Curs 1. Definitii si concepte de baza in epidemiologia clinica

Modul.I. Epidemiologie clinica I

Prof. univ. dr. DOINA AZOICAI

EPIDEMIOLOGIA

“Natura este probabilistica

Informatia incompleta

Rezultatele esentiale

Resursele limitate

Deciziile inevitabile”

H.S.Frazier, Univ. Harvard, 1980

HIPOCRATE : Epidemiologia – stiinta a epidemiilor ETAPA MODERNA : Epidemiologia - studiul frecventei si dinamicii starilor de sanatate la nivelul populatiilor umane ( decriptiva); a relatiilor cauzale in raport cu sanatatea umana ( cauzala) Epidemiologia - ansamblul metodelor de cercetare in: * sanatatea publica; * sociologia; * medicina clinica; * evaluarea serviciilor de sanatate IN PREZENT Epidemiologia – directii noi : * Ecosocioepidemiologia * Epidemiologia clinica; * Epidemiologia genetica si moleculara; * Farmacoepidemiologia; * Medicina bazata pe dovezi

Definitii

Ipoteze

1. bolile umane nu apar la intamplare

2. au la baza factori declansanti sau protectori

care pot fi identificati in populatii sau grupuri de indivizi din populatie , in

locuri si perioade de timp diferite

Epidemiologia “ studiul distributiei factorilor determinanti ai frecventei bolilor “

DISTRIBUTIE – FACTOR RESPONSABIL – FRECVENTA

I. FRECVENTA

cuantificarea existentei sau aparitiei bolii

necesara a fie disponibila inaintea

oricarei cercetari sistematice a unei boli

in populatia umana

II. DISTRIBUTIA

care sunt indivizii din populatie care vor face boala

care este locul si momentul aparitiei bolii

raspuns - compararea la un monent data a unor : populatii ; unor sub-grupuri ; unor perioade de observatie diferite

esentiala pentru - descrierea caracteristicilor bolii; formularea ipotezelor privitoare la factorii declansanti sau de protectie

III. FACTORI RESPONSABILI

depind de primele doua elemente

deoarece in epidemiologie …

este necesara cunoasterea frecventei si

distributiei bolii pentru verificarea

unei ipoteze

Evolutia rationamentului

supozitie (practica clinica, examinarea

modalitatilor de aparitie a bolii, observarea

rezultatelor de laborator, speculatie teoretica)

asupra influentei unui factor implicat

particular in aparitia bolii

formularea ipotezei specifice care va fi

verificata prin aplicarea metodologiei

specifice studiilor epidemiologice

culegerea sistematica si analiza datelor

prin cercetarea unei asocieri statistice (daca

probabilitatea ca un rezultat sa se produca ,

in prezenta unui factor sau unei expuneri

date, difera de probabilitatea ca acestea sa nu

se produca in absenta acelorlasi factori sau a

expunerii)

evaluarea validitatii unei asocieri statistice

prin eliminarea :

- altor explicatii ca urmare a utilizarii

metodei de tragere la sort (hazard);

- erorilor sistematice in colectarea si

interpretarea datelor (bias);

- efectul altor variabile in asocierea

observata (factori confundanti)

verificarea rezultatelor si prin alte studii

care sa evidentieze :

- gradul asoceirii

- concordanta cu alte studii

- credibilitatea biologica

Momente din evolutia epidemiologiei

Hippocrat (500 i.c) : aparitia bolii poate fi in relatie cu factorilor mediului extern dar si cu cei individuali

John Graunt (1662) : inregistrarea datelor legate de patologia umana care pot contribui la studiul bolilor (“ La nature et les observations politiques concernant les registres mortuaires”)

William Farr (1839): definirea populatiei

expuse la risc; alegerea unor grupuri de

comparare; primele asocieri cauzale care pot

contribui la studiul bolilor umane

John Snow (1849) : enuntarea ipoteze si

verificarea analitica a relatiilor dintre variabile

Evolutia epidemiologiei

HIPPOCRAT

2000 ani

GRAUNT

200 ani

FARR

20 ani

SNOW

EPIDEMIOLOGIA CLINICA (I)

“ …reprezinta utilizarea metodelor epidemiologice de catre clinicieni”

( D.I. Sackett, 1969)

“… reprezinta un ansamblu de strategii optimale folosite pentru a ajunge la cel mai bun diagnostic, tratament, prognostic, utilizand instrumente imprumutate din stiintele preclinice, statistica, epidemiologie, precum si o metodologie riguroasa de observatie si clasificare “

( Feinstein, 1972)

“ … este un termen care reprezinta doar o denumire a unei «orientari» a metodelor epidemiologice, fara a reprezenta o entitate bine definita”

( W.Holland, 1983)

“… aplicarea rationamentului obiectiv in medicina “

( Jenicek si Cleroux, 1985)

“ … stiinta realizarii predictiilor cu privire la un anumit pacient tinand seama de evenimentele clinice inregistrate in grupurile de pacienti similari cu acesta si bazandu-se pe metodele stiintifice de studiere a grupurilor de indivizi, pentru a avea siguranta unor rezultate corecte”

( R.Fletcher, 1996)

EPIDEMIOLOGIA CLINICA (II)

“ aplicarea metodelor epidemiologice la activitatea clinica.

Se propune medicului practician un ansamblu de metode : pentru lectura critica a literaturii stiintifice, de extragere a unei informatii pretioase din consultatiile pe care

le efectueaza si de contributie directa la cunoasterea stiintifica “

( Valeriu Rusu – Dictionar medical , Edit. Medicala, Bucuresti, 2001)

“disciplina care se adreseaza creatorilor de studii stiintifice, cercetatorilor, invatandu-i metodologia ce trebuie aplicata astfel îcât rezultatele studiului sa fie valide “

( Cristian Baicus – Dictionar de Epidemiologie Clinica si Medicina Bazata pe Dovezi, Edit. Medicala, Bucuresti, 2002)

EPIDEMIOLOGIA CLINICA (III)

SCOPUL EPIDEMIOLOGIEI CLINICE

dezvoltarea si aplicarea metodelor observatiei clinice care sa conduca la concluzii valide,

evitandu-se aparitia rezultatelor distorsionate influentate de erorile care pot apare in mod

aleator sau sistematic.

OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI CLINICE

1. colectarea, masurarea si clasificarea datelor;

2. evaluarea riscului la nivel de individ;

3. identificarea indivizilor care prezinta niste particularitati ( in functie de normalitate

si diagnostic);

4. aprecierea prognosticului in functie de prezenta sau absenta afectiunii evaluate;

5. constituirea grupurilor in functie de prezenta afectiunii sau expunerea la un factor

specific; cercetarea asociatiilor cauzale; analiza diferentelor observate dintre grupuri;

6. cercetarea celei mai bune interventii terapeutice;

7. evaluarea eficacitatii tratamentelor sau ingrijirilor;

8. stabilirea prognosticului in functie de rezultatul terapeutic obtinut