiena

� principii HACCP

� criterii microbiologice si de control al temperaturii

� import si export

Uniunea Europeana

- Regulament 852/2004

- Regulament 853/2004

Romania

- HG 924/2006 se aplica tuturor etapelor de productie, de

procesare si de distributie a alimentelor, precum si activitatilor

de export. Principii: a) responsabilitatea primara pentru siguranta alimentelor apartine

operatorului cu activitate in domeniul alimentar;

7

b) este necesar sa se asigure siguranta alimentelor pe tot lantul

alimentar, incepand cu productia primara;

c) este important sa se asigure lantul frigorific pentru alimente ce nu pot

fi depozitate in siguranta la temperaturi ale mediului ambiant, in special

pentru alimente congelate;

d) implementarea generala a procedurilor bazate pe principiile HACCP,

impreuna cu aplicarea bunelor practici de igiena, trebuie sa intareasca

responsabilitatea operatorilor cu activitate in domeniul alimentar;

e) ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajuta

operatorii cu activitate in domeniul alimentar, de la toate nivelurile

lantului alimentar, sa fie in conformitate cu regulile de igiena a

alimentelor si la aplicarea principiilor HACCP;

f) este necesar sa se stabileasca criterii microbiologice si cerinte de

control al temperaturii, bazate pe o evaluare stiintifica a riscului;

g) este necesar sa se asigure ca alimentele importate sa fie cel putin la

acelasi standard de igiena ca alimentele produse in Romania sau sa fie

la un standard echivalent.

Conforma acestei hotarari (art 5, alin 1), “operatorii cu

activitate in domeniul alimentar trebuie sa puna in aplicare,

sa implementeze si sa mentina o procedura sau proceduri

permanente bazate pe principiile HACCP”

- HG 925/ 2006 stabileste reguli generale pentru realizarea de

controale oficiale pentru a se verifica conformitatea cu reguli ce au

drept scop, in special:

a) prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor pana la niveluri

acceptabile pentru sanatatea publica si a animalelor, fie direct, fie prin

intermediul conditiilor de mediu;

b) garantarea de practici corecte in ceea ce priveste comertul cu hrana

pentru animale si comertul cu alimente si protejarea intereselor

consumatorilor, incluzand etichetarea hranei pentru animale si a

alimentelor si alte forme de informare a consumatorilor.

Norme privind controlul oficial al alimentelor si a furajelor Reglementeaza:

� Reguli privind controlul oficial

� Control bazat pe analiza de risc

� Plan de control unic; rapoarte

� Laboratoare oficiale

� Import tari terte

� Managementul crizei

� Finantare controale

Uniunea Europeana

� Regulament 882/2004

� Regulament 854/2004

Romania

- HG 925/2005

- HG 955/2005

Cerinte privind trasabilitatea, etichetarea Stabilesc cerinte specifice privind trasabilitatea si etichetarea, desemneaza autoritatile

competente pentru implementarea si monitorizarea acestor prevederi, structureaza sistemul de

sanctiuni si contraventii.

Uniunea Europeana

� Regulament 1830/2004

� Regulament 18292004

Romania

� HG 173/2006

� HG 256/2006

Norme privind contaminantii Uniunea Europeana reglementeaza acest

domeniu prin Regulamentul CE 466/2001

impreuna cu alte 10 Directive

Romania, prin Ordinul nr.

1050/97/1145/505emis in comun de

MAPDR, ANSVSA, MS, ANPC privind

contaminantii din produsele alimentare

8

stabileste limitele maxime admise, cat si

metodele de prelevare si criterii pentru

metodele de analiza.

Pachetul legislativ al Romaniei privind siguranta alimentelor este completat de Legea nr.

150/2004 privind siguranta alimentelor si hranei pentru animale, modificata si completata prin

Legea 412/2004. In Bulgaria, pachetul legislativ privind siguranta alimentelor este asigurata

printr-o lege unitara „Legea alimentatiei”, amendata si completata in 2003. Aceasta reglementare

armonizeaza reglementarile bulgare cu directivele si regulamentele UE privind siguranta

alimentara, stabilind, de asemenea, implementarea principiilor HACCP in procesarea,

depozitarea si manipularea produselor alimentare. Principalele responsabilitati in domeniul

implementarii acquis-ului comunitar vizand siguranta alimentara stau in sarcina Minsiterului

Sanatatii si a Serviciilor Nationale in domeniul Veterinar.

In Romania, a fost adoptat in anul 2003 ca referential pentru certificare, de catre RENAR,

standardul DS 3027 E:2002.

Sistemul HACCP trebuie privit ca o investitie reala in imbunatatirea functionarii firmei si

cresterea performantelor sale, intrucat, in afara de asigurarea respectarii reglementarilor legale,

acesta asigura si o serie de avantaje. Printre acestea, putem mentiona:

- garantarea calitatii igienice a produselor (siguranta alimentelor),

- contributia la reducerea rebuturilor si reclamatiilor clientilor,

- prelungirea duratei de valabilitate a produselor,

- cresterea increderii clientilor si salariatilor in companie, in capacitatea acesteia de a realiza

exclusiv produse de calitate, in mod constant,

- crearea unui avantaj competitiv,

- contributia la imbunatatirea imaginii firmei si credibilitatii pe pietele internationale, cat si fata

de eventualii investitori.

