Curs 2 partea a 2-a

Tinutul secuiescBraşovul şi Şcheii BraşovuluiPopas in Tara Fagarasului

Ţinutul Secuiesc

Date generale despre secui

• Secuii, denumiţi popular şi săcui[1] (în maghiară székelyek), sunt un grup etnic de origine maghiară, vorbitoare de limba maghiară, care sunt majoritari în judeţele Covasna, Harghita şi în arealul central şi sud-estic al judeţului Mureş

• Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici şi antropologi.

• În decursul timpului, diverşi cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând pe rând, din maghiari, sciţi, huni, gepizi, avari, bulgari, onoguri, kavari sau din kabardino-balkari din Caucaz

Hartă a arealului din estulTransilvaniei în care

locuiesc secui

• Etimologia cuvântului "székely" este neclară, cercetătorii neputând înţelege– din cuvântul szék („scaun”)– trib turcic oğuz– trib turcic ogur *s*k*l

• Secuii au organizarea socială şi sistemul de cutume specifice pecare şi le-au păstrat, şi nu în ultimul rând aveau calitatea de „naţiunepolitică” în structura feudală târzie a Transilvaniei

• Formele de organizare au fost de două feluri: prima şi cea mai vecheera de natura tribală, cuprinzând întreaga secuime, structurată înneamuri sau familii mari, de tip clan ori familii, şi în ramuri. Cea de-a doua formă de organizare este cea a împărţirii teritoriului în unităţiadministrative numite „scaune”.

• În fruntea unui neam se afla de regulă un bărbat vârstnic, învestit cu autoritate şi recunoscut ca atare de membrii grupului. Acesta era „conducătorul neamului”

Etimologie, organizare socio-politică şi neamuri

• Un segment important al populaţieisecuieşti a fost aşezat în părţilerăsăritene ale Regatului Ungariei, peteritoriul Transilvaniei. Sarcina principalăa contingentelor secuieşti consta înconsolidarea şi apărarea fortificaţiilor de graniţă

• Secuii au fost consideraţi în UngariaMedievală naţiune diferită de maghiari, potrivit edictului Unio Trio Nationum, emis în 1438 şi care stabilea drepturile naţiunilor recepte, saşii, secuii şi maghiarii.

• În decursul timpului, sub presiuneaautorităţilor statale maghiare, secuiiau fost asimilaţi în sens politic maghiarilor

Hartă a "Pământului Secuiesc" şi a zonelor locuite de ceangăi

respectiv romano-catolici în Ardeal şi Moldova

Religie

• Structura confesională a maghiarilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş se prezintă astfel (conf. recensământuluidin 2002):– aproximativ 335.000 romano-catolici– aproximativ 220.000 reformaţi– aprox. 55.000 unitarieni

• În zona Bezidului a existat până la al II.-lea război mondial o comunitate rurală izolată de secui sâmbotaşi. Aceşti secui au practicat o religie care se revendica ca fiind o formă a iudaismului mozaic încă din secolul al XVI-lea

Placă comemorativă cu Steaua lui David în memoria locuitorilor din

Bezid, mulţi dintre ei secui sâmbotaşi

Scaunele secuieşti• Din punct de vedere administrativ-teritorial, aşa numitul Ţinutul Secuiesc, a fost

organizat în secolele XIV-XV în scaune. Noţiunea de scaun (lat. sedes), în sensulde unitate administrativ-teritorială, este folosită constant în izvoarele scrise abiacu începere din secolul al XIV-lea

• Fiecare scaun secuiesc era condus de judele scaunului sau al locului (lat. judexsedis sau judex terrestris). Toate aceste unităţi administrativ-teritoriale au fostconduse, la rândul lor, de către Comitele secuilor, funcţie care, reprezenta a douademnitate în voievodatul Transilvaniei, căruia îi era subordonat judele regesc (lat. judex regis).

• Dupa înfiinţarea Monarhiei Austro-Ungare scaunele secuieşti au fost desfiinţate, iar în locul lor au apărut mai multe comitate

Gravură din 1824 a oraşului regal Târgu-

Mureş(capitala Ţinutului secuiesc)-

Siculica Maros Vasarhely

Temperamentul secuilor

• Secuii sunt adesea descrişi ca oameni preponderent de staturămijlocie, cu fruntea lată, muncitori, cu temperament iritabil, tăcuţi şiiubitori de libertate

• Numeroşi rebeli si revoluţionari din Transilvania au fost secui la origine

• Cizmele lustruite cu grijă erau un accesoriu obligatoriu al portuluitradiţional, precum şi arborareamustăţilor de cei vârstnici

• Le place să danseze şi să cânteBărbaţi secui din satul Sâmbriaş

din jud. Mureş fotografiaţi la începutul anilor 1970 în port

tradiţional

Aspecte tradiţionale•La secui tradiţiile sunt încă puternic înrădăcinate în conştiinţa lor: aici se menţin vii tradiţiile cu încărcătura lor rituală care se desfăşoară întocmai şi azi: Nunţi săteşti, Lăsata Secului, Sărbătoarea Paştelui şi Hramurile.

•Cu aceste ocazii sunt evidenţiate porturile populare purtate cu drag şi de către tineri.

Fig. 1 Motive secuieşti

Fig. 2 Portul secuiesc

Vizionare-dans secuiesc (Szekler dance)

Fig. 3 Laleaua: simbolizeazăfemeia

Fig. 4 Garoafa: reprezintă bărbatul

Poarta secuiască• Rolul porţii secuieşti a fost să asigure intrarea în curte. În total exista

două ieşiri de pe teren. Una era în faţă, pe poarta mare, spre drum, celălalt era pe capătul terenului.

