Curriculum procesual

Curriculum procesual

-modele-

Ce reprezintă noțiunea de curriculum?

Este un sistem complex de procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însoţesc şi urmează proiectarea, elaborarea şi implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a setului de experienţe de învăţare oferite în şcoală (A. Crişan, 1998)1.

Conform altor specialiști în domeniu precum J.L Trump si G. Hass curriculum-ul este:

J.L.Trump(Boston): Curriculum este o interacțiune între profesor-elev-materie de învățat, la care adăugam obiectivele, forțele de raționalizare a învățării și ceea ce se evaluează.

G.Hass(idem): Curriculum este întreaga experiență asimilată prin intermediul unor programe, organizarea experienței ce trebuie asimilată pentru dezvoltare personală, spirituală, profesională.

Care sunt modele de proiectare a curriculum-ului ?

Modelul rațional, de tip scopuri-mijloace, derivat din modelul R.W.Tyler, cu variante dezvoltate de D´Hainaut, H.Taba;

Modelul centrat pe conținut - D.Lawton; Modelul procesual: P.Freire, D.Walker; Modelul centrat pe rezultate/competențe(OBE/CBE) -W.Spady; Modelul situațional (M.Skilbeck, J.Goodlad); Modelul constructivist (L.Erickson,F.English); Modelul managerial (Johnson).

1 Al. Crişan , Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru învăţământul primar, Editura Corint, Bucureşti, 1998.

Curriculum procesual

Cel de care ne vom ocupa este curriculum-ul procesual, cel care pune în valoare interacțiunea componentelor de bază ale curriculum-ului, adică pe finalități( la nivel de sistem și proces de învățământ) – conținuturi - metodologie – evaluare.

Modelele care și-au propus depașirea raționalului lui Tyler sunt plasate în cadrul celor de tip procesual care pun accentul și sunt baza relațiilor dintre elementele componente ale curriculumului. Aceste modele marchează saltul de la faza inițierii pedagogiei postmoderne spre cea a afirmării acesteia la nivel de politică a educației, asumată prin aplicații directe sau indirecte.2

Care sunt tipurile de modele ale curriculumului procesual ?

1. Modelul interacționist este un model propus de Hilda Taba în anul 1962 care confirmă strucura modelului lui Tyler, însă insistă pe interacțiunea dintre elementele componente care oferă modelului flexibilitate și adaptabilitate. Așadar, prioritare nu mai sunt obiectivele, ci legăturile dintre componentele modelului. Astfel, poate fi stimulată participarea profesorului la procesul de selectare a obiectivelor și de optimizare a raporturilor cu conținuturile, metodele, evaluarea.

Obiectivele pedagogice au o dimensiune psihologică extinsă, întreținută de modelul rațional. Sunt anticipate capacități superioare exprimate în termeni de valori, difuzarea lor fiind în permanentă interacțiune cu conținuturile și metodele vizate și cu criteriile de evaluare promovate.

2. Modelul naturalist a fost propus de Walker, având ca reper activitatea de planificare a curriculumului în condiții reale, naturale. Este vizată structura de acțiune a curriculumului desfășurată în trei etape bazate pe pregătire, revelație și aplicație:

Platforma curriculumului asigură susținerea argumentată a proiectării educației pe baza unor concepții, teorii și finalități.

Dezbaterea solicită consultarea celor implicați în realizarea demersului curricular și implică valorificarea informațiilor pedagogice semnificative.

Proiectarea finală are ca scop luarea unor decizii tactice care pregătesc soluțiile optime dintr-o perspectivă generală, la nivel de politică a educației.

2 Ilie, Marian, Elemente de pedagogie generală, teoria curriculumului și teoria instruirii, Timișoara, Editura Mirton, 2005, p.130.

Curriculum procesual

3. Modelul dinamic are la bază ideeea integrării și interdependenței între cinci categorii de concepte dinamice angajate la nivelul demersului curricular postmodern. Acestea sunt:

Analiza situațională- implică luarea unor decizii despre cum urmează să fie realizată instruirea.

Tehnologia finalităților- presupune decizii care privesc traducerea intențiilor educatorului la nivel de obiective ale instruirii.

Tehnologia selectării conținuturilor- constă în decizii care privesc strategiile de instruire necesare pentru realizarea scopurilor și a obiectivelor.

Experiența de învățare- constă în deciziile profesorului la nivelul instruirii informal-formală a elevilor.

Evaluarea performanțelor- implică măsurarea calității acțiunilor de predare și învățare în vederea stabilirii unor decizii necesare pentru perfecționare.

Modelele procesuale promovate în anii 1990 erau bazate pe discipline de învățământ, însă într-un cadru structurat pentagonal sau triunghiular.3

Modelul triunghiular concepe disciplina de învățământ la intersecția dintre finalități- timp pedagogic și conținuturi ale instruirii.

Modelul pentagonal are justificări teoretice și practice, disciplina de învățământ fiind situată la intersecția dintre finalități-timp pedagogic-conținuturi ale instruirii-strategii de instruire-strategii de evaluare.

Modelul sferic evidențiază corelațiile dintre finalități-conținuturi-metode-evaluare realizate într-un context deschis care presupune variabile obiective precum calitatea spațiului și timpului

3 ibidem, p.131.

Curriculum procesual

pedagogic, resursele informaționale și umane, dar și variabile subiective precum stilul pedagogic adoptat.