Cum poate fi valorificata implementarea HACCP pentru imbunatatirea

imaginii firmei? - studiu de caz-

„Drept la replica Snack Attack2” (octombrie 2007)

„Pe 21 octombrie 2007, 10 activisti Greenpeace au confiscat painea produsa de Snack Attack si

distribuita in hipermarket-ul Carrefour Orhideea. Contactati de echipa redactionala a site-ului

ResponsabilitateSociala.ro, reprezentantii Snack Attack au declarat urmatoatrele: "Produsele

Snack Attack nu contin organisme modificate genetic. Nici unul din produsele Snack Attack nu

contine organisme modificate genetic, fapt sustinut de documente puse la dispozitie de furnizorii

nostri. Painea este produsa in brutaria proprie, folosind ingrediente sanatoase de la cei mai mari

producatori mondiali de materie prima pentru panificatie: Puratos si Cargill. La fiecare livrare,

primim de la producatori buletine de analiza calitativa si documente care atesta conformitatea cu

legislatia europeana in vigoare. In cazul fainii de soia mentionate de Greenpeace, noi avem toate

documentele care atesta faptul ca nu contine OMG. Buletinul de analiza si declaratia cu privire

la programele care controleaza trasabilitatea OMG pana la producatorul boabelor de soia sunt

atasate. Colaboram in acest moment cu ANPC si ANSVSA pentru o reexpertiza. Snack Attack

saluta initiativa Greenpeace de a lupta impotriva alimentelor nesanatoase, fiind in linie cu

valorile companiei noastre: crazy about healthy food. Toate produsele noastre contin ingrediente

sanatoase si sunt etichetate conform normelor metodologice cu privire la etichetarea alimentelor.

Incepand din iunie 2006, Snack Attack este acreditat HACCP. In data de 17 mai 2007 Snack

2 http://www.responsabilitatesociala.ro

9

Attack a castigat premiul pentru cel mai bun producator de sandwich-uri din afara Marii Britanii,

dupa ce, în urma unui proces riguros de audit, Snack Attack a devenit membru al British

Sandwich Association (BSA). BSA este cea mai mare organizatie de profil din industria

sandwichurilor." (Florin Balu, Actionar Snack Attack)

Societatea a pus la dispozitia site-ului ResponsabilitateSociala.ro, spre descarcare si consultare

de catre toti cititorii interesati buletinul de analiza si declaratia cu privire la programele care

controleaza trasabilitatea OMG pana la producatorul boabelor de soia.

Astfel, prin implementarea unui sistem riguros de control si management al riscurilor in

domeniul produselor alimentare, Snack Attack a putut raspunde, in mod documentat, acuzatiilor

aduse produselor sale. De asemenea, implicarea managementului superior al firmei in

implementarea HACCP si asigurarea de produse inalt calitative, a permis punerea la dispozitia

tuturor celor interesati a documentelor de sistem si analiza, ce dovedesc si sustin calitatea si

sigurata produselor Snack Attack. Fata de acuzatiile Greenpeace, replica Snack Attack devine

astfel mult mai bine sustinuta de argumente si fapte concrete, determinand imbunatatirea

imaginii firmei prin seriozitate si angajament fata de politica de firma promovata.

Marcajul CE

Marcajul CE este o mentiune emisa de producator care certifica faptul ca produsul satisface

cerintele minime europene, esentiale cu privire la sanatatea sau siguranta publica si protectia

mediului. Aceasta mentiune este aplicata in mod vizibil pe produs prin simbolul CE. In functie de

riscuri, se stabileste pe grupe de produse daca mentiunea emisa trebuie sau nu sa fie certificata

prin testare de catre o terta parte independenta sau de un „organism acreditat”. In cazul in care

respectivul produs este conform cu toate criteriile aplicabile, stipulate in standardul european

privind produsu in cauza, atunci exista “o prezumtie legala de conformitate cu cerintele ce

deriva din directiva”, aplicabila acelui produs. O terta parte independenta efectueaza

verificarea pe baza standardelor europene care atesta si confirma prezumtia de conformitate a

produsului respectiv.

Responsabilitatile privind produsele marcate CE implica urmatoarele:

- Producatorul are responsabilitatea unica si finala de a garanta ca un produs care se

intentioneaza a fi lansat pe piata Comunitatii este proiectat, fabricat si conformitatea sa este

evaluata in acord cu cerintele de baza ale Directivei/ Directivelor corespunzatoare.

Raspunderea producatorului se aplica, de asemenea, asupra oricarei persoane fizice sau juridice

care asambleaza, impacheteaza, prelucreaza sau eticheteaza produsele finite, in scopul

introducerii acestora pe piata Comunitatii.

- Producatorul poate folosi produse finite, piese si componente sau poate sub-contracta

diferite activitati. Cu toate acestea, el trebuie sa pastreze intotdeauna controlul general si sa

aiba competenta necesara pentru a-si asuma responsabilitatea asupra produsului integral.

- Raspunderea producatorului conform directivelor este aceeasi, indiferent daca acesta este

stabilit in afara Comunitatii sau intr-un stat membru.

- Raspunderea producatorului poate fi preluata in spatiul economic al UE de catre un

reprezentant autorizat (RA) al productorului, numit si desemnat în mod oficial de acesta.

Reprezentantul autorizat trebuie se fie stabilit pe teritoriul Comunitatii si sa actioneze in numele

producatorului. Atributiile care pot fi delegate reprezentantului autorizat conform directivei sunt

de natura administrativa. RA poate de asemenea sa participe la proiectarea si fabricarea

produselor, in calitate de sub-contractant, cu conditia ca producatorul sa pastreze intotdeauna

10

controlul general asupra produsului, pentru a-si indeplini responsabilitatea in ceea ce priveste

conformitatea cu prevederile directivelor aplicabile.

- Un produs poate fi pus in functiune, fara a fi plasat in prealabil pe piata (ex: un produs

fabricat pentru uzul propriu). Intr-un astfel de caz, persoana care da produsul in folosinta trebuie

sa-si asume raspunderea producatorului.

- Orice persoana care schimba destinatia unui produs, astfel incat devine necesar aplicarea

altor cerinte esentiale, modifica in mod semnificativ sau reface un produs in vederea lansarii

acestuia pe piata Comunitatii, devine responsabil pentru produsul respectiv.

