Curs 1 2 Lez Celulare Delia Ciobanu 2013 2014 Extensie 2015
-
Upload
bogdan-alexandru-cristei -
Category
Documents
-
view
231 -
download
9
description
Transcript of Curs 1 2 Lez Celulare Delia Ciobanu 2013 2014 Extensie 2015
Delia Ciobanu
MORFOPATOLOGIA
• Studiul cauzelor = e-ologia • Studiul mecanismelor = patogeneza • Stabilirea efectelor bolii
Leziuni morfologice: • Macroscopice • Microscopice • Ultrastructurale • Moleculare
Manifestări clinice: • Semiologia medicală şi chirurgicală
o Simptomatologia o Semnele fizice
Modificări biochimice (disfuncţia)
Definiţie: Studiul leziunilor care apar la nivel de celulă, ţesut şi organ în :mpul bolilor.
Morfopatologia
• Generală – studiul leziunilor de bază din patologie;
• Specială – studiul patologiei pe aparate şi sisteme.
Metode morfologice u-lizate
• Macroscopie: – Examenul macroscopic – Necropsia anatomo-‐clinică
• Microscopie: – Diagnos:cul histopatologic – Citodiagnos:cul
• Leziunea – ansamblul modificărilor morfologice şi funcţionale din celule, ţesuturi şi organe, prin acţiunea unor variaţi agenţi (factori de mediu: interni sau externi): – Boli gene-ce
• Mutaţii genetice ereditare – Boli dobândite:
• Agenţi fizici: trauma:sme, iradieri, agenţi termici • Agenţi chimici: subst. toxice, metale grele, solvenţi, medicamente, anoxia • Agenţi infecţioşi: virusuri, bacterii, fungi, paraziţi • Agenţi endocrini: deficit sau exces hormonal • Substanţe nutri-ve: deficit sau exces (ex: fier, vitamine) • Reacţii imune: reacţiile alergice, autoimunitatea.
• Normal ↔ modificare adapta:vă ↔ leziune
• Modificări reversibile – Acute: degenerescenţa hidropică – Cronice: steatoza, reacţiile de adaptare
• Modificări ireversibile (necroza celulară)
!! Sensibilitatea celulară la modificările de mediu depinde de ac4vitatea metabolică a celulei (ex. neuronul vs. fibrocitul, fibra musculara striata vs miocard).
• Majoritatea agresiunilor interferă cu: – Funcţiile membranare
• Intră: H2O, Ca, Na • Ies: K, enzime
– Producţia de energie • ↓ ATP, ↓ glicogenul (glicoliză anaerobă)
– Sinteza de proteine • ↓ proteinele structurale • ↑ proteinele citoprotec:ve (i.e. Ubiqui:n)
Răspunsul celular la stress
Leziuni celulare acute reversibile
Leziuni celulare reversibile acute
Degenerescenţa hidropică – hiperhidratare celulară Sinonime: – Intumescenţa tulbure, – Tumefierea celulară – Edemul celular
Evidenţiabilă în organele parenchimatoase: – Ficat: hipoxie, viruşi hepatotoxici – Rinichi: şoc (fazele iniţiale) – Miocard: intoxicaţie cu fosfaţi
Degenerescenţa hidropică Microscopie electronică
• Tumefierea mitocondrială • Tumefierea RE • Pierderea ribozomilor • Ruperea lizozomilor (distrugerea membranelor celulare prin ac:varea fosfolipazelor)
• Tumefierea nucleului cu: – condensarea CRT pe membrana nucleară – dispariţia nucleolului
Degenerescenţa hidropică
• Macroscopic: – Creşterea Ø organului – Palid, cenusiu – Consistenţă redusă (“intumescenta tulbure”)
• Microscopic: – degenerescenţă vacuolară → degenerescenţă (“intumescenţă”) clară
• Leziunile sunt reversibile
Degenerescenţa hidropică (ficat)
Leziuni celulare cronice
• Modificări celulare adapta:ve
• Acumulări intra-‐ şi extracelulare – Lipide, proteine, glicogen – Pigmenţi
• Calcificarea patologică
Leziuni celulare cronice
Modificări celulare adapta:ve • Sunt adaptări celulare la diferiţi factori fiziologici sau patologici.
