Curs 22

Teoria Noului Urbanism(New Urbanism - NU)

Premize• Mişcarea New Urbanism (NU) reprezintă un curent reformator apărut în

SUA în anii 1980’, ca reacţie a urbaniştilor la modul de dezvoltare a aglomerărilor urbane moderne, care au generat aşa-numitul fenomen urban sprawl, caracteristic oraşelor americane.

• Fenomenul urban sprawl defineşte marile întinderi de cartiere rezidenţiale cu locuinţe unifamiliale, dezvoltate prin simpla lotizare a terenurilor din extravilan, fără o viziune asupra structurii urbane rezultate şi a relaţiei spaţial-funcţionale cu oraşul.

• Urban sprawl a determinat dezvoltarea deplasărilor auto individuale pe distanţe apreciabile spre locurile de muncă, cartierele fiind lipsite de transport în comun sau de conexiuni la reţelele feroviare.

• Mişcarea New Urbanism încearcă să introducă principii ale urbanismului tradiţional în zonele de la periferia oraşelor şi în zonele de periurban, caracterizate printr-o densitate scăzută şi prin lipsa unei viziuni urbanistice coerente în raport cu restul oraşului.

• Lipsa viziunii urbanistice în aceste zone a condus la lipsa diversităţii arhitecturale, la monotonia ţesutului urban, la lipsa spaţiilor publice şi a identităţii locului.

• Curentul New Urbanism are în prezent răspândire la nivel internaţional, problemele periferiilor metropolitane fiind comune tuturor aglomerărilor urbane contemporane.

Exemplu de urban sprawl : Altlanta (Georgia), SUA

Atlanta, oraş

Atlanta, periurban, zonă rezidenţială

Atlanta, periurban, zonă rezidenţială

• Din 1994 s-a constituit un cadru instituţionalizat prin intermediul unei asociaţii profesionale intitulate Congress for New Urbanism (Congresul pentru Noul Urbanism), cu 2400 de mebri din SUA si din 20 de alte state.

• În esenţă, adepţii NU promovează urbanismul tradiţionalist (urbanism neotradiţional), în care se acordă atenţie sporită spaţiilor publice, mixării funcţiunilor şi dezvoltării transportului public.

• Repere majore: - semnificaţia locului- calitatea arhitecturii

• În anul 1996 Congresul NU a redactat o Cartă de Urbanism, care trasează principiile directoare ale noii viziuni arhitectural-urbanistice, asemănător ca importanţă cu ceea ce a însemnat Carta redactată de Congresul Internaţional de Artă Modernă de la Atena, în 1933.

Carta Noului Urbanism (Charter of New Urbanism) - extrasTrasează principii directoare vizând politicile urbane, investiţiile, proiectarea de

arhitectură şi urbanism.

pct.4 - Noile investiţii realizate prin extinderea intravilanului (în contiguitate) trebuie organizate ca vecinătăţi/cartiere sau districte care să fie integrate cu ţesutul urban existent. Investiţiile amplasate pe terenuri din afara oraşului şi care nu sunt alipite de oraş (fără contiguitate) trebuie organizate ca oraşe sau sate având propriul intravilan şi prevăzute cu procente echilibrate de locuri de muncă şi locuinţe, astfel încât să nu devină cartiere dormitor.

pct.11 - Cartierele trebuie să fie dense, plăcute pentru pietoni şi alcătuite din locuinţe, comerţ şi birouri.

pct.12 - Majoritatea activităţilor domestice cotidiene trebuie să se desfăşoare într-un perimetru accesibil pe jos, pentru a se asigura independenţa celor care nu conduc automobile, cum sunt persoanele în vârstă şi copiii.

pct.16 - Activităţile publice, instituţionale şi comerciale trebuie să fie concentrate în cartiere şi districte. Amplasarea şi dimensiunile şcolilor trebuie să fie astfel gândite încât să permită accesul copiilor pe jos sau pe bicicletă.

pct.18 - Cartierele trebuie dotate cu o varietate de parcuri, scuaruri, terenuri de sport şi grădini publice.

pct.19 - Prioritatea oricărui proiect de arhitectură şi de amenajare peisageră trebuie să fie calitatea cadrului fizic al străzii şi al spaţiului public.

pct.22 - În metropola contemporană, orice proiect de dezvoltare urbană trebuie să rezolve circulaţia automobilelor respectând pietonii şi spaţiul public.