- Importatorul/ persoana responsabila pentru lansarea unui produs dintr-o tara din afara UE

pe piata UE trebuie sa se asigure ca poate furniza autoritatii de supraveghere a pietei toate

informatiile necesare privind produsul, in cazul în care producatorul nu este stabilit in

Comunitate si nu are in Comunitate un reprezentant autorizat. In consecinta, importatorul poate

sa-si asume in anumite situatii raspunderile ce revin producatorului.

- Distribuitor este orice persoana fizica sau juridica, din lantul de distributie, care

intreprinde actiuni comerciale ulterioare plasarii produsului pe piata, si in consecinta nu isi

asuma raspunderea producatorului. Distribuitorul trebuie totusi sa actioneze cu prudenta, in

conformitate cu Directiva privind siguranta generala a produselor, pentru a nu plasa pe piata

Comunitatii produse evident necorespunzatoare. In unele cazuri, distribuitorul trebuie sa ia

masurile necesare pentru a demonstra organismului national de supraveghere ca au fost

implementate masurile aplicabile privind conformitatea produsului si ca producatorul poate fi

identificat cu usurinta.

- Oricine asambleaza sau instaleaza un produs trebuie sa se asigure ca s-au luat toate

masurile pentru ca articolul final asamblat sa fie conform cu Directiva aplicabila, in special in

cazul in care un produs nu poate fi folosit decat dupa realizarea asamblarii, instalarii sau a altei

manipulari.

Probleme de protectie a mediului ale agentilor economici din Romania si

Bulgaria

Problematica de protectie a mediului trebuie incadrata in contextul regional si judetean al

masurilor si strategiilor de protectie a mediului, cat si prin raportare la gradul de dezvoltare si

dinamica economica a celor doua judete.

Judetul CALARASI

Industria judetului este profilata, in cea mai mare parte, pe activitati prelucratoare, fiind prezente

ramuri ale industriei alimentare; industriei confectiilor din textile; industriei celulozei, hartiei si

cartonului; industriei materialelor de constructii; constructiilor navale; metalurgice; constructiilor

metalice. In cadrul industriei prelucratoare ponderea este detinuta de industria alimentara care, in

anul 2003, a contribuit cu peste 46 % la productia industriala a judetului. Aceasta ramura este

urmata de industria confectiilor textile (cca 30 % din total productie industriala), industria

celulozei si hartiei (peste 6 %), industria materialelor de constructii (peste 3 %), industria

chimica (peste 2%), industria metalurgica (peste 1%).

Fiind un judet de campie, agricultura este activitatea economica principala a judetului Calarasi.

Baza agriculturii o reprezinta terenurile agricole care masoara 426,8 mii hectare din care 97,4 %

constituie terenurile arabile, 1,3 % vii si livezi si 1,3 % pasuni si fanete (la sfarsitul anului 2003).

Circa doua treimi din productia agricola a judetului o reprezinta aportul sectorului vegetal,

11

orientata cu precadere spre culturile de cereale boabe, plantele uleioase si plante de nutret. In

zootehnie, in ultimii ani, s-a inregistrat o scadere aproape constanta a efectivelor de animale.

Industria alimentara si a bauturilor in judetul Calarasi este dominata de 3 mari producatori

locali- SC Aldis SRL (mezeluri si produse din carne) , SC ILSA SA (morarit si panificatie) si SC

KARINA SRL (produse de patiserie, prajituri, etc).

Pentru districtul Silistra, agricultura reprezinta cea mai importanta parte a economiei locale,

fiind preferate culturile de grau, porumb si floarea-soarelui (84% din suprafata cultivata). Cu

toate acestea, din punct de vedere al veniturilor generate, agricultura se regaseste pe locul trei

(12% din totalul veniturilor generate in district), dupa comert (45%) si industria prelucratoare

(28%). Unitatea economica reprezentativa pentru districtul Silistra in domeniul industriei

alimentare este Mekom JSC, cu activitate in abatorizarea si prelucrarea carnii. De asemenea, in

acest district sunt prezenti agenti economici cu activitate in domeniul achizitiei, procesarii si

inmagazinarii produselor agricole (SC PARVI MAI JSC), respectiv in domeniul producerii de

uleiuri vegetale prin prelucrarea culturilor de soia si floarea soarelui (SC GALAX OIL Ltd).

Poluarea prin produse alimentare -studiu de caz-

3

Hamburgerii sunt cele mai poluante produse din industria alimentara, contribuind semnificativ la

cresterea temperaturilor la nivel global, arata un studiu american, citat de Mediafax. O simpla

schimbare in dieta zilnica, precum renuntarea la friptura in favoarea salatelor, contribuie la

reducerea nivelului de dioxid de carbon in aceeasi masura ca renuntarea la masina doua zile pe

saptamana. Producerea carnii de vita este un proces extrem de ineficient, iar vacile elibereaza

foarte mult metan in atmosfera, a declarat Nathan Pelletier de la Universitatea Dalhousie din

Canada, care studiaza costurile alimentelor asupra mediului. Pentru obtinerea unui singur

kilogram de carne de vita se produc 16 kilograme de dioxid de carbon, de patru ori mai mult

decat porcinele si de zece ori mai mult decat obtinerea unui kilogram de carne de pasare. Daca

oamenii ar renunta la bovine si ar consuma carne de pasare, emisiile de gaze nocive ar scadea cu

70%, a declarat Pelletier.

In acest context, poluarea generate de sectorul alimentatiei, bauturilor si productiei de lapte pot fi

identificate ca apartinand urmatoarelor etape de productie- furnizare- consum:

a) Poluare generata prin materiile prime: o parte importanta din materia prima (sau sursele

acesteia) este de origine animala, generand la randul sau deseuri ce trebuie administrate

intr-o maniera prietenoasa mediului;

b) Poluare generata prin activitatile de productie: acestea sunt de cele mai multe ori

reglementate strict prin cadrul legislativ, existand autoritati responsabile pentru controlul

indeplinirii obligatiilor de protectie a mediului;

c) Poluare generata prin consum: se refera de cele mai multe ori la deseurile rezultate din

ambalaje. Desi responsabilitatea producatorului nu este directa in producerea acestor

deseuri, principiile de protectie a mediului impulsioneaza producatorii sa aiba un

comportament responsabil vis-a-vis de acest subiect, prin dezvoltarea sistemelor de

ambalare ecologice/biodegradabile.