• La secuime poarta era - şi este şi acum - simbolul bunăstării• Cine avea mai mult pământ şi animale, îşi permitea o poartă mare,

legată, cu porumbar, ornamentată cu bogăţie• Poarta secuiască este poartă din lemn de stejar şi molid, sculptată în

relief plan• Elementele, care au numai rol ornamental, trebuie să fie cât mai uşoare,

fiind amplasate pe aripile porţii sau pe porumbar, se fabrică din lemn de răşinoase

• Stâlpii porţilor, elementele de rezistenţă sunt din lemn de stejar

Simboluri vegetale

Porţile secuieşti se remarcă şi prin inscripţiile caracteristice. Înacest sens iată câteva exemple elocvente:

„Pace musafirului”“Binecuvântare drumeţului”„Dacă ale tale intenţii-s bune poarta ţi-e deschisă, altfel săai calea bătut㔄Gazda porţii e un ospitalier, care cu braţele deschise îşiaşteaptă drumeţul”

Scrierea secuiască veche (cu rune)

• Scrierea secuiască veche, numită şi alfabetul secuiesc sau runele secuieşti reprezintă un alfabet utilizat şi astăzi de secuii din Transilvania

• Alfabetul a fost răspândit în Transilvania şi în Ungaria, mai ales până în secolul al X-lea, când regele Ştefan cel Sfânt, sub influenţa Bisericii Romei, a impus alfabetul latin. Dar secuii n-au vrut să se lase de el şi a mai fost folosit de ei până prin anii 1850

• Compararea cu alfabete străvechi arată următoarele potriviri de semne:– - cu alfabetul fenician: 50% - cu alfabetul etrusc: 43,4% - cu alfabetul turcic:

28,6%, ceea ce reprezintă că şi pseudorunele secuieşti ar avea la bază alfabetele canaanite sau un alfabet derivat din cel fenician, trecând apoi printr-o dezvoltare diferită.

Gastronomie secuiască

• Bucătăria secuiască se bazează pe patru alimente principale: cartoful, varza, carnea de porc şi smântâna şi reflectă condiţiile climaterice respectiv iernile extrem de geroase din zonă

• Produsele din porc, ca slănina, caltaboşii, carnea afumată la borcan etc., sunt deosebit de populare

• Una din plantele cele mai populare in secuime este chimionul. Seminţele chimionului se prăjesc în unsoare încinsă pentru supe:„supă de seminţe de chimion”.

• Un rachiu secuiesc popular e asezonat de asemeni cu seminţe de chimion.

• Tipic pentru secui e şi cozonacul secuiesc

• Stâlpul funerar este o moştenire strămoşească, care are laturi culturale şi artistice foarte importante.

• Cimitirul cu stâlpi funerari nu arată crunt şi rece, ci arată ca o grădină de flori: cald şi senin. Este mult mai aproape de natură.

• Materialul: Stâlpul funerar se ridică la capul celui mort, se fabrică din stejar, şi se finisează cu ulei de in, pe vremuri se şi colora. Se ciopleşte cu dalta. Lemnul de stejar, dacă este în contact cu pământul, rezista în jur de 40 de ani, iar dacă nu este în contact permanent cu pământul, chiar şi 100-120 de ani.

Studiu documentar asupra stâlpului funerar secuiesc

• Ornamentaţia: se folosesc foarte multe motive, astfel fiecare stâlp este unic şi frumos.

• Există un sistem complex de motive, fiecare motiv are un sens anume, o conotatie aparte.

• Acest sistem este mult mai vechi decât scrierea propriu-zisă, şi se poate găsi şi la alte popoare; s-a născut în timpul formării religiilor primitive.

• Stâlpii secuieşti provin din timpurile de dinainte de Hristos, iar mărimea, denumirea şi numele elementelor lor se referă la faptul că erau concepute ca portretele oamenilor.

Stâlpii funerari ca portrete stilizate ale oamenilor

• Dacă mortul era tânăr, de obicei primea steag alb, dacă era bătrân, steag negru. Dacă cineva a murit în luptă, a primit stâlp de culoare roşie. În Asia şi astăzi se pot observa obiceiuri de acest gen, ca manifestare a religiei vechi păgâne.

Tipuri de stâlpi funerari din Filia (Bazinul Baraolt)

• Ornamentele stâlpilor: din motivele stâlpilor funerari se pot “citi” însuşirile mortului:– De exemplu era femeie sau bărbat, câţi

ani avea, unde era înmormântat, starea materială, ocupaţia, vârsta, etc.

– Exemple de motive “vorbitoare”: • Dacă stâlpul avea la capăt un glob, atunci era

bărbat, dacă avea lalea, era femeie. • Dacă stâlpul avea motiv în formă de stea,

omul era învăţat, înţelept. • Numărul semigloburilor arăta numărul copiilor

din familie.• Dacă capătul stâlpului era de formă ascuţită,

însemna că omul avea caracter, temperament de luptător.

• Forma de lună era simbolul pasării, care face legătura între om şi Dumnezeu, şi simbolul sufletului care zboară.

• Rozetele de vânt şi de soare arată, că stâlpii sunt obiecte de cult, străvechi. Astfel stâlpul funerar a devenit însuşi “portretul” omului, care a murit. De aceea înainte nici nu se scria nimic pe acesti stâlpi, fiindcă nu era nevoie. Cine ştia semnele, putea citi caracteristicile.

Stâlpi funerare din Biborţeni şi

Brăduţi (Bazinul Baraolt)

Stâlpi funerari la Muzeul Naţional Secuiesc

• Este o casă tradiţională, care se împarte de obicei în trei camere

• Are un dormitor mare, o bucătărie, şi o cameră ”curată”

• Spre drum are două ferestre• Acoperişul este foarte înalt, casa

se acoperă cu şindrilă sau paie• Secuii mai bogaţi îl construiau din

piatră, oamenii mai săraci din lemn• Interiorul casei: totul era din lemn,

obiectele realizate de către gazda casei, casa avea de obicei mobilă pictată

Aspecte tradiţionaleCasa secuiască

Casă secuiască din Zona Ciuc

Mobilierul secuiesc

• Păstrarea şi cultivarea tradiţiilor populare în artă şi mobilier reînvie şi redefinesc cultura, istoria şi civilizaţia fiecărui popor.