– Adaptări ale metabolismului celular – Adaptări ale tabloului de creştere celulară:
• Ac-vitate celulară crescută (creşterea numărului sau/şi dimensiunii celulelor)
• Ac-vitate celulară scăzută (scăderea numărului sau/şi dimensiunii celulelor)
• Alterarea morfologiei celulare (modificări ale diferenţierii celulare)
Răspunsuri celulare adapta-ve
• Tipuri celulare: – Celule labile (epiderm, mucoase, sistem hematopoie:c şi limfoid);
– Celule stabile (parenchim glandular); – Celule permanente (fibrele musculare striate, neuronul).
Adaptări ale tabloului de creştere celulară
Modificări ale dimensiunii celulelor
Atrofie Scăderea Ø celulelor
Hipertrofie Creşterea Ø celulelor
Modificări ale numărului celulelor
Involuţie Scăderea nr. celulelor
Hiperplazie Creşterea nr. celulelor
Modificări ale diferenţierii celulare
Metaplazia Înlocuirea cu un alt tip celular
Creşterea masei :sulare
• Mecanisme: – Creşterea solicitării funcţionale – Creşterea solicitării metabolice – S:mulare endocrină în exces
• Tipuri (depind de posibilităţile celulelor respec:ve de a se mul:plica): – Hipertrofia – Hiperplazia – Mixtă
Creşterea masei :sulare HIPERTROFIA
• Este o reacţie de adaptare celulară caracterizată prin mărirea volumului unui ţesut sau organ determinată de creşterea dimensiunilor celulelor sale.
• Apare în ţesuturile cu celule permanente.
• Celule cu număr crescut de microorganite citoplasma:ce.
• Fiziologică sau patologică.
Creşterea masei :sulare HIPERPLAZIA
• Este o reacţie de adaptare celulară caracterizată prin mărirea volumului unui ţesut sau organ determinată de creşterea numărului celulelor sale.
• Apare în ţesuturile cu celule ce se pot mul?plica.
• Fiziologică sau patologică.
Hipertrofii şi hiperplazii fiziologice
• La atleţi – hipertrofia masei musculare schele:ce şi a miocardului ca răspuns la exerciţiu şi solicitări metabolice intense;
• S:mularea endocrină în sarcină generând hipertrofia şi hiperplazia glandei mamare şi a miometrului;
• Endometrul în :mpul ciclului menstrual -‐ s:mularea endocrină ovariană.
• Mărirea de volum a glandei :roide în sarcină datorată hormonilor :reos:mulatori (hiperplazie);
Hipertrofii şi hiperplazii patologice
• Creşterea numerică a celulelor secretoare de parathormon la nivelul glandei para:roide (hiperplazie) generată de scăderea calciului seric;
• Hipertrofia concentrică de ventricul stâng în HTA, St Ao;
• Hipertrofia stratului muscular neted la nivelul colonului datorată fenomenelor obstruc:ve generate de o tumoră;
• Hiperplazia endometrială datorată hiperestrogenismului;
• Hiperplazia compensatorie, în organele pereche după ablaţia chirurgicală (rinichi).
Răspuns :sular de adaptare
Hipertofia musculaturii scheletice Hiperplazia şi hipertrofia miometrului în sarcină
Răspuns :sular de adaptare
Hiperplazia endometrului ca răspuns la stimulul estrogenic Hiperplazia nodulară
de prostată
Răspuns :sular de adaptare
Hipertrofia fibrelor miocardice
Hipertrofia fibrelor miocardice
Scăderea masei -sulare • Mecanisme:
– Scăderea solicitărilor funcţionale sau metabolice (inac:vitate),
– Scăderea irigaţiei, – Denervaţie, – Compresiune, – Deficit de s:mulare endocrină, – Îmbătrânire.
• Tipuri: – Atrofia, – Involuţia (canalul :reo-‐glos, :musul).
• Dg. ≠: – Hipoplazie: dezvoltare incompletă – Aplazie: absenţa dezvoltării unui organ
Scăderea masei :sulare ATROFIA
• Este o reacţie de adaptare celulară caracterizată prin scăderea volumului unui ţesut sau organ determinată de scăderea dimensiunilor celulelor sale.
• Celule au metabolism redus → microorganitele celulare vor fi distruse → „corpi autofagici”.