Poluare generata prin materiile prime Materiile prime utilizate in industria alimentara sunt de natura animala sau vegetala la care se

adauga diversi compusi pentru a asigura protectia si durabilitatea produsului. Astfel, poluarea

generata de industria alimentara prin materiile prime sunt determinate de modul de desfasurare al

activitatilor agricole si impactul asupra mediului generat de aceste activitati.

3 http://www.ecomagazin.ro

12

Printre activitatile agricole care genereaza deficiente la nivelul protectiei solului se remarca

utilizarea ingrasamintelor. De asemenea, in domeniul poluarii aerului, emisiile rezultate din

activitatile agricole au un rol important. Un obiectiv de protectie a mediului in desfasurarea

activitatilor agricole se refera astfel la reducerea emisiilor rezultate cu 8% pana in 2012.

Prinicipalele surse ale acestui impact asupra mediului sunt:

� Oxizii de azot (N2O), rezultati din procesele de fertilizare

� Metan (CH4), rezultat din procesele de fermentare- 41% din totalul emisiilor din UE;

� Metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) rezultati din managementul deseurilor solide ale

fermelor si managementul ingrasamintelor

Tipuri de poluatori:

- Produsele biocide sunt substante active si preparate continand una sau mai multe substante

active, conditionate intr-o forma in care sunt furnizate utilizatorului, avand scopul sa distruga, sa

impiedice, sa faca inofensiva si sa previna actiunea sau sa exercite un alt efect de control asupra

oricarui organism daunator, prin mijloace chimice sau biologice.

- Poluantii organici persistenti sunt substante chimice foarte stabile care se pot acumula in

lanturile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sanatatii omului si mediului

inconjurator.

Substantele si produsele folosite in protectia plantelor sunt cunoscute in general sub denumirea

de pesticide: substante minerale, organice sau organo-minerale cu efecte preventive sau curative

asupra bolilor, daunatorilor, buruienilor si altor agenti ce pot afecta culturile agricole, se

incadreaza ca metode ale chimioterapiei la plante care alaturi de metodele fizico-mecanice,

biologice si agrotehnice alcatuiesc sistemul "luptei integrate", pastreaza intacta cantitatea si

calitatea productiei agricole. Dupa actiunea fiziologica sau grupa de organisme pe care le

combat, pesticidele se impart in: fungicide, insecticide, erbicide, acaricide, redenticide,

moluscocide, regulatori de crestere, nesatocide si sterilizati de sol.

Un subiect direct legat de productia alimentara se refera la protectia apelor. Aceasta este

realizata prin reglementari legale privind sistemul deversarilor de ape uzate, fara epurare, cat si

prin obligarea unitatilor de productie alimentara, in special a abatoarelor, de a realiza sisteme de

epurare a apelor uzate din abatoare. Aceste reglementari au un grad de coercitie diferit in functie

de marimea unitatii de productie, de tipul productiei si al deversarilor antrenate.

Oricare ar fi sistemul de productie, Uniunea Europeana a reglementat prin directive specifice

modalitatile de etichetare, astfel incat consumatorul final sa fie avizat complet asupra

continutului produsului, asupra modului sau de ambalare si depozitare, spre exemplu:

⇒ Produse obtinute din suc de fructe, concentrat de suc de fructe, deshidratarea

sucului de fructe sau nectar de fructe: etichetarea trebuie sa precizeze in mod clar

modalitatea de realizare a produsului, compozitia de fructe utilizata, tipul de indulcitor

(natural sau inlocuitor), procentajul de concentrat utilizat;

⇒ Produse obtinute din concentrat de fructe: etichetarea trebuie sa precizeze

continutul de indulcitor adaugat, cantitatea de acid citric sau alte tipuri de acidifianti utilizati;

⇒ Produse de tipul nectarului de fructe: eticheta trebuie sa precizeze cantitatea

minima de suc de fructe/piure de fructe utilizat in compozitia produsului;

⇒ Produse din carne de vita: importatorii si distribuitorii de produse trebuie sa

inscrie pe eticheta (sau in alt loc vizibil) toate informatiile privind procesarea carnii:

� Numarul de referinta sau codul de identificare al animalului sau al grupei

de animale din acre deriva carnea;

� Locul de abatorizare;

� Locul de triere/sortare a carnii;

� Statul de origine al animalului (statul de nastere, statul in care a fost

crescut, statul de abatorizare);

� Prin mentiunea „origine”- se desemneaza locatia in care animalul s-a

nascut, a fost crescut si abatorizat;

13

⇒ Produse prelucrate din carne de vita: in plus fata de cele mentionate mai sus,

aceste produse trebuie sa contina pe eticheta locul si data de prelucrare al carnii;

⇒ Ape minerale naturale: Aceste produse pot fi supuse doar procedurilor de

separare a elementelor naturale instabile precum fier, magneziu si componenti sulfurati,

respectiv de eliminare a surplusului de bioxid de carbon;

� Etichetarea acestor produse trebuie sa cuprinda informatii privind tipul de

gazeificare (naturala sau cu adaos de dioxid de carbon), marca, numele si locatia

izvorului, compozitia analitica a substantelor, orice tratamente efectuate asupra apelor

minerale;

In ceea ce priveste ambalarea produselor alimentare, Uniunea Europeana a initiat demersurile

pentru autorizarea „ambalajelor inteligente”. Proprietatile acestui tip de ambalaj determina

schimbarea caracteristicilor sale exterioare sau eliminarea de anumite substante pentru

imbunatatirea produsului sau conservarea acestuia:

- colorarea ambalajului, in functie de apropierea datei de expirare;

- prevenirea formarii de gaze sau alt tip de substante ce ar putea dauna produsului

alimentar;

- eliminarea gradata de conservanti sau anti-oxidanti, etc

Poluare generata prin activitatile de productie In industria alimentara se utilizeaza, prin dirijare corespunzatoare, atat efectele favorabile cat si

cele nocive ale agentiilor fizico-chimici, dupa cum microorganismele sunt folosite in scopul

tehnologiei sau sunt daunatoare, iar dezvoltarea lor trebuie oprita.