• Aceasta este o trăsătură importantă a secuilor care trăiesc în Ardeal, cu precădere în judeţele Harghita şi Covasna.

• Piesele de mobilier păstrate în locuinţele secuieşti din zona Odorheiul Secuiesc reprezintă o dovadă a acestei afirmaţii.

CARACTERISTICILE MOBILIERULUI CU

SPECIFIC SECUIESC

• Piesele de mobilier cele mai folosite în amenajarea locuinţelor secuieşti au fost: cele de servit masa (masa cu cămară), de şezut (scaunul cabala, scaunele cu spătar), de şezut şi odihnă (banca cu ladă, lada de zestre, patul, leagănul cu talpă), de păstrare şi depozitare (dulăpiorul de perete, alămarul, bufetul, poliţa, cuierul, lingurarul, lădiţa pentru bani şi acte, văsarul şi lădiţa pentru căruţă).

• Fiecare piesă de mobilier a avut un rol bine definit, de unde provine şi denumirea.

• Astfel, masa cu cămară (Fig. 1a) pe lângă funcţia de servit masa avea şi rolul de păstrare a alimentelor, în sertarul de sub placă şi în compartimentul cu uşă.

• Poliţa (Fig. 1b), lingurarul (Fig.1d) şi cuierul (Fig.1e) serveau pentru expunerea prosoapelor, hainelor de sărbătoare, farfuriilor, cănilor, vaselor din lut şi tacâmurilor folosite în zilele de sărbătoare.

• Lada de zestre (Fig.1 c), juca un rol important fiind amplasată de regulă lângă scaunul gazdei. Aceasta era folosită pentru depozitarea obiectelor primite ca zestre.

• Dulăpiorul de perete (Fig.1g) şi alămarul cunoscut sub denumirea de „acoperitor” (Fig.1h) erau amplasate în spaţii special amanajate în peretele construcţiei, având rolul de păstrare a sticlelor cu băuturi şi a medicamentelor.

• Bufetul sau servanta (Fig. 1f) era folosit pentru păstrarea vaselor obişnuite, de uz zilnic.

• Băncile cu spătar şi ladă (Fig 1i) serveau pentru odihnă şi păstrarea unor obiecte de bucătărie cum sunt: sucitorul pentru tăieţei, lingurile de lemn, fundurile de lemn, etc.

STRUCTURI DIN LEMN SPECIFICE MOBILIERULUI SECUIESC

• Mobilierul confecţionat de meşteri tâmplari a intrat în casele secuieşti la începutul sec XVI. Tehnica de lucru a fost la început rudimentară iar pentru asamblarea elementelor s-a folosit îmbinarea cu cuie din lemn şi clei (Fig. 2b).

• Mai târziu încep să fie folosite îmbinări pentru rame cu cep drept ascuns (Fig. 2a)

• îmbinări prin tăietură coadă de rândunică (Fig. 2c)

• încheieturi în dinţi coadă de rândunică (Fig. 2d)

• înnădiri cu lambă dreaptă şi uluc (Fig. 2e)

• înnădiri cu tăietură oblică (Fig. 2h)

• înnădiri cu bordură în falţ şi uluc (Fig. 2f)

• îmbinări pentru rame în T prin tăietură dreaptă la 90 şi la 45 (Fig. 2g)

• Îmbinările erau consolidate cu pene şi colţare.

• spătarele scaunelor (Fig. 3b) erau construite din panouri din lemn masiv, al căror contur era decupat în formă de inimă, floare sau frunză.

• Ele erau fixate şi consolidate direct în placa şezutului, care de asemenea era conturată decorativ.

• Picioarele scaunelor aveau secţiune circulară fiind fixate direct în placa şezutului, fără legătură cadru şi consolidate cu pene.

Componente de structură• Plăcile meselor erau dreptunghiulare sau pătrate, iar sub

placă erau prevăzute sertare şi o ladă cu uşă pentru păstrarea alimentelor şi a altor obiecte pentru servit masa. Acestea nu aveau cadru, iar picioarele erau înlocuite cu panouri laterale de susţinere decupate ornamental, fixate pe o placă dreptunghiulară susţinută pe două tălpi.

• Componenta de structură de bază a băncilor, lăzilor, poliţelor, dulăpioarelor era panoul masiv realizat prin îmbinarea pe cant, în lambă şi uluc, a scândurilor de răşinoase.

• Uşile pieselor de mobilă erau executate în structură ramă cu tăblie fixată în falţ sau uluc şi consolidată de asemenea cu pene.

• Accesoriile folosite (Fig. 4) erau destul de simple, confecţionate de obicei de fierarul satului.

Brasov - Schei

• Braşovul şi Şcheii Braşovului. Cadrul istoric şi geografic.

• Lemnul în viata comunitatii româneşti.• Caracteristici ale mobilierului din Şchei.• Junii din Şcheii Braşovului.

Brașov: scurt istoric

• Prima atestare documentară a orașului: 1235 în Catalogul Ninivensis cu numele de Corona; când se face cunoscută existența unei mănăstiri de femei întemeiată în anul 1228, curând după alungarea Cavalerilor Teutoni

• În 1351 se atestă documentar “scaunul de Brașov” adică administrație proprie a populației săsești din Țara Bârsei din cadrul comitatului de Brașov

• Un eveniment de seama din istoria oraşului Braşov îlconstituie începerea constructiei în 1383 a bisericii care se va numi ulterior Biserica Neagra

• "Brașovul Vechi" s-a construit în jurul bisericii Sf. Bartolomeu, înglobând așezarea de lângă dealul Sf. Martin. Spre est, cartierul Blumăna cu capela Sf. Barbara, era locuit în principal de țărani secui; aici se afla și leprozeria - spital pentru leproși, menționată documentar în 1413.

• Spre vest se găsește vechiul cartier românesc al Scheilor Brașovului.