• Fiziologică sau patologică
Atrofia celulară
Atrofii fiziologice
• Involuţia :musului la adolescenţă; • Involuţia miometrului postpartum; • Atrofia brună cardiacă la persoanele în vârstă; • Îmbătrânirea glandelor para:roide – scăderea numerică a celulelor secretoare de hormoni şi înlocuirea lor prin adipocite.
Atrofii fiziologice
Involuţia timusului Atrofia fibrelor miocardice
Atrofii patologice
– Miocard – ischemie cronică (fibroza ischemică a miocardului) – Parenchim renal -‐ ischemie cronică (HTA), compresiune (hidronefroză)
– Muşchi schele-c -‐ inac:vitate (aparat ghipsat, comă, paralizie), denervare (trauma:că, post-‐poliomielită)
– Glanda suprarenală – lipsa ACTH (ablaţia chirurgicală a hipofizei)
– Creier – compresiune (hidrocefalie) – Hepatocite – compresiune (amiloidoză)
Hidrocefalia
Hidronefroza
Atrofia muşchiului schele-c secundară denervării
Metaplazia • Reacţie de adaptare celulară la un s:mul patogen, prin care un ţesut matur este înlocuit cu un alt ţesut matur, capabil să reziste mai bine la stresul cronic. – Este o modificare a diferenţierii celulare – Are la bază celula stem multipotentă.
• Tipuri: – Metaplazie epitelială (reversibilă), – Metaplazie conjunc:vă (ireversibilă).
Metaplazia scuamoasă:
Ţesut iniţial Stimul
Epiteliul cilindric ciliat al arborelui bronşic Fumul de ţigară
Epiteliul cilindric al ductelor glandulare Iritaţia cronică (calcul)
Epiteliul tranziţional al vezicii urinare Iritaţia cronică
Epiteliul glandular cilindric Deficienţa în vitamina A
Metaplazia Ţesut Stimul Tip de
metaplazie Epiteliu cilindric ciliat (respirator) Fum de ţigară Metaplazie
scuamoasă
Epiteliu cilindric ductal
Traumatism prin calcul, infecţie cronică
Metaplazie scuamoasă
Epiteliu tranziţional Traumatism prin calcul
Metaplazie scuamoasă
Epiteliu gastric Infecţie cu H. pylori Metaplazie intestinală
Epiteliu scuamos esofagian
Reflux gastro-esofagian
Metaplazie gastrică
Ţesut fibros Traumatism cronic Metaplazie osoasă
Metaplazia scuamoasă a epiteliului tranziţional
Metaplazia cilindrică
Tesutul iniţial Stimul
Epiteliul scuamos esofagian
Refluxul sucului gastric
Metaplazia Barrett
Metaplazia intes:nală
Ţesut iniţial Stimul
Epiteliul gastric Helicobacter Pylori
Metaplazia conjunc:vă
• Fibroblastele se pot diferenţia spre osteoblaste sau condroblaste cu formare de os sau car:laj.
Leziuni celulare ireversibile
Moartea celulară apare prin două procese fundamental diferite:
Apoptoza – moartea programată, Necroza.
Necroza Procesul dinamic de moarte celulară într-‐un organism viu, sub acţiunea unor factori cu intensitatea mare sau de lungă durată (prin depăşirea capacităţii de adaptare).
Celulă normală Celulă necrozată Celulă lezată
Afectări celulare letale şi subletale
Necroza
Necroza
• Tipuri de necroză: – de coagulare
• hemoragică
– de lichefacţie – de cazeificare – enzima-că a ţesutului adipos – gangrenoasă – fibrinoidă
Necroza de coagulare
• Apare în ischemia acută prin denaturarea (coagularea) rapidă a proteinelor celulare
• “Necroză structurată”: – Contur celular păstrat – “umbre celulare” – Citoplasmă intens eozinofilă – Absenţa nucleului
Necroza de coagulare
• Macroscopic: – Zonă bine delimitată, poligonală, palidă, de consistenţă scăzută.
Tipuri de necroză
Infarct renal (necroză de coagulare)
Normal
Infarctul miocardic
Necroza hemoragică
• Este tot o necroză de coagulare determinată de oprirea bruscă a circulaţiei sangvine, dar: – Zona de necroză este roşie/hemoragică – Apare în organele cu dublă vascularizaţie (pulmon), cu consistenţă redusă (intes:n) sau prin blocarea drenajului venos (tes:cul).