In functie de intenstatea actiunii, agenti fizico-chimici (temperatura, oxigen, umiditate, presiune

osmotica, concentratie de ioni de hidrogen (pH)etc.), pot avea asupra metabolismului bacteriilor

efecte favorabile sau daunatoare. In afara unor limite maxime si minime, intre care dezvoltarea

este posibila, actiunea unui agent fizico-chimic este nociva. Intre aceste limite exista o zona

optima in care efectele favorabile sunt maxime, asigurand dezvoltarea si viata normala a

celulelor bacteriene. Actiunea nociva are ca rezultat oprirea dezvoltarii bacteriilor, care pot fi

reversibila (inhibare) sau ireversibila (omorare), dupa cum componentele celulare indispensabile

au suferit sau nu modificari incompatibile cu viata.

Alimentele in momentul punerii in consum, atat cele obtinute direct din natura prn recoltare, cat

s cele care au fost supuse unui proces de prelucrare industriala sau culinara, trebuie sa contina un

numar cat mai redus de microorganisme pentru a-si pastra cat mai indelungat calitatile

organoleptice si nutritive si pentru a nu prezenta risc de imbolnavire pentru consumator. Materile

prime alimentare, vegetale si animale, poseda din sursele naturale (plante, animale, ape uzate,

sol, apa, aer) un grad initial de contaminare microbiana, care pana in momentul consumului,

indiferent daca mai trece sau nu prin alte prelucrari, sufera diverse variatii de amplificare sau de

micsorare, in functie de caracterul favorabil sau nefavorabil pentru dezvoltarea si supravieturea

microbiana a operatiilor, contactelor si manipularilor la care sunt supuse.

Prin alimente insa, se pot raspandi o serie de paraziti precum in cazul produselor din carne :

trichinella si cisticercii sau dibotriocephalul din carnea de peste si icre. Infectarea cu paraziti se

poate produce si prin legume si fructe nespalate, manipulate de persoane purtatoare de paraziti,

sub diverse forme.

Un domeniu deosebit de interesant atat pentru industria alimentara din Romania cat si pentru cea

din Bulgaria o reprezinta piata produselor bio sau organice. Cele doua state au elaborat strategii

de dezvoltare a domeniului, in vederea sprijinirii producatorilor si cultivatorilor in vederea

autorizarii acestor tipuri de produse, inalt calitative si cu valoare adaugata mare. Avantajul

acestor produse din perspective poluarii prin activitatile de productie in industria alimentara este

reprezintat de scaderea riscului de contaminare cu substante toxice si microorganisme.

14

„Bio are sens”4

- studiu de caz-

Sanatos, civilizat, dinamic, armonios, responsabil. Acestea sunt cateva dintre atributele clientului

caruia i se adreseaza Biosens, o companie romaneasca, infiintata in 2007 si care comercializeaza

pe piata autohtona produse 100% organice si biologice, cosmetice si alimentare. Odata cu

cresterea nivelului de trai si cu evolutia societatii romanesti, creste si interesul pentru produsele

naturale, sanatoase si bune pentru corp. Ciprian Lazarovici, directorul companiei, crede ca

potentialul acestui sector nu este deloc de neglijat, chiar daca in prezent piata produselor bio

reprezinta sub 1% din piata romaneasca de retail.

„La momentul actual exista mai mult perspectiva decat profitabilitate pe aceasta piata. Cei care

au investit sau investesc in produse ecologice in acest moment se gandesc in primul rand la o

afacere pe termen lung, avand in vedere ca aceasta piata se afla intr-o faza de formare, de

cristalizare. Piata bio in Romania are un potential imens si se extinde intr-un ritm destul de bun.

Daca in 2007 exista un singur magazin cu profil ecologic la Sibiu, in 2008 au aparut peste 10

magazine cu profil ecologic in toata tara, asta daca luam in considerare doar comertul de

specialitate“, arata Ciprian Lazarovici.

Compania a introdus pe piata din Romania trei marci europene de produse organice, Biotta,

Lima si Tautropfen. Sucurile Biotta sunt sucuri 100% ecologice, fara niciun fel de aditivi si

conservanti, nefiind obtinute din concentrate. Procesul de prelucrare si materiile prime de calitate

permit sucurilor Biotta mentinerea aromelor naturale ale fructelor si legumelor si a cantitatii

maxime de vitamine si minerale. Compania este elvetiana si detine pentru sucuri si energizantul

natural pe care le comercializeaza sapte tipuri de certificari bio.

Sub brandul Lima, Biosens comercializeaza pe piata din Romania peste 200 de produse organice,

de la condimente la sosuri si paste. Compania Lima este prezenta in peste 20 de tari si este una

dintre cele mai mari din Europa pe segmentul produselor organice.

„Daca media europeana a pietei ecologice este de 5%-7% din piata de retail, in Romania e

undeva la sub 1%, dar cu un potential de crestere considerabil“, spune Ciprian Lazarovici.

Desi in prezent distribuie produsele in magazine relativ mici, in restaurante sau in noile

magazine cu produse organice, compania ii vizeaza pe viitor marii retaileri, lanturi ca Metro,

Carrefour, Selgros sau Cora.