Brașov: scurt istoric

• Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei în 1441 și guvernator al Ungariei în 1446, contribuie în mod substanțial la dezvoltarea sistemului defensiv, care este amplificat până în 1646; centura de fortificații a facut din Brașov unul dintre cele mai întărite orașe medievale

• Anul 1471 aduce un puternic cutremur care provoacă pagube orașului, înclină turnul bisericii “Sf. Fecioara Maria” și cade cheia de boltă cu stema Ungariei.

• În 1526 o rupere de nori produce o mare inundație la Brasov, zidurile de incintă pe partea vestica se dărâmă și astfel în incinta Bisericii ”Sfanta Fecioara Maria” se pot prinde pești spălați din heleșteele de deasupra orașului.

• Pe 21 aprilie 1689 are loc cel mai mare dezastru Cultural și arhitectonic din istoria Brașovului: MARELE INCENDIU

Brașov: sec XIX

• În 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afectează majoritatea construcțiilor importante din cetate. Refacerea orașului este dificilă, iar reconstruirea edificiilor distruse poartă amprenta noilor stiluri: baroc, rococo, neoclasic.

• Curentul dominant în arhitectura Brașovului din această perioadă este neoclasicismul.

BraBraşşovul ovul şşi Scheii Brai Scheii Braşşovului. Cadrul ovului. Cadrul istoric istoric şşi geografic.i geografic.

Situat în inima tarii, a vetrei de geneza şi continuitate a poporului român, teritoriul judetului Braşov are o istorie multimilenara. În 1252 este amintit pentru prima data în documente Barasu, apoi va deveni cunoscut sub numele de Kronstadt.

Câmpul întins şi drept , înconjurat de dealuri şi munti, câmpia înalta care astazi se cheama Tara Bârsei, dezvaluie, privit din înalturi, chipul împietrit al unei pasari de prada.

„„„„Tara BârseiTara BârseiTara BârseiTara Bârsei”””” denumita şi "Depresiunea Braşovului" este o regiune istorica, cu oraşul Braşov cea mai importanta localitate. Denumirea provine de la râul Bârsa.

ŞŞŞŞcheii Bracheii Bracheii Bracheii Braşşşşovuluiovuluiovuluiovului este un cartier dinmunicipiul Braşov cu aspect mai mult rural, constituit în special din case mici construite de-a lungul unor strazi înguste.

Brașov: CIVILIZAȚIA LEMNULUI

• ARHITECTURA CASELOR

• Caracteristice Ţării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda şi căscioară. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar şi în cetatea Braşovului, locuinţele aveau de regulă două încăperi: o bucătărie şi un atelier.

• Trecerea la locuinţa cu trei încăperi a avut loc cu precădere în sec. al XVIII-lea, cu o pondere mai mare în sânul populaţiei româneşti care practica, pe scară largă, creşterea animalelor, acumulând astfel averi însemnate.

LLemnul emnul îîn n viaviaţţaa comunită comunităţţii româneii româneşşti.ti.

Din cele mai vechi timpuri istorice, lemnul a fost un material de bazã în viata oamenilor. Gospodãria tãrãneascã traditionalã a cunoscut, ca atare, o

sumedenie de procedee de prelucrare şi folosire a lemnului.

Lemnul avea sa îl însoteasca pe om de la leagan pâna la moarte, având loc şi rol deosebit.

Lemnul avea sa Lemnul avea sa îîl l îînsoteasca pe om de la leagan pâna la moarte, având nsoteasca pe om de la leagan pâna la moarte, având

loc loc şşi rol deosebit.i rol deosebit.

Pentru îmbunatatirea vietii cotidiene, omul şi-a creat:

• Casa• Mobila• Vesela• Morile de vânt şi de apa• Instrumentele de prelucrat firele naturale• Obiectele pentru munca câmpului• Carul şi sania• Podul peste apa• Ustensilele de vânatoare şi pescuit• Biserici şi troite• Instrumentele muzicale... şi multe altele..

La nivel de arta, obiectul de lemn este de multe ori înfrumusetat, sculptat şi pictat încântând privirea, culminând cu sculpturile de pe stâlpii caselor, pridvoarelor şi broderiilor ornamentale din biserici, icoane şi troite.

El este esenta de viata. Chiar şi când e aruncat în foc nu moare, ci, dimpotriva, arde, da caldura şi lumineaza.

Caracteristici ale Caracteristici ale portilorportilor sisi mobilierului din mobilierului din ScheiSchei

Locuinta este spatiul în care oamenii îşi petrec viata, generatiile tinere primesc învatatura, experienta de viata a generatiilor în vârsta, îşi însuşesc normele de viata ale obştei, îşi savârşesc obiceiurile legate de cele trei momente ale vietii: naştere, casatorie, moarte.

O reminiscentã de pe când braşovenii încã nu se mutaserã în Cetate erau portile mari şi boltite. Acestea erau mai demult sculptate în lemn.

Porți din Scheii Brașovului: porți tradiționale

• Caracteristici generale ale porților din lemn

• Dimensiuni mari, în una, două sau trei canate. Deseori poarta mică pentru persoane era încadrată de o poarta mare pentru car

• Soluția constructivă de asamblare era în sistem ramă cu tăblie. Poarta era încadrată de doi stâlpi din lemn masiv

• Partea superioară a porții era în boltă inițial fără supralumină și mai târziu cu iluminator: ornament din fier forjat

• Partea superioară era în boltă sau era dreptă, de formă dreptunghiulară

Porți din Scheii Brașovului: porți tradiționale

• Accsesoriile erau de obicei balamale și încuietori de dimensiuni mari din fier fojat, cu ornamente sau pinteni de fixare dar și cu rol decorativ

• Ornamentele erau preponderent din lemn aplicate sau sculptate pe fronturile porților, respectiv pe tăblii

• Specia lemnoasă frecvent utilizată era de rășinos, în special molid, larice și pin;mai rar stejar.