Necroza hemoragică
Infarct hemoragic pulmonar
Tipuri de necroză
Necroză hemoragică (testicul)
Necroza de lichefacţie
• Infarctul cerebral (ischemie acută): – Hidrolaze lizozomale neuronale = autoliză – Conţinut crescut în lipide – Conţinut redus de proteine structurale (fibre)
• Inflamaţia purulentă (bacterii piogene): – Hidrolaze leucocitare = heteroliză
Necroza de lichefacţie
Necroza de lichefacţie
Infarct cerebral (necroză de lichefacţie)
Necroza de cazeificare
• Termen dat de aspectul macroscopic al necrozei din centrul leziunilor tuberculoase (asemănător cu brânza).
• Invariabil, este asociată cu tuberculoza • Mecanism inflamator de :p imun, astructurată
Necroza de cazeificare
Necroza enzima-că a ţesutului adipos
• Este rezultatul acţiunii lipazelor pancrea:ce asupra ţesutului adipos intra-‐ şi peri-‐pancrea:c (citosteatonecroză)
• Pancrea-ta acută necro-co-‐hemoragică
TG (ţes. adipos)
Lipaze pancreatice activate
AGL
+
Glicerol
+ Ca
Săpunuri
Necroza enzima:că a ţesutului adipos
Pancreatita acută
Necroza gangrenoasă
• Termen u:lizat în prac:ca clinică chirurgicală • Aplicat necrozei de coagulare de la nivelul membrelor inferioare care au suprimată circulaţia sangvină (gangrenă uscată).
• Supraadăugarea unei infecţii bacteriene determină şi necroză de lichefiere (hereroliză) – gangrenă umedă.
Necroza fibrinoidă
• Apare în: – Peretele arterial (Vasculite, HTA severă) – Nodulii Aschoff (Febra reuma:oidă) – Baza ulcerului pep:c cronic
Necroză fibrinoidă (rinichi) (HTA severă)
Apoptoza
• Morfologic se cracterizează prin: – Condensare croma:niană; – Fragmentarea ADN-‐ului.
• Caracteris-cile apoptozei: – Mul:ple căi de realizare a morţii celulare; – Există un stadiu de control care stabileşte pragul apopto:c prin ac:vitatea reglatorilor pozi:vi şi nega:vi (Bcl-‐2);
– Stadiul de execuţie implică ac:vitatea caspazelor ce efectuează proteoliza terminală.
Apoptoza
Etapele apoptozei
• Mul:plii s:muli ai apoptozei→liganzi specifici ai morţii celulare: – TNF şi ligant Fas; – reducerea factorilor sau hormonilor de creştere; – agenţi nocivi: iradierea; – s:muli care ac:vează direct caspazele: limfocitele T citotoxice.
• Controlul şi reglarea sunt influenţate de membrii familiei Bcl-‐2; • Execuţia este realizată de către caspaze → ac:vează
endonuclaza citoplasma:că şi proteazele → degradează proteinele citoscheletului/nucleare→fragmentează croma:na şi distruge citoscheletul;
• Rezultatul final→corpii apopto:ci (conţin variate organite şi componente ale citoscheletului).
Apoptoza
Apoptoza fiziologică • Distrugerea programată a celulelor în :mpul embriogenezei
cu involuţia organelor embrionare tranzitorii; • Involuţia dependentă hormonal:
– Endometrul în :mpul ciclului menstrual; – Glanda mamară după lactaţie; – Prostata post castrare;
• Homeostazia :sulară în epiteliile labile: – Epiteliul criptal intes:nal
• Deleţia celulelor T autoreac:ve din :mus, sau moartea celulară indusă de limfocitele T citotoxice.
Dereglarea apoptozei • Afecţiuni asociate cu inhibarea apoptozei (supravieţuire
celulară îndelungată): – Supravieţuirea celulelor tumorale (carcinoamele cu mutaţii ale p53 sau
hormonodependente – glandă mamară, prostată, ovariene); – Tulburări autoimune (secundare persistenţei limfocitelor
autoreac:ve). • Afecţiuni asociate cu intensificarea apoptozei, cu producerea
de moarte celulară în exces: – Boli neurodegenera:ve – atrofii musculare spinale; – Leziuni ischemice – infarctul de miocard şi stroke (tromboza, embolia
şi hemoragia cerebrală); – Depleţia limfocitară indusă viral – sdr. de deficienţă imună dobândită –
SIDA.
