Odontonul este alcatuit din: dinte , continutul spatiului periodontal si osul alveolar ce inconjoara dintele .

Dintele - tesuturi dure : smalt, cement, dentina -tesut moale : pulpa dentara

Smaltul este structura minerala de origine epiteliala ce formeaza un invelis protector la nivelul coroanei dentare. Are o organizare compleza si un grad ridicat de mineralizare ( fiind cea mai dura structura din organism )

- Grosimea smaltului in raport cu grupul de dinti : Cuspizi molari : 2.6 mm Cuspizi premolari : 2.3 mm Marginea incizala frontali : 2 mm Colet incisivi laterali : 0.2 mm

- Jonctiunea smalt – cement : 60-65% din cazuri : smalt acoperit de cement 30 % din cazuri : intalnire liniara ( cap la cap ) 5-10 % din cazuri : smaltul si cementul nu au contact direct, lasand o portiune de dentina descoperita in zona coletului dentar - >poate aparea durerea dentinara

- Aspectul de suprafata nu este neted pe toate fetele dintelui, aceste neregularitati de suprafata provin din dezvoltarea onto si filogenetica.

Fetele oc luzale : smaltul prezinta santuri, care la locul de intersectie se termina in fosete oarbe, care marcheaza locurile de unire ale cuspizilor

Pe fata palatinala la frontali se gaseste foramen caeccum sub forma unei fosete

Pe fetele vestibulare si orale ale molarilor, in 1/3 ocluzala se gaseste o foseta de descarcare a santului oro-vestibular ce se continua de pe fata ocluzala pe cea vestibulara

- Rolurile smaltului : - neutralizare a presiunilor masticatorii ( Rolul aparatului de sustinere a dintelui in alveola )

- protectie a tesutului pulpar fata de excitatiile fizice, chimice, electrice din mediul bucal - prin forma sa are un rol activ in procesele functionale (favorizeaza apucare si taierea alimentelor, triturarea si formarea bolului alimentar ).

Caractere fizice ale smaltului :

Duritatea Rezistenta

TransluciditateIzolator fata de excitatiile fizice, chimice si electrice

RadioopacitateVulnerabilitate la atacul acid

1. Duritatea Cel mai inalt grad de mineralizare din prganism.Singurul tesut de origine ectodermala care se mineralizeaza.5-8 pe scara Mohs (aprope de diamant : 9 )Cea mai mare duritate : la nivelul fetelor ocluzale.Cea mai mica duritate : la nivelul straturilor profunde pe supraf proximale.Duritate mare : probleme deosebite in abordarea manoperelor terapeutice in smalt.

2. RezistentaDatorita : 1. Mineralizarii inalte 2. Structurii complexe data de gruparea cristalelor in prisme, separate de substanta interprismatica si de traiectoria curba a prismelor ( avand un oarecare grad de rezilienta ). 3. TransluciditateNormal este translucid. Culoarea smaltului variaza de la alb galbui la albastru cenusiu, in functie de grosimea, structura arhitectonica a prismelor, compozitia chimica, gradul de mineralizare si varsta pacientului.La dintii cu inalt grad de mineralizare : aspect de fildes.La cei mai putin mineralizati : alb – albastrui.La persoanele in varsta : nuanta mai cenusie ( prin acumulare de coloranti minerali, precum si prin modificari ale dentinei subiacente ).La colet, unde este mai subtire, smaltul imbraca o culoare mai galbui, datorita dentinei care transpare cu usurinta. 4. IzolatorFata de excitatiile fizice, chimice si electrice.Transmiterea acestui tip de excitatii spre interiorul dintelui este favorizata de imprefectiuni structurale ale smaltului precum : hipoplazii, displazii si grosime redusa a smaltului. 5.RadioopacitateSmaltul este radioopac si este mai mare fata de : dentina, cement, si os. 6. Vulnerabilitatea la atacul acidEste una din cauzele care stau la baza aparitiei procesului carios, eroziunii acide, etc.