Porți din Scheii Brașovului: porți tradiționale

Ornamentevegetaletraforate

Ornamentegeometriceaplicate fixate cu pinteni

Stâlpi din lemn

Poarta mare în douăcanate, pentru car

Poartă în douăcanate cu portițăintegrată

Porțile Brașovului: sec XVIII-XIX

Poartă în douăcanate, poartamică încadrată, parte superioarămobilă în boltă

Ornament raze de soare

Sistem ramăcu tăblie

Pinteni decorativiși de fixare

Poartă în douăcanate cu boltă.Compusă din două porți: de persoane și pentru car.

Porțile Brașovului: sec XVIII-XIX

Poartă în două canate cu boltă

Ornamente aplicate, sculptate

Accesoriu metalic ornamentat

Sistem ramă cu tăblie

Brașov: CIVILIZAȚIA LEMNULUI

• Lemnul a fost lucrat din vechime, mai ales în zonele tradiţional-păstoreşti din Ţara Bârsei

• O gamă largă de procedee şi ornamente pot fi întâlnite la gospodăriile de lemn din zona Branului, la porţile mocăneşti cu policioară din Săcele, la obiectele casnice şi la unelte (păpuşarele pentru caş, bâtele ciobăneşti, linguri şi căuşuri

• Mobilierul ţărănesc este decorat fie prin cioplire (în zona Bran), fie prin pictare policromă a unor motive florale, antropomorfe sau simbolice

• Specifică Braşovului îi este lada braşoveană, solid făcută şi bogat ornamentată policrom

Obiecte de lemn specifice Tarii Barsei

Ladă de Braşov — ladă produsă în acest oraş, bogat ornamentată în culori şifoarte solidă. „...Adevăratul provincial nu merge niciodată la drum decât cu ladăde Braşov” (M. Kogălniceanu).

Mobilierul traditional din Schei.Mobilierul traditional din Schei.

În tinda, afara de camin sau cuptor, la gura caruia se fierbea mâncarea în oala, erau masa cu scaune, blidarul, polite şi cuiere.

Hainele erau tinute mai demult în lazi mari de lemn, înlocuite

treptat cu dulapuri.

Leaganele erau atârnate de ştucator (tavan). Pe peretele de la rasarit puneau icoanele şi candela.

Prin anul 1890 începurã sã fie iarãşi apreciate vechile şi solidele mobile de nuc. Splendidele castene(dulapuri) mari cât nişte case, comode în care intra toatã rufãria, şifonierele încãpãtoare şi ele. Lada de Braşov fusese degradatã, ca sã continã rufele „negre”(murdare) şi exilatã în bucatãrie.

Caracteristici ale mobilierului din Schei.Caracteristici ale mobilierului din Schei.În Tara Bârsei, cu sate locuite de saşi, cât şi influenta

oraşului Braşov, devine dominanta o modalitate decorativa a mobilierului traditional, anume pictarea policroma şi vopsirea în motive florale şi fitomorfe, liber desenate sau cu şablonul, a suprafetelor lemnului.

Piesa cea mai raspândita a fost însa lada pentru haine lucrata dulghereşte, impresionând prin varietatea decorului constituind o adevarata marca pentru diferitele centre. Spre deosebire de vechile lazi româneşti de zestre, construite de obicei din lemn de fag, lazile braşoveneşti erau confectionate din lemn de brad. Ca tehnica, meşterii grunduiau lada pe toate suprafetele dupa care urma împartirea câmpului ornamental în patrate în cuprinsul carora se aplicau modelele policrome (manual sau cu şablon).

Câmpuri ornamentale:

Frecvente sunt ornamentele zoomorfe (de obicei pasari), fitomorfe (vase de flori ce amintesc de compozitia straveche a „pomului vietii”), buchete de trandafiri, garoafe, lalele în diferite stadii de înflorire - flori abia îmbobocite ce sugereaza fecioria, larg deshise ce sugereaza maturitatea..

Meşterii zugravi, obişnuiau ca pe peretele frontal al lazii sa treaca anul în care aceasta a fost realizata şi pictata, aşa cum se observa la o lada din Muzeul Junilor ce dateaza din anul 1822, iar o alta din anul 1892.

În interiorul lazii, apare chichita, care este folosita cu sensul de despartitura mica, în forma de cutie cu capac. Aici se pastrau salba de bani, bijuteriile şi actele. De multe ori chichita avea şi compartimente ascunse, cele mai multe realizate prin dublarea fundului acesteia sau prin dublarea peretelui de capat al lazii.

Junii din Şcheii Braşovului:

An de an, în Şcheii Braşovului, odata cu învierea naturii şi sarbatorilor Sfintelor Paşti, asistam la un aspect a carui manifestare depaşeşte de mult întelesul îngust al unui simplu obicei, cumulând în desfaşurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial şi magie.

Grupurile de Juni:� Tineri� Batrâni� Nationali Albi� Curcani� Roşiori� Dorobanti� Braşovecheni.

Pietrele lui Solomon• Legenda “pietrelor lui Solomon” are mai multe variante, fiecare adanc

inradacinata in istorie, avand puternice reminiscente pana in ziua de astazi.• In capatul de Sud-Vest al Scheiului (Brasov) se afla Pietrele lui Solomon,

unul din obiectivele turistice ale Brasovului, iar toponimia si obiceiurileetnografice dovedesc centrul de existenta al vechiului sat, devenit Scheiulde azi. Cronicarul sas Julius Teutsch a descoperit la inceputul secolului al XX-lea urmele unei cetati cu ziduri si valuri pentru acces, locul fiind numit“Salamonsburg”. La fel, geograful Erich Jekelius apreciaza ca in trecut i se spunea locului “Cetatea Lui Solomon”, intrucat aici a fost o cetate.

• Traditional scheienii au pastrat ideea de Cetate a Junilor pentru Pietrele luiSolomon, iar cele 2 stanci, care gazduiesc patrunderea in “cetatea luiSolomon”, se numesc “poarta de piatra”, caci aici se postau junii care pretindeau “vama” celor ce patrundeau la spectacolul de la Pietrele luiSolomon.