Necroza de coagulare vs apoptoza Necroza de coagulare Apoptoza
Stimuli Hipoxie, toxine Fiziologică şi patologică
Histologic Mărire de volum a celulelor,
necroză de coagulare, distrugerea organitelor
Celule izolate, condensarea
cromatinei, corpi apoptotici
Lezări ale ADN Aleatoriu, difuză Internucleosomal
Mecanisme Depleţie ATP, lezări
membranare, leziuni date de radicalii liberi
Activare genică, endonucleaze,
proteaze
Reacţie tisulară Inflamaţie Absenţa inflamaţiei, corpi apoptotici
Modificările ultrastructurale secvenţiale din necroza de coagulare şi apoptoză
Necroza→enzime şi proteine în sânge→teste biologice
Celulă lezată Tipuri de enzime eliberate în sânge
Miocard
n Creatin-kinaza (isoenzima MB) n Aspartat transaminaza n Lactico-dehidrogenaza (LDH-1)
Hepatocit Alanin-transminaza
Muşchi striat Creatin-kinaza (isoenzima MM)
Pancreas exocrin Amilaza
Leziuni reversibile cronice Acumulări intracelulare
– Factori favorizanţi pentru acumulările intracelulare: • Substanţa endogenă este produsă într-‐un ritm normal/crescut, dar rata de eliminare din celulă este redusă (acumulări lipidice);
• Substanţa endogenă normală/anormală se acumulează deoarece nu poate fi metabolizată – defecte enzima:ce – boli de stocaj (tezaurismoze);
• Substanţa exogenă anormală este depozitată şi se acumulează în celulă deoarece celula nu prezintă echipamentul necesar degradării sau nu are capacitatea de a o transporta (acumulările de carbon şi siliciu).
Leziuni celulare reversibile cronice
Steatoza – acumulare de trigliceride (lipide neutre) în celulele organelor parenchimatoase (ficat, rinichi, cord), care în mod normal nu conţin lipide în can:tăţi vizibile.
Cauze: • Toxice: alcool e:lic, CHCl3 • Hipoxia cronică • DZ • Malnutriţia • Obezitatea
Steatoza hepa:că – mecanisme de producere –
N
TG (vena portă)
AGL +
Glicerol
TG
Proteine LP
Sinusoide → Vene hepatice
Mobilizare de AGL (DZ, malnutriţie)
Esterificare crescută (Etilism cronic)
Sinteză scăzută de LP (Malnutriţie, hipoxie, toxice)
Steatoza hepa:că
Steatoza hepa:ca
Steatoza hepa:că (negru Sudan)
Acumulări de colesterol şi esteri de colesterol
• Macrofagele se încarcă cu lipide→celule xan?ce (celule cu citoplasma spumoasă): – Ateroscleroză; – Sdr. hiperlipidemice ereditare sau dobândite:
• cutanat: xantelasmă (unghi intern ochi); • veziculă biliară: vezicula fragă (colesteroloza); • tendoane: xantoame.
Vezicula fragă (colesteroloza)
Hipercolesterolemia familială • Cea mai frecventă -‐1:500 în populaţia generală; • AD; • Mutaţie în gena receptorului pentru LDL:
– Afectează transportul intracelular şi catabolismul LDL cu acumularea LDL în plasmă;
– Absenţa receptorilor pe hepatocite de IDL (lipoproteine cu densitate intermediară)→ IDL plasma:c conver:t in LDL;
• Efecte: – Xantoame cutanate; – ATS precoce; – Deces prin IM.
Boli de stocaj lizozomal – lipide complexe
Sfingolipidoze Deficienţa enzimatică Acumulare majoră de metabolit
GM 1 (gangliozidoze)
GM 1 gangliozide (β – galactozidaza)
GM 1 gangliozide Galactoza
(oligozaharide) GM 2 (gangliozidoze):
n B. Tay – Sachs
n B. Gaucher
n B. Neimann-Pick
Hexozaminidaza A
Glucocerebrozidaza
Sfingomielinaza
GM 2 gangliozide
(granular) Glucocerebrozide
(laminar) Sfingomielina
(spumos)
Boala Tay Sachs
Acumulări de glicogen • Anomalii în metabolismul glucozei sau a glicogenului:
– Diabet zaharat – metabolism aberant al glucozei → acumulări de glicogen în:
• epiteliul tubular renal, • hepatocite, • miocite cardiace, • celulele β ale insulelor Langerhans pancrea:ce.