• În accepţiunea Cartei, districtul reprezintă un sector monofuncţional de tipul: zonă industrială, campus universitar, aeroport, cartier de locuinţe etc.

• Abordează problema dezvoltării pentru trei categorii de localităţi: metropola, oraşul şi satul.

• Introduce termenul de “coridor” care desemnează un culoar de infrastructură (cale rutieră) sau o fâşie verde (esplanade, alei plantate etc.)

• Atribuie un rol important arhitecturii clădirilor civile şi spaţiilor publice ca elemente de identitate pentru comunitate; ele trebuie să se distingă de alte clădiri şi spaţii din perimetrul oraşului.

• Consideră conservarea clădirilor vechi, ansamblurilor istorice şi peisajului ca o formă de manifestare a continuităţii şi evoluţiei oraşului.

Primele abordări

• Lotizarea cadrului rezidenţial a reprezentat primul pas în căutarea unor soluţii de ameliorare a cadrului urban din noile zone periferice.

• Propunerea unei tipologii noi în proiectarea lotizărilor rezidenţiale, densificarea ţesutului, introducerea spaţiului public de tip tradiţional şi creşterea importanţei pietonului.

• Se promovează “oraşul neotradiţional” şi dezvoltarea urbană asociată transportului în comun.

Notă: neo (lat.) = nou

Ponderea funcţiunilor urbane şi densitate

• NU pledează pentru o importanţă majoră acordată spaţiilor publice reprezentate de străzi, scuaruri/pieţe şi parcuri, printr-o organizare spaţială care să permită oricărui individ să se deplaseze pe jos, precum şi pentru mixarea funcţiunilor şi categoriilor sociale de locuitori din noile cartiere/districte.

• Iniţial, popularea zonelor de la periferia oraşelor industriale a reprezentat un mijloc de evadare din centrele devenite supraaglomerate, oferind un cadru rezidenţial liniştit şi plăcut.

• Aceste zone rezidenţiale periferice sau din periurban au fost create pe principiul unei zonificări rigide (prin eliminarea oricărei forme de mixare funcţională) şi pe principiul utilizării autoturismului individual accesibil tuturor.

• Prin extinderea continuă a acestor cartiere rezidenţiale, distanţele de parcurs cu maşina au devenit din ce în mai mari, astfel încât dependenţa de automobil a devenit totală. O parte din bătrâni şi copii au devenit dependenţi de persoanele adulte din cadrul familiei, pentru orice deplasare în afara cartierului.

• Noul concept promovat de NU prevede pentru orice cartier un centru dotat cu spaţii publice, un edificiu public şi comerţ, iar casele de locuit trebuie să ţină cont de imediata vecinătate, inspirându-se din arhitectura regiunii.

• Densitatea trebuie să crească pentru a crea o ambianţă urbană, cu viaţă publică şi contacte sociale.

• Soluţiile de mărire a densităţii constau în introducerea locuinţelor colective în procente de 15-20%, alternate cu locuinţele individuale, care rămân majoritare. Astfel se poate realiza şi eterogenitatea socială, prin crearea de locuinţe pentru oameni mai mult sau mai puţin înstăriţi.

• Viziunea introdusă de NU se adresează deopotrivă intervenţiilor noi şi cartierelor existente, unde, prin politici urbane, autorităţile pot interveni cu proiecte pentru ameliorarea cadrului urban, crearea unei reţele de transport în comun (metrou, tramvai, bus) şi atragerea de investitori pentru diversificarea funcţiunilor.

• Unul din cele mai sugestive exemple pt. fenomenul urban sprawl, cu toate valenţele cadrului urban depersonalizat, este mega-aglomerare urbană Los Angeles (suprafaţă 1 215 kmp la o populaţie de 3,8 mil. loc. + aria metropolitană de 12,9 mil. loc.).

• Los Angeles este alcătuit din numeroase cartiere, multe dintre ele fiind localităţi anexate pe măsură ce oraşul a crescut. Are caracter de conurbaţie prin înglobarea unor oraşe independente.

