Ideologii politice: revoluție și restaurație, curs 1 18. 02. 2015

UTOPIA- gândirea utopică reprezintă o parte importantă a ideologiei moderne. Pentru unii utopia este irealizabilă, pentru alții este realizabilă în viitor. Atunci când dorim să definim UTOPIA apar o serie de contradicții. Nu există o teorie substanțială asupra utopiei în acest moment.

UTOPIA= ( definiție cu valoare provizorie ) sec. XVIII, Dicționarul Academiei Franceze- plan de guvernare imaginar unde totul este reglat spre fericirea omului.

= formă de visare trează

= vis socio-politic care nu se poate realiza

= mod de a gândi care realizează alternanțe

= termen grecesc inventat de Thomas Morus ( More), 1516 lucrarea Utopia sive de optimae reipublicae statu unde cuvântul apare ca un nume propriu, numele unei insule imaginare unde More construiește o societate imaginară. Utopia a fost o lucrare de succes foarte bine vândută, au apărut imitatori ( Thomaso Campanella, Francis Bacon) care au început să scrie utopii, schimbând astfel sensul propriu într-un sens comun

= 2 cuvinte grecești: u = nu, topos = loc – de loc, termenul însă nu există în greaca veche

= un gen literar nou, dar nu tocmai nou ( Platon, Republica- scriere utopică)

Lamartine susține că utopia de azi e realitatea de mâine. Sorin Antohi – utopia este un fenomen regresiv, o iluzie

Utopia devine un gen literar ( sec. XX, gen cinematografic). Odată cu sfârșitul secolului XVIII și începutul sec. XIX apar gânditori ( ABATELE DE SAINT PIEREE, SAINT- SIMON- numiți de Marx și Engels socialiști utopici ) care nu se mai mulțumesc doar să scrie ci propun planuri care să facă utopia realizabilă. Ei cred că se pot oferi modele de conviețuire socială mai bune. Se crează ideologii care propun soluții pentru binele societății- ideologii de tip socialist.

Există un gen literar utopic dar și un gen socio-politic însă între cele două nu există o graniță efectivă. Unii au încercat să se refere la structurile formale ale utopiei definindu-le prin caracteristici, dar acest mod s-a dovedit a fi destul de greu. Alți autori ( JEAN LERVIER) pun accentul pe caracterul raționalist al utopiei: raționalizare excesivă a realității. Karl Popper, Friederich Hayek- utopia, o construcție globală în care vrei să modifici tot, un structuralism excesiv. Karl Popper spune că abordarea platoniciană este o inginerie utopică. Apar așadar două inginerii: locală și globală. Ingineria locală este un domeniu real, atunci când te mulțumești cu mai puțin, iar ingineria globală reprezintă dorința de a modifica absolut tot ce există. În societățile moderne este însă o interconectivitate între domenii: nevoia de a planifica se extinde și în alte domenii. Din cauza acestei interconectivități, ideea de a distinge între ingineria globală și cea locală este în sine o UTOPIE. ( Andrei Cornea, De la Școala din Atena la Școala din Păltiniș )

1

Ideologii politice: revoluție și restaurație, curs 1 18. 02. 2015

Încercarea de a defini utopia aduce și o distincție între modurile de a gândi. Avem așadar gândirea utopică, MANIHEISTĂ și gândirea GNOSTICĂ.

Maniheism= religie iraniană, în sensul lui CULTURAL însă reprezintă o viziune despre lume și viață care desparte radical binele și răul, vede lumea în alb și negru

THOMAS MOLNAR susține că utopia este o formă de gândire prin care societatea încearcă eliminarea răului. Societățile utopice sunt societăți solare în care care umbra, întunericul este eliminat sau se așteaptă eliminarea lui pe termen scurt. Apare o luptă între realism și utopism, o luptă eternă deoarece oamenii tind să vadă lumea în alb și negru. Există însă și utopii care admit existența răului din cauza modalităților atât de diferite de a vedea lucrurile. Pentru mulți utopiști nu există proiecte utopice complete, eliminarea completă a răului nu există ci doar a elementelor majore.

Pentru Platon, proprietatea privată este un rău care trebuie eliminat. Printe gânditorii moderni există și anarhiști care cred că nu trebuie să existe state, guverne. Bakunin, Kropatkin ( în general acești anarhiști sunt ruși) spun că omul se poate descurca și fără stat care este răul absolut.

RAYMOND RUYER consideră că există gândire utopică sau gândire laterală, posibil lateral și gândire centrală, rațională, aplicată în viața obișnuită. Unii văd partea pozitivă a utopiei, iar alții văd partea negativă, maniheismul, stagnarea. Gândirea laterală se face pe domeniul posibilului, are în vedere ce ar putea fi: imaginează lumi, posibilități, exercițiu creator, ne face mai deshiși către nou, către progres.

Din punct de vedere literar există 2 subgenuri: EUTOPIA și DISTOPIA. Eutopia = utopia bună, proiecția unui vis bun, pozitivDistopia = materializarea unui cosmar Însă ceea ce în sec. XVII era eutopie în sec. XX devine distopie.

Oamenii consideră lucruri utopice, lucruri diferite. Utopia este un termen antitetic față de ceva.

Exemple:

Nu democrația în sine este o utopie ci respectarea principiilor democratice. A. MACHTYRE susține că nu există drepturile omului și că a crede în așa ceva este echivalent cu a crede în vrăjitoare și unicorni. Statul liberal din Contractul Social este o utopie în viziunea lui Eminescu ce opune o altă utopie, întoarcerea la dacism.

JOHN KERRY spune că scopul tuturor utopiilor este să îi elimine pe oamenii reali pentru că într-o utopie oamenii reali nu pot exista pentru motivul evident că oamenii reali constituie lumea pe care o cunoaștem. DE MAISTRE: Nu există oameni pe lume. Declar că nu am întâlnit niciodată omul și dacă el există, există fără știința mea.

2

Ideologii politice: revoluție și restaurație, curs 1 18. 02. 2015

În Evul Mediu disputa Universalelor a apărut între realiști și nominaliști. Realiștii consideră că Universalul este real iar nominaliștii că Universalele sunt nume.

Lumea pe care o cunoaștem devine o construcție foarte bizară. Natura umană este foarte greu de definit. Pentru că este dificil să definim realitatea nu reușim să definim nici utopia.

REGULA REVERSIBILITĂȚII: este utopic întotdeauna proiectul adversarului și este realist proiectului prietenului.

Eroare naturalistă : niciodată să nu deduci o normă sau o valoare dintr-un fapt Dintr-o valoare pozitivă noi deducem că un lucru este un fapt Dintr-o valoare negativă noi considerăm un lucru o utopie, o himeră În domeniul realităților omenești nu putem deosebi faptele de valori.

3