– Boli de stocaj a glicogenului (glicogenoze) – boli gene:ce cu defecte enzima:ce în sinteza/distrucţia glicogenului → stocare intracelulară → moarte celulară
Glicogenoze -‐ exemple
• Glicogenoza de -p I – hepatorenală – b. Von Gierke (↓glucozo 6 fosfatază) → hepato-‐renomegalie → hipoglicemie;
• Glicogenoza de -p II – generalizată – b. Pompe (↓glucozidaza lizozomală – maltaza acidă) → cardiomegalie masivă, hipotonie musculară şi insuf. cardio-‐respiratorie;
• Glicogenoza V -‐ de :p miopa:c – sdr. McArdle (↓fosforilazei musculare) → acumulare de glicogen sub sarcolemă.
Acumularea de pigmenţi
• Pigmenţii sunt substanţe colorate cu origine exogenă/endogenă.
• Pigmenţi exogeni: – Praf de cărbune:
• antracoza pulmonară; • pneumoconioza lucrătorilor din minele de cărbune;
• Pigmenţi endogeni: – lipofuscina; – melanina; – hemosiderina.
Lipofuscina
• Pigment de uzură cu structură lipopro-dică; • Cons-tuient normal al unor celule: neuroni, miocard, SR
– zona re:culată, epididim, celule musculare tract diges:v;
• Acumulări anormale – culoare brun -‐ întunecată a unor organe – atrofie brună
• Granule galben-‐brun care se acumulează în miocard, ficat, creier;
• ME-‐granule electron dense perinucleare; • Granulele de lipofuscină acumulate anormal corespund
unor lizozomi alteraţi funcţional prin supraîncărcare cu metaboliţi, ce nu pot fi degradaţi enzima:c.
Lipofuscina
Lipofuscinoză miocardică
Melanina • Pigment negru brun fin granular; • Format de melanocite prin oxidarea :rozinei sub acţiunea
:rozinazei formând dihidroxifenil-‐alanină (DOPA). • Reacţia de evidenţiere Fontana (argen:că) • Melanocite cu localizare normală: epiderm, tractul uveal,
re:na, leptomeninge, nucleii cenuşii centrali; rar: esofag, col uterin, vagin, rect
• Hiperpigmentare – b Addison (insuficienţă SR) • Hipopigmentarea localizată – vi:ligo, cicatrici
Boala Addison
Hemosiderina • Pigment granular cristalin, cu fier, derivat din
hemoglobină; • De culoare galbenă; • Catabolizat în lizozomi prin transformarea ionilor de fier
din Hb în hemosiderină; • Hemosideroza:
– Generalizată (ficat, măduva osoasă, splină, ganglioni limfa:ci) • Cauze: u:lizarea defectuoasă a Fe, anemii hemoli:ce, transfuzii; • Hemocromatoză
– Defect gene:c-‐absorbţie crescută de Fe; – Acumulare intensă în ficat (ciroză), miocard (insuficienţă cardiacă), în
insulele Langerhans (diabet bronzat); – Localizată (organele cu stază cronică, hemoragii interne);
• Reacţii de evidenţiere: reacţia Perls – reacţie histochimică de evidenţiere a Fe trivalent.
Hemosideroza
Acumularea de pigmenţi biliari
• Bilirubina derivă din distrucţia fiziologică a eritrocitelor prin conversiunea chimică a Hem în bilirubină (ficat, splină, măduvă osoasă)
• Bilirubină+ proteine (bilirubina neconjugată)→ficat (conjugare cu ac glucuronic)→bibirubina conjugată
• Normal bilirubina: 0,5-‐1 mg/100 ml • Valori crescute ale bilirubinei (>2 mg/100 ml)-‐ icter (Hbil, colorarea tegumentelor şi sclerelor – galben verzui)
Icter • Icter prin Hbil neconjugată
– Icter hemoli-c (icter sever al nn în incompa:bilitate Rh) – Icter fiziologic al nn (↓glucuronil transferaza) – Icterul congenital (absenţa glucuronil transferazei) – progresiv – deces
• Icter prin Hbil conjugată – Icter hepatocelular (HV, medicamentos, sdr. Rotor) – Hbil mixtă – Icter obstruc-v (mecanic) – obstrucţia căilor intra/extra hepa:ce prin
calculi, malformaţii, carcinoame
Acumularea de pigmenţi biliari
Ficat icteric
Acumularea de proteine (hialinoza)
• Hialinul – material proteic cu structură biochimică diferită;
• Se poate acumula intra sau extracelular; • În coloraţia HE – omogen, eozinofil.