Poluare generata prin consum Desi exista putine reglementari privind responsabilitatea producatorilor din industria alimentara

pentru acest tip de poluare, societatea civila si autoritatile din domeniu incearca sa convinga

agentii economici sa intreprinda actiuni voluntare in domeniul managementului deseurilor post-

consum. Asumarea acestor deseuri de catre producatori este argumentata prin avantajele

economice ce deriva din aceste actiuni, reflectate in reduceri de costuri si economii de scara. Pe

termen lung, dorinta promotorilor acestei idei este de a include in design-ul

produsului/ambalajului ideea de reciclare si recuperare a desurilor.

O cutie de aluminiu dispare natural in 100 de ani. Cojile de banane si cotoarele de mere

dispar in 2 ani. Pungile din plastic dispar in aproape 30 de ani.

Producerea de cutii de aluminiu, din materii prime, necesita cu 20% mai multa energie

decat producerea acelorasi cutii, insa, prin reciclare.

Producerea de otel din materiale reciclate economiseste 75% din energia folosita in

producerea de otel din materii prime.

In mod concret, optimizarea tipului de ambalaj poate fi privita din urmatoarele aspecte:

• consumul de energie necesar pentru a produce materialul de ambalare;

• costul de depozitare si transport al ambalajului;

4 http://www.green-report.ro

15

• gradul de toxicitate al materialului utilizat pentru ambalare;

• metode altemative disponibile de ambalare a produselor.

Ce inseamna „ambalajul reciclabil ideal”? Ambalajul reciclabil ideal necesita o cantitale mica de energie pentru a fi reciclat si nu contine

componente toxice, protejand produsul ambalat astfel incat pierderile acestuia sunt nule si

permitand distribuirea si stocarea produselor la temperatura recomandata pe termen nelimitat.

Ideea general raspandita este de a utiliza produse ambalate in materiale biodegradabile. In plus,

trebuie dezvoltate solutii de reciclare si recuperare a ambalajelor utilizate din materiale non-

biodegradabile.

Care sunt avantajele acestor solutii? Care ar fi materialul ideal pentru ambalare?

Aluminiul: Sunt necesare mari cantitati de energie pentru a produce aluminiul primar, in

timp ce pentru reciclare sunt necesare doar 1/12 din aceasta energie, iar produsul obtinut

esle la fel de bun ca si cel rezultat din prelucrarile primare, putand fi prelucrat fara nici o

restrictie specifica.

Hartia poate fi reciclata, dar procesul necesita cantitati mari de energie si substantele

chimice, iar produsul finit difera substantial fata de cel original, in ceea ce priveste

caracteristicile sale, fiind inferior din punct de vedere calitativ fata de produsul primar.

Sticla poate fi topita si reprelucrata cu succes, dar procesul necesita la fel de multa

energie ca si in cazul prelucrarii primare, daca se iau in considerare si costurile cu

transportul sticlei uzate.

Plasticul nu poate fi considerat drept un sigur material, el fîind format mai degraba dintr-

o mare varietate de materiale. Teoretic, unele dintre ele sunt reciclabile, altele nu, iar

conform reglementarilor internationale, nici un material plastic nu poate fî reprocesat

pentru a fi reutilizal ca ambalaj in industria alimentara.

Sectorul alimentatiei si protectia mediului – procese si tehnologii aplicate

pentru reducerea impactului negativ asupra mediului. Exemple de bune

practici ale agentilor economici din Uniunea Europeana

Conceptul de cele mai bune practici si tehnologii a fost introdus ca principiu cheie de protectie a

mediului, prin Directiva 96/61/CE privind IPPC. BAT (Best available Techniques) sunt definite

ca fiind „cele mai eficiente si avansate tehnologii dezvoltate in cadrul unui domeniu de activitate

economica, ce determina aplicarea adecvata a unor tehnici care sa reduca valorile emisiilor sau

sa previna aparitia acestora ori impactul negativ provocat mediului inconjurator”:

� B(est) desemneaza cele mai eficient tehnici in obtinerea unui nivel ridicat de protectie a

mediului, ca urmare a desfasurarii activitatii economice;

� A(vailable) desemneaza acele tehnologii ce sunt dezvoltate si care permit exploatarea pe

scara larga de catre majoritatea agentilor economici dintr-un anumit domeniu de

activitate, prin raport la costuri si avantaje

� T(echniques) include atat tehnologii noi realizate, cat si modalitati de proiectare,

constructie, operare si mentenanta a acestor instalatii, respectiv procese de management

Tehnicile si consumul asociat si/sau nivelurilor de emisie din sectorul alimentatiei au fost impuse

in cadrul unui proces repetat, proces care implica urmatoarele etape:

• identificarea problemei de mediu din acest sector, aceasta incluzand consumul de apa si

de energie, generarea apei reziduale si a unei pierderi minime de material;

• alegerea tehnicilor cele mai relevante pentru solutionarea acestor probleme;

• identificarea celor mai bune niveluri performante de mediu, avand la baza standardele

Uniunii Europene

16

• examinarea conditiilor care au generat obtinerea acestor niveluri de performanta, asa cum

sunt: costurile, factorii principali implicati in implementarea acestor tehnici;

• selectarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT- Best Available Techniques) si a

consumului asociat si/sau nivelurilor de emisie caracteristice acestui sector in sensul

general.