• Legendele din jurul “Pietrelor lui Solomon” pastreaza comune fuga regeluimaghiar Solomon si refugiul sau in interiorul formatiunilor denumite astfel. Sunt, insa, vehiculate doua astfel de legende.

• Prima legenda: Cheile rauluiSolomon din Scheii Brasovuluisunt cunoscute drept Pietrelelui Solomon, iar raul portanumele aceluiasi personaj.

• Solomon ar fi, dupa legenda, un rege maghiar care urmaritfiind de pagani a sarit cu calulsau, peste prapastia dintrestancile care marginescdefileul. Urmaritorii sai (turcisau tatari) au cazut in prapastie si astfel regele a scapat de dusmani.

• Amintirea acestei intamplari a fost pastrata in traditia oralaromaneasca.

• A doua legenda este mai poetica:• Se povesteste ca era odata un rege

maghiar, pe nume Solomon, care a fost alungat de acasa de catre mama sa, pentru ca si-ar fi omorat fratele siar fi fost blestemat de aceasta samoara de indata ce va fi vazut de un om de rand. Greu blestem… Din dorinta de a se salva, Solomon fugecalare si reuseste sa ajunga pana in partile Brasovului fara a fi vazut de nimeni. Ajuns pe un munte da la marginea Brasovului el vede un ciobancare isi paste oile. De frica sa nu fie vazut de acesta si sa moara, tragedintr-odata fraiele calului sa-l intoarcadin drum. Dar calul se sperie si cade in prapastie cu tot cu calaret.

• Se spune ca in acel moment munteles-a despicat in doua formand Pietrelelui Solomon pe care le vedem si azi, iar Solomon inainte sa moara si-a asezat coroana de rege la radacinileunui copac, considerandu-se nedemnsa o mai poarte . De altfel coroana cu radacini o gasiti pe stema Brasovului, iar Solomon a ramas in amintireabrasovenilor prin Pietrele ce-i poartanumele.

Stema Brasovului

• Stema actuala, cu un trunchi de copac, cu 13 radacini sio coroana cu 3 lobi dateaza inca din anul 1429. Dacacea de-a doua legenda a Pietrelor lui Solomon are un sambure de adevar, inseamna ca intamplarile s-au petrecut inainte de anul 1429.

Detalii mai putin cunoscute

• Jules Verne, poveste de amor la Viscri

Detalii mai putin cunoscute

• Cum s-a ascuns Anton Pann la Brasov cu ibovnica

• Vizionare film BRASOVUL CULTURAL

Zona Fagaras-Sat Gura Vaii

• 1. Date generale ; localizare in timp si in spatiu;

• 2. Viata satului traditional• 3. Mestesuguri satesti• 4. Portul popular• 5. Arhitectura rurala

• Așezarea este atestată documentar din anul 1291 sub numeleFogros. Etimologia acestuia poate fi maghiară, de la numele propriuFogor, sau peceneagă, de la combinația Fagar šu.

• Istoricul Nicolae Iorga menționează ipoteza că pe când Făgărașulera în formare, acesta s-ar fi aflat în preajma unei bogate păduri de fag, iar localitatea și-ar fi luat numele de la acest copac, devenind întimp Făgăraș. Această explicație ignoră însă forma inițială Fogros, care stă la baza numelui german Fogarasch.

• Cetatea a fost construită în anul 1310 de Ladislau Apor, iar în jurulacesteia s-a format treptat localitatea Făgăraș, care a dat și numeleMunților Făgărașului. Cetatea Făgărașului, împreună cu Amlașul, au fost acordate în Evul Mediu de regii Ungariei ca feude domnilormunteni care se puneau sub protecția lor. În timp, orașul a devenitun important centru politic, mai ales datorită găzduirii dietelor, ca reședință princiară, precum și pentru faptul că în secolele XVI-XVII a fost scaun superior de judecată.

• Arhitectura istorică a orașului trimite cu gândul la meșteșugarii care s-au așezat în Târgul Făgărașului. Acesta aduna toate satele din zonă pentru vânzarea produselor agricole și ale micilor meșteșugari. Stilul arhitectural este puternic influențat de cel al coloniștilor saxoni, îmbinat începând cu sec. al XVIII-lea cu barocul austriac.

Gura Vaii

• Geografic satul GuraVaii(Netot) se incadreazain DepresiuneaFagarasului,la 17 km sudde orasul Fagaras.

• Cea mai mare parte a satului este asezata de o parte si de alta a ParauluiNetotului,care strabatesatul de la sud la nord.

• Satul are vatra de tip adunat,intre case se gasesc si gradini.

• Casele sunt din caramida,majoritateain stilul arhitecturalspecific TariiFagarasului.

• Satul este mentionat pentru prima data in documentul emis la 16 iunie 1566 la cetatea Fagarasului cu ocazia uneiconfirmari de mosii boieresti facuta de catre Ana de Nadasd,vaduva lui Stefan Mailat

• In prezent satul are un numar de 147 gospodarii iar locuitorii sunt in numar de 451

2.Viata satului traditional

• Principalele activitati erau crestereaanimalelor si agricultura

• cultivau: ovaz,grau,hrisca,porumb, secara, cartofi,plante textile.

• Pe langa acestea se ocupau si cu mestesuguri satesti, industrii satesti(moriletaranesti, cazanele de fiert rachiu, berarii-1726, joagare, prese de ulei).

3.Mestesuguri satesti

• Caramidaritul -se lucra pe familii,brabatul facea lucrarilegrele,framantarea lutului iar femeile si copii lucrau la forma(o pereche de oameni harnici reuseau sa faca1000-1200 caramizi/zi)

• Rotaritul -lucrarile erau diferite:roata de car,rotileledricurile de car,loitrile si alte parti ale carului.Se faceaunumai lucrari la comanda ,nu se lucra pentru targ

• Tamplaritul -pana in 1900 acest mestesug era putin dezvoltatin sate.Casele aveau 1-2 ferestre si 2 usi foarte simple simici.