Caracterele chimice ale smaltului :1. Subst. Minerale : 95 -96 % din volum si 87-91 % din greutate2. Subst. Organice : 0.4 % din volum si 2% din greutate3. Apa : 3.6 % din volum din care 1 % este apa libera si 7-11% din greutate

Componenta minerala 90 % fosfati de Ca sub forma de cristale de hidroxiapatita, 3% fluorapatita, in rest carbonati, silicati si fosfati.Ionii minerali : constituentii majori : Ca : 36.6-39.4% P : 16.1-18 % Carbonat : 1.95-3.66% K: 1-2% Na, Mg, Cl <1% Constituentii minori : in ansamblu toate elementele, mai putin cele din grupa lantanidelorHidroxiapatita : Cristal cu lungime 0.05-1 microni, cu grosimea 0.02-0.04 microni, format din 18 ioni minerali, pe sectiune transversala are forma hexagonala.

Componenta organicaFractiuni insolubile : Hidroxiprolina Hidroxilizina Lanturi poliedrice asemanatoare cu colagenul/keratinaFractiuni solubile : Proteine solubile, glicoproteine, proteine serice, proteine legate de calciu, fosfoproteine, peptide, acid citric.Apa97 % apa legata de moleculele proteice (nu se evapora nici la 800-1000 grade)1% apa libera, in spatiile interprismatice, mai ales in apropierea JSD ( se evapora la 200-400 grade)

Prismele de smaltSunt unitatea fundamentala a smaltului. Numarul lor variaza de la dinte la dinte ( 12mil. la molar si 5 mil. la incisivii mandibulari ). Traiect oblic fata de supraf dintelui. Diamentrul mediu : 4-8 microni, lungimea variabila. La colet – mai scurte, pe cuspizi mai lungi. Lungimea lor nu este egala cu grosimea smaltului , ci mai mare ( sunt curbe -> rezilienta). Unele se intind de la supraf smaltului pana la dentina, altele dispar pe parcurs, fiind continuate de alte prisme.Prezinta o serie de straitii transversale , la intervale de 4-5 microni. Aspect de discuri suprapuse, intunecoase sau luminoase, care alterneaza regulat. ** Striile paralele ale lui Retzius : la distante mai mari decat strurile transversale apar zone intunecate care intersecteaza toata sectiunea examinata.** Linia neonatala : Striatie de smalt mai ampla decat celelalte. Delimiteaza modif metabolice aparute in momentul trecerii de la viata intrauterina la cea extrauterina.Pe sectiune longitudinala : coloane poliedrice orientate astfel incat sa reziste presiunilor masticatorii.In general, de la limita smalt-dentina, prismele se indreapta radiar spre supraf coronara, dar traiectul lor nu este rectiliniu ci ondulat.Ondulatiile prismelor fac ca pe o sectiune longitudinala sa fie prinse numai fragmente de prisme - > aparitia unui fenomen optic vizibil la microscopul cu lumina polarizata cunoscut ca liniile Hunter- Schreger. Benziile clare = parazonii ; benzile intunecate = diazonii.Conturul prismelor de smalt este polimorfCele mai multe prisme au forma poligonala, dar ele mai pot fi : rotunde, ovalare, in forma de solzi, de „gaura de cheie”.Partea periferica a prismei este mai putin mineralizata numindu-se teaca primei.La nivelul suprafetelor ocluzale/ marginilor incizale, prismele au un traiect sinuos, se intrepatrund ceea ce da un aspect particular : smalt nodos.

Substanta organica a smaltuluiLamelele smaltului

SmocurileFusurile

Lamelele smaltuluiFormatiuni liniare care strabat smaltul pe toata grosimea sa si uneori patrund si in dentina. Localizare variabila – cel mai frecvent cervical/la nivelul fosetelor ocluzale. Pot fi : lamele adevarate sau false.Smocurile

Formatiuni organice mai slab mineralizate decat prismele, au aspect de smocuri de iarba. Formate dintr-un manunchi de lamele romificate si ondulate.Incep la limita smalt-cement si ajung pana la 1/3 medie a smaltului. Sunt amortizoare de socuri. Ajuta la nutritia smaltului.FusurileZone bogate in material organic cu deficit de mineralizare, fuziforme, localizate in 1/3 interna a smaltului.