Cele mai bune tehnici disponibile pentru industria alimentara si a bauturilor se structureaza dupa

cum urmeaza:

I. BAT-uri generale pentru intregul sector al industriei alimentare si al bauturilor

i. Management de mediu

ii. Integrarea in activitatile economice din aval si amonte

iii. Curatirea echipamentelor si a instalatiilor

iv. BAT-uri aditionale pentru anumite unitati de procesare si operatii

iv.1) BAT-uri aditionale pentru unitati de procesare si operatii specifice

v. Minimizarea emisiilor de aer

vi. Tratarea apelor uzate

vii. Emisii accidentale

II. BAT-uri aditionale pentru anumite sectoare din industria alimentara si a bauturilor

i. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al carnii

ii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al pestelui si a produselor

similare acestuia

iii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de fructe si alimente vegetale

iv. BAT-uri aditionale pentru sectorul uleioase si grasimi

v. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare a laptelui

v.1) BAT-uri specifice pentru producerea laptelui praf

v.2) BAT-uri specifice pentru producerea untului

v.3) BAT-uri specifice pentru producerea branzeturilor

v.4) BAT-uri specifice pentru producerea inghetatei

vi. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al produselor ce contin amidon

vii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare a zaharului

viii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de obtinere si prelucrare a cafelei

ix. BAT-uri aditionale pentru sectorul specific bauturilor

ix.1) BAT-uri specifice pentru producerea berii

ix.2) BAT-uri specifice pentru producerea vinului

BAT-uri generale pentru intregul sector al alimentelor, bauturilor si produselor lactate

Un numar de tehnici au fost determinate ca BAT-uri generale, aplicabile tuturor sau majoritatii

operatiilor industriale vizand alimentele, bauturile si produsele lactate. Pentru sectorul

alimentelor, bauturilor si produselor lactate, BAT indeplineste urmatoarele functii:

1. se asigura, de exemplu prin training cunoastere de catre angajati a aspectelor de mediu

ale operatiilor companiei, dar si propriile responsabilitati;

2. alegerea echipamentului care optimizeaza consumul si nivelurile de emisie, faciliteaza

operatiile corecte si intretinerea;

3. controleaza emisia de zgomot la sursa, prin schitarea, selectarea, operarea si mentinerea

echipamentului, incluzand aici si vehicule care conduc la evitarea sau la reducerea

expunerii, iar acolo unde este ceruta reducerea nivelurilor de zgomot, echipamente de

imprejmuire a zgomotului;

4. programe de intretinere obisnuite;

5. aplica si mentine o metodologie pentru prevenirea si minimizarea consumului de apa si

energie si pentru producerea pierderilor incorporate:

• obtinerea unui angajament de management, organizare si planificare

17

• analiza proceselor de productie, incluzand etapele procesului individual pentru a

identifica zonele cu cote maxime si consum de energie si emisii de pierderi

ridicate pentru identificarea oportunitatilor de a le minimiza, avand in vedere

cerintele de calitatea apei pentru fiecare aplicatie; igiena si siguranta alimentelor

• evaluarea obiectivelor, tintelor si sistemului de bariere

• identificarea optiunilor de minimizare a consumului de apa si de energie, a

productiei neprelucrate, folosind o abordare sistematica

• realizarea unei evaluari si a unui studiu de fezabilitate

• implementarea unui program pentru minimizarea consumului de apa si de energie

si a productiei neprelucrate

• monitorizarea continua a consumului de apa si de energie, a nivelurilor de

productie neprelucrate

6. implementarea unui sistem pentru monitorizarea si revizuirea consumului si a nivelurilor

de emisie atat pentru procesele de productie individuale, cat si la nivelul de amplasare;

pentru asigurarea unor niveluri actuale de performanta optime. Exemplele de parametrii

de monitorizare includ: consumul de energie; consumul de apa; volumul pierderii de apa;

generarea pierderii de solid, beneficiul produsului si subprodusului, consumul

substantelor daunatoare si frecventa si severitatea eliberarilor si varsarilor neplanificate.

O buna cunoastere a input-urilor si output-urilor proceselor este ceruta pentru

identificarea ariilor prioritare si a optiunilor pentru imbunatatirea performantelor de

mediu. Un bun sistem de monitorizare va include rapoarte ale conditiilor de realizare,

prelevari si metode analitice si se va asigura ca acel sistem de masurare este calibrat.

7. mentinerea unui inventar al input-urilor si output-urilor, la toate etapele procesului, de la

receptia materialelor pana la expedierea produselor si tratamentele end-of-pipe;

8. aplicarea planului de productie pentru minimizarea pierderilor din productia asociata si

frecventa procesului de curatire;

9. transportarea materialelor solide neprelucrate folosite in sectorul ABL, produselor,

subproduselor, coproduselor si pierderilor uscate;

10. minimizarea timpului de depozitare pentru materialele perisabile;

11. separarea output-urilor, pentru optimizarea folosirii, refolosirii, recuperarii, reciclarii si

dispunerii;

12. prevenirea prabusirii materialelor pe podea folosind ecrane protectoare corect

pozitionate;

13. optimizarea segregarii apei curgatoare, pentru optimizarea refolosirii si tratamentului;

14. colectarea apei curgatoare ca de exemplu condensarea si racirea apei, separat pentru

optimizarea refolosirii;

15. evitarea folosirii unei energii mai mare decat energia necesara proceselor de incalzire si

racire, fara ca produsul sa sufere modificari;

16. aplicarea unei corecte ingrijiri;

17. minimizarea zgomotelor;

18. aplicarea metodelor de depozitare si manipulare. Controalele viitoare pot fi cerute pentru

a dovedi si mentine standardele cerute de igiena si siguranta alimentelor.