• Mobilierul mai de valoare consta in lada de mireasa,masa sicuierul de care atarnau blidele.Acest mobilier era cumparatde la mesterii tamplari din oras. Cealalta parte a mobilieruluipaturile si scaunele erau facute de gospodari in mod primitiv.Dupa primul razboi mondial arhitectura satelor a inceput sa se schimbe si oamenii au devenit mai pretentiosiin privinta mobilierului.Din aceasta cauza au plecat cativatineri la oras unde au invatat meserie.Reintorsi la casele lorau inceput sa practice aceasta meserie,pretul zilelor de munca la acest mestesug fiind mai ridicat decat la celelalte.

• Fieraritul -primavara lucrau la pluguri,grape,sape,iar toamnamai ales la roti,dricuri,lanturi si securi.iarna era potcovitulcailor de iarna si se dadeau comenzi pentru care noi.

• Pantofaritul –aceasta meseria a inceput sa fie practicata in sat abiadupa 1920.Pana in preajma acesteidate satenii umblau incaltati cu opinci.Femeil aveau o pereche de bocanci iar barbatii o pereche de cizme pe care le purtau numai la marile sarbatori .

• Tesutul –in preajma anului 1900 erauputin femei in sat cre se pricepeau la executarea tesaturilor alese in panza,covoare si chindeaua.Deatunci numarul lor a crescut,ajungandca prin anii 1950 majoritatea femeilorsa se indeletniceasca cu acestmestesug.tesaturile alese erau in 4 feluri:navadituri,alesaturi,ghemute siin flori.

ultimii fierari-potcovari...nenea Stângă, din Mândra

• N-a avut brevet de maistru în fierărie şipotcovărie, obţinut la vre o Şcoala de arte şi meserii, unde ar fi trebuit sădeprindă acest meşteşug timp de cinciani. A învăţat acasă, în fierăria lu taică su. Şi tatăl de la bunicu şi tot aşa în urmă, generaţie cu generaţie...

• E bătrân, fără dinţi în gură, necăjit că numai are cui lăsa meseria şi vorbeşte cu patimă...

• "Eu le fac la toţi ce le tribe, până mai poci. Când n- oi mai putea, mă va înlocuicareva... de mă va înlocui. De nu... Ai meis- or curăţit toţi. Io fac de toate: fiare de plug, scoabe, potcoave ... până şipotcoave la măgari, la catârii eia de la stână, la care le tribuia potcoave mici, ca tocul de la pantof. La mine vin toţi, din tot hotarul ăsta al nost, din toate satele de primprejur"

Dumitru Sofonea, mesterul cojocar din Dragus, "tezaur uman viu" al Romaniei

• Cojoacele şicheptăritele in care mesterulSofonea a stilizatesenta TariiFagarasului - muntii, brazii, Oltul, suntdeja celebre! La fel sisatul Dragus si, implicit, Tara Fagarasului!

Costumul popular din zona Tarii Fagarasului

• Trasaturile generale ale costumului tradeaza viata si firea oamenilor ce-si duc traiul intre crestele muntilor si apa Oltului. Caracteristice sunt simplitatea si eleganta , liniile drepte ale pieselor de port, materialul gros, lungimea si culoarea , modul original de gateala a capului. O trasatura deosebita este ca toate piesele vestimentatiei sunt bine stranse pe trup, ceea ce confera o nota de suplete.

• Portul popular in perioada 1766-1900• Informatiile depre piesele care compuneau imbracamintea

barbatilor ne sunt date de catre Statutul graniceresc din 1766.• Acesta era compusa din

suman(recal),cioareci,camasa,opinci.La brau se purtau serparede piele.

• Camasa barbateasca cea mai veche:romaneasca sau iobageascalunga si cu manecile drepte se compunea din “stan”,maneci cu bagatura,”clini”si “broscute”.Gura se taia din foaia stanului.Camasaera ornamentata putin prin cusaturi in negru si rosu,mai ales cea de sarbatoare.

• Portul femeilor era mai bogat si mai colorat.Femeile casatoritepurtau peste parul impletit in cosite,caita cu rete,fruntariul cu margele negre si pomeselnicul din panza alba,ie din bumbacsau canepa peste care se purta “chieptar”.Pomeselnicul este o piesa caracteristica portului din zona Fagarasului unica in felul ei,else purta in toate anotimpurile atat in zilele de lucru cat si in cele de sarbatoare.

• Pana in a doua jumatate a secolului al19-lea se purtau numaiopinci .

Tara Fagarasului prezinta, din punct de vedere al portului traditional romanesc, trei zone :

• zona Avrigului, ce grupeaza localitatile Porcesti, Sebesul de Jos si de Sus, Racovita, Avrigul, Porumbacul de Sus si de Jos.

• zona Fagarasului, ce cuprinde 51 de localitatide la Cartisoara pana la Sinca Noua si Sercaia.

• zona de est, cuprinzand 12 localitati de la Parau pana la Mateias (nord-vest de Hoghiz).

• Portul popular 1900-prezent

Vizionare-Ansamblul folcloric….

5.Arhitectura rurala

• In satele din zona Fagaras,curtea inchisa si intarita prezinta anumiteparticularitati.Se remarca stransa inlantuirecasa cu casa,de cele maimulte ori casa vecinului tinand loc de zid.

• Casele erau cladite pe un loc mai ridicat,cu fata spre curte la cladirile agricole.de la strada pana la casa se lasa un loc liber de celputin 2 metri

• Asezarea acesta cu spatele spre strada avea ca motiv aparareaavutului.

• aceasta asezare cu fata spre interior facea ca toate elementele cecompuneau gospodaria sa fie asezate cu fata unele spre altele.

• in jurul caselor erau curti.ele erau inchise in asa fel incat sa se poataintra numai cu acordul propietarului.

• Se foloseau barne de brad aduse din varful muntilor pentru ca acestea erau mai durabile,scanduri in cea mai mare parte cioplite cu securea,lespezi mari de piatra aduse din munti,putine caramiziarse,lut inmuiat,paie asezate bine in lungul lor apoi legate strans,putin var pentru spot,geamuri putine,cuie de fier si balamalefacute de fierarul satului.