Linia Smalt-Dentina-festonata-mai intens mineralizata-convexitati ce privesc spre dentina-grosime de20-30 microni

Structuri de suprafata ale smaltuluiFisurile

PerikymatiileSmaltul aprismatic

Cuticulele smaltului

Fisurile-capul extern al lamelelor-constituie spatiul de clivaj foarte ingust la suprafata smaltului- lungimi variabile : de la 1 mm pana la jumatate din grosimea smaltuluiPerikymatiile-capatul extern al liniilor de crestere Retzius- apar la suprafata externa a coroanei dentare sub forma de santuri continui, paralele intre ele, la intervale neregulate-mai evidente si mai frecvent in smaltul cervicalSmaltul Aprismatic-portiunea externa a smaltului ce are o grosime medie de 30 microni- aspect mai omogen, fara prisme net delimitate- frecventa maxima la coletul dintilor si minima la nivelul cuspizilor-aspect amorf/ pluristratificat lamelar-ultimul produs de secretie al ameloblastilor, inainte de incetarea activitatii lor- mai mineralizat decat restul prismelorCuticulele Smaltului-formatiuni alcatuite din material organic- in numar de 3 : primara, secundara si tertiara

Cuticula primara: produs final de secretie al ameloblastilor dupa incetarea formarii matricei smaltului. Strat organic ce se continua in lamlele smaltului ( cu care face corp comun ), situat intre ameloblasti si capatul extern al prismelor de smalt. Cuticula primara, impreuna cu epiteliul adamantin redus (=epiteliul adamantin intern +ep. adamantin intermediar + ep. adamantin

extern) si cu ameloblastii aplatizati, formeaza membrana lui Nasmyth - > acopera coroana in timpul eruptiei;ulterior dispare prin uzura functionala ).Cuticula secundara:se formeaza in timpul eruptiei dintelui. Strat epitelial, alcatuit din epiteliul adamantin redus impreuna cu epiteliul gingival (pe care dintele il strabate in timpul eruptiei). Ulterior, prin fuziunea celor 2 epitelii ia nastere insertia epiteliala -> la finalul eruptiei dentare ramane atasata la coletul dintelui ( are rol de protectie a ligamentelor aleveolo-dentare si a spatiului periodontal, fata de factorii iritanti din mediul bucal ).Cuticula Tertiara: apare dupa formarea si eruptia dintelui pe arcada. Strat de natura exogena, care se depune in permanenta si dispare prin uzura functionala (masticatie, periaj, s.a. ) - > cuticula de abraziune. Alcatuita din : glicoproteine salivare, celule epiteliale descuamate, cel sanguine din seria alba (care strabat santul gingival ) si detritusuri din mediul bucal. Participa la formarea placii bacteriene. Poate compromite unele tratamente dentare (prin prezenta sa, poate favoriza aparitia cariilor secundare marginale).

Modificari ale smaltului in raport cu varsta: uzura suprafetei (functionala sau patologica) – disparitia (pe portiune sau in totalitate ) a smaltului aprismatic extern, reducerea permeabilitatii, cresterea concentratiei de fluor din stratul superficial.Uzura suprafetei (functionala sau patologica ) – subtierea (uniforma sau pe anumite zone ) a stratului de smalt.Uzura dentara la nivelul coletului ca urmare a periajului orizontal incorent si retractiei gingivale.Modificarea culorii (prin incorporarea de substante colorante din mediul bucal si/ sau datorita modif de la niv dentinei – pot deveni vizibile prin stratul de smalt subtiat datorita uzurii ).