Acumularea de proteine intracelular
• Sdr. nefro-c→proteine (albumine) reabsorbite prin pinocitoză în epiteliul tubilor contorţi→vezicule de pinocitoză+lizozomi→ granule citoplasma:ce hialine (eozinofile)→ proces reversibil;
• Corpi Russell – acumulări de Ig ce rămân în RER cu formare de corpi rotunzi hialini.
Acumulări de proteine extracelular (hialinoza)
Hialinoza capsulei splenice Hialinizarea glomerulului
Hialinizarea foliculului ovarian Hialinoscleroza arteriolei aferente
Amiloidoza • Amiloidul – substanţă proteică cu structură fibrilară de configuraţie β
plisată şi o substanţă pentagonală ne-‐fibrilară, • Natura chimică: proteină fibrilară + hidrocarburi şi glicozaminoglicani
– Proteina fibrilară – lanţuri uşoare de Ig – AL; – Proteina fibrilară ne-‐Ig – AA (amyloid associated) – amiloidoza secundară; – Trans-re-na (TTR)
• TTR normal – depozite la persoanele în vârstă, • TTR formă mutantă – polineuropa:e amiloidă familială;
– β2 microglobulina – component al complexului major de histocompa:bilitate – fibrila de amiloid (Aβ2m) – complicaţie la persoanele cu hemodializă de lungă durată;
– Proteina β – amilod (Aβ) –b. Alzheimer (Aβ – derivă dintr-‐o glicoproteină transmembranară – proteina precursor a amiloidului – APP),
– Amiloidul endocrin – procalcitonina.
Clasificarea amiloidozei Categoria clinico-patologică Boli asociate Fibrila majoră Organele
afectate
Amiloidoza sistemică (generalizată)
Discrazia imunocitului asociată cu amiloidoză
Mielom multiplu limfoproliferări monoclonale de celule B
AL laringe pulmon
Amiloidoza sistemică reactivă Afecţiuni inflamatorii cronice
AA ficat rinichi SR splină
Amiloidoza asociată cu hemodializa
Insuf. renală cronică
Aβ2m articulaţii
Amiloidoza ereditară: n Febra mediteraniană familială n Neuropatiile amiloidozice familiale n Amiloidoza senilă sistemică
AA ATTR/TTR ATTR/TTR
Clasificarea amiloidozei
Categoria clinico-patologică Boli asociate Fibrila majoră
Amiloidoza localizată
Amiloidoza senilă cerebrală b. Alzheimer Aβ (APP)
Amiloidoza endocrină n Carcinom medular tiroidian n Ins. Langerhans
DZ II
Precursor al calcitoninei AIAPP
Amiloidoza atrială izolată AANF (factor natriuretic atrial)
Amiloidoza
Amiloidoza hepatică
Amiloidoza
Amiloidoza renală
Calcificarea patologică • Depunerea anormală de săruri de calciu asociată cu
can:tăţi mici de fier, magneziu şi alte minerale; • Tipuri:
– Calcificarea distrofică: • Depuneri de săruri de Ca pe ţesuturile necrozate în condiţiile unei normocalcemii;
• Exemple: calcificarea valvulei Ao, plăci ATS calcificate, calcificarea trombilor venoşi (flebolit);
– Calcificarea metasta-că • depunerea de săruri de calciu în ţesututuri normale în condiţiile unei hipercalcemii,
• Hipercalcemii cauze: disfuncţie endocrină (hiperpara:roidism), catabolism osos crescut (mielom mul:plu, metastaze osoase, leucemii), hipervitaminoza D, sarcoidoza;
• Exemple: guşa nodulară cu calcificări inters:ţiale, nefrocalcinoza.
Calcificări :sulare distrofice
Tuberculoză vindecată calcificată
Placa ATS calcificată
Calcificări :sulare metasta:ce
Guşă cu calcificări Nefrocalcinoza
Coloraţia Kossa