• Tipul de casa. Casele din sat se incadrauin tipul de case cu 3 incaperi,o camera de locuit,tinda si celar.

• Peretii - construiti din cunune de barneorizontale,cu polmon de pamant inchis pemargini cu lemn de fag sau brad.

• Acoperisul este in 4 ape ,din jipi de paiesau tigla.

• " A iubi înseamnă, poate, a luminapartea cea mai frumoasă din noi". Fagarasenilor (unora) le e dor, categoric, de evenimente de calitate. Am simtit asta in aer, la simpozionul "in memoriam Octavian Paler", desfasurat in Sala Dietei din CetateaFagarasului, aflat la a doua editiesi comemorand 4 ani de la trecerea in nefiinta a iubitului omde cultura din Tara Fagarasului ( initiativa apartine medicului Ion Mehedintu, consilier local ) Oamenilor le era dor sa auda si savada oameni faini, calzi, zambind, imbracati frumos, pozitivi... Le era dor sa lumineze partea cea maifrumoasa din ei... Le era dor sapovesteasca despre Octavian Paler. Le era dor sa ascultevorbindu se despre Paler, acasala el.

Ghimbav

•Pozitionare geografica•Istoric•Portul popular•Obiceiuri si traditii•Eveniment•Biserici

POZITIONARE GEOGRAFICA

• Ghimbavul este situat in parteacentrala a tarii la 7 km de orasulBrasov.

• Aflat la o altitudine de 535 m, are o suprafata de 28,9 km² si o populatie de 5800 de locuitori.

• Orasul este strabatut de paraulGhimbasel si parul Barsa care delimiteaza spre vest aria orasuluiGhimbav de cea a orasuluiCodlea.

• Clima este temperat continentala

Istoric

Prima asezare a fost pe loculaerodromului, apoi si-a schimbat locul pe malulGhimbaselului fiind cunoscutde satul de pe langa salcii. Aceasta explica denumireaGermana a localitatii denumitaWeidenbach ( raul cu salcii ).

Istoric

• Originea Ghimbavului e legata de prezenta cavalerilor teutoni in tarabarsei intre anii 1211 – 1225 si de colonizarea sasilor in secolul XIII.

• Herman von Salza, conducătorulOrdinului Teutonilor între 1209-1239Blazonul cavalerilor teutoni.

Istoric

Cavalerii teutoni au fost colonizatide catre regele Andrei al II –lea cu scopul de a apara Transilvania de invazie si de a contribui la catolicizarea romanilor.

Istoric

• In secolul al XIII-lea a fost construitaBiserica Saseasca purtand amprentastilului Gotic.

• Pana la invazia tatara din 1241 s-au finalizat costructiile bisericestidin piatra de catre cavalerii teutoni.

• Simbolul pe care il foloseau sasii era un trandafir infipt intr-o inima, semnificand Ghimbavul infipt in inimaTarii Barsei.

Istoric

Sasii au venit in sec al XIII-lea aici fiind populatia romaneascain coditiile stapanirii regalitatiimaghiare in Transilvania.Familiile romanilor locuiau pemalul drept al Ghimbaselului in timp ce pe malul stang se aflacetatea sasilor.Cronicele sasesti oferainformatii despre inceputurileGhimbavului.In documente datand din 1355 – 1377 se mentioneazastatul liber sasesc Ghimbavca facand parte din districtulBrasov.

Portul popular romanesc

Portul romanilor era simplu dar frumos.• Barbatii purtau camasi albe, brau lat tesut sau din piele, incheiat cu 3

catarame de metal. Peste camasa se purta un ilic negru din stofa groasa. In picioare purtau opinci, apoi ghete cu eltic, mai tarziu au aparut cizmele.

• Femeile purtau bluze de panza alba si fuste de culoare inchisa, crete, pestecare prindeau un sort de lucru. In zilele de sarbatoare purtau fuste lungi de culoare inchisa si un sort din material lucios si bogat incretit.

Portul popular sasesc

Portul sasesc e diferentiat pe varste. Tineretul purta culori deschise, iarvarstnicii culori inchise. Portulfemeilor este brodat cu fir de aur, iarcele mai in varsta poarta costume cu broderii de margele negre. Barbatiipoarta camasi albe brodate cu negrusi cravate brodate cu flori de camp. Batranii poarta la sarbatori manta de culoare inchisa si snur verde, iarmanecile cu mansete rosu inchis, cu

filete de metal auriu.

Obiceiuri si traditii

• Nunta. In timpul petrecerii mireasadisparea si se imbraca in portul de femeie. Mirele cauta mireasa disparuta. Dupa ce o gaseau, o prezentau satuluiprin plimbarea facuta pe strazile lui.

• O alta traditie o reprezinta sicarnavalurile organizate de sasi.Acestea se desfasurau in lunile ianuariesi februarie. Toate carnavalurile au o tema iar mastile cele mai reusite sunt

premiate.

• VIZIONARE: PORT SASESC IN TRANSILVANIA (ppt)

Obiceiuri si traditii

• Zilele Ghimbavului simbolizeazasarbatoarea traditiilor siobiceiurilor locale. Se tin in apropirea sarbatorii Sf. Petru siPavel ( iunie-iulie), se joaca fotbal, se face cros, se premiaza cei maibuni, vin formatii de muzica cu specific local si alte formatii.Se incheie cu un foc de artificii.

La intrarea in noul an, oamenii se strang in centru orasului sisarbatoresc intrararea in noul an cu sampanie asteptand un an maibun.

Eveniment

• Spectacol aviatic la Ghimbav in luna August zbor sincronizat, vânătoare de baloane, parasutism.

Imagini din oras

Biserica Ortodoxa Veche

Biserica Evanghelică Ghimbav

• Face parte din cetatea fortificatămonument istoric şi de arhitectură

Biserica Evanghelică Ghimbav

Biserica Evanghelică Ghimbav