• Los Angeles este alcătuit din 10 sectoare sau districte, printre care şi Hollywood.• Prin comparaţie, New York City: 789 kmp la 8,2 mil.loc, cu 4 suburbii

(cca.1/2 din suprafaţa LA la o populaţie peste dublu). NYC este cel mai dens populat oraş SUA (are istorie, nucleu urban cu evoluţie în timp - Manhattan sec. XVII)

Centru (afaceri) LOS ANGELES Beverly Hills (rezidenţial)

LOS ANGELES

Los Angeles în smog (deţine recordul celor mai poluate oraşe din SUA)

Arhitectură unicat inserată într-un cadru urban anost, fără repere arhitectural-urbanistice (Sala de concerte Walt Disney, LA, arh. Frank Gehry)

Hollywood bulevard

Caracteristicile cadrului urban din Los Angeles:- lipsesc axele centrale comerciale- lipsesc în zona centrală cartiere rezidenţiale cu vile sau imobile de locuinţe colective cu

puţine apartamente, dotate cu spaţii publice prevăzute cu parcuri şi plantaţii de aliniament (vezi Paris, Bucureţti zona Dorobanţi -Ana Ipătescu - Kiseleff).

Punerea în practică a teoriilor NU: urbanismul durabil (sustainable urbanism)

Model de proiectare a cvartalelor grupate în districte intercalate prin coridoare (fâşii verzi sau circulaţii), cu linie de cale ferată intercity, puncte cu generatoare de energie şi dimensionarea habitatului în funcţie de transportul în comun rutier.

Model de cartier

Suprafaţa optimă: 64 ha(min. 16 ha - max. 80 ha)Orientarea clădirilor: 75%

faţade spre E şi VCentru civic cu scuar public în

centrul de greutate.Racord la coridoarele de

circulaţie interioară şi de tranzit (la N şi S)

Coridor verde în lungul râului.Grădină publică în care sunt

plasate terenuri de joacă/sport, sere, comerţ.

Şcoală, cu posibilă utilizare şi pt. cartierul învecinat

Distanţe cu raza de 3 min. de mers pe jos până la zonele verzi.

Esplanade verzi, garaje colective tip share-car (un autoturism folosit în comun de 2-3 persoane).

Spaţii verzi

• Printre cele mai neglijate aspecte în proiectarea urbană contemporană sunt spaţiile verzi.

• Parcurile accesibile la distanţe scurte de mers pe jos, prevăzute cu bănci, alei ciclabile, terenuri de fotbal şi plimbarea animalelor de companie, în afara rolului de recreere reprezintă un loc de contacte sociale.

• O piedică în crearea unor asemenea zone este preţul ridicat al terenului în perimetrul construibil şi costurile de întreţinere care revin municipalităţilor.

• Recomandările Cartei NU prevăd:1. parcurile sau spaţiile deschise plantate trebuie să fie

plasate la 3 minute de mers pe jos de la fiecare locuinţă.2. suprafaţa medie a parcurilor într-un cartier trebuie să fie

de 0,2 ha.

Realizări• Glenwood Park, Atlanta, Georgia,

SUAProiect început în 2003, în curs de

execuţie. Suprafaţă: 11,2 ha.Nr. Apartamente : 325Spaţii comerciale: 6300 mp.Facilităţi de utilizarea apei meteorice pt.

întreţinerea spaţiilor verzi şi pentru economie de energie

Atlanta = metropolă dependentă de automobil, unul din exemplele notorii de dispersie urbană (urban sprawl).

Proiectul propune un cartier rezidenţial dotat cu centru comercial, restaurante şi un parc

Locuinţele sunt mixate, respectiv case unifamiliale şi locuinţe colective.

Glenwood Park, Atlanta, Georgia, SUA

- Locuinţe unifamiliale realizate.

- Arhitectură în stil tradiţional american.

PoundburyDorchester, Anglia

PUZ : arh. Leon Krier (RFG)Investitor: ducatul de Cornwall (adm.

publică)Suprafaţă teren: 152 ha Nr. Apartamente: 2250Spaţii deschise: 35% din suprafaţa

terenului.Ideea principală a proiectului:

crearea unui puternic sens al locului (identitate).

Realizat prin utilizarea arhitecturii tradiţionale locale şi o reţea de străzi dimensionate astfel încât să descurajeze folosirea automobilului.

Spaţiile verzi sunt accesibile de la orice locuinţă la 5 min. de mers pe jos.

Piaţă agricolă cu produse de la fermierii din zonă.

• Poundburry, Dorchester, Anglia

Străzi ilustrând integrarea cu succes a urbanismului tradiţional în ansambluri noi.

Piaţa cartierului, un loc pentru evenimente şi contacte sociale între locuitori.