19. optimizarea aplicatiei si aplicarea controalelor asupra prelucrarii, pentru, de exemplu

prevenirea si minimizarea consumului de apa si de energie si pentru minimizarea

generarii de pierderi si in particular:

• acolo unde se aplica procese de prelucrare la cald si/sau materialele sunt depozitate

sau transferate la temperaturi critice

• acolo unde materialele sunt pompate sau curg, sa controleze curgerea si/sau nivelarea,

prin masurarea corespunzatoare a presiunii si/sau prin masurarea debitului si/sau prin

masurarea uniformizarii, folosind dispozitive de control, precum supapele

18

• acolo unde lichidele sunt depozitate sau reactioneaza in vas, fie pe parcursul

proceselor de fabricare si de curatare, se folosesc senzori de detectare a uniformizarii

si senzori de masurare a uniformizarii

• folosirea masuratorilor analitice si tehnicilor de control pentru a reduce pierderea de

material si de apa si pentru a reduce pierderea generarii de apa in procesul de

prelucrare si de curatare

20. alegerea materialelor neprelucrate si a celor auxiliare care minimizeaza generarea

pierderilor solide si a emisiiolor daunatoare in apa si aer

BAT-uri aditionale pentru sectorul fructelor si legumelor

BAT indeplineste urmatoarele functii pentru acest sector:

• acolo unde depozitarea nu poate fi evitata, minimizeaza timpul de depozitare, si acolo

unde conditiile meteorologice nu conduc la cresterea vitezei de degradare si/sau

dauneaza asupra calitatii, evita refrigerarea depozitand fructele si legumele si

subprodusele lor in aer liber intr-o zona acoperita curata sau in containere

• aplica separarea uscata a materialelor neprelucrate respinse in procesul de sortare

• cojeste fructele si legumele folosind procesul pe baza de vapori

• dupa blansare, fructele reci si legumele inainte de inghetare prin trecerea lor prin apa

rece

• optimizarea folosirii apei cu sau fara tratament, depinde de operatiile care cer apa dar

si de calitatea apei cerute, asigurandu-se ca mentinerea igienei si standardelor de

calitate ale alimentelor.

BAT aplicate in industria alimentara Studiul de caz nr.1

Beneficiar: Unitate de procesare a carnii de pui din Aquitaine, Franta

Instalatia existenta: Bazin de decantare cu capacitatea de 13,3 milioane litri si bazin de

sedimentare de capacitate de 3,4 milioane litri.

Debit: 874.000 litri / zi

Situatia premergatoare: Apa tratata rezultata de la unitatea pentru conversie a proteinelor (in

functiune) poate fi pulverizata pe camp, conform cu sistemul de legislatie regional, care insa

impune restrictii legate de continutul de fosfor. Concentratia de fosfor era mare, la limita maxima

admisibila. In acest sens, s-a folosit tratament chimic pentru reducarea CBO5 (consumului

biochimic de oxigen) si a grasimilor. Aceasta nu a fost insa o solutie pentru eliminare fosfatilor.

Tratament aplicat, conform BAT: Initial, s-a aplicat un tratament soc cu 418 litri de produs de

neutralizare, cu o aplicare zilnica de 20 ppm. Analizele initiale ale namolului au relevat o

concentratie de fosfati de 448,03 mg/l.

Rezultate: S-a observat o reducere a namolului cu aproximativ 10 centimetri in bazinul final de

depunere, in unele locuri ajungandu-se si la reduceri mai mari de 20 centimetri, dupa cum arata

masuratorile de evaluare a namolului

NR. DE ZILE NIVELUL FOSFATI (PO4) UNIT.

0 448,03 mg/l

31 248,17 mg/l

42 153,00 mg/l

Studiu de caz nr.2

19

Beneficiar: Unitate de procesare si ambalare in industria alimentara (specializata in rosii, piersici

si alte fructe) din Warka, Polonia

Instalatia existenta: 6 lagune aerate si 2 bazine de retinere anaerobe

Debit: Debitul mediu este de 1,2 milioane litri / zi

Situatia premergatoare: Autoritatea locala de mediu sezizata in urma plangerilor a avertizat de

cateva ori societatea in legatura cu mirosurile neplacute care se emanau din aceste lagune dupa

care a inaintat un ultimatum premergator inchiderii instalatiilor si aplicarii unor amenzi ridicate.

Societatea nu dezvolta solutii specifice de anihilare a acestor mirosuri.

Tratament aplicat, conform BAT: Initial, s-a aplicat un tratament soc cu produs de neutralizare si

curatire (cate un bidon de 209 litri pe fiecare laguna si bazin = in total 8 bidoane). Produsul de

neutralizare si curatire a fost aplicat zilnic, direct in cursul de apa, cate 209 litri pe saptamana.

Rezultate: Dupa doua saptamani de tratament, mirosurile neplacute au fost reduse semnificativ,

iar ulterior nu s-a mai primit nici o plangere. In plus, autoritatile locale implicate au solicitat mai

multe informatii despre produsul utilizat, ca o posibila solutie pentru alte cazuri legate de

poluarea aerului.

Studiu de caz nr. 3

Beneficiar: Supermarket - Magazin alimentar din Lamia, Grecia

Instalatia existenta: Doua campuri de drenaj deteriorate

Situatia premergatoare: Un nou magazin se afla in proces de constructie, iar magazinul existent

trebuie sa functioneze pentru o perioada aditionala de inca 6-9 luni.

Solutie premergatoare: Rezervorul septic trebuia vidanjat frecvent, la costuri ridicate, deoarece

campurile de drenaj nu mai erau capabile sa preia apa.

Tratament aplicat, conform BAT: S-a implementat un program de recuperare a campurilor de

drenaj, care consta intr-o dozare zilnica de produs de izolare si aplicare de bio-nutrienti direct in

campul de drenaj. De asemenea s-a aplicat un pre-tratament, care a constat in aplicarea

produselor specifice de drenaj cu ajutorul unei pompe elctrice automatizate, direct in fiecare

scurgere tripla a canalelor colectoare, fara sa necesite existenta unui rezervor.

Rezultate: Programul de recuperare a campurilor de drenaj s-a terminat dupa cinci luni, iar la

final campurile de drenaj au fost recuperate si functioneaza la parametrii corespunzatori.

Programul de pre-tratament a continuat ulterior in noul magazin (dupa un an). Costurile foarte

mari de vidanjare au fost eliminate datorita recuperarii campurilor.